Sunteți pe pagina 1din 22

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR PROFESIONALE PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONAL NIVEL 3

Candidat: Portik Dezso

ndrumtor proiect: prof. ing. Leca Stefan

Sesiunea : Iunie 2011

Globalizarea economiei si influenta asupra mediului

CUPRINS

ARGUMENT..................................................................................................................................1 CAPITOLUL I.................................................................................................................................2 1.1 Globalizarea...............................................................................................................................3


2

CAPITOLUL II..............................................................................................................................4 2.1 Efectele globalizarii asupra mediului........................................................................................5 2.2 Impactul asupra dreptului national al mediului.........................................................................6 2.3 Problimele protectiei mediului in Europa si imperativul cooperarii regionale.2 CAPITOLUL III...1 3.1 Strategii de solutionare..5 CAPITOLUL IV...2 4.1 Grafice,calcule,tabele5 CAPITOLUL V....4 CONCLUZII.5 BIBLIOGRAFIE..5 ANEXE..4

ARGUMENT Democratia are nevoie sa fie "democratizata", spune Anthony Giddens, autor britanic al mai multor carti despre integrarea globala. El mentioneaza n ultimul sau volum "How Globalization is Reshaping Our Lives" ("Cum globalizarea schimba modul nostru de viata") ca n prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea puterii si culturii civice, precum si transformarea organismelor transnationale, asa precum este Uniunea Europeana, n structuri mai deschise si mai responsabile. Putine teme sunt att de controversate precum este tema globalizarii. Lund la un loc pietele distantate si oamenii din toata lumea mai aproape unul de altul vom simti cu totii o schimbare imensa ce ne afecteaza pe fiecare dintre noi, fie pe taranii din Moldova sau India, studentii din Paris sau Londra, bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, n special
3

cnd aceasta este incontrolabila. Oamenii de obicei se asteapta la ceea ce-i mai rau: ceea ce are valoare n prezent se va pierde si ceea ce va fi n loc poate aduce numai rau. Dar mii de specialisti ncearca zilnic sa convinga oamenii ca globalizarea este, n general, o forta de schimbare spre binele lor. n ultimii 20 de ani suntem martorii unei cresteri accentuate a standardelor de trai ale populatiei n mai multe tari ale lumii. Dar beneficiile care au fost obtinute pot fi pierdute. Desigur, inventia Internetului nu poate fi ntoarsa napoi. Guvernele, nsa, pot, si ncearca sa controleze produsele, banii, oamenii si ideile care misca liber n cadrul hotarelor nationale. Ele pot sa lncezeasca sau sa blocheze progresul. n prima jumatate a secolului 20, globalizarea secolului 19 a fost rulata napoi. Noi, nsa, nu suntem siguri n acei care ncearca sa opreasca artificial ceea ce trebuie inevitabil sa se produca. Unii spun ca problema globalizarii este lipsa "fetei umane". Probabil ei ncearca sa spuna ca beneficiile globalizarii nseamna doar sa-i ordoneze pe oameni. n cele din urma, nici unul nca nu a operat cu baricade cernd ca eficienta sa fie maximalizata. Exista o evidenta eminenta ca anume comertul ridica cresterea economica. Doar pentru a compara protectionismul experientei teribile din anii 1930 privind lunga explozie economico-sociala din America si Europa, observam ca barierele comertului au cazut apoi considerabil n 1950 si n 1960. n urma analizei stu-diului efectuat de cercetatorii ame-ricani Jeffrey Sachs si Andrew Warner de la Universitatea Harvard, constatam ca tarile n curs de dezvoltare cu o economie des-chisa au atins o crestere de 4,5 % pe an n 1970 si n 1980, n timp ce celelalte cu o economie nchisa au atins o crestere de numai 0,7 % pe an. La aceasta proportie se mai adauga faptul ca la economiile deschise cresterea economica se mareste dublu la fiecare 16 ani, pe cnd acele nchise trebuie sa astepte aproape o suta de ani. Cnd se vorbeste despre globalizare ca despre ceva care ntuneca aspectul uman, aceasta se refera mai mult la faptul ca omul simplu nu are nici un beneficiu. De globalizare nu numai ca beneficiaza comerciantii din Wall Street, managerii guru sau functioanarii publici, dar si, dupa cum spun expertii britanici, oricine cu pensie care se bucura de o pensionare confortabila, deoarece banii strnsi pot fi cheltuiti reusit si rational peste hotare, tot asa precum oricine peste hotare poate beneficia de investitiile straine facute n tara sa. Acestia suntem noi sau cei din Marea Britanie care vorbim la telefoane mobile din Finlanda, folosim aparate de fotografiat din Japonia si Coreea, sofam masini americane sau germane, consumam cafea din Columbia si purtam haine confectionate n Asia. Printre ei sunt oamenii saraci de pretutindeni care cumpara mncare mult mai ieftina si haine produse peste hotare. Acestia sunt programatorii din India care si pot vinde serviciile lor marilor companii din SUA si pot sa cstige suficient pentru a da copiilor sai educatie si asigurare medicala decenta. Acestia sunt si oamenii din tarile sarace care se bucura de diverse oportunitati oferite prin intermediul comertului si tehnologiei pentru o viata mai buna. Fermierii mexicani vnd fructe n SUA, croitoresele din Banglades cos haine pentru europeni, iar proprietarii plantatiilor de cafea din Brazilia au raspndit aroma n ntreaga lume. Ei si altii nenumarati, oameni reali de pretutindeni, sunt fata reala a globalizarii. Este adevarat ca standardele de viata n tarile sarace nu se compara cu nivelul celora bogate. Este o tragedie ca 1,2 miliarde de oameni - o patrime din populatia globului supravietuieste cu un dolar sau mai putin de un dolar n zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni, traieste avnd un venit ntre 1-2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a saraciei este o prioritate pentru toate tarile. Desigur, este usor sa spui dect sa faci. Dar noi putem sa nvatam din exemplele tarilor care au fost odata n curs de dezvoltare si care astazi au obtinut cu succes indicele tarilor bogate. Un exemplu este Coreea de Sud. Treizeci de ani n urma aceasta tara era saraca ca Ghana, astazi este la fel de bogata ca Portugalia. Sa mai analizam si cazul Chinei, unde 100 milioane de oameni au scapat de saracia totala n ultimii 10 ani. Ce au aceste tari norocoase n comun? Raspunsul este simplu: deschiderea comertului. Tarile sarace care au obtinut o crestere economica la nivelul tarilor bogate sunt acele tari care sunt deschise comertului; si cu ct mai deschise ele sunt cu att mai rapid si ating scopul propus.
4

Criticii comertului liber argumenteaza ca populatia n tarile sarace are numai de pierdut n urma liberalizarii. Pe de alta parte, un nou studiu al OMC a demonstrat ca saracia cedeaza pregnant n fata cresterii economice pe care liberalizarea comertului o garanteaza. Putem conclude ca liberalizarea comertului este o contributie puternica si pozitiva pentru reducerea saraciei aceasta permite populatiei sa exploateze potentialul lor productiv, sa asigure cresterea economica, sa stopeze injectarile financiare neplanificate din exterior. Statistica Bancii Mondiale ne arata, analiznd activitatea economica a 80 de tari din ultimii 40 de ani, ca deschiderea a ntarit cresterea economica si ca veniturile celor saraci sunt direct proportionale cu cresterea totala. Desigur, la nceput, unii vor pierde n urma globalizarii. ndata ce barierele pietei vor cadea, competitia cu firmele straine va impune firmele locale sa se specializeze n domeniile economice pe care le pose-da mai bine si sa produca mai eficient. Cei care nu vor reusi sa se adapteze conditiilor noi, vor fi nevoiti sa-si caute o noua ocupatie. Este necesar de gasit solutii, de exemplu, pentru cei care se afla sub riscul de a-si pierde lucru sa fie recalificati, dar n nici un caz asta nu trebuie sa stopeze liberalizarea. Pierderile temporale ale unor facilitati mici nu trebuie sa faca tara sa renunte la un cstig mult mai mare n perspectiva. Un exemplu istoric: producatorii de lumnari nu au putut stopa inventia pe piata a electricitatii. Sau nici un Guvern nu a putut stopa sau interzice raspndirea si activitatea Internetului n lumea ntreaga. Liberalizarea comertului ca si noile tehnologii cauzeaza schimbari. Aceasta si explica cum are loc cresterea economica. Unii din noi pierd la nceput, dar ca rezultat final cstiga toti. Globalizarea comertului nu este un final. Unii experti spun ca fara a avea un capital nimeni nu poate sa cstige din integrare. Totusi majoritatea sunt de parere ca un sistem mondial al comertului poate sa faca multe pentru a-i ajuta pe acei saraci. Tarile sarace nu fac ntotdeauna fata cerintelor globale ale comertului si cteodata interesele lor sunt neglijate de catre marele puteri. De aceea si exista OMC care are grija sa monitorizeze comertul si membrii acestei organizatii sunt chemati permanent sa sustina si sa ajute cele mai sarace tari din lume pentru ca acestea sa nvete cum sa cstige beneficii considerabile din sistemul mondial al comertului. ntr-un raport al OMC se spune ca membrii acesteia au obtinut deja un progres privind facilitarea accesului tarilor mai slab dezvoltate pe piata tarilor bogate, sporirea asistentei tehnice si cooperarea mai strnsa ntre OMC si alte organizatii specializate care promoveaza dezvoltarea, avnd memorandumuri semnate cu BM, FMI, OMPI, OMV, UNCTAU, ITC, CEI, etc. O economie globala lanseaza un sistem global al regulilor comerciale, un forum global pentru continuarea negocierii si o platforma globala pentru edificarea unei noi agende a comertului. Lumea are nevoie de un "OMC" puternic, pentru ca aceasta institutie reflecta si reprezinta economia globala asa precum ea exista. Mai mult dect att, OMC reprezinta un cadru de administrare si reglementare al disputelor ntre state. Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar, de asemenea, sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca "status quo", adica integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternativa satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne rentoarcem la trecut un trecut care ne-a demonstrat cu atta claritate cum barierele aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile noastre mai sarace.

CAP I: GLOBALIZAREA

n literatura anglo-saxona globalizarea.este privita ca o tendinta de expansiune a ntreprinderilor pe piata internationala a factorilor de productie: Globalizarea consta n tendinta firmelor de a-si stabili unitatile de productie n lumea ntreaga, adica oriunde piata este suficient de mare pentru a permite economii de scara. Aceasta conduce la cresterea numarului si a marimii ntreprinderilor multinationale.Trasatura de baza a globalizarii rezida n faptul ca marfurile, serviciile, capitalul,munca si ideile sunt transferate pe plan international prin intermediul firmelor. O interpretare asemanatoare a globalizarii o ntlnim si ntr-un dictionar italian: Globalizarea reprezinta un proces recent care consta n realizarea unei piete de dimensiuni mondiale. Acest lucru este posibil datorita nivelarii trebuintelor consumatorilor si standardizarii produselor, precum si
6

dezvoltarii fara precedent a comunicatiilor si mass mediei. ntreprinderile interesate de fenomenul globalizarii sunt caracterizate printr-o structuraelastica, dinamica si cu un continut tehnologic nalt, fie n ceea ce priveste productia, de distributia bunurilor .ntre altele ele sunt nevoite sa-si reexamineze frecvent planurile lor strategice pentru a nu se gasi n situatia de a fi excluse de pe piata puternic concurentiala. Daca privim putin n trecut, putem concluziona ca aceasta definitie abordeaza globalizarea dintr-o perspectiva exclusivista, datorita faptului ca procese de globalizare au existat si n perioadele anterioare n domeniul comunicatiilor, a circulatiei informatiei tiintifice. Semnificative sunt n acest sens congresele internationale de statistica din secolul al IX-lea care au reunit periodic reprezentantii statelor Europei si ai Americii la Bruxelles (1853), Paris (1855), Viena (1857) si Londra (1860) pentru obtinerea unor date statistice prin care sa se dezlege probleme de stiinta, de legislatie si de administratie, pentru ca n culegerea acestor date statistice sa se introduca o uniformitate.Figura centrala a perioadei respective este economistul Dionisie Pop Martian, care referitor la desfasurare acestor congrese afirma urmatoarele: scopul principal al congreselor statistice este ntlnirea barbatilor din toate tarile care se ocupa cu aceasta stiinta pentru a se ntelege asupra modului de a o cultiva n mare ct se poate de uniform, spre a nlesni comparatiunea rezultatelor Globalizarea nu se refera numai la activitatea firmelor si la fluxurile comerciale pe care acestea le provoaca, ci include n egala masura si globalizarea financiara care joaca un rol important n economia mondiala .Unele lucrari dedicate acestui subiect considera caglobalizarea trebuie privita ca o faza specifica de internationalizare a capitalului si de punere a-n evidenta a posibilitatilor sale de valorificare la scara ansamblului regiunilor lumii, adicaoriunde se gasesc resurse si piete de desfacere. Astfel globalizarea este tratata ntr-un context mai larg, ea fiind rezultatul conjugat a doua momente distincte dar strns interconectate ntre 72ele. Primul moment este legat de o lunga perioada de acumulare a capitalului nceputadupa terminarea primului razboi mondial, nsa ntrerupta de crize si razboaie devastatoare cum ar fi cel de al doilea razboi mondial, iar al doilea moment este marcat de adoptarea unor masuri de liberalizare a vietii economice internationale, de privatizare si legislative aplicate la nceputul anilor 80. Toate acestea au condus la pierderea partiala a capacitatii de a promova o dezvoltare economica autocentrata si independenta, concomitent cu disparitia unor trasaturi specifice ale pietelor nationale. Liberalizarea schimburilor, aparitia noilor tehnologii mai performante au determinat marile grupuri industriale sa se organizeze n firme retea. Ca urmare procesul de acumulare a capitalului este impulsionat, prin exploatarea noilor oportunitati oferite de automatizare. Datorita acestor transformari majore intervenite n economia contemporana, literatura de specialitate a constatat aparitia unui fenomen nou si anume al oligopolului mondial fenomen privit ca o forma de piata ncadrata ntr-un spatiu de rivalitate industriala. Acest spatiu s-a format pe baza expansiunii mondiale a marilor firme si a interactiunii investitiilor promovate de ele n SUA, Uniunea Europeana, Japonia fiind un rezultat firesc al procesului de globalizare a economiei. Globalizarea a nsemnat ncercarea de integrare simultana a celor trei piete specifice oligopolului mondial adica piata marfurilor si serviciilor, piata capitalului si tehnologiile si piata muncii. Aceasta integrare s-a dezvoltat n mai multe etape. ntr-o prima etapa globalizarea a cuprins piata bunurilor si serviciilor pentru ca n etapa urmatoare, sa intre n circuit tehnologiile si piata financiara, pe ultimul loc situndu-se piata muncii. Semnificatiile globalizarii sunt tratate uneori si prin prisma altor coordonate cum ar fi distantele: Globalizarea este un proces n care distantele geografice au ncetat de a mai fi un factor determinant n stabilirea relatiilor economice, politice si social-culturale. n aceasta definitie gasim reunite att aspecte obiective ct si subiective ale globalizarii. Desi distantele geografice sunt mai putin relevante, globalizarea a cstigat puteri, forta datoritafaptului ca oamenii au devenit constienti de marile posibilitati deschise de noile tehnologii si strategii.

Cunoscutul om de stiinta englez John Dunning, care s-a ocupat ndeaproape de studiul globalizarii opteaza pentru urmatoarea definitie: Globalizarea se refera la multiplicarea legaturilor si interconexiunilor dintre statele si societatile care fac parte n prezent din sistemul mondial .Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile si activitatile desfasurate ntr-o parte a lumii au consecinte semnificative pentru indivizi si comunitati situate la mari distante una de alta. Globalizarea are doua trasaturi distincte: sfera de actiune (ntinderea) si intensitatea (sau adncimea). Pe de o parte, ea defineste un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau opereaza pretutindeni n lume, fapt ce mprumuta acestui concept o conotatie spatiala. Pe de alta parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interactiune, interconectare sau interdependenta ntre statele si societatile care alcatuiesc comunitatea mondiala. Prin urmare, alaturi de extinderea legaturilor are loc o adncire a proceselor globale Comentnd aceasta definitie n lucrarea sa (The Advent of Alliance Capitalism ) John H. Dunning subliniaza ca avem de a face cu doua forme ale globalizarii: una superficiala si alta profunda. Cea superficiala are n vedere angajarea unei tari, ca entitate economica de sine statatoare n schimburi comerciale, cu un singur produs, cu o alta tara privita si ea ca o entitate distincta. Cea de-a doua forma a globalizarii vizeaza tranzactiile pe care un stat le efectueazacu un numar mare de state din toata lumea aceste tranzactii fiind coordonate de asa manieranct sa serveasca interesele comune ale unei comunitati mondiale globalizate. Unii autori definesc procesul de globalizare pornind de la o ntrebare aparent simplasi anume:ce a adus nou acest proces al globalizarii economiei? ncercnd sa raspunda la aceasta ntrebare autorii de mai sus pun pe primul plan cresterea interdependentei aratnd caevenimentele dintr-o tara au devenit strns legate de ceea ce se ntmpla n alte state n lume. Ca urmare, procesul de globalizare a nceput sa fie privit c o modalitate sau sistem De receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de 73interactiunea multiplelor procese si fenomene economic, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice. S-a creat un sistem al pietelor interdependente, care obliga firmele sa adopte o strategie globala valabila pentru ntreaga planeta care conduce la o globalizare a concurentei. Astfel, pe masura ce pietele devin interdependente si companiile si coordoneaza activitatilestrategice peste hotare, competitivitatea ncepe sa aiba un rol tot mai mare .Datorita acestui fapt, consecintele succesului sau insuccesului competitiv pe o piata nationala vor avea un impact important asupra competitivitatii de ansamblu a firmei, fiind resimtite pretutindeni n lume. n contextul globalizarii economice si n special a celei europene o importantadeosebita o prezinta prevederile Contractului de la Maastricht cu referire la realizarea Uniunii Economice si Monetare, cadrul de asigurare a stabilitatii economice a Europei, care are n vedere cresterea importantei globale a pietei financiare europene n comparatie cu zonele de influenta ale dolarului sau ale yenului; realizarea unei piete transatlantice care sa conduca n continuare la reducerea taxelor vamale si la nlaturarea altor bariere care stau n calea comertului international. Actiunile ntreprinse n acest sens au condus la ncheierea unor acorduri regionale cunoscute sub denumirea de NAFTA (Acordul de liber Schimb al Americii de Nord); APEC (Forul de Cooperare Economica AsiaPacific); MERCOSUR (Zona de Liber Schimb Latino-americana formata din Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay); AFTA (Zona de Liber Schimb din Asia de Sud-Est); CEFTA (zona de Liber Schimb din Europa Centrala); UE (Uniunea Europeana). Acordurile regionale orientate spre liberalizarea relatiilor dintre statele nationale reprezinta pasi siguri n directia globalizarii n contextul n care se vorbeste tot mai mult despre colaborarea dintre regiuni (avem n vedere colaborarea dintre Asia si Europa demarata n cadrul procesului ASEM Asia - Europe Meeting de la Bangkok din martie 1996 ).O analiza de profunzime conduce la concluzia ca globalizarea are explicatie n mare parte tridimensionala: Liberalizarea circuitului financiar international care determina o intensificare a schimburilor internationale. n perioada 1980-1994 cifrele statistice indica o crestere semnificativa a exportului si a produsului intern brut la nivelul mondial. Marile firme utilizeaza cu precadere strategia de a investi n strainatate

cunoscnd o crestere substantiala(de cinci ori fata de anul 1980 )n Europa de Nord, Asia de Sud-Est si America de Nord. Dezvoltarea tehnologica fara precedent cu consecinta directa a trecerii treptate la o societate informationala a facut posibila accelerarea substantiala a circulatiei bunurilor dar si generarea de noi cereri. Mobilitatea fortei de munca si deplasarea acesteia dintr-o tara n alta n functie de nivelul sau de codificare si de existenta n continuare a unor reglementari legale care mbracaforme diferite de la o tara la alta. Existenta ntreprinderilor multinationale (acestea fiind definite ca ntreprinderi cu structuri organizatorice complexe care depasesc granitele nationale, cu un orizont lung de timp) si a aliantelor strategice (structuri organizatorice proiectate pentru o perioada limitata de timp si pentru un anumit tip de resurse ). Experienta acumulata de catre firmele nationale si multinationale n ultimele decenii confirma faptul ca cele mai mari beneficii au fost obtinute de acele ntreprinderi care au reusit sa integreze ultimele realizari din domeniul stiintei si tehnologiei n cadrul propriei organizatiei si au promovat n acelasi timp standarde nalte pentru pregatirea profesionala a personalului. Urmarind toate aceste transformari nu putem sa nu observam ca trasaturile mentionate pe parcursul capitolului nostru nu sunt uniforme pentru toate firmele sectoarele si tarile, unele piete cum este cea financiara beneficiind de un grad de globalizare mai nalt, n timp ce altele cum ar fi cea tehnologica ramn la nivel national sau regional. Globalizarea este un termen foarte uzitat cruia i putem atribui numeroase semnificaii. Prin acest termen putem nelege dezvoltarea pieelor financiare globale, creterea corporaiilor transnaionale i dominaia lor crescnd asupra economiilor naionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaz globalizrii, incluznd ptrunderea valorilor de pia n acele domenii de care ele nu aparin n mod tradiional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodat despre globalizarea informaiei i a culturii, despre rspndirea televiziunii, a Internetului i a celorlalte forme de comunicare i despre mobilitatea crescut a comercializrii ideilor. Globalizarea este un termen foarte uzitat cruia i putem atribui numeroase semnificaii. Prin acest termen putem nelege dezvoltarea pieelor financiare globale, creterea corporaiilor transnaionale i dominaia lor crescnd asupra economiilor naionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaz globalizrii, incluznd ptrunderea valorilor de pia n acele domenii de care ele nu aparin n mod tradiional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodat despre globalizarea informaiei i a culturii, despre rspndirea televiziunii, a Internetului i a celorlalte forme de comunicare i despre mobilitatea crescut a comercializrii ideilor. Aa cum am definit-o, globalizarea este un fenomen relativ recent care deosebete prezentul de ceea ce se petrecea acum 50 sau chiar 25 de ani. La sfritul celui De-al Doilea Rzboi Mondial, tranzaciile Internaionale de capital erau strict controlate de majoritatea statelor. Instituiile rezultate la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaional (FMI) si Banca Mondial, au fost concepute tocmai pentru a facilita comerul internaional i investiiile ntr-un mediu caracterizat prin restricionarea fluxurilor de capital privat. Controalele asupra micrilor de capital au fost treptat nlturate, iar pieele financiare off- shore, stimulate i de criza petrolului din anul 1973, s-au dezvoltat rapid. Micrile internaionale de capital s-au accelerat la nceputul anilor `80, n timpul lui Ronald Reagan i Margaret Thacher, pieele financiare devenind cu adevrat globale la nceputul anilor '90, dup colapsul imperiului sovietic. Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. ntreprinderea privata este apt s produc bogie dect statul. Mai mult, statele au tendina de a abuza de propria putere. Globalizarea ofer un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura. Concurena liber la scar global a eliberat talentele antreprenoriale i creative i a accelerat inovaiile tehnologice. ns globalizarea are i latura ei negativ. n rile mai puin dezvoltate, muli au suferit din cauza globalizrii fr a primi un sprijin n ceea ce privete sistemul de securitate social. Globalizarea a produs o alocare defectuoas a resurselor ntre bunuri private i cele publice. Pieele sunt capabile s rspund i altor necesitai sociale. Pieele financiare globale pot nate crize. Este posibil ca locuitorii
9

din rile dezvoltate s nu fie pe deplin contieni de urmrile devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendina de a lovi mai crunt n rile n curs de dezvoltare.

10

CAP II Efectele globalizarii asupra mediului


2.1 EFECTELE GLOBALIZARII ASUPRA MEDIULUI
Pentru a fi n msur de a rspunde la o nou datare a ordinii lumii, dreptul internaional al mediului va trebui s se fundamenteze pe careva mutri eseniale. Ecologia este nu mai mult dect o tiin biologic, o doctrin sau micare ideologic ( politic sau civil), dar a devenit de asemenea o surs fundamental de drept ca o regul ntre umanitate i mediul lor de trai. n acelai timp globalizarea necontrolat a tulburat valorile tradiionale ale societii umane, i modalitile de operare cu complexitile de globalizare care sunt nc nu pe deplin adaptate la cerinele noilor realiti. Dreptul mediului a fost ntotdeauna, indiferent de nivelul su sau forma, un drept de specii, fiind esenialmente axat pe conservarea suprem exprimnd o penetraie n subcontientul uman al conceptului de responsabilitate pentru mediu. Aceasta ar trebui s fie exprimat concret prin iniierea i implementarea unei strategii globale de mediu, unei politici i, nu n cele din urm, legea, toate adecvate la scopurile propuse. Eco-globalizarea i asum schimbarea ntr-o intra i inter-generalizatoare solidaritate n drept, intit de a asigura conservarea biosferei cu omenire ca o parte integral. Scopul de baz propus este de a rezolva aparentele contradicii antagoniste ntre sursa antropologic i propunerea eco-centric, precum i soluiile promovate n aceast direcie sunt adecvat reflectate la nivelul legal substanial. n exprimarea n particular, unica limit este frontiera ntre societate i natur; dac aceea este completatcu cerinele dreptului natural, reglementarea legal rmnnd ineficient, i dac nu este legal sancionat, nu trebuie s fie asimilate cu aciunea coerent i social efectiv. Mai mult ca att, inserarea conceptelor specifice, cum ar fi dreptul viitoarelor generaii, dreptul speciilor, etc cu implicri asociate, implic, tendina ieit din careva matrice tradiionale i de asemenea afirmaii complete ale particularitilor definite. Esena ecologic a dreptului este curent caracterizat, din punctul legal de vedere i la un stagiu incipient, cu cel puin dou elemente: recunoaterea i garantarea drepturilor fundamentale ale omului la sntate i la un mediu ecologic balansat, i aezarea interferenei ecologice ca un drept fundamental respectiv. Crearea monitoringului a fost determinat de apariia pericolului creterii nivelului global al polurii de care sunt legate efecte diferite la scara ntregii biosfere. n prezent, o atenie deosebit se acord definitivrii elementelor metodologice pentru organizarea activitii de monitoring att n privina principalelor componente ale mediului (ap, atmosfer, sol) ct i pentru evacuarea n mediu a deeurilor periculoase. La Consftuirea interguvernamental convocat de Programul ONU pentru Mediu nconjurtor n 1974, la Nayrobi, au fost elaborate recomandri referitoare la principii i scopurile S.G.M.M.I. i s-au formulat criteriile de stabilire a listei prioritilor, list care include indicatorii calitii mediului natural, precum i lista substanelor poluante prioritare ce trebuie s fie supravegheate. Totodat, s-au propus urmtoarele domenii de aplicare a monitoringului: control continuu al polurii de fond a atmosferei, precum i n zonele urbane i centrele industriale; control continuu al polurii mrilor i oceanelor; control continuu al gradelor de poluare a solului. Un rol important al sistemului global de monitoring al mediului nconjurtor const n stabilirea actualului fond al strii biosferei. n acest context o importan deosebit prezint constituirea i funcionarea corespunztoare a sistemelor naionale ale monitoringului de fond, deoarece numai metodele unificate de observaie i analiz pot asigura obinerea de date comparabile, necesare pentru aprecierea general a strii mediului.
11

2.2. Impactul globalizarii asupra mediu Dreptul international al mediului contemporan este rezultatul exclusiv al nevoilor sociale si formal al ordinii politico-legale, precum si al mecanismului stabilit dupa cel de-al doilea razboi mondial, prin Carta San Francisco (24 octombrie 1945), care a dat o expresie unei lumi regionalizate economic, ideologic si militar. Globalizarea (economica) a cerut un centru unic al adevaratei puteri, in jurul careia graviteaza ceilalti, a impactului regional, chiar uneori prin a atinge acele pretentii precum ca lumea s-a transformat intr-o uriasa piata, guvernata de drepturi economice de cerere sau oferta. Eco-globalizarea totusi, asuma planetizarea in importanta si scara problemelor de protectie a mediului si conservarea naturii, ambele n ceea ce privete noua datare a economiei lumii, i interesele vitale generale de meninere a balanei eseniale a eco-sferei. Din acest punct de vedere, globalizarea neo-liberal include ambele, beneficii si obstacole, la o noua apropiere, aa cum ar fi globalizarea mediului. Eco-globalizarea este n primul rnd o strategie a supravieuirii umane, ca de la o specie la alta, si apropierea cerinelor de dezvoltare uman natural care ar trebui s presteze o co-abitudine ce devinete dimensiunile de manifestare la ziua de azi a Planetei. Potrivit principiului su de afirmaie concret si fundamental gndete global, acioneaza local proiectul ecologic include tot mai mult si mai mult apropierea global de problemele pe care este axat s le rezolve. Secolul XXI este cel al globalizrii economice i schimrilor mari trans-naionale, incluse n mediu, i alte state este prea mic s asume responsabilitatea n rezolvarea lor n afar ori independent de un context regional adecvat. Uniunea Europeana este un exemplu elocvent din acest punct de vedere, mai mult dect att i-a asumat rspunderea de a promova esenele globale ale mediului. La nivelul normelor legale, primul rspuns a fost valul conveniilor de cadru, multe dintre care trgndu-se din Convenia de la Rio de definire a problemelor globale ale mediului: stratul de ozon (Viena, 1986), schimbarea climei (Rio, 1992), biodiversitatea (Rio, 1992). Ele implementeaz un specific management global i mecanism regulatoriu, justificat de dezvoltri prin protocoale adiionale, gradual negociate si implementate. Tot mai mult i mai mult este evident conflictul de interese privind globalizarea economic, procesul lor de implementare (ca n cazul Protocolului Kyoto din 1997) fiind ntrerupt. O alt expresie a acestui conflict este rzboiul de inspiraie economic i nuan de mediu ntre SUA i Uniunea European din punct de vedere al organismelor general modificate. Proviziunea n reglementarea acestor fenomene naturale este tot mai frecvent n termeni concrei (nclzirea global din august 2003 n Europa de Sud-Vest a fost o bun ilustrare a acestui fapt) cernd dezvoltarea tratatelor existente prin protocoale adiionale si promovarea unor noi i inovative mecanisme, n implementarea rezervelor lor, ajustate de specifice dezvoltri a globalizrii neoliberale, aceasta realiznd conexiunea necesar ntre dou tendine fundamentale contemporane dar fr concesiuni majore din punctulde vedere al proteciei i conservrii mediului. Mai mult, particularitile eco-globalizrii implic continuitatea reglementrilor legale, i astfel controleaz cauzele i factorii sursei problemelor globale, i respectiv cum sunt implementate msurile. O importan sporit n ambele domenii de dezvoltare i implementare a dreptului au organismele non-statale (NGO, grupurile de cercetri tiinifice, comuniti) precum i legtura cu dreptul mediului (public/privat, naional/regional/internaional). 2.3 Problemele proteciei mediului n Europa i imperativul cooperrii regionale. Dezvoltarea cooperrii europene privind protecia i conservarea mediului se justific prin multiplele premise social-economice, instituionale i ecologice. n primul rnd, continentul nostru cunoate o foarte mare densitate a popoarelor i o industrializare puternic, combinarea acestor doi factori supun mediul unor riscuri deosebit de ridicate de deteriorare.

12

O asemenea realitate se exprim printr-o poluare avansat a aerului, apei, vegetaiei i celorlali factori naturali. Din alt punct de vedere dintre toate regiunile Europa cunoate procesul de unificare celmai avansat. n vestul continentului, structurile de integrare create nc din anii 50 converg spre crearea unei Comuniti tot mai omogene. Demontarea sistemului totalitar din estul Europei a condus la unificarea dup peste 5 decenii de dezvoltare separat i contradictorie a continentului nostru din punct de vedere politico-solcial i a creat premizele integrrii statului din aceast zon n mai vechile structuri europene occidentale. n acest mod, unitatea mediului natural i gsete treptat suprastructura politico-economic i social necesar ocrotirii sale adecvate fa de multiplele i esenialele agresiviti din partea mediului uman.

CAP III Strategii solutionare


In momentul in care problemele incep sa dobandeasca un caracter din ce in ce mai
13

global, atunci solutionarea lor politica trebuie sa devina si aceasta de ordin global . In acest sens exista nenumarate proiecte, care vizeaza inclusiv constituirea unui stat global. Si pentru ca acesta ramane cel putin pentru viitorul apropiat o utopie, si pentru ca, dupa parerea multora, acesta nu este nici macar de dorit, s-a incercat gasirea unor forme organizationale noi, capabile sa adapteze politica la noua era a globalizarii. In acest scop a fost inventat conceptul de global governance. Global governance semnifica: conducere a lumii fara un sistem global de conducere; o politica interna la nivel mondial; politica a noii ordinii mondiale; politica in secolul XXI; un concept opus neo-liberalismului; un raspuns la globalizare. In timp, s-au consacrat o serie de definitii in ceea ce priveste notiunea de global governance, precum corectura politica a economiei de piata globalizate in sensul unei implicari a sistemului politic in scopuri sociale mai cuprinzatoare, opinie exprimata de Holger Mrle.Tot in sensul celor exprimate mai sus, Dirk Messner si Franz Nuscheler precizeaza despre aceasta ca este nu doar un concept de politica externa, ci un proiect in scopul reorganizarii politicii la toate nivelele de activitate Global Governance inseamna prevenirea pericolului ca politica sa isi piarda functiile si implicarea in favoarea impunerii unor logici de sistem anonime si a formarii unei lumi de-statalizate. In timp, au fost cautate diverse strategii de solutionare, care sa nu puna la indoiala avantajele economice si politice ale globalizarii, potrivite pentru depasirea sau diminuarea nedreptatilor aparute pe parcurs precum si pentru intampinarea pericolelor. Aceasta functie a primit intre timp denumirea de Global Governance. De asemenea, putem spune ca reprezinta un sistem complex, cu multiple nivele, de guvernare dincolo de statul national, o incercare de rezolvare a problemelor de ordin global si opusul reglementarilor a caror esenta o reprezinta liberalizarea si globalizarea pietelor. In opinia lui Klaus Mller, globalizarea reprezinta un concept nascut de pe urma deficitului de reglementare a politicii globale, prin care se incearca consolidarea competentelor si a transparentei institutiilor internationale prin implicarea unor actori nonstatali. Intr-o incercarea simplista de descriere a celor mentionate mai sus, putem exprima ideea conform careia capitalismul este o fiara puternica si plina de vlaga, care poate revigora economia asta daca a fost mai intai imblanzita de institutiile civile, statale si politice. Globalizarea a eliberat fiara din cusca in care era tinuta, dezlantuind astfel un capitalism salbatic, care, la fel ca o fiara eliberata, s-a reintors la instinctele sale de a vana si devora totul. In acest sens, scopul Global Governance reprezinta o reimblanzire a fiarei , eliberata de globalizare. Repartizarea neuniforma a castigurilor, impozitele neplatite de centrele financiare offshore, crizele internationale ca rezultat al unor miscari de capital speculative, o concurenta rusinoasa la nivelul local, din cauza potentialelor amenintari venite din directia companiilor multinationale, precum si celelalte consecinte nefaste ale globalizarii economice pot fi analizate numai in context global, actorii de la toate nivelele trebuind sa coopereze. Acelasi lucru este valabil si pentru alte probleme globale, de la efectul de sera sau fenomenul migratiei si pana la criminalitatea internationala si distributia armelor de distrugere in masa. Statul national este prea mic pentru a rezolva in mod eficient aceste probleme. Prima imblanzirea capitalismului de succes a avut loc in interiorul granitelor statale. Numai ca acum aceste granite, care definesc pana la urma statul, se afla intr-un profund antagonism cu lipsa totala de limite presupusa de globalizare: statul national erodeaza, el nu mai poate duce bun sfarsit unele functii
14

importante ale sale, ca de exemplu garantarea sigurantei cetatenilor sai in aceasta epoca a armelor de distrugere in masa. Putem afirma faptul ca Global Governance nu este un proiect romantic pentru o lume unica, ci un raspuns realist la provocarile globalizarii. Astfel, Global Governance incearca sa gaseasca strategii de solutionare ale problemelor globale. Necesitatea unor noi cai de solutionare politica a problemelor existente este un fapt aproape necontestat, arhitectilor Global Governance li se reproseaza insa deseori ca proiectele lor sunt utopice. Cel mai avansat model de cooperare intre state si societati este Uniunea Europeana, care ar putea fi astfel considerata un laborator al Global Governance. Dar si in cadrul UE poate fi observata aceeasi dilema referitoare la eficienta si democratie. Trebuie sa avem insa in vedere faptul ca statele europene se aseamana mult mai mult intre ele decat statele la nivel global.

CAP IV: grafice, calcule ,tabele

15

16

De problemele comunitatii tinerii sunt preocupati in urmatoarele procente: 48.97 da.dar nu se implica 33.33 indiferenti 11.38 da.si ajuta la rezolvarea lor 7.32 nu sunt preocupati

17

18

CAP V concluzii
Globalizarea creeaza oportunitati extraordinare si aduce un intens progres in anumite domenii, in acelasi timp creandu-se expectatii de mari proportii in cele mai variate zone ale globului. Sfarsitul lumii bipolare a reprezentat o ocazie foarte buna de a face o ordine internationala mai umana. In loc de asta asistam la o globalizare de natura economica ce a scapat de sub control politic, ducand astfel la haos economic si la devastare ecologica in multe parti ale globului. Globalizarea este in mod incontestabil, purtatoare de inegalitate, coexista impreuna cu dinamica capitalismului, fiind cunoscut faptul ca tot ceea ce reprezinta capitalismul, nu este umanism. Globalizarea este totusi o realitate, probabil reversibila, si orice tara care-si pregateste in mod temeinic viitorul, se vede nevoita sa interfereze cu aceasta. Nu trebuie sa uitam un aspect de o importanta majora, precum faptul ca ultimul stadiu al oricarei civilizatii este caracterizat de unificarea politica fortata a constituentilor sai, intr-un singur stat pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are att un impact pozitiv, ct si unul negativ. Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori interactiunea dintre tari, care la rndul ei deschide noi posibilitati pentru dezvoltarea civilizatiei umane, n deosebi n sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice ntre diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire. Odata cu aceasta, globalizarea comporta si noi provocari. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice si tehnologice, criminalitatea transnationala, terorismul international etc. Expansiunea necontrolata a unor modele culturale de calitate ndoielnica aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor, amenintnd originalitatea lor. Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru economiile nationale. n acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrnge negativ n special asupra tarilor n curs de dezvoltare, astfel nct acestea ar putea ramne departe de progres sau chiar n afara lui. Cresterea interdependentei n relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de "securitate nationala si internationala" Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii. Starea securitatii internationale influenteaza din ce n ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global , acordarea asistentei n crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale.Exista opinii conform carora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, a ntregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut loc si naintea primului razboi mondial, cnd lumea a fost mpartita ntre marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat. Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si procesul de decolonizare au ncetinit putin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor si a politologilor.Mai nti de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme nchise n elemente ale unui sistem mondial. Se schimba nsusi notiunea de "economie nationala". Institutia economica de baza devine corporatia transnationala, care si amplaseaza fabricile si si comercializeaza produsele acolo unde i este mai convenabil, fara a lua n considerare existenta granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala a muncii, iar n cadrul unui singur stat, fie si dezvoltat, apare "economia "dubla, apar "enclave nfloritoare", "regiuni donatoare, regiuni creditabile". Regiuni ntregi se transforma n
19

furnizori de materie prima si piete de desfacere pentru corporatiile transnationale, fara a dezvolta productiile proprii. Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme social-politice. n discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de "nvinsi"- acestea sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni ntregi care s-au pomenit n afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor din tarile dezvoltate spre tarile n curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii n diverse domenii. Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este ntr-o crestere continua. Astfel, cred ca globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem informationa l si financiar unic, care cuprind ntreaga lume si este legat cu accesul absolut la informatie si cu miscarea rapida a capitalului. Aceasta constituie n fond, cel mai nalt nivel al integrarii care a nceput n Epoca marilor descoperiri geografice. Consider ca trebuie discutate rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazeaza pe niste tehnologii absolut noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globala si alte lucruri frumoase, dar despre faptul ca pentru prima data n istoria omenirii afacerea cea mai profitabila nu rezida n schimbarea obiectelor nensufletite, dar n crearea unei constiinte vii. Daca pe parcursul ntregii sale istorii omenirea nu a facut altceva dect sa schimbe natura, atunci n prezent presiunea antropgena asupra naturii a atins nivelul critic, si omenirea nu mai rezolva problemele aparute prin acomodarea naturii la propriile interese ci invers pe cale acomodarii proprii la natura. Pragul creat n urma aparitiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabila afacere. Daca nainte de modelarea constiintei oamenilor se ocupau dictatorii si chiar multe dintre tarile democratice, n prezent acest lucru a devenit, pentru prima data, cel mai convenabil si mai eficace tip de afaceri. Daca mai nainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum de aceasta se ocupa orisicare producator de conserve pentru pisici. Este clar ca acest proces duce la schimbari internationale, deoarece concurenta capata noi resurse.Aceasta, nsa, implica o destabilizare si nesiguranta globala. De exemplu, elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informationale, este concentrata n SUA, Germania si Japonia. La etapa actuala americanii, germanii si japonezii s-au distantat enorm si determina, practic, evolutia omenirii. Poate parea straniu, dar globalizarea nseamna si limitarea democratiei, deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este ndeajuns sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. n urma acestor activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei - ea ncepe sa gndeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza tot mai mult si mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea lumea si prin felul de a gndi. Chiar daca si n cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei n constiinta conducatorilor (elitei), atunci n momentul n care aceasta elita devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila. Astfel, potentialul democratiei se reduce la careva 20 sau 30 la suta din populatie. n majoritatea tarilor apar doua paturi sociale una este acea parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor, obtinnd si un profit ,si toti ceilalti, care sunt doar niste obiecte ale influentei. Dupa parerea mea, acesta ar fi unul dintre motivele reactiilor repulsive vis-a-vis de globalizare.

BIBLIOGRAFIE
20

Virgil Gheorghita, Aristide Cociuban Economie mondiala, ed.Politeia SNSPA, 2002; Sterian Dumitrescu Economie mondiala, ed.Interprint, Bucuresti, 1994; Tribuna economica nr.18/2002; Tribuna economica nr.38/2002 Tacu, A., P., Saizu, I., Statistica n opera economistului Dionisie Pop Martian, Editura Pan-Europe, Iasi, 1993

Anexe

21

22