Sunteți pe pagina 1din 3

Despre escatologie

Escatologie: -totalitatea conceptiilor religioase referitoare la soarta finala a lumii si a omului. -doctrina mistica-religioasa despre destinele finale ale omenirii, despre sfarsitul lumii si judecata de apoi. -o diviziune a teologiei sistematice care se ocup de studiul lucrurilor sfritului, ale evenimentelor de la sfritul vremurilor. Printre acestea se numr: moartea, nvierea, a Doua Venire a lui Hristos, sfritul vremurilor, judecata final, i starea viitoare (etern). (Merril C.Tenney: "Pictorial Bible Dictionary"; Robert P.Lightner: "The Last Days Handbook") Eshatologia este o doctrina filosofica si teologica privind posibilitatea existentei individuale dupa moarte ("eshatologie individuala") si destinul final al lumii ("eshatologie universala"). Termenul latin, cazut in desuetudine, este "De Novissimus". "Eshatologia individuala" deriva din doctrina imortalitatii personale sau, cel putin, din ideea supravietuirii intr-o forma oarecare dupa moartea fizica, urmareste sa lamureasca conditia, temporara sau eterna, a sufletului fiecrui individ in parte, si modul in care dupa moarte aceasta conditie depinde de viata prezenta. "Eshatologia universala" are ca obiect ultimele evenimente ale istoriei omenirii, destinul final al genului uman, numit n mod curent "sfarsitul lumii", precum si evenimente presupuse sau acceptate de diversele religii, ca nvierea si judeacata universala. Extrapoland definitia, se poate spune ca eshatologia se ocup cu ultimele sperante in nemurire ale omenirii in cadrul unei religii sau al unui sistem filozofic. ALTI TERMENI ASOCIATI ESCATOLOGIEI: Iminent - crezul c Iisus se poate ntoarce n orice moment. Imortalitate - crezul n existenta etern (si nesfrsit) a sufletului. Somnul sufletului - starea care survine, dup prerea unora, ntre moarte si nviere. Starea intermediar - starea dintre moarte si nviere. Starea etern - conditia/starea care va surveni dup mprtia de 1.000 de ani.

Dispensationalism - sistemul teologic care se studiaz si sustine modurile diferite n care Dumnezeu a lucrat cu omul si perioadele diferite din istoria lui, cnd a fcut-o. Reconstructionism - crezul n sarcina Bisericii de a conforma lumea Bisericii. Accent deosebit se pune pe reformarea societtii umane. Milenism realizat - termen preferat al "amilenistilor", pentru a-si descrie crezul. Escatologia generala , este edificatoare n sensul c nu se ocup n principal de detaliile viitorului, ci de reperele lui clare. Ea declar c mprtia lui Dumnezeu a nceput n inimile oamenilor si c ea va fi desvrsit n stpnire la Cea de-a doua Venire a lui Isus. Aceasta este perspectiva care ar trebui s ncurajeze s trim astzi pentru Hristos, n lumina evenimentelor viitoare sigure. Ca si biseric, escatologia general cu viziunea clar pe care o ofer asupra viitorului, ar trebui s ne motiveze n a ne ocupa de lucrul Domnului si a nu sta nefolositori, n asteptarea venirii Lui!! Escatologia in creatia eminesciana : Ideea c "viata e vis al mortii eterne" apare adeseori n poezia lui Eminescu (apare si n Momento mori si n finalul poemului mprat si proletar). Motivul este preluat prin intermediul lui Schopenhauer de la dramaturgul spaniol Calderon de la Barca, autorul piesei La vida es sueo. Stingerea universului (v.75-86 - "n prezent cugettorul nu-si opreste a sa minte, / Ci-ntr-o clip gndu-1 duce mii de veacuri nainte; / Soarele, ce azi e mndru, el l vede trist si ros / Cum se-nchide ca o ran printre nori ntunecosi, / Cum planetii toti ngheat si s-azvrl rebeli n spat, / Ei, din frnele luminii si ai soarelui scpati; / Iar catapeteasma lumii n adnc s-au nnegrit, / Ca si frunzele de toamn toate stelele-au pierit; / Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie, / Cci nimic nu se ntmpl n ntinderea pustie, / si n noaptea nefiintii totul cade, totul tace, / Cci n sine mpcat rencep-eterna pace...") - sfrsitul lumii, apocalipsa, extinctia, escatologia - motiv mitic fundamental, apare la Eminescu ntr-o proiectare succesiv fabuloas: mai nti ca o moarte termic a sistemului solar (soarele, ce azi e mndru, el l vede trist si ros / cum se-nchide ca o ran printre nori ntunecosi) urmat de un colaps gravitational, de o prbusire a planetilor scpati din frnele luminii si apoi, treptat, la dimensiuni inimaginabile, de disparitia stelelor (ca si frunzele de toamn toate stelele-au pierit), de ntunecarea orizonturilor cosmice (iar catapeteasma lumii n adnc sau nnegrit) si de recderea tuturor ce-au fost pn atunci n miscare n noaptea nefiintei, pentru a rencepe mpacat n sine eterna pace, haosul primordial.

Viziunea aceasta enorm valorific datele mai noi ale astrofizicii moderne, pe care Eminescu le armonizeaz cu alte ecouri din filozofia escatologic a lumii, pentru a recompune o imagine poetic de o mare putere de plasticizare, emotionant prin capacitatea de a conferi corporalitate liric unor notiuni abstracte ca timpul, spatiul, infinitul, atractia stelelor, tcerea universal, increatul. ntregul tablou cosmologic are n economia poemului o functie polemic. Prin el se creeaz scara valoric ntre geniu si omul comun, exponent al mediocrittii nivelatoare, specifice societtilor umane egoiste si filistine (multumite de sine, mrginite n vederi, meschine, ipocrite si lase). Cugetatorul este capabil de a-si imagina apoi stingerea Universului, mintea lui cercetatoare il duce "mii de veacuri inainte". Semnele pieirii universale se manifesta prin stingerea soarelui, a stelelor si, ca urmare, inghetarea planetelor, imagine apocaliptica, deoarece omenirea isi va inceta ciclurile existentiale, dupa care timpul devine vesnicie, totul revine la haosul initial si se instaleaza pacea eterna. Pieirea Universului este construita intr-o viziune escatologica, concept provenit din limba greaca: "eschatos", care inseamna "ultim", "final" si "logos", care are sensul de "cuvantare". Extinctia se produce prin stingerea soarelui, idee ilustrata de un epitet dublu, "trist si ros", aflat in antiteza cu epitetul "mandru". Comparatia stelelor care pier de pe cerul inrosit "ca si frunzele de toamna" amplifica imaginea apocaliptica a destramarii cosmosului. Ideea timpului universal este ilustrata printr-o metafora sugestiva pentru o intreaga conceptie filozofica: "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie".