Aluminiul si efectele lui asupra organismului uman

Chiar daca aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor sistemului nervos. Aluminiul este un metal care se gaseste din belsug pe Terra, il intilnim in pamint, in apa, in aer. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente (antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane. Aportul de aluminiu si encefalopatia Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu. In ce masura sintem expusi la aluminiu Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si procedee, este inevitabil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi. Aluminiul din alimente Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o cantitate neglijabila. Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati excesive. Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult, anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram. Aluminiul din medicamente

Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi. Apa potabila contine aluminiu Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o cauza a aparitei cancerului. Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printrun stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decit in cea netratata. Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea operatiei uzinei de tratare. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma care poate fi usor asimilata. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare; daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata. Aerul nepoluat are si el aluminiu Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi. In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi. Apa, mai importanta decit hrana Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru. Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza. Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil) ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste

o mica cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca hrana. Riscurile de sanatate legate de aluminiu S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate provoca consecinte nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor. Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa Pacientii care sufera de maladii renale si primesc tratamente de dializa regulat si care, in consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de tremurari, convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Cea mai mare parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil incidentele acestei boli. Maladia Alzheimer In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile metabolice. Exista din ce in ce mai multe dovezi care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii. O cauza posibila a maladiei Alzheimer S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost stabilit daca acumularea de aluminiu este cauza sau rezultatul bolii. Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei conexe in colectivitatea in care apa potabila contine puternice concentratii de aluminiu. Din contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa potabila si aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetatorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala. Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de

aluminiu din apa potabila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor virstnice. Maladiile Lou Gehrig si Parkinson Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui provoaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul alimentar al populatiei din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul. Alte afectiuni cu aceeasi cauza Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcturi. Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in alimentatie este in general neglijabila Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a inlocui aditivii care contin aluminiu Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu ingurgitate ar produce efecte nefavorabile

ALUMINIUL N-ARE CE CAUTA IN BUCATARIE !!!!!!!!!! Anul trecut, medicii romni au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si

carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii. Efecte nefaste Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media. Ce obiecte trebuie aruncate ? Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in Sciences et Vie, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala

americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu naveti cum scapa. E-ul criminal In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.

Sarurile minerale sunt foarte necesare omului, deoarece intra in compozitia celulelor, a sangelui si a limfei, ele participand la porcesul de metabolism. In compozitia organismului uman intra saruri minerale de calciu, fosfor, potasiu, sulf, sodiu, magneziu, fier si cantitati neinsemnate de iod, brom, cupru, aluminiu, mangan, etc. Este prezent n mod natural oriunde n mediul nconjurtor: n ap, n aer (sub form de pulberi fine) dar i n corpul uman (care conine aproximativ 35 mg de aluminiu pur, majoritatea fiind stocat n plmni i n oase) precum i n vegetale ntr-o proporie variabil de 0,01-0,8%. Aluminiul ptrunde n organism pe cale digestiv (din alimente i ap), prin respiraie sau n cazul tratamentului pentru insuficien renal prin hemodializ, ajunge n snge ntr-o cantitate de pn la 1 microgram/100 ml. Unele alimente pot conine aditivi alimentari pe baz de aluminiu. Hrana gtit n vase de aluminiu sau cu ustensile de aluminiu poate prelua ioni de metal, care pot avea astfel efecte nocive pentru starea de sntate.

Rolul Aluminiului n organism n organismul uman aluminiul exercit aciuni diverse. El este stimulator, sau dup caz inhibitor, al activitii unor enzime, cicatrizant, antiseptic, astringent, hemostatic, antifungic. Este folosit pe scar larg sub form de hidroxid de aluminiu n tratamentul ulcerului gastric, ca antiacid. Aciunile sale l fac util n multiple afeciuni:

scderea memoriei retard psihic la copii sindrom Down epilepsie insomnie neurastenie schizofrenie hemoragii efort intelectual intens surmenaj

n cazul n care este asimilat din alte surse dect din cele naturale (plante i alimente), aluminiul poate determina suprancrcarea organismului, caz n care pot apare urmtoarele afeciuni:

encefalopatie demen senil anemie boli coronariene etc.

Ionul de aluminiu devine toxic pentru organismul uman mai ales n cazul unui regim alimentar bogat n alimente acidifiante: carne, zahr, alcool, uleiuri rafinate, margarin etc. precum i n bolile grave renale, care scad capacitatea natural a rinichiului de a-l elimina. n toate cazurile de suprancrcare a organismului cu aluminiu, se pot administra ca antidot alimente naturale care conin calciu, magneziu, vitamina B6. Aluminiul devine rapid toxic n doze mari, deoarece formeaz depozite intracelulare ireversibile care determin distrugerea celulelor. Excesul de aluminiu poate produce perturbri n metabolismului fosforului, fluorului, zincului sau cuprului, cuprul i zincul acionnd sinergic cu aluminiul iar fosforul antagoniznd aciunea acestuia.

Compensarea deficitului de Aluminiu Aluminiul se regsete n compoziia multor alimente, fructe, legume, leguminoase etc. Dintre acestea enumerm doar cteva exemple: cantitatea de Al/100 g aliment

salat ciuperci de cultur (champignon) orz (boabe integrale) cartofi cpuni mere

780 micrograme 540 micrograme 160 micrograme 113 micrograme 110 micrograme 65 micrograme

n afara acestor surse alimentare, aluminiul se gsete i n unele plante medicinale cum ar fi: algele marine, armurariu, brusture, busuioc, cimbru de cultur, coada calului, coada oricelului, hamei, ienupr, isop, lemn dulce, ppdie, roini, salcie, ttneas, valerian, zmeur. Citeste mai multe despre Aluminiul - Minerale, vitamine... - Mirabilys Magazin pe pagina www.mirabilys-magazin.ro