O SCRISOARE PIERDUTA Tema: O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, dezvaluind viata publica si de familie a unor politicieni care,

ajunsi la putere si rosi de ambitie, se caracterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor se armonizeaza in final, pentru ca toti stiu sa speculeze avantajele unui regim politic in folosul lor. Subiectul: Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de muntepe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din opozitie, care aspira spre o cariera politica si grupul fruntas al conducerii locale (prefectul Stefan Tipatescu si prezidentul Zaharia Trahanache), care conduce abuziv si in interes personal viata politica a judetului. Pentru a-i forta sa-l propuna candidat in locul lui Farfuridi, prefectul conducerii judetului, Catavencu ii ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor a lui Tipatescu trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia prezidentului. Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si subtilizata de la acesta de Catavencu. Santajul o sperie mai ales pe Zoe, care - de teama de a nu fi compromisa public exercita presiuni asupra celor doi barbati si obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Cand totul parea rezolvat, urmeaza o adevarata lovitura de teatru : de la Bucuresti se cere fara explicatii sa fie trecut pe lista candidatilor un nume necunoscut, Agamemnon Dandanache. Reactiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperata, Catavencu amenintator, Farfuridi si Branzovenescu satisfacuti ca rivalul lor a pierdut locul, Tipatescu nervos. Doar Trahanache are putintica rabdare si se gandeste la un mod de inchidere a conflictului, supunandu-se insa indicatiei de sus. Ghemul de interese contrare se incalceste rau in timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar intervine Pristanda care pune la cale un scandal menit sa inchida gura lui Catavencu. In incaierare, acesta pierde palaria in care era ascunsa scrisoarea si dispare pentru o vreme producand mari emotii doamnei Trahanache. Limpezirea situatiei se realizeaza in actul al patrulea. Dandanache venit de la Bucuresti isi dezvaluie strategia politica, absolut asemanatoare cu cea a lui Catavencu, dar la alt nivel si cu mai multa ticalosenie. Nae Catavencu, fara scrisoare se simte dezarmat si schimba tactica parvenirii. In final toata lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec. Dandanache e ales in unanimitate, Nae Catavencu tine un discurs si se imbratiseaza cu vechii adversari intr-o atmosfera de carnaval, de mascarada, accentuata de muzica saltareata, condusa de Pristanda. Personajele: Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Sunt realizate intr-o viziune clasica; lucrul acesta se poate vedea chiar dintr-o atitudine declarata a scritorului, care cautand o varianta pentru finalul scrisorii pirdute, le spune prietenilor lui ca a gasit un personaj nou, pe Dandanache, mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu. Personajele din O scrisoare pierduta pot fi vazute astfel: Trahanache e ticaitul, Zoe femeia voluntara, Catavencu ambitiosul demagog, Farfuridi prostul fudul, Dandanache prostul ticalos, cetateanul turmentat prostul naiv, iar Pristanda omul slugarnic. Modalitatile de caracterizare a personajului sunt specifice genului dramatic: a..- prin actiune prin fapte, atitudini, gesturi, eroii definindu-si dimensiunea interioara prin ceea ce fac.

b. - prin intermediul celorlalte personaje Trahanache il caracterizeaza pe Tipatescu, Pristanda pe Catavencu. c. prin limbaj este o modalitate ca cunoaste la Caragiale un rafinament exceptional. d. caracterizarea prin nume Problema analizata de Garabet Ibraileanu care a aratat ca dramatismul a creat o onomastica sugestiva purtatoare a semnelor de individualizare a personajului. Trahanache: - are un adevarat cult pentru Zoe si nimic nu-i clinteste increderea in ea, cum nu-i clinteste nimeni inflacarata prietenie cu Tipatescu. - se incadreaza in tipul personajului incornoratul simpatic Tipatescu: - prefectul judetului, - corespunde junelui prim din teatrul clasic - este fixat intr-un triunghi conjugal banal banuit de toti - orgolios fara masura cu o gandire de stapan medieval - isi considera functia politica drept un act de misionarism - traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite - in realitate este un barbat tinut din scurt de o femeie voluntara - are unele accese de independenta, dar in fond se multumeste cu tihna burgheza pe care i-o asigura Zoe Zoe Trahanache:

intre femeile teatrului lui Caragiale, ea este cea mai distinsa nu avem nici un indiciu ca ar fi ignoranta, vulgara ori lipsita de sentiment e o femeie voluntara care joaca insa comedia slabiciunii feminine speriata de santajul lui Catavencu, incearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile avocatului, facand uz de lacrimi, lesinuri si de alte arme di arsenalul lamentatiei feminine. nereusind, pune piciorul in prag si-si dovedeste firea autoritara strigand: Eu il aleg, eu si cu barbatu-meu cand isi da seama ca Nae Catavencu este invins, il iarta si ii castiga devotamentul amintindu-i ca mai sunt si alte prilejuri de a ajunge deputat gestul acesta savarsit cu naturalete si fara ranchiuna e una din armele seductiei pe care o exercita asupra tuturor barbatilor de la Trahanache la cetateanul turmentat, acesta din urma vazand in ea o dama buna

Nae Catavencu:

avocat, director proprietar al gazetei Racnetul Carpatilor, este un arivist si este constient ca mijloacele de inavutire nu sunt cinstite, pentru ca citeaza adeseori propozitia lui Machiavell Scopul scuza mijloacele atribuind-o insa nemuritorului Gambeta. motivatia actiunilor lui porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea ca le este superior celorlalti Nae Catavencu este un ambitios fara tenacitate pierzand instrumentul de santaj se resemneaza rapid, se gudura pe langa Zoe, se supune imediat ; accepta sa conduca manifestatia in cinstea rivalului politic simte ca protectia femeii este sansa urmatoare a parvenirii are o labilitate comportamentala, se adapteaza repede la situatii, nu are complexe sau mustrari de constiinta nu se impiedica de considerente morale, de accea ar fi fost un bun om politic delireaza cu erori de cultura si gramatica demagogia personajului si de nume este principala caracteristica a politicianului Catavencu devine un exponent al unei realitati pe care Caragiale o satirizeaza cu o ironie vesela

Farfuridi:

intra in aceeasi categorie a demagogului este un prost de o teribila fudulie parerea despre sine este superlativa si si-o marturiseste in dese randuri insuficienta intelectuala a personajului, optuzitatea mintii se releva prin totala confuzie de sens si gramaticala a discursurilor, delicioase monstre a ale umorului absurd

Branzovenescu:

alcatuieste un cuplu comic cu Farfuridi temperamentul coleric al lui Farfuridi i se opune firea mai domoala a lui Brazovenescu ambii traiesc cu spaima ca s-ar putea sa nu fie considerati membri marcanti ai partidului lor pe care il apara cu fanatism trimitand la centru telegrame semnate anonim numele lor Farfuridi si Branzovenescu, au rezonante culinare si sunt derivate cu sufixe onomastice grecesti sau romanesti pentru a indica un amestec specific a acestei clientele politice care indiferent de origine se bucura de aceleasi avantaje constitutionale.

Agamita Dandanache:

este o ridicularizare a personajului deoarece el poarta numele strasnicului razboinic din opera lui Homer, Agamemnon, cuceritor al Troiei. santajul este pentru el o forma de diplomatie Dandanache e un stupid peltic, lovit de amnezie dar mandru de geniul lui in viziunea lui Caragiale, Dandanache este mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu

Cetateanul turmentat:

un tip realmente simpatic dar nu inocent pentru ca desi duce scrisoarea cui trebuie o citeste mai intai sub felinar, savarsind una din gravele abateri etice ale lucratorului postal este staruitor in actiune, iubitor de bautura fost factor postal, e un vicios, un turmentat asteapta sa se supuna cuiva care sa-l indrume are sentimentul integrarii intr-o lume superioara face din Zoe un obiect de cult, un idol, pentru care bea cu entuziasm in sanatatea coanei Joitica, ca e dama buna!

Pristanda:

prozaic si practic, miscandu-se in viata dupa principiul nevestei : Ghita, Ghita, pupal in bot si papal tot, ca satulul nu crede pe al flamand politistul este tipul omului slugarnic desi este omul lui Tipatescu, il tradeaza simte ca adversarul de azi poate sa fie prefectul de maine de aceea se linguseste pe langa acesta personajul este admirabil caracterizat verbal el foloseste frecvent termeni populari mai ales regionalisme si deformeaza neologismele (bampir, famelie, fonctie, redumeratie) incalca fara complexe regulile gramaticale tradandu-si si incultura ticul sau verbal curat produce asociatii comice cum ar fi : curat murdar, curat condei numele personajului porneste de la un joc moldevenesc popular in care se bate pasul intr-o parte si alta fara sa se porneasca din nici una are o mare putere de sugestie si se potriveste cu exactitate sireteniei primitive ale lui Pristanda

Relatia dintre doua personaje: tefan Tiptescu i Nae Caavencu sunt cele dou personaje principale ale comediei O scrisoare pierdut. Trsturile celor doi se reliefeaz prin intermediul antitezei. Unul dintre personajele principale ale piesei O scrisoare pierdut este tefan Tiptescu. tefan Tiptescu este tipul junelui prim, al primului amorez. El deine funcia de prefect al judeului ale crui destine le cunduce aa cum i dicteaz interesele personale, folosindu-i puterea i averea judeului n propriile scopuri. Este caracterizat direct de autor prin indicaiile scenice acordate. El deseori rde fi i n sinea sa de naivitatea, prostia i simplitatea afiate de Ghi Pristanda.Tot direct el este vzut de celelalte peronaje sub diferite ipostaze: nenea Zaharia l ine drept prieten i aliat politic- i e "amic", Zoe, drept amant i arma secret pe a crei influen o folosete n interes personal, Caavencu l numete "vampir care suge sngele poporului", iar Pristanda se apropie de o definiie totalizatoare: "moia-moie, foncia- foncie, coana Joiica, coana Joiica, trai neneac pe banii lui Trahanache...babachii. Autocaracterizarea i completez portretul, el prezentndu-se ntr-o lumin favorabil, negnd, bineneles, afirmaiile lui Caavencu din articolul defimtor aprut n "Rcnetul Carpailor". Mijloacele

caracterizrii indirecte sunt prezente la creionarea personalitii prefectului. Limbajul su ne dezvluie un om lipsit de scrupule, violent, care e obinuit s comande subordonailor, dar care e numai lapte i miere n relaiile cu aceia la care are un interes. Folosete fa de Ghi att un limbaj familiar cnd l descoase despre istoria de asear, sau cnd face socoteala steagurilor, dar i unul autoritar atunci cnd i d porunci. Mediul de via (n fruntea i printre oamenii corupi din toate punctele de vedere), nivelul cultural care nu uimete, relaiile cu celelalte personaje dictate de mprejurri i interese de moment, fapte svrite, mimica i atitudinea ni-l nfieaz drept un om ce joac rolul junelui prim dei a trecut de prima tineree, care se complic n aventuri amoroase cu soia amicului i aliatului su politic. tiindu-se atot-puternic e arogant i dispreuitor i i propune lui Caavencu tot felul de funcii i moii ca i cum judetul i-ar fi aparinut. Arogant, el triete sentimentul abandonrii unei cariere strlucite n favoarea partidului. Totodat, nu este lipsit de inteligen, este instruit, dar este, de multe ori, nestpnit, impulsiv, devenind chiar violent, aa cum se ntmpl ntr-una dintre confruntrile cu Nae Caavencu. Oscileaz ntre dorina de ascensiune politic i sentimentele fa de Zoe i, dovedind luciditate, dar i la insistenele acesteia, accept meninerea candidaturii lui Caavencu. De fapt, el stpnete o adevrat art a disimulrii: cnd se ntlnete cu Caavencu, devine violent fa de acesta, pentru a-l impresiona, schimbndu-i apoi atitudinea. Este singurul personaj care se exprim corect, dar asemenea cerolalte personaje este corupt neruinat n stare s foloseasc orice mijloc n lupta politic. El descoper poliele falsificate prin care ncearc sa-l antajeze pe Caavencu. Un singur moment i pierde capul, cnd i propune lui Zoe s fug mpreun. n rest Tiptescu se stpnete perfect, reprezentnd omul politic care i-a realizat toate ambiiile. Nelinitit, imoral el nu ezit s neal ncredera celui mai bun prieten, Zaharia Trahanache. Cellalt personaj principal al piesei, aflat n antitez cu tefan Tiptescu este Nae Caavencu. Nae Caavencu este reprezentantul tinerei burghezii locale, avocat, ef al grupului independent. Este directorul ziarului Rcnetul Carpailor, stpnit de o dorin profund de parvenire politic. Este tipul politicianului demagog, corupt, n stare de orice pentru ai atinge scopul. Pentru a ctiga lupta politic Caavencu nu ezit s foloseasc antajul. Atta vreme ct are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil. Dup ce pierde scrisoarea devine umil, linguitor, supus. Principala trstur a lui Caavencu este capacitatea de a se adopta la orice situaie. El este mereu pregtit s schimbe masca. Discursurile sale pun n eviden demagogia, incultura, lipsa de logic. El tie s emoioneze, s plng, s influeneze asculttorii. Caavencu este un actor desvrit: cnd se urc la tribun el i intr n rol. Acesta tie s simuleze orice emoie, orice sentiment. Noiunile de ar, popor, progres, reprezint pentru el simple lozinci n lupta electoral. Profesiile de avocat i gazetar i favorizeaz demagogia i de aceea, n fraze lungi, sforitoare, ca un actor desvrit, se adreseaz auditoriului pe care ncearc s-l impresioneze plngnd, apoi stpnindu-se, apoi hohotind i rostind ntr-un limbaj patriotard vorbe mari gndindu-se la rioara mea, la Romnia mea, la fericirea ei, la progresul ei. Patriotismul lui Caavencu este de parad, este un fars patriotism, care ascunde o puternic dorin de parvenire. Exprimarea lui Caavencu cuprinde numeroase contradicii, greeli

demonstrnd incultura, lipsa de logic: Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire; dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani; Noi aclamm munca, travaliul, care nu se face de loc n ara noastr!. Scopul pentru care lupt Caavencu este ca Romnia s fie bine, i tot romnul s prospere". Presupune c eecul lui Caavencu este momentan, pentru c un individ att de bine nzestrat pentru lupta politic trebuie s ctige la primul prilej. Nae Caavencu ne dezvluie chiar prin numele pe care l poart un demagog, o ca, o persoan care nu spune nimic fcnd totui risip de vorbe. Numele Caavencu sugereaz firea de mahalagiu, de palavragiu ca= = mahalagioaic- i ipocrizia, demagogia caaveic = hain cu dou fee- , trsturi ce definesc acest personaj i prin comicul onomastic. El pune la cale o serie de intrigi care se fi finalizate prin alegerea autorului lor, parvenirea sa cu orice pre. Pentru a-i atinge scopurile e gata s se alieze cu oricine care l poate ajuta. De aceea, celelalte personaje au preri diferite asupra lui, n funcie de tabr n care se afl pe moment. Zoe l numete miel , apoi om cuminte sau om practic. Tiptescu l definete drept mizerabil, "canalie", impertinent. Trahanache, "miel", Farfuridi, "nifilist", Brnzovenescu "moftolog", iar Pristanda, apropiindu-se cel mai mult de adevr, l categorisete ca "mare piicher". Etaleaz un fals patriotism, el se autocaracterizeaz, dovedindu-se un incult , ipocrit, violent cnd crede c e n avantaj, lipsit de demniti cnd crede c pierde. Tipologia personajelor: Ca dramaturg, I.L. Caragiale nu se remarca numai prin arta compozitiei, a structurii conflictelor, ci si prin talentul exceptional in ceea ce priveste realizarea personajelor. Caragiale a creat personaje vii reprezentative pentru societatea timpului respectiv, fiecare avandu-si identitatea sa bine prezentata, trasaturile sale specifice, modul sau de a fi si de a se exprima. Personajele sale sunt asadar tipuri umane, personaje de factura clasica, avand ca trasatura dominanta una careia i se subordoneaza alte trasaturi, pentru ca personajele, desi tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite in complexitatea lor. Astfel exista trasaturi comune si individuale care se contopesc in realizarea personajului.