CURS 1

indicatori de premisa : deoarece , intrucat , caci , fiindca , pentru ca , pornind de la ideea ca , din urmatorul motiv , pentru motivul ca , pentru acest motiv , din acest motiv , de aceea

indicatori de concluzie : desi , prin urmare , asadar , rezulta ca , astfel , de aici putem conchide ca
Premise , indici de premise , concluzii , indici de concluzii, argumentul (deductiv, inductiv ) , conditiile fundamentale de rationalitate , corectitudinea logica si adevar , notiune de validitate juridica, principii logice ( p. identitatii , p non-contradictiei , p. tertului exclus , p. ratiunii suficiente )

Cea mai importanta preocupare de logica o reprezinta studiul argumentelor. Argument = un demers teoretic prin care , din anumite propozitii numite premise este derivata o alta propozitie numita concluzie. Manualele traditionale dau urmatoarele exemple de argumente: Toti oamenii sunt muritori. Socrate este om. ______________________ Socrate este muritor. Linia care separa premisele de concluzie se poate citi. Studiul argumentelor are o importanta speciala, deoarece nu toate argumentele sunt credibile. Faptul devine si mai important daca tinem seama ca in sistemele obisnuite, cand oamenii argumenteaza, nu formuleaza argumentele intr-o forma completa, in care putem distinge clar intre premise si concluzii. Datorita faptului ca printr-un argument se urmareste convingerea interlocutorilor, trebuie acceptata sau respinsa, devine vital sa stabilim pentru fiecare argument in parte, daca este corect, daca poate fi luat in seama sau nu. Enuntarea incompleta a unor argumente si mai ales folosirea unor cuvinte speciale, ii face pe cei care nu au o educatie logica satisfacatoare sa creada ca argumentul respectiv e corect, sa accepte concluzia care li se propune, Deoarece oarecum spontan ( automat), propozitia care lipseste se naste ( produce) in mintea celui care asculta argumentul. Ex: Desigur, fiintele perfecte ar putea vietui in absenta institutiilor juridice dar, din pacate oamenii nu sunt fiinte perfecte. Concluzia propusa(q): Oamenii nu pot vietui in absenta institutiilor juridice. Rezolvarea problemei: stabilim pentru fiecare propozitie daca este adevarata sau falsa. a).premise(p): fiintele perfecte pot vietui in absenta institutiilor juridice - prop. adevarata = 1 oamenii nu sunt fiinte perfecte - prop. adevarata = 1 b).concluzia(q): oamenii nu pot vietui in absenta institutiilor juridice - prop.falsa =0 Un argument care, din premise adevarate conduce la o concluzie falsa este incomplet si trebuie eliminat. O prima problema care trebuie rezolvata in cazul argumentelor incomplete este aceea de a

identifica toate premisele pe care le folosesc argumentatorii si concluzia pe care el o obtine din aceste premise. Decalajul dintre gandire si limbaj face ca acest lucru sa fie deseori dificil. In aceasta ordine de idei, este important de retinut ca in limba romana exista niste expresii speciale, prin care sunt introduse premisele si concluziile ( indicatori de premise si de concluzii). Argumentele cunosc o foarte mare diversitate si se clasifica dupa diverse criterii:
DUPA GENERALITATEA CONCLUZIEI

1. Argumentele deductive - concluzia nu depaseste ca generalitate premisele din care a fost obtinuta 2. Argumente inductive - concluzia extrapoleaza premisele din care a fost obtinuta. Ex: (1) Furtul reprezinta o incalcare a dreptului penal. (2) Falsificarea banilor reprezinta o incalcare a dreptului penal. p: (3) Darea si luarea de mita reprezinta o incalcare a dreptului penal. (4) Furtul, falsificarea banilo, darea si luarea de mita sunt infractiuni. ___________________________________________________________ q: Orice infractiune este o incalcare a codului penal. Deci, premisele se refera la cateva exemple de infractiuni iar concluzia se refera la orice fel de infractiuni, deci concluzia a extrapolat premisele.
DUPA CORECTITUDINEA ARGUMENTELOR

1. Argumente corecte 2. Argumente incorecte Pentru a putea separa intre aceste 2 tipuri de argumente, trebuie sa luam in considerare conditiile de rationalitate. Argumentele care satisfac aceste conditii sunt corecte, iar cele care incalca una sau alta din aceste conditii, sunt logic incorecte. In cazul argumentelor corecte( valide) este imposibil sa plecam de la premise adevarate si sa ajungem la concluzii false. In cazul argumentelor incorecte , chiar daca plecam de la premise adevarate, nu este exclus sa ajungem la concluzii false. Conditiile de rationalitate sunt de 2 feluri: a). unele specifice numai anumitor argumente sau operatii logice b). altele (4) au un caracter general, se refera la orice fel de operatie logica, argument sau explicatie. Logica traditionala a numit aceste 4 conditii generale de rationament principii logice. Acestea sunt: I. Principiul identitatii - introduce urmatoarea cerinta:

indiferent care ar fi principiul de argumentare ( explicare) in care ne angajam, operatiile logice pe care la utilizam trebuie sa-si pastreze neschimbate proprietatile lor. Daca ne referim la limbaj, aceasta cerinta poate fi reformulata, spunand ca expresiile, cuvintele pe care le folosim, trebuie sa-si pastreze acelasi inteles, sa se refere la exact acelasi lucru, pe parcursul intregului demers rational.
Nerespectarea acestor cerinte genereaza confuzii, stari de echivocitate si deschide chiar posibilitatea ca din premise adevarate sa obtinem concluzii false.

Ex. de incalcare a principiului identitatii: comparam urmatoarele premise: (1) Nici un judecator nu are dreptul sa se pronunte intr-o cauza in care el insusi este implicat. (2) Orice persoana este propriul sau judecator. Observam ca premisele au cel putin un termen comun ( judecator). Problema este : pot fi utilizate aceste propozitii ca premise pentru a construi un argument corect? Raspuns: NU, pentru ca termenul si-a modificat intelesul, in (1) este denumit un anumit tip de magistrat, cu obligatii specifice in activitatea juridica, iar in (2) cuvantul are inteles moral, se refera la capacitatea omului de a se evalua. In ceea ce priveste posibilitatea de a obtine concluzii false, putem da un exemplu din Logica de la Port Royal- manual scris pentru Ludovic al XIV- lea . p: (1) Soarecele roade hartia. (2) Soarecele este un substantiv. ___________________________ q: Un substantiv roade hartia. Cauza acestei concluzii gresite este faptul ca cuvantul soarece si-a schimbat nu numai denumirea , dar si sistemul de referinta. Respectarea consecventa a cerintelor impuse de principiul identitatii, confera argumentarii si explicatiei noastre claritate si precizie.

II. Principiul noncontradictiei ( necontradictiei)

anumite perechi de propozitii sunt astfel alcatuite, incat cele 2 propozitii nu pot fi simultan adevarate.
Fie x = numele unui individ ipotetic. (1) x are o inaltime de 1,85 m. (2) x are minim 1,90 m. Aceste 2 propozitii, daca se refera la aceeasi persoana si in aceeasi etapa din viata acelei persoane, nu pot fi simultan adevarate. 2 propozitii care nu pot fi simultan adevarate = reciproc inconsistente. Desi ele nu pot fi simultan adevarate, nu este exclus sa fie simultan amandoua false. 2 propozitii reciproc inconsistente si ambele false = propozitii contrare. Raportul dintre propozitiile contrare se numeste raport de contrarietate.

III. Principiul tertului exclus

Exista insa si un alt exemplu de propozitii reciproc inconsistente care nu pot fi simultan nici ambele adevarate si nici ambele false. Aceste propozitii se afla in raport de contradictie, iar in acest raport este implicat principiul tertului exclus : oricare din propozitiile contradictorii este sau

adevarata sau falsa. A treia posibilitate nu exista.

Nerespectarea acestor conditii de rationalitate, are ca efect aparitia unei contradictii logice, adica a ipotezei ca ar putea fi gandit sau ar exista aievea un obiect caruia sa-i revina posibilitati ce se exclud reciproc. Aparitia unei contradictii logice are urmari deosebit de grave, deoarece daca nu este descoperita si inlaturata, la nivel general, pierdem orice posibilitate de a mai distinge intre adevar si fals. Despre o contradictie logica se poate spune orice, deoarece nu exista nimeni care sa contrazica ceea ce se spune. Pentru a putea distinge cu claritate si exactitate intre adevarat si fals , trebuie evitate contradictiile logice. De fapt unul dintre cele mai eficiente moduri de demonstratie, prin reducere la absurd, valorifica tocmai cerintele acestor 2 principii. Exista si situatii de contradictii logice in domeniul legislatiei, din lipsa de atentie a legiuitorului. Doua articole de lege sunt reciproc inconsistente ( impreuna formeaza o contradictie logica) daca ceea ce permite una, interzice cealalta , sau daca ele indeamna la conduite diametral opuse. Exemplu: o prevedere constitutionala arata ca exista o libertate totala de organizare si activitate a cultelor religioase, in timp ce o lege speciala stipuleaza ca organizarea si desfasurarea activitatii unei anume secte este interzisa. Pentru a inlatura o asemenea contradictie, trebuie introdus un amendament care sa faca mai precisa prevederea constitutionala. Principiul tertului exclus are o aplicatie speciala si in cazul explicatiilor si demonstratiilor pe care le produce. Referitor la fiecare propozitie care poate fi utilizata pentru realizarea explicatiei sau demonstratiei in cauza, notam o astfle de propozitie cu p , pentru care exista doar 2 variante posibile: sa fie integrata in demonstratia in cauza sa nu fie integrata in demonstratia in cauza. Comparativ cu raporturile de contrarietate si de contradictie, care pot fi numite si raporturi de opozitie intre propozitii, exista si un al treilea raport, numit raport de subcontrarietate. Exemplu: urmatoarele 2 propozitii: (1) unele bile sunt albe. (2) unele bile nu sunt albe. se afla in raporturi de subcontrarietate. Aceste 2 propozitii nu sunt reciproc inconsistente, deoarece nu este exclus sa fie simultan adevarate amandoua. In schimb, propozitiile aflate in acest raport nu pot fi simultan false. Cel putin una dintre ele este adevarata.

IV. Principiul ratiunii suficiente

Este direct legat de procesul de argumentare. In aceasta denumire, cuvantul ratiune are intelesul de temei, justificare, mai exact aceasta conditie de rationalitate este implicata in situatiile in care incercam sa ne justificam atitudini, opinii, comportamente, in situatiile in care ni se cere sa raspundem la intrebari de genul : de ce sustineti, pe ce va bazati?. La nivel general, in situatiile de acest fel, oamenii recurg la unul sau altul din urmatoarele 4 tipuri de temeiuri: a). temeiuri necesare dar nu suficiente b). temeiuri suficiente dar nu necesare c). temeiuri si necesare si suficiente d). temeiuri nici necesare nici suficiente Aceste temeiuri au valori diferite. Cel de la pct.d aproape ca nici nu poate fi considerat temei. Socotind 2 propozitii oarecare, p si q , presupunem ca p este temei pentru a o justifica pe q. Daca sustinem ca p este un temei necesar pentru q, inseamna ca fara adevarul lui p nici nu se pune

problema adevarului lui q. Deci adevarul lui p este indispensabil pentru adevarul lui q . Daca spunem ca p este un temei suficient pentru q, atunci intelegem ca adevarul lui p antreneaza dupa sine adevarul lui q.