Poetul Mihai Eminescu (1850-1889)

s-a nascut in Moldova la Botosani, apoi a urmat scoala facand clasa a III-a si a IV-a la Cernauti, la scoala greco-orientala in anul 1857.In anul scolar 18581859, Eminescu s-a clasat al cincisprezecelea din 72 de colegi, iar dupa al doilea an de scoala reusise sa se claseze al 5-lea din optzeci de elevi. In toamna anului1869 la sfarsitul lunii septembrie, Eminescu paraseste pentru totdeauna locul natal. Ion L. Caragiale a fost coleg cu Mihai si a fost singurul care l-a vazut inainte de a pleca la Bucuresti. Eminescu a plecat sa studieze la Viena, unde mai studiau foarte multi romani mai din toate partile Romaniei. Acolo s-a mai intalnit si cu alti prieteni, iar unul dintre ei fiind Barutu. Eminescu a studiat doar trei ani la Viena, apoi si-a urmat studiile la Berlin. Pe la mijlocul lunii noiembrie Eminescu sutinea un examen in Germania. Exercitii de paleoslava, de gramatica latina, copieri de documente ii maresc mereu sentimentul raspunderii si-l indeparteaza de actiune. Aceeasi constiinciozitate il indeamna sa porneasca la inventarea tuturor operelor din biblioteca. Eminescu locuia intr-o odaie, in casele din curtea bisericii Trei Sfetite. . Lipsa de griji linistind spiritul, sporii puterea de munca intelectuala a poetului, dar nu-i schimba firea neastampararea pentru regimul fizic al vietii. Eminescu pretindea ca fiecare lucru vine la timpul lui, sa corespunda adica unei necesitati firesti. M.Eminescu a fost redactor la ziarul Timpul , alaturi de Ion L.Caragiale. El a plecat de la acest ziar in urma unui conflict, apoi colaborand cu la ziarul Tribuna. De asemenea la Iasi a scris in Convorbiri Literare alaturi de Titu Maiorescu. Marea capodopera a poeziei Eminesciene o reprezinta Luceafarul precum si altele cum ar fi: Scrisoarea(I, II, III, VI, V, Doina, poeziile in care a cantat frumusetile naturii ca: Fiind baiet paduri cutreiram s.a. Eminescu se stinge din viata in luna iunie a anului 1889, la numai 39 de ani,dupa o lunga suferinta. Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste lacul ingroparii sale va rasarii padure sau cetate , si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.