Impozitul pe avere imbraca trei fome principale: - impozit aspra averii propriu-zise; - impozit asupra circulatiei averii; - impozit

aspra cresterii averii. a) Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, in general, proprietatile imobiliare (terenurile, cladirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plateste fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem ca acesta este un impozit pe substanta averii si se intalneste rar, din cauza ca determina scaderea materiei impozabile, adica a averii respective. O problema esentiala o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi facuta fie pe baza declaratiei contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atesta dobandirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publica, fie in baza unei expertize. b) Impozitul asupra circulatiei averii se plateste ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de la o persoana la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de: -impozite pe vanzarea averii (baza de impunere o reprezinta valoarea vanzarii); -impozite pe succesiuni; -impozite pe donatii. c) Impozitul asupra cresterii averii are ca obiect plus-valuta imobiliara, castigul de capital si averea dobandita in conditii cu totul speciale (spre exemplu imbogatitii de razboi).