Sunteți pe pagina 1din 1

Conduita expresiva include manifestarile dinamice ale corpului:pantomima, mimica, miscarile vegetative si vorbirea.

Observatii sistematice, experienta acumulata au condus la asocieri relativ stabile intre particularitatile conduitei expresive si anumite manifestari ale vietii psihice.Cu alte cuvinte, conduita expresiva poate fi citita si merita sa fie descifrata, pentru ca ofera indici relevanti asupra vierii psihice. Conduita reflexiva vizeaza indeosebi conduitele care reflecta pozitia, atitudinea subiectului fata de situatia experimentala, fata de sarcina data, fata de experimentator.Atitudinea fata de situatia experimentala poate fi de cooperare, participare moivata, cu interes, curiozitate sau, dimpotriva, dezinteres, lipsa de implicare, plictiseala.Atitudinea fata de sarcina poate fi caracterizata la fel, prin nivelul de interes, implicare, cooperare, participare, incredere in fortele proprii, atitudinea fata de succes sau fata de esec.Atitudinea fata de experimentator vizeaza deferenta, comunicarea, dialogul, politetea, cooperarea.Conduita generala in timpul efectuarii unor sarcini poate oferi indicii relevante cu privire la nivelul atentiei, implicarii cognitive, a comportamentelor motorii sau a celor afectiv-motivationale. Conduita verbala include, pe de o parte, aspecte formale, de expresivitate proprii limbajului oral, iar pe de alta parte, aspectele de continut, structura proprii mesajului verbal. Aspectul formal vizeaza intensitatea, fluenta, debitul, intonatia, pronuntia. Astfel, intensitatea este un indicator al fondului energetic, dar sugereaza si calitati cum ar fi hotararea, fermitatea, autoritatea, calmul, increderea in sine. Fluenta este un bun indicator al mobilitatii proceselor cognitive, al vitezei de conceptualizare si de ideatie. Intonatia prezinta cele mai bogate trimiteri la viata psihica pentru ca exprima capacitatea de exteriorizare in plan social a unei largi varietati de stari, trairi, sentimente. Pronuntia reflecta o serie de particularitati neuropsihice, temperamentale, dar si nivelul decultura generala si profesionala, educatia vorbirii inceputa in familie si desavarsita prin instructia scolara si profesionala. Aspectul semantic vizeaza continutul, semnificatia conduitei verbale si are in vedere structura vocabularului, cantitatea de informatie, nivelul de abstractizare a termenilor si expresivitatea termenilor utilizati.Interpretarea acestor particularitati trebuie sa fie realizata in stransa legatura cu contextul observatiei, cu sarcina subiectului, cu profesia, preocuparile, nivelul de cultura generala.