P. 1
i.l. Caragiale

i.l. Caragiale

|Views: 457|Likes:
Published by Kristen Hoffman

More info:

Published by: Kristen Hoffman on May 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DIN PITEsTI

FACULTATEA DE LITERE
FILIALA RÂMNICU VÂLCEA

LUCRARE DE LICENŢĂ
CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC :
Rm.Vâlcea

STUDENT:

2008

UNIVERSITATEA DIN PITEsTI
FACULTATEA DE LITERE
FILIALA RÂMNICU VÂLCEA

I.L. CARAGIALE, DRAMATURG ORIGINAL
CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC :
Rm.Vâlcea

STUDENT:

2008

Cuprins
I. Omul si activitatea literara II. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2.1. 2.2. III. Opera epica Opera dramatica

Receptarea critica a operelor sale

IV.

Bibliografie

Argument
Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.
În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia. Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc. Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic. Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române. Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu). Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela, ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj. Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele

vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene. Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare. Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din highlife, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica. O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbânduse solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul, schimbându-si numai hainele si mastile, jucând în continuare aceeasi piesa, în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste, în Caragiale, adeptul si creatorul desavârsit.

CAP. I. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ
Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române, I.L. Caragiale s-a nascut la 30.01.1852 sau 01.02.1852 în satul Haimanale, azi I.L. Caragiale, judetul Dâmbovita, fiind prozator, dramaturg si gazetar. Bunicul lui Caragiale, un oarecare stefan, venise în tara o data cu domnitorul I. Gh. Caragea, de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache si Iorgu, cel dintâi, Luca, tatal lui I. L. Caragiale si el actor o vreme, ca si fratii lui, nu se consacra totusi scenei, preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. Mama lui Caragiale, de origine greceasca, se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache, la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti. Între anii 1860-1864, urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras, pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. În intervalul 1864-1867

Îsi va aminti. miscare pe care o va ironiza în scrisul sau. Caragiale deschide. Luca Ion Caragiale. De aceea. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. din februarie. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale.Vâlcea. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. redactor la Timpul. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. în combinatie cu un anume Mihalcea. În iunie 1870. în particular. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali. Candiano-Popescu. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. la Conservator. Fiind stralucitor de verva si de spirit. Iorgu Caragiali. În anul 1886. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. se angajeaza. temator de urmari si simtindu-se vinovat. Despartirea de Junimea se produce în 1892. îndemnat de M. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. fiica unui arhitect. Caragiale se înscrie în 1868. Din legatura sa. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. o berarie. Hasdeu si a interventiei lui D. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. cu talent de mim si de povestitor. în 1888. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. Este sufleor la Iasi. dar teatrul începe a-l ispiti. Gheorghe. Între 1881-1882. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. În urma raportului defavorabil al lui B. facându-si voiajul de nunta în Italia. scânteietor în replici. revizor în judetele Arges .termina. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene.P. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. Va reveni la catedra de istorie în 1890. copist la tribunalul din Prahova. Peste doi ani. în sedinta plenara a Academiei Române. Din 1878. de unde l-a preluat . si Caragiale. . viitorul poet. îi sunt respinse. de la premiere. în casa lui Titu Maiorescu. aceasta perioada în însemnarile intitulate Dincarnetul unui vechi sufleor. O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. pentru a-si redresa situatia materiala. în trupa lui Mihai Pascaly. volumele Teatru si Napasta. prezentata. dupa conferinta Gâste si gâste literare. devenit. si dupa articolul Doua note. pe care o tine la Ateneul Român. îndragostit de aceasta. prima clasa de gimnaziu. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. În august. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. pentru câteva luni. în 1891. la Clubul muncitorilor. i se naste cel de-al doilea fiu. Sturdza. participa la întrunirile societatii Junimea. în micul sau ansamblu. tânarul acapareaza atentia celor din jur. În toamna. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. plin de umor. dar poate si cu placerea de a scandaliza. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf.A. în mai 1893. viitorul scriitor. în 1885 Mateiu. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. În acelasi an. în Bucuresti. se transfera în 1882.

sustinând rubricile Varietati si Una-alta. Palicar. de la un premiu academic în anul 1902. socat de evenimentele din 1907. autor maghiar inexistent. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. Întetindu-si campania de defaimare. de fapt. Gane.B. restaurantul garii Buzau (1895). Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Originalitatea d-lui Caragiale . însa fara semnatura.Din primavara pâna-n toamna. Telegraful si în Bobârnacul. scriitorul.. Istvan Kemeny. invoca si numele lui L. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta. semnând cu numele întreg. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care.Dutu. alaturi de M. N. Un an mai târziu.Doua plagiate. nu fara tribulatii. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. scrie articolul .pamflet 1907 . Macedonski.N. de catre Emil Gârleanu. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. publicând o brosura agresiva.Va mai conduce. sub pretextul unui acces de sciatica. nu o avea. ramasitele lui pamântesti. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. se vede refuzat de primarul orasului. Teodor Dutescu . Versuri. Germania (1903-1904). Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. fiind aduse dupa un timp. se angajeaza apoi . cu initialele sau cu semnaturile Car. la rubricile Diverse si Felurimi. sub pseudonimul Luciliu. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al.1878. dupa o piesa a unui. facând multa zarva. Eminescu. de inima. iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. la România libera. În 1877. La împlinirea a saizeci de ani refuza. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. în Forta morala. sub semnatura Luca. în 1908. presedintele Societatii Scriitorilor Români. cu volumulMomente. un pshihopat care. sub semnatura Un patriot român. Caion. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. pâna la urma. În 1896. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. Desi aparat de catre Delavrancea. dar se va întoarce din când în când în tara. primar fiind Barbu Delavrancea. Colaboreaza. Marele scriitor moare fulgerator.Caion. Ionescu . achitat. Rac. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. Franta. Atacurile lui sunt sustinute de Al. Din 1899. între anii 1877 . Tolstoi. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. Este din nou respins. Leonescu Vampirul. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. solicitând directia Teatrului National din Iasi.

În Ghimpele. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. curiozitati. Adevarul. Redactor. Lumea veche. iar în 1897. verva sarcastica. Badescu. saltul. junele Al. la 1 ianuarie 1894. la foaia craioveana Doljul. El practica acum un comic alert. Lumea noua. Noua revista româna. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. Povestea vorbei. Viata româneasca si. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. facându-i si pe cititori partasi. Slavici si cu G. Racovita-Sphinx. Iosif. Universul. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. De aici este detasat. Panu. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. periodic socialist. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. bineînteles (ca membru al Junimii). Constitutionalul. avându-l ca secretar pe St. editeaza revista Vatra. în tipografia Epoca apare. supliment al ziarului Epoca. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. Publica în ziarul lui G. Cosbuc. Se observa. Balada Haiduceasca. sub masca joviala si putin cabotina. în redactia caruia mai lucrau M. Convorbiri. usor.D. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. fara semnatura. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. articole politice si. Caragiale pare ca se amuza. Foaia interesanta. la Convorbiri literare. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. În traducerea sa. se impune prin O scrisoare pierduta. de doua ori. Eminescu. compunând gogosi. Pagini literare. Rromânca. imoralitatea femeii. Savantul sunt persiflate sovinismul. Macedonski ori . recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. aceasta fiind fluierata la premiera. snobismul.S. Dupa doua piese minore. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului. fara semnatura. Literatura si arta româna. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. Luceafarul. ca în 1885 sa fie reprezentataD-ale Carnavalului. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. chiar licentioase. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. Vointa nationala. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. România juna. Ziua. fanteziste. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. Flacara. se produce pe nesimtite. cu initiala L. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. Asmodeu. i. Slavici si I. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. Universul literar. Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. intitulat Flori otravite. literare. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. Sfânt-Ion. în 1985. În Rromânul.la Timpul. Lumea ilustrata. unde îi apar cronici satirice. Venerabilul Cezar Bolliac. Claponul. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita. editat si în brosura. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea.O. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Asociindu-se cu I. la organul liberal Gazeta poporului. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. I. zigzaguri. A mai colaborat. reportajul Culisele chestiunii nationale. Moftul român.

prin energia iradianta a argumentatiei si. ca poet. În 1901. Caragiale tinteste. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. liberalismul românesc. În fulminanta brosura1907 .Din primavara pâna-n toamna. cetatenesti. cum se recomanda singur. parvenitismul. îl anunta pe Jupân Dumitrache. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. fata de ideile liberale. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. cautând sa descopere radacina raului. mari gogomani) si. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. orice s-ar spune. în 1909.decadente. se declara independent. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. gruparii junimiste. impun prin luciditate. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. destule . la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. în Moftul român. om vechi. în Convorbiri critice. apare editia de Opere complete. acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. Fara îndoiala. în 1908. care avea sa-l prefere. luati în pleasna. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. atras de poezie. Un an mai târziu. Sotirescu & Company. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. Caragiale. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. se lasa. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. torturant. Fara a se integra. Articolele sale politice. îl face implicarii politice a omului de condei. sunt exersari pentru opera maturitatii. farsa alegerilor. binefacerile sistemului constitutional. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. cum am mai spus.D. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. cu un prilej sau altul. Va intra apoi. va trece la un registru care îi convine. prin calitatea literara. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. . o vreme. În martie 1905. Popescu vor fi. un spirit teoretic.. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. în Epoca. Panu. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. reportajele parlamentare. unde deplânge zadarniciile omenesti. pe G. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. în schimb e vadit scrupulul stilistic. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. O fiziologie ca Broaste. Dupa o perioada de atasament. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907.. cu vederi conservatoare. mascarada vietii politice. parvenite la mari situatii. De fapt. propriu-zis. pâna la schimonoseala. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. criticând drastic. se înscrie în Partidul Radical al lui G. el mimeaza poezia. Dupa o scurta apropiere de socialisti. la fel ca în comediile lui. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. Cosbuc lui Mihai Eminescu. în vreme ce bacanul Ghita Calup. poate sincer. Cu ochi rau. gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii.poligraful N. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. ce avea sa devina teribil. Cu tot elogiul pe care. al pasoptismului. Oricum. cosmopolitismul.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana.

Sub raportul tehnicii dramaturgice. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. se refugiaza în limbaj. Modul lor de a fi. dincolo de inflexiunea de badjocura. implicit ori explicit. Victorien Sardou. coruptibilitatea. în versuri. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. CAP. Apar în comediile lui. ipochimenii (care mostenesc. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. îi arata lui G. si calificativul îl încânta. În operele sale se rasfrâng. S-ar spune ca si-l cautase. arivisti si mitocani. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. confidentul etc.. dintre care . în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. regina Cartaginei. schite si câteva scrisori. Lipsa de scrupule si nepasarea. În anul 1910 apare volumul Schite noua. Inteligent pâna la granita neverosimilului. colaboreaza la Românul din Arad. provenienta regionala. cât si la Iorgu Caragiali. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. însa. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. publicând povestiri. sugerând fienaturelul. În râsul lui Caragiale.[3] caci. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. fara a aminti macar. el înregistra totul. în abordarile biografice. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1].demagogul. Hasdeu la Vasile Alecsandri. o expresie a unei dispozitii jubilante. Prietenii literari îl numeau <>. În februarie-mai. Eugene Labiche. tipologic. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. sunt ele însele mici caractere. P. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale. apoi în iunie. la Karlsbad. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul.) fiind în definitiv. Cosbuc un proiect de drama istorica.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. încornoratul credul. cu subiectul din viata Didonei. date ale personajelor din comedia clasica . de la B. se desluseste si o unda de simpatie. ceea ce. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. replici.. fie ocupatia. în afara agitatiei exterioare. dotat cu un acut spirit de observatie. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. fandositi si amorali.1. pretiozitatea ridicola. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. Inapti de devenire sufleteasca. iar în vara. conditia materiala. primeste. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. II. stropsit. cum e firesc. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. sociala. Iar numele. un limbaj deformat. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. învinuindu-l de facilitate. cu proze din Universul. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. servitorul slugarnic si duplicitar. daca se poate spune. justificari si expresii mai sugestive. vanitosi. 1911. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. ultimul publicat de autor.

ne ce. Monser. uneori ireverentioase. dar care. te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista d-tale?. în intimitate. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. puiusorule? Întreaba mam'mare. Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica.. si iar îmi blestem ursitoarele. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. cu o surprinzatoare autenticitate. ca si în opera. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. masca umorului.nu mai pot tinea condeiul. care a purtat în viata. cu o bufonerie geniala. Nu . Omul acesta. si ceasurile sînt aproape zece!. dar foarte complicat..e vorba.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor.S-a dus dracului! Am pierdut-o! Ce? Ce. am pierdut-o? A fost o petitie . mai adesea. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita... raspunde Goe. Sa moara mam'mare? Sa moara! .tremur si ma apuca un cârcel la deget. batista . care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi. numai un moment[5]. stia sa se abandoneze firii lui profunde.putem alege cu valoare de încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. Iata si o scena duioasa de familie: . Nu.Te mai doare nasul. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru. interioare. într-un limbaj aparent comun. frate. Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. adesea grotesc si monstruos: . În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris. scos din viata imediata. uneori. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri.

Conul Leonida fata cu Reactiunea. garda civica. în parcuri. Tipul precum politicianul demagog. în redactiile revistelor. altadata numit Lache cu complezenta bonoma. care la rândul lui este asudat. scolarilor. galantul si emotivul. . ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. scoalele. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. demonstrativ. impiegatul impacientându-se. tipul intrigant si canalie din superficialitate. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. domnilor. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. autoritatile. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. ostenit. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. O noapte furtunoasa. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. în esenta. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. fanfara tipa. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. O singura miscare. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. sugestiv intitulate Momente. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. unde cânta fanfara militara. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare procese-verbale. la simigerie. într-un cuvânt moftangiul Mitica. de exemplu. birocrat. arivistul lipsit de scrupule. În teatru. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. de exemplu. care pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. momentele sunt schite dialogate. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental.- Ad'sa-l pupe mam'mare. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. politicienii din tabere adverse. Lumea Momentelor este. potrivindu-si bine sapca rosie. zice grav seful garii. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. Mam'mare. gazetarul superficial si oportunist. la scoala si în casele parvenitilor. dupa toate poznele baiatului. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. Astfel concepute. la bâlci. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. D-ale Carnavalui. patriotul si zgomotosul. la gara. dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. notabilii si cât public a mai putut încapea. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential.

mereu împrospatate. bobbor. in general. Criticul G. începutul Momentelor. casa deschisa cu jour fix. dupa moda. indiscret si flecar. de mentalitatea de clasa a burgheziei. Pe cucoana din pretinsa lume buna. Osândindu-le. cea ce a facut Balzac cu personajele sale.Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. În 1901 apar Momente si schite. În introducerea din 10 septembrie 1899. vai de capul lui. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. familiar cu toata lumea. invitata sau neinvitata. Iata. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. ci de poppor. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. adica sa concureze starea civila. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. când umblu cu picioarele pe coji de . Pe amicul binevoitor. Caragiale.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. amator de favoritisme cu profit personal. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. deci. lacheu cu fierturi si manusi. În Momente gasim pe amicul fanfaron. în ultima analiza. dar demn când este atins în amorul propriu. I.L. baiat bun. primul la noi. le dadea valoarea literara. adica. o forma de protest împotriva vremii sale. barbat în toata firea. Invectiva scriitorului este. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. era în permanenta vânatoare de subiecte. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. Pe mahalagioaica pretentioasa. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. în fata unui pahar cu vin cu amicii. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. cu care s-a spus ca. care se tine de intrigarii marunte. opera lui lua un caracter polemic.L. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. tinând. în realitate conformist. ca alti critici. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. Scriitor profund. pertecaret. priceput la orice. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de care s-a ocupat. fricos. pe tarani sau pe muncitori. Caci daca într-o berarie se discuta politic. Caragiale a definitivat schita umoristica. dupa cum constata tot Ibraileanu. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton. vorbind româneste numai cu slugile. mereu înmultite. într-un tramvai. ci pe individul mic burghez. I. de o incultura stridenta. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. las. dupa caz. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. timp de aproape un an si jumatate. surprins în viata domestica. suetar si anectodist ca nimeni altul. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. I. de demagogia partidelor istorice. În posesia unui belsug de subiecte. ducându-se din snobism la concerte la palat. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. Pe omul de încredere al clasei. folosind. fiind gazeta cea mai citita. la un ghiseu.

Presa nu s-a aratat. ca dar de Anul Nou. introducerea anunta: Voi fi sever. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. sa fac critica. dar drept. Grigorescu: stralucitului maestru N. nici de data aceasta. . care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale .autorul si. zeu. Dupa cum se stie. iata ce ma intereseaza. Într-adevar.L. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7]. ridicola. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High . pot zice chiar datoria. În ceea ce priveste tonul. cu litera mica.momente . Cu toate acestea. Canuta. dar violent si caustic în fond. Viata banala a mea. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. rogu-te nu cântari pretul darului. Voi fi blând si naiv în forma. La conac. rasfatul din familiile înstarite (Dl. la înaltime. clienti din România. a ramas volumul Monumente. de jos si pâna sus. Goe). a noastra. de perfectiune artistica[8]. I.o′ clock). în care domnesc obscurantismul. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. Aceasta se întâmpla în anul 1901. trimitându-i-l. maestre. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. Five . Grigorescu. ca semn de admiratiune. I. gresita educatie. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. de spirit sadea. Teleor i-a facut. închina aceste . Un anume D. pictorul a pretuit acest volum. nepotismul (Triumful talentului).calomnia lui Caion. în Moftul român. Momentele prezinta demagogia politica. i-a mai scris: primindu-l. memorizarea mecanica. Gambrinus. Doua loturi. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie.nuci. bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). Se afla tot lânga teatru. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. dar cel mai valoros cadou facut onor. un salut entuziast i l-a facut G. tiparit pe hârtie velina. om sucit. a tuturor românilor. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. iata cemi atrage irezistibil atentia. Înaintea Momentelor propriu-zise. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus.life. facând multe remarci stupide.grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice.L. frumoasa. cu coperta prazulie. Caragiale a fost si berar. Era un volum cu aspect modest. scoala.

Dar. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). bietul Mitica. ticurile verbale si expresiile comune. Cadou). vorbind româneste numai cu slugile. în absenta. în casele parvenitilor. la bâlci.marii zilei. studentul cu caracter de bronz. ducându-se din snobism la concerte la palat. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. la scoala. lipsa de personalitate. si într-un caz. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. galantul si emotivul. adica prin automatisme ale vorbirii. cuminte. Toate se remarca prin concizie. cititorul îsi da . care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. unde îsi afirma personalitatea. el apare si este prezent peste tot. de fapt. prin orice mijloace. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. se sinucide. în parcuri. antologie de scrisori (Urgent) etc. la indulgenta profesorului. la gara. Stasache sau Mitica. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). care-si rasfata copii. ahtiat dupa informatii de scandal. tipul intrigant si canalie. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. în fata unui pahar cu vin cu amicii. ca un personaj de comedie. Înspaimântat de un control al casei. la un ghiseu. unde cânta fanfara militara. consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. micul burghez Mitica e o victima a societatii. invitata sau neinvitata. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. patriotul si zgomotosul. . tinând. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. simpaticul Mitica. accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. n-a vrut sa raspunza. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. fie temându-se de ei. Momentele sunt schite dialogate. telegrame(Telegrama). Trebuie sa-l amintim pe Mitica. surprins în viata domestica. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. la simigerie. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. punând tara la cale între amici. Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna. de care autorul râde cu oarecare compatimire. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. ce-si vorbeste de rau prietenii. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. de fapt. moftangiul. într-un tramvai. rapoarte (Procesverbal). politicieni din tabere adverse. dupa moda. culese din culisele vietii. prin vocabularul. pe care nu-l ia nimeni în seama. întocmind sforaitoare procese-verbale. Cu numele de Lache. Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. stâlp al cafenelelor si bodegilor.favoritismul (Un pedagog descoala noua). Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. într-un cuvânt. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. întelegându-se de minune în afaceri. dar. cinicul Mitica. în redactiile revistelor. povestire (Triumful talentului). de o incultura stridenta.De ce? . nenea Anghelache. Mache sau Mandache. si în celalalt.de ce.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. Oricum s-ar numi. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. Accentul cade pe individul mic-burghez. prin el. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai .

Madam Popescu. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. de fapt. cu citate latinesti. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! zice mam′ mare. autorul face. Când mam′ mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. Este criticat rasfatul abuziv. În realitate. ci vizeaza si aspecte mai profunde. oamenii zugraviti. pictura mediului contemporan. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . din aroganta. fractia se micsoreaza. Iata-l. mai mergea. amenintat. ca o celebritate didactica. când era Ionel mititel. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. din tinuta protocolara. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. în acest sens. nici marinel. pe care pedagogul i le pune. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. spunând marinal. de gradul sau de cultura. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. o adevarata catastrofa intelectuala. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. cu implicatii sociale. de . Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului. si era considerat si de cei din jur. La examenul anual. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct. care avea un vadit caracter de clasa. ci mariner. în realitate. în familie. În schite. iar când vine rândul micului Ftiriadi. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. bietul elev Ionescu. la care mam′ mare convinsa. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. tocmai pentru ca omul se considera. de psihologia lui. Lev Tolstoi a spus. mama sa.). ghespre. un caraghios. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. un copilas de vreo opt anisori. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. întrebarile. mamitica si tanti Mita. prezinta un alt Goe.apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. Schita Vizita. gramakica în jenere etc. baiatul unei doamne bogate. ca si în aritmetica.seama de situatia sociala a personajului. Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. peroreaza pentru educatia micutului. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. mam′ mare. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner. Vianu.si nu sta mult[10]. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. discriminatoriu. Goe. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila. fondul conferintei depaseste orice aberatie. Nu se zice nici marinal. acum. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. Trei cucoane. asa cum subliniaza T. pe masura ce numitorul creste. le cultiva obraznicia si orgoliul. prostovane.

. Fiind obraznic. sa nu faca nimic pentru societate. cu care îi asurzeste pe toti.sa nu mi-l deochi. obraznic.e nimic! Iese. îi deschid repede mondirul la gât si la piept. alb ca varul. în final. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. Numele fratilor lui Ovidiu. Nu . El tine discursuri înflacarate. cât si pe mama lui. în timp ce mama lui este tot mai încântata. Mama se repede spre el. cu ochi pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. precum Coriolan Draganescu din schita Tempora. în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat. se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept. tânarul parazit este urmarit în scoala. Ionel. dar pâna sa faca un pas. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. mama. pe care o toarna în galosii musafirului. de aceea. Scuipa . mama nu vede decât ca e ambitios. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma. au o doza de parodie. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul.când s-a facut baiat mare. fiind educati înca de pe acum ca paraziti. fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii. unde vroia sa mearga si el.. patându-i costumul. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. Apa rece. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. cu care o loveste atât pe servitoare. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. fumeaza. precum si numele mamei.autorul îsi construieste în asa fel schita. Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. Virgiliu si Horatiu. maiorul cade lat. trebuie sa ma ocup eu de el. [12]. Goe. practica traficul de influenta. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. ca reprezentanti ai constiintei sociale.Vezi.Vai de mine! Ţipa mama. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito. Devenind student... parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. o sabie. dar n-apuca sa termine. Caliopi. coruptia. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. sunt lipsiti de principii morale si. Nu-i nimic zic eu. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . sa fie servit. Baiatul nu face nimic. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. Dupa aceea. catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii. chiseaua cu dulceata. si unde fratii lui mai mari erau deja studenti. Apoi da un tipat si. si stiti dv. sa nu munceasca. minciuna. daca pierzi un an.ntorc si vaz pe maiorul . Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes.. si nu baiatul. parazit. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. . unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. nu învata. Dupa cum spuneam. scrie articole la Amicul poporului.! . i se face rau. demagogia etc. . sa traiasca doar pentru el. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului. Atât tânarul. exclama usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. cât si mama lui. el învata de mic sa fie lenes. adica sa nu învete. proasta educatie începe în familie. trebuie sa-i fac educatia. E rau copilului! .

care reuseste. chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. si câstigata printr-o munca onorabila. canalia ordinara. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa. În societatea burgheza. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu. în care scriitorul. corupt. D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere. ramolit. Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false. temperament de erou. cea mai bogata si mai elocventa. Tânarul Edgar Bostandachi. Cadou etc. O scrisoare pierduta. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc. negustorind cele mai alese sentimente. de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu. De la nea Nita din Jertfe patriotice. fir-ar a dracului sa fie! Snobii si fatarnicii. de minciuni. nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu. baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca. senzationale. uitându-se înapoi catre cuana Luxita. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte. inteligenta vie. care. salbaticul zbir si calau antropofag. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. o scuipa sa n-o deoache. Mici economii. voind sa pastreze o aparenta onorabila. la nerusinatul inspector politist. pâna la Coriolan Draganescu din Tempora. O astfel de moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa. Escroc. profesor suplinitor si publicist din High-life. în ajunul lui 11 februarie. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie. automistificându-se. miselul fara rusine. sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. într-o cronica mondena de prezenta lui madam′ Buzdrugovici. oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au. negustorul care. santajist. Tipatescu. josnic. sunt tratati cu cinste si consideratie. Drumul de la tribuna tinerimii. care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj.Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. de pe veranda. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif. caracter de bronz. Sintetizeaza de fapt lichelismul si . Alaturi de O noapte furtunoasa. confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit. despretineretea si frumusetea lor. O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea. devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata. mamito. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale. posesor al unei averi însemnate. burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta. chiar împotriva realitatii stridente. mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei. prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti. de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri. cere fitantie. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei. iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema.

ne-a dat. samsarasi dibaci. la subprefect. de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. Portretele de moftangii din Rromânul. Drumul de la tribun al tinerimii. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. Când reflecta soarta unui taran sarac. arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. burghezia sovina. de demagogi si carieristi. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame. pofte fara spatiu . Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. drept raspuns. Ţaranul. manânca. caracter de bronz. anume ca partile s-au împacat. de vânatori. primeste o ploaie de pumni în cap. ca sa se sature de cercetare. ci întregul sistem administrativ burghez. bea acolo. de clasele parazitare. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. a veneticilor. în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques . cum ar fi nationalismul sovin. la arendas. inteligenta vie. iata haitele catilinare de politicieni liberali. Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. de rezonante adânci. cu câtiva ani mai înainte. Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala. Caragiale paraseste comedia. temperament de erou la nerusinatul . la cei exploatati si asupriti. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor. Ion renunta la revendicarea dreptului sau.roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza.încolo frantuzeste. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. care era la cheremul bogatasului. dar nicaieri nu afla dreptatea. demn. Ion este încarcat de catre arendas. avere fara munca. Savantul demasca. când prefectul vine sa ancheteze cazul. uneori mergând pâna la satira violenta. când subprefectul vine în sat. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. Arendasul român. primarul nare curaj pentru ca arendasul îlapuca de datorie. distinctie fara merit . victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca. cât mai sus. Conul Arghir. cu zece zile de prasila. Merge atunci la primar. puternica schita inspirata din lumea satului. reflexiv. la prefect.oportunismul burgheziei liberale. în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. Ba mai mult. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. rascolitoare. cere socoteala boierului si. de diplomati de mahala. prin arma caricaturii. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca. Speriat. iar ziarul preferat este l′ Indépendance romaine. în care parca a disparut marele scriitor satiric. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase. Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor). scrie o drama puternica. Când Ion merge sa reclame. Rromânca. toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus. luându-i locul un autor grav.

. I. anume Urgent. care îmbratiseaza o gama larga.Proces-verbal. Caragiale ramâne în Momente el însusi. saloanele mondene... pretinzând o anume rigoare reflexiva. canalie ordinara. având înainte modele vii. momente ale politicii (Atmosfera încarcata. de fapt. pacalelile de 1 aprilie etc. aproape imediat. Într-un stralucit articol programatic.). a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica.L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza. Momentele constituie un volum gândit si construit de I. balurile. în ordine. unde eroul. High-life).L. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune. si însotite.. anunta tematic un alt moment. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. care... salbaticul zbir antropofag. realizeaza un soi de gazeta vorbita. Amicul X. Tempora. totodata. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare. Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele. iar.R. berariile. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte.. . Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie.inspector politist. ce îi succede imediat ca variatiune. agitatia strazii. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente. pe de alta parte.. O zi solemna.F. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente. Astfel.. birourile functionarilor. ale familiei (Cadou. pe de o parte. de la automatismul verbal specific. sintetizeaza. colportor de informatii prelucrate fantezist. O alta serie de schite este consacrata mutatului: Caut casa. si calau Comicul din Momente e de natura tipologica. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I.214.L. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. ale lumii bune (Five o'lock.. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. Mici economii. O lacuna. Caragiale evoca viata din capitala. adica a petrecerii: La Mosi. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii.L. de faptul ca schita contine secvente . Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!. Boris Sarafoff!. ca parodie a stilului birocratic si administrativ. De închiriat si.. partial. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii. Diplomatie. îmbulzeala vesela de mosi. (includerea lui Bubico. Vizita si oarecum. umorul de limbaj. Triumful talentului. În fine. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. ci premeditata de autor. si Tren de placere.Caldura mare.. C. Situatiunea).. Asa-ziselereminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. Caragiale conform tehnicii muzicale. întrucât aceasta din urma este deliberata... miselul fara rusine. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. Art. I. construita. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. O buna lectura. Se însiruie apoi. Într-un chip foarte subtil..

Sigur ca. fiindca le dau drept exemplu -chiar asa . Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. numai implicita. dar si situati sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor.). este. groase talpi trebuie sa aiba. în chiar vremea lui I. iata ce-mi atrage irezistibil atentia. ceas. concomitent. moral . situatie sau etapa. si I. a noastra a tuturor românilor. ipostaza împrejurare. I. iata ce ma intereseaza. Sintagma aleasa de I. independente. le numesc exemplare.L. Ferice de ei. grafic. . prima schita. Caragiale. faza. De aceea. Din amintirile contemporanilor. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. prevesteste un alt moment flotant. nu prea de multa vreme .rup monotonia grupajelor.în care replicile sunt asezate. În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. Intentionalitatea epica.L. stadiu.S.. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. ora. Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare.]. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. cum s-ar putea crede. încheaga o alta subgrupa. care . unde ne întâlneam în toate zilele [.R. anunta grupajul piesetelor. la origine. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: . I. de altfel. asa cum Unamuno. dupa model cervantin.popoarele mici fac repede progrese mari . Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare. cu claritate. etc. Sa fim barbati si sper ca suntem. dar. . schita înscrisa în orbita reminiscentelor. Poezia este atributul tineretei . si-a numit creatiile Nuvele exemplare.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor . ca structura formala. Viata banala a mea. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. ci fatisi explicita. pe de alta. Amici. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. dar si: circumstanta. deci. în atare conditii.L. Caragiale. având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la precedentele momente ale educatiei si scolii.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. în sfarsit.L. exista si câteva momente flotante. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata. punct. prin arta mintitlui si a mistificarilor. acea a momentelor drumului-de-fier). cu un ton categoric. momentele caragialiene sunt.cathartica nu este la I. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene).L. de naturalistii germani). daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic. cu moment înseamna si clipa. tot un fel de amintire. Caragiale iese la iveala. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de laGambrinus. 25 de minute.L. cu iresponsabilitate. la rândul sau.critica. Astazi tot cu atâta mândrie.. minut.exemplu de viata si realitate. care. dupa cum ne previne. ca împreuna cu C. I. conform modalitatii teatrale.F. iar.S. al barbatiei. adica efemeride fixate pe retina eternitatii.

plin de intentionalitati ascunse. din realitatea imediata. mai artist decât poet sunt. dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. spre deosebire de teatru si nuvele. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. existenta .L. deci. Verdictul acesta.] caruia. în opinia lor. de suprafata. efemer. cu stralucire. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. cu atentie la detaliul concret.L. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului.L. maestre . cele doua creatii reclama. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. i se va acorda un interes istoric)[15]. falsa impresie a unor texte minore. Cum se stie. deoarece. de un anume accent calamburesc. aproape firesc. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. cu timbru foiletonistic si. vorbind tot în termeni caragialieni. nu lipsit. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. I. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ). Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. Asemenea bucati bune de proza. etapele ei. Inspectiune si Doua loturi. asemeni unui palimpsest. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare. De altfel. umoristul George Ranetti i-a dat lui I.sub un Caragiale neptunic. Ca într-un serial de actualitati. anume în O buna lectura. tot într-unul din articolele programatice. oricât de mare artist e. din contingent. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. ar fi reprezentat. care pare definitiv clasat . cu oricâta rigoare judecat. Stilul . iar în ciuda aparentelor lor umoristice. plutonic. care. fapt ce a creat. de pilda. I. în care scriitorul se dezvaluie. deci. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. caci o parte din contemporanii lui I. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze.Deliberarea reflexiva este. pentru a fi decodate. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel. intentional. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. oricât de mare artist e. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. la aparitia Momentelor în 1901. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. Caragiale e mai artist decât poet.L. caracteristice. ce-si are valoarea lui constructiva. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. evolutia creatiei. de perfectiune artistica. opera minora a scriitorului. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat unele expuneri largi si potolite. de spirit sadea. Caragiale o replica memorabilaNu Momente.a unui alt Caragiale.

foiletoanele acestea. Momentele reprezinta. au deplâns. în genere. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . Canuta. iar în prefata editiei a II-a aSpiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. contemporanii lui I. argumentatii pro si contra. La conac. evaziunea cititorului din realitatea imediata. pentru cititorii Universului. fraza emblematica. de culise. este cea din debutulInspectiunii: mai multi prieteni . deci. alaturi de momente. Ibraileanu afirma despre I. despre chestiunile la ordinea zilei. polemicile si reactiile personajelor.m.nu numai a unei anumite zile. În mod paradoxal. De aceea. zvonuri. pentru ca. favorizând. si fisa de observatie meteorologica a timpului. precum si nuvela Doua loturi.L. elogiind La hanul lui Mânjoala. ale unor momente de viata familiala. de mirare ca. G. totodata de început de secol românesc. publica. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii. din cauza actualitatii lor imediate. care. bârfe etc.a. discursuri parlamentare s. Un istoric complet.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. puteau crea si impresia perisabilitatii. si iarasi nu e de mirare ca. ale unor momente din aria raporturilor interumane. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. confirmari si dezmintiri. de la razboi încoace. om sucit. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. Intuind. ecourile lor profane.d. care critica si care explica. memorii. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor. la masa lor obicinuita într-o berarie. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. Iata de ce. polemici. I.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. procedând astfel.L. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. începând cu datarea calendaristica (precizarile . Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. a stilului clasic. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. speculatii. si creatii de alta factura. mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala.stau de vorba. însa. în Note si impresii. de inventie. cu siguranta. materializate în comentarii. de o acuta promptitudine. social-publica sau. corespondenta. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. într-adevar. în care arata. mai totdeauna. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. Constituind proiectii. savurând si întelegând altfel comentariile. în schimb.L. prin material si atitudine. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si. aluziile. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii.schita caragialiana include.curat narativ se dezvolta acum liber. Nu e. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului .impiegati în diferite administratii publice . Caragiale a pus. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai.

cu aluzii politice. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. dar numai pentru o epoca marginita. Într-un dialog de tip platonician. într-o oarecare masura. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. putea parea caMomentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. îndeosebi. de ultima ora. totusi.L. Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). Lovinescu a înregistrat. La origine. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala.temporale. în esenta. iscat chiar din interiorul acestor schite. Astfel ca. Daca. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. liminar. au fost. Opera dramatica 1. le receptam. în fireasca cunostinta de cauza. . sa le percepem. Finalul este modificat. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. Caragiale. si. Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale. E. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. în schimb. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. foarte exact. liminar. Caragiale. care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. Cu alte cuvinte. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). în epoca receptarii sincrone. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. când si-a strâns momentele în volum ). atenuate de I. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. la fel. impresia aceasta (reprezentata. astazi. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. face însa ca si noi. s-a întâmplat exact pe dos.L. atât timp cât ocazia supravietuieste.

Usa în fund. sa vegheze la onoarea lui de familist. Jupân Dumitrache. Titirica. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. care se îndragosteste de Zita. esentiala în definirea personajelor. capitan în garda civica si cherestegiu. student în drept si publicist. la a doua reprezentatie. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. Detesta functionarii. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. pe care o cunoastem astazi. nu este altul decat Rica Venturiano. În scena explicatiei cu Chiriac. sub directoratul lui Al. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. dupa cum îl prezinta autorul în lista de personaje. cu schimbari. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. facându-si rondul de noapte. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion.obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. Tânarul atât de insistent. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). numarul 7-8 în anul 1879. aduce în prim-plan viata personajului. vizând decorul. consoarta lui Jupân Dumitrache. arhivar la o judecatorie de ocol. dar mi-era rusine de lume. Davila. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. zis si Inima-rea. sora ei. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. câte o usa..) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. razemata de fereastra. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. în dreapta pe planul al doilea. prin definirea trasaturilor lor caracteristice. nicidecum a sotului. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. din 21 ianuarie. câte o fereastra. În scena VII intra Veta. În dreapta în fund. Mobile de lemn si paie. îmbratisat cu Veta. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. iar pe de alta parte. pe care îi numeste papugii.. si numai ca ma pomenesc cu un ala. eu de! negustor. surprinde tipuri reprezentative. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. Printr-o observatie lucida. Dumitrache tine la onoarea de familist. La stânga în planul întâi si-n planul din fund. Jupân Dumitrache. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. sergent în garda. . din greseala. regreta ca nu se poate muri din dragoste. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. Versiunea în doua acte. Dupa 4 ani. în 1883. eram eu. întâmplarea cu bagabondul. O asculta cu neatentie pe Zita. niste scârta-scârta pe hârtie. Indicatiile scenice. Naratia. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta.. ca mod de constructie a replicilor. cu un coate-goale nu vine bine. din strada. amicul politic. Un mester binagiu. Caragiale a publicat apoi piesa. tejghetar. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. Ne punem la o masa. sa ma pui în public... alta usa. Personajul principal. Înainte de a-si face rondul. îi striga lui Chiriac. bagabontul. consoarta mea si cumnata-mea Zita. este dominat de orgoliul sau de proprietar. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. amantul ei. cu un bagabont de amploiat. autorul.

devotat. brutal. Chiriac. lui Jupân Dumitrache. cu ochelarii pe nas. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. un al doilea motiv important. Astfel. Rica Venturiano. si Veta. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. Rica reapare. Rica debiteaza fraze sonore Domnule. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. este un fel de pedagog politic. chemat sa-i apere onoarea. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. evocate. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. personajul cel mai angajat în piesa. Scrisoarea. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. mahalagiu.L. stupid. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. mai evoluata. Tache. pantofarul de la Sf. din moment ce Spiridon. aspira la intelectualul Venturiano. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. omul de încredere al stapânului. În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. Chiriac. Caragiale. Nae Ipingescu. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. fiind personajul cel mai lucid. sunt semne ale relatiei dintre personaje. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiuneasau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. Zita. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. deorece s-a ascuns întrun butoi. cel mai adesea bine aleasa. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. De asemenea. . Venindu-si în fire. În penultima scena. volubil. tine la onoarea de familist. da-i înainte. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. om de încredere al lui Dumitrache. desi desluseste cu greu slovele gazetei. însotit de ipistat si de Chiriac. care vede în el un viitor diputat sau ministru. Dumnezeul nostru este poporul: box populi.În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. În puterea noptii. de la tonul neutru pâna la inflamare. ca în final sa ispraveasca în juraminte. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica. biletul. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. a VIII-a din actul II. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. dar. este tratat grotesc. aduce gazeta în fiecare seara. Ipingescu. Interogatia devine sireata. fidel siesi în ce priveste suficienta. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. este un profitor al sotiei acestuia. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. plin de var. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. speriat. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. dar se prefac ca nu stiu. Titirica vede din strada profilul moftangiului. Veta este multumita cu mediul ei. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. se rezuma la a spune rezon. Lovinescu): Jupân Dumitrache. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. fara a avea sentimentul pacatului. Din cauza miopiei nu distinge persoana. Lefterie. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei.

Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate..pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. 1876. în pensia lui.Scriitorul cultiva comicul de situatie. dimpotriva. Conul Leonida este. în halat. a fi în esenta ei una conservatoare. ei! si dupa aia. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea.. orice regim democratic (republica. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsiaminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. . farsa într-un act.Conul Leonida. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. farsa în 3 acte.într-un cuvânt. piesa în 2 acte. 1879. Nottara). are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . farsa în 4 acte. Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. pensionar. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. si i-ar conveni. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. Albatros. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. Coana Efimita. O noapte furtunoasa sau Nr. Scena III îl arata pe Leonida. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. consoarta lui. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra. în fond. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. care ar lovi în linistea sa. în multe rânduri. 1982). 60 de ani. 1880. 1883. un cetatean mai putin turmentat. de automatisme de gândire . papuci si scufie de noapte. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. 1881.) În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. Relevant pentru contextul.. Conul Leonida fata cu Reactiunea. O scrisoare pierduta. 9.. Napasta. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. din fandacsie cade în ipohondrie. farsa într-un act. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. Ed. 56 de ani. slujnica lor . de caracter. Cum bobocul are mereu dreptate. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. politicianul de casa. într-o alta perspectiva. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. Din relatarea. de ce nu. Piesa. ca doar e ordin de la politie. Safta. în Prefatala volumul Teatru. D-ale carnavalului. de senilitate. si o lege de muraturi. detunaturi si chiote. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. de orice tip ar fi ea. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita. cu greu trezit de Efimita. El are ce are cu reactunea. Bucuresti. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. în speta) care ar da. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare.

si anume vocatia ei critica. pentru ca îsi închipuie ca toti stiu ca este republican. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni.1885). Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate. 1880.(. 1884.si riposteaza: Apoi bine. a arivismului. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale.Vai de mine!nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. i se deschide Saftei. nici înainte si nici dupa el. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere. pe coordonate de profunzime. cine sa stea sa faca revulutie?. chiar sub aspectul . Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze.Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. aceasta pe de o parte.. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. pe care au sustinut-o unii istorici literari.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? .. cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. în expresie. cititorilor. Dupa îndelungi ezitari. O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. pe de alta parte. Caragiale ne joaca noua.. Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine.. Cu siguranta ca. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. dincolo de momentul istoric concret. în substanta. a ignorantei. a dat un anume profil comediei. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. ci Safta.L. intrata de-acum la griji . si de perfectiunea artistica. Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care.. B. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. secule!) si chef mare la bacanul din colt. Conul Leonida fata cu Reactiunea. Fatala bubuitura se aude în usa. a prostiei. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. O scrisoare pierduta.. 1879. Tulburarea creste. predilectia pentru satira politicianismului. sintetizeaza. Nu sunt reactionarii.s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. ca este pentru natiune. slujnica venita sa aprinda focul boierilor. iar. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa. D-ale carnavalului. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. mai ales prin ciclulChiritelor. comedia na fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. nu are valabilitate. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. Caragiale). Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: . si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata.. care. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale.

în capitala unui judet de munte.Bataia dintre taberele de alegatori. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. care permite si favorizeaza o inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada.a. Întreaga actiune se deruleaza. un imens si perpetuu carnaval. menite sa realizeze o anume poza a personajului. în care cei doi posibili candidati. care încinge spiritele si activeaza conflictul. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. sotia lui Zaharia Trahanache. canalie. este consecinta sau expresia unui vid existential. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. asadar. Daca. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. este adunarea electorala din actul III al piesei. De altfel. Criza comunicarii. caci . plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. în comediile lui Caragiale.adauga el în materie de arta. Un atare univers de marionete. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. cât si afectiv. prost. psihologica sau afectiva. Farfuridi si Catavencu. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. lipsite de orice valoare intrinseca. ci elemente decorative exterioare. caci scrisoarea revine la Zoe. Catavencu apare umil si speriat. În . În final. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. cuprins de febra campaniei electorale.m. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. au existat mai multe supozitii. numai ca. conflictul se rezolva. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. În privinta surselor de inspiratie. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. este pierderea de catre Zoe. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. atât la nivel rational. ba Curtea de Arges. amorez s. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. în farsa electorala. caci oricât de profunde s-ar vrea. demagog. ele nu acopera nici o realitate semantica. este firesc sa para o lume pe dos. în zarva conflictului. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. este O scrisoare pierduta. nu mai constituieinstrumente de comunicare.conditiei umane. rostesc discursuri antologice. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului.d. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. D. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. Pretextul dramaturgic. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. ipostaziat în ipocrit. Scrisoarea. Momentul de maxima încordare. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. în persoana luiAgamita Dandanache. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. dar adversarul nu cedeaza. singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. într-un fel sau altul. Astfel ca. ci de un personaj plurimorf.

refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. dar lipseste cu desavârsire). la nivelul vietii familiale. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. În al doilea rând. e de consemnat ca nuavem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. la refuzul acestuia. orgolios. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. la fel de bine. Pus în situatie de aparare. patriot. putem zice. Pentru adefini societatea vremii. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. se preface a nu sti nimic. el poate fi. De aici. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante.protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. impunându-si pretentiile. truismul. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. admite ca nu e moral si deci. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. tulburata doar de pierderea scrisorii. si o sotietate fara printipuri. si totul poate începe din nou. se observa ca Trahanache. la nivelul practicii vietii politice. agresiv. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. Dincolo de incapacitateade a sesiza lipsa unui mesaj real. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. întreaga miscare sederuleaza fatalmente. acolo e coruptie. Observam ca piesaîncepe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). care este un truc îndelung verificat. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. dar. apare inflexibil. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se . ambii cu nume de rezonanta culinara. cosmopolitismul prost înteles. el se afla în ofensiva. concentric. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. dar si umil. piesa are oarhitectura circulara. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. plin de sine. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. ipocrit. stefan Tipatescu. el aplica o bine sustinuta tactica de atac împotriva lui Catavencu.constructia piesei. va sa zica ca nu le are. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. în jurul pretextului. neputincios. încalcând chiar legea. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. Disperat de pierderea scrisorii. încât acesta devine mod de viata. sentimental. retras. pentru ca apoi. Personajul nu are ambitii politice. Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. sa cedeze. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. teatral. tautologia. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. nu admite functionarea aceluiasi principiu. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). ci doar o amânare. constient ca alegerile sunt o farsa. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. e coruptie. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. Prezident al mai multor comitete si comitii. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. Atunci. fatarnic. e sublima. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila.

Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. comandamentul suprem este datoria. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. stâlcirea cuvintelor (momental. tautologia (O sotietate fara printipuri. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. comicul de caracter (ipostazele personajelor. din moment ce. pentru care uzeaza tot de arma santajului. rosteste o caricatura de discurs.. El este dintre aceia care. dar tot el restabileste linistea ei. în fond. Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului. declara convins si apodictic: Din doua una. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. cliseele verbale.repeta) este o aparenta. caci în interior domneste o inocenta dezordine. nifilist. politaiul orasului. însa ramolismentul sau intelectual. si anume în punctele. dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. în actiune pentru sine. onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. Fiind un personaj cu vocatie oratorica. având mania deputatiei. dar s-o stim si noi. Statutul sau existential. dictat de profesie si pozitia sociala.. Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului. va sa zica ca nu le are). prin deposedarea de scrisoare. pe care le simte. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului. esentiale. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat. prostie si aberatie. famelie). ori sa nu se revizuiasca. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. care nu se face de loc în tara noastra). în final. negarea primei propozitii prin a doua (Industria româna e admirabila. famelie. Curat.. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului.. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura. este cel care asculta si executa. comicul de . formulele tip de impresionare. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului.Tipatescu). putem zice. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. model perfect de incoerenta. e sublima. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj.). un haos desavârsit. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica.). formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. bampir). dar cu desavârsire .. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. el nefiind o solutie de final deus ex machina. de a nu avea acces la manevrele subterane. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. cu o memorie în deriva. Noi aclamam munca.. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. Pentru el. maiprost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. Ghita Pristanda. întâlnirea Catavencu . momental. Întâlnim.. dând vorbelor statut de personaje principale. neavând aspiratii si pretentii politice. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. Dandanache este o caricatura ilara.convertita. îl serveste pe Tipatescu. dar care-i scapa. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii.. disponibilitatea pentru disimulare). Marea drama a personajului este aceea de a nu fi admis în jocul de culise. travaliul. ci o efigie de crepuscul social.

actiunea se precipita. afirma B. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. dupa un an. Nu. sotia lui. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani. Dar Ion. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. banuind adevarul. alimentat de realitatile cotidiene. barbatul ei... si cu gândul e la Dumitru. salvându-se astfel si pe el. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa.. Nebunul asta tot e osândit o data. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. La ocnafusese trimis un nevinovat. bine. Ion.moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. Catavencu).. pe lumea asta.. o data n-am vazut-o zâmbind. O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885). 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. nebun. ea sperând ca acum va putea afla adevarul. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. Dragomir. Anca. doua ori zece. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea. pentru a o putea cere.. Farfuridi. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut. . si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. ca si în proza de mici dimensiuni. Caragiale. D-ale carnavalului 2. Aparitia lui Ion la cârciuma. la care fusesera gasite luleaua. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. În Actul II. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. aparuta în 1890. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare.. în casatorie. care o iubea nebuneste pe Anca. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. tutunul si amnarul lui Dumitru. simplifica lucrurile pentru Anca.L. Elvin în Modernitatea clasicului I. un om tot cu o viata plateste. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. superficialitatii si imposturii artistice.. Pentru un pacat. continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880).îii spune el lui Gheorghe. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani.. si fara alta vina noua. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. Pentru a-si îndeplini planurile. Anca. Anca se hotaraste sa actioneze. Drama are doua acte.. pe lumea aialalta. învatatorul satului. dar eu poci sa-l las asa?.. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. Trahanache. încheie activitatea dramatica a scriitorului. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. Drama Napasta Piesa Napasta. cârciumarul. nu se poate. la rândul ei. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir.. practicarea santajului politic). de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. În comedii. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a-1 face sa-si marturiseasca fapta. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. si Gheorghe. Brânzovenescu. Atunci.

dovada fiind camasa acestuia mânjitade sângele ocnasului. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. Personaj static. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. nu-si marturiseste singur crima. numind-o un monstru. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. Totusi. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. în cele din urma. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. . Piesa este construita pe o tema grava. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. Despre ea. Din acest punct de vedere. piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. drama nu este simpla. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea. Poate fi si asa. Desi are personaje putine. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. chiar dupa 9 ani. pare uneori nefireasca. asa cum s-a mai spus. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima. iar confesiunea lui se face în final. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. E. La sosirea oamenilor din sat. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit. Napasta nu este o piesa de actiune. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. având trasaturi shakespeariene. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. dar si al suspansului. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori.Dragomir nu este Raskolnikov. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. împlinirea dreptatii. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. prin tenacitate. nu poate trai 9 ani cu el. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. ci o analiza de caractere. aceea a crimei si a ispasirii ei. Ea reprezinta. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. E. G. deoarece e condusa doar de razbunare. eroii lui Caragiale sunt diferiti. un alt tip feminin în literatura noastra. nevinovatia lui Ion. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara.Este punctul culminant al dramei. un Hamlet feminin. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. sugerata si de vorbele Ancai. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. ne indica. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. Astfel. Zoe DumitrescuBusulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. constanta în dragostea pentru Dumitru. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. adusi de Gheorghe. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. El se adânceste. Echilibrând aprecierile anterioare. când totul era de prisos.

I. Editura Universitatii din Pitesti. 1. nr. Editura Minerv. Bucuresti. Bucuresti.L. p. Momente si Schite. 10. 1930-1931. Opere. Bucuresti. p. 1965. Introducere la Vol. XIII . 119 [3] Ibid. Caragiale.[1] serban Cioculescu. XXXVII. p.Caragiale.L. p. 79 [11] I. p. XII. vol.L. Leipzig.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. 1974. Opere. Bucuresti.L. Opera lui I. 2004. 116 [6] I. [5] I.Caragiale. p. Editura Eminescu.Caragiale. Editura Fundatiilor Regale. Bucuresti. 1930-1931.Caragiale. 145. Editura Fundatiilor Regale. Introducere la Vol. Introducere la Vol. Bucuresti.Caragiale. 1977. 66 [10] I. p.L. Momente si schite.L. Momente si Schite. 57 [14] I. op. I. I.L. I. Editura Minerva. Opere. Bucuresti. vol. Editura Fundatiilor Regale. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'.Caragiale. Editura 100+1 GRAMAR. Bucuresti.cit. [15] I. 160 [12] Idem. p. 1999. nr. p. [16] I. 1970.Caragiale. p. p. p. 1930-1931. p. 1977. 1965. Literatura româna . Insel-Verlag. 1967. II.Caragiale. Caragialiana.Caragiale. p. Bucuresti. 1. Opera lui I.repere didactice. Editura Tineretului. 412-143. [8] Klaus Bochmann. p.L. 6 [2] Ibid. Bucuresti. 163-164 [13] Mircea Tomus. 97 [7] Mariana Andrei.L. p.L. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. Momente si Schite. I. 120 [4] serban Cioculescu. [9] Mircea Tomsa.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->