Pna la aparitia romanului modern n literatura romna, una dintre temele dominante este cea rurala, prezentarea lumii

satului romnesc, fie n maniera idilica (Duiliu Zamfirescu), fie n maniera realista (I. Slavici, L. Rebreanu). ntr-o tara n care civilizatia traditionala, arhaica, a dominat secole de-a rndul, figura taranului a reprezentat o sursa de inspiratie majora. Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda sunt scriitorii care ofera reperele unei traditii solide n evolutia prozei romnesti de inspiratie rurala. n romanul "Ion" al lui Liviu 10510b122k Rebreanu, este prezentata drama unui taran ardelean care traieste ntr-o societate pentru care pamntul e, mai mult dect un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale. Conditia taranului, ilustrata n romanul "Ion", si gaseste o replica peste timp n romanul " Morometii", al lui Marin Preda. Naturii primare, tumultuoase, a lui Ion i se opune Ilie Moromete, "cel din urma taran", asa cum la numit Nicolae Manolescu, fire histrionica si contemplativa care nu mai lupta pentru a stapni spatial, ci pentru a scapa de teroarea timpului. Satul lui Marin Preda din primul volum este un univers nchis, refractar la noul ce vine dinafara si urmnd ritmurile eterne ale naturii, ciclurile biologice. Romanul "Morometii", de Marin Preda, a carui originalitate sta fara ndoiala n noua viziune asupra lumii rurale, prezinta povestea unei familii de tarani din Cmpia Dunarii, ce cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adnca si mai ales simbolica destramare. Ilie Moromete este unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra. Destinul sau ilustreaza o "tema fundamentala", si anume disparitia clasei taranesti. Caracter puternic, natura complexa, inteligenta nativa, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului) "simbolizeaza lumea taraneasca si valorile ei durabile". El este, n acelasi timp, singurul taran filozof din literatura romna, framntarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamntului, de vreme si de Dumnezeu, fiind relevante pentru firea sa reflexiva. El este un om rational n ceea ce priveste atitudinea sa fata de pamnt. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, lacomia pentru pamnt, Moromete nu este sclavul mbogatirii, ci pamntul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale. Spre deosebire de ceilalti tarani, Moromete nu are nimic de facut atunci cand vecinii sai sunt n casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Marin Preda face din taranul Moromete un individ cu o viata psihologica normala, apt prin aceasta de a deveni un erou de proza moderna, el creeaza un taran inteligent, n masura sa constientizeze, n modul sau, dramele existentei si ale clasei sociale din care face parte. Pentru a analiza acest personaj complex, trebuie observat contextul social n care se petrece actiunea romanului. Nicolae Manolescu se ntreaba daca Ilie Moromete "Nu cumva este el nsusi, n raport cu ceilalti protagonisti, un <<marginal>>, o exceptie, un fel de ultim mohican al acestei filozofii de viata de care s-a legat perpetuarea vechilor valori ale satului romnesc? Hotart lucru, Moromete este <<cel din urma taran>>, n acest roman al deruralizarii satului. Ruptura se explica tocmai prin schimbarea conditiilor sociale. Colectivitatea din <<Mara>> era relativ omogena, ca si aceea din <<Baltagul>>, posednd structuri sociale stabile". Exista diferente si ntre lumea n care traieste Moromete si satul lui Rebreanu, descris n romanul "Ion"; astfel, relatiile traditionale au fost nlocuite aproape n totalitate de cele capitaliste, n ceea ce priveste primul volum, si de catre cele socialiste, n cel de-al doilea volum.. n acest context, "o tranzitie att de brutala si de rapida, ntr-un interval de timp att de scurt, ca aceea care se afla n centrul Morometilor, provoaca destramarea valorilor stabilite si o anume nencredere fireasca n valorile noi" (N. Manolescu - "Arca lui Noe"). Schimbarile la care este supus satul romnesc n aceasta perioada pot fi observate analiznd cele doua volume ale romanului; astfel, primul volum nfatiseaza lumea tatalui, cu aparentele ei de stabilitate si ordine, cu seninatatea ei ce se apara de lovituri", n timp ce al doilea volum contureaza lumea fiilor, neasezata si tulbure, n care irump la suprafata forte istorice, obscure, necanalizate si primejdioase. Munca nu mai constituie pentru taranii lui Preda o placere si agricultura "nu mai formeaza, ca pentru predecesori, imensul centru de greutate al vietii lor" (Valeriu Cristea). " Din punct de vedere sociologic, fenomenul morometian reflecta procesul ndelungat, dar inexorabil, al deruralizarii satului prin atragerea lui treptata n orbita industrializarii si al civilizatiei urbane". (Valeriu Cristea). n urma tutror schimbarilor suferite de catre satul romnesc, s-a schimbat si relatia omului cu pamntul; aceasta relatie a fost "desacralizata". n primul volum, naintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, taranul este proprietar de pamnt, iar viata economica taraneasca se bazeaza pe valorificarea prin comert a produselor obtinute de pe urma acestuia. Moromete ramne, n ciuda tuturor acestor factori, fidel valorilor sale, nentelegnd multa vreme necestitatea acestei "negustorii", pe care o dispretuieste. "Moromete ramne un nostalgic aparator al ordinii vechi. Valorile de schimb au luat locul peste tot valorilor de ntrebuintare, dar Moromete pastreaza n sinea sa regretul dupa celelalte". (Nicolae Manolescu). Conditia taranului se schimba n cel de-al doilea volum, care prezinta situatia taranului dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial; acesta este un taran desproprietarit; instaurarea regimului comunist a adus cu sine colectivizarea, un proces violent care a produs multe traume. n ciuda acestei "actiuni de remodelare a unei lumi vaste, de mult si solid stabilite, sub influenta puternica si crescnda, de gigantic magnet, a societatii industriale.", Moromete si pastreaza valorile intacte pe parcursul ntregului roman. El va avea intotdeauna aceleasi principii, indiferent de situatia n care va fi pus si de vremurile n care va trai. Relevanta n acest sens este afirmatia autorului romanului, Marin Preda, n lucrarea sa "Creatie si morala" : "Parerea mea e ca un taran, chiar daca ajunge doctor n filozofie, tot taran ramne. Ideea de familie, de pilda, va fi la el aceeasi cu a unui taran. Despre dragoste va gndi tot ca parintii sai, despre cinste si demnitate va avea aceleasi reprezentari, ntr-un cuvnt conceptia sa despre lume [.] va fi una taraneasca. Nu va exista manifestare a vietii lui, poate chiar cotidiene, pe care el sa n-o judece cu ochii cu care a vazut odata o lume pe deplin formata, cu metafizica ei."