Sunteți pe pagina 1din 19

colec]ie coordonat\ de Dana Moroiu

THOMAS WILSON CATHCART s-a n\scut `n 1940, a absolvit Liceul

Needham din Massachusetts `n 1957 [i Harvard College `n 1961. A urmat cursuri la diverse seminarii teologice, printre care University of Chicago Divinity School, McCormick Theological Seminary [i Bangor Theological Seminary. Dup\ `ncheierea studiilor a lucrat `n asisten]a social\, ocupându-se de membri ai grup\rilor din Chicago, a fost [ef al comitetului executiv al Spitalului Mercy din Portland [i a manageriat un c\min filantropic pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA. Platon

scris\ `mpreun\ cu prietenul s\u de o via]\ Daniel

[i ornitorincul

, Martin Klein, a fost ini]ial refuzat\ de patruzeci de edituri. Acceptat\ spre publicare de Harry N. Abrams, a devenit la scurt timp bestseller interna]ional, fiind tradus\ `n peste dou\zeci de limbi.

DANIEL MARTIN KLEIN s-a n\scut `n 1939 [i a studiat `mpreun\ cu Thomas Wilson Cathcart la Liceul Needham din Massachusetts [i la Harvard College. A lucrat ca scenarist pentru emisiuni umoristice [i

concursuri televizate, scriind texte pentru comici ca Flip Wilson, Lily Tomlin [i David Fry. A publicat peste treizeci de volume, atât fic]iune, cât [i non-fic]iune, printre care [i o serie poli]ist\ cu Elvis `n rol de de-

tectiv. Dup\ succesul volumului Platon [i ornitorincul

intitulate Aristotel [i furnicarul merg la Washington (`n preg\tire la Editura Nemira), el [i Cathcart au c\p\tat porecla „Tipii cu filosofia“. ~n prezent lucreaz\ la cel de-al treilea volum de filosofie prin bancuri, intitulat Heidegger and a Hippo Walk through Those Pearly Gates. Ambii tr\iesc `n New England al\turi de so]iile lor.

[i al continu\rii

traducere din limba englez\ A DRIANA B | DESCU NEMIRA

traducere din limba englez\

ADRIANA B|DESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României CATHCART, THOMAS

Platon [i ornitorincul intr\ `ntr-un bar

Thomas Cathcart, Daniel Klein; trad.: Adriana B\descu.- Bucure[ti: Nemira 2009 ISBN 978-973-143-333-2

: mic tratat de filosdotic\ /

I. Klein, Daniel

II. B\descu, Adriana (trad.)

14(38) Platon

Text copyright © 2007 Thomas Cathcart and Daniel Klein Illustration credits:

© The New Yorker Collection 2000/Bruce Eric Kaplan/cartoonbank.com: pg 24;

© Andy McKay/www.CartoonStock.com: pg 38;

© Mike Baldwin/www.CartoonStock.com: pg 100, 112;

© The New Yorker Collection 2000/Matthew Diffee/cartoonbank.com: pg 132;

© The New Yorker Collection 2000/Leo Cullum/cartoonbank.com: pg 146;

© Merrily Harpur/Punch ltd:170;

© Andy McKay/www.CartoonStock.com: pg 184;

First published in the English language in 2006 by Abrams Image, an inprint of Harry N. Abrams, Inc.

Original English title: Plato and a Platypus Walk Into A Bar Philosophy Through Jokes (All rights reserved in all countries by Harry N. Abrams, Inc.)

Understanding

© Editura Nemira, 2009

Ilustra]ia copertei: Irina DOBRESCU Redactor: Oana IONA{CU Concep]ie grafic\: Dana MOROIU, Corneliu ALEXANDRESCU

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.

Orice reproducere, total\ sau par]ial\, a acestei lucr\ri, f\r\ acordul scris al editorului, este strict interzis\

[i se pedepse[te conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-973-143-333-2

~n amintirea bunicului nostru filosofic, GROUCHO MARX, care a rezumat sugestiv esen]a ideologiei la care ader\m, când a spus:

„Astea sunt principiile mele; dac\ nu-]i plac, am [i altele.“

5

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

I

METAFIZICA

Metafizica abordeaz\ Marile ~ntreb\ri `n mod direct:

Ce este existen]a? Care e natura realit\]ii? Avem liber-arbitru? Câ]i `ngeri pot d\n]ui pe un vârf de ac? {i de câte persoane este nevoie pentru a schimba un bec?

DIMITRI: Ceva m\ tot fr\mân\ `n ultima vreme, Tasso. TASSO: Ce anume? DIMITRI: Ce sens are totul? TASSO: Care tot? DIMITRI: P\i, [tii tu, via]a, moartea, dragostea… toat\ sarmaua umplut\. TASSO: Ce te face s\ crezi c\ ar avea vreun sens? DIMITRI: Trebuie s\ aib\. Altfel via]a ar fi… TASSO: Cum? DIMITRI: Am nevoie s\ beau ceva.

R

n

t

13

K

E

D

I

N

L

A

E

I N

&

T

R

A

C

T

H

T

H

O

M

A

A

TELEOLOGIA

Are universul un scop anume? Conform lui Aristotel, orice `n lume are un telos, adic\ un ]el interior pe care este menit s\-l ating\. O ghind\ are telos-ul ei: stejarul; acesta e „sensul de a fi“ al ghindei. P\s\rile au [i ele unul, la fel ca albinele. Se zice c\ `n Boston chiar [i fasolea are unul al ei. Telos-ul este parte integrant\ din `ns\[i structura realit\]ii. Dac\ cele de pân\ acum vi se par abstracte, iat\ c\ `n anecdota urm\toare doamna Goldstein aduce telos-ul cu picioarele pe p\mânt.

Doamna Goldstein se plimba `mpreun\ cu cei doi nepo]i ai ei. O prieten\ se opre[te [i o `ntreab\ câ]i ani au. – Medicul are cinci ani, iar avocatul, [apte, r\spunde ea.

Oare [i via]a omului are un telos? Aristotel a[a credea, considerând c\ telos-ul vie]ii omene[ti este fericirea – o convingere contrazis\ de al]i fi- losofi `n decursul istoriei. {apte secole mai târziu, Sfântul Augustin era de p\rere c\ telos-ul vie]ii este iubirea de Dumnezeu. Pentru un existen]ialist din secolul XX pre- cum Martin Heidegger, telos-ul omului este acela de a tr\i f\r\ a-[i nega adev\rata condi]ie uman\ [i, `n particular, moartea. Fericirea? Ce superficial! Glumele despre sensul vie]ii s-au `nmul]it la fel de re- pede ca sensurile vie]ii, iar acestea la rândul lor au ]inut pasul cu filosofii.

14

S

C

L

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

Un discipol a auzit c\ pe vârful celui mai `nalt munte din India tr\ie[te cel mai `n]elept guru hindus, a[a c\ porne[te la drum, str\bate sate [i ora[e, pân\ ce ajunge la vestitul munte. Panta e incredibil de abrupt\ [i de multe ori omul alunec\ [i cade. Când `n sfâr[it atinge vârful cu pricina, e

plin de julituri [i vân\t\i, dar `l z\re[te pe guru, [ezând `n pozi]ia lotus la gura pe[terii lui.

– O, `n]eleptule guru, am venit la tine ca s\ te `ntreb care

e

secretul vie]ii.

A, da, secretul vie]ii, r\spunde hindusul. Secretul vie]ii

e

o cea[c\ de ceai.

– O cea[c\ de ceai? Am b\tut drumul pân\ aici ca s\ aflu sensul vie]ii, iar tu-mi spui c\ e o cea[c\ de ceai?! Guru ridic\ din umeri.

– Ei, atunci poate c\ nu e o cea[c\ de ceai.

Acest guru [tie c\ a `ncerca s\ formulezi telos-ul vie]ii este o afacere dificil\. {i mai mult decât atât, nu e treaba oricui s\-[i vâre nasul `n oala – sau cea[ca – respectiv\.

Exist\ o deosebire `ntre telos-ul vie]ii – ceea ce sunt me- nite fiin]ele umane s\ fie – [i ]elul vie]ii unui individ anume, ce vrea el s\ fie. Oare Sam, dentistul din povestea urm\toare, caut\ cu adev\rat telos-ul universal al vie]ii sau `[i vede doar de ale lui? Fiindc\ `n mod cert mama sa are propria ei idee despre telos-ul vie]ii fiului ei.

Un dentist din Philadelphia, Sam Lipschitz, s-a dus `n India s\ afle care este sensul vie]ii. Au trecut luni `ntregi [i mama lui n-a mai primit nici un semn de la el. ~n cele din urm\, femeia ia un avion spre India, ajunge [i `ntreab\ de cel

n

t

15

K

E

D

I

N

L

A

E

I

&

N

T

R

A

C

T

H

T

H

O

M

A

A

mai mare `n]elept de acolo. Este `ndrumat\ c\tre un ashram, dar la poart\ paznicul `i spune c\ trebuie s\ a[tepte o s\pt\mân\ pentru o audien]\ la guru [i c\, atunci când va fi primit\, va avea voie s\ rosteasc\ doar trei cuvinte. Femeia a[teapt\, preg\tindu-[i cu grij\ vorbele. Când `n sfâr[it i se permite s\ mearg\ la guru, `i spune:

– Sam, vino acas\!

——————h——————

Dac\ ve]i c\uta `n dic]ionar termenul „metafizic\“, ve]i afla c\ el deriv\ din titlul unui tratat al lui Aristotel [i c\ se refer\ la `ntreb\ri cu un nivel de abstractizare aflat dincolo (meta) de observa]ia [tiin]ific\. Acesta se dovede[te a fi un caz de ceea ce `n latin\ ar fi numit co]c\rie post hoc. De fapt, Aristotel nu [i-a numit tratatul „metafizic\“, [i nu pentru faptul c\ aborda `ntreb\ri aflate dincolo de domeniul [tiin]ific. Numele i-a fost dat `n se- colul I d.Hr. de un editor al operelor aristoteliene, care a ales acest titlu fiindc\ respectivul capitol se afla „dincolo“ (adic\ venea dup\) tratatul de fizic\.

——————h——————

ESEN}IALISMUL

Care este structura realit\]ii? Care sunt atributele spe- cifice care fac ca lucrurile s\ fie ceea ce sunt? Sau, a[a cum obi[nuiesc filosofii s\ spun\, care sunt atributele care fac ca lucrurile s\ nu fie ceea ce nu sunt?

16

S

C

L

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

Aristotel a stabilit o distinc]ie `ntre propriet\]ile esen]iale [i cele accidentale. Dup\ p\rerea lui, propriet\]ile esen]iale sunt cele `n lipsa c\rora un lucru n-ar fi ceea ce este, iar propriet\]ile accidentale sunt cele care determin\ cum este lucrul respectiv, nu ce este. Spre exemplu, el considera c\ ra]ionalitatea este o caracteristic\ esen]ial\ a fiin]ei umane [i, cum Socrate era o fiin]\ uman\, capacitatea lui de a ra]iona era esen]ial\ pentru a fi Socrate. F\r\ aceast\ pro- prietate, Socrate pur [i simplu n-ar fi fost Socrate; n-ar fi fost nici m\car o fiin]\ uman\, [i deci cum ar fi putut fi Socrate? Pe de alt\ parte, Aristotel era de p\rere c\ pro- prietatea aceluia[i Socrate de a fi cârn era doar una acci- dental\; nasul cârn era o tr\s\tur\ ce ar\ta cum era Socrate, f\r\ a fi esen]ial\ pentru ceea ce sau cine era el. Pentru a ne exprima altfel, dac\-i lu\m lui Socrate capacitatea de a ra]iona, nu mai avem de-a face cu Socrate, dar dac\-i facem o opera]ie estetic\, va fi tot Socrate, dar cu alt nas. Ceea ce ne aduce aminte de o alt\ glum\.

Când a `mplinit [aptezeci de ani, Thompson a hot\rât s\-[i schimbe complet modul de via]\, pentru a tr\i mai mult.

A trecut pe o diet\ strict\, a `nceput s\ alerge, s\ `noate, s\ fac\ b\i de soare. ~n numai trei luni, a pierdut cincisprezece kilograme, [i-a sub]iat talia cu [aisprezece centimetri, iar pectoralii i s-au m\rit cu zece. Suplu [i bronzat, decide s\ pun\ cirea[a pe tort cu o tunsoare nou\. Când iese de la frizer, un autobuz d\ peste el. Z\când pe jos, `n pragul mor]ii, strig\:

– Doamne, cum mi-ai putut face una ca asta?

Iar o voce din ceruri `i r\spunde:

– Ca s\-]i spun adev\rul, Thompson, nu te-am recunoscut.

n

t

17

K

E

D

I

N

L

A

E

I N

&

T

R

A

C

T

H

T

H

O

M

A

A

Bietul Thompson [i-a schimbat câteva dintre pro- priet\]ile accidentale, de[i ne putem da seama c\ `n esen]\ este tot Thompson. Lucru de care [i el `[i d\ seama. De fapt, aceste dou\ condi]ii sunt critice pentru anecdota `n sine. ~n mod ironic, singurul personaj care nu-l recunoa[te pe Thompson e Dumnezeu, despre care am crede c\ este, `n esen]\, atot[tiutor. Deosebirea dintre propriet\]ile esen]iale [i cele acci- dentale este ilustrat\ de diverse alte glume similare.

Abe: S\-]i spun o ghicitoare, Sol. Ce e verde, atârn\ pe pe- rete [i fluier\? Sol: Habar n-am. Abe: Un hering. Sol: Dar heringul nu-i verde. Abe: P\i, po]i s\-l vopse[ti `n verde. Sol: {i nu st\ atârnat pe perete. Abe: Dac\ ba]i un cui `n el, o s\ stea. Sol: {i nici nu fluier\! Abe: Ei [i? Nu fluier\!

Versiunea de mai jos probabil c\ nu v-ar aduce multe aplauze la vreun club de comedie, dar v-ar r\spl\ti proba- bil cu o doz\ de simpatie la `ntrunirea anual\ a Asocia]iei Filosofilor Americani.

Abe: Care este obiectul „X“ care are urm\toarele propriet\]i:

culoare verde, aderen]\ la zid [i capacitate de fluierare? Sol: Nu m\ pot gândi la nici un obiect care s\ corespund\ acestei descrieri. Abe: Un hering.

18

S

C

L

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

Sol: Un hering nu are culoarea verde. Abe: Nu ca o proprietate esen]ial\, Sol, dragule. Dar acci- dental, un hering poate fi verde, nu-i a[a? Ia `ncearc\ s\-l vopse[ti [i o s\ vezi. Sol: {i nu ader\ la zid. Abe: Dar dac\ `l ba]i accidental cu un cui `n zid? Sol: Cum po]i s\ ba]i accidental un hering `n cuie pe perete? Abe: Ai `ncredere `n mine. Orice e posibil. Asta e filosofia. Sol: Bine, dar heringul nu fluier\, nici m\car accidental. Abe: Ei [i? D\-m\-n judecat\!

Sol [i Abe se `ntorc spre membrii Asocia]iei Filosofilor Americani, din rândurile c\rora nu se aude nici un sunet.

Sol: Dar ce-i aici, o conven]ie a stoicilor? Hei, chiar [i Nietzsche

a stârnit câteva hohote de râs când s-a luat de Vatican!

Uneori se `ntâmpl\ ca un obiect s\ aib\ propriet\]i care la prima vedere par accidentale, dar se dovedesc a fi a[a doar `n anumite limite, a[a cum este ilustrat `n bancul urm\tor:

De ce este elefantul mare, cenu[iu [i zbârcit?

– Fiindc\ dac\ ar fi mic, alb [i neted, ar fi o aspirin\.

Ne putem imagina un elefant cu dimensiuni reduse; i-am spune un „elefant mic“. Ne putem `nchipui chiar [i un elefant de un maroniu pr\fos; i-am spune „elefant de un maroniu pr\fos“. Iar un elefant cu pielea nezbârcit\ ar fi „un elefant nezbârcit“. Cu alte cuvinte, caracteristicile mare, cenu[iu [i zbârcit nu trec testul aristotelian de definire a

n

t

19

K

E

D

I

N

L

A

E

I N

&

T

R

A

C

T

H

T

H

O

M

A

A

ceea ce este `n mod esen]ial un elefant; ele descriu de fapt cum sunt elefan]ii `n general [i accidental. Bancul subliniaz\ `ns\ c\ acest lucru este adev\rat doar pân\ la un punct. Ceva mic, alb [i neted ca o aspirin\ nu poate fi nicidecum un elefant [i, v\zându-ne `n fa]a unui asemenea obiect, n-am fi deloc tenta]i s\ `ntreb\m: „Ce iei acolo, Bob, o aspi- rin\ sau un elefant atipic?“ Important este c\ m\rimea, culoarea cenu[ie [i aspec- tul zbârcit nu sunt termeni suficient de exac]i pentru a fi propriet\]i esen]iale ale unui elefant. O anumit\ gam\ de dimensiuni [i o gam\ coloristic\ aparte sunt cele care, printre alte caracteristici, determin\ dac\ ceva este un ele- fant sau nu. Zbârceala, pe de alt\ parte, ar putea fi o pist\ fals\ sau, altfel spus, un hering fluier\tor.

RA}IONALISMUL

S\ trecem acum la ceva cu totul diferit, o [coal\ de me- tafizic\ din care au izvorât volume de satir\ literar\ ab- solut f\r\ ajutorul nostru. Exist\ o singur\ problem\:

glumele n-au poant\. Când filosoful ra]ionalist Gottfried Wilhelm Leibniz, din secolul al XVII-lea, a spus „Aceasta este cea mai bun\ dintre lumile posibile“, s-a expus la nemiloase ri- diculiz\ri. Totul a `nceput un secol mai târziu, cu Candide, simpaticul roman al lui Voltaire despre un tân\r pl\cut (Candide) [i mentorul s\u `n ale filosofiei, dr. Pangloss (`ntruchiparea voltairian\ a lui Leibniz). ~n c\l\toriile sale, Candide vede biciuiri, execu]ii injuste,

20

S

C

L

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

epidemii [i urm\rile unui cutremur „modelat“ dup\ cel care a distrus Lisabona `n 1755. Nimic nu poate zdrun- cina `ns\ convingerea lui Pangloss, c\ „Totul e spre bine `n cea mai bun\ dintre lumile posibile“. Când Candide d\ s\-l salveze de la `nec pe Jacques, un anabaptist olan- dez, Pangloss `l opre[te demonstrându-i c\ Golful Lisabonei a fost „special format pentru ca anabapti[tii s\ se `nece `n el“. Dou\ secole mai târziu, musicalul lui Leonard Bernstein Candide, din 1956, a mai ad\ugat savoare glumei. ~n cea mai cunoscut\ melodie a musicalului, The Best of All Possible Worlds (Cea mai bun\ dintre toate lumile posibile), Pangloss [i restul distribu]iei cânt\ pe versurile lui Richard Wilbur, glorificând r\zboiul ca o binecuvântare mascat\, fiindc\ ne une[te pe to]i… ca victime ale lui.

——————h——————

Terry Southern [i Mason Hoffenberg s-au al\turat [i

ei distrac]iei cu propria [i obraznica lor versiune, Candy,

despre o tân\r\ naiv\ care `[i p\streaz\ optimismul [i inocen]a de[i to]i b\rba]ii pe care `i `ntâlne[te profit\ de ea. ~n 1964, pe baza c\r]ii a fost realizat un film cu

o distribu]ie de zile mari, din care f\cea parte [i filosoful Ringo Starr.

——————h——————

Simpatice chestii, dar care din p\cate distorsioneaz\ teza expus\ de Leibniz. Acesta din urm\ era un ra]ionalist – un termen filosofic aplicabil cuiva care crede c\ ra]iunea este mai presus de celelalte modalit\]i de dobândire a cu- noa[terii (spre deosebire, de pild\, de un empirist, care

n

t

21

K

E

D

I

N

L

A

E

I

&

N

T

R

A

C

T

H

T

H

O

M

A

A

consider\ c\ sim]urile constituie mijlocul primar de acce- dere la cunoa[tere). Leibniz a ajuns la ideea c\ aceasta este cea mai bun\ dintre lumile posibile ra]ionând c\:

1. Dac\ Dumnezeu nu ar fi ales s\ creeze lumea, aceasta nu ar fi existat.

2. „Principiul ra]iunii suficiente“ afirm\ c\, atunci când exist\ mai mult de o singur\ variant\, trebuie s\ existe o explica]ie care s\ arate de ce a fost aleas\ una [i nu alta.

3. ~n cazul lui Dumnezeu care a ales s\ creeze o lume anume, explica]ia se g\se[te `n mod necesar `n atribu- tele lui Dumnezeu `nsu[i, dat fiind c\ altceva nu exista la momentul respectiv.

4. Fiindc\ Dumnezeu este deopotriv\ atotputernic [i per- fect din punct de vedere moral, trebuie s\ fi creat cea mai bun\ dintre lumile posibile. Dac\ st\m s\ ne gân- dim, `n circumstan]ele date, aceasta a fost [i singura lume posibil\. Fiind atotputernic [i de o moralitate per- fect\, Dumnezeu nu ar fi putut crea o lume care s\ fie altfel decât cea mai bun\.

Voltaire, Bernstein, Southern [i Hoffenberg au satiri- zat ceea ce au crezut ei c\ voise Leibniz s\ spun\: „Totul este ultra-extra-super.“ Germanul nu era `ns\ de p\rere c\ nu exist\ r\u `n lume; el credea doar c\, dac\ Dumnezeu ar fi creat lumea oricum altcumva, r\ul rezul- tat ar fi fost [i mai mare. Din fericire, dispunem de dou\ anecdote care arunc\ `ntr-adev\r o raz\ de lumin\ asupra filosofiei lui Leibniz.

22

S

C

L

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

Optimistul crede c\ tr\im `n cea mai bun\ dintre lumile posibile. Pesimistul se teme c\ a[a stau lucrurile.

Gluma sugereaz\ c\ optimistul este de acord cu ideea c\ aceasta e cea mai bun\ dintre lumile posibile, `n vreme ce pesimistul are o alt\ p\rere. Din perspectiva ra]ionalist\ a lui Leibniz, lumea este pur [i simplu ceea ce este; anecdota reliefeaz\ adev\rul evident, acela c\ optimismul [i pesi- mismul sunt atitudini subiective care nu au nimic de-a face cu modul ra]ional, neutru, `n care Leibniz descria lumea.

Optimistul: „Paharul e pe jum\tate plin.“ Pesimistul: „Paharul e pe jum\tate gol.“ Ra]ionalistul: „Paharul e de dou\ ori mai mare decât ar fi necesar.“

Limpede precum cristalul… sau paharul.

INFINIT {I ETERNITATE

Realitatea e c\, oricât de bun\ [i de frumoas\ este sau nu lumea asta, noi ne afl\m `n ea doar pentru o scurt\ vizit\. Scurt\ `ns\ `n compara]ie cu ce? Cu un num\r ne- limitat de ani?

——————h——————

Leibniz se plaseaz\ exact la cealalt\ extremitate fa]\ de Dumnezeul `nf\]i[at `n caricatura urm\toare (a nu fi confundat cu Dumnezeul de sus). Fiind un ra]ionalist, el

n

t

23

Mi-e pu]intel ru[ine s\ recunosc, dar tot ce se `ntâmpl\ se `ntâmpl\ f\r\ nici un

Mi-e pu]intel ru[ine s\ recunosc, dar tot ce se `ntâmpl\ se `ntâmpl\ f\r\ nici un motiv real.

i

[

n

l

t

o

o

P

r

i

a

n

to

i

b

r

r

a

n

l

c

i

u

n

`

r\

nt

u

r

-

nu s-a mul]umit s\ spun\ c\ totul „s-a `ntâmplat pur [i simplu“, ca [i cum la fel de bine s-ar fi putut `ntâmpla orice altceva. Dup\ p\rerea lui, trebuie s\ fi existat un motiv, o ra]iune, pentru care fiecare situa]ie a devenit necesar\. De ce plou\ mai mult la Seattle decât la Albuquerque? Deoarece condi]iile A, B [i C fac imposibil\ situa]ia invers\. Date fiind condi]iile A, B [i C, nici o alt\ situa]ie nu ar fi posibil\. Pân\ `n acest punct, cei mai mul]i dintre noi ar fi de acord cu Leibniz, mai cu seam\ cei care locuiesc `n Seattle. El continu\ `ns\, sus]inând c\ nici respectivele condi]ii (A, B [i C) nu ar fi putut fi altele decât sunt. Ca [i cele anterioare lor [i cele precedente [i a[a mai departe, tot a[a, hop [i-a[a. Acesta este „principiul ra]iunii suficiente“, dup\ cum l-a denumit el, care afirm\ c\ mo- tivul, ra]iunea pentru care orice situa]ie actual\ este ac- tual\ e acela c\ ar fi fost imposibil s\ fie altfel. Un univers f\r\ un volum dispropor]ionat de mare de ploi `n Seattle [i f\r\ toate condi]iile care au dus la aceast\ ploaie n-ar fi uni- vers. Ar fi haos; universul n-ar mai avea „uni-“.

——————h——————

No]iunea de infinit i-a nedumerit pe metafizicieni de… ei, bine, de o ve[nicie. Non-metafizicienii `ns\ au fost mai pu]in impresiona]i.

Dou\ vaci sunt la p\scut. Una se `ntoarce spre cealalt\ [i spune:

– De[i valoarea lui π este scris\ de obicei cu cinci zeci- male, de fapt num\rul lor este infinit. A doua vac\ se uit\ la prima [i r\spunde:

– Muu.

n

t

25