Limbajul trupului partea I

Scris de Cristina Zoica Dumitru on 24 July 2009 Atunci cnd vorbim despre reprezentarea emoiilor unui personaj trebuie s vorbim despre un echilibru ntre expresia facial i poziia corpului. Despre expresii faciale am mai scris aa c ne rmne s stabilim cteva lucruri i despre poziia corpului, astfel nct cele dou s se completeze. Metoda cea mai simpl de reprezentare a unei atitudini sau a unei actiuni, atunci cnd este vorba despre un personaj, este de a folosi linia de aciune (line of action). Linia de aciune nu trebuie privit literal ca o linie, pentru c este n cele mai multe cazuri o curb , scopul ei fiind acela de a oferi personajului un strop de naturalee n poziie i miscri, n gesturi i atitudine; acest lucru il obin doar dac ntre cap, corp i picioare exist o armonie, adic o mbinare potrivit. n continuare v propun s studiem patru ipostaze diferite ale aceluiai personaj, iar de data aceasta facem cunotin cu un iepure. ncepem cu o prim schi n care reprezentm doar capul i corpul stabilind astfel att proporia ct i poziia. Ceea ce este important de reinut este faptul c poziia unui element fa de cellalt (spre exemplu, poziia corpului fa de cap) se stabilete cu ajutorul liniei de aciune; n acest mod reuim s obinem o continuitate ntre capul i corpul personajului, i mai apoi ntre corp i picioare; este ca i cum am avea o reacie n lan ntre elementele corpului

n etapa urmtoare adugam restul de elemente ale corpului i anume: minile i picioarele; dup cum am spus mai nainte, picioarele (sau doar un singur picior) trebuie s urmreasc linia de aciune. Dac din prima schi nu am reuit s evideniez atitudinea personajului doar prin poziia trupului, de data aceasta, avnd corpul complet desenat, am reuit s schiez ceea ce se numete limbajul trupului. Prin limbajul trupului personajul reuete s transmit o starea pshihologic sau o intenie fr a fi nevoie s vorbeasc, cu alte cuvinte limbajul trupului nlocuiete sau completeaz vorbirea.

Pn acum am reuit s surprind atitudinea personajului doar prin limbajul trupului, fr a schia emoiile de pe fata acestuia. Totui, odat ce am obinut acest lucru pot renuna la linia de aciune pentru a m concentra asupra expresiei faciale. Atunci cnd spun expresie facial, automat m gndesc la toate elementele care alctuiesc capul i anume: ochi, gur, urechi, musti, nas. Toate aceste elemente trebuiesc modificate, att prin form ct i prin dimensiuni, astfel nct s surprind emoiile personajului.

Acum, dupa am adugat urechile trebuie s le i comentam :) sau mai bine zis s le interpretm, deoarece urechile lungi reprezint prin forma lor un element cu o mare putere de sugestie

urechile puin lsate sugereaz o starea de relaxare fizic a personajului, o bun dispoziie urechile mai mult lsate, eventual ndoite, sugereaz o oboseal fizic, o indispunere a personajului sau chiar o tristee urechile drepte, ascuite sugereaz o stare de ncordare att fizic ct i psihic o ureche dreapt n combinaie cu cealalta lsat, sugereaz o atitudine de ncredere, de mndrie sau chiar de arogan

n linii mari am creat un personaj n patru ipostaze diferite, iar acum nu ne mai rmne dect s adaugam cteva detalii, i anume: smocurile de blan din obraji i din coate, smocul de pr din frunte, nelipsitele mustti, blana de pe burt, detalii n zona picioarelor.

n ncheiere pot s rezum articolul la o singur fraz, o fraz ce poate fi considerat o idee de baz n desen i n animaie: Un personaj de desene animate se evideniaz prin doi factori: prin proporii i prin postur, iar aceti doi factori sunt stabilii n funcie de personalitatea personajului.

Expresii faciale partea a II-a

Scris de Cristina Zoica Dumitru on 15 May 2009 De data aceasta m-am gandit s studiem un pic expresiile faciale ale unui personaj feminin, i anume o ursoaic; asta pentru c n partea I am tratat expresiile unui urs . Pe parcursul acestui articol voi face comparaii ntre aceste dou personaje, pentru a vedea care sunt asemnrile i deosebirile ntre un personaj feminin i unul masculin, de aceea sugerez s urmarii cele doua articole n paralel. Ca de obicei, ncepem desenul cu forme simple prin care reprezentm proporia capului (craniul i obrajii) dar i poziia acestuia. n primul desen nu avem nimic sugestiv care sa indice exprimarea unei emoii (facem lucrul acesta abia din a doua schia) ns putem face o comparaie ntre urs i ursoiac:

ursul are obrajii mari n comparaie cu craniul, i nu are nc definit brbia ursoaica are obrajii mici n comparaie cu craniul, iar brbia este puin ascuita

Indiferent ce personaj animezi, fie c este un personaj uman sau unul animal, fie c este de sex feminin sau masculin, expresia facial se bazeaz pe modificarea a patru elemente: sprncene, ochi, pleoape, gur (include i brbia). Astfel, din a doua schi am adugat ochii i gura, iar sprncenele i brbia vor apare din cel de-al treilea desen. Deosebirile dintre ursoaica i urs ar fi urmatoarele:

ursoaica are ochii mai mari ursoaica are gura mai mic ursul are nasul mai mare ursoaica are urechile mai mici

Prin reprezentarea mai mic a unor elemente sugerez faptul c un personaj feminin are o fa mai mic i mai delicat dect unul masculin. Un rol important n reprezentarea ochilor unui personaj feminin l au pleoapele n majoritatea cazurilor acestea sunt vizibile i asta din motivul c vrem s sugerm faptul c ursoiaca noastr este aranjat n sensul de machiaj . O observaie cu privire la ochii ursoaicei o putem face referitor la desenul din dreapta jos (starea viclean): ochii nu sunt simetrici, i nici nu trebuie s fie, o privire nesimetric marcheaz d efect puin dramatic, personajul fiind capabil s exprime o situaie plin de tensiune.

Mergem mai departe cu cel de-al treilea desen i deja ne apropiem de varinata final. Personajul are acum ochii foarte expresivi i asta datorit sprncenelor, gura prinde volum datorit buzelor, iar smocul de pr din frunte i d un plus de feminitate. Este de reinut faptul c un personaj feminin are sprncenele mai subtiri i mai lungi dect unul masculin, i n ambele cazuri sprncenele tind s urmeze forma ochilor.

Am ajuns cu desenul n varinta final i am adugat urmtoarele detalii:

genele (n general sunt de ajuns doar 3 fire pe pleopa de sus) blana din obraji (trei smocuri mici de blan pe fiecare obraz) alunita de pe obrazul stang al personajului (pentru a crea nc un plus de feminitate) smocul de par din frunte prinde volum

La toate detaliile de mai sus se mai adaug i corpul, care n cazul nostru nu este ntr-o varianta detaliat, nsa are totui puterea de a intri exprimarea emoiilor. n concluzie, exprimare unei emoii presupune dou mari pri:

expresia facial: i aici ne referim att la poziia capului ct i la direcia n care privete personajul, dar i la expresia feei limbajul trupului, care trebuie s fie n completarea poziiei capului i a expresiei feei ECIZRI PRIVIND NELEGEREA TEMEI Apropiindu-ne de sfrsitul secolului XX, suntem martorii aparitiei unui nou tip de om de stiinta, cel din domeniul comunicarilor non-verbale. Tot asa cum ornitologul se delecteaza observnd pasarile si comportamentul lor, specialistul n comunicari nonverbale urmareste cu pasiune semnele si semnalele non-verbale ale fiintelor umane. El le supune observatiei peste tot unde indivizi intra n interrelatii - n timpul ndeplinirii ndatoririlor sociale, pe plaja, la televizor, n birouri. El este un cercetator al comportamentului uman si doreste sa cunoasca modul cum procedeaza ceilalti oameni, pentru a afla astfel ct mai multe despre el nsusi si despre posibilitatile mbunatatirii relatiilor sale cu ceilalti oameni.

Este aproape incredibil ca n decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani,

aspectele non-verbale ale comunicarii au nceput sa fie studiate mai intens abia n anii '60, iar publicul a luat cunostint 16316c29q ; de existenta acestora numai n 1970, o data cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pna

atunci de savantii behavioristi n domeniul comunicarii non-verbale, dar multi dintre semenii nostri nu au aflat nici astazi de existenta limbajului trupului si cu att mai putin de importanta acestuia n viata lor.

Charlie Chaplin si multi alti actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu

ndemnare a comunicarii non-verbale; aceasta a fost pe atunci singura metoda disponibila a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau rau n masura n care izbutea sa utilizeze gesturile si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Cnd filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordat mai putina atentie, multi actori ai filmului mut au intrat n anonimat, triumfnd cei cu mai bune disponibilitati verbale.

n domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta nainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiparita n 1872, The Expression of the Emotions in Man and Animals (Exprimarea emotiilor la om si la animale). Ea a avut un rol fecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale si limbajului trupului n general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de catre cercetatorii moderni din ntreaga lume. De atunci, cercetatorii au observat si nregistrat aproape un milion de semne si semnale non-verbale. Dupa constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluznd tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale. Profesorul Ray Birdwhistell a facut estimari similare n privinta cantitatii comunicatiilor non-verbale ntre oameni. Dupa aprecierile sale, o persoana obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obisnuita dureaza n jur de doua secunde si jumatate. Ca si Mehrabian, el considera ca, n conversatiile n doi, componentul verbal este sub 35 la suta, comunicarile non-verbale reprezentnd peste 65 la suta.

Majoritatea cercetatorilor sunt n general de acord cu constatarea potrivit careia ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar, n

comunicarea verbala este utilizata cu precadere pentru transmiterea informatiilor, n timp anumite cazuri, pentru a nlocui mesajele verbale. De exemplu, o femeie poate arunca o privire "ucigasa" unui barbat, comunicnd n felul acesta un mesaj ct se poate de clar, fara a deschide gura.

Indiferent de nivelul cultural, cuvintele si miscarile se leaga ntre ele cu atta

previzibilitate, nct, dupa opinia lui Birdwhistell, un om bine antrenat poate preciza ce miscare face o anumita persoana prin simpla ascultare a vocii acesteia, n mod similar,

Birdwhistell explica n ce fel se poate stabili care este limba materna a unei persoane, observnd doar gesturile sale.

Multi accepta cu greu faptul ca, din punct de vedere biologic, omul este totusi un animal. Homo sapiens este o specie a primatelor, o maimuta cu corpul neacoperit de par, care a deprins mersul pe doua picioare si are un creier dezvoltat, capabil de gndire. Ca si alte specii, si noi suntem dominati de legi biologice, care ne controleaza actiunile si reactiile, limbajul trupului si gesturile. Dar, uimitor, omul este rareori constient de faptul ca miscarile si gesturile sale pot transmite o anumita poveste, n timp ce vocea sa poate spune cu totul altceva.

PERSPICACITATE, INTUIIE sI PRESIMIRE

Din punct de vedere practic, de fiecare data cnd spunem despre cineva ca este ale altor persoane si de a le compara cu cele verbale. Cu alte cuvinte, cnd spunem ca

"perspicace" sau are "intuitie" ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale

"presimtim" sau "simtim" ca cineva ne-a mintit, de fapt remarcam ca limbajul trupului sau si cuvintele rostite de acel ins nu sunt n concordanta. Este ceea ce oratorii numesc simtul auditoriului sau raportul cu un grup de oameni. De exemplu, daca publicul ncepe sa stea cu spatele rezemat de scaun, cu barbia n piept si minile ncrucisate, un orator "perspicace" va simti sau presimti ca spusele sale nu au efectul scontat. El va deveni constient ca trebuie sa abordeze altfel tema daca doreste sa capteze auditoriul. Dimpotriva, cel care este lipsit de aceasta "perspicacitate" va gafa n continuare, mentinndu-se n indiferenta publicului.

Femeile sunt n general mai perspicace dect barbatii, si acest fapt justifica ceea ce de obicei numim "intuitie feminina". Femeile au abilitatea nnascuta de a colectiona si descifra semnalele non-verbale si de a observa cu un ochi atent detaliile marunte. De aceea, putini soti si pot minti nevestele, fara sa fie descoperiti, n timp ce majoritatea femeilor pot cu usurinta trage pe sfoara barbatii, fara ca acestia sa realizeze ce s-a ntmplat.

Aceasta intuitie devine deosebit de evidenta la femeile care au crescut copii, n primii ani, mama realizeaza comunicarea cu copilul mai ales pe cale non-verbala; aceasta este cauza pentru care de cele mai multe ori femeile devin negociatoare mai perspicace dect barbatii.

SEMNALE NNSCUTE, GENETICE, DEPRINSE sI SPECIFICE UNOR CULTURI

Nenumarate cercetari si discutii au loc pentru a stabili daca semnalele non-verbale sunt nnascute, nsusite, transferate genetic sau dobndite pe alta cale. S-au adunat dovezi din observarea nevazatorilor si/sau a surzilor, care nu pot deprinde semnalele non-verbale

pe cale vizuala sau auditiva, din analiza comportamentului gestic propriu diferitelor culturi, precum si din studierea comportamentului maimutelor - rudele noastre cele mai apropriate din punct de vedere antropologic.

Rezultatele acestor cercetari arata ca anumite gesturi apartin fiecareia din aceste categorii. De exemplu, puii celor mai multe primate se nasc cu capacitatea imediata DE A SUGE, semnalnd, oarecum, ca ea este nnascuta sau genetica. Savantul german Eibl-Eibesfeldt a constatat ca expresia zmbitoare a copiilor nascuti orbi si surzi este independenta de orice nvatare sau copiere, ceea ce nseamna ca este un gest nnascut. Studiind expresiile faciale ale unor indivizi din cinci culturi foarte diferite, Ekman, Fricsen si Sorenson au adus argumente n sprijinul anumitor idei ale lui Darwin despre gesturile nnascute. Ei au constatat ca, pentru exprimarea emotiilor, n cadrul fiecarei culturi este folosita aceeasi mimica de baza, ceea ce i-a dus la concluzia ca aceste gesturi sunt, n mod cert, nnascute.

Atunci cnd ncrucisam bratele pe piept, care din cele doua brate l asezam deasupra, cel drept sau cel stng? Majoritatea oamenilor nu pot raspunde la aceasta ntrebare nainte de a ncerca practic acest gest. n timp ce una din miscari o simte confortabila, cealalta i se pare complet nepotrivita. Este limpede ca aici avem de a face cu un gest genetic care nu poate fi schimbat.

Despre unele gesturi se discuta nca, daca sunt nsusite cultural, devenind astfel obisnuinte, sau sunt mostenite. De exemplu, majoritatea barbatilor si mbraca haina bagnd mna dreapta n mneca; or, cele mai multe l rinei procedeaza invers. Cnd un barbat trece pe lnga o femeie pe o strada aglomerata, de regula se ntoarce cu lot trupul spre ea; femeia, n aceeasi situatie, si ntoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv pentru a-si proteja snii? Este aceasta o reactie feminina nnascuta sau a fost nsusita n mod constient, observnd cum procedeaza alte femei?

Multe din comportamentele noastre non-verbale de baza le-am deprins si ntelesul multor miscari si gesturi este determinat din punct de vedere cultural. Sa aruncam acum o privire asupra acestor aspecte ale limbajului trupului.

CTEVA GESTURI DE BAZ sI ORIGINEA LOR

Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi n ntreaga lume. Cnd oamenii sunt fericiti, zmbesc; cnd sunt tristi sau suparati, se ncrunta sau devin posaci. A ncuviinta dnd din cap nseamna, aproape n mod universal, "da" sau o aprobare. Este una din formele nclinarii capului si pare a fi un gest nnascut, utilizat si de oamenii nevazatori si surzi. Clatinatul capului ntr-o parte si alta pentru a indica un "nu" sau o negare este, de asemenea, universal si se prea poate sa fie un gest deprins

imediat dupa nastere. Cnd sugarul se satura de lapte ncepe sa-si clatine capul la stnga si la dreapta pentru a ndeparta snii mamei. Cnd copilasul a mncat deja suficient, ntoarce capul ntr-o parte si alta pentru a-si mpiedica parintii sa-i mai dea de mncare si, astfel, nvata repede sa utilizeze gestul clatinatului capului pentru exprimarea dezaprobarii sau a atitudinii sale negative.

Originea evolutiva a unor gesturi poate fi urmarita pna n trecutul nostru animal, primitiv. Scrsnetul dintilor provine din actul atacului si este folosit si astazi de omul modern, sub forma rnjetului sau a altor gesturi ostile, chiar daca acesta nu mai ataca cu dintii. Zmbetul a fost initial un gest de avertizare, n timp ce astazi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.

Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizeaza pentru a semnala ca o persoana nu stie sau nu ntelege despre ce se vorbeste. Este un gest compus, alcatuit din trei parti principale: palmele deschise, umerii ridicati si sprncenele naltate.

Figura 1. Gestul ridicarii din umeri

Tot asa cum limbajul verbal difera de la o cultura la alta, si limbajul non-verbal poate fi diferit n diferite culturi, n timp ce un gest poate fi raspndit ntr-o cultura data nsotit de o interpretare clara, ntr-o alta cultura acelasi gest poate fi lipsit de sens sau poate avea un nteles total opus. Sa luam, de exemplu, interpretarile culturale si

implicatiile a trei gesturi manuale larg raspndite - gestul "inel", gestul degetului mare si gestul semnului "V".

Gestul "inel" sau "OK"

Acest gest a fost popularizat, n Statele Unite ale Americii, la nceputul secolului al XlX-lea, probabil de ziarele care n acea vreme au facut o moda din a utiliza initiale pentru prescurtarea frazelor uzuale. Exista multe pareri diferite privind semnificatia initialelor "OK". Dupa unii, ele nlocuiesc expresia "all correct (totul este n ordine), care putea fi scrisa n mod gresit "oll korrect"; dupa altii, ele ar marca opusul lui "knock-out", adica K. O. Mentionam si o alta teorie care sustine ca aceste

initiale sunt abreviatia locului de nastere 'Old Kinderhook" al unui presedinte american din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste initiale ca slogan n campania sa electorala. Nu vom afla probabil niciodata care din aceste explicatii este corecta, dar cert este ca "inelul" reprezinta litera "O" n semnul

Figura 2. "Totul este OK"

"OK".

Sensul lui "OK" este identic n toate tarile vorbitoare de limba engleza, si, desi acest sens s-a raspndit n ntreaga Europa si Asie, n anumite locuri originea si sensul gestului sunt diferite, n Franta, de exemplu, gestul "inelului" semnifica si "zero" sau "nimic"; n Japonia poate nsemna "bani"; n unele tari mediteraneene este un semn pentru gaura si adesea se utilizeaza pentru indicarea homosexualitatii.

Pentru cei care calatoresc n strainatate regula cea mai sigura este sa se supuna

principiului: "Cnd te afli la Roma, comporta-te asa cum se comporta cei din Roma". n felul acesta vom putea evita posibile situatii neplacute.

Gestul degetului mare ridicat

n Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda

gestul degetului mare ridicat are trei ntelesuri: l folosesc, de obicei, autostopistii cnd doresc sa fie primiti ntr-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci cnd degetul marc este ridicat brusc, el devine un semn de insulta, avnd un sens ordinar, obscen.

n unele tari, cum este Grecia, acest gest

nseamna ceva trivial si ne putem nchipui dilema unui autostopist australian utiliznd acest semn printre greci. Cnd un italian numara de la unu la cinci, el foloseste acest gest pentru "unu", iar degetul aratator va fi "doi", n timp ce majoritatea australienilor,

americanilor si englezilor indica numarul "unu" cu degetul aratator si numarul "doi" cu cel de mijloc, n acest caz degetul mare va reprezenta numarul "cinci".

Degetul

mare

este utilizat, n combinatie cu alte gesturi, si ca semn a! puterii si

superioritatii sau n situatiile cnd cineva vrea sa ne mbrobodeasca, ntr-un alt capitol vom relua analiza utilizarii degetului mare n aceste contexte specifice.

Seninul "V"

Figura 4. "i-o bag... "

Acest semn este raspndit n ntreaga Australie, Noua Zeelanda si Marea Britanie si semnifica ceva trivial. Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei n timpul celui de-al doilea razboi mondial, numai ca, n versiunea sa, palma arata spre nafara, pe cnd palma ntoarsa spre vorbitor reprezinta varianta insultatoare, obscena Totusi, n cea mai mare parte a Europei si versiunea cu palma spre interior nseamna 'Victorie", asa ca un englez care utilizeaza acest semn n sens de "i-o bag..." l va ului, probabil, pe interlocutorul sau, care se va ntreba la ce victorie s-a gndit oare englezul. Acest semnal nseamna si numarul "doi" n multe locuri din Europa; daca europeanul insultat este barman, drept raspuns el poate oferi englezului sau australianului doua halbe de bere.

Aceste exemple arata ca interpretarea

gresita a gesturilor poate provoca consecinte neplacute si ca ntotdeauna trebuie luat n consideratie mediul cultural al oamenilor nainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului sau din

gesturile lor. De aceea, n afara unor exemple specifice, analiza noastra va avea n vedere, cu prioritate, o anumita zona culturala si se va referi, n general, la oameni albi adulti, din clasa mijlocie, crescuti n Australia, Noua - Zeelanda, Marea Britanie, America de Nord si n alte locuri unde engleza este principala limba vorbita.

GRUPURI DE GESTURI

Una din cele mai serioase greseli pe care un ncepator n ale limbajului trupului o poate comite este aceea de a interpreta un anumit gest izolndu-l de alte gesturi sau circumstante. Scarpinatul capului, de exemplu, poale nsemna multe: matreata, paduchi, sudoare, incertitudine, memorie proasta sau minciuna, n functie de alte gesturi facute concomitent. De aceea, pentru a le citi corect, gesturile trebuie privite ntotdeauna n ansamblul lor.

Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si o anumita punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvnt, iar un cuvnt poate avea mai multe ntelesuri. Numai analizat ntr-o propozitie, alaturi de alte cuvinte, putem ntelege pe deplin sensul unui cuvnt. Gesturile sosesc grupate n "propozitii" si transmit nencetat adevarul despre sentimentele si atitudinile persoanei n cauza. "Perspicace" este acel om care poate citi "propozitiile" non-verbale si le poate confrunta cu precizie cu propozitiile verbale.

Figura 5 arata grupul de gesturi comune indicnd o evaluare critica. Cel mai important este gestul minii sprijinite pe obraz, cu degetul aratator ridicat, n timp ce un alt deget acopera buzele, iar degetul mare sprijina barbia. Dovezi n plus ca acest ascultator l priveste n mod critic pe vorbitor sunt picioarele asezate strns unul peste altul si celalalt brat pus de-a curmezisul pe piept (pozitie defensiva), precum si capul si barbia lasate usor n jos (ostilitate). Aceasta "propozitie" non-verbala afirma ceva de genul urmator: "Nu-mi place ce spuneti si nu sunt de acord cu dv. ".daca ar spune ca a fost ncntat de ceea ce dvs. ati afirmat, el ar minti, deoarece cuvintele si gesturile sale ar fi n discordanta. Cercetarea arata ca semnalele non-verbale au o importanta de cinci ori mai mare dect cele verbale, iar cnd cele doua sunt n discordanta oamenii se bizuie pe mesajul non-verbal, continutul verbal putnd sa nu fie luat n consideratie.

Vedem adesea politicieni de rang nalt stnd la pupitrul vorbitorilor, cu bratele

strns ncrucisate pe piept (pozitie defensiva) si cu barbia lasata n jos (pozitie critica sau ostila), n timp ce ncearca sa impresioneze auditoriul spunnd ct de receptivi si deschisi sunt ei fata de ideile tinerilor. Se straduiesc sa convinga publicul de generozitatea lor, de conceptia lor umanista si, n acelasi timp, aplica lovituri aspre si rapide de carate pupitrului. Sigmund Freud a observat o data ca, n timp ce o pacienta vorbea elogios

despre mariajul ei, n mod inconstient tot tragea n sus si n jos verigheta de pe deget. Freud cunostea semnificatia acestui gest inconstient si nu s-a lasat surprins atunci cnd problemele de mariaj au aparut la suprafata.

Observarea grupurilor de gesturi si a concordantei sau discordantei dintre aspectele verbale si cele non-verbale ale comunicarii reprezinta cheia interpretarii corecte a limbajului trupului.

Concordanta

Daca dvs., n calitate de orator, l-ati ntreba pe ascultatorul nfatisat n Figura 5 ce parere are despre cele rostite de dvs. si el ar raspunde ca nu este de acord cu ele, atunci semnalele sale non-verbale ar fi n concordanta cu propozitiile sale verbale. Dimpotriva

Gesturi n context

Pe lnga observarea grupurilor de gesturi si a concordantei dintre vorbire si miscarile trupului, toate gesturile vor fi considerate n contextul n care apar. Daca, de exemplu, cineva sta asezat la un capat de linie de autobuz cu minile si picioarele tinute strns unele peste altele si cu barbia lasata n jos, ntr-o zi friguroasa de iarna, dupa toate probabilitatile el nu a luat aceasta pozitie din defensiva, ci pentru ca i este frig. Dar daca respectivul ar adopta aceleasi gesturi n timp ce un altul aflat n fata lui ar ncerca sa-i vnda un produs sau sa-i ofere un serviciu, interpretarea corecta ar fi ca cel n cauza se manifesta n mod negativ sau defensiv fata de situatie.

n tot cuprinsul acestei carti, gesturile vor fi luate n consideratie n contextul lor, iar acolo unde va fi posibil, vor fi examinate grupuri de gesturi.

Alti factori care influenteaza interpretarea

Un om care practica o strngere de mna numita "peste mort" probabil va fi acuzat ca are un caracter slab; ratiunea acestei opinii raspndite va fi analizata n capitolul referitor la tehnicile strngerilor de mna. n schimb, daca acel om sufera de artrita la mini, cu siguranta ca va ntinde mna n maniera "peste mort", pentru a evita durerea cauzata de o strngere puternica de mna. De asemenea, artistii, muzicienii, chirurgii si toti cei care efectueaza munci delicate cu minile lor, prefera n general sa nu ntinda mna, iar daca totusi sunt obligati sa o faca, vor folosi metoda "pestelui mort" pentru a-si proteja minile.

Daca cineva poarta o haina nepotrivita sau prea strmta, se poate ntmpla sa nu fie n stare sa faca unele gesturi si aceasta situatie poate afecta utilizarea limbajului trupului. Aceste cazuri se refera la o mica parte dintre oameni, dar este important de luat n considerare

ce anume efecte pot avea unele restrictii fizice sau diferite incapacitati asupra miscarilor noastre.

Rang si autoritate

Cercetarile efectuate n domeniul lingvisticii au aratat ca exista o legatura directa ntre gradul de statut social, de instruire si prestigiu ale unei persoane si bogatia vocabularului sau. Cu alte cuvinte, cu ct mai sus se afla o persoana pe scara vietii sociale sau de management, cu att mai bine reuseste sa comunice prin cuvinte si fraze. Cercetarile referitoare la comunicarile non-verbale au evidentiat existenta unei corelatii ntre disponibilitatea de vorbire (bagajul de cuvinte detinut) al unei persoane si numarul de gesturi pe care l utilizeaza pentru a transmite mesajul sau. Aceasta nseamna ca rangul social, instruirea si prestigiul unei persoane au influenta directa asupra numarului de gesturi sau de miscari ale trupului utilizate. Persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale sau de conducere se bazeaza, n principal, pe vocabularul sau bogat, n timp ce una mai putin educata sau necalificata se va sprijini, pentru transmiterea intentiilor sale, m a i

m u l t

p e

g esturi dect pe cuvinte.

Majoritatea exemplelor din aceasta carte se refera la albii din clasa mijlocie, dar ramne ca o regula generala constatarea potrivit careia cu ct ajunge cineva mai sus pe scara socialeconomica, cu att va utiliza mai putine gesturi si miscari ale trupului.

Rapiditatea unor gesturi si evidenta lor n ochii altora este n legatura si cu vrsta individului. De exemplu, daca un copil de cinci ani spune o minciuna parintilor, el si acopera de ndata gura cu o mna sau cu amndoua (Figura 6). Gestul acoperirii gurii alerteaza parintii n privinta comiterii minciunii. Acest gest va fi utilizat si n

continuare, n decursul ntregii vieti, modificndu-se doar viteza aplicarii lui. Cnd minte, un adolescent si ridica si el mna la gura ca si copilul de cinci ani, dar, n loc de acoperirea brusca a gurii, degetele vor mngia usor buzele (Figura 7).

Gestul acoperirii gurii devine si mai rafinat la adulti. Cnd adultul minte, creierul sau da ordin minii sa acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca si n cazul copilului si al adolescentului, dar, n ultima clipa, mna sa va aluneca mai departe pe fata si va atinge nasul (Figura 8). Acest gest nu este altceva dect varianta rafinata a gestului de acoperire a gurii folosit n copilarie si exemplifica faptul ca, o data cu mbatrnirea omului, multe din gesturile sale devin mai rafinate si mai putin vizibile. Aceasta nseamna ca este mult mai dificil sa citesti gesturile unui om de cincizeci de ani, dect ale unuia mult mai tnar.

FALSIFICAREA LIMBAJULUI TRUPULUI

Se pune adesea ntrebarea: "Este posibila falsificarea limbajului trupului nostru?" Raspunsul la aceasta ntrebare este, n general, "nu", datorita lipsei de concordanta, care probabil apare ntre utilizarea principalelor gesturi, a microsemnalelor trupului si cuvintele rostite. Palma deschisa, de exemplu, este asociata cinstei, dar atunci cnd escrocul si tine palmele deschise si zmbeste n timp ce spune o minciuna, microgesturile sale l tradeaza. Pupilele sale se contracteaza, una din sprncene se ridica sau coltul gurii se smuceste si aceste semnale contrazic gestul palmei deschise si zmbetul sincer. Drept urmare, cel care recepteaza toate aceste semnale e tentat sa nu dea crezare celor auzite.

Se pare ca mintea umana poseda un mecanism de semnalizare a erorii, care indica "avarie" atunci cnd primeste o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne ntlnim nsa si cu cazuri cnd, n speranta obtinerii unor avantaje, se falsifica cu buna stiinta

limbajul trupului. Sa luam, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurenta utilizeaza miscari corporale grijuliu nsusite pentru a crea impresia de cordialitate si sinceritate. Ele sunt punctate de catre juriu dupa gradul n care pot transmite aceste semnale. Dar chiar si cei mai priceputi dintre noi si pot falsifica limbajul trupului numai pentru o scurta perioada de timp; n cele din urma trupul va emite acele semnale care sunt independente de actiunile constiente. Multi politicieni sunt experti n falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegatori sa dea crezare afirmatiilor lor; despre cel care procedeaza astfel, cu succes, se spune ca are farmec personal, ca este "harismatic".

Fata este folosita mai des dect orice alta parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizam zmbetul, ncuviintarea din cap si clipitul n ncercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevarul, lipseste

deci concordanta dintre gesturile trupului si semnalele noastre faciale. Studierea semnalelor faciale este n sine o arta. n aceasta carte i-am dedicat putin spatiu; pentru informatii suplimentare recomand cartea lui Robert L. Whiteside, intitulata Face Language (Limbajul fetei).

n concluzie, falsificarea limbajului trupului, pentru o perioada mai lunga de timp, este dificila. Asa cum vom vedea mai departe, pentru a putea comunica cu altii si elimina gesturile care transmit semnale negative, menta sa ne nsusim si sa utilizam gesturi deschise, pozitive, n felul acesta, convietuirea cu ceilalti va fi mult mai placuta, iar noi mult mai simpatici n ochii lor.

Cum se minte cu succes?

n legatura cu minciuna, dificultatea consta n aceea ca actiunile subconstiente ale creierului sunt involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul

trupului ne da de gol. Acesta e motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiti cu usurinta, orict de convingator ar suna cuvintele lor. n clipa n care ncep sa minta, trupul lor emile semnale contradictorii si de aici ni se creeaza senzatia ca ei nu spun adevarul, n timpul emiterii minciunii, creierul difuzeaza subconstient energie nervoasa si aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ. Anumiti oameni, ale caror activitati implica minciuna, ca de pilda politicieni, avocati, actori si crainici TV, si-au perfectionat ntr-att gesturile trupului, nct este dificil de "vazut" minciuna, oamenii cad n plasa si nghit tot ceea ce acestia debiteaza.

Ei si rafineaza gesturile pun mu din urmatoarele doua cai. Prima dintre ele consta din exersarea acelor gesturi care creeaza "senzatia" ca spun adevarul, n timp ce ei mint; dar reusita n acest caz e legata de un antrenament ndelungat. A doua cale consta n nlaturarea majoritatii gesturilor, astfel nct, n timp ce mint, sa nu utilizeze nici gesturi pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.

Daca se iveste ocazia, sa experimentam urmatorul test simplu. Sa spunem intentionat o minciuna unei cunostinte apropiate, n timp ce ea ne priveste cu atentie, din cap pna n picioare, iar noi, printr-un efort constient, ne stapnim toate gesturile corporale. Chiar cnd principalele noastre gesturi sunt suprimate n mod voit, numeroase microgesturi ne scapa. De pilda, contractia muschiului facial, dilatarea si contractia pupilei, transpiratia fruntii, mbujorarea obrajilor, clipitul grabit al pleoapelor si multe alte gesturi marunte care semnalizeaza prefacatoria. Cercetari efectuate prin filmari cu ncetinitorul arata ca aceste microgesturi dureaza doar cteva fractiuni de secunda si ele pot fi sesizate n mod constient n decursul discutiilor sau negocierilor numai de anumiti oameni, cum

sunt anchetatorii profesionisti, comis-voiajorii si cei pe care i numim oameni perspicace. Cei mai buni reporteri si agenti comerciali sunt cei care si-au dezvoltat capacitatea subconstienta de a citi microgesturile cu prilejul ntlnirilor lor directe.

Este evident ca atunci cnd cineva doreste sa minta cu succes trebuie sa-si ascunda trupul sau sa-l faca neobservat. Iata de ce, la interogatoriile de la politie, suspectul este asezat pe un scaun ntr-un loc deschis al camerei sau sub o lumina puternica, unde trupul lui poate fi observat n ntregime de cel care l ancheteaza. Minciunile suspectului transpar mult mai usor n asemenea mprejurare. Desigur, este mai usor de spus o minciuna daca stam asezati la o masa, unde trupul ne este partial acoperit sau daca vorbim peste un gard sau din dosul unei porti nchise. Dar cea mai buna cale de a minti este prin telefon.

CUM SE POATE NVA LIMBAJUL TRUPULUI

Sa acordam zilnic cel putin cincisprezece minute studierii si interpretarii gesturilor altora si, totodata, sa ne straduim sa ne cunoastem ndeaproape gesturile proprii. Pentru un asemenea studiu este adecvat orice loc unde diferiti oameni se ntlnesc si intra n legaturi reciproce. Astfel, un aeroport este un loc deosebit de propice pentru observarea ntregului spectru al gesturilor umane, ntruct acolo oamenii si exprima liber, prin gesturi, rvna, furia, supararea, fericirea, nerabdarea si multe alte stari sufletesti. Ceremoniile sociale, ntlnirile de afaceri si petrecerile sunt, de asemenea, prilejuri excelente. Daca ati nceput deja sa studiati arta limbajului trupului, mergeti la o petrecere, stati toata seara singur ntr-un colt ca o fata cu care nu danseaza nimeni, si veti vedea ct de emotionant este sa urmaresti ritualul limbajului trupului folosit de ceilalti. Televiziunea ofera si ea un prilej excelent pentru studierea comunicarii non-verbale. Sa deconectam sunetul si sa ncercam sa ntelegem ce se ntmpla doar prin observarea imaginii. Dnd drumul din cinci n cinci minute la sunet, vom putea afla ct de exacte sunt interpretarile noastre n privinta gesturilor non-verbale. Nu peste mult timp vom putea urmari un program ntreg fara sunet, ntelegnd actiunea ca si un om surd.

Secretul lui Barack Obama : gesturile corpului (I)

Teh. Politice - 15 Octombrie 2009 18:35 Vizualizri:18749, Mesaje:0

Niciodat n istorie n-a fost un ef de stat care se bucur de un sprijin mai popular ca Barack Obama, primul preedinte de culoare al Statelor Unite. Obama este vzut ca un Mesia, care poate schimba lumea n bine. Exist i opinii c acest delir colectiv, de exaltare obamanism s-a instaurat dup ce a fost organizat cu succes una din cele mai reuite operaiuni de marketing politic n Statele Unite [1]. Acum patru ani, Barack Obama, un tnr senator de Illinois era un necunoscut n viaa politic a Statelor Unite. Nu se fcuse remarcat prin poziii ferme ca politician, apoi brusc n doi ani, i nainteaz candidatura la preedinia Statelor Unite. Imaginea sa de Apostol al Schimbrii , care a fost i este sectretul ? Aceasta nu se datoreaz doar mesajului su politic, condider Monika Matschnig, psiholog i expert n limbajul corpului i Martin Schuster, profesor de psihologie la Universitatea din Kln. Preedintele Obama i controleaz expresiile sale faciale, gesturile i utilizeaz simboluri pentru a-i favoriza imaginea sa de lider carismatic, deschis i simpatic. Este un talent natural de a aprea ntr-o imagine pozitiv n faa oamenilor? Sau este folosit corect limbajul corpului pentru a se face plcut persoanelor crora le vorbeti? Pentru a descoperi secretul unei persoane trebuie s avem ochii pentru detalii, cunotine despre natura uman i s posedm arta de a citi limbajul corpului. Cu aceste cunotine, de exemplu, Paul Ekman, un guru al detectrii minciunii poate observa expresii mai scurte de o fraciune de secund, gesturi numite microexpresii. Dac vom urmri cu atenie micro-expresii, expresii involuntare, observm c ele trdeaz adevratele sentimente ale lui Barack Obama. Strngerea de mn. Cine este mai puternic? Strngerea minii este un obicei cu origini vechi. De exemplu, oamenii din peteri cnd se ntlneau, nlau braele n aer cu palmele deschise, pentru a arta c nu au arme la ei [2]. n decursul secolelor, acest gest al palmei ridicate s-a modificat. Forma modern a acestui strvechi ritual de salut este ntinderea minii i strngerea palmelor att la ntlnire, ct i la desprire, n mod obinuit, ntr-un asemenea gest minile se scutur ntre cinci i apte ori. n prezent, liderii politici tind s stea de partea stng a fotografului, find cunoscut faptul c n acest caz, persoana pare mai puternic sau este cea care ine sub control situaia. Uneori este foarte amuzant s observi cum politicienii fac manevre pentru a gsi un unghi mai favorabil pentru a poza. De exemplu, preedintelui american i place s fie mai aproape de persoan cnd este fotografiat (figura 1.). Aceasta se datoreaz dorinei lui Barack Obama de a crea o atmosfer prietenoas, precum i de a-i consolida imaginea de mare politician. Uneori, ns acest comportament poate s nu funcioneze cu ali lideri politici sau n situaiile n care diferenele culturale nu permit persoanelor s depeasc zona confortabil de comunicare n momentul de salutare reciproc. Diferite moduri de a strnge mna. Dominare i supunere n strngerile de mn. n general, cnd dou persoane se ntlnesc pentru prima dat, se salut cu obinuita strngere de mn. Cu acest prilej poate s fie transmis una din cele trei atitudini de baz: - dominarea: "Acest om vrea s m domine. Trebuie s fiu mai precaut"; - supunerea: "l pot domina pe acest om. El va face ceea ce doresc eu";

- egalitatea: "mi place acest om. Ne vom nelege bine". Aceste atitudini sunt transmise n mod incontient. Dar prin antrenament i prin aplicarea contient a unor tehnici de strngere a minii putem influena direct rezultatele unei ntlniri cu o alt persoan. ntr-o strngere de mn dominarea se face simit prin ntinderea minii cu palma n jos (Figura 2). Palma nu este ntoars complet spre podea, dar fa de palma celuilalt arat n jos, prin aceasta se d de neles c dorim s prelum controlul n cursul ntlnirilor viitoare. Iar dac i mna stng apas antebraul interlocutorul se evideniaz instalarea controlului deplin asupra persoanei. Poziia mnii lui Barack Obama ar putea impresiona chiar i rivalul su republican John McCain. Fie c a avut implicaii de dominan sau a fost un gest contient? Strngere de mn. Omagiu postum. La reuniunea anual, Barack Obama a artat respectul su pentru fostul preedinte american Bill Clinton, permindu-i s stea de partea stng, ambii cunoscnd semnificaia. Aceasta este prima regul pe care o nva noii preedini ai Casei Albe dup investirea n funcie. n schimb, Obama prefer s se evidenieze prin salutarea n public cu mna ridicat.

Mai mult dect o strngere de mn.Puterea palmei. Unul din cele mai puin observate, dar, totodat i cele mai

eficiente semnale non-verbale este transmis de palma omului. Utilizarea corect a palmei l poate investi pe om cu un anumit grad de autoritate i cu capacitatea de a-i dirija pe alii prin gesturi. Apucarea cotului, de exemplu, transmite mai multe sentimente dect prinderea ncheieturii minii, reprezint o ptrundere n zona intim a celuilalt. n general, prinderea ncheieturii minii i apucarea cotului sunt acceptate numai ntre prieteni sau rude apropiate. Observm c figura 4 reprezint mai mult dect o strngere de mn. Obama, prin atingerea braului rudei persoanei decedate n atentatul terorist, creeaz o atmosfer de contact intim, care, la rndul su, face ca gestul su s devin mult mai emoional.

Atunci cnd o persoan pune mna pe spatele altei persoane(figura 5), de parc i-ar arta direcia este un gest al puterii dominante i influenei. ndreptndu-se spre urna de vot, Obama, maestru al gesturilor, a folosit acest tactic pentru a arta "preedinia" i liderismul su. Palmele deschise : Franchee i onestitate n decursul istoriei, palma deschis a fost asociat cu adevrul, onestitatea, supunerea, umilina. Au fost rostite multe jurminte cu palma pe inim, iar cnd cineva depune mrturie la judectorie i ridic mna cu palma deschis. Biblia e inut n mna stng, iar palma dreapt e ridicat n sus ca s fie vzut i de membrii completului de judecat. Gestul "palmelor deschise" (figura 6) arat celorlali c nu ascundei nimic i creeaz o atmosfer de onestitate. n cazul n care una sau ambele mini sunt deschise, atunci acesta este un semn bun c cealalt persoan spune adevrul. n prezent, acest gest este larg utilizat pentru a duce n eroare. Atenie la celelalte micri, gestul "palmelor deschise trebuie s fie natural, nu imitat.

Copierea micrilor corpului. Indicator de conexiune cu partenerul. Atunci cnd unul dintre interlocutori copie limbajul corpului altuia, se creeaz automat un sentiment de sincronicitate n aciunile lor i stabilete o legtur cu partenerul. Copierea atent a comportamentului unei alte persoane este cea mai bun modalitate de a crea o conexiune: ai ncruciat braele, eu tot le ncruciez. Dac vrei s v deschidei, desfacei braele i obsevai dac interlocutorul dvs face acelai lucru, se va dovedi nc o dat n subcontient conexiune ntre voi.

Bibliografie: [1] Claude Karnoouh. Cum se fabrica omul providenial. Cazul Barack Obama. [2] Allan Pease. Limbajul Trupului. Cum pot fi citite gndurile altora din gesturile lor. Trad. BODYLANGUAGE - How to read others' thoughts by their gestures, Sheldon Press, London, 1992. [3] Gestik und Mimik von Barack Obama. Das Geheimnis des Messias// Sueddeutsche Zeitung.

Autor: Alexandra Cociorva

Sursa: Politik & ITAPS

Cum Sa Citesti Limbajul Trupului

Imi place8

Pentru a intelege si a citi limbajul trupului este necesar sa iei in considerare contextul in care oamenii se desfasoara. O intalnire, un interviu sau doar o noapte de relaxare in oras Exista cateva actiuni comune pe care oamenii tind sa le intreprinda, iar in articolul de fata voi descrie care sunt si ce semnificatie au.

Inainte de a analiza aceste comportamente e necesar sa fii constient de faptul ca unele persoane au anumite obiceiuri sau ticuri. Afla cu cine ai de-a face si descopera ce le caracterizeaza. Daca spre exemplu vorbesti cu o persoana iar aceasta tine mainile incrucisate este foarte probabil ca acest lucru sa nu fi fost determinat neaparat de tine. Asadar, iata la ce e necesar sa fii atent:

Bratele incrucisate. Inconstient, persoana in cauza isi doreste sa se distanteze de ceea ce experimenteaza in momentul respectiv. Asa ca isi plaseaza mainile in fata corpului ca si bariera. Probabil persoana cu care discuti nu este multumita de ceea ce aude sau vede. Este o forma de defensiva. Umerii. Cand cineva isi apleaca mai mult umerii catre tine, inseamna ca sunt din ce in ce mai interesati si deschisi catre subiect. Daca vei privi mai atent in orice mediu social, vei descoperi ca oamenii care nu se inteleg si nu sunt compatibili, rareori se apropie trupeste.

Picioarele. Picioarele au tendinta de a arata catre directia de care persoanele sunt interesate. Data viitoare cand vei iesi cu un prieten, mergi intr-un magazin despre care stii ca nu ii place. Vei observa cum un picior este indreptat catre iesire. Miscarile din degete. Cand cineva bate cu degetele in masa ori isi scutura picioarele, inseamna ca persoana respectiva este agitata si simte un anume disconfort. Asigura-te ca afli ce a declansat aceasta stare. Atingerea si frecarea gatului. Atunci cand cineva isi atinge partea din spate a capului sau a gatului inseamna ca este incerta sau deranjata. Analizeaza situatia in sine dar si contextul acesteia pentru a afla ce ar fi putut sa fie deranjant. Atingerea si frecarea fetei. Cand cineva isi atinge fata, denota o stare de disconfort. Gestul in sine reprezinta o modalitate inconstienta de a se distanta de situatia neplacuta cu care se confrunta. Zambetul. Zambetul este semnul cel mai clar de relaxare si confort. Zambetul adevarat utilizeaza toti muschii fetei, astfel incat ochii si sprancenele zambesc cu restul fetei. Afla daca zambetul persoanei de langa tine este real sau doar de fatada. Mainile in poala. Aceasta este o alta forma de distantare. Inca odata, nu uita ca pentru unii oameni acesta este doar un obicei. Spatiul. Persoanele cu un nivel al stimei de sine ridicat pastreaza in jurul lor mai mult spatiu decat cei cu stima de sine scazuta. Este un semn de incredere in sine, confort si dominatie.

Felul in care sta asezata. Cand o persoana sta cu picioarele desfacute sau incrucisate inseamna ca se simte confortabil. Daca insa picioarele sunt cat mai aproape de restul corpului inseamna ca este pe punctul de a pleca. Vezi in ce directie sunt indreptate picioarele. Poate unul este indreptat catre usa? Sau poate catre toaleta? Vorbitul excesiv. Cand o persoana incepe sa vorbeasca frenetic si gesticuleaza pasional in timp ce-si expune povestea , inseamna ca se simt confortabil. Cu siguranta considera ca esti dispus sa asculti si ii face placere sa iti impartaseasca anumite informatii. Tensiunea. Pumnii inclestati, postura tensionata sau fata incruntata, toate sunt semne ca persoana simte o stare de disconfort sau se simte amenintata. Afla de ce! Inclinarea corpului. Atunci cand cineva se inclina pe spate, inconstient incerca sa se distanteze. Acest gest poate fi unul brusc sau lent, desfasurat pe percursul conversatiei. Cand cineva se indeparteaza o face dintr-un sentiment de disconfort sau primejdie inconstienta. Ori poate conversatia ii pare plictisitoare sau nu este de acord cu ce se vorbeste. Cand se inclina in fata inseamna ca te aproba si doresc sa fie mai aproape.

Inainte de a citi limbajul trupului este necesar sa il intelegi. Asadar incepe prin a studia miscarile oamenilor si incerca sa intelegi ce le determina. Poate vei ajunge sa descifrezi ce se intampla in mintile lor. Aminteste-ti sa nu analizezi prea mult fiecare actiune pentru ca foarte probabil la un anumit moment vei incepe sa creezi scenarii si vei face presupuneri incorecte. Doar observa diferitele actiuni si aminteste-ti cele prezentate in acest articol.