Sperma Tipul de prob fizic cel mai adesea asociat cu investigaiile sexuale este sperma.

Prezena acestui fluid reproductor masculin confirm activitatea sexuala i poate ajuta la ntarirea declaratiei de viol a victimei. Sperma, ca i sngele, poate fi utilizat pentru teste ADN; apoi, n funcie de gradul n care ADN-ul poate fi analizat, un expert poate demonstra stiinific faptul c sperma provine de la un singur individ. Serologia convenional a spermei Mijlocul de identificare a spermei const n observarea spermatozoizilor sau a celulelor spermatice. Cnd victima este examinat n cadrul spitalului, inspecia microscopic a lamelelor pregtite din monstre vaginale, orale i anale este n mod normal parte din protocol. n funcie de timpul scurs de la viol, celulele spermatice pot fi motile (se mica liber) sau pot fi moarte. O astfel de examinare este fcut de personalul medical n sala de urgene n cadrul execuiei echipamentului de probare a abuzului sexual. Prezena celulelor spermatice motile dovedeste activitatea sexuala recenta. O perte de material din proba, trimis la laboratorul de medicina legala poate fi de asemenea examinata pentru celule spermatice, dar este putin probabil ca cele observate sa fie motile. Cel mai semnificativ aspect este faptul ca celulele spermatice nu vor ramane motile in tractul vaginal mai mult de 72 de ore. Cand timpul este un element important in investigatie, observarea celulelor spermatice motile este valoroasa. Factori care afecteaza supravietuirea acestora includ scurgerea, mediul chimic din canalul vaginal si eforturile de curatare intreprinse de victima. Odata cu dezvoltarea unor metode mai noi pentru folosirea in laboratoarele medico-legale, munca intensa de identificare a spermei prin observarea celulelor spermatice a fost inlocuita de identificarea unei proteine care se gaseste in mod normal in concentratii mari in sperma, antigenul specific de prostata, sau p30. Prezenta p30 la niveluri semnificative este suficienta pentru a stabili prezenta de sperma intr-o pata. Pe langa faptul ca ofera un avantaj temporal, sperma fara spermatozoizi va avea inca p30, iar prezenta acestiua nu va fi dificil de identificat din cauza absentei celulelor spermatice. Tehnologia care se utilizeaza pentru identificarea p30 este extrem de precisa si de sigura.

Odata ce sperma a fost identificata, poate fi analizata pentru a caracteriza substante chimice care vor indica grupa de sange a donatorului. Aproximativ 80% din populatie prezinta cantitati detectabile de substante chimice care definesc grupa de sange in fluide ale corpului, altele decat sangele. Aceste persoane sunt numite secretori. Utilitatea consta, simplu, in faptul ca sperma de pe o pereche de chiloti provenind de la o victima cu grupa A, continand substante ale grupului de sange B este o proba valoroasa, mai ales cand suspectul este un secretor de grupa B. Daca ambii indivizi apartin grupului A de secretori, atunci nu se poate emite nici o concluzie pe baza serologiei conventionale. In mod normal, probe de sange si de saliva sunt solicitate de catre laboratoarele de medicina legala pentru a determina tipul secretorului. De obicei se fac provizii pentru colectarea acestor probe in echipamentele de probare a abuzului sexual. Enzimele sau markerii genetici care exista in mod normal in sange sunt de asemenea prezente in sperma si expun aceleasi caracteristici determinate genetic. Un tip specific de enzime identificat in sangele unui individ corespunde celui identificat in sperma; in ceea ce priveste sangele, aceste tipuri de enzime sunt independente de grupa de sange a donatorului. ADN-ul in sperma ADN-ul se gaseste in tot corpul, in mod special in celulele care au nucleu. Acest lucru este valabil si pentru sperma, iar ADN-ul se gaseste in principal in celula spermatica si, ocazional, in celulele epiteliale care provin din tractul reproducator masculin. Din moment ce sperma recuperata din vagin contine material vaginal, ADN-ul in celulele epiteliale vaginale va fi de asemenea prezent. Nu se impune o discutie despre ADN si modul in care acesta e recuperat, analizat si interpretat; insa, este important de inteles unde ne putem astepta sa gasim ADN in aceste investigatii si cum ar putea acest lucru sa afecteze interpretarea rezultatelor analitice. Recoltarea probelor de ADN Echipamentele de recuperare a probelor de abuz sexual sunt proiectate pentru a tinti acele zone unde se asteapta sa se gaseasca sperma dupa un abuz. Ca urmare, sunt folosite tampoane pentru colectarea de continut vaginal, cat si de sperma din zona genitala externa a victimei. Investigatorul trebuie sa stie faptul ca victima, din

rusine sau alt motiv, poate sa nu recunoasca faptul ca a avut loc un act sexual nonvaginal. Nu este neobisnuit sa se gaseasca material seminal pe suprafete externe ale corpului, chiar daca nu a avut loc penetrarea vaginala. De aceea, este recomandabil ca in timpul prelevarii probelor abuzului sexual sa se colecteze toate probele (oral, anal si vaginal) ca o chestiune de rutina a protocolului, in ciuda a ceea ce indica declaratia victimei. Evident, astfel de tampoane si lamelele pentru microscop pregatite cu ajutorul lor trebuie sa fie impachetate separat; de asemenea, si tampoanele neutilizate la recoltare trebuie sa fie puse la dispozitia laboratorului. Lamelele microscopice sunt in mod normal pregatite si utilizate de personalul medical pentru a identifica motilitatea celulelor spermatice in tipul examinarii victimei la spital. Daca este posibil, examinarea nu trebuie sa implice nici un alt material chimic plasat pe lamele. Ca intotdeauna, probele cu fluid trebuie sa fie uscate inainte de impachetare (lamele, tampoane, etc.). Unele echipamente de probare a abuzului sexual includ materiale pentru a detecta depozite de material seminal in canalele nazale ale victimei, ca urmare a contactului sexual oral. Desi nu se intampla adesea, material seminal depozitat in caile nazale dupa copulare orala fortata a fost colectat cu succes. Procedura de colectare presupune pur si simplu ca victima sa isi sufle nasul cu putere pe materialul pus la dispozitie din echipament. Aceasta e in mod clar mai putin stresanta pentru victime, decat alte metode necesare pentru colectia de probe. Daca aceasta metoda nu e inclusa in echipamentul disponibil, o bucata curata de panza alba masurand o suprafata de aproximativ 6 inci va fi suficienta. Panza, folosita doar de victima, trebuie impachetata dupa ce se usuca. Sperma depozitata in cavitatea orala este in mod normal colectata prin metoda preferata a tamponarii. Astfel de eforturi pot fi fara succes in colectarea materialului intrat intre dinti, sub limba, si in locuri greu de atins. Clatirea gurii (cu o cantitate minima de fluid) in astfel de situatii poate colecta materialul rezidual. Lichidul cu care s-a facut clatirea e colectat intr-un recipient, izolat, si trimis la laborator cat mai curand posibil. Monstra trebuie inghetata daca se asteapta vreo intarziere de transport. Astfel de monstre contin bacterii care ameninta sa modifice continutul normal al constituentilor spermei. Cu cat se poate examina monstra mai repede, cu atat exista mai multe sanse sa fie gasite probe valoroase. Functiile normale ale gurii, cum ar fi inghitirea si scuiparea cauzeaza o persistenta mai redusa a spermei in gura decat in canalul vaginal, asa ca examinarile orale facute

de personalul medical trebuie sa fie prioritare in cazuril de abuz sexual. Deobservat faptul ca acest tip de monstra incalca ceea ce s-a spus anterior privind uscarea probelor cu fluide corporale inainte de impachetare, si o manuire atenta este necesara. Dupa cum am mentionat anterior, metoda preferata este tamponarea. Probe ale abuzului sexual la locul comiterii Un abuz sexual este un eveniment care in mod normal indreapta atentia catre victima asa cum trebuie, cu siguranta. Aceasta atentie imbraca forma tratamentului medical, asistentei intelegatoare, si colectarii de probe. Existand riscul minimizarii acestui aspect important al investigatiei, e sugerat faptul ca ar putea exista o multime de probe la locul faptei, de asemenea. In capitolul trecut s-a facut referire la evidentierea unui aspect in detrimentul altui aspect al investigatiei. Acest tip de canalizare trebuie evitat. Probele de forma spermei, parului (suspect si victima), sange, si altele in mod frecvent identifica locul comiterii si furnizeaza conexiuni intre unul sau mai multi indivizi implicati. Probe ale activitatii sexuale si/sau abuzului pot fi prezente pe o larga varietate de probe de la locul faptei, iar concentrarea eforturilor pe victima, excluzand locul comiterii, este adesea o eroare grava. Sperma sau alte pete pot fi prezente pe covoare, imbracaminte, sau multe alte materiale de la locul faptei. Ca si cu sangele, metoda preferata de a lua intregul obiect, daca e posibil, ramane valabila. Zonele mari trebuie izolate sau folosite alte masuri de scara larga pentru colectia probatorie de dovezi (cum am mentionat anterior, sectionarea zonei este importanta). Daca, in timpul procedurii,e anticipat faptul ca potentiale pete valoroase ar putea fi contaminate sau afectate, inveliti-le cu hartie sau acoperiti-le cu alt material de protectie adecvat. Avand astfel de obiecte mari, cum ar fi un covor, o pata poate fi decupata, lasand suficient covor nepatat in jurul perimetrului petei pentru a furniza material de control. Din nou, uscarea este impusa inainte de impachetare. Date fiind metodele discutate si ajutoarele disponibile pentru a ajuta investigatorul in colectarea probelor abuzului sexual, in mod inevitabil vor fi situatii in care sperma, ca si sangele, trebuie colectata ca substanta de pe o suprafata si intregul obiect care prezinta pata, sau o parte din el, nu pot fi prelevate. Recuperarea monstrelor uscate poate fi indeplinita prin taiere, razuire sau faramitare. Monstrele

ude sunt colectate cu tampoane, bucati de panza sau hartie absorbanta curata. Problematica este recuperarea de material seminal de pe sticla sau suprafete vopsite, cand obiectul nu poate fi securizat. Se razuie cu mare grija materialul din sticla (in intregime) si se pune materialul colectat intr-un recipient. Suprafetele vopsite pot fi de asemenea razuite si se poate extrage o portiune din suprafata ce contine pata si vopseaua din jur pentru control. Reconstituirea oricarui fluid uscat din corp ar trebui sa fie o procedura de ultima instanta. Dificultatile in acest caz au fost discutate; chiar daca poate fi necesara in unele cazuri, este mai bine sa fie evitata. Vechea regula ramane valabila: cu cat e mai putin intruziv, cu atat mai bine.

Localizarea spermei la locul comiterii Echipamente, unelte, proceduri si tehnici pentru identificarea prezumtiva stau la dispozitia investigatorului, desi utilizate mai rar pentru sperma decat pentru sange. Cand locatie precisa a comiterii abuzului sexual este necunoscuta, asistenta deseori face operatiunea de localizare mai usoara.Ca si la sange, e posibil sa devii prea dependent de astfel de tehnici si echipamente si sa omiti cea mai meticuloasa si mai dificila munca de investigare detaliata la locul faptei.Inspectarea adecvata a locului faptei nu admite scurtaturi. Uneltele si tehnicile disponibile pentru investigatorul de la locul faptei sunt simple ajutoare. Cu acest avertisment, discutarea unora din aspectele practice ale utilizarii luminii UV sau a ALS(Advanced Light Source-lumina intensa pulsata,bazata pe ultraviolete) e necesara. Nici una din aceste surse de lumina nu poate sa identifice singura sperma. In conditii propice, sperma poate fi vazuta fosforescenta sub lumina UV sau unele din lungimile de unda ale ALS. Aceasta fluorescenta nu se rezuma la petele de sperma si poate fi utila in localizarea petelor care ar trebui prelevate pentru examinarea ulterioara la laborator. Fluorescenta seminala poate sa nu fie stralucitoare; avand pete pe un substrat care are un caracter propriu fluorescent, o pata usor fluorescenta poate arata mai inchisa decat materialul pe care adera. O astfel de pata ar putea fi scapata din vedere si nu ar trebui. Exersand, devine evident ca exista numaroase lucruri, tesaturi, fire, substante, forme de praf

si moloz, etc. care vor aparea fluorescent. Experienta este un profesor excelent cand vine vorba de astfel de observatii. ADN-ul si lumina UV ADN-ul este sensibil la lumina UV. O portiune din protocolul utilizat in analiza de laborator implica utilizarea luminii UV pentru a distruge structura ADN-ului in conditii controlate. Importanta acestui lucru este faptul ca razele ultraviolete pot si chiar distrug structura naturala a ADN-ului; daca pete de la locul faptei sunt expuse la UV timp indelungat, aceasta distrugere poate fi suficienta pentru a periclita analizarea cu succes a ADN-ului. UV sunt folositoare , pentru siguranta, dar expunerea indelungata se face cu precautie. Ca mentiune de precautie, fluorescenta nu identifica sperma; doar o evidentiaza pentru colectare si examinare ulterioara inlaborator. Acest lucru este exemplificat de un caz in care investigatorul a afirmat intr-un raport intocmit la locul faptei ca sperma, de fapt, a fost identificata cu ajutorul ASL pe un anume obiect. Examinarile ulterioare la laborator nu au confirmat aceasta observatie; de fapt, sperma nu a fost deloc identificata pe obiect. Din cauza faptului ca sperma era element cheie in acuzare, reclamantul s-a impotrivit sa accepte raportul laboratorului ce detalia rezultatul negativ si a vrut sa foloseasca rezultatul bazat pe o procedura mai putin sigura. Numai dupa indelungi discutii, rezultatul laboratorului a fost acceptat. Discutia pana aici a fost centrata in primul rand pe proba de sperma recuperata, ca substanta necontaminata. In realitate, sunt numeroase cazuri in care sperma este amestecata cu urina, sange, lichid vaginal, saliva si alte materiale. Dificultatile de analiza pot aparea in laborator cand un amestec de fluide corporale provenind de la doua sau mai multe persoane este supus analizei conventionale. Gruparea conventionala a sangelui si testele de secretii, de exemplu, pot fi afectate serios. Este in avantajul nostru faptul ca noile tehnici referitoare la ADN, au separat cu succes ADN-ul de sperma si alte fluide corporale, facand posibila identificarea ADN-ului de la donatorul de sperma si de la victima intr+o singura pata. Alterari post-eveniment ale petelor

Investigatorul trebuie sa fie constient de usurinta cu care petele de pe imbracaminte pot contamina alte portiuni ale aceluiasi articol sau ale altui articol dupa colectare, prejudiciind astfel proba. Astfel de situatii pot crea opozitii intre proba si informatiile disponibile de la indivizii direct implicati in viol. In special petele ude (sange sau sperma) pot fi problematice in privinta acestui aspect. Ca exemplu, sa consideram o camasa purtata de o victima de viol, care este patata in jurul gatului si al umerilor cu sange rezultat din lovire, si patata cu sperma pe portiunea de mai jos, langa manseta. Cutarea sau impachetarea articolului de imbracaminte pune zonele patatein contact cu cele nepatate sau chiar cu altele patate. Cand suprafetele sunt ude, exista chiar un mai mare risc de transfer. Noi pete sau amestecuri pot fi create. Precizia extrema a procedurilor de testare utilizate cu ADN poate insemna detectarea de amestecuri chiar in cazul petelor uscate intrate in contact abraziv una cu cealalta. Astfel de transferuri de pete au fost observate in mai multe cazuri in experientele autorului, dintre care cel putin una a fost subiect de indelungi reportaje de stiri. Grija trebuie aplicata in impachetarea probelor pentru a preveni acest lucru. Hartia stratificata de impachetare sau carton intre straturile de materiale reprezinta deseori protectia necesara pentru a pastra integritatea probelor. Saliva Obiectivul analizei legale conventionale a salivei a fost in general stabilirea categoriei de secretori pentru compararea cu rezultate din analiza altor fluide corporale, precum sperma. Odata cu descoperirea ADN-ului, precizia extrema a tehnicilor precum PCR au facut saliva mult mai folositoare. ADN-ul din celulele epiteliale desprinse de pe suprafetele din cavitatea orala si prezente in saliva au facut analiza capetelor de tigara, etichete, plicuri, si o varietate de alte lucruri de o mai mare importanta pentru investigator. Concentratia mare de apa si nivelul scazut de substante dizolvate sau solide fac saliva mai dificil de vazut decat sangele sau sperma, care au caracteristici vizibile si fizice (culoare, textura, etc.). Saliva poate fi prezenta dar poate trece neobservata chiar si pe hartie alba curata. Situatia e complicata de faptul ca petele de saliva sunt mai adesea intalnite in zone care au o predilectie pentru contaminare, cum ar fi scrumierele. Din punctul de vedere a investigatorului, este mai probabil ca saliva sa se gaseasca pe suprafete ca urmare a catiunilor precum scuipatul, decat sangele sau sperma deoarece aceste fluide sunt interne si greu de raspandit atat de mult.

Saliva nu este intotdeauna usor de gasit, poate fi deseori contaminata si este mai usor sa se explice in mod rational existenta acesteia acolo unde este gasita. Recoltarea salivei Tehnicile utilizate in recuperarea monstrelor de saliva la locul faptei sunt impuse de natura petei si de natura suprafetei pe care a fost gasita. Suprafetele purtatoare de saliva pot fi impartite in poroase sau nonporoase: Suprafetele poroase Petele (ude sau uscate)de pe suprafetele poroase care pot fi indepartate impreuna cu suprafete ample din jurul petei trebuie recuperate. In mod evident, in cazul petelor care pot fi colectate, obiectul trebuie colectat in intregime. Petele ude trebuie lasate sa se usuce inainte de impachetare. Decupand o sectiune de material de 4 pana la 6 inci cu o pata de saliva in centru, se permite suprafetei periferice sa pastreze controlul adecvat pentru monstra.Suprafetele precum lemnul nefinisat, portelan, hartie, carton, si multe altele intra in aceasta categorie. Aceste suprafete prezinta probleme unice avand in vedere faptul ca fluidele corporale (saliva mai mult ca sangele sau sperma) pot fi absorbite in substrat pana ce devin aproape invizibile. Nu este recomandat ca petele de pe astfel de suprafete sa fie colectate prin absorbtie in tampoane uscate sau reconstituire cu tampoane umede. Prima optiune imparte pata in doua parti, iar a doua contribuie si mai mult la absorbtia in substrat. Suprafetele neporoase Uneori saliva apare pe obiecte neporoase precum suprafete vopsite, plastic, sticla, si vase de metal. Partea din zona gurii unei jucarii gonflabile, data unui copil de catre rapitorul sau a continut suficienta saliva pentru a scrie intr-un caz. Colectarea intregului obiect si indepartarea unei sectiuni din suprafata care cuprinde pata impreuna cu o parte ampla de material din jurul petei sunt doua metode preferate de colectare. Suprafetele neporoase ce poarta saliva sunt predispuse la indepartarea abraziva a materialului petei prin impachetare, daca pata nu este protejata. Pata poate fi protejata cu materiale pliabile (carton, sau ceva asemanator) fixat de material pentru a asigura acoperirea petei. Contaminarea prin manuire cu mainile neacoperite sau prin frecare nechibzuita trebuie evitata. De tinut minte faptul ca saliva este mai folositoare pentru investigator acum, deoarece ADN-ul este analizat astazi cu usurinta.

Demersul de reconstituire a fost mentionat, si nu mai reprezinta o metoda preferata pentru saliva decat pentru sange si sperma. Totusi, in unele cazuri este nevoie si de un astfel de demers. Cand obiectul sau o anumita sectiune a acestuia nu poate fi securizata, colectarea petei poate fi metoda aleasa. Aceleasi precautii sunt la fel de importante pentru saliva cat si pentru alte fluide corporale. Tampoanele de control trebuie pregatite si impachetate separat. Saliva uda de pe obiecte ce nu pot fi mutate sau sectionate trebuie sa fie absorbita in tampoane uscate, ce vor fi controlate si impachetate dupa cum a fost descris anterior. Continutul scrumierelor Capetele de tigara si alte continuturi ale scrumierelor sunt intalnite destul de des pentru a face obiectul unei teme de dicutie. Capetele de tigara, scobitorile, chibriturile mestecate, guma de mestecat, si orice alt continut al scrumierelor care ar putea contine saliva au fost, in trecut, recoltate prin simpla punere a obiectelor intr-o geanta. In unele cazuri, scrumierele au fost ingramadite cu tot cu scrum in geanta. Acest lucru nu este recomandat. Scrumul, in realitate,prezinta un mediu chimic ostil pentru constituentii salivei si trebuie evitat. Exisat deficiente ale tehnologiei moderne si in abilitatea de a identifica indivizii prin urmele de fluide corporale pe care acestia le lasa in urma in acest caz, contaminarea. Obiectele dintr-o scrumiera, excluzand scrumul, trebuie impachetate separat. ADN-ul nu se obtine numai din saliva de pe capetele de tigara, suprafetele de hartie reprezinta si ele material propice pentru a retine amprente digitale. Dezvoltarea metodelor de amprentare digitala si monstre pentru testarea conventionala a salivei au fost deseori incompatibile. In trecut, investigatorul a avut deseori de ales un tip de proba sau altul. Mai departe, cantitatea de monstre necesare pentru testarea conventionala a facut dificila alegerea intre amprente latente si analiza de saliva. Tehnologia ADN-ului a ajutat la depasirea problemei. Monstre mai mici necesare pentru analiza ADN-ului si dezvoltarea metodelor de amprentare digitala mai eficiente au ajutat la imbunatatirea situatiei. Daca apare o problema pentru care ar trebui apelat la demersuri, consultati-va cu laboratorul. Discutiile cu laboratorul in aceste probleme sunt recomandate pentru a asigura primirea celei mai bune informatii din probele disponibile. Investigatorul trebuie sa colecteze cat mai multe capete de tigara intacte in conditiile limitarii contaminarii.

Din nou, daca un obiect este ud, uscati-l inainte de a-l impacheta in materiale care permit ventilarea aerului. Urme de muscaturi O atentie foarte mare a fost acordata atat de catre investigatorii de la locul faptei cat si de patologistii medicinei legale, rolului si naturii probelor semnelor de muscaturi in abuzul sexual. Contactul direct intre gura suspectului si pielea victimei deseori se finalizeaza nu numai printr-un semn de muscatura dar si prin prezenta salivei in imediata regiune a semnului. Recuperarea si analiza la medicina legala a acestei probe de saliva poate fi de importanta extrema, mai ales in cazurile in care semnul de muscatura nu este suficient de clar pentru a se face identificarea cu configuratia dentala a suspectului. Chiar daca semnele de muscatura sunt surse viabile de saliva, saliva poate fi depozitata si prin lingere, suctie, sau rontait prin care nu raman semne pe piele. Declaratiile victimei privind actiunile suspectului indica locatiile de unde saliva ar putea fi recuperata. Prima etapa in folosire salivei pentru cazul semnelor de muscaturi este recunoasterea semnului si protejarea imediata a acelui loc impotriva contaminarii sau activitatilor distructive. Trebuie avut grija sa se evite atingerea zonei de interes cu mainile libere. Dupa ce se face documentarea fotografica a conditiei initiale si a locatiei semnului de muscatura (cu sau fara o scara), zona trebuie protejata pentru a preveni abraziunea sau contaminarea in timp ce persoana muscata, in cazul in care este decedata, este luata de la locul faptei. Cand este posibil, acelasi lucru se aplica si unui individ in ambulatoriu. Persoana trebuie sfatuita sa se opreasca (sau prevenita) de la a spala sau atinge zona, si trbuie luate masuri pentru protejarea ei cu o un bandaj mic. Dupa cum am mentionat in capitolul anterior, legatura dintre personalul spitalului si fortele legii in cazurile de abuz sexual este eseniala, intrucat personalul medical poate avea primul contact cu individul muscat si poate proteja saliva de contaminare sau pierdere. Personalul medical trebuie instiintat in legatura cu nevoia de a evita spalarea semnului de muscatura, exceptie facand cazul in care acest lucru este necesar in cadrul tratamentului medical. Saliva poate fi recuperata de pe o urma de muscatura folosind tampoane si/sau fir de bumbac udat cu apa distilata. Suprafata inconjuratoare de asemenea, dar monstra de la muscatura trebuie prelevata separat pentru control. Trebuie sa se

acorde o atentie speciala pentru a se asigura ca semnul nu este afectat de procedura de recoltare a colectarii de saliva. In plus, prelevarea de monstre de pe zone sangerande trebuie evitata. Tampoanele si/sau firele de bumbac nefolosite pentru colectare trebuie oprite pentru monstre aditionale de control. In anumite cazuri de abuz sexual, eforturile suspectului de a musca victima (sau invers) pot sa nu se concretizeze neaparat in semne de muscatura direct pe piele, datorita interventiei articolelor precum imbracaminte, lenjerie de pat si fete de perne. Muscarea printr-un articol de imbracaminte poate avea ca rezultat un semn pe piele si depozitarea salivei pe articolul care a intervenit. Investigatorii trebuie sa stie de aceasta posibilitate, pentru ca articolul ce a intervenit va fi unul valoros pentru continutu de saliva. Recoltarea probelor cunoscute Stiinta judiciara este o stiinta a comparatiilor. Probele din declaratii au insemnatate reala numai cand sunt comparate cu monstre recoltate de la indivizii considerati a fiimplicati in delict. In timp ce progrese considerabile au fost facute in pregatirea si educarea in executia legala, lipsa satndardelor necesare pentru comparatii continua sa tina pe loc investigatiile. Acest lucru se poate datora sistemului, lipsei de atentie pentru detalii, sau orice alt motiv; oricum, monstrele inca sunt solicitate pentru a se face treaba semnificativa de laborator. In plus si important, expertul judiciar este limitat de calitatea monstrelor colectate. Urmatoarele proceduri sunt recomandate cu intentia de a furnizacele mai bune monstre pentru comparatiile de laborator si, in cele din urma,cele mai bune rezultate care se pot obtine din probele disponibile. Monstre de par cunoscute Cand probele sunt colectate in circumstante controlate de investigator, este normal sa ne asteptam sa se asigure cele mai bune monstre. Fara indoiala, succesul muncii care urmeaza a avea loc in laborator poate depinde de tehnica unui investigator si astfel, de calitatea acestor monstre. Dupa cum s-a spus, firele de par anchetate vor fi comparate cu fire de par cunoscute. Deci este evident faptul ca, pentru a realiza o comparatie viabila, firele de par anchetate si cele cunoscute trebuie sa provina din aceesi zona a corpului si trebuie sa prezinte variatii in lungime, culoare, etc., prezente in acea zona corporala. Acest lucru inseamna ca monstrele reprezentative sunt importante. Deseori, examinatorul legist poate distinge provenienta din zone

diferite a firelor de par, care in general sunt de pe cap,din zona pubiana,de pe membre, barba sau mustata, piept, axila (sub brat) si din zona oculara. Caracteristicile parului capilar si pubian variaza mai mult de la o persoana la alta apartinand aceluiasi grup rasial si poseda un numar mai mare de caracteristici identificabile decat parul de pe alte zone ale corpului. De aceea este adesea mai valoros in cazurile de abuz sexual. Firele de par din alte zone ale corpului, cum ar fi cele din barba, pot reprezenta probe fizice pertinente; totusi, cea mai mare parte a identificarii parului se face pentru firele de par capilar si pubiane. Acest lucru se reflecta si in proiectarea echipamentelor de probare a abuzului sexual. Firele de par capilar provenind din patru zone majore ale scalpului (crestet, spate, partea stanga si partea dreapta) compun in general o monstra completa. In cazul parului pubian, monstrele de par sunt prelevate din intreaga zona pubiana. Cate fire de par? In mod evident, unul sau doua fire de par dau posibilitatea de a face comparatii. Exista, totusi, numeroase caracteristici manifestate la nivelul firului de par, pe care examinatorul legist le evalueaza. Drept urmare, este nevoie de mai mult de un fir sau doua de par. De fapt, se considera ca un numar de 25 de fire de par cu lungimea intreaga reprezinta o monstra adecvata, acoperind toate cele patru zone capilare diferite sau intreaga zona pubiana. Desigur, daca informatia disponibila indica faptul ca este implicat si par provenind din alte zone corporale, trebuie sa se asigure un numar similar de fire de par din zona respectiva. Cum trebuie colectate firele de par? Desi implica un anumit disconfort, procedura preferata de prelevare a firelor de par cunoscute este reprezentata da smulgerea firelor din zona avuta in cauza. Prelevarea parului in acest mod asigura faptul ca intrega lungime a firului d par este disponibila pentru examinare. Este posibil, totusi, ca smulgerea parului de la o anumita persoana sa nu fie posibila in anumite circumstante. In astfel de cazuri, firul de par trebuie taiat de la baza, cat mai aproape de piele posibil, preferabil la nivelul pielii, iar laboratorul trebuie instiintat despre metoda prelevarii. In cazul unei persoane al carei par a fost tratat chimic, aceasta metoda poate pune la dispozitie doar un numar limitat de caracteristici reale reprezentate in monstra.

Drept urmare, este posibil ca un individ sa fie in mod eronat exclus ca sursa de fire de par pentru ancheta, desi in realitate acestea ii apartin. Este preferabil sa se suplimenteze procesul de colectare cu o procedura de pieptanare, folosita pentru a colecta fire de par. Daca acest lucru pare exagerat, urmatorul aspect clarifica problema. Cresterea parului cuprinde la om trei etape. Firele de par anagene cresc in mod activ, firele catagene sunt in faza de repaus, iar firele telogene sunt inactive si gata de a parasi corpul. Toate cele trei stadii se intalnesc la om concomitent, si diferente morfologice subtile pot fi observate la microscop, de la un stadiu la altul. Firele de par transferate intre indivizi in cadrul actului sexual sunt telogene,gata de a parasi corpul. Simplu spus, o procedura de pieptanare impreuna cu smulgerea si respectiv taierea firelor de par, alcatuiesc cel mai complet si mai reprezentativ esantion. Daca monstra de par smuls sau tuns este neadecvata, atunci se foloseste mostra de par prelevat prin pieptanare. Dupa cum reiese din cele expuse anterior, compararea firelor de par nu este atat de simpla precum pare. Pentru o perspectiva mai completa asupra acestui aspect, adaugati factorul timp. Indivizii suspecti identificati imediat dupa viol probabil nu au schimbari semnificative (procesul de crestere naturala a parului sau alterarea intentionata precum vopsirea, decolorarea, etc.) care sa altereze parul. Actiunile intreprinse de un individ pentru a-si modifica parul, cum ar fi vopsirea, decolorarea, raderea parului capilar, etc. , fac obtinerea de monstre elocvente dificila, daca nu chiar imposibila. De aceea, monstrele de par trebuie prelevate cat mai recent posibil dupa viol. Monstrele de eliminare Cei familiarizati cu examinarea amprentelor latente cunosc valoarea amprentelor de eliminare. Monstrele de eliminare ale firelor de par apartinand indivizilor care ar fi putut contribui cu fire de par la locul faptei pot fi folositoare si necesare. O victima care a avut activitate intima consensuala si apoi la scurt timp scurt timp a fost abuzata de o alta persoana, va retine inca fire de par de la primul individ, iar acestea pot fi cuprinse in monstrele anchetate. Valoarea de eliminare a firelor de par cunoscute este evidenta. Animale

Un ultim subiect de tratat este parul de animal. Prezenta unor fire de par de animal pe o victima poate plasa individul intr-un anumit mediu frecventat de animal (animalul de companie al victimei) cand victima nu are motiv sa fie in preajma acestui gen de fire de par. Daca un caine sau o pisica devine sursa de fire de par, trebuie avute in vedere mai multe aspecte. In mod normal, animalele elimina doua tipuri distincte de par: blana si par de aparare. Firele din blana sunt scurte si fine si se gasesc aproape de corp. Firele de par de aparare sunt mai lungi, mai groase si arata mare parte din ceea ce noi vedem drept culoarea animalului. Daca probele sunt necesare, este important sa se asigure monstre reprezentative pentru culoarea si suprafata corpului de la animal. Monstre de fibre cunoscute In majoritatea cazurilor, primele surse de fibra avute in vedere sunt cele din imbracamintea indivizilor implicati. Evident, exista mai multe lucruri compuse din fibre care pot aparea printre probe, dar hainele se afla cel mai adesea in prim plan. Desigur, ca rutina, laboratorul opreste taieturile reprezentative ale tesaturii si fibre din imbracaminte pentru scopuri de probare cunoscute. A fost tema continua a acestui capitol sa incurajam colectarea si asigurarea intregului obiect care contine proba oricand este posibil. De aceea, in circumstante normale nu este recomandat ca monstrele sa fie taiate din articolele de imbracaminte; de fapt, obiectul vestimentar trebuie trimis la laborator. Transferul de fibre intre indivizi deseori inseamna faptul ca probe aditionale (sange, sperma, fire de par, etc. ) au fost de asemenea transferate. A inainta monstrele de fibre prin decupare si a nu inainta imbracamintea in intregime inseamna sa risti ca nimic de valoare sa se gaseasca pe tesatura. Investigatorul care se confrunta cu o cantitate foarte mare de imbracaminte sau alte tipuri de tesaturi poate cere sa discute problema cu laboratorul. Mai multe tipuri de articole din fibre sunt surse potentiale importante pentru investigatie, datorita concentrarii asupra acestui aspect. Termenul de mediu al probelor a fost mentionat in ultimul capitol. A fost stabilit faptul ca mediul probelor este in lagatura cu imprejurimile specifice si cu larga varietate de caracteristici unice si combinatii de probe existente. Acest lucru se aplica cu precadere fibrelor, mai mult decat oricarui alt tip de proba avut in vedere. Larga varietate de fibre care compun un mediu pot fi recunoscute daca este privita cu

alentie locatia, fara ca altceva sa fie luat in considerare. Astfel, o procedura folositoare ar fi sa se desemneze un individ care sa studieze locatia si sa asigure monstre ale tuturor surselor practice de fibre. Monstre de fibre ce trebuie prelevate Prelevarea de monstre de fibra inseamna mai mult decat simpla taiere a unei bucati de tesatura sau de covor. Aspecte reprezentative trebuie sa includa culoarea fibrei, compozitia, gradul de uzura fizica, murdaria si alte variabile care pot fi unice locatiei. Fiecare articol din fibra trebuie sa fie reprezentat in esantion, pentru ca trebuie prelevate monstre complete de la locatie. In plus, trebuie avute in vedere urmatoarele intrebari inainte de a preleva monstrele: 1. Cate obiecte din fibre sunt prezente si care sunt culorile prezente? 2. Care este conditia fizica a acestor obiecte? 3. Care este cel mai bun mod de a preleva monstrele? Ceea ce se sugereaza este faptul ca este posibil ca in cazul unui singur scaun alcatuit dintr-o varietate de fibre sa trebuiasca prelevate monstre din diferite zone pentru a ilustra culoarea, gradul de purtare, petele de pe tesatura si compozitia fibrelor. Prelevarea monstrelor Monstrele prelevate trebuie sa fie articole intacte daca e posibil, in compensarea smocurilor si fibrelor, astfel incat examinatorul de la laborator sa vada legatura dintre diferite fibre si pentru ca fibre individuale sa fie prelevate de catre acesta. Monstrele trebuie sa includa un esantion pentru fiecare culoare prezenta in articol si orice material la care adera fibrele, cum ar fi tesatura unui covor. Un foarfece, bisturiu, sau orice alt instrument ascutit este bun, atata timp cat este curat si nu contamineaza monstrele. Monstrele de sange cunoscute Importanta prelevarii de monstre cunoscute este explicata prin faptul ca stiinta judiciara este o stiinta a comparatiilor, iar datele cunoscute sunt esentiale acestui proces. In aceasta privinta, sangele nu difera fata de firele de par, fibre, saliva, sau orice alt material din care a fost prelevata o monstra cunoscuta. Desi

actuala prelevare a monstrei de la un individ si transportarea ei la laborator poate fi considerata drept procedura completa, urmatoarele informatii alunga fara indoiala aceasta parere. Indivizii de la care este cel mai logic sa fie prelevate monstre de sange cunoscute sunt victima si suspectul. Pe locul al doilea sunt cei care reprezinta surse de sange sau fluide corporale la locul faptei sau in probe dar nu sunt implicati in evenimentele delictului. In cazurile de abuz sexual, sursele cele mai probabile sunt partenerii sexuali consensuali si (cel mai important) recenti ai victimei. Copiii victime ale abuzurilor sexuale care ar fi putut avea o sangerare nazala pe lenjeria de pat sau persoane care ar fi putut lasa alte probe de fluid corporal pe potentiale articole-proba trebuie avute in vedere drept candidati pentru monstre de sange cunoscute. Aceeasi filozofie care ne indruma sa prelevam amprente de eliminare ne ghideaza si in acest caz. Materialele pentru colectarea monstrelor de sange se gasesc in mod normal in echipamentele de probare in cazul de abuz sexual sau sunt disponibile la spitalul in care se ofera tratamentul medical de urgenta. Echipamentele pot fi suplimentate de spital sau de agentia de investigare. O larga varietate de echipamente de probare a abuzului sexual este disponibila spre comercializare. In anumite jurisdictii, echipamentele sunt pregatite de catre laboratorul de medicina legala de stat, pentru a controla uniformitatea si a furniza un format standard pentru acestea. Monstrele de sange cunoscute pentru analizele serologice conventionale trebuie puse la dispozitia laboratorului, deoarece provin de la personalul medical si nu au fost uscate de un investigator pe panza sau alt material. Daca nu s-a cerut expres prepararea unei astfel de monstre de catre personalul laboratorului, aceasta practica nu este indicata. Experiena n trecut, a demonstrat ca aceast practic produce probe neadecvate. Probele de sange, daca nu sunt trimise imediat, trebuie sa fie pastrate in frigider (nu congelate), ca o masura de depozitare tmporara inainte de expediere la laborator. Orice stocare de lunga durata trebuie evitata inainte de a duce sangele la laborator, deoarece inghetarea nu poate prezerva sangele pe o perioada nedeterminata. Inghetarea va pastra sangele si va incetini inmultirea bacteriala, descompunerea biochimica, etc., dar congelarea va distruge celulele, facand unele forme de analiza mai dificile.

Testarea clinica tipica a sangelui astazi de obicei implica luarea de sange prin venopunctie si colectarea lui in vacuumtainere cu dopuri din cauciuc colorate diferit. Culorile dopurilor reprezinta un cod pentru personalul medico-legal, ce identifica tipurile de conservanti chimici inclusi de producator in eprubeta. Tipurile de conservanti continuti in fiecare eprubeta sunt destinati unor tipuri specifice de analize in laboratoarele clinice sau medico-legale. In general, conservantii preferati astazi in medicina legala sunt: - pentru serologia conventionala: o eprubeta simpla cu dop rosu de cauciuc fara conservanti, sau o eprubeta cu dob galben continand acid citrat-dextroza; sau - pentru analiza ADN: o eprubeta cu dop mov sau de culoarea levanticai, continand acid etilendiaminotetraacetic (EDTA). Este obisnuit pentru laborator sa primeasca atat o eprubeta pentru analizele conventionale, cat si una pentru analiza ADN-ului in echipamentele de abuz sexual deoarece producatorul nu stie de care dintre acestea va fi nevoie. Daca nici o eprubeta nu este inclusa in echipamentul utilizat, orice nelamurire cu referire la conservani trebuie directionata catre laborator. Serologia conventionala si ADN nu sunt singurele cazuri pentru care sangele este folosit in laboratoarele medico-legale. Probele de sange prelevate pentru analize de alcool sau droguri impun eprubete separate. Eprubeta pentru alcool contine fluorure de sodiu (dop gri); eprubeta pentru droguri nu contine nici un conservant. Cinci mililitri de sange este cantitatea minima necesara. Monstrele de saliva cunoscute Spre deosebire de sange, colectarea salivei se face in ideea uscarii monstrei inainte de impachetare si transportare. Examinarile statutului scretor pot fi bazate pe saliva, dar testarea ADN este de asemenea posibila. Constituentii normali ai salivei includ bacterii care se gasesc in mod normal in flora bucala si substante nutritive suficiente pentru a le asigura supravietuirea pe o perioada de timp. Ca urmare, pastrarea in mediu ud si la temperatura camerei chiar si pentru o perioada scurta de timp favorizeaza degradarea biochimica asubstantelor ce trebuie identificate de catre examinatorul de laborator. Monstrele de fluid corporal trebuie ferite de caldura si umiditate.

O metoda simpla si efectiva de colectare a salivei implica prepararea unei pete pe hartie sau panza (de preferat hartie de filtru). Substratul trebuie sa fie curatfara detergenti, aditivi cosmetici (precum cei intalniti pe anumite tesaturi), sau alte tratamente chimice. Hartia de filtru pentru laborator demna de incredere deoarece este curata (preferabil), iar filtrele de cafea reprezinta un mediu de colectare potrivit. Pot fi folosite si bucati de tifon insa nu reprezinta o metoda preferata. Gura individului in cauza trebuie de asemenea sa fie curatata prin clatirea repetata cu apa, si intr-un interval de timp care sa permita reluarea unui flux normal de saliva (30 de minute fara a manca sau a fuma). Persoana trebuie apoi sa expectoreze in centrul hartiei sau panzei, creand o pata cu un diametru de 1-2 inci si lasand o suprafata nepatata la periferia petei. Dupa uscarea partiala (dar atata timp cat conturul initial al petei este inca vizibil), pata trebuie incercuita cu creionul pentru a stabili granita patata/nepatata. Dupa uscarea completa la aer, hartia sau panza poate fi introdusa intr-un plic de hartie. O procedupa alternativa in colectarea de saliva (folosita in unele echipamente de colectare a probelor de abuz sexual) implica folosirea de tampoane. Trei sau patru tampoane sunt saturate cu saliva in gura individului si lasate sa se usuce inainte de impachetare. Se folosesc tampoane aditionale curate pentru control. Aceasta metoda poate fi executata cu plasturi de panza punand o bucata de panza in gura individului (cu peseta) pana la imbibarea materialului. Monstra trebuie intinsa (pentru a favoriza uscarea) pe o suprafata curata si lasata sa se usuce inainte de impachetare. O a doua monstra nepatata este impachetata separat pentru control. In definitiv, majoritatea laboratoarelor si-au indeptat atentia de la analiza fluidelor cororale catre ADN. In acest caz, laboratorul poate sa nu solicite o proba de saliva. Se recomanda consultarea cu personalul laboratorului inainte de colectarea salivei, in cazul in care exista vreo nelamurire. Marcarea probelor pentru identificare Unul dintre cele mai importante aspecte ale prezentarii probelor in sala de judecata este abilitatea de a demonstra realizarea unei custodii complete si bine sustinute. Stiinta criminalistica incepe odata cu ancheta preliminara. Este nevoie de multa munca pentru documentarea la locul faptei, colectarea probelor,

impachetarea acestora, si pentru a asigura protectia,pastrarea si transportarea lor la laborator. Probele trebuie apoi analizate; cand sunt returnate de la laborator, trebuie sa fie pastrate in conditii de siguranta pana va fi necesar sa fie aratate la tribunal. Daca nu se reuseste sa se respecte aceasta procedura, probele nu sunt admise, anuland astfel mare parte din munca depusa anterior. Acceptarea probelor la tribunal implica respectarea mai multor conditii: 1. Autentificarea de catre un idivid ce cunoaste proba si cazul - aceasta persoana este de obicei cea care a gasit proba sau a observat colectarea ei; 2. Demonstrarea integritatii probelor - trebuie aratat faptul ca probele nu au fost alterate sau distruse peste limitele impuse de examinarea la laborator; si 3. Demonstrarea unui sir neintrerupt al anchetei - evidenta clara a locatiei si a identitatii persoanelor aflate in posesia probelor de la recuperarea lor si pana la prezentarea lor la tribunal este necesara.

Marcarea directa si indirecta Unul din modurile de indeplinire a acestei cerinte consta in marcarea de rutina a probele in vederea identificarii. Facuta in mod corect, marcarea autentifica probele si stabileste clar cine a manevrat proba de la locul faptei la laborator, si mai apoi pana in sala de judecata, furnizand un un sir de desfasurare a custodiei. Desi probele pot imbraca diferite forme si nu pot fi intotdeauna marcate sau identificate asa cum ne-am dori, trebuie sa se depuna eforturi pentru marcarea acestora in orice fel posibil pentru identificarea ulterioara. Daca este posibil, nu numai obiectul in sine trebuie marcat, ci si ambalajul (recipientul) sau exterior. Se poate folosi marcarea directa realizarea unei note direct pe proba sau marcarea indirecta, ce se refera la inscriptionarea numai a recipientului sau a ambalajului in care se afla proba. Informatiile folosite in marcarea probelor cuprind de obicei identitatea identitatea individului care a gasit sau a pastrat proba, data, si deseori numarul probei referitoare la caz. Incercarea de a pune prea multe informatii pe proba, deseori o altereaza. In cele mai multe cazuri, datele foarte vaste ale anchetei sunt pastrate impreuna cu proba, dar nu inscrise

pe aceasta; notarea modului in care obiectul a fos marcat constiuie uneori un avantaj. Ce trebuie inscris pe proba? Ambalajului trebuie sa ii fie atasata o eticheta cu descrierea probei, locatia de unde aceasta a fost colectata, identitatea persoanei care a gasit si a pastra proba, data, numarul cazului si un numar de evidenta al obiectului. Ca precautie: este usor ca la acest moment sa fie incurcate numerele. De-a lungul experientei autorilor, probei i s-a dat un numar la locul faptei, un numar corespunzator camerei proprietatii, un numar cand a fost trimisa la laborator (ca referinta pentru detalierea cazului), un numar acordat de catre laborator, un numar acordat de tribunal pentru identificarea in sala de judecata, si in cele din urma, un numar final cand a fost acceptata ca proba in cadrul procesului. Desi pare greu de acceptat ca este un fapt real, fiti siguri ca acest lucru s-a intamplat. Abundenta de numere cu care s-au confruntat martorii a fost mai mult decat o usoara dificultate. Procedura de inscriere a informatiilor pe etichete ce se ataseaza de proba prin lipire, pridere, coasere sau alte metode, este folosita des, insa are neajunsuri. Etichetele ofera spatiu pentru a inscrie informatia utila si unii considera marcarea directa a probei drept inutila; totusi, posibilitatea ca eticheta sa fie indepartata sau pierduta cu prezentarea la tribunal a unei probe fara documentatie este suficienta pentru a sugera faptul ca aceasta metoda trebuie sa fie folosita cu precautie. Persoana care a recuperat proba trebuie sa fie capabila sa o identifice la tribunal. Cand vine vorba de marcare si colectare, un procedeu folositor consta in participarea a doi indivizi la operatiune. O persoana se ocupa de colectare, impachetare si marcare a probei si a ambalajului. A doua persoana asista la procedura si noteaza proba si ambalajul acesteia, asigurand astfel o a doua persoana care poate autentifica proba in absenta recuperatorului initial.

Folosirea jurnalului unei probe

Desi documentarea probei incepe cu mult inainte de initierea unui jurnal al probei, acesta nu este un document de ignorat si trebuie realizat intotdeauna la momentul recuperarii probei. Pregatirea lui trebuie sa aiba loc odata cu colectarea probelor, pentru a asigura inregistrari complete ale observatiilor ce ar putea fi utile mai tarziu. Lantul de custodie Desi lantul custodiei incepe cu marcarea probelor, documentatia se continua cu inregistrarea probei si mutarea acesteia din incaperea originara catre orice alta locatie la care este trimisa. Pastrarea corespunzatoare lantului inregistrarilor presupune inregistrarea orei, a datei, a identitatilor, si orice alta informatie pertinenta referitoare la schimburi intre persoane, transportarea catre alta destinatie (la laborator, la biroul procurorului, etc.) si intoarcerea de la acea destinatie. In ultimul capitol, se spunea faptul ca secretul unei bune documentatii consta in documentare,documentare si iar documentare! Nimic nu s-a schimbat. Lipsa de documentatie adecvata este un impediment in folosirea probei in investigatie, conferinte si, in ultimul rand, in procedurile judecatoresti. Materialele folosite la impachetarea probelor fizice De-a lungul acestui capitol si a celui dinainte, conceptele de sensibilitate la un mediu ostil si natura efemera a probelor au fost subliniate. Ne indreptam acum atentia catre pastrarea probei care a fost colectata cu atata precautie. Simpla idee de impachetare a unui obiect si trimiterea acestiua la laborator pentru examinare nu pare dificila, dar natura si sistemul legal impun conditii mai stricte. Impachetarea necorespunzatoare si manuirea ulterioara pot duce la o proba degradata, contaminata, sau pierduta complet. Probele cu ambalajul protector lipsa sau foarte deteriorat pot fi compromise in ceea ce priveste integritatea lor si astfel, respinse de catre tribunal. Probe de mici dimensiuni Marea majoritate a probelor in investigatiile de abuz sexual nu implica probleme, avand in vedere ca sunt furnizate indrumarile si regulile ce trebuie respectate. Fiti pregatiti. Strangerea unui numar potrivit de recipiente (cutii, eprubete, flacoane de plastic, plicuri, genti, hartie de impachetat, folie de

impachetat, banda izoliera, etc.) si orice alte materiale dictate de imaginatie sunt de foarte mare folos atunci cand aceste obiecte sunt necesare la locul faptei. Vechiul proverb Planificarea prealabila impiedica performanta slaba este perfect aplicabil. Probele intalnite in investigatiile de abuz sexual sunt deseori de mici dimensiuni, constand in fire de par sau fibre, unghii rupte in mod natural, si alte obiecte mici; se poate gasi o mutitudine de materiale de impachetat (majoritatea disponibile gratuit). Iata cateva sugestii care ar putea fi folositoare in alegerea materialelor de impachetare: 1. Cutiile: Luati cutii de carton, de la cele de marimea cutiilor de pilule (fie rotunde, patrate sau cutii de chibrituri sunt folositoare) pana la cutii mai mari in care sa incapa mai multe articole vestimentare. Informatiile trebuie inscrise la exterior, iar umezeala sa nu fie retinuta inauntru. Entitatile comerciale furnizeaza o varietate de cutii specializate pentru arme, cutite, mulaje ale urmelor de incaltaminte, etc., in functie de bugetul departamentului. 2. Plicurile: Plicurile au forme si marimi diferite, de la foarte mici (1 inch*1 inch) pana la plicuri destul de mari folosite pentru a impacheta filmele de raze X (11 inci*14 inci sau mai mult). Plicurile cu ferestre transparente permit vizualizarea probei si permit inca trecerea umezelii. Selectarea diferitelor tipuri si marimi de plicuri necesare va usura munca de pastrare corespunzatoare a probelor. 3. Pungile: Exista o varietate larga de pungi disponibile (de hartie, de plastic, cu fermoar, etc.). Hartia permite probei sa respire si nu retine umezeala, in timp ce plasticul face exact opusul. Pungile de hartie trebuie examinate de praf din procesul de manufacturare, care poate fi un factor de contaminare. Plasticul are in plus dezavantajul de a conduce electricitatea statica. Firele mici de par, fibrele sau aschiile pot fi colectate incomplet la analiza de laborator, datorita electrizarii. Totusi, exista intrebuintari utile atat pentru hartie, cat si pentru plastic; trebuie sa mergem pe ideea ca ambele ne vor fi folositoare la locul faptei. Retineti, plasticul nu trebuie folosit in cazul probelor care sunt cat de putin umede. 4. Hartia de impachetat: In mod normal de latime intre 24 si 36 de inci, rolele de hartie de impachetat maro, cu banda adeziva sunt folositoare. Societatie comerciale cu profil de criminalistica vand hartie de impachetat compusa din

doua straturi lipite etans la capete, formand un tub mare care poate fi folosit efectiv la impachetarea obiectelor. O metoda specializata de impachetare implica tehnica de impaturire a farmacistului. Hartia de dimensiuni 3 inci*5 inci, 5 inci*7 inci si 8 inci*11 inci sunt usor de obtinut si de pastrat intr-un echipament de probare. O foaie este indoita in treimi intr-un sens, deschisa, rotita la 90 de grade si indoita din nou in treimi, formand astfel o suprafata dreptunghiulara in centru, in care poate fi plasata proba. Este folositor sa etichetam exteriorul inainte de introducerea probei si de izolare, deoarece stiloul poate patrunde prin hartie daca contine material granulos. Reimpachetarea hartiei si izolarea ei cu banda este o metoda de ambalare potrivita pentru obiectele mici. 5. Recipientul de film de 35 mm: Un recipient important pe parcursul documentarii la locul faptei este recipientul de film de 35 mm. Este rezistent si pastreaza obiectele mici in siguranta. Interiorul trebuie curatat inainte de a pune proba inauntru. 6. Echipamentele de probare a violului: In final, este recomandat sa avem mai multe echipamente nefolosite, izolate. Dupa cum este indicat, pot fi stocate in spitale, sau furnizate de catre laboratoarele de stat, dar este folositor sa avem cateva la indemana departamentului, pentru eventualitatea in care acestea nu sunt disponibile din alte surse. Aceste recipiente si pachete sunt adecvate pentru aproape toate probele de dimensiuni mici pana la medii. Problema izolarii este un subiect de dezbatut si se face referire la ea ulterior in acest capitol. Probe de dimensiuni mari Impachetarea obiectelor mari sau masive in mod normal prezinta mai multe dificultati si deseori solicita mai multa ingeniozitate din partea investigatorului. Astfel de obiecte precum asternuturi voluminoase, saltele de la mobila, scaune de masina, si covoare, pot solicita un efort in plus pentru a fi impachetate in mod adecvat. Prima intrebare cu un astfel de obiect este daca sa il trimitem intact sau sa taiem o suprafata potrivita inconjurata de material suficient. Deseori este nevoie de taiere, fragmentare, sau razuire; totusi, este inca important sa tinem cont de faptul ca treaba buna la locul faptei merge mana in mana cu chibzuinta. Daca taierea nu implica pierderea unei parti din proba,

atunci taiati. Daca recoltarea firelor de par si a fibrelor poate fi indeplinita prin aspirare, atunci aceasta poate constitui metoda potrivita. Pe de alta parte, daca inspectarea saltelei sofalei sau a altui obiect de dimensiuni mari releva probe pe care laboratorul ar fi bine sa le colecteze, atunci acestea trebuie impachetate si prelevate. Nevoia de judecata buna comporta comentarii suplimentare. Unii investigatori nu reusesc sa analizeze probele si sa le evalueze prin prisma informatiilor disponibile in caz, in special in cazul existentei unui amalgam de probe. Rezulatul consta in trimiterea unei cantitati mari de probe la laborator, practic toate probele colectate la locul faptei (intr-un caz ce implica unul dintre autori, probele au umplut o camera de stocare in totalitate). Evident, investigatorii nu au stiut ce sa faca cu ele, asa ca le-au dus pe toate la laborator ca sa afle. Cealalta fata a monedei este la fel de adevarata. Laboratorul de medicina legala are responsabilitatea de a recupera probe pe care investigatorul de teren nu le-a putut recupera. Sugestia de a suna la laborator pentru discutii suna familiara? Comunicarea ii ajuta pe toti cei implicati in investigatie. In cele mai multe cazuri nu este nevoie sa fie duse la laborator toate probele colectate de la locul faptei. Procedand asa putem complica sirul anchetei si complica imaginea de ansamblu. Lucrul cu probe de dimensiuni mari, masive este o provocare in momentul impachetarii si transportarii. Ingeniozitatea personala deseori joaca un rol important in finalizarea lucrului; totusi, lucrurile nu se vor rezolva intotdeauna foarte usor. Urmatoarele sugestii se refera la impachetarea obiectelor mari si le completeaza pe cele date anterior pentru obiectele mici. Ceea ce urmeaza este important, chiar daca pare ca discutia se repeta: 1. Am discutat de ce este important sa uscam probele biologice, dar obiectele mari prezinta o problema speciala deoarece procesul de uscare poate fi mai indelungat mai ales daca sangele este saturat de sange, apa, sau alt fluid (unele fluide nu se usuca niciodata, ca de exemplu uleiul). Probabilitatea cresterii bacteriilor si putrefactia devin semnificative, dar si miscarea rapida a aerului si lumina solara directa au efectele lor negative. S-a mentionat anterior faptul ca o suprafata dedicata uscarii este raspunsul intr-o multime

de situatii; mergand mai departe, o camera bine ventilata dedicata uscarii probelor este de mare valoare. O astfel de camera trebuie sa fie sigura, sa nu permita contaminarea, si trebuie sa protejeze sanatatea si siguranta personalului ce lucreaza in apropiere. Trebuie inregistrate intrarile si iesirile personalului pentru a indeplini cerintele de inregistrare a lantului de custodie. 2. In timp ce materialele de impachetare din plastic nu sunt recomandate pentru impachetarea probelor (pastreaza inauntru umiditatea si favorizeaza condensarea), exista cazuri in care folosirea acestiu tip de materiale este urgenta pentru stocare temporara si pentru transportarea probelor ude de la locul faptei. Uscarea probelor la fata locului este in general dificila, in afara cazului in care acestea sunt de dimensiuni mici si putine la numar. In consecinta, poate fi avantajoasa folosirea pungilor de plastic pentru transportarea probelor catre o incapere destinata uscarii acestora. Orice punga folosita trebuie uscata si pastrata cu proba, deoarece urme ale probei (cum af fi fire de par, fibre, etc.) pot sa adere pe suprafata plasticului. Acest lucru se aplica, repet, stocarii temporare si transportarii probelor ude nu impachetarii permanente. 3. Manevrarea excesiva a probei dupa recoltare trebuie evitata. Unii investigatori au lucrat in cazuri grele cu probele raspandite la vederea oricui, posibil pe o masa mare sau pe podea. Acest lucru compromite integritatea probelor. Trebuie inteles potentialul de a se pierde urme materiale esentiale. Dupa asigurarea impachetarii probelor la locul faptei, urmatoarea persoana care ar trebui sa le deschida trebuie sa fie cineva care poate recupera urmele de material, exceptie facand cazul in care nu se anticipeaza ca ar fi nevoie de o astfel de examinare. 4. Desi in unele cazuri se va face exceptie de la acest lucru, prioritar la locul faptei este sa se asigure impachetarea separata a fiecarei probe in parte. Impachetarea tuturor articolelor vestimentare ale victimei sau ale suspectului in aceeasi punga poarta pericolul de a pierde informatii de verificare din probe. Firele de par pubian identificate microscopic ca fiind identice cu cele ale suspectului (sau cu acelasi ADN ca suspectul) si gasite in chilotii impachetati individual ai victimei sunt de departe o informatie mai valoroasa decat daca aceleasi fire de par pubian ar fi gasite intr-o sacosa impreuna cu toate hainele victimei. In ultima instanta, nu exista un mod specific in care

firele de par sa se prinda de chiloti; astfel, firele de par ar fi putut fi pe partea exterioara a chilotilor victimei si sa nu fie legati de abuzul sexual. O exceptie importanta este atunci cand un numar mare de haine sau lenjerie de pat trebuie colectate iar separarea creste posibilitatea de pierdere de material din proba. Impachetarea mai multor obiecte in acelasi recipient ar fi recomandat in acest caz. Este avantajos sa pastram articolele intr-un astfel de pachet pe cat posibil (prosop albastru peste cearceaf galben, care este deasupra unei perechi de blugi si a unui tricou). Totusi, este de obicei mai bine sa se impacheteze separat pe cat posibil. 5. O problema care nu este intotdeauna evidenta este potentialul de contaminare dintre probe, prin contactul dintre probe provenind de la victima, de la suspect si de la locul faptei. Manevrarea probelor din diferite surse in acelasi loc poate sa transfere probe precum fire de par, fibre, sau chiar si sange uscat sub forma de praf. Acesta nu e un pericol minor, dar poate fi indepartat prin impachetarea in siguranta, curatarea suprafetei pe care s-a facut manevrarea probei dupa fiecare obiect in parte, si evitarea punerii obiectelor din cele trei surse diferite impreuna in cutii. Izolarea probelor cere atentie suplimentara. Simpla folosire a unei benzi de pe birou, a capsatorului, sau o varietate de benzi de impachetare sau fire nu este ciudata pentru cei cu experienta care se ocupa de probe. Accentul pus pe integritatea probelor impune gasirea unor moduri mai bune de a izola probele si de a ne asigura ca probele nu au fost accesate de persoane neautorizate. Banda izoliera sigura a devenit disponibila comercial in ultimii ani si este ceruta in mai multe agentii. Aceasta banda izoleaza pachetul in cele mai multe cazuri fara dificultate, dar cand se incearca patrunderea in pachet, banda se intinde, se rupe, si nu revine la forma initiala. Pentru reizolarea pachetului este nevoie de o a doua bucata de izolator, aratand faptul ca banda initiala a fost rupta. Un al doilea punct se leaga atat de siguranta personala cat si de contaminarea probelor. Folosirea capselor obisnuite pentru a prinde partea superioara a unei pungi de hartie este un procedeu obisnuit. Capsele sunt de asemenea folosite pentru a atasa etichete si alti identificatori pachetelor. Mai multi examinatori de laborator s-au confruntat cu problema inchiderii incomplete a capselor. Unele au picat (evident, neintentionat) peste probele continute de pachet. Capsele trebuie lasate la coada listei de materiale de izolare pentru pungile cu probe.

Sa ai la indemana materialele necesare inainte de a merge la locul faptei este mult mai bine decat sa te confrunti cu o lipsa de materiale necesare. Sunt destule complexitati in procesarea amanuntita a locului faptei fara a fi nevoie sa ne ingrijoram de lipsa materialelor potrivite. Sumar Manevrarea tipurilor diferite de probe fizice poate reprezenta o sarcina complexa. Tehnicile specializate care se aplica celor cinci feluri majore de probe au fost prezentate ca sugestii si recomandari. Posibilitatile infinite care nu pot fi anticipate in mod adecvat impiedica investigatorul de la locul faptei, sau pe oricare alt participant la recoltarea probelor, sa evalueze fiecare problema inainte ca actiunea sa fie initiata. Aspecte de luat in considerare includ numarul de personal disponibil, facilitatile de stocare a probelor, accesul in laboratorul de criminalistica, cerintele impuse de laborator in privinta primirii probelor de la locul faptei. Cel mai important, planificarea si cooperarea sunt elementele centrale pentru succes. Aceste cuvinte sunt folosite deseori, pana ce pot parea subliniate excesiv. Totusi, in toate cazurile de efort uman, acesti doi factori pot face diferenta intre performanta slaba, mediocra si cea exceptionala. Informatia prezentata in capitolele 14 si 15 include metodologiile pe care executantii legii si comunitatea criminalistica le pot aplica pentru utilizarea si interpretarea probelor fizice. Mai multe elemente trebuie indreptate coeziv catre scopul central de argumentare corecta a probelor la tribunal. Un element, desi abia mentionat in trecere, poate fi cel care face de fapt diferenta intre succes si esec. Chiar daca un caz are cea mai buna echipa in ceea ce priveste pregatirea, experienta si tehnicile de procesare a probelor, poate fi insa compromis de atitudinea fiecarui individ implicat. Atentia la detalii si grija fac diferenta intre simpla gestionare a locului faptei si o treaba de clasa intai, iar diferenta o face deseori atitudinea. Nici cea mai buna finantare, tehnica, administrare si organizare nu pot depasi efectele unei atitudini slabe. Reactiile psihologice constiente si subconstiente sunt aspectele umane cel mai greu de previzionat si de controlat. Personalul legal nu mai este imun la efectele tragice ale brutalitatii si violentei atat de caracteristice delictelor de abuz sexual. Efectul emotional al confruntarii cu aceste probleme poate duce la inlocuirea

judecatei corecte cu frustrare si confuzie. Daca raspunsurile la provocarea colectarii probelor devin sensibile si guvernate de sentimente personale, ravaseala rezultata se poate reflecta intr-un efort dezorganizat, atat in timpul investigatiei, cat si la proces. Partea umana a colectarii si utilizarii probelor trebuie inteleasa si monitorizata pentru ca aceste probleme sa nu devina serioase. Aceasta problema singulara depaseste imensitatea componentelor stiintei criminalistice si trebuie sa i se acorde atentia cuvenita in cazurile de investigare a abuzurilor sexuale. Multumiri Autorii vor sa isi exprime pretuirea sincera domnului dr. Samuel Baechtel, domnului Anthony Onorato, si ofiterului de unitate Melissa Anne Smrz a laboratorului FBI si agentului special de supervizare Dale Moreau al Centrului National FBI de Analiza a Crimelor Violente, pentru ajutorul acordat in pregatirea capitolelor 14 si 15.

16 EXAMINAREA MEDICALA A COPIILOR ABUZATI SEXUAL Investigatiile in cazul exploatarii sexual e a copiilor necesita competente specializate si pregatire, care includ o intelegere de baza a aprecierilor medicale in legatura cu victimele copii. Informatia din acest capitol se doreste a fi o fundatie pe care sa se construiasca mai departe. Investigatorii sunt incurajati sa foloseasca referintele si resursele mentionate la sfarsitul capitolului pentru studiul ulterior. Investigatii multidisciplinare Probabil ca in nici un alt caz nu este atata nevoie de comunicare si cooperare precum in cazul investigarii abuzurilor sexuale asupra copiilor. Nimeni (cu exceptia violatorului) nu are parte de un proces lipsit de tact si dezorganizat, care retraumatizeaza copii victime si creaza blocaje in investigatie si in urmarirea cu succes. Cazurile care implica victime copii sunt intr-un fel unice avand in vedere faptul ca atat executantii legii, cat si cei ce lucreaza la protectia copilului trebuie sa

investigheze si sa ajunga la concluzii privind validitatea declaratiilor, desi de obicei cu un efort de dovedire diferit. Interviuri multiple, examene repetate, neintelegeri si frustrarea apar de regula atunci cand se desfasoara doua investigatii separate. Si mai rau, victima se poate dezice, poate deveni necooperanta, sau sa dea declaratii inconsistente, avand in vedere faptul ca procesul stresant si lung repercuteaza asupra copilului si a familiei sale. In 1985 primul centru de avocatura pentru copii (CAC) a stabilit ferm conceptul de echipa multidisciplinara (MTD), care consta in executanti ai legii, servicul social, procurori, servicii pentru victima si profesionisti in medicina si sanatate mintala, si a fost amplasat intr-un decor linistitor pentru copilul victima si care conduce la cooperarea intre agentii. Modelul isi propune sa reduca trauma unui copil deja afectat, sa creasca calitatea investigatiilor, sa promoveze responsabilitatea si sa sporeasca utilizarea resurselor comunitatii. Incepand de atunci, numarul de MTD-uri si CAC-uri a crescut aproape exponential in Statele Unite, cu studii preliminare care sprijina acest mod de abordare.

Rolul pediatrului Pediatru (substantiv)= medic specializat in ingrijirea si dezvoltarea copiilor si in prevenirea si tratarea bolilor infantile. Pediatrul joaca un rol important in declararea abuzului sexual infantil, precum si in recunoasterea, prevenirea si tratarea sa. Desi adesea priviti de catre avocatii apararii drept agenti executanti ai legii, specialistii in maltratarea copiilor sunt in primul rand medici si in consecinta, scopul lor este sa promoveze sanatatea, siguranta si buna dezvoltare a tinerilor pacienti. Este general acceptat in domeniu ca pentru a fi considerat expert in abuzuri sexuale infantile, medicul trebuie sa fi facut peste 1000 de examinari. Examinatorii recent pregatiti trebuie sa revizuie cazurile pe baza unei rutine, impreuna cu alti experti, fie in persoana, fie electronic. Datorita implicatiilor legale si penale inerente in cazul acestor examinari, pediatrii legisti trebuie: - sa pastreze note impecabile si sa inteleaga importanta documentatiei - sa inteleaga tehnicile adecvate de colectare a probelor

- sa furnizeze notite pentru documentarea lantului de custodie pentru probele obtinute - sa pregateasca si sa asigure marturia la tribunal atunci cand este nevoie Pediatria abuzurilor sexuale este o arie de specializare destul de recent aparuta, cu un numar crescand deprograme de pragatire ce ofera oportunitati de breasla. Foarte recent, a fost aprobata certificarea de subspecialitate, iar dezvoltarea procedurii de certificare prin testare este in curs de desfasurare. Pediatria legala cunoaste o extindere rapida a cunostintelor clinice si a cercetarilor; specialistul trebuie sa inteleaga utilitatea si limitarile contributiei medicale la investigatie. Clinicienii care pun diagnostice se bazeaza pe o apreciere detaliata a (1) plangerii pacientului; (2) antecedentelor medicale, familiale, anamnezei sociala; (3) examenului medical; si (4) testarii simptomelor. Pediatrii deseori se bazeaza destul de mult pe informatia prezentata de ingrijitori (informatie ce poate fi sau nu adevarata). Diagnosticul final va fi de asemenea afectat de variatiile in dezvoltarea copilului, gradul de comportare sexuala normala a copilului, mediul familial, factorii culturali si, cel mai important, cunostintele pediatrului despre dinamica psihosociala a exploatarii sexuale infantile Academia Americana de Pediatrie(AAP), 1999. Este confirmat faptul ca abuzul sexual infantil si alte experiente neplacute se petrec impreuna (Dong et al. 2004; Bowen 2000). Exista probe clare cum ca abuzul sexual infantil, abuzul fizic, neglijarea, abuzul de autoritate al parintilor, violenta domestica si delictele in familie sunt interrelationate, subliniind nevoia unei evaluari pediatrice comprehensive in astfel de cazuri, iar nu simpla verificare rapida a organelor genitale (Dong et al. 2003; AAP 1999). Desi medicii de familie, pediatrii si medicii de garda pot fi solicitati sa evalueze un copil presupus a fi abuzat sexual, multi dintre acestia nu sunt pregatiti in mod adecvat pentru acest lucru. Intr-un studiu facut asupra pediatrilor, 53% dintre respondenti au declarat ca pregatirea lor in abuzul sexual nu este adecvata si nu s-au simtit increzatori sa faca examinari de abuzuri sexuale, chiar daca jumatate dintre ei le practicau in mod curent (Arnold 2005). Un studiu canadian similar arata ca pediatrii considera ca protejarea copilului este o ramura neglijata in pregatirea pediatrica (Ward 2004). Rezultatele deranjante

ale studiului facut asupra pediatrilor rezidenti din SUA au aratat faptul ca o treime dintre acestia nu a fost capabila sa identifice uretra sau himenul in fotografii ale aparatului genital feminin prepuberal. Este de datoria fiecarui medic care se ocupa de copii sa isi cunoasca limitele, sa fie constient de resursele comunitatii si sa dea trimitere catre unul din numarul mare de pediatrii experti in evaluarea si tratarea copiilor abuzati sexual. Orizontul problemei Datele actuale indica faptul ca una din patru fete si unul din sase baieti vor fi abuzati sexual inainte de varsta de 18 ani. Potrivit datelor furnizate de catre Sistemul National de Informare Bazat pe Incidenta al FBI (NIBRS), aproape 70% dintre cazurile de abuzuri sexuale raportate catre organele legii implica copii sub varsta de 17 ani; mai mult de jumatate dintre acestia au mai putin de 12 ani, iar copiii sub 6 ani aduna un procent de 15%. Copii cei mai mici sunt cel mai probabil abuzati de membri ai familiei, abuzatorii straini acoperind doar un mic procent (Snyder 2000; Snyder si Sickmund 2006). Stabilirea cu acuratete a estimarilor incidentei exploatarii sexuale infantile este complicata de: lipsa uniformitatii in raportarile penale victime care nu raporteaza abuzul niciodata cazuri in care autorul nu a fost identificat cazuri respinde de procuratura din cauza varstei prea mici a victimei

Este de asemenea dificil de comparat studiile de incidenta si prevalenta, in principal datorita variatiei in proiectarea studiilor: definitii ale abuzului (de exemplu, contact vs. noncontact), caracteristici ale probelor ( de exemplu, grupe de varsta neuniforme) si tehnici de probare (hazard vs. probabilitate). Infractiunileimpotriva copiilor deseori raman nedescoperite de catre sistemul de justitie. Aceasta afirmatie nu este doar general acceptata, ci si sprijinita atat de declaratiile abuzatorului cat si ale victimei. (Prentky, Knight si Lee 1997). Probe suplimentare vin din studiile retrospective. Esantioane reprezentative de adulti in populatia generala furnizeaza date de prevalenta valabile: 25% dintre femei si 16% dintre barbati declara ca au fost abuzati sexual in copilarie (Felitti 1998). Un studiu indica faptul ca aproximativ o treime din femeile adulte

abuzate sexual in copilarie nu au spus niciodata despre acest episod, pana la momentul interviului pentru acest studiu (Smith 2000). Copiii nu sunt adulti mici Afirmatia de mai sus este moto-ul fiecarui pediatru, oriunde. Evaluarea victimelor copii difera semnificativ de cea a adultilor aproape in fiecare aspect: - capacitatea copilului de a descrie ce s-a intamplat poate fi minima sau inexistenta; - dezvaluirile pot fi facute la saptamani, luni sau chiar ani de la momentul producerii abuzului; - contactul sexual ce implica vatamarea corporala este rar; - vatamarea anogenitala poate fi estompata de maturizarea fizica si de schimbarile hormonale; - infectiile transmise sexual sunt detectate mai rar, in special in cazul victimelor foarte tinere (Stevens-Simon 2000; Beck-Sague si Solomon 1998; Ingram, Miller 2001; Ramos 2006; Kelly si Koh 2006); - membrii familiei sau ingrijitorii pot sa nu fie de acord si chiar sa intevina impotriva dezvaluirii; - afirmatiile pot iesi la iveala in contextul disputelor de custodie. Anamneza Trecutul pacientului (interviu) Medicii se bazeaza pe o istorie detaliata a problemei actuale pentru a pune un diagnostic; orice student la medicina este invatat faptul ca 90% dintr-un diagnostic se bazeaza numai pe antecedente. Abuzul sexual infantin nu face exceptie. Este imperativ deci, sa se optimizeze fiecare aspect al trecutului copilului, sau sa fie interogat, in vederea obtineri unui maximum de informatie cu minim de trauma si suferinta pentru copil. In Statele Unite, exista variatii considerabile in cazul persoanei care preia raspunderea de a obtine marturia sau interviul copilului. Problema poate sa cada in sarcina Serviciului de Protectie a Copilului, a politiei, a interogatorilor specializati,a medicilor, sau a unei combinatii intre acestea. Investigatorii trebuie sa fie constienti de faptul ca, in majoritatea situatiilor, marturisirea

facuta unui medic pot intra in exceptia de zvon (cand povestea este obtinuta pentru scopul diagnosticului si tratamentului), permitand medicului sa declare acele marturisiri. Mai multi MDT si CAC utilizeaza interogatori criminalisti, care sunt special pregatiti pentru aceasta. Cand este indicat, acesti specialisti pot aduna istoricul medical precum si informatiile de care au nevoie executantii legii si protectia copilului din nou, pentru a reduce trauma, prin scaderea numarului de persoane care interogheaza copilul. O discutare amanuntita a audierii criminalistice depaseste scopul acestui capitol, deoarece implicatiile deciziilor tribunalului (Crawford v. Washington, 541 U.S. 36, 2004) afecteaza admisibilitatea marturiei medicale in anumite circumstante. Investigatorii sunt incurajati sa se familiarizeze cu deciziile aplicabile in jurisdictiile lor. Pentru un sumar concis despre regulile de baza ale audierii criminalistice, apelati la Societatea Americana Profesionala de Abuz asupra Copiilor (APSAC) Sfaturi Practice (1995, 2002). Principii generale pentru intervievarea copiilor Capacitatile si stilurile lingvistice ale copiilor pot varia considerabil; daca nu esti constient de aceste potentiale bariere in calea bunei comunicari si nu exersezi depasirea lor, informatia pe care o vei aduna poate fi rasfirata si aparent contradictorie. Audierile problematice sunt cel mai adesea rezultatul unei tehnici slabe a intervievatorului. Intervievatorul nu trebuie sa conduca copilul sau sa ii sugereze informatii si, mai presus de toate, sa nu creasca suferinta copilului. Alti factori care afecteaza calitatea declaratiei si disponibilitatea copilului de a vorbi includ urmatoarele: varsta copilului trauma provocata de contactul sexual relatia cu atacatorul sprijinul parintelui nepartas la abuz o declaratie intentionata versus una accidentala (descoperita pe neasteptat)

De exemplu, un copil care a fost abuzat o data de catre un strain va fi mai dispus sa marturiseasca decat unul care este in mod cronic molestat de catre un tata alcolist care terorizeaza familia cu violente imprevizibile. Locatia

Pentru a maximiza confortul copilului si a imbunatatii rememorarea, locatia pentru audierea copilului trebuie sa fie relaxata si prietenoasa. Depatamentele de urgente, cu alarmele si intreruperile lor, sunt locuri infricosatoare, la fel ca sisectiile de politie, deoarece copiii pot crede ca au fost adusi in aceste locuri doarece au facut ceva rau. Acest lucru este recomandabil mai ales in cazul copiilor care provin din familii ce considera legea dusman. CAC-urile pun la dispozitie locatii confortabile, cu incaperi de audiere a copiilor prietenoase si cu distrageri ale atentiei minime. Tot mai mult, aceste incaperi de audiere sunt echipate cu facilitati de inregistrare. Teama de a primi lovituri sau alte temeri trebuie stapanite. Vorbiti singur cu copilul, in lipsa parintelui neimplicat in abuz, sau a altor ingrijitori. Copiilor le este adesea frica, rusine si sunt retinuti in a discuta detalii despre abuzul suferit de fata cu persoane care sunt legate emotional de abuzator, mai ales cand vine vorba de aspecte mai traumatizante ale abuzului. Investigatorii trebuie sa incerce sa nu intervieveze copilul in cadrul locuintei acestuia; este esential ca locatia sa fie neutra din punct de vedere emotional, un loc in care copilul sa fie sigura ca abuzatorul nu va aparea pe neasteptate. Programarea Odata ce siguranta copilului a fost asigurata, examinarea si audierea trebuie sa fie programate pentru o data la care copilul va fi mai cooperant; nu ne putem astepta ca un copil obosit, infometat sa dea o declaratie detalata si pe care ne putem baza. Examinarile programate sunt potrivite pentru cele mai multe evaluari de abuz sexual infantil, intrucat declaratiile sunt in general intarziate. E posibil ca declararea si examinarea sa trebuiasca facute imediat pentru cazurile de abuz acut (in general, mai putin de 72 de ore), daca exista durere sau sangerare anogenitala, sau daca exista riscul expunerii continue la abuz. Evaluarea imediata a violurilor acute permite administrarea tratamentului cu antibiotice profilactice in cazul contactului genital sau expunerii la fluide corporale si ofera oportunitatea de a recolta probe criminalistice. Intrebarile Prima si cea mai importanta regula atunci cand se discuta cu copilul despre abuzul sexual este sa se evite intrebarile sugestive. Folositi pe cat posibil

intrebari cu final deschis (de exemplu, Si apoi ce s-a intamplat?), si pe cele cu raspuns de tip alegere multipla cat mai putin posibil (de exemplu, S-a intamplat noaptea, in timpul zilei, dupa scoala, in alt moment?). Intrebarile directe si cele la care se poate raspunde cu da sau nu trebuie folosite rar sau deloc. Doar persoanele specializate in audierea copiilor pot utiliza papusi, desene, sau alte obiecte pentru a obtine informatii (APSAC 1995-2002). Daca nu sunt inregistrate, informatiile obtinute trebuie documentate in cel mai mic detaliu, prezentand orice marturisire facuta spontan de catre copil in tipul examenului fizic. Precautie: audierea trebuie sa insemne decat aflarea celor intamplate, unde, cand si cum, nu o ocazie de terapie sau de indrumare.Scopul luarii audierii este de a obtine informatii despre evenimente, semne si simptome. Daca s-a facut o determinare de abuz, copilul trebuie sa fie ajutat de un profesionist in sanatatea mintala. In modsimilar, intervievatorul trebuie sa isi pastreze pentru sine parerile si sa mentina raspunsuri neutre. Aratarea de soc sau de rusinare poate determina copilul sa uite sau sa taca complet. Insistenta de a obtine raspunsuri la intrebari sau amenintari pentru a obtine declaratia sunt amandoua de evitat si dezastruoase din punct de vedere criminalistic. Intervievatorul trebuie sa fie nepartinitor si dispus sa sustina ipoteza nula adica nimic nu s-a intamplat. Numarul audierilor Reducerea stresului datorat audierilor repetate a fost un obiectiv central pentru modul de abordare al MTD si CAC in violul infantil. La orice varsta, divulgarea detaliilor stanjenitoare ale abuzului sexual sunt dificile pentru o persoana; daca crestem numarul strainilor si in ocazii multiple, devine o adevarata padeapsa cruda pentru copilul interogat. Exista si alte avantaje in minimizarea numarului de intervievari: inconsistentele aparente in declaratie sunt reduse (de obicei cauzate de diferentele dintre tehnica intervievatorului si limbajul folosit), precum si posibilitatea de a obtine marturisiri patate sau contaminate. Aceste probleme pot fi evitate folosind un singur intervievator nepartinitor pentru audieri repetate sau prelungite. Continutul

Oferirea de ingrijire medicala copiilor care au fost abuzati sexual implica strangerea de informatie suficienta pentru a formula un diagnostic diferentiat (toate diagnosticele posibile), ingustand posibilitatile si ajungand la o concluzie cu un grad rezonabil de certitudine medicala. Medicul va fi neglijent daca s-au omis informatii care, la suprafata, pareau sa nu aiba legatura cu actul medical. Elemente ale marturisirii copilului, cum ar fi o descriere a infatisarii violatorului, locuri in care a avut loc abuzul, sau alte mentionari de probe colaterale permit patrunderea si intelegerea marturiei copilului. In mod similar, trebuie avuti in vedere alti factori observati in istorisirea copilului, precum nivelul de spontaneitate cand acesta a raspuns la intrebari, prudenta sau aparenta de discurs exersat. Toate acestea sunt parti importante ale puzzle-ului diagnosticului. (pentru detalii, consultati capiolul 12). Pe langa detaliile scenariului de abuz, marturia trebuie sa cuprinda: proportiile contactului sexual simtirea de durere sau disconfort existenta vatamarilor sau a sangerarilor expunerea la fluide corporale

Anumite informatii despre violator pot ajuta la determinarea riscului ca victima sa se fi expus la boli cu transmitere sexuala; de exemplu, un violator adult care a fost incarcerat in trecut poseda un risc mult mai mare decat un baiat de 12 ani, fara experienta. Fetele trebuie intrebate cand a inceput ultimul ciclu menstrual si varsta la care au avut prima menstra, deoarece sarcina poate interveni chiar si in primul ciclu menstrual al fetei. Toti copiii trebuie intrebati despre posibilitatea ca ei sa mai fi fost supusi in trecut altor incidente sau abuzuri sexuale. Victimele active sexual trebuie intrebate despre orice act sexual consensual recent si daca s-a folosit prezervativ. Trecutul medical, cadrul familial si social, si revizuirea sistemului Indici fizici si comportamentali care sustin diagnosticul unui copil abuzat sexual pot fi intalniti atunci cand un clinician experimentat obtine un istoric medical detaliat de la parintele sau ingrijitorul care insoteste copilul. Se poate

descoperi faptul ca unele conditii si dureri au fost atribuite in mod gresit altor cauze anterior declararii abuzului. E posibil ca pacientii sa fi fost in atentia medicilor pentru simptome de infectie a tractului urinar, dureri sau sangerari vaginale, sau disconfort anogenital. O istorie a enurezisului (udarea patului), frecventa sau urgenta urinarii, si dizuria (durere la urinare) se pot datora iritarii ca urmare a contactului sexual. Este de asemenea important sa se constate daca copilul a mai suferit leziuni sau interventii chirurgicale anogenitale, deoarece orice anormalitate intalnita la examinare trebuie interpretata tinand cont de acest lucru. Schimbarile de comportament rezultate din abuzul sexual sunt cel mai adesea reactii nespecifice care pot sa apara ca raspuns la o multime de alte experiente traumatizante, cum ar fi divortul, violenta casnica, sau decesul unui apropiat. Depresia, anxietatea, furia, stima de sine foarte scazuta, dereglari ale somnului sau ale apetitului si performantele scolare in scadere sunt obisnuite. Comportamentul specific violului include comportament sexual fortat sau neobisnuit. Evident, copiii de orice varsta care incearca sa introduca lucruri in organele genitale sau in anusul altei persoane sau incearca sa isi puna gura pe organele genitale ale altor persoane sunt clar in afara sferei ce comportament sexual normal. Comportamentul autodistructiv cum ar fi abuzul de substante, taierea si comportarea sexuala riscanta pot fi de asemenea intalnite, mai ales in cazul copiilor de varsa mai mare si la adolescenti. Aprecierea pediatrului trebuie sa includa de asemenea investigarea locuintei si a circumstantelor sociale in care traieste copilul. Studiile au demonstrat clar ca expunerea la abuz, neglijarea, sau anomaliile in gospodarie au un grad mare de corelare cu alte tipuri de maltratare sau alte experiente ostile copilului. Identificarea expunerii la la alte experiente traumatizante este cruciala pentru a interveni si a trata. Aceste experiente potrivnice abuz (fizic, sexual sau emotional), neglijarea, asistarea la violenta casnica si expunerea la abuzul de substante, boala mentala sau infractiuni in familie au efecte semnificative, cumulative asupra sanatatii si bunastarii copilului.

Examinarea fizica

Aceasta sectiune se va axa in principal pe examinarea copilului prepuberil deoarece examinarea adolescentilor este similara celei a adultului si este discutata in detaliu oriunde in acest text. Ideal ar fi, din mai multe motive, ca victima copil sa nu fie supusa mai multor examinari odata cu cresterea numarului de declaratii privind violul: - ca si audierile repetate, examinarile repetate sunt in mod nedrept stresante pentru copil, mai ales atunci cand examinatorul nu este special pregatit pentru a le face; - examenele repetate centreaza atentia in mod eronat pe organele genitale ale copilului, in loc sa se axeze pe aspectul central al investigatiei: antecedentele; - contactul initial cu un furnizor de servicii medicale (adesea departamentul de urgente al spitalului local) va fi privit ca fiind examinarea facuta cu scopul diagnosticarii si tratarii; tribunalele pot privi examinarile ulterioare ca fiind pur investigative. Relatarile facute medicului care a facut examinarea initiala pot fi admise ca marturii indirecte, spre deosebire de conversatiile ulterioare, care vor fi privite cu suspiciune. Copiii victime trebuie adresati celor mai experimentati medici disponibili pentru examinare. Sunt mai multe motive pentru acest lucru, in plus fata de cele subliniate anterior in acest capitol. In primul rand, un pediatru special pregatit va cunoaste mai bine toate variatiile normale care pot fi vazute la examinarea genitala. Lipsa familiarizarii cu variantele normale poate duce la concluzia ca exista proba acolo unde nu este, poate afecta credibilitatea cazului daca se dovedeste ca medicul nu a fost corect, si poate sa aiba ca urmare acuzarea incorecta. De asemenea, examinatorul trebuie sa cunoasca o multime de boli, infectii si conditii care pot aparea la copii care sunt deseori gresit interpretate ca semne de viol: infectia Strep, boala lui Crohn, hemangioamele, lichenul scleros si prolapsul uretral sunt numai cateva dintre acestea. Trebuie sa se faca o examinare din cap pana in picioare pentru a detecta orice alte semne asociate cu abuzul sau neglijarea. De asemenea, un examen complet are valoare terapeutica, oferind atat pacientului cat si familiei acestuia siguranta sanatatii si normalitatii copilului. Orice semn de traumatism (echimoza, semne

de muscatura) trebuie fotografiate si/sau documentate in desen. Trebuie acordata atentie deosebita zgarieturilor, petesiilor sau echimozelor care corespund cu descrierea evenimentelor facuta de victima. Exemplele includ urmatoarele: semne de degete pe coapse sau fese petesie pe bolta palatina (cerul gurii) din cauza felatiei fortate semne de ligaturi pe incheieturile mainii sau pe glezne alte semne de la calus sau legare zgarieturi rezultate din presiunea si frictiunea exercitate in timpul actului sexual

Colposcopia Majoritatea, sau toti medicii care fac de obicei examinari ale copiilor, folosesc un colposcop pentru a inlesni vizualizarea structurilor genitale, documentarea oricaror rezultate pozitive si pentru a usura controlul.Colposcopul este la baza o camera video de marire, care furnizeaza imagini video sau cadre. Imaginile capturate in timpul examenului fac parte din documentatia medicala si trebuie pastrate in consecinta. Pediatrul poate sa micsoreze teama si sa amuze pacientul prin jocul cu sistemul imagistic, permitand copilului sa isi vada degetele marite pe ecranul computerului. Un parinte sau ingrijitor trebuie sa fie prezent la toate examinarile de abuz sexual. Cand sunt tratati cu grija si atentie, de obicei copiii nu au nici o problema in timpul examenului genital. La fetele prepuberile, examinarea consta in general in inspectarea externa a structurilor genitale si aproape niciodata nu implica utilizarea unui specul, deoarece tesuturile genitale neestrogenizate sunt de obicei extrem de sensibile la atingere. Labiile sunt separate si trase afara si in jos pentru o vizualizare maxima. Daca este necesara explorarea vaginului, pacientul trebuie dus in sala de operatie sub anestezie. Odata ce copilul a intrat la pubertate, pot fi folosite metode variate pentru

examinarea marginilor himenului: tampoane mari de bumbac, catetere balon Foley, sau un specul mic, pentru a inspecta peretii vaginali de traume. Himenul mituri si adevaruri Investigatorii, femei sau barbati, pot sa aiba adesea idei gresite despre ceea ce poate sau nu poate fi descoperit de catre examinator. Miturile si conceptiile gresite despre himen sunt numeroase, si orice discutie in privinta celor gasite la examinare se va face numai dupa lamurirea catorva aspecte: - orice femeie normala are himen; - nu este o membrana impenetrabila; nu se rupe, nu se perforeaza, nu plesneste si nu este o dovada de virtute (sau de lipsa acesteia); - de la nastere, himenul are o deschizatura. Membrana himenala are un aspect in forma de gogoasa gaurita la mijloc; foarte rar o fata se naste fara deschizatura in himen; - himenul este o srtuctura interna; se gaseste intre labia majora si labia minora, la intrarea in vagin. Nu este afectat de calarit, gimnastica, mersul pe bicicleta sau alte activitati asemanatoare; - fiind o structura interna, nu exista un mod intamplator de a intra in contact cu himenul (indiferent de ceea ce incearca sa sustina violatorul); - masurarea deschizaturii din himen nu poate face diferenta intre o fata abuzata si una neabuzata (Berenson 2002; Ingram, Everett 2001).

Constatarile examenului Lezare acuta Examinarea organelor genitale masculine este mai simpla decat a fetelor prepuberile (din motive evidente), asa ca cea mai mare parte a acestei sectiuni este destinata evaluarii fetelor. Contactul cu zona genitala interna (Intre labii) poate cauza o mutitudine de urme, de la eritem usor (inrosire) si usoara umflare, pana la zgarieturi, petesie sau laceratii si contuzii. Frictiunea si presiunea din timpul actului sexual poate cauza iritare si inflamare. Deoarece zona dintre labii include uretra (orificul de

eliminare a urinei), simptomele de abuz sexual uneori includ dizurie (durere la urinare), umezire in timpul zilei sau a noptii si urinari frecvente. Copiii pot acuza durere vaginala sau disconfort, cu sau fara sangerare. Laceratiile sau fisurile himenului se pot intinde partial de-a lungul membranei, sau sa o sectioneze complet pana la baza, unde himenul se insera de peretele vaginal. Trauma anala poate include fisuri minore, abraziuni, zgarieturi, sau laceratii severe. Sangerarea rectala poate interveni la momentul abuzului sau mai tarziu, odata cu trecerea fecalelor. Constatari cronice la examinare Examinarea unui copil abuzat sexual este cel mai adesea normala aceasta se face pentru ca, in lipsa altor dovezi, sa se confirme abuzul. Cu cat sunt mai superficiale leziunile, cu atat mai repede si mai complet se vindeca. Fiind mai mari, ranile adanci pot lasa anumite anormalitati fizice odata ce se vindeca. Cand astfel de urme fizice sunt prezente, ele se intalnesc in portiunea inferioara a himenului (intre locul orei 3 siorei 9). In trecut, o varietate din ceea ce noi cunoastem ca fiind variante normale se considera ca indica leziuni de penetrare vindecate. Cercetarile de-a lungul anilor au aratat faptul ca foarte putine constatari ale examenului pot fi considerate dovezi de viol. Traumatismele de penetrare vindecate pot produce fisuri sau despicaturi adanci in himen, sau la sectiuni complete (laceratii vindecate)pana la baza himenului intre ora 3 si ora 9, lasand putin tesut himenal sau deloc, in locul respectiv. Pot fi zone largi in care himenul pare sa lipseasca, in portiunea inferioara a membranei; de asemenea pot fi cicatrici ale fosei vestibulare, sau cicatrici perianale. Toate aceste constatari trebuie confirmate prin pozitii diferite de examinare si tehnici de examinare. (Pentru o tratare completa despre semnificatia diferitelor constatari fizice, consultati Adams 2005). De ce sunt constatarile fizice pozitive neobisnuite? Himenul este un inel de tesut c inconjoara intrarea in vagin. Deseori are o forma de gogoasa sau de semiluna, iar pentru a realiza documentatia constatarilor examenului, medicii folosesc o figura in forma de ceas pe care indica locatia. Inainte de pubertate asta inseamna inainte de inceperea producerii de estrogen himenul si tesuturile inconjuratoare sunt subtiri si vascularizate, conferind

zonei un aspect extrem de inrosit, care este deseori interpretat gresit de catre parinti ca fiind anormal. Himenul este format din tesut numit mucoasa; ca si in cazul mucoasei din interiorul gurii, leziunile minore ale membranelor mucoase ale vaginului si himenului se vindeca foarte rapid si complet, de obicei fara a lasa vreau semn ca leziunea s-a produs. (Ganditi-va numai la ceea ce se intampla atunci cand va muscati interiorul obrazului). In cazul abraziunilor si laceratiilor superficiale, epiteliul se regenereaza in aproximativ 48-72 de ore; dupa 5-7 zile, urmele de leziuni pot sa nu se mai vada. Posibilitatea intalnirii unor urme fizice creste cu cat e mai intinsa leziunea. Ranile mai adanci se vindeca cu formarea de tesut granular si retragere a ranii. Tesut vascular conjuctiv nou se dezvolta in primele cateva zile dupa lezare si se maturizeaza dupa mai multe luni, schimbandu-si culoarea de la rosu la roz si apoi palida. Leziunile anusului si a zonei din jur se vindeca similar. Laceratiile semnificative pot distorsiona structurile inconjuratoare odata cu vindecarea, dar cel mai adesea nu o fac; unele cicatrici pot fi dificil de diferentiat de variatiile normale ale pielii perianale. Cand incepe pubertatea si nivelul de estrogen creste, himenul raspunde devenind mai gros, mai putin vascularizat si in mod clar mai elastic. Corpul se pregateste pentru momentul in care nu numai un penis, ci un copil il va traversa. Contrar mitului popular, un procent semnificativ de femei nu sangereaza dupa primul lor contact sexual. Orice constatare pozitiva de leziuni provocate inainte de pubertate pot fi estompate odata ce copilul se maturizeaza, complicand mai departe aprecierea medicala. Declaratia data de copil ramane cel mai important aspect al evaluarii. Lasand la o parte sarcina sau recuperarea de sperma din corpul copilului, marturisirea deseori va determina relevanta constatarilor fizice. Penetrarea, totusi slaba Perceptia unui adult despre ceea ce inseamna penetrarea este formate din experienta: ceva ce trece prin himen in interiorul vaginului, sau in canalul anal. Este important de retinut faptul ca cei mai mici dintre copii nu vor intelege

cuvantul penetrare. Daca ii veti intreba daca ceva a patruns in locul lor intim sau in vagin, conceptia lor despre inauntru poate fi diferita de cea a unui adult. Copiii care nu au notiune despre comportamentul sexual, orice care trece de labii poate fi perceput ca fiind inauntru, chiar daca obiectul de fapt nu atinge himenul sau vaginul. O descriere similara poate fi facuta in cazul senzatiei unui obiect care impinge intre fese catre anus, dar fara a intra in rect. Aceste informatii ajuta parintii si investigatorii sa inteleaga de ce nu s-au constatat leziuni, desi copilul insista ca a existat penetrare. Pentru scopuri legale in mai multe state, totusi, se considera penetrare cel mai usor contact cu orificiul anal sau genital in esenta, orice contact care desparte labiile, sau intre fese, apasand pe anus. Un alt motiv important pentru care nu se gasesc urme fizice la copiii abuzati sexual este constituit de tipurile de acte sexuale comise de autor: felatie, cunnilingus, mangaieri, masturbare si coitus vulvar (sau labial), in care penisul este presat si frecat de organul genital, intre picioare. Fesele pot fi folosite in mod similar. Frictiunea asupra unor parti ale corpului poate produce doar o inrosire sau o umflare slaba, care dispare rapid. In plus, violatorii deseori folosesc lubrifianti (saliva, lotiuni, etc.) pentru a micsora posibilitatea de aparitie a leziunii. Retineti ca micsorarea posibilitatii de aparitie a durerii sau a leziunilor micsoreaza sansele autorului de a fi descoperit.

Probe in cazul absentei urmelor fizice Este greu de imaginat faptul ca un copil mic nu este va fi grav ranit de un contact sexual, dar studiile au demonstrat ca frecventa cu care copiii abuzati sexual manifesta anormalitati la examinare. In 2000, Bereson a facut o comparatie intre grupuri mari de fetite abuzate si neabuzate, cu varste intre 3 si 8 ani. Rezultatele demonstreaza faptul ca organele genitale ale fetelor abuzate nu difera semnificativ fata de cele ale celor neabuzate. Alt studiu (Heger 2002) s-a referit la constatarile medicale la aproape 2400 de copii evaluati pentru abuz sexual. Rezultatele au fost normale in 96,3% din cazuri. Cand copiii prepuberi cu leziuni semnificative datorate abuzului sexual au urmat vindecarea cu fotocolposcopie (unele avand nevoie si de reparare chirurgicala), cele mai multe

leziuni anogenitale s-au vindecat rapid, cel mai adesea fara sa lase urme (Heppenstall-Heger 2003). Studiile pe fete adolescente sunt de asemenea impresionante. In 2004, Adams, Botash si Kellogg au descris examenele a 27 de adolescente care au recunoscut ca au avut contact sexual penis/vagin; 52% dintre ei nu au prezentat urme sugestive de penetrare in trecut. Cand 36 de adolescente ramase insarcinate ca urmare a abuzului sexual au fost examinate (Kellogg, Menard si Santos 2004), doar doua dintre ele au prezentat urme clare de traume ale penetrarii genitale. Uimitor, acestea doua nu au inclus o fata care suferise un avort, o fata care a avut un copil nascut prin sectiune C, si nici pe alta care avortase cu cateva luni inainte de examinare. Deci, este foarte clar faptul ca normal nu inseamna nimic nu s-a intamplat. Aceste informatii sunt de maxima importanta; profesionistii din medicina, protectia copilului, executantii legii si procuratura trebuie sa stie ca, desi s-a declarat faptul ca a avut loc o penetrare digitala sau peniana, nu trebuie sa ne asteptam la urme fizice. Investigatorii se vor axa pe marturia copilului. Aceste concepte trebuie de asemenea comunicate efectiv judecatorului si juriului, astfel incat ceea ce povesteste copilul sa nu fie considerat ca fiind incorect. Raportul scris Cuvintele si frazele folosite in compunerea raportului medical vor fi verificate amanuntit de carte toti cei implicati in aspectele legale si de investigare ale cazurilor de abuz sexual de copii. Diagnosticul medical este formulat prin combinarea informatiilor din trecut, cu marturia copilului, examenul fizic si studiul simptomelor. Opinia este formulata cu un grad de certitudine medicala rezonabila, care nu difera de cel al diagnosticarii in orice alta ramura a medicinii. Medicii trebuie sa evite terminologia vaga, abreviata in diagnostica, ca de exemplu constatari specifice abuzului. Documentatia trebuie sa furnizeze un rezumat concis al tuturor informatiilor utitlizate pentru a ajunge la o concluzie. Marturia copilului, simptomele legate de abuzul sexual, constatarile fizice si rezultatele studierii simptomelor trebuie explicate ca grad de relevanta: cum sprijina sau contrazice fiecare dintre ele posibilitatea abuzului sexual. Aceasta practica nu doar permite intelegerea aprecierilor medicale, ci

serveste si la educarea si informarea celor care citesc raportul. Procesul de diagnosticare este complex, iar raportul medicului trebuie sa reflecte acest lucru.

Colectia de probe criminalistice Exista cateva diferente esentiale intre colectia de probe in cazul de abuz sexual asupra copilului, decat in cel asupra adultului. De exemplu, prezenta probelor de transfer comporta diferente mari. Abuzul de obicei are loc in locuinta copilului, si se asteapta sa se gaseasca urmele impreunarii dintre victima si violator. Avand in vedere faptul ca abuzul sexual al copiilor este de obicei nonviolent, petele de sange sunt rare. In timpul contactului, ejacularea este de obicei externa, disparand rapid odata ce copilul face baie si isi schimba hainele. Este putin probabil sa fie recuperate probe din orice sursa, atunci cand marturia copilului vine mult dupa ultimul episod de contact sexual. In cazurile care implica un copil prepuber si in care ultimul contact sexual s-a petrecut in ultimele 72 de ore, sau daca copilul acuza durere si/sau sangerare anogenitala, se recomanda examinarea imediata. Chiar si in cazurile in care acuzatia este initial doar de atingeri, se poate urgenta examinarea, deoarece e posibil ca victima sa dezvaluie detalii mai intruzive la o audiere detaliata. Cel putin un studiu a descoperit mai multi copii cu probe pozitive, care nu erau anticipate de marturia initiala (Christian 2000). La adulti si adolescenti, posibilitatea de a colecta probe vaginale creste intre 96 si 120 de ore, fiind bazata pe cele mai noi metode de a detecta chiar si cea mai mica urma de ADN. PH-ul vaginal si mucoasa cervicala favorizeaza supravietuirea spermatica, iar sperma poate persista in canalul cervical pentru aproape o saptamana. Totusi, ejaculare in cazul copiilor nu are loc intern, iar mediul vaginal al fetelor prepubere nu este favorabil supravietuirii spermatice. Unde exista proba (si unde nu) Intervalul de timp de 72 de ore recomandat pentru colectarea probelor a fost standardul pe care s-au bazat studiile la adulti, inainte de dezvoltarea noilor metode de detectare a ADN-ului. Mai multe studii recente sustin nu doar

modificarea acestei durate, ci si tipul de specimene ce trebuie recoltate de la copilul prepuber: - un studiu retrospectiv pe 273 de copii sub 10 ani evaluati pentru abuz sexual acut a demonstrat faptul ca 90% ale constatarilor criminalistice pozitive (de orice tip) au fost obtinute in 24 de ore de la abuz; dupa 24 de ore, probele recoltate au fost colectate de pe haine sau lenjerie. Nici o monstra din corpul copilului nu a iesit pozitiva pentru sange sau sperma la 13 ore dupa abuz (Christian 2000). - Un alt studiu retrospectiv pe 122 s-a bazat pe copii sub varsta de 13 ani in decurs de 24 de ore de la abuz. Sperma a fost detectata doar la copiii peste 10 ani sau pe haine si alte obiecte (Palusci 2006). - In 2006 Zoung a publicat date retrospective de la copii pe percursul a 72 de ore de la abuz. Nici unul dintre cei 49 de copii sub 12 ani nu a prezentat probe pozitive din corp. Cele 3 monstre pozitive din grup au fost toate de pe lenjerie. In contrast, 13 din 31 de adolescenti au avut rezultate pozitive, toate din corp (in 8 din aceste cazuri, si probele din haine au iesit pozitive). Toate probele pozitive (de la copii mai mari sau mai mici ca varsta) au fost recoltate in decurs de 24 de ore de la abuz. Aceste studii, desi nu au utilizat metodele mai noi de detectare a ADN-ului, sugereaza puternica faptul ca: - Este putin probabil sa intalnim probe in corpul copilului, la mai mult de 24 de ore dupa contact; - Este mai probabil sa gasim sperma in corpul unei femei sau a unui copil mai mare, care nu a facut baie de la momentul producerii contactului sexual; - Cele mai multe probe vor fi gasite pe haine, lenjerie si alte obiecte. De asemenea, aceste studii sprijina ipoteza ca durerea este asociata cu posibilitatea crescuta de existenta a leziunilor si a probelor criminalistice, iar sangerarea este asociata cu existenta de leziuni genitale si de probelor fizice. Boli cu transmitere sexuala (BTS) Aparitia BTS-urilor si recoltarea din culturi obtinute de la un copil prepuber fara simptome sunt rare. Obtinerea de culturi provenind de la copii mici poate fi

destul de inconfortabila pentru ei, atat fizic cat si psihologic. Decizia de a preleva sau nu culturi de la un copil abuzat sexual difera de la caz la caz si depinde de mai multi factori: probabilitatea ca acesta sa fi fost expus la fluide corporale, incidenta locala a BTS-urilor, prezenta simptomelor la copil si riscul ca violatorul sa aiba BTS-uri. CDC si altele (Ingram, Miller, 2001) ofera sfaturi pentru evaluarea BTS-urilor in cazul copiilor abuzati sexual. In general, detectarea BTS-urilor la copii (trecuti de perioada neonatala) ar trebui sa sugereze un abuz sexual. Exista insa si exceptii, in functie de care poate sa apara infectia. - Infectia cu gonoree, sifilis, HIV sau chlamydia la copil indica faptul ca acesta a fost abuzat sexual. - Transmiterea de trichomonas, negi genitali (HPV) si herpes genital (HSV) este mai putin definitiva, dar si aceasta ridica suspiciunea de abuz sexual.

Declaratiile false de abuz sexual la copii Declaratiile false sau gresite de abuz sexual la copii mici difera considerabil de acuzatiile false prezentate de un adolescent sau de un adult. Pentru mai multe informatii despre acuzatia falsa facuta de adult, consultati capitolul 11. Complicatiile privind declaratiile de abuz sexual la copiii foarte mici provin din faptul ca nu exista numai unul, ci mai multi reclamanti: (1) copilul, (2) parintele sau ingrijitorul, (3) persoane care intervin terapeuti, intervievatori, familia, prieteni. Fiecare are infrmatii, o opinie proprie de oferit si, posibil, un interes special in rezultatul investigatiei. Cazurile in care se pretinde violul la copil, dar nu sunt aprobate, de obicei se incadreaza intr-una din categoriile urmatoare: - Declaratie facuta de parinte sau ingrijitor cu o ordine de zi; - Declararea adaugita a comportamentului normal sau la limita al copilului sau a semnelor/simptomelor, de catre ingrijitor cu ordine de zi, ori de catre un ingrijitor preocupat decu abuzul sexual;

- Interpretarea gresita a intamplarilor sau a comportamentelor de catre copil sau presupusul violator; - Acuzarea de catre victima a altcuiva decat adevaratul violator, de obicei din teama sau legatura emotionala puternica cu abuzatorul. Rareori se intampla ca un copil foarte mic sa minta intentionat ca a fostabuzat sexual. Totusi, unii copii mint, mai ales odata ce cresc. In realitate, mai multi copii mint faptul ca nu au fost abuzati (Oates 2000; Malloy, Lyon si Quas 2007). Copiii pot ascunde anumite informatii despre acte sexuale care ii dezgusta sau ii rusineaza. Foarte des, un copil va spune doar atat cat e suficient pentru ca un adult sa intervina si sa opreasca abuzul. Cand copilul se simte in siguranta, el sau ea va incerca sa suprime magnitudinea traumei si sa nege dimensiunile reale ale abuzului. Atunci cand copiii foarte mici mint asupra abuzului sexual, de obicei fac asta pentru a-i face pe plac unui parinte sau unui adult, deoarece sunt influentati de parinti, sau, mai putin comun, pentru atentie sau de furie. Retineti, totusi, faptul ca este mai usor pentru un copil sa minta cand i se pun intrebari la care raspunsul este da sau nu si faptul ca, la fel ca si in cazul adultilor, este mai probabil ca acestia sa minta atunci cand cred ca recunoasterea adevarului le va cauza probleme. Este de asemenea adevarat faptul ca acei copii foarte mici, daca sunt insotiti, dezvaluie mult mai putine detalii importante atunci cand sunt intrebati. Ar fi dificil, daca nu imposibil, pentru un copil mic sa inventeze senzatii, imprejurimi si detalii ale unor evenimente pe care nu le-a trait. Cel mai adesea, copilul care pare sa minta, nu va avea acuratete in declaratia sa deoarece: - Memoria sa poate fi distorsionata de trauma emotionala si prihologica a abuzului. Copilul care se disociaza in timpul abuzului sexual va avea capacitate limitata de a povesti ce s-a intamplat (Everson 1997). - O parte din declaratia copilului poate fi influentata de temerile proprii varstei (monstrul din din dulap a venit in patul meu) sau de nevoia de a mentine senzatia de control si stima proprie (apoi l-am lovit si a fugit! Everson 1997).

- Copilul este confuz din cauza celor spuse de violator (Doar ne jucam, da? Aceste nu e sange, e doar marker rosu pe degetul meu). - Distorsionarea memoriei poate fi cauzata de medicamente sau droguri date copilului de catre violator. - Istorisirea copilului a fost afectata de expunerea la conversatii in familie despre abuz sau violator. Acest lucru este evident mai ales atunci cand copilul adopta limbaj specific adultului pentru a descrie abuzul (Unchiul John m-a mangaiat si m-a molestat). - Istorisirea copilului a fost patata sau contaminata de sugestii, presupuneri sau preconceptii ale persoanelor care au intervenit: terapeuti, intervievatori, medici, membri ai familiei. Se recomanda astfel ca respectivul copil sa aiba cel mai redus un numar cat mai redus de intervievatori, chiar si bine pregatiti. - Daca victima are legaturi emotionale puternice fata de violator, sau se simte amenintat, e posibil ca aceasta sa atribuie abuzul unei tinte mai sigure. Ca si adultii, copiii vor modifica cele intamplate pentru a fi ei priviti mai bine. E posibil sa imbogateasca povstea din teama ca nu vor fi crezuti daca abuzul nu este suficient de dur, sau, dimpotriva, pot minimiza abuzul din rusine, frica, sau iubire pentru violator. Declaratiile de abuz sexual in cazul copiilor aflati in centrul unei dispute pentru custodie cer atentie speciala din partea celor care se ocupa de caz. Contrarierea provine din urmatoarele: - Copilul implicat este de obicei foarte mic, preverbal, sau suficint de mic pentru a fi influentat. - Ca in toate cazurile de abuz sexual la copii, este de o obicei o insuficienta de probe fizice sau probe criminalistice. - Aceste cazuri implica un numar extraordinar de profesionisti din medicina, executanti ai legii, servicii sociale, protectia copilului, sanatate mintala, procuratura si servicii ale victimei, uneori din jurisdictii multiple. - Exista neconcordante in istorisirea fiecarui membru al familiei. - Exista o atmosfera ostila intre parinti.

S-a estimat ca declaratiile false conteaza doar intr-un procent mic din cazurile in care familiile duc o diputa pentru custodie (Gunter 2000). In aceste cazuri, atentia trebuie indreptata i principal catre declaratia copilului; o povestire meticuloasa a fiecarui aspect din declaratie furnizeaza informatii nepretuite despre sinceritatea parintilor. Factori care trebuie luati in vedere includ: - Cui i s-a destainuit copilul? Povestirea catre o a treia parte obiectiva (profesor, bona) inspira incredere in declaratie; povestirea catre un parinte poate ridica suspiciuni. - ce a declansat marturisirea? Acuzarea de dureri la imbaiere sau urinare sau exprimarea prin gesturi a copilului despre abuzul sexual pot declansa marturisirea. Povestirea din senin poate ridica suspiciuni. - Exact, ce a intrebat parintele? Fiti exacti. (Ce ti s-a intamplat acolo jos? difera de Tati ti-a facut rau acolo jos, nu-i asa?). - Cand a avut loc prima marturisire? A fost ziua dinaintea audierii pentru custodie? - Cum a ajuns marturisirea in atentia autoritatilor? Fixati declaratia in timp, de la marturisirea initiala si pana la implicarea dumneavoastra. - Cum au vorbit diverse persoane cu copilul si cine sunt acestea? Familia si prietenii vor avea un impact diferit asupra copilului, in comparatie cu un profesor sau un ingrijitor. - Exact, ce i-a spus fiecare persoana copilului? Care sunt sursele potentiale de distorsionare a declaratiei? Chiar si cei mai sceptici investigatori trebuie sa recunoasca, totusi, faptul ca declaratiile valide vor aparea odata ce copilul este scos din mediul abuziv si se simte in siguranta sau daca copilul se teme ca va fi inpoiat parintelui abuzator.

Sechele Impactul abuzurilor sexuale se rasfrange asupra indivizilor si societatii pentu o viata sau si mai mult. Trairea abuzurilor sexuale in copilarie a fost asociata cu: - Stres post-traumatic - Dereglare constand in deficitul de atentie

Depresie, anxietate Abuz de substante Comportamente sexuale riscante, boli cu transmitere sexuala Sarcini nedorite, implicarea barbatilor in sarcini la adolescente Risc crescut de abuz sexual la adult

Existenta concomitenta a unor experiente in copilarie, cum ar fi disfunctii in gospodarie, abuz de substante, violenta casnica si infractiuni in familie, toate contribuie la influentarea pe termen lung a vietilor copiilor intr-o maniera cumulativa (Felitti 1998; Hillis 2000; Shipman 2000; Weinstein, Staffelbach si Biaggio 2000; Dong 2003). Investigatorii care lucreaza in domeniu suficient de mult, deseori intalnesc aceleasi familii in mod repetat de-a lungul anilor. Studierea ciclului care genereaza abuzul este inca in faza relativa de copilarie, avand in vedere faptul ca abuzul sexual asupra copilului nu a fost acceptat ca o problema de catre societate pana in anii 1970. Aproximativ o jumatate din femeile ale caror copii au fost victime, erau si ele abuzate. Se crede ca acesta este rezultatul mai multor factori, cum ar fi dificultati in relatiile maternale, probleme psihologice si abuz de substante, care impreuna pot afecta abilitatea mamei de a recunoaste riscul si de a-si proteja copilul (Smith, Davis si Fricken-Elhai 2004). Rezilienta mamei (eforturi efective de recuperare dupa propriul abuz) este asociata cu protejarea fata de abuzul sexual asupra copilului (Leifer, Kilbane si Kalick 2004). Fiecare copil care a fosst abuzat sexual trebuie sa treca printr-o evaluare psihologica competenta. S-a aratat faptul ca rezilienta si revenirea din trauma sunt asociate cu abilitatea de a rememora cu acuratete si de a vorbi despre experientele negative din trecut. Acest lucru trebuie spus familiilor; nu este normal ca parintii sa creada ca un copil foarte mic pur si simplu va uita de abuz, sau ca este mai bine sa mearga mai departe si sa nu discute despre abuz. De asemenea, terapia trebuie sa includa un raport despre dinamica familiei si nivelul de sprijin. S-a dovedit faptul ca recuperarea copiilor abuzati sexual este asociata cu sprijinul parental (Elliot si Carnes 2001). Trebuie explorata si posibilitatea ca si alti copii din casa sa fi fost abuzati. Victima si familia vor avea nevoie de indrumare si sprijin in procesul lung si frustrant de urmarire penala.