Sunteți pe pagina 1din 3

Imunitatea parlamentara

Pentru a asigura parlamentului conditiile necesare exercitarii mandatului sau, el trebuie sa se bucure de o protectie sociala. In sens restrictiv, pot fi incluse in sistemul masurilor de protectie a mandatului parlamentar imunitatile. Imunitatea parlamentara nu poate fi nici extinsa, nici restransa printr-un act subordonat Constitutiei, ea nu poate fi suspendata si poate fi luata doar de Camera si numai in considerarea temeiului de fapt si de drept ce justifica luarea acestei masuri. Regulile privitoare la imunitati au ca scop asigurarea independentei parlamentarului in exercitarea mandatului sau si punerea lui sub protectie fata de acte sau fapte abuzive ale autoritatiilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice. Aceste reguli constituie exceptii de la cele de drept comun si prin urmare nu pot fi stabilite prin regulamentele celor doua Camere. Art. 168, alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor spunea, intre altele, ca imunitatea parlamentara asigura libertatea de gandire; art. 171, alin. 2 stabilea un spor de pedeapsa privativa de libertate la cea prevazuta de lege pentru infractiunile contra autoritatii savarsite impotriva unui deputat , iar art. 171, alin. 3 extindea aplicarea dispozitiilor alin. 2 la faptele savarsite impotriva sotului sau copiilor minori ai unui deputat. Potrivit cu obiectul acestei imunitati, ele sunt: iresponsabilitatea juridica si inviolabilitatea. Iresponsabilitatea juridica previne declansarea sau stabilirea unor consecinte nefavorabile parlamentarului pentru votul sau sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Textul constitutional consacra o imunitate de fond, cu caracter absolut, intrucat priveste toate actele sau faptele savarsite de parlamentar in exercitarea mandatului sau, precum si toate formele de raspundere juridica. Ea este, insa, si o imunitate cu un caracter permanent, deoarece efectele ei se extind si asupra perioadei de dupa incetarea mandatului parlamentar. Iresponsabilitatea juridica a parlamentarului, astfel cum rezulta din textul constitutional de referinta, implica doua conditii: formele de manifestare ale parlamentarului sa nu exceada continutului specific al mandatului, respectiv formele de manifestare sa aiba o legatura directa cu continutul mandatului. Inviolabilitatea este o asa zisa imunitate de procedura, consacrata in considerarea eventualelor imputari facute parlamentarilor pentru alte fapte decat cele savarsite in exercitarea mandatului si in legatura directa cu continutul acestuia.
referat.clopotel.ro

Inviolabilitatea ca institutie a dreptului parlamentar are drept scop sa previna urmarirea judiciara nefondata, arbitrara, impiedicandu-l astfel sa-si exercite mandatul incredintat sau constrangandu-l astfel sa-l exercite intr-un anumit mod, contrat convingerilor si vointei sale. In acest sens, potrivit art. 69 din Constitutie: *deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, perchezitionat sau trimis in judecata penala sau contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte (incuviintare data cu vot secret a cel putin doua treimi din numarul respectivei camere), dupa ascultarea sa; *in caz de infractiune flagranta ( descoperita in momentul savarsirii ei sau inainte ca efectele ei sa se fi consumat), deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei, dar Camera sesizata poate dispune revocarea masurii, daca constata ca nu exista temei pentru retinere. Inviolabilitatea nu este un privilegiu, ci o procedura speciala de protectie a parlamentarului fata de acte sau de fapte abuzive ori insuficient fondate;inviolabilitatea nu acopera nici judecata civila, nici raspunderea administrativa; in cazul flagrantului delict, incuviintarii prealabile i se substituie eventuala aprobare a Camerei sau, dupa caz, revocarea masurii de retinere. In 26 de tari imunitatea priveste orice procedura judiciara, in 42 de tari ea vizeaza numai procedura penala, cu exceptia delictului flagrant, in 10 tari imunitatea parlamentara se aplica exclusiv domeniului raspunderii civile, iar in 4 tari imunitatea nu este consacrata. Cele doua regulamente ale Camerelor, in forma lor anterioara Constitutiei, au prevazut imunitatea intr-o maniera excesiva: parlamentarul era considerat in timpul mandatului sau a fi in exercitiul functiunii, asimilandu-se astfel activitatile private cu cele specifice mandatului; de protectia juridica bazata pe imunitate beneficiaza si membrii familiei, fiind deci asimilate rudeniile parlamentarului cu acele persoane ale autoritatii publice. Incuviintarea sau aprobarea Camerei semnifica ridicarea imunitatii parlamentare cu privire la faptul determinat prin hotararea de incuviintare sau aprobare. Ridicare imunitatii priveste exclusiv faptele in considerarea carora s-a adoptat o asemenea masura. Odata cu incetarea mandatului si imunitatea, a carei protectie o asigura, unui nou mandat corespunzandu-i o noua imunitate. Potrivit art. 69, alin. 1 din Constitutie, daca este incuviintata trimiterea in judecata a parlamentarului, competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. Intrucat aceasta dispozitie a Constitutie se refera la acele persoane care au calitatea de deputat sau de senator, consecinta este ca, in cazul in care o actiune penala sau contraventionala a fost pornita inainte de a i se valida mandatul, procedura juridica trebuie suspendata in vederea perfectarii procedurii de incuviintare de catre Camera a urmaririi, iar, daca o asemenea incuviintare intervine, instanta de drept comun va fi obligata sa-si decline competenta in favoarea Curtii Supreme de Justitie. Din momentul in care o persoana a pierdut
referat.clopotel.ro

calitatea de deputat, de senator, ea pierde si beneficiul procedurii exceptionale prevazute de art. 69, alin. 1 din Constitutie, si, prin urmare, pentru o fapta savarsita in cursul exercitarii mandatului parlamentar va fi urmarita penal sau contraventional si judecata, intrucat mandatul i-a incetat, conform procedurii de drept comun.

referat.clopotel.ro