Sunteți pe pagina 1din 4

Încercările generatoarelor sincrone pentru autovehicule

1. Noţiuni teoretice

La noile construcţii de autovehicule s-au extins utilizarea generatoarelor sincrone (alternatoarelor) – ca sursă de energie electrică- în locul generatoarelor de c.c., rolul colectorului fiind preluat de redresorul conectat la bornele generatorului. Faţă de generatoarele de c.c., G.S. de pe autovehicule au armătoarele avantaje: puterea specifică

(pe unitatea de masă) de 2,5 ÷ 5 ori mai mică, turaţia maximă n max = 1200 rot/min faţă de 3500÷7000 rot/min, lipsa colectorului, construcţia rotorului este realtiv simplă, nu necesită limitator de curent, masa totală 3,5÷5 k faţă de 8÷15 kg. Din toate acestea rezultă că GS au o construcţie şi o întreţinere mai simplă, sunt mai robuste şi au o fiabilitate ridicată. Dezavantajul sistemelor GS – redresor constă în numărul relativ mare de diode

redresoare (6÷9 bucăţi), care sunt costisitoare şi pot f scoase uşor din funcţiune în cazul supracurenţilor. În general, alternatoarele pentru automobile se construiesc c u indusul pe stator şi inductorul pe rotor. În prezent, construcţia cea mai răspândită este cea a alternatorului cu excitaţie electromagnetică, cu două inele colectoare, având polii inductorului sub formă de gheară. La acest tip, înfăşurarea de excitaţie se compune dintr-o singură bobină aşezată concentric pe miezul rotorului, ceea ce permite o construcţie simplă şi economică. Datorită polilor în formă de gheară şi a suprafeţelor trapezoidale ale tălpilor acestora, se obţine o formă convenabilă a curbei tensiunilor electromotoare induse în înfăşurarea statorică. Fazele înfăşurării trifazate a statorului pot fi conectate în stea sau în triunghi. Legarea în stea se foloseşte, în general, la alternatoarele de mică şi medie putere pentru autoturisme şi autocamioane, pe când legarea în triunghi se utilizează la cele de putere mare, în special la autobuze. Pentru grupul generator sincron-redresor cu diode prezintă importanţă următoarele caracteristici de funcţionare:

a. Caracteristicile de funcţionare în gol, pe partea de c.c., U cco = f(I ex ) la I cc = 0 şi n = cst. şi U cco = f(n) la I cc =0 şi I ex =ct. Dacă se notează cu Uf tensiunea de fază a GS, se poate scrie expresia de calcul a tensiunii redresate, la mersul în gol, pentru redresorul trifazat în punte, sub forma:

U = k U = 2,34 U cco R f f 3 6 U cco
U
=
k
U
= 2,34
U
cco
R
f
f
3
6
U cco
k
=
=
≅ 2,34
R
U
π
f

Este factorul de redresare a tensiunii .

b. Caracteristicile externe, Ucc = f(Icc), la n=ct.

Conform ecuaţiei de tensiuni în curent alternativ, pentru o fază a GS:

U

=

U

e

0

jX

ad

I

d

jX

aq

I

q

jX

σ

I

RI

Tensiunea la bornele acestuia, U, scade la creşterea curentului de sarcină datorită căderilor de tensiune pe rezistenţe R şi pe reactanţa de dispersie ale fazei, cât şi datorită efectului demagnetizant al reacţiei tranversale (reacţia longitudinală are efect redus, deoarece unghiul de defazaj între fazorii tensiune şi curent este mic, determinat numai de unghiul de comutaţie al diodelor). Pentru tensiunea la bornele redresorului se poate scrie relaţia:

U

cc

=

U

cco

3

π

X

k

I

cc

2

R

k

I

cc

1

3

γ

4

π

 

2

U

v

Adică tensiunea la bornele redresorului scade, la creşterea curentului de sarcină, şi datorită procesului de comutaţie al curentului între diode şi căderii de tensiune pe ventile (U v ). S-a notat

1

cu γ - unghiul de comutaţie şi cu X k şi R k – parametrii circuitului de comutaţie, determinaţi de parametrii GS. Procesul de comutaţie şi U v determină o variaţie mai mare a tensiunii pe partea

de cc decât pe partea de ca.

c. Caracteristica de reglaj, I ex = f (Icc), pentru n = ct = n med şi U cc =U ccn . Se poate ridica o infinitate de astfel caracteristici (pentru diferite valori ale turaţiei), însă prezintă importanţă cea corespunzătoare turaţiei medii. Pentru turaţii mai mari, caracteristicile se deplasează în jos, iar pentru turaţii mai mici se deplasează în sus, fiind mai mult afectate de saturaţie (cu scăderea turaţiei creşte Iex pentru a asigura Ucc=Uccn).

d. Caracteristica I cc =f(n), pentru I ex =I exn şi R s =R sn , care, la altă scară, reprezintă şi caracteristica Ucc=f(n); această caracteristică se abate de la cea liniară datorită căderilor de tensiune.

e. Caracteristica I ex =f(n), pentru U cc =U ccn şi rezistenţa de sarcină R s =ct=R N .

Caracteristicile de la punctele b÷e dau informaţii despre modul (limitele) în care trebuie modificat curentul de excitaţie – cu ajutorul regulatorului prezent pe autovehicul – astfel încât

tensiunea la bornele redresorului să rămână în anumite limite (12 V ÷ 15 V) când rezistenţa de sarcină este constantă şi turaţia se modifică în limitele (n mim ÷n max ).

modific ă în limitele (n m i m ÷ n m a x ). 2. Chestiuni

2. Chestiuni de studiat.

a. Identificarea elementelor constructive ale alternatorului.

b. Determinarea exeperimentală a datelor necesare pentru;

i. trasarea caracteristicilor de funcţionare în gol pe partea de c.c.;

ii. determinarea factorului de redresare;

iii. trasarea caracteristicilor externe;

iv. trasarea caracteristicii de reglaj I ex = f (I cc ), pentru n = ct = n med şi

U cc =U ccn ;

v. trasarea caracteristicii I ex =f(n), pentru U cc =U ccn şi reziatenţa de sarcină R s =ct=R N (R sN este rezistenţa de sarcină pentru care se obţin U ccN şi I ccN la n=n med );

2

vi.

trasarea caracteristicii I cc =f(n), pentru I ex =I exn şi R s =R sn (la altă scară

această caracteristică reprezintă şi dependenţa U cc =f(n)

c. Pentru n=n med , atât la funcţionarea în gol (Iexo şi I=0), cât şi în cazul funcţionării la parametrii nominali (U ccn , I ccn ) se vizualizează pe osciloscop tensiunea şi curentul pe partea cc şi pe partea de ca.

d. Verificarea diodelor semiconductoare le scurtcicuit.

3. Modul de lucru.

a. Se demontează un generator sincron pentru autovehiculul DACIA şi se identifică elementele şi particularităţile constructive ale acestuia.

b. Se execută shema de maontaj, punând toate întrerupătoarele pe poziţia deschis, iar AT-urile pe poziţia de tensiune minimă, iar rezistenţele pe poziţiemxmă.

i. Se porneşte MC şi creşterea tensiunii la ieşirea din AT până când turaţia GS (n GS =3n MC sau masurată cu turometrul electronic) devine egală cu n med (precizată la laborator). Menţinând constantă turaţia, se modifica Iex la GS, de la zero până la valoarea pentru care se obţine U cco =1,75 U ccn (U ccn = 12 V). Se citesc 6÷7 valori pentru I ex şi U cco , care se trec în tabelul 1.

Tabelul 1

I

ex (A)

U

cco (V)

Pentru I ex =I exo (obţinut în cazul anterior pentru U cco =U ccn ) constant, se modifică turaţia între n min şi n max (precizate la laborator) astfel încât U cco să nu depăşească 20 V şi se citesc 6÷7 valori pentru n şi U cco , care se trec în tabelul 2. Tabelul 2

n(rot/min)

U

cco (V)

ii. Pentru n=n med şi I=I exo , se măsoară tensiunea de fază a GS, U f şi U cco şi se verifică relaţia lui k R .

iii. Se reglează curentul de excitaţie al GS la I exo şi turaţia GS la n med , după care se închide întrerupătorul corespunzător sarcinii de pe generator, pornind de la valoare maximă. Păstrând constante aceste valori ale curentului de excitaţiei şi turaţiei, se modifică Rs, citind 6÷7 valori pentru Ucc şi Icc, care se trec în tabelul 3. Se repetă aceleaşi operaţii pentru n=n med =ct. Şi I ex =I exn =ct. (obţinut pentru U ccn şi I ccn )

Tabelul 3

I

ex (A)

Icc (A)

U

cc (V)

iv.

Menţinând n=n med =cst. şi U cc =U ccn =cst., se reglează concomintent I cc (cu ajuotul lui R s ) şi Iex citindu-se 6÷7 valori, care se trec în tabelul 4.

Tabelul 4

I ex (A)

I cc (A)

v. Se aduce, din nou, GS în regim nominal de funcţionare (Uccn, Iccn, nmed), pentru care Rs=Rsn. Păstrând constantă această valoare a lui Rs, se modifică concomitent, n şi I ex astfel încât U cc =U ccn =cst, citindu-se 6÷7 valori, care se trec în tabelul 5.

3

Tabelul 5

 

n(rot/min)

         

I

ex (V)

         
 

vi.

Se aduce GS în regim nominal şi, păstrând R s =R sn = şi I ex =I exn , se modifică n între nmin şi n max, citindu-se I cc . Datele se trec în tabelul 6.

Tabelul 6

n(rot/min)

         

I

CC (A)

         

Observaţie: Cu datele trecute în tabele, se traseaza caracteristicile eneunţate anterior.

c. Se reduce la zero curentul din excitaţie al GS, se alimentează la reţea osciloscopul şi se conectează cele două intrări ale acestuia la bornele de ieşire ale RD – pentru vizualizarea lui ucc(t), respectiv lui icc(t). Vizualizarea se face la n=nemd pentru Icc=0 şi Ucc=Uccn, respectiv Icc=Iccn şi Ucc=Uccn. Se conectează cele două intrări ale osciloscopului pe partea de ca a GS între o fază şi nul – pentru vizualizarea lui uf(t), respectiv lui i f (t). Se face vizualizarea celor două mărimi la gol, respectiv la I ccn şi U ccn . Din oscilografierea curenţilor pe fiecare fază (i A ,i B , i C ) sau chiar din forma curbei u cc (t) se poate constata dacă una din diode este întreruptă.

4