REFERAT

Procesul de invatamant este un sistem complex, rezultat al interdependentei dintre predare si invatare, cu o finalitate bine conturata, aceea de transpunere in practica a idealului educational, dezvoltarea integral- vocationala a personalitatii. Din aceasta cauza procesul de invatamant se supune legii generale de apreciere a oricarei activitati umane, aceea de a obtine rezultate cat mai bune cu mijloacele cele mai adecvate si potrivite scopurilor si obiectivelor anticipate. Pentru a realiza o invatare eficienta se cere o delimitare conceptuala, astfel:

metodologie didactica este ansamblul metodelor si procedeelor utilizate in procesul de invatamant, precizand in acelasi timp natura, functiile si posibilele clasificari ale metodelor de invatamant. Metodologia este stiinta, tehnica si arta. tehnologia didactica reprezinta ansamblul mijloacelor audio- vizuale utilizate in scopuri didactice dar si ansamblul de metode de invatamant si strategii didactice folosite in timpul interactiunii dintre educat si educator. stategia didactica este expresia unitatii si interdependentei metodelor didactice, procedeelor, mijloacelor de invatamant si a modurilor de organizare a invatarii. metoda este un drum care conduce la atingerea obiectivelor educationale. procedeul este un detaliu, o componenta a metodei.

 mijlocul de invatamant este un instrument material folosit in procesul de invatamant pentru a facilita transmiterea cunostintelor, formarea deprinderilor, invatarea si autoinvatarea, evaluarea achizitiilor si valorizarea aplicatiilor practice. In procesul de invatamant strategiile didactice se refera la totalitatea metodelor, procedeelor si mijloacelor de invatare folosite in vederea obtinerii performantei dorite.

Metodele didactice sunt multiple si trebuie cunoscute si valorificate in timpul actului didactic. Astfel se ridica problema sistematizarii metodelor, a alcatuirii unei taxonomii. In sensul acesta se tine cont de o serie de criterii : 1. 2. 3. 4. 5. dupa sfera aplicabilitatii , metodele sunt generale si particulare ; dupa criteriul istoric , sunt traditionale si moderne; dupa gradul de activizare a elevilor, sunt pasiv- expozitive si activ- participative; dupa strategia de invatare, sunt algoritmice si euristice; dupa forma de organizare a invatarii, sunt de invatare frontala, individuala sau in grupuri; 6. dupa modul de prezentare a informatiilor, sunt verbale si concret- intuitive. Pornind de la multitudinea de criterii Ioan Cerghit face o clasificare completa tinand seama de un criteriu de baza- izvorul cunoasterii sau sursa generatoare a invatarii , astfel : 1. 2. 3. 4. 5. 6. metode de comunicare orala : expozitive ( afirmative ), interogative ( conversative sau dialogate ), metoda discutiilor si a dezbaterilor, problematizarea; metode de comunicare bazate pe limbajul intern ( reflectia personala); metode de comunicare scrisa ( lectura ); metode de explorare a realitatii : explorare nemijlocita (observatia sistematica si independenta , experimentul, invatarea prin cercetarea documentelor si vestigiilor istorice ), explorare mijlocita ( metode demonstrative si de modelare ); metode bazate pe actiune : pe actiunea reala (exercitiul,studiul de caz ,proiectul de cercetare , lucrarile practice ) , metode de simulare ( invatarea prin joc , prin dramatizare , pe simulatoare ); metode de rationalizare a invatarii si predarii : metoda activitatii cu fisele , metode algortmice , instruirea programata , instruirea programata pe calculator .

Orice strategie este in acelasi timp rezultatul interactiunii mai multor procedee , este o succesiune de operatii , urmarind multiple obiective didactice . In acest sens Ioan Nicola prezinta in manualul de Pedagogie o clasificare a strategiilor didactice : 1. 2. strategii didactice de tip expozitiv euristic : povestirea , explicatia , prelegerea , comersatia , problematizarea , descoperirea , demonstratia , modelarea , observatiile independente , munca cu manualul , lucrarile experimentale si lucrul in grup . strategii didactice de tip algoritmizat : algortmizarea , instruirea programata si exercitiul ;

strategii didactice de tip evaluativ- stimulativ : evaluare continua si cumulativa , masurare si evaluare , docimologia (evaluarea randamentului scolar ) , observarea si aprecierea verbala , chestionarea verbala , lucrarile scrise , testele docimologice , verificarea prin lucrari practice , examenele , scarile de apreciere si verificarea cu ajutorul masinilor. Pentru a fi eficiente metodele trebuie sa porneasca de la o serie de functii: 1. functia cognitiva , de organizare si dirijare a cunoasterii; 2. functia instrumentala , de intermediar intre elev si materia de studiat; 3. functia normativa , de a arata cum sa se procedeze , cum sa se predea , cum sa se invete pentru a obtine rezultate bune; 4. functia motivationala , de stimulare a curiozitatii , de trezire a interesului si a dorintei de cunoastere; 5. functia formativ- educativa ,de exersare si de dezvoltare a proceselor psihice si motorii , concomitent cu insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor. Strategiile didactice cuprind, pe langa metodele didactice, mijloacele si suporturile tehnice necesare instruii. Mijloacele de invatamant desemneaza totalitatea resurselor materiale folosite de profesor pentru a transmite cunostinte ,a forma deprinderi , a evalua achizitii sau a realiza aplicatii practice. Folosirea mijloacelor de invatamant are la baza unele principii : 1. combinarea comentariilor orale si a elementelor audio vizuale pentru a putea fi retinute mai bine ; 2.folosirea mijloacelor de invatamant permite o asimilare mai rapida si o activitate mai intensa ; 3.daca mijloacele sunt alese cu grija , ele pot crea o situatie de autoconstruire ; 4.unele mijloace permit abordarea interdisciplinara , lucru ce are valente formative asupra elevilor . Mijloacele de invatamant se definesc ca ansamblu de resurse sau instrumente materiale si tehnice produse , adaptate ori selectate in vederea indeplinirii sarcinilor instructiveducative . Ele sunt purtatoare de informatie , intervin direct in procesul de instruire , sprijinind si amplificand eforturile de predare si invatare . Mijloacele de invatamant se dovedesc a fi utile doar in cazul in care sunt integrate corespunzator in activitatea de instruire si doar atunci cand li se imprima o finalitate pedagogica . Astfel , mijloacele de invatamant au functii pedagogice care trebuie cunoscute si valorificate de cadrul didactic : 1. functia de comunicare arata proprietatea mijloacelor de invatamant de a transmite informatii despre obiecte , fenomene sau procese studiate ( mijloace audio-vizuale sau studii de caz ); 2. functia ilustrativ-demonstrativ urmareste ameliorarea comunicarii orale, prin prezentarea unor experimente, demonstratii , modele de comportare; 3. functia formativ-educativa urmareste exersarea operatiilor , gandirii , activizarea atentiei si formarea unor priceperi si deprinderi profesionale ( stimuleaza curiozitatea si interesele );

3.

4. functia stimulativa ( de motivatie ) presupune dezvoltarea motivatiei pentru studiu ; unele mijloace pot declansa impresii puternice ; stari si trairi emotive , momente de bunadispozitie ; 5. functia de rationalizare a efrortului in activitatea de predare , invatare ; 6. functia de evaluare a randamentului scolar se refera la posibilitatea diagnosticarii si aprecierii progreselor elevilor , prin crearea unor situatii problema , care sa testeze capacitatea lor de a opera cu datele invatate , de a identifica , compara sau interpreta . Mijloacele de invatamant au fost clasificate , ficare clasificare urmarind unul sau mai multe criterii . Mijloacele de invatanant sunt: 1. mijloace de invatamant ce cuprind un mesaj didactic ( obiecte naturale , substitutive , suporturi figurative si grafice sau mijloace audio-vizuale ) ; 2. mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor didactice ( instrumente de laborator , muzicale , tehnice , jocuri didactice , aparate sportive ). O alta clasificare imparte mijloacele de invatamant in cele destinate comunicarii de informatii , cele folosite in formarea deprinderilor , cele care asigura rationalizarea timpului in cadrul lectiei sau cele folosite pentru evaluarea randamentului scolar Exista numeroase mijloace de invatamant mai putin cunoscute dar cu o mare valenta formativa : casetele audio , epidiascopul , diascopul , tabla neagra , tabla alba , retroproiectorul . O clasificare dupa functia pedagogica , imparte mijloacele de invatamant astfel : 1. mijloace informative demonstrative , ce reprezinta surse de informatie , se clasifica dupa forma si gradul de apropiere si departare de experientele concrete si abstracte ale invatarii : a. materiale intuitive naturale ( ierbare , insectare , roci , metale , aparate , unelte , masini etc ) b. obiecte elaborate sau construite special pentru scopuri educative ( substitute tridimensionale ale realitatii ce imita , reproduc sau reconstituie natura : mulaje , machete , corpuri geometrice , globul terestru etc) ;

c. materiale sau reprezentari figurative ( fotografii , tablouri , desene , documente , harti , reproduceri de arta etc ) ; d. reprezentari simbolice ( desene pe tabla , formule matematice , note muzicale , numere etc ) ; 2. mijloace de exersare si formare a deprinderilor (jocuri de constructii tehnice si de creatie , truse de piese demontabile , calculator , aparate si instrumente de laborator , materiale si aparate de educatie fizica si sport , instrumente muzicale ) ; 3. mijloace de rationalizare a timpului ( sabloane , stampile didactice etc ) ; 4. mijloace de evaluare a rezultatelor invatarii ( texte , instalatii complexe de verificare a cunostintelor )

La nivelul strategiilor didactice instruirea programata ocupa un loc aparte .Porneste de la premisa ca predarea-invatarea constituie un flux continuu de informatii dirijat si controlat in permanenta prin intermediul unei conexiuni inverse . Datorita acestui mecanism devine posibila autoreglarea permanenta a invatarii si imbunatatirea ei calitativa . Materialul ia forma unui program elaborat dupa : a. principiul pasilor mici si al progresului gradat , ceea ce presupune principiul fragmentarea materiei in unitati elementare . b. principiul participarii active , in sensul ca fiecare secventa reclama si o aplicatie , obliga elevul sa lucreze cu informatia data . c. principiul verificarii imediate , ceea ce inseamna ca elevul are posibilitatea sa-si verifice imediat si de fiecare data corectitudinea raspunsului , a solutiei gasite etc., prin comparatie cu raspunsul bun indicat in alta parte . Aceasta intarire continua permite o corectare operativa a erorilor comise , o autoreglare a invatarii . d. principiul ritmului propriu de invatare .Lucrand independent , fiecare elev progreseaza in ritmul lui specific , dupa posibilitatile lui reale . Aceasta metoda foloseste tipuri diferite de programare a materiei si activitatii de invatare . Mai des utilizate sunt insa : programarea liniara si programarea ramificata .

Analiza interdependentelor . Rolul integrator al strategiilor didactice .

Ansamblul metodelor didactice , a mijloacelor de invatamant si a strategiilor didactice nu pot fi puse in aplicare in cadrul interactiunii dintre educator si educat decat intr-o stransa legatura cu toate celelalte componente ale procesului de invatamant . Metodologia devine , astfel , un intermediar , un mediator intre continutul invatarii si elevi , intre obiectivele educatiei si continuturi , intre cadrul didactic si elev , intre resurse si finalitati. G.G. Antonescu spunea ca metoda este elementul dinamic de valorificare a conditiilor subiective si obiective ce asigura functionarea procesului de invatamant . Alegerea metodelor didactice constituie o decizie practica , concreta , care se fac in functie de obiectivele urmarite ( de exemplu , daca urmarim formarea gandirii independente si creative , vom folosi metode activ-participative ) .In acelasi timp , o metoda poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective introductiv-educative , de aceea spunem ca ea are un caracter polifunctional . Optiunea cadrului didactic pentru o anumita metoda este o decizie foarte complexa , pentru ca el trebuie sa tina cont nu numai de finalitatile educatiei sau de continuturile transmise , ci si de particularitatile de varsta si individuale , de psihologia grupului scolar si de natura mijloacelor de invatamant . Astfel , in invatamantul preprimar , nu pot fi folosite metode algoritmice de instruire sau metoda dezbaterilor , fiind preferate metode de explorare directa a realitatii , metode de comunicare orala sau metode practice . Cadrul didactic trebuie sa stapaneasca foarte bine metodologia didactica pentru a o putea adapta

la o situatie precia . Acesta este terenul pe care se afirma cel mai usor creativitatea didactica . Daca metodele si procedeele alese de cadrul didactic sunt cele corecte , ele duc la operationalizarea invatarii , la asigurarea mobilitatii in procesul de predare - invatare evaluare , la solicitarea potrivita si diferentiata a elevilor , la densitatea invatarii , la stimularea si motivarea participantilor la acest proces , determinand succesul scolar . Procesul instructiv-educativ este o activitete complexa , ce implica resurse umane si materiale deosebite , in cadrul caruia metodologia didactica ocupa pozitia centrala .

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Tomsa , Psihopedagogie prescolara si scolara , Bucuresti , 2005; 2. I. Cerghit , I. T. Radu , E. Popescu , L. Vlasceanu , Didactica , E.D.P. Bucuresti , 1993; 3. I. Nicola, Pedagogie , E.D.P., Bucuresti , 1992; 4. E. Popescu , A. Mateias, Pedagogie prescolare , E.D.P. , Bucuresti , 1994; 5. I. Cerghit , Metode de invatamant , E.D.P. , Bucuresti, 1997; 6. C.Cucos, Pedagogie , Ed. Polirom , Iasi , 2002; 7. M.R. Ionescu , Didactica moderna , Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001;