Notiunii introductive Managementul strategic reprezinta succesul organizarii pe termen lung, a tintelor, acest lucru nefiind un busins ordonat.

Viziunea strategica, este defapt un document care stabileste perspectivele sau poate fi o filozofie nescrisa, cel mai semnificativ plan strategic al sec. XX a fost doctrina Truman. Politica administrativa Truman se refera la extinderea militara si economiuca a SUA, ajutand celelalte tari sa reziste agresiunilor militare sau economice. Pana in prezent in istoria umanitati aproape fiecare natiune a trebuit sa aleaga intre cai alternative privind dezvoltarea tarii. Alegerea uneia dintre aceste cai alternative, posibile, este un lucru complicat, iar una dintre caile ce se pot alege se bazeaza pe binele maj si se remarca prin libert insiti. , libert religioase, cuvantului, garantarea libertatilor individului sau lib optiunilor politice. O a II-a cale se poate baza pe luarea in considerare a unei minoritati, prin aceasta fortand majoritatea sa se subordoneze intereselor minoritatii, este cazul regimurilor dictatoriale unde institutiile democratice sunt subordonate unei minoritati, libertatile fiind desfintate. Modul de aplicare a acestei doctrine Truman se poate vedea si in definirea strategiilor asumate de adm americane care au urmat presedintelui Truman si anume adm: Einsenhower a fost localizata pe reasezarea aliantelor militare. Definitia managementului strategic Strategia este focalizata spre gasirea de solutii privind ocuparea fortei de munca si gestionarea resurselor globale pt a atinge un obietiv. Tacticile reprezinta utilizarea selectiva a resurselor necesare pt a atinge o parte din obietivul global. Managementul strategic este selectarea constienta a politicilor privind dezvoltarea capacitatilor si intepretarea mediului inconjurator de catre manageri focusand eforturile catre realizarea cu succes a obiectivelor prestabilite. Exista o diferenta de abordare a obiectivelor strategice, in cee ce priveste managementul strategic in activitatile private sau publice.

Caracteristici ale managementului str 1. Definirea procesului de organizare prin definirea misiunii organizatiei; 2. Identificarea obiectivelor care urmeaza a se realiza si def viziuni propri, privind realizarea acestor obiective; 3. Adoptarea unui cadru de timp in care aceste obiective tb atinse; 4. Analiza sistematica circumstantelor actuale a unei organizati in special dpdv al capacitati sale. 5.Evaluarea mediului inconjurator atat in prezent cat si in cadrul orizontului de planificare. 6.Selectarea unei strategii pt atingerea obiectivelor dorite pt un anumit orizont de timp comparativ cu alte strategii alternative. 7. Integrarea eforturilor organizatorice in strategia adoptata. 8. Crearea de sisteme de control si evaluarea continua pt analiza feet-back-ului. Obiectivele managementului str 1. Obiectivele au fost initial parte a gandirii militare 2. Sectorul public a fost mai lent sa adopte managementul strategic decat sectorul privat deoarece adm publica este mai preocupata de functii si responsabilitati si obiective asumate. 3. Cauzele care au schimbat orientarea managementului public de la functia de responsabilitate la atingerea obiectivelor.

Orizonturi de planificare in managementul strategic In abordarea managem strategic este deosebit de important de a evalua daca organizatia are intentia sau nu, de a lua o decizie strategica, adica de a-si evalua propria-i deschidere pt a-si analiza propriul viitor si de a reactiona la schimbarile altora si care pot influenta evolutia organizatiei. Activitatea de planificare a viitorului este de a accepta ca planificarea tb gandita pana la limita de timp dincolo de care viitorul in evaluare pare nesigur. Pt institutile publice stabilirea orizontului de timp de la care planificarea strategica poate fi nesigur, depinde de 2 elemente inportante: 1. de natura politica a administratiei publice 2. procesul periodic de aprobare a legilor bugetare. Cu toate aceste impedimente privind planificarea strategica adm publica este obligata sa aibe o abordare a obiectibelor strategice pe termen lung. In plan european, pt democratiile consolidate nu este imperios necesar si obligatoriu a urma strategii pe termen lung deoarece sistemele de functionare democratice a insit publice functioneaza intr-un mod mai relaxat si mai stabil. Spre deosebire de tarile in curs de dezvoltare si de adoptare a propriilor legislatii, la legislatia europeana caz in care se necesita o planificare rationala pe termen lung si cu scadente intermediare clare, in asa fel incat decalajele fata de tarile dezvl sa se reduca cat mai repede. Capabilitatea managementului strategic In considerarea directiilor strategice viitoare, conducatorii(manageri) tb sa gandeasca daca pot avea la dispozitie personal, sisteme de finantare, structuri de functionare si alte cerinte care ar putea fi esentiale pt realizarea strategiei proprii. Un prim pas al analizei privind viabilitatea obiectivelor asumate il constituie realizarea analizelor de tip SWOT. Aceste analize identifica pct tari si pct slabe evidentiian oportunitatile si amenintarile in procesul de atingere al obiectivului strategic asumat. Managementul strategic este de fapt un proces de potrivire in care variabilele de strategie, capacitate si mediu sunt potrivite astfel ca organizatia sa poata gestiona schimbarea strategica asumata si ceruta de organizatie. La nivelul firmelor private managementul s-a dezvoltat mai mult. Impactul asupra managementului firmelor private este dat de un ansamblu de variabile ca obiectivele firmei, mediul economic, presiunile sociale, interne sau externe, resursele proprii sau atrase ale intreprinderii respective. Aceasta actiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice asumate similar, singura diferenta consta in finalitatea institutiei private sau publice. Nu se poate spune ca in stabilirea unei strategii manageriale exista o reteta. Institutiile publice produc servicii publice Managementul este meseria care consta in a conduce intr-un context dat un grup de oameni cu scopul de a atinge in comun obiective conforme finalitatilor organizatiei respective. Cautand in a defini managementul, putem spune: 1. managementul este o meserie, respectiv o activitate practica ce grupeaza un ansamblu de experiente, cunostinte tehnice si relationale. Nu este vb in cazul managementului nici de un proces abstract si nici de o teorie. Are 2 caracteristici: a. se exerita cu si asupra altor persoane(colaboratori, superiori ierarhici) nefiind o activitate solitara. b. datorita caracteristicilor specifice, succesul sau insuccesul acestei meserii este legat de realitatea din teren. 2. managementul este o meserie care consta in a conduce. A conduce tb perceput ca un termen generic pt a desemna diferite stiluri de management care sunt posibile. Sensul real a termenului a conduce este asumarea responsabilitatii unei echipe care tb sa atinga in comun anumite obiective. 3. meseria management se desfasoara intr-un context dat. Contextul dat este prezentat de mediul economic, politic, social, tipul de cultura institutionala, mentalitati, traditii, toate putand sa determine aparitia unor oportunitati sau constrangeri. Acest context poate sa evolueze, sa se modifice in sens pozitiv sau negativ, dar in oricare dintre sit conducatorul tb sa-si adopteze strategia manageriala la evolutia contextului. 4. managementul presupune a conduce un grup de oameni. Dpdv al conducatorului, tb facuta diferentierea intre a conduce oameni si a avea in subordine oameni. 5. managementul vizeaza atingerea in comun a unor obiective conforme cu finalitatea organizatiei. Conditia primordiala pt a atinge un obiect este sa-ti asumi un obiectiv.

Conceptia manageriala si administratia publica Managementul se situeaza de-a lungul preocuoarilor traditionale a stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestionari sau a gestiunei eficace. Ambitia managerului este aceea de a fixa regulile, normele si perceptele care permit organizatiei de a-si atinge obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. Pt management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale sau politice implica 4 tipuri de operatiuni: 1. planificarea 2. organizarea 3. mobilizarea resurselor 4. controlul La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de pasire a gestiunii operatiunale fondata pe o logica a optimizarii activitatii de-a lungul realitatii cotidiene pt a se imlica in ambitia de a atinge un management strategic ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile ca proiectele conducerii, mediului economic, posibilitatile si resursele firmei, obligatiile si presiunile sociale externe si interne.

Managementul public 1. Managementul presupune o ratiune strategica; firma privata cautarea profitului; institutia publica interesul general. Daca ratiunea strategica pt o firma privata se poate transforma intr-o dimensionare cuantificabila, in cazul institutiilor publice motivatia de interes general este un element cu o cuantificare incerata. Ca urmare se poate spune ca finaliatea unei intreprinderi private este introvertita, in timp ce organizatia publica este constituita pt satisfacerea unor interese care o depasesc, finalitatea ei fiind extrovertita. 2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei capacitati de actiune strategica care sa-i permita atingerea obiectivelor pe care si le-a fixat. La institutiile publice aceasta capacitete de actiune este redusa datorita, in principal, a doua elemente: a. dependenta institutiilor publice de puterea politica; b. supunerea fata de drept. Pt adm publica primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica, situatie ce poate parea irationala dpdv managerial, datorita actiunii directe exprimate de politic asupra administratorului. 3. Managementul este construit in functie de principala lege care duce la progres, respectiv legea pietei. Daca intreprinderile private functioneaza intr-un sistem concurential dar de finit si care le obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, adm publica se afla, in parte, sustrasa disciplinei pietei. Adm publica are privilegiul care ii permite sa elimine eventualele presiuni a concurentei. In cazul in care un beneficiar de un monopol de drept, adm publica dispune de o pozitie care ii asigura o viata captiva si ii garanteaza perenitatea. De fapt firma privata este reglata in aval de clientii sai care ii determina rezultatele economice, iar organizatia publica este reglata in amonte in functie de constrangerile etapice. Situatia privind introducerea serv publice in sistemul privat depinde de gradul de descentralizare al serv publice aflate in competenta decizionala la nivel local sau central. Ca si in cazul intreprinderilor private, adm publica tb sa foloseasca cat mai bine mijloacele si resursele pe care le au la dispozitie, dar eficacitatea institutiei publice se apreciaza in primul rand prin rapoarte la gradul de realizare al obiectivelor fixate de catre alesi si nu in functie de simpla rentabiliate financiara. In practica managementul public vizeaza sa amelioreze calitatea actiunilor pri folosirea de mijloace noi de gestiune, sa atenueze diferite rigiditatii de functionare si organizare si sa imbunatateasca sistemul de comunicare cu exteriorul.

Managementul responzabilizant Managementul serv publice a fost construit pe baza unui sistem si a unei logici birocratice care presupune: 1. o distinctie clara intre cei care concep/decid fata de cei care executa o decizie; 2. o lipsa de initiativa din partea executantului si un respect strict al procedurilor; 3. o separare puternica pe verticala cat si pe orizontala Acest tip de organizare s-a dovedit a fi performant in momentul in care a fost conceput, atat pt firmele private cat si pe adm publica, raspunzand bine situatiei existente la acel moment. Nevoile si asteptarile clientilor adm pub de astazi sunt complet diferite si bazare pe o inversare a rolurilor, respecitv asteptarile nu mai vin din partea adm care era concentrata pe respectarea regulilor ci din partea consumatorilor care incep sa aiba pretentii crescute fata de calitatea serv publice si de modul in care sunt tratati de inst publice. Elementele principale ce stau la baza acestor asteptari a cet sunt: a. raspunsuri personalizate din partea adm publice; b. simplitatea demersurilor si procedurilor administrative; c. rapiditatea in rezolvarea problemelor. Aceste principii au devenit foarte putin compatibile cu functionarea si organizarea birocratica de tip clasic. De aici necesitatea existentei unui serv public performant, capabil sa raspunda cerintelor societatii. A. Fundamente ale managementului responsabilizant Pt a raspunde noilor asteptari ale cetatenilor de la modul de functionare al inst pub, este necesat modificarea legicii birocratice de tip clasic si instituirea unui management responsabilizant. Fundamentele acestui tip de management reponsabilizant consta in 4 elemente simple: a. consultarea persoanelor care vor tb sa puna in aplicare o decizie inainte ca aceasta sa fie luata; b. responsabilizarea asupra atingerii unor obiective; c. delegarea deciziilor operationale la primul nivel de competenta existent; d. favorizarea unei reduceri a rigiditatii si separarii in functionarea adm in plan vertical si orizontal.

B. Identificarea stilului managerial propriu Indetificarea stilului managerial ocupa un loc important in toata literatura de specialitate privind managementul. Se poate observa ca analizand performantele unor manageri cu stiluri diferite, pot ajunge fiecare din ei la rezultate remarcabile pe baza unor abordari diferite. Inexistenta unei retete unice nu inseamna lipsa totala a unor caracteristici comune diferitelor stiluri de management fiind vorba de asa numita regula a celor 4C. Particularitati ale sistemului decizional al managementului public 1. Fundamentarea deciziilor administrative Decizia adm poate fi definita ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile in vederea realizarii unui obiectiv al adm pub care influenteaza activitatea a cel putin unei persoane fizice sau juridice din sistem, a sistemului adm in amsamblul lui sau a societatii in general. Decizia adm poate fi definita ca o manifestare de vointa a conducerii unei institutii publice constand intr-o optiune in vederea realizarii unui scop. Particularitati ale deciziei adm a. este determinata de obiectivele asumate de institutia publica, respectiv si de cadrul normativ existent; b. este rezultatul colaborarii dintre functionari pub de conducere si executie, numiti sau alesi si cetateni; c. presupune derularea unui proces decizional pe termen lung cu mai multe etape si care necesita un volum mare de munca; d. este avizat de 1 sau mai multe persoane fizice si sau juridice; e. implica responsabilitatea uneia sau mai multor persoane fizice titulare ca posturi de decizie, numite sau alese, si a cetatenilor. Orice decizie adm tb sa raspunda cerintelor: 1. sa fie fundamentata stiintific; 2. sa fie fundamentata legislativ; 3. sa aibe un caracter realist; 4. sa intervina in timp util; 5. sa fie integrata in contextul deciziilor adm adoptate anterior; 6. sa fie oportuna; 7. sa fie finalizata.

Tipuri de decizii administrative Exista o tipologie a deciziilor determinata de specificul institutiilor publice, cateva criteri de clasificare a deciziilor adm sunt: 1. Dupa situatia concreta: a. decizii normative care se fundamenteaza in situatile cu cartacter de generalitate si care se gasesc in continutul unor acte normative integrate in contextul general al managementului public; b. decizii specifice care se fundamenteaza pe situatii concrete, particulare de care funct public au obligati de a tine cont. 2. Dupa nivelul ierarhic: a. decizii de nivel superior; b. decizii de nivel mediu; c. decizii de nivel inferior. 3. Dupa orizontul de timp: a. decizii adm pe termen nelimitat, in acesta categorie intrand deciziile fundamentale emise de Guvern si Parlament si care imbraca forma legilor, hotararilor etc; b. decizii adm pe termen lung, fundamentate atat la nivelul adm centrale si locale; c. decizii adm pe termen mediu, fundamentate la nivel de Guvern; d. decizii curente, fundamentate la nvl tuturor strcuturilor adm si care se refera la decizii pe perioade scurte de timp; e. decizii adm pe termen scurt. 4. Dupa frecventa adoptarii sunt: a. decizii periodice; b. decizii aleatorii; c. decizii unice. Participanti la decizia administrativa Participanti la decizia adm -> Funct Publici -> de executi -> participanti la pregatirea deciziilor Se pot delimita 2 categorii de participanti la fundamentarea si adoptarea deciziilor adm in functie de: 1. Dupa modul de implicare in procesul decizional: a. functionarii publici implicati direct (funct publ cu fnct de executie si conducere) b. funct publ implicati indirect (funct publ de conducere si executie) c. cetateni consultati sau specialisti implicati in mod direct sau indirect in procesul decizional. Exista o diferentiere intre funct care decid si cei care sunt consultati in vederea adoptari unei decizii adm, de remarcat ca funct pub consultati nu sunt exonerati de raspundere si responsabiliate in procesul de luare si aplicare a deciziilor.

2. In functie de nivelul adm pe care se afla in structura insiti publ, funct pub pot fi grupati in 2 categori: a. funct pub din administratia centrala si reprezentanti numiti sau alesi; b. funct pub din adm locala si reprezentanti alesi sau numiti. raspunderea revine pers. fara dr. de decizie, de pe niv. inferioare(analizeaza si propun sol. pt. rez. probl.). - pers. cu dr. de decizie, cu functii pub. la niv. mediu al adm. tb. sa fie profesionisti. - decidentii tb. sa aibe cal.: obiectivitate, corectitudine, discernamant. Procesul de fundam. a dec. adm.: 1. initierea dec. adm.-crearea unui cadru(initiative decizionale) care sa det. formularea deciziei 2. def. obi. decizional si a mijl. de realiz. a obi.- det. nevoii sociale si a mijl. nec. pt. satisf. ei=> nec. det. obiectivului, a scopului si a mijl. nec. realiz. obi. - se are in vdr. gradul de prioritate, respectiv urgenta satisfacerii unei nevoi speciale. 3. documentarea pt. formularea dec. adm.-culegerea unui vol. mare de inform. realiste. 4. selectarea si analizarea inform. cu ann.rin03: 4. selectarea si analizarea inform. culese. 5. conturarea si analizarea alternativelor decizionale- solutii, variante posibile- res. fin., umane, mat., informationale ce pot fi atrase in aplicarea alternativelor decizionale. 6. adoptarea sol. privind decizia optima- proc. complex- pres. transmiterea in timp util a propunerilor( nr. cat mai mare) formulate catre decidenti pt. a le analiza si completa. 7. urmarirea aplicarii si respectarii dec. adm.- realiz. cu personal de specialitate, orientat spre activ. de control in sist. adm. loc. si centrale. 8. formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea dec. adm. - daca o decizie nu rezolva nevoile soc. sau obi. instit. pub. loc. sau centrale, exista posib. de a corecta decizia initiala sau de a o anula( modif. unei dec. adm. prod. costuri supl Abordari ale proc. de fundam. al dec. adm.: 1. abord. manageriala a proc. deciz.- rationalizarea proc. deciz.- manag. pub. au posib. de a fundam. decizii rationale luand in consid. eficienta si eficacitatea. Caracteristici- a. nec. permanenta a rationalizarii; b. luarea in consid. in permanenta a eficientei si eficacitatii; c. red. alternativelor decizionale; d. ridicarea gradului de perfectionalizare si informare a funct. pub. e. atragerea in proc. deciz. a funct. pub. cu calitati, cunostinte, aptitudini specifice activ. manageriale f. stimularea formarii unei culturi a organizatiei pub. g. autorit. manageriala influenteaza derularea proc. deciz. h. luarea in consid. a ierarhiei si acceptarea unui grad ridicat de formalizare in proc. deciz.

Particularitati ale sistemului informational al managementului public Sistemul informational in adm pub are o serie de particularitati, care sunt determinate de specificul domeniului studiat. Conceptul de sistem informational Datele, informatiile, mijloacele de tratare a informatiilor ca de altfel si circuitele si fluxurile informationale sunt influentate de relatiile care exista intre instutiile componente ale sistemului adm pun dar si in cadrul acestora. Sistemul informational cuprinde un ansamblu de date, informatii continute in documente, circuite informationale, fluxuri informationale si mijloace de tratare a informatiilor, implicate in procesul de fundamentare a deciziilor adm elaborate in institutii care fac parte din sistemul adm publice si care contribuie, prin continutul lor, la satisfacerea necesitatilor generale ale populatiei. Fiecare componeneta a sistemului adm pub este atat un emitator, cat si un bebeficiar de informatii, care deserveste sistemul in ansamblul lui. Tipologia componentelor Exista o clasificare a informatiilor care circula in sfera adm publice luandu-se in considerare mai multe criterii: 1. Modul de exprimare: - orale; - scrise; - audiovizuale. 2. Gradul de prelucrare: - primare; - intermediare; - finale; 3. Directia vehicularii: - descendente; - ascendente; - orizontale. 4. Destinatie: - interne; - externe.

5. Obligativitatea pt beneficiar: - imperative; - nonimperative. 6. Natura proceslor reflectate: -financiare; -comerciale; -culturale; -turistice; -sportive. 7. Modul de evidenta a informatiilor: -evidenta curenta; -statistice. Tipologia circuitelor informatinale este structurata dupa urmatoare criterii: 1. Directia de vehiculare, caracteristicele emitatorului si respectiv, ale beneficiarului de informatii: verticale, orizontale, oblice. 2. Frecventa producerii: periodice, ocazionale. Procedurile informationale desemneaza, in esenta, un ansablu de elemente prin care se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu precizarea operatiunilor de efectuat si seccesiunea lor, a suportilor si mijloacelor de tratare a informatiilor. In cadrul sistemului informational al adm publice exista o serie de mijloace de culegere a informatiilor, de inregistrare a acestora, de transmitere si prelucrare a lor. Aceste mijloace de tratare a informatiilor utilizate si in sistemul adm pub sunt de 3 tipuri: - manuale: masina de scris; masini de calcult - mecanizate: minicalculatoare; - automatizate: computere, terminale.

Functiile sistemului informational Prin urmare, sistemul informational al institutiilor publice indeplineste urmatoarele functii: 1.functia decizionale; 2.functia operationala; 3.functia de documentare. 1. Functia decizionala consta in aceea ca sistemul informational tb sa asigure elementele informationale necesare fundamentarii actelor administrative si tututor categoriilor de decizii adm. In fond, decizia adm este rezultatul unui proces amplu de culegere, inregistrare, transmitere, prelucrare a informatiilor. Fara informatii, mijloace de tratare a informatiilor nu se poate vorbi de conditii minime pt fundamentarea unor decizii administrative eficiente si a unor acte normative care sa contribuie la crearea unui cadru corespunzator aplicarii deciziilor, desfasurarii activitatii in institutiile publice si in societatea romaneasca, in general. 2. Functia operationala este cea prin care sist informational asigura operationalizarea actelor adm: legi, decrete, hotarari si a tuturor deciziilor adm. Prin urmare, totalitatea datelor, informationale care circula in sistemul informational al admm pub, circuitele si fluxurile informationale existente contribuie in mod decisiv atat la aplicarea acestora. 3. Functia de documentare a sistemului informational exprima manirea acestui sistem de a inregistra informatii necesare personalului angajat in sistem pt a fundamenta sistemul de obiective si implicit deciziile administrative derivate din acesta. Particularitati ale documentarii in sist adm publice. Exista diferite criterii de clasificare a documentelor: a. Continut; b. Forma; c. Data; d. Alfabet; e. Limba Principiile sistemului informational 1. Principiul conceperii si restructurarii sist informational potrivit cerintelor managementului unei institutii publice Conceperea si rationalizarea sistemului informational se fundamenteaza, in mod expres, pe cerintele specifice ale managementului unei instiutii publice care sunt strans corelate cu sistemele de nevoi, respectiv de interese ale societatii. 2. Principiul corelarii stranse a sistemului informational cu organizarea stracurala si cu sist decizional din institutiile publice care compun sist administrativ si nu numai. In proiectarea structurilor organizatorice specifice institutiilor publice din tara noastra, tb sa se tina seama de faptul ca fiecare compenenta a sistemului reprezinta si un emitator si un beneficiar de informatii, ca tipurile de relatii organizatorice, care apar intre posturi, intre compartimente, intre institutii si/sau autoritati ale adm publice descriu circuite informationale. 3. Principiul unitatii metodologice a tratarii informatiilor In vederea asigurarii compatibililatii intre toate componentele sistemului informational al adm pub este necesar ca modul de culegere si prelucrare a informatiilor sa fie unitar dpd metodologic. O asemenea abordare asigura sistemului informational un plus de riguriozitate si faciliteaza functionalitate sa. Tratarea unitara a informatiilor permite trecerea la prelucrarea automata a datelor. Aplicarea acestui principiu atrage apelarea ka functionarii pub specializati in domeniul informatic.

4. Principiul concentrarii asupra informatiilor esentiale Potrivit acestuit principiu, informatiile tb transmise, ori de cate ori este posibil, selectiv intrucat aceasta inseamna economie de timp, resurse si implicit operativitate in fundamentarea unor decizii si/sau elaborarea unor documente administrative. 5. Principiul asigurarii unuit timp corespunzator de reactie componenetelor sistemului adm publice Pornind de la premisa ca desfasurarea deverselor procese de munca din sistemul adm publice reprezinta caracteristici temporare, este necesar ca si viteza de reactie a componentelor sist sa fie diferita. Prin urmare, si timpii de culegere, vehiculare, prelucrare a informatiilor si de fundamentare a documentelor adm tb diferentiati. 6. Principiul asigurarii de maximum de informatii dintr-un fond limitat de informatii primare. Este cunoscut faptul ca cele mai importante documente administrative se fundamenteaza pe informatii finale. De aceea se impune o eficienta valorificata si prelucrare a informatiilor care provind de la nivelurile adm locale si din alte terte surse. Actele normative emise de institutiile din adm centala se fundamenteaza pe informatii sintetice, indeosebi finale, care sunt rezultatul unui proces amplu de documentare adm. 7. Principiul flexibilitatii Presupune adaptarea continua a parametrilor sist informational din adm publica la caracteristicile mediului extern. Este necesar in acest sens o abordare modulara a sist informational din adm. Acesta ar facilita accesul rapid si selectiv la informatiile relevante. Acest principiu necesita o permanenta reactie a institutiilor din adm pub, in special a celor din adm locala fata de opiniile membrilor societatii si adoptarea rapida a deciziilor pe care le atrage sistemul de nevoi, interese si preferinte ale populatiei. Tendinte ale sistemului informationa 1. Utilizarea computerelor in retea, care sa permita accesul concomitent al mai multor utilizatori din diverse componente ale adm pub la categoriile de informatii dorite si necesare. 2. Informatizarea integrata a activitatilor din institutiile publice. Mentionam aparitia domeniului nou al informaticii administrative, care are utilitatea practica deosebita si justifica tendinta enuntata. 3. Accentuarea carcaterului previzional al sistemului informational din adm publica. Sistemul informational, prin fodul de informatii de care dispune si cu ajutorul tehnicii moderne de evidenta, prelucrarea si transmitere a datelor si informatiilor, tb sa asigure un timp minim necesar de raspuns la nevoile viitoare al membrilor societatii, la satisfacerea interesului public.

Metode si tehnici utilizate in managementul public Notiune de metoda Metoda administrativa reprezinta o modalitate sau un ansamblu de modalitati care faciliteaza realizarea unor obiective al institutiilor din adm publica. De asemenea, metoda administrativa reprznt un instrument utilizat de functionarii public, pt a realiza sistemul de obiective al instutiei in care isi desfasoara activitatea. In managementul public se aplica o serie de metode si tehnici specifice alaturi de cele care se regasesc in alte domenii ale stiintei. Metoda adm presupune un mod organizat de gandire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. Tipologia metodelor utilizarii in managementul public In functie de obiectivele urmarite, metodele aplicate in adm de stat sunt grupate in 3 categorii: 1. Metode de executare; 2. Metode de organizare si functionare; 3. Metode de cercetare. Metode de executare In acceptiunea noastra metodele din aceasra categorie sunt de fapt diverse forme de exercitare a functiei de motivare a managementului public, se face distinctie intre metode aplicate in sistemul administratiei publice din diferite tipuri de state. In categoria metodelor de executare sunt cuprinse: - metode constrangerii; - metoda convingerii; - metoda cointeresarii. Metoda constrangerii. Se aplica in mod expres in statele totalitare, care au fost transformate in instrumente de dominare de catre o minoritate sociala prvilegiata asupra majoritatii societatii, lipsita de drepturi si asuprita. In statele nedemocratice, metoda constrangerii este principala metoda de asigurare a executarii deciziilor adm, a actelor organelor statului, in general. Metoda convingerii. In tarile democratice in care organele de stat apar si promoveaza interesele cetatenilor si actioneaza cu consecventa pt cresterea bunastarii materiale si spirituale a membrilor societatii este folosita metoda convingerii. Metoda cointeresarii. Statul poate sa utilizeze si alte metode pt a determina functionarii publici si cetatenii sa-si indeplineasca obligatiile ce le revin, iar personalul implicat in sistemul adm sa fie eficace. Astfel, se pot acorda recompense materiale pt realizarea deosebite in propria activitate. Metoda cointeresarii presupune elaborarea unor sisteme de indicatori pt sensibilizarea angajatilor institutiilor publice fata de realizarea intereselor publice generale. Metoda valorificarii experientei de munca. O influenta considerabila asupra clitatii proceselor de management si de executie din sistemul administrativ si asupra rezultatelor activitatii functionarilor publici are experienta in munca care provine din derularea intr-un timp indelungat a acelorasi operatii sau a unora foarte apropiate in ceea ce priveste particularitatile lor. Experienta imprima funtionarilor public o foarte buna abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapida si eficienta a sarcinilor. Prin folosirea metodei valorificarii experientei in munca, personalul din sistemul administratiei publice este incurajata sa-si valorifice petentialul profesional dobandit in timp, dar si capacitatea creativa pt gasirea unor solutii eficiente la ineditele probleme sociale care apar in diferite perioade. Metoda structurii corespunzatoare a programului funtionarilor public. Aceasta metoda constituie o importanta modalitate de sporire a eficacitatii muncii tuturor functionarilor publici. In structura programului de activitate al functionarilor publici cu functii de conducere apar o serie de particularitati, date de specificul activitatii de administratie, comparativ cu alte activitati. Aceasta metoda a aparut ca urmare a multiplelor situatii de prelungire exagerata a duratei, zilei de munca, in special a functionarilor publici cu functii de conducere si de utilizarea necorespunzatoare a timpului de catre functionarii publici implicati atat in procesele de management, cat si de executie. Principalele cerinte care sa permita desfasurarea corespunzatoare a programului functionarilor publici sunt: - confort; - climat organizational deschis, stimulativ; - dotare tehnica adecvata. Programarea corespunzatoare a timpului de lucru al functionarilor publici presupune si stabilirea unui raport optim intre consumul efectiv de energie si perioada de odihna necesara. Utilizarea metodei structurii programului de lucru al functionarilor publici implica si cunoasterea influentei factorilor de solicitare fizica si nervoasa ai mediului ambiant care au un impact direct asupra calitatii si productivitatii muncii angajatilor din sistemul administrativ.

Metodele de organizare si functionare Din aceasta categorie fac parte 5 metode cunoscute in literatura de specialitate ca instrumente folosite in procesul de organizare a activitatii desfasurate in cadrul institutiilor adm publice. Prin metodele de organizare si functionare folosite in adm de stat prezentam continuare: - Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative; - Metoda sedintei; - Metoda conducerii eficiente; - Metoda valorificarii experientei in munca; - Metoda structurii corespunzatoare a programului functionarilor publici. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative. Aceasta metoda descrie, de fapt modul in care activitatile adm tb sa se desfasoare pt a servi realizarii obiectivelor managementului public. Metoda presupune conceprea unui plan de activitate, care sa fie pe de o parte catre realizarea obiectivelor sociale si pe de alta parte, sa detalieze, la nivelul instutiilor adm, o serie de activitati menite sa sustina indeplinirea misiunii sociale a managementului public. Metoda sedintei. Intrucat cea mai mare parte a deciziilor dm sunt adoptate in cadrul grupului, respectiv prin consultarea managerilor publici in comisii si/sau plenuri, o deosebita importanta prezinta metoda sedintei. In esenta, utilizarea sedintei in instutiile publice consta in reunirea mai multor persoane din sistemul adm, pt un interval de timp, in vederea solutionarii, in comun, a unor probleme cu carcater decizional, informational, de analiza si cercetare. Sedinta constituie modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului de la un nr mare de componenti ai sistemului adm publice. Metoda sedinteise foloseste si la nvl adm locale de catre functionarii publici si reprezentanti alesi si numiti in institutiile publice din adm locala. In institutiile publice, utilizarea metodei sedintei, are o serie de particularitati, determinate de specificul domeniului. Metoda conducerii eficiente. Metoda consta intr-un ansablu de modalitati orientate spre desfasurarea unor activitati eficiente de catre managerii publici implicati in procesele de management si de executie din institutiile publice. Pt aceasta, ei tb sa posede cunostinte in domeniul in care isi desfasoara efectiv activitatea, in domeniul adm juridic, calitati morale, dar si calitati si cunostinte in domeniul economic, al managementului, sociologiei si psihologice. Pt o conducere eficienta este necesara o foarte buna cunoastere a realitatii sociale, a intereselor sociale care stau la baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ. Metodele de cercetare Imbunatatirea, perfectionarea continua a organizarii si functionarii sistemului administrativ impune o continua observare si investigare a proceselor de management si de executie. Schimbarile rapide din cadrul societatii contemporane impun ca fiecare institutie din sistemul administratiei publice sa se adapteze noilor conditii pt a servi in mod corespunzator cerintelor prezente si de viitor ale societatii. Metodele administrative prezentate constituie cateva dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispozitia functionarilor publici cu functii de conducere, si nu numai, pt a-si imbunatati propria activitate si pt a participa eficient la satisfacerea interesului public al cetatenilor unei tari. Met. de cercetare Met. analizei diagnostic etape: - documentarea/ investigarea dom. care urmeaza a fi abordat; - identif. simptomelor poz. si neg. - analiza cauzala detaliata a disfunction. si aspectelor poz. formularea propunerilor de perfectionare.