Sunteți pe pagina 1din 79

MOTIVAIE, Numai o viat scurt ne este acordat pe planeta PMNT si fiecare trebuie sa-si pun ntrebarea: Cum as putea

s investesc n puterile mele asa nct s aduc cel mai mare folos? Cum as putea face mai mult pentru sntatea mea si pentru folosul semenilor mei? Pentru c viata, numai atunci are valoare cnd este folosit pentru atingerea acestor scopuri.

CUPRINS

CAPITOLUL I
I.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENAL

CAPITOLUL II
I.1. INFECTIA URINARA (ITU)

CAPITOLUL III
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTIE URINARA

CAPITOLUL IV
CONCLUZII

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

I.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENAL Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale provenite n special din catabolismul proteic, aportul oxigen poate si el realiza cantitti excesive de anumiti electroliti (apa, NaCl, diferite sruri minerale) care trebuie eliminati. Plamnii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau n exces sunt eliminate mpreuna cu o anumita cantitate de apa, n cea mai mare parte prin rinichi si accesorii prin sudoare si materii fecale. Prin eliminarea substantelor nevolatile rinichiul reprezinta principalul organ care mentine constant volumul, concentratia electrolitic si reactia chimica a lichidelor organismului. Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina contribuie la reglarea tensiunii arteriale, prin eritropoietina controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic. APARATUL SECRETOR se compune din: rinichi, orgene de excretie, cai urinare: calice-mici calice-mari pelvis renal uretere vezica urinara uretra.

I.1.a RINICHI

Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de alte a coloanei vertebrale lombare. Rinichiul are forma caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava). In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal n care se vad vasele renale (artera si vena), uretrul si fibre nervoase vegetative. Selectionnd rinichiul n lungul liniei mediane, din partea convexa spre cea concava se observa: papilele si calicele renale: formatiuni membroase prin care se scurge urina; parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si medulara.

Zona corticala este formata n principal din glomeruli, tubi uriniferi si vasele de snge care le apartin. Zona medulara contine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi colectori care dreneaza mai multi nefroni. Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie si vrful spre sinusul renal, deschizndu-se n papilele renale, acestea se deschid n calicele mici care conflueaza formnd calicele mari (2-3) si apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul. O piramida Malpighi cu substanta corticala din jurul sau formeaza un lob cortical. NEFRONUL Este unitatea morfofunctionala renala; ndeplineste toate procesele complexe care au ca rezultat formarea urinii. Nefronul este alcatuit duntr-o capsula si un tub unifer lung.

Capsula Bowman, extremitatea pronimala, nchisa dilaterala a nefronului, are forma unei cupe cu pereti dubli, marginind o cavitate ce continua lumenul tubului. In adncitura capsulara se afla un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezulta prin diviziunea arteriolei aferente si care se reunesc la iesirea din capsula, n arteriola aferenta. Capsula mpreuna cu glomerulul alcatuiesc capsulul renal Malpighi. Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o portiune contorta, tubul contort proximal (care se afla n cortica renala) si este format dintr-un strat de celule a caror membrana,

spre lumen, prezinta o margine n perii, formata din microvili, care maresc mult suprafata membranei. Segmentul intermediar (ansa Heule), subtire este format din doua brate (descendent si ascendent) unite ntre ele printr-o bucla, are epiteliul turtit, fara microviri. Nefronii care au glomerulii n zona corticala externa are ansa Heule scurta, n timp ce nefronii cu glomeruli n zona externa a corticolei (juntamedulari) are ansa lunga, care coboara profund n medulara. Segmentul distal este format dintr-o portiune dreapta, ascendenta, care ajunge n corticala n vecinatatea glomerulului propiu, n imediat contact cu arteriala aferenta. La acest nivel epitelul tubular, la fel ca si celulele musculaturii netede a arteriolei aferente, prezint modificari si formeaza aparatul juxtaglomerular care secret renin. Urmeaza o portiune contort situata n ntregime n corticala. Mai multi tubi distali se unesc si se deschid n tubul colector din structura piramidelor Malpighi. VASCULARIZAIA RENAL Este extrem de bogata, primind 20-25% din debitul cardiac de repaos. Artera renala, ramura a aortei abdominale, patrunde prin hil si apoi se mparte n ramuri interlobare (ntre piramide), din care se desprind arterele arcuate, ce formeaza o ansa n jurul bazei piramidelor, arterele interlobulare, din care glomerulul. Dupa ce se regrupeaza n arteriole, se capilarizeaza din nou n jurul tubului respectiv (n medulara) si se deschid n venele interlobulare, apoi n venele arcuate. Venele, avnd un traiect aproape asemanator cu cel al arterelor, se colecteaza n vena renala care se deschide n vena cava inferioara. INTERVAIA RENAL Provine din plexul situat n hilul organului format n majoritate din fibre simpatice, dar si din cteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag. Fibrele nervoase, situate perivascular, se distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar si componentelor tubulare. I1b. FORMAREA URINEI Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale: - ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular; - reabsorbtia;

- secretia anumitor constituenti n tubi.

ULTRAFILTRAREA GLOMERULAR Este un proces dirijat de forte fizice n urma caruia aproximativ 20% din cantitatea de plasma care iriga rinichii trece prin membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, n cavitatea capsulara. Membrana filtranta nu se comporta ca o membrana inerta ei, prin proprietatile ei fizico-chimice, permite trecerea selectiva doar a unor constituenti si blocheaza trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primara) are o compozitie electrolitica identica cu cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasma deproteinizata. Ultrafiltrarea glomerulara este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercita la nivelul capilarelor glomerulare si reprezinta suma algebrica a unor presiuni care controleaza schimburilor lichidiene la nivelul tuturor capilalelor din organism.

CONSTITUENT APA Na+ K+ ClUREE CREATININA ACID URIC GLUCOZ La nivelul tubilor apoi secretati (K+).

U.M. FILTRARE REABSORIE SECREIE EXCREIE (1) 170 168,5 1,5 (mEq/l) 26000 25850 150 (mEq/l) 900 900 100 100 (mEq/l) 18000 17850 150 (moli) 870 460 410 (moli) 12 1 1 12 (moli) 50 49 4 5 (moli) 800 800 0 uriniferi au loc procese extrem de active, anumiti constituenti ai ultrafiltrajului

fiind reabsorbiti complet (glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), altii fiind initial reabsorbiti si Reabsorbtia tubulara Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din ultrafiltratul glomerular, mentinndu-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv, n sensul ca se realizeaza maximal pentru fiecare substanta ntr-un segment tubular prin actiunea unor mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de necesittile organismului. Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizeaza contra unor gradiente de

concentratie sau electrice, necesitnd un consum de energie furnizata prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ au capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin n reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfatilor anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3). Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-. Apa se reabsoarbe n toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor difuziunii si a osmozei, astfel nct din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, n vezica ajunge numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). n tubul contort si mai ales n cel colector se realizeaza reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub controlul ADH si aldosteronului, ajustndu-se eliminarile n functie de starea de hidratare a organismului. SECREIA TUBULAR Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportnd anumite substante din capilarele peritubulare n lumenul tubului. Are rolul de a elimina att substantele straine organismului, ct si substantele prezente obisnuit n snge (K+, acid uric), unele numai cnd se afla n concentratii mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv. Secretia activa, avnd sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face mpotriva unor gradiente electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental n mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului. Secretia pasiva implica transportul unor constituenti n sensul gradientelor de concentratie si de aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine n secretia K+, a bazelor si a acizilor slabi. I1c REGLAREA ACTIVITII RENALE Se face pe cale nervoasa (activitatea glomedulara) si pe cale umorala (activitatea tubulara). REGLAREA NERVOAS Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor. Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin influentarea

conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar transplantat continua sa functioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali si a unor zone presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea diurezei pna la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor urinare de Na+, prin cresterea reabsorbtiei tubulare a ionului. REGLAREA UMORAL Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza eliminarile urinare de apa, actionnd la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea AND creste reabsorbtia de apa n tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului si cresterea concentratiei urinei. Mineralocorticoizii, n special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na+ si K+ la nivelul segmentului distal al nefronului, stimulnd reabsorbtia de Na+ si excretia de K+. Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza eliminarile renale de fosfati, K+ si retine Ca+ si Na+. Hormonii tiroidieni intensifica metabolismul celular, n special pe cel protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, maresc diureza, acelasi efect avnd si alterarea legarii apei si a sarii n tesuturi. Rinichiul n conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale compozitiei chimice a urinei ajunsa n tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionnd asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic n plasma si tesuturi n angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de aldosteron. La nivelul renal, angiotensina II, actionnd asupra musculaturii arteriorelor glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de Na+ si K+. I1d MICIUNEA Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata n ureter. Prin unde de contractie urina este transportata de-a lungul ureterului pna n vezica urinara.

VEZICA URINAR

Este un organ cavitar muscular n care se acumuleaza urina ntre mictiuni. Urina, descarcata n jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua n uretere din cauza ca acestea au traiect oblic n peretele vezical si nici nu poate curge prin uretra, deoarece colul vezical este prevazut cu doua sfictere, unul neted, involuntar care nconjoara nceputul uretrei si celalalt striat, controlat voluntar. Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea n timpul umplerii, fara modificari importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii intravezicale. Aceasta propietate, denumita plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului musculaturii vezicale la cresterea continutului. nregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara crestere initiala la primele jeturi de urina, presiunea nregistreza un platon n tot timpul umplerii vezicale pna la volumul de 300-400 ml, cnd are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata mictiunea reflexa cnd mprejurarile permit.

Prima senzatie de plenitudine vezicala este perceputa la un volum de 100-150ml, la 150-200ml este resimtita prima dorinta de mictionare, iar peste capacitatea fiziologica vezicala (250-400ml) apar contractii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determina senzatia necesitatii imperioase de a urina. Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali. Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarca impulsuri aferente care, prin fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii vezicali si ntaresc tonusul sfincterului neted al colului vezical. Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori, ajungnd pna la nivelul scoartei cerebrale, determinnd senzatia de a urina. Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari, inhib tonusul muschiului vezicul, concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind continenta vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea. Refluxul mictiunii este declansat de distensia vezicala, impulsurile ajung pe fibre averente din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca impulsuri care tot prin fubre al enervilor pelvici produc contractia musculaturii vezicii si relaxarea sfincterului intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a sfincterului extern striat si urina ncepe sa se evacueze din vezica. Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a diafragmului care, crescnd presiunea intraabdominala, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii este controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol facilitar sau inhibitor. Cistita acuta Simptome Printre simptomele cistitelor acute se numara: - disurie (disconfort la urinat) - poliurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice) - nicturie (mictiuni in timpul noptii) - incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina) - enurezis nocturn (incontinenta urinara in timpul noptii)

- dureri uretrale - dureri suprapubiene - dureri lombare joase - hematurie (sange in urina) - febra este neobisnuita. Simptomele debuteaza, de obicei, dupa un contact sexual ("cistita din luna de miere"). Pana la 30% din persoanele cu simptome de cistita au, de fapt, o pielonefrita subacuta (nu la fel de zgomotoasa ca si cea acuta, motiv pentru care se poate pune eronat diagnosticul de cistita), in special daca simptomele dureaza de mai mult de 1 saptamana. Diagnosticul diferential Poliuria si senzatia imperioasa de urinat pot fi determinate atat de cistite cat si de: - infectii de tract urinar - diuretice - cafeina - ceai - unele medicamente, ca de exemplu teofilina - cistite interstitiale - vaginite - sarcina - tumori pelviene - boala inflamatorie pelvina - hiperplazia prostatica benigna (la barbati) etc. Cauze Cistitele se datoreaza infectiilor cu: - bacterii care colonizeaza colonul dintre care Escherichia coli in aproximativ 75-95% din cazuri - Klebsiella in aproximativ 5% din cazuri - Enterobacter - Proteus - Pseudomonas.

Investigatii Sumarul de urina (urina este recoltata din mijlocul jetului urinar din prima urina de dimineata) poate releva: - pozitivarea esterazei leucocitare sau piuria (leucocite in urina, cunoscut popular ca fiind puroi in urina). Aceasta inseamna mai mult de 5 leucocite pe un camp microscopic de citire. Cu toate acestea, aproximativ 30% din aceste analize urinare sunt fals negative, astfel incat pacientii pot avea cistite si sumare de urina normale. - bacteriuria. Aceasta inseamna mai mult de 5 microorganisme (bacterii) pe campul de citire microscopic - pozitivarea stick-ului urinar pentru nitrati - hematuria macroscopica (vazuta cu ochiul liber) sau microscopica (vazuta doar cu ajutorul microscopului). Urocultura va releva cresterea a mai mult de 100.000 microorganisme per mililitrul de urina. Cu toate acestea, 100 microorganisme / ml poate fi predictiva pentru o cistita. Tratament Prezenta simptomelor clasice la un pacient care a avut o infectie de tract urinar anterioara documentata (bilete de iesire din spital, scrisori medicale, retete) este aproximativ 70% predictiva pentru o infectie de tract urinar actuala, astfel ca tratamentul poate fi instituit, chiar in absenta analizelor urinare pozitive. Trebuie facut, de asemenea, diagnosticul diferential al simptomelor, deoarece exista multe alte cauze ale acestor simptome, la femei fiind in special vaginita. Tratamentul consta in antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de 3 zile in cazul femeilor tinere, active sexual (preferabil cu un medicament cu administrare zilnica unica, deoarece creste complianta, scade riscul de recidiva fara a creste numarul de efecte adverse) sau o schema standard de 7-10 zile. Schema de tratament standard de 7-10 zile este recomandata la: - femeile insarcinate - varstnici - barbati - copii - persoanele cu infectii de tract urinar recurente

- diabetici - persoanele cu simptome durand de mai mult de o saptamana, care au risc crescut de pielonefrita. Ineficienta unei cure de tratament de 3 zile indica, adesea, o infectie in tractul urinar superior (rinichi) si necesita o cura de antibiotice de 10-14 zile. Ineficienta dupa cea de-a 14 zi de tratament sugereaza o infectie renala profunda si necesita o cura de antibiotice de 4-6 saptamani. Urmatoarele antibiotice pot fi folosite, atat in schemele de tratament scurte (3 zile), cat si in cele lungi (7-10 zile): - Trimetoprim-sulfametoxazol - se administreaza per os, fiind un medicament preferat in general, datorita costului scazut si ratei de eficienta superioara fata de Amoxicilina si Cefalosporine. - Florochinolone - Ciprofloxacin 250-500 mg/zi per os; Levofloxacin 250-500 mg/zi per os; Norfloxacin 1 g/zi per os. - Cefalosporine orale -Cefalexin 250-500 mg/zi per os. Nu este la fel de eficient ca si Trimetoprimsulfametoxazol. - Nitrofurantoin - 50-100 mg/zi seara, in timpul mesei, deoarece absorbtia este crescuta in acest mod. - Alte antibiotice - Doxiciclina 100mg/zi per os timp de 7 zile, Amoxicilina-Acid clavulanic (un medicament compus din doua componente), deoarece Amoxicilina singura are o eficienta inferioara. In cazul in care rezultatul uroculturii (aflat dupa inceperea tratamentului antibiotic) indica rezistenta microorganismului la antibioticul prescris, se recomanda schimbarea antibioticului, doar in cazul in care pacientul este inca simptomatic. Multe antibiotice ating un nivel crescut in urina, astfel incat testarea standard a sensibilitatii microorganismului la aceste antibiotice sa nu reflecte sensibilitatea in vivo. Alte optiuni terapeutice Poate fi luat in considerare un anestezic al vezicii urinare, cum ar fi Fenazopiridina hidroclorida 200 mg de 2 ori pe zi, care amelioreaza complet si rapid simptomele. Cei care iau acest medicament, trebuie sa fie avertizati ca acesta coloreaza urina si lacrimile in galben. Astfel ca, acestia nu trebuie sa poarte lentile de contact pentru ca se vor ingalbeni. Consumul crescut de lichide este, de asemenea, important in tratarea cistitelor.

Cistita cronica Simptome Pana la 20% dintre femeile cu cistita acuta vor face infectii urinare recurente. In timpul recurentelor, microorganismul raspunzator trebuie identificat prin urocultura, pentru a se identifica diferentele care apar intre recaderi. Infectiile multiple determinate de acelasi microorganism sunt, prin definitie, infectii de tract urinar complicate. Simptomele sunt similare cu ale cistitelor acute, variind ca severitate. Investigatii - sumarul de urina arata o bacteriurie semnificativa si poate releva orice grad de piurie. urocultura va fi pozitiva de cele mai multe ori pentru Escherichia coli. Piuria in absenta bacteriuriei este sugestiva pentru o infectie cu Mycobacterium tuberculosis sau Chlamydia. Urografiile excretorii si retrograde si cistografia mictionala pot releva urmatoarele stari patologice asociate: - uropatie obstructiva (o obstructie la diverse nivele ale tractului urinar) - reflux vezico-ureteral (refluarea urinii din vezica urinara in uretere) - pielonefrita atrofica - fistule vezico-vaginale sau vezico-enterice (comunicari intre vezica urinara si vagin sau intestine). Tratament Tratamentul se bazeaza pe rezultatele testelor de susceptibilitate a microorganismului la antibiotice (numite antibiograme), dar este unul empiric (fara a stii ce microorganism este implicat, adica fara a stii rezultatul uroculturii si antibiogramei), pana cand rezultatele sunt disponibile. Profilaxie In cazul femeilor care au mai mult de 3 infectii urinare recurente pe an, documentate prin uroculturi, se recomanda: - tratament instituit de pacienta insasi la aparitia simptomatologiei, fie cu schema scurta de tratament, fie cu cea lunga.

- profilaxia postcoitala (dupa contact sexual) cu Trimetoprim - sulfametoxazol 1 singura tableta postcoital. Fluorochinolonele in doza unica zilnica pot fi folosite ca tratament de linia a doua. Pacientiilor li se recomanda mictiunea dupa contactul sexual, desi beneficiul este pus sub semnul intrebarii. - profilaxia continua zilnica cu Trimetorprim-sulfametoxazol o singura doza zilnica crescuta sau Nitrofurantoin 50-100 mg/zi sau o Fluorochinolona (de exemplu Levofloxacin 250 mg/zi) Alte masuri preventive (valabile atat pentru cistita acuta cat si pentru cistita cronica) - s-a dovedit ca sucul de merisor reduce piuria si bacteriuria prin impiedicarea atasarii E.coli de celulele tractului urinar - consumul crescut de lichide este folositor - folosirea diafragmei ca metoda contraceptiva poate exacerba recurentele infectiilor urinare datorita golirii incomplete a vezicii urinare - cremele estrogenice pentru uz vaginal (0.5-2 g zilnic administrat intravaginal) diminueaza incidenta infectiilor de tract urinar la femeile la menopauza - folosirea Nonoxinol-9 este asociata cu cresterea incidentei bacteriuriei - dupa defecatie trebuie facuta o toaleta corecta ( si anume, sa se stearga din fata in spate), pentru a evita introducerea microorganismelor din jurul anusului in uretra. - nu este nici o dovada a reducerii incidentei cistitelor prin evitarea bailor frecvente. Cu toate acestea, sapunurile iritante trebuie evitate. Cistita interstitiala Simptome - poliurie - senzatie imperioasa de urinat - in rare cazuri, incontinenta urinara imperioasa, cu durere periuretrala si suprapubiana care se amelioreaza dupa mictiune - hematurie la finalul jetului urinar Cauze - necunoscute

- posibil procese autoimune sau alergice. Diagnostic Diagnosticul se pune de catre un medic specialist urolog, prin cistoscopie (facuta cu anestezie), care poate fi sau nu insotita de biopsie. Tratament - simptomele se pot ameliora cu Fenazopiridina. - instilatiile vezicii urinare cu Dimetil-sulfoxid pot fi eficiente, desi sunt costisitoare si au o eficacitate limitata la aproximativ 38%, efectele putand aparea chiar si la 9 luni de tratament. - acidul hialuronic - instilatiile vezicale cu heparina - hidroxizina in doze standard de 75 mg seara la culcare - antidepresive triciclice. Cistita radica Cistitele radice sunt cistitele care apar ca efect advers al radioterapiei in cancere. Simptomele apar dupa luni de zile de la incheierea radioterapiei. Uroculturile pot fi pozitive sau negative. Cistita hemoragica noninfectioasa Cistita hemoragica noninfectioasa poate aparea dupa radioterapie sau tratament cu Ciclofosfamida. Adesea, hemoragia vezicala este severa. In aceste cazuri, se recomanda consultul urgent al unui medic specialist urolog. Uretrita Pacientii pot avea simptome de cistita, piurie, dar uroculturi negative. Cauzele sunt: - Infectiile cu bacterii colonice - Infectii cu Chlamydia - Infectii cu Neisseria Gonorrhoeae - Infectii cu Trichomonas

- Vaginite Tratamentul uretritelor este identic cu cel al chlamydiazelor sau gonoreei. Bacteriuria asimptomatica Diagnosticul necesita mai mult de 100.000 colonii/ml ale aceluiasi microorganism din doua probe de urina diferite sau mai mult de 100 microorganisme/ml la o singura determinare din urina recoltata prin cateterizare vezicala. Trebuie diferentiata de contaminarea cu bacterii vaginale sau uretrale, atribuita unei recoltari defectuoase a probei de urina. Tratamentul se face pe baza uroculturii si antibiogramei, nefacandu-se empiric. Singurii pacienti carora li se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice sunt: - femeile insarcinate - pacienti cu antecedente de proceduri urologice (diverse tehnici invazive) - cei care au fost recent cateterizati vezical - pacientii cu mielita diabetica - copiii. In cazul batranilor nu se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice.

CAPITOLUL II

I.1. INFECTIA URINARA (ITU) DEFINIIE: Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului. La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care asociaza si alti factori ce predispun la complicatii. In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar. Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna sursa de infectie a tractului urinar. Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentata de raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU sunt reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.

Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul urinar. Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome: - durere sau arsuri cand urineaza (disurie) - nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina - sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului - urina tulbure sau urat mirositoare - durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc) - frison si febra - greata si varsaturi. Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de urina. Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte rezultatul uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU. Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia poate fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala. Perioada de tratament depinde de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta precum si de prezenta sau absenta conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei si sarcina. Infectiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale organismului si oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele invarsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de varsta. CLASIFICARE -ITU inalte -pionefrita (abcesul renal), pionefroza, abcesul

perinefric ; -clinic :durere lombara, febra> 38, simptome de infectie sistemica -ITU joase -cistita bacteriana acuta si cronica, pericistita, uretrite acute si cronice nespecifice, periuretrite clinic : polachiurie,imperiozitate,disurie ,sensibilitate suprapubiana ,globul vezical -infectiilegenitale la barbat - prostatita acuta ,prostatita bacteriana cronica,prostatita nonbacteriana ,abcesul prostatic,empiem vezicular,epididimita acuta :orhiepididimita acuta,epididimita cronica ; -clinic : durere perineala ,ejaculare dureroasa ,hemospermie

CAUZE
Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza infectiilor de tract urinar. O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc) in intestinul gros si sunt prezente in scaun. Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la femei. Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a permite urinei sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele spitalizate o lunga perioada de timp sau la cele care au aceste catetere permanent. Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic cauzand infectiile vezicii sau rinichiului. Litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei la barbati sau alte probleme de structura (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin limitarea capacitatii organismului de a elimina urina. Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca ITU repetate (infectii recurente). Factori de risc Factori de risc la femeie

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile cu activitate sexuala. Factorii care cresc riscul ca o femeie sa aiba ITU sunt: - activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care folosesc diafragma si substante spermicide; studiile arata ca o femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei sexual foloseste un prezervativ cu spermicid - graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face bacteriurie asimptomatica precum si dezvoltarea unei infectii simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere prematura - ITU anterioare - folosirea de produse igienice ce contin deodorant - consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creste volumul de urina reducand bacteriile din tractul urinar si vezica - lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza ITU, favorizand multiplicarea acestora mai rapid in vagin si uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate la menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU. Factori de risc la barbat Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt: - afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe masura ce imbatraneste din cauza problemelor prostatei, cum ar fi marirea prostatei (hiperplazia benigna de prostata) si prostatitele - necircumcizia penisului - sexul anal - sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala - infectia HIV.

Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara complicatii. Cel mai frecvent ITU la barbati sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat. Prezenta unei prostate marite de volum care se intalneste frecvent la barbatii invarsta reduce posibilitatea organismului de a elimina urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite, epididimite sau prezenta altor probleme de tract urinar. Pentru mai multe informatii vezi articolul "Prostatita". Factori de risc comuni (atat la femeie cat si la barbat) Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ: - purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire - sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica - litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea urinei, crescand riscul de infectie bacteriana - diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a rinichiului (nefropatie diabetica) - probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai tarziu in viata. Simptome Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de: - durere si arsura la urinare (disurie) - necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina - urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei)

- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior - urina ruginie sau rozalie - urina urat mirositoare - urina tulbure - durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc) - frison si febra - greturi si varsaturi. Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata daca nu apar simptome. Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

ETIOPATOGENIE
Infectia tractului urinar (ITU), in mod normal apare cand bacteriile patrund prin uretra si ajung la nivelul tractului urinar, respectiv la vezica sau la rinichi. Cand infectia bacteriana este prezenta (ITU), dar nu sunt prezente simptome, aceasta este numita bacteriurie asimptomatica. Acest tip de infectie afecteaza femeia gravida precum si adultii care necesita sonda pentru a urina. Bacteriuria asimptomatica poate duce la aparitia simptomelor, dar in multe cazuri nu sunt prezente simptome. La femeia gravida poate cauza nastere prematura si alte probleme daca nu este tratata. In mod normal, ITU determina simptome urinare. In unele infectii moderate simptomele se mentin asa pentru cateva zile. Majoritatea ITU se vindeca rapid cu tratament antibiotic la domiciliu.

Timpul necesar pentru tratarea infectiei si necesitatea de a efectua analize suplimentare este in functie de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), frecventa si gravitatea infectiei. Infectiile rinichiului si ITU care sunt complicate de alti factori necesita tratament mai mult timp. Complicatiile ITU nu sunt o regula dar pot sa apara. Complicatiile serioase sunt afectarea permanenta a rinichiului, raspandirea infectiei (sepsis) care ameninta viata. Riscul este mai mare daca infectia nu este tratata sau daca infectia nu raspunde la antibiotice. Desi este posibil sa avem o revenire a aceleiasi infectii, majoritatea infectiilor recurente sunt cauzate de o noua infectie. Aproximativ 20% pana la 30% dintre femei au infectii recurente. In timp ce la barbati reaparitia infectiei, in mod normal inseamna fie esecul tratamentului fie existenta unor probleme de afectare a tractului urinar (nu doar infectie), ITU la femeie rar pot fi severe. Consult de specialitate Trebuie anuntat medicul cand apare durere la urinat sau alte semne de infectie a tractului urinar (ITU) asociate cu: - greata si varsaturi - frison si febra - durere de spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a corpului (durere in flanc) - sarcina. De asemenea trebuie anuntat medicul si in urmatoarele situatii: - daca au fost prezente semnele de ITU inainte iar acum au reaparut aceleasi semne - daca au fost prezente semne minore de ITU care nu au disparut dupa 1 sau 2 zile, cum ar fi durere sau arsura la urinat, urina urat mirositoare, necesitatea de a urina frecvent si putin - prezenta de sange sau puroi in urina - semne de ITU la diabetici

- cand sub tratament antibiotic pentru ITU semnele nu se amelioreaza sau cand dupa o ameliorare pasagera acestea reapar (recurenta). Expectativa vigilenta La adulti, tratamentul la domiciliu al infectiilor minore de tract urinar (ITU) de obicei rezolva problema. Pentru mai multe informatii privind masurile de tratament la domiciliu vezi capitolul Tratamentul la domiciliu. Tratamentul la domiciliu poate fi incercat pentru 1 pana la 2 zile cand semnele sunt minore. Daca semnele persista mai mult de 1 pana la 2 zile sau sunt severe este nevoie de ajutorul medicului. Urmarirea cu atentie a evolutiei nu este valabila in urmatoarele cazuri: - diabetici sau persoane cu alterarea sistemului imunitar - gravide - persoane peste 65 ani.

Investigatii In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU), evaluarea initiala efectuata de catre medic poate include: - istoricul de boala si examenul fizic - examenul de urina (sumar de urina). Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a confirma diagnosticul de infectie de tract urinar (ITU). Daca semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina orienteaza diagnosticul spre o infectie de tract urinar necomplicata, atunci medicul poate incepe tratamentul cu antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura urinara).

Se recomanda urocultura: - la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce dureaza mai mult de 7 zile sau semne de infectie la rinichi (pielonefrite) - la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU - la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU - la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la cei cu probleme de structura a tractului urinar - daca semnele de ITU reapar dupa 3 zile de tratament; o cultura din urina poate identifica bacteria care a cauzat infectia in asa fel incat sa poata fi utilizat antibioticul cel mai eficient pentru bacteria respectiva - dupa tratamentul ITU la persoanele cu infectie renala (pielonefrita) pentru a fi siguri de vindecarea bolii - pentru a testa la tinerele fete, prezenta bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).

Analize utilizate mai rar Alte teste se efectueaza daca infectia nu raspunde la tratamentul cu antibiotice sau reapare la scurt timp, daca infectia este complicata de alti factori sau in unele cazuri daca rinichiul este infectat. Acestea sunt necesare pentru: - determinarea cauzelor recaderilor, infectiilor cronice - verificarea altor probleme ale rinichilor - diagnosticarea anomaliilor structurale ale tractului urinar care pot predispune la ITU - a determina daca infectia este cauzata de o bacterie neobisnuita

- a determina daca este alterat sistemul imunitar. Analize utilizate in aceste cazuri: - ecografie abdominala sau pelvina (abdomen inferior) - cistouretrografie mictionala (radiografie cu substanta de contrast efectuata in timpul urinarii) - cistometrie - cistoscopie - pielografie intravenoasa (radiografie cu substanta de contrast a tractului urinar). Depistarea timpurie Specialistii nu s-au pus de acord asupra importantei si eficientei costului, privind urmarirea persoanelor cu risc crescut pentru ITU. Se recomanda urmarirea gravidelor pentru depistarea bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).

Tratament Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este de a proteja de asemenea si fatul. Tratament initial La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide (ceaiuri,

sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit. Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena). Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea tratamentului este necesar analize - gravide - persoane peste 65 ani - persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta) - barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree). Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori. Antibioterapia in ITU Cele mai multe dintre infectiile de vezica urinara si infectiile renale necomplicate raspund la tratamentul antibiotic. In cele mai multe cazuri daca simptomele (semnele) si examenul de urina sugereaza o infectie de tract urinar trebuie inceput tratamentul cu antibiotice fara a mai astepta rezultatul uroculturii (cultura urinii). un nou examen atat de urina cat pentru si a fi sigur de in vindecarea urmatoarele infectiei. situatii: Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare suplimentare inainte dupa tratament

Timpul necesar pentru a primi tratament cu antibiotic depinde de localizarea infectiei, de varsta, sex si factorii ce favorizeaza aparitia complicatiilor. La femei cu infectii necomplicate de vezica urinara (cistite) de regula, durata tratamentului este de trei zile. In trecut, tratamentul recomandat era de lunga durata, dar studii recente au aratat ca tratamentul antibiotic de scurta durata este la fel de eficient avand mai putine efecte adverse. Femeile cu infectie de vezica urinara care au avut recent o ITU sau au simptome de infectie ce dureaza mai mult de 7 zile necesita terapie antibiotica timp de 7 zile. Barbatii cu infectii de vezica urinara de obicei primesc tratament antibiotic timp de 7 sau 14 zile. In cazul infectarii prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi pana la patru saptamani sau chiar mai mult. Barbatii si femeile cu infectii ale rinichilor (pielonefrite) trebuie sa ia antibiotic 10 sau 14 zile. In cazurile severe acestia necesita spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos (IV) si administrare de fluide. Barbatii si femeile cu varsta peste 65 de ani, cu diabet zaharat sau cu sistemul imun deprimat sau cu alte probleme renale necesita terapie indelungata cu antibiotic. Persoanele cu infectii renale care nu raspund la tratament sau cu infectii complicate, necesita de asemenea terapie indelungata cu antibiotic.

Tratament in cazul agravarii bolii Daca infectia de tract urinar nu se amelioreaza in urma tratamentului este necesara o noua evaluare si adaugarea unui antibiotic nou la schema de tratament. Spitalizarea este obligatorie daca infectia ajunge la rinichi si afecteaza functionarea lui sau daca se raspandeste in tot organismul (septicemie). Aceste complicatii nu apar de obicei, fiind foarte rare la

persoanele care nu mai au alte afectiuni. Persoanele care au un risc crescut de a face infectii severe ale tractului urinar sunt cele imunodeprimate (imunitate scazuta), diabeticii, cei cu obstructii ale tractului urinar netratate si cei cu alte probleme ale rinichiului si vezicii urinare. Infectiile recurente ale tractului urinar sunt cauzate de obicei de un nou germen, mai rar de acelasi germen. Femeile cu infectii recurente de vezica urinara pot urma un tratament timp de doua pana la sase saptamani, urmat apoi de tratament antibiotic profilactic (pentru a preveni aparitia bolii). La barbati infectiile recurente de tract urinar sunt de obicei semne ale infectiei prostatei (prostatite). Prostatita cronica este dificil de tratat si este nevoie uneori de pana la sase saptamani de tratament antibiotic. La barbatii cu infectii de tract urinar sunt necesare de obicei analize suplimentare, acestea fiind obligatorii in cazul infectiilor recurente. Antibioterapia in infectiile recurente Uneori la femeile cu infectii repetate medicii recomanda tratament antibiotic timp de 2 pana la 6 saptamani, urmat de terapia profilactica (preventiva) cu antibiotice. Terapia profilactica include administrarea unor doze mici de antibiotice zilnic sau la doua zile alternativ, administrarea de antibiotice dupa actul sexual (deoarece acesta este unul din factorii ce determina ITU la femeile cu infectii recurente) si administrarea de antibiotice cand sunt prezente semnele de boala. Trebuie sa discuti cu medicul tau despre terapia antibiotica corespunzatoare in cazul infectiei prezente. Pentru femeia cu ITU recurente, medicul poate prescrie o terapie standard cu antibiotice pe care femeia sa o foloseasca la primele semne de ITU. Aceasta reduce costurile si inconvenientele unor examinari medicale. Permite de asemenea femeilor familiarizate cu semnele tipice de ITU sa inceapa tratamentul fara intarziere. Medicul stabileste cazurile la care este potrivita strategia autoterapiei. Daca se decide folosirea acestei strategii si apar semne certe de ITU, se aplica tratamentul recomandat de medic si se urmareste evolutia semnelor de boala. Medicul trebuie anuntat daca semnele de boala nu se amelioreaza si daca ITU apar mai frecvent ca in trecut. Tratamentul infectiei de vezica urinara se bazeaza adesea pe semne si pe analiza urinei, fara a fi necesara o urocultura (depisteaza tipului de germen din urina). Diagnosticul infectiilor de tract

urinar (ITU) necomplicate este simplu de pus atunci cand semnele de boala sunt clare. Daca acestea nu sunt clare sunt necesare analize suplimentare pentru a cauta una din urmatoarele afectiuni: - infectii ale rinichiului - probleme de structura (anomalie) ale rinichilor ce cresc riscul de infectie - infectii cauzate de o bacterie neobisnuita - organism imunodeprimat (imunitate scazuta) - semne de boala datorate unor cauze neinfectioase. Disuria (dureri la urinat) alaturi de piurie (prezenta puroiului in urina) si urocultura (depisteaza tipul germenului din urina) negativa orienteaza diagnosticul catre o infectie a uretrei. Acest tip de infectie este intalnita frecvent in bolile cu transmitere sexuala. Gravidele cu ITU cauzate de Streptococul de grup B au nevoie de tratament antibiotic si in timpul travaliului pentru ca infectia cu streptococ de grup B sa nu se transmita nou-nascutului. Tratament ambulator (la domiciliu) Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza rapid la aparitia primelor semne de boala, ca de exemplu durerea si arsura in momentul urinarii. Tratamentul recomandat la domiciliu include urmatoarele masuri: - consumul unei cantitati crescute de apa, alaturi de ceaiurile de merisoare, in special in primele 24 de ore de la aparitia simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza infectie (desi, in acest mod se modifica unul din mecanismele de aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar) - urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de fiecare data - pentru estomparea durerii se recomanda fie o baie calda de sezut, fie punerea unei perne electrice in zona genitala (niciodata nu se recomanda folosirea pernei electrice in timpul somnului).

Daca sunteti o femeie cu infectii frecvente de tract urinar necomplicate, medicul va recomanda de regula o terapie cu antibiotice daca prezentati semnele ITU. In cazul in care sunteti sigura ca simptomele (semnele) pe care le aveti sunt cele ale unei ITU urmati sfatul medicului de a lua medicatia si de a va monitoriza (urmari) semnele de infectie. Trebuie anuntat medicul in cazul in care nu se amelioreaza semnele de boala sau daca aveti infectii urinare mai frecvent ca de obicei. Optiuni de medicamente Terapia antibiotica pentru tratarea ITU include: - Sulfonamide (de exemplu Bactrim sau Septra) - Trimetoprim (de exemplu Trimpex sau Proloprim) - Fluorochinolone (Ciprofloxacin sau Floxin) - Cefalosporine (Ceclor sau Duricef) - Nitrofurantoin (Macrobid sau Macrodantin) - Penicilina (Ampicilina sau Amoxicilina) - Tetracicline (Tetraciclina sau Vibramicina). Durerea si arsurile intalnite in ITU raspund la tratamentul cu Fenazopiridina. Trebuie sa informati medicul daca sunteti insarcinata sau daca doriti o sarcina. Unele dintre aceste medicamente sunt periculoase pentru fat. Este important sa se administreze toate antibioticele prescrise de medic. Majoritatea pacientilor incep sa se simta mai bine la scurt timp dupa inceperea tratamentului. Daca tratamentul este intrerupt cand pacientul se simte mai bine, infectia poate sa reapara. Cand nu se administreaza intreg tratamentul prescris pot sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz antibioticele sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de tratat.

Multe bacterii au devenit rezistente la antibioticele obisnuite folosite impotriva lor. Acestea se numesc bacterii rezistente la antibiotic. Rezistenta la antibiotice printre bacteriile care duc la aparitia ITU este intr-o continua crestere in ultimele decenii. Medicul poate incerca diferite antibiotice si diferite combinatii de antibiotice pentru a gasi medicatia adecvata sa distruga bacteriile care cauzeaza ITU. Inainte de a incepe tratamentul cu un nou antibiotic, medicul poate lua o proba de urina pentru a efectua cultura urinara. Rezultatul testelor acestei culturi ajuta in luarea deciziei privind antibioticul ce va fi folosit in continuare. Daca medicul va prescrie antibiotice, trebuie intrebat daca exista interactiuni ale medicamentelor, pe care trebuie sa le ai in vedere. De exemplu, unele antibiotice folosite in tratamentul ITU fac contraceptivele mai putin eficiente. In acest caz medicul va indica o alta metoda contraceptiva. Antibioticele pot reduce de asemenea si eficienta warfarinei, un anticoagulant (face sangele mai subtire) care scade riscul de accident cardiac si cerebral la persoanele cu acest risc. Alte tratamente Unele persoane cred ca sucul de mere de padure (merisoare) este eficient in tratarea si prevenirea ITU. Aceasta alternativa este lipsita de riscuri dar trebuie sa se tina cont de concentratia crescuta de zahar a sucului. Profilaxie Masuri profilactice la femei si barbati - consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel curatand tractul urinar de bacterii - evitarea abtinerii de a urina - evitarea constipatiei - unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C previn ITU. Masuri profilactice la femei

- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda de a preveni ITU la femei pentru ca impiedica bacteriile sa ajunga in uretra - evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite cu substante spermicide (care distrug spermatozoizii) deoarece acestea pot cauza ITU - schimbarea frecventa a tampoanelor - evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena intima (deodorante): acestea modifica ph-ul local favorizand aparitia ITU. Masuri profilactice la barbati - mentinerea curata a organului genital (penis) mai ales in cazul in care nu este circumcis (de la nivelul preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie). Pielonefritele sunt inflamatii acute sau cronice care afecteza tesutul interstitial renal (spatiul dintre nefroni). Importanta lor se datoreste frecventei mari si n continua crestere a infectiilor urinare (cauza obisnuita a infectiilor interstitiale), gravitatii lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult dect G.N.A.). Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezinta leziuni de pielonefrita. Vrfurile de frecventa a pielonefritei intereseaza nou-nascutul, copii mici pna la vrsta de 2 ani. Incidenta este de 3 ori mai mare la femeie comparativ cu barbatul. ETIOPATOGENIE: Germenii cei mai frecventi ntlniti sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacientii sondati domina Klebsiella si Proteus, n timp ce Piocianicul este ntotdeauna semn de suprainfectie. n formele cronice se ntlnesc adesea asocieri microbiene care agraveaza prognosticul. Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cailor excretoare renale: afectiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei la barbati, hidronefroza, cistita, litiaza urinara, unele manevre urologice (sonda a`demeure, cateterisme repetate).

ANATOMIE PATOLOGIC: n pielonefrita acuta, mucoasa cailor uterine este inflamata, rinichii sunt mari si congestionati, iar n spatiile interstitiale se gasesc limfocite polinucleare, edeme si microabcese. n formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt initial tubulare. Ulterior, cuprind tot nefronul si sistemul sau vascular. I.2. CLASIFICARE Pielonefrita se gaseste sub forma acuta si cronica. PIELONEFRITA ACUT Tabloul chimic este de infectie urinara iar debutul nu se caracterizeaza ntotdeuna prin semnele generale de infectie: febra cu instalare bruna sau progresiva, frisoane, transpiratie, cefalee. Manifestarile urinare constau n dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colica renala (polakiurie, adeseori nocturna si mictiune dureroasa) DIAGNOSTICUL: Se bazeaza pe doua semne capilare: LEUCOCITURIA: este pusa n evidenta cu ajutorul probei Addis-Hamburger), se gasesc mai mult de 5000 de leucocite. BACTERIURIA: se gasesc mai mult de 100000 germeni/ EVOLUIA: Este favorabila n conditiile unui tratament corect. Boala dureroasa 1-4 saptamni. Complicatiile sunt rare, dar cronicizarea este frecventa. PIELONEFRITA CRONIC DEFINIIE: Boala cu evolutie cronica, carcterizata prin inflamatia tesutului interstitial renal, cu semne clinice de suferinta precoce a tubilor renali, cu afectarea tardiva a glomerulilor si cu evolutie progresiva spre insuficienta renala. Se cunosc doua forme clinice:

-hematogena (rara); -ascendenta (frecventa). Este una dintre cele mai ntlnite afectiuni renale. TABLOUL CLINIC: Se contureza dupa luni sau ani de la episodul acut de pielonefrita. Intervalul de latenta este ntretaiat de recidive, fiecare puseu acut adaugnd noi leziuni renale. Alteori evolutia este latenta, diagnosticul fiind stabilit n faza de IR, de aici rezulta valoarea explorarilor bioligice. Cnd apar si semne generale, acestea sunt de infectie cronica: stari subfebrile sau febrile intermitente, cefalee, oboseala, scaderea apetitului si greutatii. EVOLUIA: Este ndelungata, prognosticul de obicei este sumbru. DIAGNOSTICUL: Se bazeaza pe semnele clinice, leucociturie si bacteriurie. Diagnosticul n stadiu de IR este sugerat de poliuria cu densitate scazuta, pierderea de electroliti si acidoza. I.3. SEMNE, SIMPTOME, MANIFESTRI DE DEPENDEN 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu caracter de colica renala. FEBR: debuteaza violent cu frson, febra (39-40oC).Uneori febra creste la 3-4 zile dupa debut. TULBURRI DIGESTIVE INTENSE: varsaturi, greata, balonare, constipatie alternnd cu POLAKIURIE: disurie, nicturie. SCDEREA APETITULUI si GREUTII HIPERTENSIUNE ARTERIAL ASTENIE, ANSIETATE CEFALEE TRANSPIRAII

semne diareice.

10. ATINGEREA INTERSTIIULUI RENAL 11. STAREA GENERAL ALTERAT, manifestarile urinare fiind pe plan secundar.

PROBLEME: Alterarea ritmului cardiac si circulator; Alimentatie inadecvata cantitativ si calitativ; Eliminare urinara insuficienta calitativ si cantitativ; Dificultatea de a se odihni; Deficit de autongrijire; Alterarea imaginii de sine; Comunicare insuficienta la nivel afectiv; Dificultatea de a actiona conform propriilor credinte si valori; Neliniste fata de semnificatia propriei existente; Dificultate n a ndeplini activitati recreante; Lipsa cunostiintelor fata de afectiunea sa. I.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTEVENII AUTONOME, INTERVENII DELEGATE sI TRATAMENT DE SPECIALITATE I.4.a. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INVESTIGAII Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligatie profesionala. Ajutnd medicul si bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru relatia medicpacientasistenta. Pentru aceasta, asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini: -sa pregateasca fizic si psihic pacientul; -sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii; -sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii; -sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie clinica, rezultatele examinarii); -asigura iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale a organismului; -fereste pacientul de traumatisme, curenti de aer; -asigura linistea necesara desfasurarii examenului; -pregateste produse biologice ale pacientului, pentru a le arata medicului la vizita.

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice le trece n fisele de observatie. Completeaza simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimnd modificarile aparute n morfologia, fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului, confirma vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicatii. Utilitatea si obiectivitatea examinarilor de laborator depind de modul de recoltare al produselor care se analizeaza si de modul cum se efectueaza examenul de laborator. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta medicala care trebuie sa respecte urmatoarele norme generale: -orarul recoltarilor; -efectueaza pregatirea fizica si psihica a pacientului; -pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru recoltare; -tehnica de recoltare propiu-zisa; -completarea buletinului de trimitere la laborotor si etichetarea produselor recoltate; -pastrarea si transportul n conditii optime a produselor recoltate. Efectuarea pregatirii psihice a bolnavului consta n instruirea acestuia privind comportamentul sau n timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii. Pacientul este pregatit psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat, asezndu-l ntr-o anumita pozitie n functie de recoltarea ce se va efectua. RECOLTAREA SNGELUI Pentru recoltarea sngelui se folosesc materiale si instrumente n functie de scopul pentru care se fac acestea, dar si de locul unde se va recolta sngele. RECOLTAREA SNGELUI PENTRU V.S.H. Asistenta medicala pregateste materialele necesare: -seringa de 2ml de unica folosinta; -ace sterile de unica folosinta; -solutie de Citrat de Na 3,8%; -periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.

Se pregateste pacientul psihic, explicndu-i cu 24h nainte necesitatea efectuarii examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu mannce si sa pastreze repaos fizic. EFECTUAREA TEHNICII -asistenta medicala se spala pe mini cu apa si sapun; -mbraca mnusile sterile; -aspira n seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%; -aplica garoul pacientului pentru a pune n evidenta vena; -punctioneaz vena si desface garoul; -aspira snge pna la 2ml (1,6ml); -retrage acul si aplica un tampon cu alcool; -scurge amestecul snge-citrat n eprubeta si omogenizeaza lent; -aseaza eprubeta n stativ; -ngrijeste pacientul dupa punctie; -pregateste produsul pentru laborator, completnd buletinul; -eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor; -reorganizeaza locul de munca. RECOLTAREA SNGELUI PENTRU H.L.G.+F.L.+I. Recoltarea se face prin punctie nervoasa strict 2ml de snge pe cristale E.D.T.A.(acid-etilendiamino-tetraacetic 1%) 0,5ml. RECOLTAREA SNGELUI Pentru: -uree: -creatina: -aci uric: -glicemie: 5-10ml snge pv; 5-10ml snge pv; 5-10ml snge pv; 2ml sg/florura Na 4mg pv;

-fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml snge pv. RECOLTAREA CU VACUTAINER

Eprubete cu dop MOV Se recolteaz HLG +F+T. Contine autocoagulant (E.D.T.A.) Eprubete cu dop NEGRU Se recolteaz V.S.H. Contine coagulant (citrat de Na 3,8%) Eprubete cu dop ROsU Nu contine anticoagulant Se recolteaz analie de bio-chimie (ex: uree, creatinina, acid uric) Eprubete cu dop BLEU Se recolteaz Fibrinogene. Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%). Eprubete cu dop GRI Se recolteaz Glicemie. Contine anticoagulant (florura de Na). RECOLTAREA URINII Examen sumar de urina Se face sediment urina + ex. Biochimic Materiale: Urinar, plosca, musama, alez, materiale pentru igiena organelor externe. Se pregteste pacientul psihic: Se instrueste privind folosirea bazinetului; s urineze fr defecatie, s verse imediat urina n vasul colector. Se pregteste pacientul fizic: Se face toaleta organelor genitale externe. Se aseaz plosca sub pacient. Se recolteaz prima urin de dimineat. Dup recoltare urina se eticheteaz si se trimite la laborator (un esantion de 100-150 ml). Proba ADDIS-HAMBURGER Pune n evident studiul cantitativ al elementelor figurate si al cilindrilor. Se nvat pacientul ca la ora stabilit (3) s urineze si urina se arunc.

Dup trei ore n care pacientul nu mai consum lichide, urineaz toat cantitatea ntr-un bazinet curat. Toat urina se colecteaz ntr-un recipient si se trimite la laborator, dup ce n prealabil s-a etichetat. Recoltarea urinii pentru urocultur Urocultura stabileste prezenta bacteriilor in urin. Se recolteaz urina de dimineat. Se pregteste pacientul psihic. Se informeaz pacientul asupra tehnicii. Acest examen este indicat a se face naintea nceperii tratamentului cu antibiotice. Prima cantitate de urina emis 50ml se elimin. Apoi, fr s ntrerupem jetul urinar se recolteaz aproximativ 5 ml de urin ntr-o eprubet de unic folosint, dup care etichetm. Se transport la laborator unde se nsmnteaz si se pune la termostat. RADIOGRAFIA RENAL SIMPL Definitie Explorarea radiologic fr substant de contrast, care poate evidentia controlul si pozitia rinchilor, calculi renali, ureterali sau vezicali radioopaci. Materiale necesare: -crbune; -ulei de ricin; -materiale necasare explorrii clismei, evacuatoare. Se pregteste pacientul din punct de vedere psihic. Se anunt si se explic necesitatea tehnicii. I se va explica tehnica si regmul alimentar necesar pentru reusita acesteia. Se face pregtirea alimentar a pacientului. Cu 2-3 zile naintea examenului va consuma un regim alimentar fr alimente ce contin celuloz (adic fr fructe, legume, zarzavaturi, paste finoase, pine) si ape gazoase. In ziua precedent examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai, ap. In seara precedent examenului va consuma o can cu ceai si o felie de pine prjit. In dimineata examenului nu mnnc si nu consum lichide.

Dup examen regimul alimentar este obisnuit. Pregtirea medicamentoas a pacientului Cu 2-3 zile naintea examenului se administreaz crbune si triferment de 3 ori pe zi cte 2 tablete. In dimineata si seara precedente examenului se administreaz 2 linguri de ulei de ricin si se efectueaz clisma evacuatoare simpl. Inaintea examinrii pacientul si goleste vezica urinar si se controleaz radioscopic dac nu mai exist aer n intestin. Bolnavul este condus la serviciul de radiologie. Este ajutat s se dezbrace si s se aseze n decubit dorsal pe masa radiologic. Dup efectuarea radioscopiei bolnavul este condus n salon si instalat comod n pat. Examenul se noteaz n Foaia de observatie.

UROGRAFIA Definitie Este o metod curent de examinare morfofunctional a rinichilor si a cilor urinare, utiliznd substante iodate hidrosolubile, administrate intra-venos. Materiale necesare -toate materiale necesare radiografiei renale simple; -substante de contrast: Odiston 30-60-75%; -medicamente antihistamice; -medicamentatia de urgent; -seringi de 20;10;2 ml de unic folosint; -ace de unic folosint pentru intra-venoase si intra-musculare. Se pregtesc materialele. Se efectueaz pregtirea psihic, alimentar si medicamentoas descris la radiografia renal simpl (n plus se reduce cantitatea de lichide de la regimul cunoscut). Se face testarea sensibilittii organismului la substanta de contrast. Se injecteaz un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu snge. Se comunic pacientului s nu se sperie la unele simptome ce pot s apar: ameteli, greturi sau dureri abdominale care dispar repede si fr consecinte.

Dac pacientul prezint reactii hiperalergice se ntrerupe administrarea si se anunt medicul. Dac toleranta este bun se administreaz intra-venos substante de contrast: -pentru adulti: -pentru copii -20 ml Odiston 75% -25 ml Odiston 60% - n functie de vrst -5-15 ml Odiston 60% sau 50% La 8-10 minute de la efectuarea injectiei se execut radiografii n serie, aproximativ la 30;60;90;180 minute. Dup examen pacientul este condus la salon. Examenul se noteaz n Foaia de observatie.

I.4.b INTERVENIILE ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND NGRIJIREA PACIENTULUI CU PIELONEFRIT Asigurarea conditiilor de microclimat in salon (aerisirea salonului, temperatura de 37oC. Asigurarea repausului la pat. Aplicarea de cldur pe regiunea lombar. Asigurarea unei alimentatii echilibrate, complete excluznd alcoolul, cofeina, condimentele, lichidele n cantitate mare. Regimul acidifiant contine carne, ou, cereale finoase. Acesta influenteaz pH-ul n sens acid. Regimul alcanizant contine fructe, lactate care influenteaz pH-ul n sens bazic. Regimul este prescris de medic si se noteaz n foaia de temperatur. Administrarea tratamenului prescris de medic (antibiotice, analgezice). Recoltarea produselor pentru ca examenele de laborator s se fac corect. Igiena organelor genitale si a regiuni. Asanarea oricror procese infectioase de vecintate (vulvo-vaginal), a litiazei renale. Dispensarea diabeticilor corect. Evitarea distensiei VU prin golirea complet.

Dobndirea obisnuitelor corecte de eliminare. Educatia pacientului. I.4.c PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE TERAPEUTICE Tratamentul se administreaz de asistenta medical doar la indicatiile medicilor. In general, tratamentul are drept scop ndeprtarea infectiei urinare si apoi tratamentul simptomatic. Tratamentul etiologic antiinfectios const n indentificarea germenului prin trei uroculturi consecutive si testarea sensibilittii prin antibiogram. In formele grave se administreaz antibiotice majore: -AMPICILIN activ n infectii cu Escherichia, Colli, Proteus; inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa (Pioccianic) Klebsiella; nu este toxic: efecte secundare apar rar (great vr-sturi, diaree); reactii de hipersensibilitate (cazinofilie); se adminstreaz per os sau intra-muscular 500 mg 1g de 4 ori/zi. -KANAMICIN activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus; inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa; este nefrotoxic si ototoxic, dozele vor fi reduse n caz de I.R. si la btrni; se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 500 mg la 12 ore (cure scurte). -GENTAMICIN activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas Aeruginosa, Stafilococ; este nefrotoxic, dozele mari administrate la pacientii cu I.R produc leziuni vestibulare ireversibile; se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 1-3 mg, repartizate n 3 doze la interval de 8 ore. -CEFALEXIN activ n infectiile cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Stafilococ; reactii secundare (great vrsturi, diaree); dac se depseste doza de 4 g/zi se contraindic n caz de I.R.; nu este nefrotoxic n doze mici; se administreaz per os 500 mg de 4 ori/zi; n formele mai putin grave se adminstreaz sulfamide.

-NITROFURANTOIN actiune bactericid pentru germeni: Gram(-) si Gram (+) produce semne de intolerant gastric (greturi, vrsturi cefalee, eruptii cutanate); reactii secundare (great vrsturi, diaree); contraindicat la pacientii cu I.R.; se administreaz per os 5-10 mg/kg corp/zi repartizat in 4 prize; n tratamentul de lung durere se administreaz jumtate din doza obisnuit. -CICLOSERIN actiune bactericid pentru E.Colli, Proteus, Pseudomonas; contraindicat la pacientii cu I.R. care pot prezenta convulsii, stri depresive; se administreaz in tratamentul de atac <50 mg/2 ori/zi 14 zile; n tratamentul de ntretinere 250 mg /zi sau la 2 zile. -ACID NALIDIXIC sau NEGRAM activ infectiile cu bacterii Gram(-) inactiv la Pseudomonas; nu este nefrotoxic, dar dezvolt rapid forme rezistente de bacterii; reactii secundare (great vrsturi, diaree, cefalee, edem papilar); se administreaz per os 1g la 6 ore; Tratamentul simptomatic const n administrarea de: -analgezice: -antispastice: -pentru scderea valorilor tensionale: -acidifierea urinii se face cu clorur de amoniu sau METENAMIN, contraindicate la bolnavii cu acidoz. Se pot face asocieri de antibiotice: ex: AMPICILIN+KANAMICIN AMPICILIN+GENTAMICIN Nu se prescriu antibiotice si sulfamide la persoanele alergice. Tratamentul dureaz 1-3 luni, respectndu-se regulat urocultura cu antibiograma. I.5. EVOLUIE, PROGNOSTIC, COMPLICAII PIELONEFRITA ACUT

EVOLUIA si PROGNOSTICUL Sunt favorabile n contestul cnd tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt ndeprtati. n urma aplicrii tratamentului, desi toate semnele bolii au disprut, nu se poate vorbi de vindecare dect dup controlul repetat al bacteriuriei n urmtoarele sptmni sau luni. S-a observat c pielonefrita acut, chiar atunci cnd nu este tratat se amelioreaz, febra si piuria dispar n cteva zile ns boala poate trece n cronicitate. n evolutia pielonefritei este posibil aparitia urmtoarelor complicatii care sunt de fapt foarte rare: I.R.A. necroz papilar, pionefroza, flegmonul prinefritic, septicopioemia. Cea mai frecvent complicatie este ns pielonefrita cronic.

PIELONEFRITA CRONIC In timpul evolutiei este posibil ns izbucnirea unei infectii grave, care poate evolua rapid, n cteva zile n exitus. Trebuie subliniat faptul c aparitia H.T.A. reprezint un factor important care duce ctre dezvoltarea rapid a I.R.. In general, evolutia si prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului si eficacitatea tratamentulului medical. Complicatiile pielonefritei cronicei apar odat cu progresiunea leziunilor anatomice. HTA din PNC poate evolua ctre malignitate. Uneori este posibil instalarea unor leziuni grave de necroz papilar. I.6. EDUCAIE PENTRU SNTATE Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic. Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in

vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos). Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic (Schopenhauer). OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii. Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, aunei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament. Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale. Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 13mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara

etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor. Educatia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii ; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza ; comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune sa fie asigurata educatia pentru sanatate a populkatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane. Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al priritatii : cu cat interventia in cariera sanatatii est emai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficae. Al doile principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima est emai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educatie pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a statului ; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fiue compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale. Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate : functia sanogenica si functia preventionala. Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos.

Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare. Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre cei 2 poli : sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie. In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne si mijloace. Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode(conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel : In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera bine deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului. In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice. In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pt.aceasta bolnavul: - se va prezenta periodic la medic - va evita eforturile utile, emotiile - va face exercitii recomandate de medic

- va respecta repausul la pat - nu va consuma bauturi alcoolice - va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate - va lua cu regularitate medicamentele prescrise. In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin : - evitarea stresului si sedentarismului - evitarea traumelor psihice - alimentatie corespunzatoare - evitarea abuzului de medicamente - respectarea regulilor de igiena - suprimarea consumului de cafea si tutun, etc. In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin: - respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale) - spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei - utilizarea unei vesele curate - pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute - interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri)

- dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice - vaccinari periodice Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale. Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ; Imbunatatirea conditiilor de mediu la loculm de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ; Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ; Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.

Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv. Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata. O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pentru toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregi societati. Este necesara antrenarea sistematica a asistentelor medicale la actiuni educativ-sanitare, pentru a deprinde arta de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii.

Ingrijiri de prevenire primar


Dobndirea obisnuintelor corecte de eliminare. Evitarea inhibrii reflexului de mictiune, deoarece se produce distenzia vezicii urinare STAZA URINAR, care poate favoriza formarea calculilor. Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fr prescriptie medical. Efectuarea corect a toaletei regiunii perineale pentru a evita ptrunderea microorganismelor n tractul urinar. Evitarea aportului excesiv de sruri minerale. Se vor evita frigul, umiditatea, oboseala, traumatismele, agentii toxici, afectiunile cardiovasculare, deoarece sunt factori favorizanti n aparitia si volutia afectiunilor renale. Se vor efectua exercitii fizice pentru cresterea tonusului musculaturii perineale si abdominale, acestea favoriznd contractiile vezicii urinare si al sfincterului extern al uretrei. Ingrijirea de prevenire secundar Depistarea precoce a infectiunilor renale si dispensarizarea lor corect. Tratamentul corect al acestor afectiuni dup dip sfatul medicului. Colaborarrea asitentei si echipei de ingrijire cu pacientul. Evitarea complicatiilor.

Ingrijiri de prevenire tertiar Reintegrarea n societate a individului cu afectiuni cronice

CAPITOLUL III
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTIE URINARA CAZUL I

PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI C.A. cu ITU

1.CULEGEREA DATELOR Sursa de date: -pacientul -familia -echipa de ingrijire -foaia de observatie Date relativ stabile:
-Numele si prenumele: C.A.

-Vrsta: -Sex:

22 ani feminin

-Stare civil: -Domiciliu: -Ocupatie: -Nationalitate: -Religie: -Conditii de viat: -Obiceiuri:


Elemente fizice

necstorit Ploiesti student, Facultatea de Filozofie romn ortodox locuieste mpreun cu printii ntr-un aparament cu 2 camere n coditii salubre. frecventeaz discotecile si barurile mpreun cu grupul de prieteni

RH - pozitiv Grupa sanguin - AB 4


Date Antropometrice

Greutate -54 kg Inltime - 1.64 m


Elemente biografice legate de sntate

-A.H.C. -A.F.P.

fr important menarha la 13 ani (ciclu regulat la 28 zile + 3zile fr modificri patologice) apendicectomie la 13 ani

-A.P.P.

avort la 20 ani (sarcin de 2 luni, intrerupere fcut la cerere, a decurs fr complicatii)


Motivele internrii

-stare general alterat-disurie

-febr -frisoane -transpiratii reci

Istoricul bolii Fr un motive n urm cu o sptmn, starea general a pacientei s-a degradat. Prezint dureri la urinare si urineaz foarte des. Nu a urmat nici un tratament. n urm cu 2 zile starea pacientei s-a deteriorat mai ru, prezentnd si febr, frisoane, transpiratii. In urma acestori simptoame, se prezint la medicul de familie de unde I se face bilet de internare ctre Spitalul Judetean. In urma investigatiilor fcute la spital I se pune diagnostic.
Diagnostic medical la internare

INFECTIE URINARA
Durata internrii

1-5 V 2011

2.ANALIZA sI INTERPRETAREA DATELOR NEVOILE FUNAMENTALE


NEVOIA FUNDAMENTAL 1. A respira si a avea o bun circulatie MANIFESTRI DE INDEPEN DE DEPENDETN R=18 r/min -respiratie ampl pe nas -ambele hemitorace prezint aceleasi miscri de ridicare si coborre -respiratie de tip costal superior -tegumente calde, rozate P=78 p/min TA=120/80 mm Hg -masticatie usoar -dentitie bun -reflex de deglutitie prezent -mucoasa bucal umed si rozat -apetit bun -urina clar diluat sau concentrat -pH 4,5-7,5 -transpiratii -scaun normal, consistent bun -postur adecvat n ortostatism si seznd -durata somnului adecvat SURSA DE DIFICULTATE

2. A bea si a mnca

3. A elimina

-disurie -polakiurie

-proces infectios

4. A se misca, a avea o bun postur 5.A dormi, a se odihni

conform vrstei si sezonului -somn profund, fr trezie -vesminte curate sI ngrijite adecvate anotimpului -tegumente normal colorate

6. A se mbrca si dezbrca 7. Amentine temperatura corpului n limitele normale 8. A fi curat, ngrijit

-temperatur 39.5-40oC -frisoane -transpiratii

-proces infectios

-deprinderi igienice riguroase -dentitie bun -fose nazale libere -piele curat normal -pr si unghii curate -si purta singur de grij -debit normal verbal -functionarea normal a organelor de simt -particip ocazional la slujba religioas -integritate fizic si pshic

9. A evita pericolele 10. A comunica

-vulnerabilitate fat de infectii -irascibilitate -tristete

-mediul de viat -afectiune a spitalizrii

11.A practica religia 12. A se realiza

13. A se recrea

-dragoste fat de valoarea meseriei -inactivitate -dorinta de a acumula cunostinte noi

-spitalizare

14. A nvta

-plictiseal -lipsa cunostintelor -mediul de viat despre afectiunea sa

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENIALE -eliminare inadecvat cantitativ si calitativ -dezechilibru hidro-electrolitic n surplus -risc de complicatii=> PNC -alterarea temperaturii corporale -I.R.A., I.R.C. -vulnerabilitate fat de pericole -comunicare ineficient -dificultate n a se recrea -lipsa cunostintelor D g o n rsin ia n stic u g

1. Eliminare inadecvat calitativ si cantitativ, datorit procesului infectios manifestat prin disurie. 2. Alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin hipertermie, frisoane. 3. 4. Vulnerbilitate fat de pericole datori afectiunii manifestat prin cunostinte insuficiente despre boal. Comunicare irascibilitate. insuficient datorit spitalizrii, manifestat prin

5. Dificultate n a se recrea datorit spitalizrii, manifestat prin tristete. 6. Lipsa cunostintelor despre boal datorit mediului de viat.

3,4,5. PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA INGRIJIRILOR


NURSING PROBLEME Tulburri urinare -disurie -polikiuruie OBIECTIVE Pacienta s prezinte eliminri fiziologice n decurs de 4 ziile INTERVENII AUTONOME DELEGATE -am asigurat un 01-02 XII climat confortabil n salon -perfuzie, ser fiziologic 9%,500ml -am asigurat repaos la pat -antibiotice: -am calculat zilnic CIPROFLOXACIN bilantul ingestioexcretia 2 tb/6 h per os -am administrat un GENTAMICIN regim bogat n lichide 2-3 l/zi 1f/6 ore i.m. (supe, ceaiuri, compoturi) 03-04 XII -am educat -perfuzie litic pacienta s aibe un regim usor -antibiotice hiposodat si am explicat importanta 05 XII acestui regim -antibiotice -am cntrit zilnic pacienta -am explicat pacientei cum s recolteze urocultura, sumarul de urin, testul Addis - Hamburger -am notat diureza zilnic EVALUARE 01-02 XII pacienta prezint eliminri inadecvate cantitativ si calitativ 03-04 XII n urma interventiilor tulburrile urinare s-au diminuat, nu mai prezint disurie 05 XII la externate pacienta prezint eliminri fiziologice cantitative si calitative

-am asigurat zilnic lenjerie de pat si de corp

Alterarea temperaturii corporale

-pacienta s prezinte temperatura corpului n limite normale n decurs de 3 zile

-am aerisit salonul

01-02 XII

25-26 XI pacienta este febril -prezint frisoane si transpiratii 03-04 XII -n urma interventiilor pacienta are temperatura corpului n limite normale 05-XI La externare pacienta este afebril

-am educat -antitermice pacienta s schimbe lenjeria ASPIRIN 3 tab/zi ori de cte ori este per os nevoie ALGOCALMIN -am mentinut 2f/zi i.m. tegumentele curate si uscate la aparitia 03-04 XII transpiratiei ALGOCALMIN -am aplicat 2f/zi i.m. comprese reci pe frunte 05 XII -am msurat zilnic ALGOCALMIN temperatura 1f/zi i.m. -am nclzit pacienta la aparitia frisoanelor cu pturi, pern electric -am administrat un regim hidric -am bilantul excreta calculat ingesto-

Vulnerabilita-te fat de pericole

Pacienta s aib o stare de bine psihic pe n 3 zile

-am masat zonele predispuse escarelor de decubit -am asigurat conditiile de microclimat n salon -aduc pacientei toate cunostintele despre afectiunea

01-02 XII -Pacienta nu are cunostinte despre afectiune; -este vulnerabil fat de pericole

sa -evaluez capacitatea de a ntelege a pacientei -aduc la cunostint pacientei toate complicatiile afectiunilor sale -fac educatie pentru prevenirea accidentelor, verific dac sunt respectate toate normele de igien -pun n legtur pacienta cu alti bolnavi ce au aceeasi afectiune -iau msuri pentru evitarea transmiterii unor infectii masocomiale -asigur pacientei un climat confortabil, familiar n salon -dau posiblitatea pacientei s-si exprime nevoile, sentimentele, ideile, dorintele -invt pacienta tehnici de relaxare si comunicare -antrenez pacienta la diferite activitti

03-04 XII -n urma interventiilor pacienta are cunostinte despre afectiune si complicatii 05 XII la externare pacienta are o stare de bine fizic si psihic

Comunicarea ineficient la nivel afectiv

Pacienta s comunice cu alte persoane n decurs de 3 zile

01-02 XII -Pacienta este indispus, anxioas, nu comunic 03-04 XII -pacienta a nceput s fie comunicativ, a nteles importanta comunicrii cu echipa de

care s-i sentimentul utilitate

dea de

ngrijire 05 XII pacienta este comunicativ la externare

-facilitez vizite apartintorilor -pun n valoare calittile pacientei -antrenez pacienta la discutii cu echipa de ngrijire si dau detalii despre membrii acesteia. -am asigurat un climat confortabil n salon -explorez gusturile pacientei pentru petrecerea timpului liber -asigur conditiile necesare pentru activitti recreative -organizez activitti recreative individuale si de grup: auditii muzicale, vizionri de filme -facilitez accesul la biblioteca, sala de lectur sau aduc pacientei crti, reviste -ndrum pacienta s fac plimbri n

Dificultate n a se recrea

Pacienta s aib activitti recreative n decurs de 4 zile

01-02 XII -pacienta este inactiv, trist, plictisit 02-04 XII -n urma discutiilor cu pacienta, a vizitei prietenilor, a plimbrilor, etc, pacienta este vesel, activ, are o stare de bine psihic 05 XII pacienta are activitti care o recreaz

aer liber -facilitez vizitele cercului de prieteni ai pacientei fr a o obosi prea mult -asigur pacientei un climat sntos -explorez nivelul de cunostinte a pacientei despre afectiune -stimulez dorinta de acumulare a unei noi cunostinte -constientizez pacienta asupra responsabilitti privind sntoase -organizez activitti educative si aduc pacienta n legtur cu alti pacienti cu aceeasi afectiune -identific obiceiurile si deprinderile gresite ale pacientei -corectia deprinderilor duntoare snttii -verific dac pacienta si-a nsusit cunostintele aduse.

Lipsa cunostintelor despre afectiune

Pacienta s aib cunostinte despe afectiune n decurs de 5 zile

01-02 XII pacienta datorit lipsei de informatii nu are cunostinte despre afectiune 03-04 XII pacienta este dornic s afle ct mai multe informatii despre afectiune 05 XII la externare pacienta are cunostinte suficiente despre afectiune

6. EXTERNAREA
Interventii constante

asigurarea unui climat corespunztor si confortabil n salon monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic asigurarea unui igiene riguroase administrarea tratamentului prescris de medic asigurarea unui regim adecvat asigurarea bilantului ingesto-excret pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru investigatii Evaluarea interventiilor constante

Am asigurat conditii de microclimat n salon :T=23C, aerisit, luminat, fr zgomot.

Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase pentru a preveni complicatiile si supra infectiile.

-am asigurat pacientului lenjerie de pat curat, fr cute pentru a nu produce escare de decubit; -am asigurat o alimentatie adecvat afectiunii sale: regim hidric 2-3 litri pe zi compus din supe, ceaiuri, compoturi, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic. -Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice. -am calculat bilantul ingesta-excret; -am cntrit zilnic pacienta; -am facilitat vizitele apartintorilor;
-am ncurajat pacienta la activitti recreactive; -am monitorizat functiile vitale si vegetative; -am pregtit fizic si psihic pacienta pentru interventii si explorri. 65

Externarea In urma investigatiilor si a tratamentulului si a interventiilor autonome efectuate, la externare este refcut complet. Bilantul functiilor vitale la externare P=80 pulsatii pe minut T=36.5C T.A.=115/60 mm Hg R=19 respiratii/minut Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

1. A respira, a avea o bun circulatie. Respiratie de tip costal superior, ampl, ritmat. 2.A bea si a mnca. Masticatie bun, usoar, apetit bun, alimentatie adecvat. 3.A elimina Eliminri fiziologice, urina clar, scaun normal. 4.A se misca, a avea o bun postur Postura adecvat n ortostatism. 5.A dormi, a se odihni Somn usor, profund, fr treziri. 6.A se mbrca si dezbraca Vesminte alese conform vrstei, climatului. 7.A-si mentine temperatura corpului n limite fiziologice
8.A fi curat, ngrijit.

Pacienta prezint deprinderi igienice.


66

9.A evita pericolele Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor. 10.A comunica Exprimare usoar. Colaboreaz cu echipa de ngrijire. 11.A practica religia Particip la slujbe religioase. 12.A se realiza Pacienta doreste s se realizeze profesional. 13.A se recrea Pacienta are activitti recreative. 14.A nvta Pacienta este receptiv la tot ce este nou.
Probleme la externare

Alterarea perfuziei tisulare.


Plan de recuperare

-Va evita frigul si umezeala. -Va consuma lichide n cantitate mare, 2-3l/zi si un regim hiposodat -Va repeta periodic sumarul de urin, urocultura, testul Addis-Hamburger. -Va continua tratamentul ambulator cu: Biseptol, o tablet/12 ore timp de 7 zile per os.

67

CAZUL II
II.A PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI R.S. cu PIELONEFRIT 1.CULEGEREA DATELOR Sursa de date: -PACIENTA -ECHIPA MEDICAL -FOAIA DE OBSERVAIE Date relativ stabile: -Numele si prenumele:R.S. -Vrsta: -Sex: -Stare civil: -Domiciliu: -Ocupatie: -Nationalitate: -Religie: ortodox -Conditii de viat: locuieste singur ntr-o cas cu 3 camere; n conditii salubre. Are 2 copii, cstoriti, care o viziteaz regulat. -Obiceiuri: i place s citeasc, s croseteze, s se uite la televizor. Elemente fizice RH pozitiv Grupa sanguin 0.1 Date Antropometrice Greutate 69 kg Inltime 1.51 m Elemente biografice legate de sntate -A.H.C. -A.P.F. -fr important -menarha 13 ani -dou nasteri la termen fr complicatii -menopauza la 50 de ani -A.P.P. -apendicectomie la 19 ani 68 70 ani feminin vduv de 6 ani Baba Ana pensionar lucrat ca vnztoare romn

-H.T.A.

-de 10 ani

-nefrectomie stng (din cauza unui accident de masin ntmplat n urm cu 20 ani) -litiaz renal dreapt Motivele internrii -Cefalee occipital -ameteli -poliatralgii -fatigabilitate Istoricul bolii Veche hipertensiv cu rinichi unic chirurgical. Se interneaz pentru cefalee occipital, ameteli, poliatralgii, fatigabilitate, simptomatologie ce s-a accentuat n ultima vreme fr un motiv clinic aparent. Este internat la Spitalul Judetean Sectia Nefrologie. Diagnostic medical la internare Pielonefrita cronic - HTA stadiul II Durata internrii 15-25. X .2010 DIAGNOSTIC NURSING 1. Alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin hipertermie, frisoane. 2. Eliminare urinar insuficient calitativ si cantitativ, datorit procesului infectios manifestat prin disurie si polikiurie. 3. Alterarea respiratiei datorit durerii si HTA manifestat prin dispnee. 4. Alimentatie inadecvat calitativ si cantitativ datorit tulbulrilor digestive, manifestate prin greturi, vrsturi. 5. Dificulltate n a se deplasa datorit durerii manifestate prin pozitii altalgice. 6. Alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului renal manifestat prin disurie. 7. Dificultate n a se recrea manifestat prin dezinteres datorit afectiunii.

GRAD DE DEPENDEN: II Pacientul are nevoie de echipa de ngrijire pentru a-i explica ce trebuie s fac. 6. EXTERNAREA 69

Interventii constante - Monitorizarea functiilor vitale si vegetative asigurarea unui climat corespunztor n salon administrarea tratamentului prescris de medic asigurarea unui igiene riguroase asigurarea unei alimentatii ADECVATE asigurarea unor eliminri fiziologice asigurarea unei stri de bine fizic si psihic, notarea bilantului ingesto-excret educatie pentru sntate pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru explorri si analize

Evaluarea interventiilor constante Am asigurat conditii optime n salon: T=22 aer curat, bine luminat, fr curenti de aer, s-a C, efectuat dezinfectia salonului cu cloramin. - Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase. - Am asigurat lenjerie de pat si de corp curat - Am masat si pudrat zonele predispuse escarelor Am asigurat alimentatia adecvat afectiunii sale, regim hiposodat, normoglucidic, nu se va consuma buturi carbogazoase si grsimi. hipoprotidic,

- Am asigurat regim hidric corespunztor: 2-3 l lichide / 24 ore. Regimul hidric este compus din supe, ceaiuri, compoturi, diuretice. - Am asigurat eliminri fiziologice prin calcularea zilnic a bilantului ingesto-excreta. - Am cntrit zilnic pacienta. - Am administrat lichide n cantitate mare. - Am nvtat pacienta s-si schimbe lenjeria de corp de cte ori este nevoie. Am asigurat pacientei un climat confortabil. Am facilitat pacientei vizitele familiei. Am ncurajat pacienta s efectueze activitti recreactive (citit, crosetat). Am nsusit pacientei cunostinte despre boal.

- Am monitorizat functiile vitale si am pregtit pacienta fizic si psihic. n urma tratamentului medicamentos si a regimului alimentar starea pacientei se amelioreaz. Bilantul autonomiei functiilor vitale la externare 70

P=87 pulsatii/minut T=36.5 TA=160/90mmHg R=20respiratii/minut Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare a respira, a avea o bun circulatie. Respiratie de tip costal superior, ampl, linistit n timpul somnului. Zgomote cardiace bine btute. Circulatie adecvat vrstei si afectiunii. a bea si a mnca Masticatie usoar, bun (conform vrstei) alimentatie adecvat. a elimina Eliminri fiziologice, fr modificri, urina clar, scaun normal. a se misca, a avea o bun postur Postura adecvat n ortostatism, seznd si n clinostatism. a dormi, a se odihni Somn usor, profund, durat 7-9 ore conform vrstei. a se mbrca si dezbraca Vesminte alese de pacient, adecvate climatului. Se mbrac si dezbrac singur. a mentine temperatura corpului n limite normale. Pacienta este afebril. a fi curat, ngrijit. a evita pericolele a comunica a practica religia a se realiza a se recrea a nvta 71 Prezint deprinderi igienice, tegumente si mucoase curate si ngrijite. Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor. Exprimare usoar, vorbire corect, relatii armonioase cu echipa de ngrijire. Este credincioas, particip la slujbe religioase. Pacienta accept informatiile privind tratamentul, activitatea fizic. Este echilibrat psihic. Are activitti recreative: citit, crosetat, se uit la televizor.

Este receptiv la tot ce este nou. Probleme la externare Circulatie inadecvat, manifestat prin HTA. Alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului renal manifestat prin disurie. Plan de recuperare Consum de lichide n cantitti mari, 2-3 l/zi, supe, sucuri neacidulate, compot, ceaiuri diuretice de mtase de porumb, ceai din cozi de cirese. S aib un regim usor hiposodat, normoglucidic, hipoprotidic. S evite bile si dusurile reci. S aib o activitate fizic moderat. Fiind o veche hipertensiv, va efectua controalele periodice la medicul de familie. Va continua tratament ambulator cu: Nifedipin, o capsul/8 ore. Va efectua urocultur si sumar de urin periodic, o dat la 3 luni.

CAZUL III
II B. PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTEI V.A. CU I.T.U 1. CULEGEREA DATELOR Sursa de date: - PACIENTUL - FAMILIA -ECHIPA DE INTERVENIE -FOAIA DE OBSERVAIE Date relativ stabile: -Numele si prenumele: -Vrsta: -Sex: -Stare civil: -Domiciliu: -Ocupatie: -Nationalitate: -Religie: frumos amenajat. 72 V.A. 30 ani masculin cstorit Ploiesti contabil la firm de constructii romn ortodox

-Conditii de viat: locuieste mpreun cu sotia si fiul de 6 ani ntr-un apartament cu 3 camere;

Sotia este casnic si se ngrijeste de ceilalti membrii ai familiei. Are program de lucru lejer. De regul lucreaz acas. -Obiceiuri: fumeaz aproximativ 10 tigri/zi, bea cafea 1-2 cafea/zi, ocazional consum alcool. Ii place s joace fotbal cu prietenii si s citeasc crti politiste. Elemente fizice RH negativ Grupa sanguin AII Date antropometrice Greutate 80 kg Inltime 1.75 m Elemente biografice legate de sntate -A.H.C. -A.F.P. -A.P.P. fr important fr important amigdalectomie la 6 ani

apendicectomie la 20 ani Motivele internrii -febr -frisoane -transpiratii -cefalee Istoricul bolii De o sptmn pacientul este febril fr un motiv aparent. De 4 zile prezint si frisoane si transpiratii reci. Se prezint la medicul de familie de unde i se d bilet de trimitere ctre Spitalul Judetean Sectia Nefrologie. In urma controlului si a investigatiilor fcute la spital i s-a pus diagnosticul. Diagnostic medical la internare PIELONEFRITA ACUT Durata internrii: 25-29.XI.2010 Diagnostic nursing 1. alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin frisoane hipertermice; 73

2. anxietate datorit bolii si necunoasterii acesteia manifestate prin team, neliniste, agitatie; 3. eliminare inadecvat cantitativ si calitativ datorit procesului infectios manifestat prin disurie si polozurie; 4. imposibilitatea de a se recrea, datorit spitalizrii manifestat prin tristete, plictiseal; 5. alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului renal prin disurie; 6. alimentatie inadecvat cantitativ si calitativ in deficit datorit afectiunii manifestat prin inapetent; 7. lipsa cunostintelor despre boal; Gradul de dependent II Pacientul are nevoie de echipa de ngrijire pentru a I se explica ce trebuie s fac. 6. EXTERNAREA Interventii constante -monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic; -asigurarea unui climat corespunztor n salon; -administrarea tratamentului prescris de medic; -asigurarea unei igiene riguroase; -asigurarea unei alimentatii adecvate; -asigurarea unor eliminri fiziologice; -asigurarea unei stri de bine fizic si psihic; -msurarea bilantului ingesto-excreta; -pregtirea fizic si psihic a pacientului pentru explorri si analize. Evaluarea interventiilor constante -am asigurat conditii optime n salon: t=22oC, bine luminat, fr curent, fr zgomot; -am efectuat dezinfectia salonului cu cloramin; -am explicat pacientului importanta unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfectia; -am asigurat pacientului lenjerie de pat curat si bine ntins pentru a nu se produce escarele de decubit; -am asigurat o alimentatie adecvat afectiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucide. Nu va consuma buturi carbogazoase si grsimi. -am asigurat un regim hidric corespunztor: 2-3 l lichid pe zi Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice. -am asigurat eliminri fiziologice prin calcularea zilnic a bilantului ingesto-excretor; 74

-am cntrit zilnic pacientul; -am administrat lichide n cantitti mari; -am facilitat vizitele familiei si prietenilor; -am ncurajat pacienta s efectueze activitti recreactive (citit, plimbat); -am monitorizat functiile vitale si vegetative; -am pregtit fizic si psihic pacientul pentru interventii si explorri. Externarea In urma tratamentulului medicamentos, a regimului alimentar, a colaborrii si eforturilor fcute de echipa de ngrijire, starea pacientului la externare este bun fizic si psihic. Bilantul functiilor vitale la externare P=79 pulsatii pe minut T=36.8C T.A.=120/70 mm Hg R=18 respiratii/minut Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare a respira, a avea o bun circulatie. Respiratie de tip costal superior, ampl, ritmat. Zgomote cardiace bine btute. Circulatie adecvat. a bea si a mnca. Masticatie usoar, apetit bun, alimentatie adecvat. a elimina Eliminri fiziologice, fr modificri, urina clar, scaun normal. a se misca, a avea o bun postur Postura adecvat n ortostatism, seznd si n clinostatism. a dormi, a se odihni Somn usor, profund, vise regulate. a se mbrca si dezbraca Vesminte alese conform sexului, adecvate climatului. a-si mentine temperatura corpului n limite normale. Pacientul are temperatura corului n limite fiziologice. a fi curat, ngrijit. Pacientul prezint deprinderi igienice, tegumente si mucoase curate si integre. a evita pericolele Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor. 75

a comunica Exprimare usoar. Colaborare armonioas cu echipa de ngrijire. a practica religia Credincios, particip la slujbe religioase. a se realiza Pacientul doreste s se realizeze n plan profesional. a se recrea Pacientul are activitti recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal. a nvta Este receptiv la tot ce este nou. Probleme la externare Alterarea perfuziei tisulare. Risc de complicatii (P.N.C.) Plan de recuperare -Va consuma lichide n cantitti mari, 2-3l /zi. -Va consuma un regim usor hiposodat. -Va evita frigul, umezeala, bile reci. -Va repeta sumarul de urin si urocultur odat la 3 luni. -Va continua tratament ambulator cu: Biseptol, o tablet/8 ore timp de 7 zile, o dat la 3 luni.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII Definitie: pielonefrita este inflamatia acut sau cronic care afecteaz tesutul interstitial renalspatiul dintre nefroni. 76

Etiologie: Germenii cei mai frecventi ntlniti sunt: escherichia Colli, Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ. Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cilor excretoare renale, afectiuni renale congenitale, tumori, litiaza renal, cistita. Semne: dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colic renal febr cu delent violent tulburri digestive polokiurie, disurie, nicturie HTA -transpiratii atingerea interstitiului renal stare general alterat

Participarea asistentei medicale la investigatii Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea clinic a bolnavului. Ajutnd medicul si pacientul, asistenta medical creeaz un climat favorabil pentru relatia: Medic pacient asistent Pentru aceasta asistenta trebuie s tin cont de urmtoarele sarcini: s pregteasc fizic si psihic pacientul s pregteasc materialele si instrumentele necesare examinrii s pregteasc documentele necesare: fisa de observatii, rezultatele examinrii asigur conditii de microclimat n salon pregteste produse biologice si le trimite la laborator transport n conditii optime produsele recoltate la laborator, dup ce n prealabil le eticheteaz pregteste pacientul fizic si psihic pentru examene radiologice administreaz tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului. Evolutie. Prognostic Evolutia si prognosticul sunt favorabile n contextul n care tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt ndeprtati. n urma aplicrii tratamentului, desi toate semnele bolii au disprut nu se poate vorbi de vindecare dect dup controlul repetat al uroculturii n urmtoarele luni. 77

S-a observat c pielonefrita acut, chiar atunci cnd nu este tratat, se amelioreaz, febra dispare n cteva zile, boala poate trece n cronicitate. Educatie pentru sntate 1. Ingrijiri de prevenire primar dobndirea obisnuintelor corecte de eliminare evitarea inhibrii reflexului de mictiune deoarece se produce distensia vezicii urinare, staza urinar, care poate favoriza formarea calculilor. evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fr sfatul medicului. efectuarea corect a toaletei regiunii perineale pentru a evita ptrunderea microorganismelor n tractul urinar. evitarea aportului excesiv de sruri minerale se va evita frigul, umiditatea, traumatismele. 2. Ingrijiri de prevenire secundar depistarea precoce a afectiunilor renale, si dispensarizarea lor corect. tratamentul corect al acestor afectiuni dup sfatul medicului. colaborarea pacientului cu asistenta medical si echipa de ngrijire. evitarea complicatiilor. 3. Ingrijiri de prevenire tertiar reintegrarea n societate a individului cu afectiuni cronice.

CAPITOLUL V
78

BIBLIOGRAFIE

1. IFRIM M. Compendiu de anatomie. Editura tiinific i 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Enciclopedic, Bucureti, 1988. PAPILIAN V. Atlas de anatomia omului. Editura medical, Bucureti, 1992. SARAGEA M. Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei Romne, Bucureti, 1994. MOGO Gh. Ugene n medicina clinic. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992. PRICU Al. Chirurgie. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992. TITIRCA LUCREIA Urgene medico-chirurgicale. Editura medical, Bucureti, 1994. TITIRCA LUCREIA Breviar de explorri funcionale. Editura medical, Bucureti, 1994. Medicina omului sanatos , Ed. Medicala, Bucuresti,

8. Ivan Aurel
1993

79