Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Business

Investitiile straine directe si ipoteza refugiilor de poluare

Dinu Andreea Trusca Elena-Daniela


Master an II, AA

Cuprins

Introducere.............................................................................................................................2 Ipoteza refugiilor de poluare..................................................................................................4 Factorii care impiedica demonstrarea ipotezei refugiilor de poluare....................................9 Interesele implicate in cazul refugiilor de poluare..............................................................11 Pareri contrare teoriei...........................................................................................................12 Concluzii..............................................................................................................................14 Bibliografie..........................................................................................................................15

Introducere

Economia mondiala este intr-o continua schimbare, intr-o continua lupta a companiilor pentru supravietuire, pentru bunastare si faima. Dar nu intotdeauna se ajunge acolo prin practici comerciale corecte si nu intotdeauna toti ies cu beneficii reale din actele de comert. Atunci cand nu se mai poate lupta prin mijloace corecte, intervin o serie de practici , unele ilegale, altele pur si simple lipsite de etica, care se interpun in mersul natural al lucrurilor pe scena relatiilor economice internationale, eliminand unii actori si dand putere nemarginita altora. In ultimele decade, s-a putut observa o miscare de cautare a fortei de munca mai ieftine de catre marile companii. Ei bine, adaugata la acesta tendinta, este si aceea de a cauta tari in care normele de mediu sa nu reprezinte o problema stringenta si in care sa se poata produce fara probleme, mai ieftin decat in tarile dezvoltate. Aceste locuri in care se produce ieftin si fara probleme de mediu se numesc refugii de poluare, si sunt in marea majoritate a cazurilor tarile mai putin dezvoltate si in curs de dezvoltare, care au nevoie de a se pompa bani in economie si vad in aceasta politica a companiilor din tarile dezvoltate o solutie pentru problemele lor. In paginile ce urmeaza, se va detalia teoria refugiilor de poluare, de la ipoteze pana la justificarea imposibilitatii de a se demonstra aceasta teorie si, de asemenea, se va incerca ilustrarea ei prin intermediul unui studiu de caz.

Ipoteza refugiilor de poluare


Ipoteza refugiilor de poluare este punctul de pornire in demonstrarea teoriei refugiilor de poluare. Aceasta afirma faptul ca exista posibilitatea ca marile firme multinationale poluatoare sa isi mute activitatile din tarile dezvoltate in tarile in curs de dezvoltare, tocmai datorita faptului ca acestea din urma au standarde de mediu mai scazute decat primele. Din punct de vedere al teoriei economiei internationale, analistii Eskeland si Harrison au afirmat intr-un studiu din anul 19971 ca aceasta ipoteza este de fapt un corolar la teoria avantajului comparativ, o concluzie care vine de la sine. Ei spuneau ca pe masura ce costurile cu controlul poluarii incep sa se simta in unele industrii din anumite tari, alte tari dobandesc avantaj comparativ in acele industrii, daca aceste costuri sunt mai mici acolo. Astfel, o tara in curs de dezvoltare poate deveni tinta relocarii afacerilor firmelor din tarile dezvoltate, deoarece, datorita reglementarilor de mediu lejere din tara in curs de dezvoltare, devine mai ieftin pentru marea firma sa produca acolo, decat in respectiva tara dezvoltata. Imediat, citind ipoteza teoriei, ne putem gandi la o a doua varianta, sau, mai bine zis, la o consecinta imediata: daca legislatia permisiva de mediu aduce investitii straine, atunci exista mari sanse ca unele tari mai putin dezvoltate sa isi coboare standardele in mod intentionat, pentru a atrage investitii. Acest lucru ar duce la o asa numita race to the bottom, care ar insemna ca toate tarile isi vor cobori standardele de mediu pentru a atrage si mentine investitiile straine.

Eskeland, Gunnar; Harrison, Ann, Moving to Greener Pastures?Multinational and the Pollution Haven Hypothesis, The World Bank, 1997, p.4.

Aceste permutari ale marilor firme reprezinta un adevarat pericol pentru mediu in momentul in care ele se fac in cadrul industriilor murdare. In literatura de specialitate se vorbeste despre cinci asemenea industrii, si anume: industria fierului si a otelului, industria metalelor neferoase, industria producatoare de chimicale industriale, industria celulozei si a hartiei si industria produselor minerale non-metalice (sticla, ceramica, marmura, asfalt, etc.) Aceste industrii polueaza aerul, apa, solul in masura in care o arata tabelul de mai jos:
Gradul de poluare (1-industria mai poluatoare) cea Poluarea aerului Fier si otel Metale neferoase Produse minerale non-metalice Diverse produse petroliere si carbonifere Poluarea apei Fier si otel Metale neferoase Celuloza si hartie Diverse produse manufacturate Chimicale Celuloza si hartie Rafinariile de petrol Chimicale industriale Alte chimicale Produse ale industriei lemnului Produse din sticla industriale Alte chimicale Bauturi Produse alimentare Produse din cauciuc Rafinariile de Produse din piele Olarit Produse metalice Produse din cauciuc Produse electrice Masinarii Produse minerale Poluarea solului Metale neferoase Fier si otel Chimicale industriale Poluarea/ total Fier si otel Metale neferoase Chimicale industriale Rafinariile de petrol Produse minerale non-metalice Celuloza si hartie Alte chimicale Produse din cauciuc Produse din piele Produse metalice

1. 2. 3. 4.

5. 6. 7. 8. 9. 10. Sursa:

petrol non-metalice David Wheeler, Muthukumara Mani, In Search Of Pollution Havens? Dirty Industry in the

World Economy, 1960-1995, 1997, p.5.

Ipoteza refugiilor de poluare are trei dimensiuni. Prima dimensiune se refera la relocarea industriilor murdare din tarile dezvoltate cu standarde exigente de

mediu spre tarile in curs de dezvoltare unde aceste standarde nu exista, sunt foarte permisive sau nu sunt luate in considerare. Conform acesteia, comertul global liber ar incuraja industriile poluatoare sa se mute in tari cu politici de mediu mai slabe. Cea de-a doua acceptiune a refugiilor de poluare se refera la eco-dumping: debarasarea deseurilor toxice (deseuri industriale si nucleare), produse in tarile dezvoltate, in tarile in curs de dezvoltare. Aceasta problema a reprezentat si subiectul Conventiei de la Basle pe tema deseurilor toxice2. Cea de-a treia dimensiune a ipotezei este aceea a extractiei neingradite de resurse naturale neregenerabile de catre tarile devoltate in tarile in curs de dezvoltare. Toate cele trei dimensiuni au legatura cu decizii constiente in ceea ce priveste politicile de mediu si se leaga de modul in care aceste politici afecteaza mediul, viitoarea productie si comertul. Economistii Esty si Gentry au identificat (intr-un raport din anul 1997, realizat pentru OCDE) trei tipuri de investitii straine directe, si anume: cele care cauta piata, cele care cauta o platforma de productie si cele care cauta resurse. La aceste trei categorii am putea adauga cu succes si investitiile care cauta un cost scazut de productie. Primele doua categorii este putin probabil sa poata fi afectate de costurile politicilor de mediu. Cea de-a treia categorie este posibil sa fie sensibila la costuri de mediu, in timp ce a patra categorie este cu siguranta receptiva la costuri de mediu, mai ales datorita competitiei globale crescute si a cresterii puterii corporative in economia globala.

Aliyu, Mohammed Aminu, Foreign Direct Investment and the Environment: Pollution Haven Hypothesis Revisited, Paper prepared for the Eight Annual Conference on Global Economic Analysis, Lbeck, Germany, June 9 - 11, 2005, p.3.

Aceasta ipoteza are doua concluzii empirice: a) exodul investitiilor straine directe in tarile dezvoltate este in mod pozitiv corelat cu exigenta politicilor de mediu si b) poluarea din tarile in curs de dezvoltare este relationata cu numarul mare de investitii straine directe care exista in aceste tari. Totusi, nici una din aceste doua afirmatii nu a putut fi dovedita pana la ora actuala. Se intrevad astfel doua posibilitati de a rezuma demonstratiile empirice la care s-a ajuns: prima posibilitate este aceea ca ipoteza refugiilor de poluare nu este decat un mit popular care nu are baze reale. Cea de-a doua alternativa este ca ipoteza refugiilor de poluare este valida, insa cercetatorii in domeniu nu au incercat suficient de mult sa descopere acest secret murdar.3

Conditiile pentru formarea unui refugiu de poluare In primul rand, pentru a se putea vorbi despre un caz de folosire a refugiilor de poluare, trebuie ca intre cele doua tari care fac obiectul suspiciunii sa existe o diferenta mare in ceea ce priveste reglementarile de mediu. Diferentele trebuie sa fie suficient de mari incat sa fie rentabil pentru firma din tara dezvoltata sa isi reloce productia in tara in curs de dezvoltare. Urmatorul ingredient aproape necesar acestor situatii este un nivel ridicat de coruptie in tara in curs de dezvoltare. Suficient de ridicat incat firma din tara dezvoltata sa-si poata efectiv cumpara dreptul de a polua in tara in curs de dezvoltare, tranzactie care se finalizeaza cu relaxarea standardelor de mediu din tara in curs de dezvoltare. O conditie esentiala este si ca firma din tara dezvoltata sa dispuna de un capital mobil, adica sa isi poata dezvolta productia si in alta parte decat in tara mama.

Smarzynsk, Beata; Wei, Shang-Jin, Pollution Havens and Foreign Direct Investment:Dirty Secret or Popular Myth?, The World Bank, 2001, p.1.

Si nu in ultimul rand, este important ca firmele care isi schimba locatia sa poata deservi in continuare aceiasi clienti ca si pana la momentul in care a decis mutarea productiei intr-o alta tara.

Factorii care impiedica demonstrarea ipotezei refugiilor de poluare


Unii sustin ca imposibilitatea cercetatorilor de a demonstra ipoteza pollution havens se datoreaza faptului ca in spatele ei se ascunde un secret murdar. S-a incercat totusi sa se gaseasca o serie de motive pentru care nu s-a putut dovedi aceasta ipoteza, dincolo de varianta conspirationala. Intai, exista posibilitatea ca unele trasaturi ale tarilor gazda, cum ar fi coruptia birocratica, sa impiedice patrunderea investitiilor straine directe sau sa aiba legatura cu politicile relaxate de mediu. Aceste lucruri ar putea duce la denaturarea datelor reale despre ceea ce se intampla in aceste tari in curs de dezvoltare. Apoi, exista posibilitatea ca informatiile tipice folosite in literatura la nivel de tara sau de industrie, sa mascheze efectul acestor pollution havens la nivel de companie. Un al treilea impediment ar fi acela de a nu putea masura standardele de mediu existente in tarile gazda, mai ales datorita faptului ca ceea ce scrie in lege nu este de obicei acelasi lucru cu ceea ce se intampla in practica. Nu in ultimul rand, exista dificultati asociate cu masurarea intensitatii poluarii corporatiilor multinationale. Nici teoria Race-to-the Bottom nu a reusit a fi demonstrata, datorita mai multor factori, cum ar fi4: Controlul poluarii nu reprezinta un factor de cost esential pentru majoritatea firmelor. Cercetarile realizate atat in tarile cu venit scazut, cat si in cele cu venit ridicat, au demonstrat faptul ca taxele pentru controlul poluarii nu reprezinta costuri mari pentru firme. Comunitatile care inregistreaza venituri mici penalizeaza poluatorii periculosi, chiar daca legislatia de mediu lipseste sau este degajata. Exista nenumarate dovezi din Asia si America Latina care demonstreaza faptul ca anumite comunitati din apropierea firmelor au mare impact asupra performantelor
4

Wheeler, David, Racing to the Bottom?Foreign Investment and Air Pollution in Developing Countries, The World Bank, 2001, pp.5-10.

de mediu ale acestora, fie prin intermediul legii(acolo unde exista), fie prin ONGuri si grupuri comunitare (incluzand grupuri religioase, miscari civile, etc.) Pe masura ce creste venitul, reglementarile de mediu devin mai exigente. Tarile controleaza poluarea mai strict pe masura ce se imbogatesc din trei motive principale. Intai, problemele aparute din cauza poluarii devin mai prioritare, dupa ce cresterea venitului a permis investitii in sectorul sanatatii si al educatiei. In al doilea rand, societatile cu un venit ridicat au institutii de reglementare mai puternice datorita cresterii personalului tehnic si a bugetelor pentru monitorizarea si implementarea regulilor. In al treilea rand, venitul ridicat si educatia dau putere comunitatilor locale sa impuna standarde mai ridicate de mediu, indiferent de pozitia statului vis--vis de aceasta chestiune. Afacerile locale controleaza masura in care polueaza deoarece acest lucru echivaleaza cu reducerea costurilor. Avand in vedere impactul mare al comunitatilor locale asupra chestiunilor de mediu, firmele prefera sa se conformeze cu cerintele comunitatilor, decat sa plateasca penalizari. Marile firme multinationale respecta in general standardele de mediu OCDE in operatiunile lor in tarile in curs de dezvoltare.

Interesele implicate in cazul refugiilor de poluare

Nu este greu de imaginat ca oricine este in mijlocul unei situatii de pollution haven, indiferent de care parte a acesteia, urmareste anumite interese. Nimeni nu se gandeste insa ca avantajele economice ale acestei afaceri se castiga pe cheltuiala calitatii mediului inconjurator si a altor elemente de bunastare sociala. Pentru tarile dezvoltate, care investesc in strainatate, aceasta afacere reprezinta o oportunitate de s-si desfasura activitatea cu costuri mai mici decat ar face-o in tara dezvoltata. De cealalta parte, poluarea pare a aduce mai multe avantaje. Tara in curs de dezvoltare are nevoie de resurse financiare pentru a se dezvolta industrial, pe care la un moment dat nu le detine. Ei bine, aceste resurse vor fi pompate de catre firma investitoare. Totodata, avem de a face cu o specializare a fortei de munca: firma straina este de obicei dispusa de a face cursuri si trainiguri pentru a profita la maxim de forta de munca autohtona. Nu este de neglijat nici faptul ca investitiile directe aduc in tara in curs de dezvoltare tehnologii mai peformante, la nivelul celor din tarile dezvoltate. Ca si o consecinta imediata a acestui fapt ar fi aceea ca tehnologia moderna foloseste mai cu folos resursele, este mai productiva, acest lucru ducand chiar la reducerea poluarii care este in mod normal realizata prin vechile mijloace de productie.

Pareri contrare teoriei


In timp ce unii economisti incearca sa valideze teoria refugiilor de poluare, altii sunt de parere ca nu exista o legatura clara sau care sa poata fi dovedita intre standardele lejere de mediu din anumite tari in curs de dezvoltare si investitiile straine directe atrase de aceste tari in industriile murdare. Printre acesti economisti se numara si Eskeland si Harrison, care considera ca firmele straine folosesc energia in mod semnificativ mai eficient decat firmele locale si folosesc tipuri de energie mai curate decat acestea. Ei nu sunt pe deplin de acord cu aceasta ipoteza, luand ca exemplu tarile din America de Sud pentru care liberalizarea comertului si gradul crescut de investii directe nu a fost asociat cu dezvoltarea industriilor intensiv poluatoare. Mai mult, cei doi au concluzionat ca economiile protectioniste sunt mai degraba inclinate spre favorizarea dezvoltarii industriilor poluatoare, in timp ce deschiderea spre comert incurajeaza de fapt industriile mai curate prin importul de standarde ridicate de poluare. Mai mult, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a stabilit faptul ca datele referitoare la o posibila orientare a investitiilor straine directe in functie de reglementarile de mediu sunt insuficiente si neconcludente si ca fluxurile de capital strain merg spre o varietate mare de industrii, unele murdare, altele curate. In timp ce costul scazut de operare ar putea fi un obiectiv pentru fluxurile de FDI, firmele straine cauta in general mai degraba reglementari de mediu consistente, decat politici relaxate si sunt de asemenea inclinate sa faca noi investitii care protejeaza sau imbunatatesc situatia mediului, cu conditia ca si competitorii sa se supuna acelorasi standarde.

Si economistii Raspiller si Riedinger au observat un paradox care contrazice teoria refugiilor de poluare5 si anume ca, in Franta, bunurile intensive in poluare sunt importate predominant din tari cu politici exigente de mediu si ca intensitatea poluatoare a bunurilor importate ramane legata de exigentele de mediu ale tarii de provenienta a marfii. Acest lucru inseamna ca aceste costuri de mediu nu reprezinta un factor determinant pentru a alege locatia in care sa se fabrice un produs, in comparatie cu alti factori.

Aliyu, Mohammed Aminu, Foreign Direct Investment and the Environment: Pollution Haven Hypothesis Revisited, Paper prepared for the Eight Annual Conference on Global Economic Analysis, Lbeck, Germany, June 9 - 11, 2005, p.6.

Concluzii

Teoria refugiilor de poluare este, dupa cum rezulta din paginile anterioare, mai mult o parere larg raspandita, decat o teorie cu ipoteza si demonstratie concludente.Toti sunt constienti de ceea ce se intampla, dar coruptia si sistemul birocratic ineficient din tarile in curs de dezvoltare au grija sa lase in ceata efectele dezastruoase care se inregistreaza asupra mediului, in favoarea unor bani in plus, fie ei la bugetul de stat, fie in buzunarele reprezentantilor poporului. Acest exemplu al refugiilor de poluare nu este decat inca un mod de a arata cum oamenii pun mai presus niste interese personale sau nationale decat bunastarea noastra, a tuturor, care s-ar putea realiza partial printr-un mediu curat, nepoluat. Deviza Act local, think Global s-a transformat pentru multi in Act local, Think local, cu repercusiunile vizibile asupra mediului. E ograda noastra, nu conteaza ca lucram cu cianura in ea. Desi este evidenta migrarea productiei din tarile dezvoltate in cele in curs de dezvoltare, din considerente de mediu, tarile in curs de dezvoltare vor continua sa fie poluate legal daca nu se va face dovada legaturii dintre normele de mediu si relocarea productiei si daca nu se vor crea legi care sa limiteze aceste practici. Egoismul e de ambele parti, beneficiile la fel, lucru care creeaza un mecanism de neoprit in lipsa unor reglementari legale.

Bibliografie

1. Aliyu, Mohammed Aminu, Foreign Direct Investment and the Environment: Pollution Haven Hypothesis Revisited, Paper prepared for the Eight Annual Conference on Global Economic Analysis, Lbeck, Germany, June 9 - 11, 2005. https://www.gtap.agecon.purdue.edu/resources/download/2131.pdf 2. Dean, Judith; Lovely, Mary, Are Foreign Investors Attracted To WeakEnvironmental Regulations?, The World Bank, 2005. http://www.usitc.gov/publications/332/working_papers/ec200401b.pdf 3. Drukker, David; Millimet, Daniel L., Assessing the Pollution Haven Hypothesis in an Interdependent World, May 28, 2008. http://www.cbpp.illinois.edu/pdf/Millimet_paper.pdf 4. Eskeland, Gunnar; Harrison, Ann, Moving to Greener Pastures? Multinational and the Pollution Haven Hypothesis, The World Bank, 1997. http://econ.worldbank.org 5. Levinson, Arik; Taylor, Scott, Unmasking the Pollution Haven Effect, July 2004 http://www.nber.org/papers/w10629 6. Wheeler, David, Racing to the Bottom?Foreign Investment and Air Pollution in Developing Countries, The World Bank, 2001. http://www-wds.worldbank.org