Tema 1.: Integrarea interstatala, abordari conceptuale 1. 2. 3. 4.

Definirea notiunii de integrare interstatala Formele integrarii economice Instrumentele integrarii Procesul integrarii

I.Definirea notiunii de integrare interstatala Integrarea este un proces de eliminare treptata a frontierelor economice intre statele independente. In consecinta, acestea ajung sa functioneze ca o singura entitate. Procesul de integrare este un fenomen characteristic perioadei sociale modern. Integrarea interstatala propune realizarea a mai multor obiective cu caracter economic si politic: Bunastarea economica- se manifesta datorita unei piete de desfacere mai mari, a unei concurente mai acerbe, si respective oferta a unor produse mai calitative si/sau mai ieftine. Pacea si securitatea datorita fenomenului de integrare se reduce considerabil riscul unor conflicte militare; Democratia in cazul in care aderarea la o structura integrationista este conditionata cu pastrarea democratiei sunt riscuri mai mici de aparitie a unei dictaturi Drepturile omului in acelasi mod pot fi aparate si drepturile omului in cazul in care aceasta este o conditie pentru aderare.

Integrarea se poate realiza pe doua dimensiuni: a) Integrarea pietelor se refera la scimbul liber de marfuri (preturi mai mici si mai calitative) si libera circulatie a factorilor de productie astfel vom avea o alocare mai adecvata a fortei de munca si a capitalului b) Integrarea politicilor se bazeaza pe armonizarea si consolidarea reglementarilor institutionale ce au ca scop interventia legilor economiei de piata.
Adncirea tendintei de integrare s-a bazat tot mai mult pe aparitia unui numar din ce n ce mai mare de grupari regionale integrationiste, pe proliferarea relatiilor regionale dintre state. Intensificarea procesului de integrare la scara regionala constituie o necesitate obiectiva, lund n considerare urmatoarele elemente definitorii: - potentialul material, financiar si uman care poate fi antrenat prin cooperare n circuitul national, regional si mondial de valori; - proximitatea geografica, cu efecte favorabile asupra raporturilor de complementaritate ntre dimensiunile economice, politico- diplomatice si cultural-umane, amplificate de afinitatile spirituale; - gruparile regionale cresc acumularea de avutie nationala si regionala, avnd efecte pozitive asupra schimburilor comerciale n cadrul gruparilor, precum si asupra locului tarilor membre n comertul international.

II. Formele Integrarii 1. Zona economica libera include taxe vamale zero intre tarile membre ale zonei, insa fiecare stat va aproba taxe vamale proprii in raport cu tarile terte. Intre statele zonei economice libere este necesar de a mentinbe controlul vamal pentru a nu permite importul prin teritoriul cu taxe vamale mai mici.NAFTA

2.Uniunea vamala este o uniune in care tarile nu numai exclude intre ele taxele vamale dar si aproba taxe vamale commune in raport cu tarile terte. MERCOSUR si Uniunea euroasiatica.

3.Piata comuna in conformitate cu care asistam la liberalizarea atit a comertului cit si a fortei de productie(capital si fortei de munca) 4.Uniunea economica si monetara aceasta prevede integrarea la nivel de politici cum ar fi cea fiscala, industrial, Agricola si altele precum si crearea unei monede unice.
Formele pe care le mbraca integrarea economica regionala sunt determinate de multitudinea de relatii care se stabilesc ntre doua sau mai multe state care-si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. Toate formele de integrare implica un permanent dialog ntre statele participante cu privire la procedurile de armonizare a intereselor, obtinerea consensului, elaborarea si aplicarea noilor forme de conduita economica. Prin urmare, cu ct este mai nalt stadiul de integrare, cu att devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional.

III. Instrumentele integrarii

Exista urmatoarea ierarhie ale instrumentelor de integrare: A. Informare se manifesta atunci cind statele se informeaza reciproc despre obiectivele si politicile pe care le urmeaza. Aceste informatii pot determina partenerii sa isi modifice politicile sale pentru o coerenta mai mare. Cu toate acestea fiecare tara are dreptul de a-si allege politicile potrivite B. Consultarea in conformitate cu aceasta,tarile nu numai se informeaza reciproc dar si solicita opinia altor parti. Aceasta ar permite promovarea unor politici mai coerente, mai mult ca atit partenerii vor cunoaste politici noi eventual mai bune. C. Coordonarea in conformitate cu acest instrument, partenerii negociaza si trebuie sa ajunga la un accord cu privire la modul de actiune, astfel se vor adopta anumite reglementari ce vor functiona la nivel international si poate capata forma armonizarii (limitarea diversitatii),legislatiilor nationale. D. Unificarea presupune inlaturarea sau excluderea instrumentelor nationale si adoptarea unei legislatii pentru toti.
2

Trebuie sa evidentiem ca exista o dependent invers proportional dintre formele si instrumentele integrarii pe de o parte si competenta nationala.Prin urmare vor fi utilizate acele instrumente si forme de integrare care sunt capabile sa solutioneze problemele insa sa diminueze cit mai putin posibil competenta nationala.

IV. Procesul integrarii

Procesul integrarii se manifesta prin 2 dimensiuni: Integrarea in profunzime se trece de la un grad de integrare mai simplu la unul mai profund Integrarea in largime- cu cit mai multe tari,au fost 6 tari,acum sunt 27,curind 28 cind intra Croatia

Integrarea in profunzimeeste determinata de trecerea la un alt nivel mai superior si este determinata de acele beneficii sau costuri determinate de acest process. Beneficiile la etapele inferioare de integrare sunt determinate de: O repartizare mai buna a resurselor Concurenta mai mare Si respectiv costuri mai mici ale productiei iar calitatea mai buna

Costurile sunt determinate de riscul falimentului a unor intreprinderi mai putin performante si propabilitatea mai mare de crestere a somajului. La etapele superioare de integrare,beneficiile sunt determinate de efectul de scara a politicilor (costuri mai mici) precum si datorita monedei unice,costuri de tranzactionare mai reduse.Riscurile sunt determinate de faptul ca este mai putin luat in consideratie interesele nationale si diversitatea mai mica a solutiilor. Integrarea prin largire este de asemenea determinata de raportul cost/beneficii astfel beneficiile trebuie sa fie mai mari atit pentru uniune cit si pentru fiecare stat ce doreste sa adere. Procesul de largire poate fi examinat si prin prizma achizitiei sau fuziunii a unor intreprinderi astfel cum companiile transnationale au devenit puternice si limiteaza optiunile strategice ale altor intreprinderi mai mici in asa mod si uniunile economice de tari influenteaza alte state prin determinarea acestora, acceptarii legislatiei (reglementarii) proprii in diverse domenii.

TEMA 2 Integrarea si comertul extern Politica protectionista si liberala Conceptia lui Viner

Multe tari protejeaza producatorii interni de concurenta straina prin multiple restrictii cu caracter tarifar si cu caracter netarifar. Exista mai multe argumente in favoarea protectionismului dintre care evidentiem: a) Independenta strategica orice stat nu trebuie sa fie dependent de livrarea resurselor strategice din partea unor state nesigure, mai ales in cazul unui pericol de conflict militar b) Sustinerea industriilor incipiente - este necesar de protejat industriile incipiente in raport cu concurentii straini care sunt la un nivel mai inalt de dezvoltare c) Imbunatatirea situatiei cu balanta de plati datorita diminuarii importului d) Diversificarea economiei nationale fapt ce diminueaza riscurile economice e) Crearea locurilor de munca datorita barierelor pentru import ar putea aparea intreprinderice ar produce marfuri autohtone de substitutie Exista si anumite argumente si pentru protejarea exportului.Pentru a nu admite exportul de tehnologii pentru tarile ce constituie un pericol military politic sau economic sau pentru neadmiterea exportului de materie prima si prelucrarea acestora pe piata interna pentru a crea o valoare adaugata mai mare. Adeptii liberalismului considera ca benificiile unei piete libere sunt mai mari si este determinata de alocarea mai adecvata a resurselor, specializarea in domenii in care este asigurat avantajul relativa si astfel oferta marfurilor la un pret mai mic si o calitate mai buna. II.Conceptia lui Viner Tarile pot promova comertul prin crearea Uniunilor Vamale. Aceasta determina liberalizarea comertului dintre tarile ce sunt in Uniune si protejarea pietii in raport cu tarile terte.Acest fenomen a fost studiat de catre Viner care a introdus 2 notiuni: Crearea de comert areloc atunci cind cererea se deplaseaza de la produsul intern protejat si scump la produsul din tara partenera a Uniunii cu pret mai redus datorita excluderii barierelor in comert; Deturnarea de comert - are loc atunci cind importurile de la producatorul efficient din afara Uniunii Vamale este inlocuit cu producatorul din interiorul Uniunii Vamale care devine mai avantajos datorita taxelor vamale in raport cu tarile terte.
Viner si Bye sunt considerati primii care au oferit o baza pentru analiza sistematica privitoare la uniunea vamala. Anterior lui Viner, literatura cu privire la uniunea vamala, scrisa din perspectiva economica sau neeconomica, de adepti ai liberului schimb sau ai protectionismului, era, cu foarte mici exceptii, favorabila constituirii uniunilor vamale. Viner are meritul unei analize mai realiste, care scoate n evidenta att avantajele ct si posibilele dezavantaje ale ale acestei forme de integrare, aratnd ca efectele nu se pot stabili apriori, ci depind de situatia concreta a constituirii uniunilor. Teoria clasica privind uniunea vamala sustinea ideea ca aceasta duce aproape ntotdeauna la cresterea bunastarii. Rationamentul era relativ simplu: comertul liber

maximizeaza bunastarea mondiala, uniunea vamala reduce barierele tarifare si astfel se produce o evolutie catre comertul liber, de unde rezulta ca uniunea vamala va determina cresterea bunastarii generale, chiar daca nu o va maximiza. Viner a aratat ca acest rationament nu este corect, introducnd conceptele de creare si deturnare de comert. Crearea de comert se refera la modificarile n consum, de la produsele interne mai costisitoare, la cele mai ieftine din tara partenera. Deturnarea de comert se refera la modificarea sursei importurilor, de la sursele mai ieftine, exterioare uniunii vamale, la celeale partenerilor, mai scumpe. Rezultatul crearii unei uniuni vamale depinde, asadar, de rezultatul net al acestor efecte. Concluzia lui Viner era aceea ca uniunea vamala este un optim de rangul al doilea (second best), n comparatie cu liberul schimb la nivel mondial.

TEMA 3: Istoricul consolidarii UE Procesul de integrare europeana pina la anul 1870 Procesul de integrare europeana in perioada anilor 1870 1914 Dezintegrarea in perioada anilor 1914 1945 Accelerarea integrarii europene din 1945 pina in prezent

I.Era legislatie comuna,hotare comune. In acea perioada era o structura europeana de integrare sub aspect militar. In evul mediu timpuriu, economia europei a fost marcata de o mare fragmentare a pietii, astfel regiunile au devenit aproape complet independente economic. Abia incepind cu sec.XII odata cu dezvoltarea oraselor se dezvolta si comertul in primul rind cu produse de lux. Existau o multitudine de bariere pentru comert cum ar fi: diferite unitati de masura; multiple taxe vamale; mijloace primitive de transport si altele. Miscarea de capital era limitata cu precadere la comert si la imprumuturi a unor state in conditiile de razboi.Posibilitatea de deplasare a fortei de munca era limitata datorita iobagiei. Odata cu revolutia franceza a demarat procesul de integrarea a economiilor regionale intr-o economie nationala. Aceasta s-a manifestat prin: a) Desfiintarea tuturor barierelor pentru comertul interregional b) Impunerea taxelor vamale si a altor bariere comerciale la hotarele nationale c) Introducerea unui system comun de unitati de masurare Acest process a determinat integrarea la nivel national. O data insa cu crearea imperiului lui Napoleon, acest system a fost multiplicat la nivel European. Deoarece la fundamentul acestui system au fost principiile politico-militare , structura respectiva nu a fost viabila. In perioada anilor 1815 1870 , comertul international s-a bazat pe specializarea intersectoriala. La sfirsitul acestei perioade, comertul, migratiasi circulatia capitalului erau practic liberalizate. In aceasta perioada au fost si unele tentative de integrare interstatala, astfel, s-a incercat de a crea Uniunea Monetara Latina pe baza francului Francez tentativa

esuata. De asemenea pentru prima data in 1860 dintre Franta si Marea Britanie a fost introdusa clauza natiunii celei mai Favorizate.

II. Procesul de integrare europeana in perioada anilor 1870 1914

In perioada anilor 1870 au fost caracterizati de rezboiul dintre Franta si Prusia precum si alte conflicte militare acest factor a determinat promovarea unei politici protectioniste si astfel a fost afectat relatiile economice intrnationale.Comertul de marfuri crestea in acelasi ritm ca si nivelul producerii. Dezvoltarea relatiilor econ europene a fost stimulate de specializarea sectoriala efectul producerii in masa, precum si imbunatatirea infrastructurii de transport. In aceasta perioada se amplifica procesele migrationiste astfel sute de mii de polonezi si est europeni lucrau sezonier in Germania. Sectorul financiara se dezvolta rapid ca in 1913 soldul total de investitii straine sa fie mai mult decit PIB-ul European iar fluxul de investitii anuale sa constituie 5% din PIB, acestea fiind repartizate in felul urmator: 25%tarile europene 25% SUA si 50%-alte state ale lumii. Relatiile monetare erau guvernate de regulile etalonului de aur.In aceasta perioada pentru prima data apar institutii cu caracter international, astfel apare 1865 Uniunea intrenationala a Telegrafului Uniunea Internaional de Telecomunicaii (UIT) este un organ de specialitate al Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), cu sediul la Geneva, n cadrul cruia guvernele i sectorul privat din rile membre ale ONU realizeaz coordonarea la nivel global a dezvoltrii sectorului de telecomunicaii. UIT a fost creat la 17 mai 1865. Iniial ea a fost numit Uniunea Telegrafic Internaional. Crearea acestui organism internaional a fost determinat, n prinmcipal, de necesitatea adoptrii unui cadru de reglementare care s permit comunicarea ntre utilizatorii serviciilor de telecomunicaii situai n ri diferite. UIT ntrunete state membre, observatori, autoriti de reglementare, precum i operatori, laboratoare de cercetare, productori de echipamente i alte organizaii similare, si in 1874 Uniunea Postala pentru solutionarea unor probleme specific. Uniunea Potal Universal (UPU), este principalul forum de cooperare ntre toi participanii sectorului potal, care permite ntreinerea unei adevrate reele universale oferind produse i servicii potale moderne. Ca agenie specializat a Naiunilor Unite, organizaia are un rol consultativ, de mediere, de legtur i asigur asistena tehnic dac e necesar. Ea stabilete regulile pentru schimburile potale universale i face recomandri pentru creterea volumului de coresponden.

III. Dezintegrarea in perioada anilor 1914 1945

Odata cu izbucnirea primului razboi mondialtarile au intreprins un set de masuri de diminuare a dependentei sale de piata externa. Astfel econ a fost guvernata de conditiile razboiului ca rezultat comertul extern s-a diminuat de 2 ori in raport cu perioada interbelica iar investitiile straine au constituit numai 20%.Existau anumite forme de cooperare econ intrenationala cu precadere a statelor din acelasi bloc military.Trebuie de evidentiat ca au fost inttreprinse si anumite masuri de integrare economica in aceasta perioada.Astfel a fost promovata idea crearii unei uniuni vamale a statelor din fostul imperiu Hambsburgic. Precum si un proiect privind comertul liber a 29 de tari prevazut in cadrul conferintei de la Geneva din 1927 aambele tentative esuate. In 1920 a fost create Liga Natiunilor ce isi propunea ca scop mentinerea pacii in Europa precum si determinarea unei colaborari economica si sociale fara a demonstra rezultate deosebite. Societatea Naiunilor sau Liga Naiunilor a fost o organizaie
internaional nfiinat n iunie 1919 n urma Tratatului de la Versailles care a sfrit primul rzboi mondial. A fost prima organizaie internaional permanent care avea ca principal misiune pstrarea pcii n lume. Principalele obiective ale sale, aa cum erau ele prevzute n Convenie, includea prevenirea rzboiului prin securitate colectiv i dezarmare, rezolvarea disputelor internaionale prin negocier. Programul miscarii pan-europene este formulat n cartea Pan-Europa, publicata la

Viena n octombrie 1923. Acest manifest politic mbina viziunea globala cu un diagnostic exact al situatiei concrete a Europei. Esenta, n conceptia sa, este decaderea Europei datorita sistemului politic nvechit, al accentului pus pus pe conflictele ntre clase n locul relatiilor interstatale, a mbinarii slabiciunilor interne cu vulnerabilitatea n plan extern, ca urmare a ascensiunii marilor puteri extraeuropene. Marea Britanie, Rusia Sovietica, Japonia, Statele Unite, care snt fie federatii, fie imperii, cu resursele unificate, creeaza un cmp de forte planetar, n timp ce Europa se marginalizeaza datorita atomizarii n state independente, iar continentele rivale se integreaza tot mai mult. n conditiile dezvoltarii economice moderne, a globalizarii transporturilor si comunicatiilor, statele nationale devin un cadru strmt si generator de conflicte, pe cnd unificarea continentului ar asigura pacea si stabilitatea, rezolvarea problemelor litigioase interne si transformarea Europei ntr-o importanta putere mondiala, cu pastrarea primatului sau cultural. In 1930 a fost creata Banca pt Plati Internationale ce avea ca scop facilitarea paltilor fiind atestate si rezultate positive. Un impact deosebit asupra dezintegrarii la avut abol;irea sistemului etalonului de aur fapt ce a determinat devalorizarea mai multor valute. Ca urmare a Marei Depresii economice statul intervine mult mai insistent in economie.

IV. Accelerarea integrarii europene din 1945 pina in prezent

Procesul de integrare s-a lansat dupa cel deal doilea razboi mondial fiind determinat atit de ratione economica cit si de cea politica, pentru neadmitereea unor noi conflicte militare.Procesul de integrare necesita crearea unor institutii internationale si in acest sens exista doua viziuni: 1. Organizatia supranationala in cadrul careia se elaboreaza si implimenteaza politici in mod independent si in care reprezentantii guvernelor nationale adopta decizii bazinduse pe principiul majoritatii 2. Organizatia interguvernamentala dispune de un mic secretariat si in cadrul careia reprezentantii guvernelor adopta decizii prin procedura unanimitatii. Modalitatea supranationala a fost propusa pentru prima data de J.Monnet la 9 mai 1950 ulterior ministrul de externe al Frantei Schuman a prezentat un plan ce prevedea integrarea institutiilor de baza, a institutiilor Frantei si Germaniei. Ca rezultat dupa un sir de negocieri a fost semnat Tratatul de la Paris in 1952 ce a primit denumirea Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului la care au aderat Franta,Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Calea interguvernamentala a fosst propusa de alte state in 1959 in frunte cu Marea Britanie fiind creata asociatia Economica a Liberului schimb nefiind insa atestate rezultate deosebite.au depuse anumite eforturi pentru crearea comunitatii Europene de aparare si Comunitatii Politice Europene insa Franta nu a acceptat aceste masuri, ca rezultat tarile respective s-au axat spre integrarea europeana unde existau mai putine divergente. Ulterior integrarea europeana a continuat pe dimensiunea economica, astfel ca rezultat al tratatului de la Roma, in 1958 a fost creat EUROATOMUL si Comunitatea Economica Europeana.Astfel aceste 3 acorduri au constituit fundamentul integrarii europene. Ulterior datorita a noii decizii acordul cu privire la Comunitatea Economica Europeana devine cel mai important document. In 1985 sunt adoptate prevederile SCHENGEN ce presupun libera deplasare a cetatenilor statelor europene. In 1987 este semnat actul unic European ce prevede integrarea pietelor si politicilor europene. Tratatul de la Maastricht (1992) prevede crearea Uniunii Europene precum si introducerea monedei unice EURO. Tratatul din Amsterdam din 1997 prevede intensificarea integrarii in cadrul UE inclusiv si in alte domenii decit cele economice: politica externa si securitate; justitie si afacerile interne. Tratatul de la Lisabona A fost adoptat in 2007 si a intrat in vigoare in decembrie 2009 prevazind anumite reforme institutionale, astfel a fost instituita functia de presedinte al UE- DREW BOEN si functia de reprezentant al Afacerilor Externe Baronesa ASHLEY. Tratatul de la Lisabona, cunoscut n faza de proiect sub numele de Tratatul de Reform este un tratat destinat s nlocuiasc tratatul constituional european. Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea European i a Tratatului de instituire a Comunitii Europene. Textul tratatului s-a finalizat n urma unui summit neoficial la Lisabona pe 19 octombrie 2007, iar tratatul a fost semnat pe 13 decembrie de ctre reprezentanii celor 27 de state membre ale UE. Intrarea n vigoare a Tratatului este programat pentru 1 ianuarie 2009, dup ratificarea de ctre toate statele membre.
8

Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt urmtoarele:

Uniunea European va avea personalitate juridic; funcia de preedinte al Consiliului European va fi transformat ntr-una permanent de Preedinte al Uniunii, cu un mandat de 2 ani i jumtate; va fi nfiinat funcia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de nalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comun extern i de securitate; numrul de comisari va fi redus cu o treime; se va modifica modalitatea de vot n cadrul Consiliului. Regulile stabilite n Tratatul de la Nisa rmn ns n vigoare pn n 2014.

Uniunea Europeana este caracterizata de un proces de largire continua, astfel daca initial erau 6 state membre, acum sunt 27. In 1972 au aderat Marea Britanie, Danemarca si Irlanda; in 1981 Grecia; 1986 Spania si Portugalia; 1995- Finlanda, Suedia si Austria; 2004 Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta si Cipru; 2007 Romania si Bulgaria.

Tema : 4 INSTITUTIILE UE Comisia Europeana Consiliul de ministri si Consiliul European Parlamentul European si Curtea Europeana de Justitie Alte institutii

I. Comisia Europeana
Comisia European a rezultat n urma fuziunii dintre structurile celor trei comuniti europene, n iulie 1967. Ea constituie organ de execuie i control al Uniunii Europene. Sediul su se afl la Bruxelles, dar exist reprezentane ale acesteia n toate statele membre UE, precum i delegaii externe n majoritatea capitalelor lumii. Comisia European este format, n prezent din 27 membri desemnai de guvernele statelor membre pe baza competenei lor profesionale. Mandatul comisarilor europeni este de 5 ani i sunt reeligibili. Preedintele Comisiei este ales de Parlamentul European ceea ce i confer mai mult legitimitate. El are, teoretic, rol administrativ i protocolar, reprezentnd Comisia n faa celorlalte instituii comunitare, precum i n relaiile cu terii. Tratatul de la Nisa a ntrit rolul preedintelui Comisiei Europene n raport cu ceilali comisari: el definete orientrile politice i organizarea intern a Comisiei, asigurnd coerena, eficacitatea i colegialitatea aciunilor acesteia, numete vicepreedinii Comisiei i poate cere demisia unui comisar. Comisia Europeana este o structura ce se situeaza intre sescretariat si guvern. Astfel, activitatea acestuia nu se limiteaza numai la pregatirea deciziilor dar indeplineste si rolul al

unui guvern impartind aceste imputerniciri cu Consiliul de Ministri. Principalele sarcini ale Comisiei Europene sunt: a) Initierea actiunilor - Comisia europeana are dreptul de initiativa, propune politici si legi noi. Comisia este reprezentata la sedintele Consiliului de ministri si ale Comitetului reprezentantilor permanenti (COREPER). Astfel apara interesele Uniunii in raport cu interesele nationale. Dreptul la initiativa il are si Consiliul European b) Executarea politicilor Comisia Europeana este responsabila pentru executarea intregului spectru de politici. In multe cazuri Consiliul de ministri a limitat libertatea de exercitare a functiilor executive ale Comisiei Europene prin impunerea unor consultatii cu comitete. c) Implementarea bugetului Aceasta include utilizarea resurselor a diferitor fonduri cum ar fi:Fondul Regional; Fondul Social; Fondul de Coeziune si Dezvoltare; Fondul Agricol. d) Aplicarea legilor Comisia Europeana supravegheaza implementarea corecta a prevederilor tratatelor de catre orice stat membru, intreprindere sau persoana. In cazul actiunilor neadecvate vor fi instituite proceduri legale de examinare la Curtea Europeana de Justitie. COmisia Europeana este formata din 27 de membre fiind reprezentat de fiecare stat membru al UE. Fiecare comisar este responsabil de activitatea unui domeniu specific, reprezinta interesele UE si nu se subordoneaza guvernelor nationale.

II. Consiliul de ministri si Consiliul European Consiliul de ministri este principalul organ de decizie al UE si este format Din ministri delegati al guvernelor tarilor membre. Componenta Consiliului de ministri variaza in functie de problemele discutate. In general este format din ministri de Externe dar pot fi si ministri din alte domenii cum ar fi:agricultura, transportul si altele. Statele membre preiau presedintia consiliului de ministri pe durata a 6 luni. Ministri din Consiliusunt responsabili in fata parlamentelor nationale si nu in fata parlamentului European. Un rol important in pregatirea sedintei revine COREPER ce se intilnesc in fiecare saptamina in cadrul grupelor de lucru. COREPER examineaza propunerile Comisiei Europene. Printre funciile principale ale Consiliului de Minitri European se pot aminti urmtoarele: are rol legislativ n Uniunea European adoptnd, n acest sens, acte normative cu for juridic obligatorie (regulamente, directive) care se impugn statelor membre, celorlalte instituii comunitare i nsui Consiliului UE. De asemenea, Consiliul poate revizui tratatele comunitare i s ia decizii de natur constituional; asigur coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; ncheie acorduri internaionale ntre Uniunea European i alte ri sau organizaii internaionale; aprob, mpreun cu Parlamentul European, bugetul comunitar; dezvolt politica extern i de securitate comun, bazat pe liniile directoare date de Consiliul European;

coordoneaz politica n justiie i afaceri interne

10

Consiliul European este format din sefii de Guvern. La sedintele Consiliului numite SUMMIT pot participa si ministrii de externe. Sedintele se petrec de 4 ori pe an. Rolul Consiliului European este de a defini orientarile strategice de dezvoltare ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, pot fi examinate si alte subiecte cu caracter operational in cazul in care acestea nu au putut fi solutionate la nivelul COnsiliului de ministri. nfiinat la 10 decembrie 1974 sub forma unui organism de cooperare politic la cel mai nalt nivel, Consiliul European are urmtoarele funcii: d un impuls general marilor hotrri politice, economice i sociale referitoare la integrarea european luate att la nivel european, ct i naional; ia decizii necesare n vederea definirii i punerii n aplicare a politicii externe i de securitate a UE, a coordonrii aciunilor statelor membre n domeniile ce in de ordinea public i cooperarea judiciar n materie penal; coordoneaz politicile economice generale ale Uniunii Europene; servete ca forum al discuiilor politice la nivel nalt n situaii de criz i ncearc s rezolve disputele dintre statele membre.

Consiliul European se ntrunete de dou ori pe an sau ori de cte ori este nevoie n diferite ri ale UE (summit) i este condus de eful de stat sau de guvern din ara care deine i preedinia Consiliului UE. Preedinia acestui Consiliu se asigur pe baza principiului rotaiei (la fiecare ase luni).

3.Parlamentul European si Curtea Europeana de Justitie

Parlamentul European
Prin Tratatul de la Roma a luat fiin Adunarea General fiind alctuit din reprezentani ai parlamentelor statelor membre i cu rol pur consultativ. Din anul 1962, a luat denumirea oficial de Parlament European sporindu-i puterea odat cu revizuirile aduse Tratatului: Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam. Astfel, Parlamentul European a devenit un organism cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele naionale. Este ales prin sufragiu universal direct de ctre cetenii statelor membre ale Uniunii Europene, pentru cinci ani. Fiecare stat este reprezentat n funcie de mrimea populaiei sale (vezi tabelul 3). Membrii Parlamentului European sunt grupai nu dup apartenena naional, ci dup cea de partid. Cele mai numeroase grupuri parlamentare sunt: Partidul Cretin Democrat i Democraii Europeni (267 locuri), Grupul Socialitilor Europeni (201 locuri), Grupul Alianei Democrate i Liberale pentru Europa (89 locuri), Aliana Liber European sau Grupul Verzilor (42 locuri) etc.

Parlamentul European are sediul principal la Strasbourg unde se in sesiunile plenare i nc dou sedii la Bruxelles i Luxemburg. Parlamentul European are trei funcii principale:

11

funcia legislativ, pe care o mparte cu Consiliul UE. El emite avize care pot fi, dup caz, facultative, consultative sau conforme. Cea mai cunoscut procedur pentru adoptarea legislaiei europene este cea a codeciziei care presupune acordul Parlamentului European i pe cel al Consiliului UE; funcia de supraveghere i control asupra activitii comunitare i a instituiilor comunitare, n special asupra Comisiei Europene. Parlamentul European aprob desemnarea membrilor acesteia i are putere de cenzur; funcia bugetar bugetul comunitar este adoptat de ctre Consiliul UE, la propunerea Comisiei Europene, cu avizul Parlamentului European. Parlamentul European este cel care aprob bugetul i descrcarea de gestiune a Comisiei. Curtea European de Justiie Curtea European de Justiie, cu sediul la Luxemburg, a luat natere n urma Tratatului asupra Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului n anul 1952. Ea are rolul de a garanta aplicarea, interpretarea i respectarea dreptului comunitar. n prezent, este compus din 27 de judectori, cte unul pentru fiecare stat membru, asistai de 8 avocai generali. Ei sunt desemnai de ctre Consiliul UE, la propunerea statelor membre, pe o perioad de 6 ani. Din 3 n 3 ani, jumtate dintre judectori sunt schimbai pentru a se asigura o anumit continuitate n activitatea Curii. Curtea are dou funcii principale: funcie jurisdicional, putnd aciona ca o curte constituional (judec recursurile contra unei instituii comunitare sau a unui stat membru sau la interpretarea tratatelor); ca o curte administrativ (controleaz legalitatea actelor comunitare); ca o jurisdicie civil (soluioneaz cauzele avnd ca obiect acordarea daunelor-interese) i ca o curte de apel (judec recursurile mpotriva hotrrilor date de Tribunalul de Prim Instan); funcie consultativ, prin emiterea de avize n problema revizuirii tratatelor comunitare sau a ncheierii de acorduri internaionale. Curtea European de Conturi A fost nfiinat printr-o convenie la 22 iulie 1975 avnd sediul la Luxemburg. Rolul ei este acela de instituie specializat n controlul financiar, exercitat asupra instituiilor comunitare. Ea verific conturile i execuia bugetului general al Comunitii. Aceast verificare are dublu sens: pe de o parte, mbuntete gestionarea resurselor financiare, iar pe de alt parte, informeaz asupra modului de utilizare a fondurilor publice de ctre autoritile ce au responsabiliti de gestiune.

12