Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Apollonia din Iasi Facultatea de Medicina Dentara Specializarea Tehnica Dentara

Referat Montarea modelelor in ocluzor

Coordonator: assist. univ. Cigu Andor Tony Student: Baltag Valentin An II, gr 4

Iasi 2012
1

Montarea modelelor in ocluzor

Protezele totale se pot realize numai daca modelele sunt fixate in aceeasi pozitie in care s-a aflat mandibula fata de maxilar in momentul cand sa determinat si inregistrat relatia centrica. Modelele sunt mentinute in pozitie de relatie centrica cu ajutorul intrumentului cunoscut sub numele de ocluzor sau cu ajutorul aparatului numit articulator. Aceste intrumente si aparate sunt construite dupa scheletul aparatului dento-maxilar si imita, partial sau total, miscarile mandibulei. Din 1840 este folosit ocluzorul cu balama, care poate imita partial numai miscarea de deschidere si inchidere dupa un ax fix. Nu poate sa imite miscarea de propulsive si de lateralitate. Tot in 1840 a fost imaginat primul articulator, care a evoluat de-a lungul anilor fiind continuu imbunatatit chiar si in trecutul apropiat. Din 1914 Gysi a creat seria articulatoarelor, care-I poarta numele. In 1922 Hanau a imaginat alte tipuri de articulatoare care, de asemenea ii poarta numele. Cu ajutorul articulatoarelor, modelele sunt pozitionate in relatie centrica, din care se produc toate miscarile: deschidere-inchidere, de propulsive, de lateralitate stanga si dreapta. Clasificarea instrumentelor si aparatelor care imita miscarile articulatiei temporo-mandibulare este facuita dupa criteriul functional.
-

Ocluzoarele imita (partial) numai miscarea de deschidere-inchidere (in plan vertical). Articulatoarele imita toate miscarile mandibulei in cele trei planuri deschidere-inchidere, de propulsie si de lateralitate.

Ocluzoarele

Ocluzoarele sunt instrumente in care se pozitioneaza modelele maxilarelor antagoniste in relatie centrica, cu posibilitatea de a se indeparta si de a reveni in aceeasi pozitie. Instrumental are in component sa doua brate articulate in jurul unui ax, asemanator unei balante, dar sunt mentinute la anumite distante de un surub (fig 1 a, b). Dupa fixarea modelelor, surubul distantator este actionat astfel ca extremitatea libera sa vina in contact cu bratul superior. La contactul cu bratul superior este stransa piulita stabilizatoare, pentru a-l mentine in aceeasi pozitie. Ocluzorul nu poate reproduce alte miscari inafara de cele de deschidereinchidere din cauza axului cu balama fix. Descrierea in detaliu a ocluzorului a fost prezentata in cadrul protezarii partiale acrilice.

Fig 1

Fixarea modelului in ocluzor

Modelele sunt fixate prin ghipsare in pozitie de relatie centrica, stabile si mentinuta cu ajutorul sabloanelor de ocluzie. Inainte de a se incepe pregatirea pentru fixarea modelelor impreuna cu sabloanele, ele sunt supuse urmatorului control: daca cele doua sabloane sunt foarte bine solidarizate intre ele la nivelul bordurilor de ocluzie (sa nu existe tendinta de deplasare); daca cele doua sabloane asezate pe modele prezinta o pozitie stabila. La acest control se pot constata urmatoarele: bazele modelului sa nu se mai aseze correct, deoarece s-au produs deformari in timpul fazei
3

clinice de determinare a relatiei intermaxilare, sau pe suprafetele modelelor sau interpus (din neatentie) mici fragmente de ceara, ghips sau placa de baza. Daca sunt constatate defectiuni neremediabile, reprezentate de deformarea bazei, se repeta operatiunea de determinare a relatiei intermaxilare; daca partea distala a soclurilor celor doua modele sunt in contact si nu permit asezarea sabloanelor pe ambele modele in pozitie corecta. Constatare, contactele sunt indepartate prin taiere cu spatula de ghips.

Fixarea modelelor in ocluzor comporta urmatoarele operatii:

- alegerea si verificarea ocluzorului la nivelul axei balama (sunt response cele care prezinta deplasari orizontale datorita uzurii sistemului de articulare a balamalei). - pregatirea modelelor consta in: reducerea dimensiunilor soclurilor (daca acestea sunt supradimensionate atat in inaltime, cat si in latime) pentru a nu produce: dificultati in blocarea surubului care fixeaza si mentine dimesiunea verticala de ocluzie; dificultati in manevrare prin greutate si volum suplimentare; dificultati la introducere intre cele doua brate ale ocluzorului; taierea a mai multor santuri de retentive pe suprafata bazala a fiecarui soclu adanci de 3-4 mm, pentru a se mari suprafata de ghipsare a modelelor (solidarizarea este mai rezistenta); solidarizarea provizorie a modelelor intre ele la nivelul soclurilor, obtinandu-se un bloc unic, un ansamblu modelesabloane de ocluzie. In trei zone diferite sunt lipite cu freze sau bte de chibrit. Solidarizarea este obligatorie deoarece garanteaza stabilitatea ansamblului modele-sabloane in timpul operatiei de ghipsare in ocluzor (fig2)

Fig 2 -ghipsarea modelelorconsta in: 1 introducerea ansamblului modelesabloane de ocluzie in apa pentru 2-3 minute. Este necesara umezirea modelelor (deshidratate) pentru ca pasta de ghips sa nu faca priza instantaneu, datorita absorbtiei apei din ghipsul proaspat preparat, de catre modelul uscat; 2 fixarea modelului inferior o cantitate de pasta de ghips preparata, este depusa pe o bucata de hartie care este asezata pe suprafata mesei. In ea se afunda bratul inferior al ocluzorului, peste care se pune o noua cantitate de pasta si se aseaza modelele solidarizate cu partea distala orientata catre axa balama, intre care se mentine un spatiu necesar pentru manevrarea surubului care mentine dimensiunea verticala de ocluzie (fig3).

Fig 3 Ansamblul modele-sabloane este pozitionat conform celor trei reguli: a planul de orientare ocluzala materializat de locul de unire a celor doua suprafete ale bordurilor este plasat in planul orizontal reprezentat de planul mesei; b planul medio-sagital al modelelor sa se suprapuna planului mediosagital al ocluzorului (paralel pe axa balama); c distant dintre punctul interincisiv, marcat pe sabloane, de intersectia liniei mediana cu planul de ocluzie si axul de rotatie sa fixarea in doi timpi diferiti, deoarece dilatarea de prize a ghipsului produce modificarea relatiei intermaxilare; 4 excesul de ghips, care depaseste soclul, este indepartat. La nivelul soclului modelului superior, se modeleaza sa se obtina o calota simetrica, emisferica. Ca regula suplimentara, amintim necesitatea de a se utiliza o cantitate redusa de ghips

pentru fixarea modelelor in ocluzor, sa nu se mareasca volumul sis a nu se ingreuneze inutil acest ansamblu. Dupa fixare si fasonare este fixat surubul distantator cu contrapiulita (fig4). Ocluzorul pentru a putea fi folosit este necesar sa indeplineasca doua conditii: - sa mentina neschimbata pozitia de relatie centrica; - sa mentina aceeasi dimensiune verticala de ocluzie.

Fig 4 -transferul reperelor de pe sabloane pe modele Sabloanele de ocluzie la nivelul bordurilor de ocluzie prezinta mai multe repere: unele inseminate cu ajutorul liniilor verticale si orizontale, iar altele rezultate din insure modelajul si dimensionarea bordurii de ceara in zona frontal si lateral. Aceste repere sunt cu importanta deosebita pentru fie de 105 cm; 3 fixarea modelului superior in al doilea timp (dupa prize ghipsului folosit pentru fixarea modelului inferior). O cantiate de pasta de ghips pregatita este aplicata pe suprafata bzala a soclului modelului superior, peste care se aseaza bratul superior al ocluzorului si o alta cantitate de pasta de ghips este depusa pentru completarea ghipsarii. Este recomandata montarea dintilor si pentru precizarea dimensiunilor celor sase frontali. Pentru a fi utilizate, aceste repere sunt transferate pe soclul modelelor. Transferul este efectuat pentru urmatoarele repere (fig 5 a, b, c, d).

-linia mediana insemnata vertical pe bordure de ocluzie (coresppunzator cu linia mediana a fetei pacientului), este prelungita la nivelul soclurilor ambelor modele. Aceasta linie reprezinta locul unde se vor intalni fetele meziale ale incisivilor centrali. -liniile caninilor, inseminate numai pe bordura de ocluzie a sablonului superior, ce marcheaza comisurile bucale si corespund varfurilor cuspizilor caninilor sunt, deasemenea, prelungite pe soclul modelului superior, prin inscriere cu ajutorul creionului. Intre aceste doua linii sunt montati cei sase frontali superiori. -linia surasului, trasata orizontal pe bordure sablonului superior, foloseste pentru stabilirea inaltimii dintilor frontali superiori. Distant dintre aceasta linie si suprafata ocluzala (planul de orientare ocluzala) este insemnata prin doua linii orizontale paralele cu planul de ocluzie pe soclul modelului superior, sau aceasta distanta este masurata si scrisa pe fisa de laborator. -planul de orientare ocluzala, reprezentat de intalnirea celor doua suprafete ale bordurilor de ocluzie, se inscribe pe soclul modelului superior printr-o linie orizontala paralele cu acesta. Distant dintre planul de ocluzie si linia trasata este evaluate in milimetri si se inscribe pe fisa de laborator sau este scrisa pe linia mediana. -curbura vestibulara a bordurii de ocluzie de la sablonul superior reprezinta limita fetelor vestibulare a dintilor frontali superiori. Arcul de cerc al acestei curburi va fie gal cu cel format de unirea fetelor vestibulare ale dintilor
7

frontali superiori. Acest reper este folosit foarte bine daca se recurge la una dintre tehnicile urmatoare: a. tehnica veche, consta in amprentare cu pasta de ghips a bordurii, se obtine o amprenta cheie, care este repusa pe model dupa indepartarea sabloanelor. Fiecare dinte este asezat cu fata vestibulara in contact cu fata concava a amprentei cheie. b. tehnica lui Pedro Saizar: pe placuta metalica ce materializeaza planul de orientare ocluzala se inscribe cu ajutorul creionului si aceasta curbura , alaturi de alte repere. Detaliile sunt prezentate la montarea dintilor. -trasarealiniilor tangente la varful crestei alveolare. Aceste linii sunt trasate cu ajutorul creionului chimic pe suprafata protetica a modelului, se subantelege ca este posibil numai dupa indepartarea sabloanelor. Pe modelul superior, corespunzator craniului, este trasat varful crestei alveolare dinspre mezial spre distal pana la tuberozitate, de ambele parti. Extremitatile acestor linii sunt prelungite pe soclul modelului mezial, pe partea vestibulara, iar spre distal pe fata respective. Pe modelul inferior, de asemenea, sunt trasate liniile corespunzatoare crestei alveolare din zona frontal, care se intersecteaza in dreptul caninilor (fig 6)

Fig 6

-linia curburii crestei alveolare inferioare corespunzator molarilor. Este trasata de o parte si de alta a soclului, reprezentata de o linie paralela cu profilul varfului crestei. Aceasta linie a curburii crestei este necesara, deoarece il orienteaza pe technician in montarea dintilor; fetele ocluzale ale dintilor laterali sunt paralele cu aceasta linie, de fapt, prin aceasta montare rezulta curba ocluzala sagitala. Fetele ocluzale orientate paralel cu
8

curbura crestei alveolare au efect favorabil pentru stabilitatea protezei pe campul protetic mandibular, deoarece presiunile ocluzale sunt orientate perpendicular pe directia crestei alveolare.

Erori posibile in ghipsarea modelelor

In operatia de ghipsare este posibil sa apara mai multe erori determinate de urmatoarele cause: Pregatirea necorespunzatoare a modelelor astfel: 1 soclurile nu sunt reduse sufficient, atunci cand sunt mai mari spre distal blocheaza locul necesar pentru manevrarea surubului distantator; 2 santurile sapate la nivelul soclurilor sunt superficial si reduse ca numar, sau nu sunt deloc executate; 3 soclurile nu sunt umezite. Aceasta pregatire insuficienta are urmatoarele consecinte: ghipsarea este voluminoasa, este mai putin rezistenta, modelele se pot desface instantaneu din bratele ocluzorului. Reguli de fixare, care au fost enuntate, nu sunt aplicate in mod consecvent. Astfel: 1 modelele sunt fixate foarte aproape de axul orizontal si de surubul distantator sau, dimpotriva, sunt fixate mult mai anterior; 2 ghipsarea este facuta asimetric, nu se urmareste suprapunerea celor doua planuri medio-sagital al modelului superior cu cel al ocluzorului; 3 planul de ocluzie este situate in alta pozitie decat orizontal. Nerespectarea celor trei reguli de fixare determina dificultati in montarea dintilor, in special a celor laterali, rezultand un plan de ocluzie sau foarte ascendent, sau descendent distal. Daca planul de ocluzie este descendent distal, apare semnul caracteristic cunoscut sub termenul de atarnare.

Bibliografie Ion Randasu: Proteze dentare

10

S-ar putea să vă placă și