1.Fra?ii Karamazov Fra?

ii Karamazov este ultimul roman al scriitorului rus Fiodor Dostoievski, scri s ntre anii 1878 - 1880. Fiind considerat o opera literara de nivel mondial, romanul a fost ?i ecranizat. n filmul realizat, actri?a Maria Schell a jucat rol ul iubitei, Gru?enka. Ac?iunea romanului are n centru pe cei trei fra?i care au fiecare o predispozi?ie patologica pentru patima. n sens metaforic se poate spune ca fra?ii alcatuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai n vrst a, e un exponent al senzualismului ?i al trupului. Ivan, reprezinta intelectul, ra?iunea. Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu nea ga existen?a lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea a?a cum a fost creata de Dumnezeu. Alexei ,personajul protagonist, e simbol al trairii spirituale ?i a l apropierii de Dumnezeu. To?i trei fra?ii sunt n conflict cu tatal lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezinta tipologia omului depravat c e duce o via?a amorala ?i desfrnata. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, l sluje?te pe tatal lui, Feodor Pavlovici, evolu?ia sa este de as emenea interesanta; avnd ca principiu existen?ial sofismul el se dedica acestui concept care l va duce n final la sinucidere. Dmitri ajunge din cauza unei datorii n conflict cu tatal, avnd nevoie de bani pent ru a se casatori cu Gru?enka, un personaj care pare a fi n nceputul romanului doar o tipologie("vampa"), dar se dovede?te pe parcurs a fi mult mai complex, vadind trairi ?i sentimente care reprezinta tema analizei psihologice abisale pe care o propune Dostoievski nu numai n acest caz, ci pentru toate personajele. Dmitri jura sa-?i omoare tatal, care refuza sa-i dea banii necesari, ajungnd chia r n situa?ia de a-l ataca fizic. Tatal va fi omort, iar banuiala cade pe Dmitri care l-a amenin?at ?i care, surprinzator, exact dupa moartea tata lui ?i procura cele 3000 de ruble de care avea nevoie. Astfel Dmitri este osndit la munca silnica n Siberia. La nceput el accepta sentin?a, considernd-o ca fiind modul ideal de a se cai pentru ura pe care a purtat-o tatalui sau. El va fi nsa convins de planul de evadare propus de Ivan. Alexei ?i Ivan reu?esc sa-l deconspire pe fapta?ul adevarat, fiul nelegitim al lui Feodor Pavlovici, Smerdeakov, care l-a omort pe tatal lor ?i care creznd ca Iv an poate dovedi vinova?ia lui, se va spnzura n ziua procesului. Romanul este n?esat de o serie de ntrebari cu caracter filozofic, ca de exemplu: a murit Dumnezeu?, carora Dostoievski le propune solu?ii interesante, ct ?i de conflicte aparute ntre ateism ?i con?tiin?a religioasa. Ultimul roman al lui Dostoievski este ?i ultimul lui cuvnt, concluzia ?i ncoronare a ntregii sale opere, sinteza finala, ce reia preocuparile cartilor precedente, reformuleaza ntrebarile pe care ?i le-a pus cndva ?i ncearca sa le solu ?ioneze pe temeiul unei experien?e artistice totale. Asemenea generalizari cuprinzatoare au adesea un subliniat caracter meditativ, filosofic. [...] Un roman de aventuri, un roman cu intriga aproape poli?ista, devine un roman filosofic, cel mai filosofic dintre romanele scriitorului ?i, po ate, dintre toate romanele create pna n acel moment n literatura universala. 2. Procesul este un roman de Franz Kafka publicat mai nti n 1925. Una dintre cele m ai cunoscute opere ale lui Kafka, romanul nareaza povestirea unui om arestat ?i urmarit n justi?ie de o autoritate ndepartata ?i inaccesibila, iar natu ra crimei sale nu este nicicnd revelata nici lui, nici vreunui cititor. Procesul este o carte despre o lume din care lipse?te certitudinea. Ac?iunea ncep e ?i se dezvolta sub semnul ndoielii, al supozi?iei extinse la toate nivelurile. Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care ?ocheaza prin con? inutul sau nefiresc ?i prin lipsa de precizie ?i cauzalitate: Pe Josef K. l calomniase pesemne cineva, caci, fara sa fi facut nimic rau, se pomeni ntr-o dim inea?a arestat . A?adar, cititorul ia act de faptul ca un strain i spune protagonistului car?ii ca este arestat, l ridica ?i i cere lucrurile pe moti v ca la magazine n-ar fi n siguran?a. Arestul are loc exact n

diminea?a n care Josef K. mpline?te 30 de ani. K. imediat este dus n salon, unde, s pre surprinderea lui, doi paznici i mncau micul dejun. Ei l anun?a ca este arestat, dar cu toate acestea poate sa mearga liber la serviciu. Fara a ie?i din perplexitate, eroul se ntoarce n camera sa ?i ncepnd cu a doua zi ?i continua via?a normala de prim-procurist la o mare banca. Josef K. este trimis fara explica?ie sa caute tribunalul, unde urma sa i se ia nt r-o duminica primul interogatoriu. Batnd la toate u?ile ?i ntrebnd la ntmplare de tmplarul Lanz, K. ?i da seama ca birourile tribunalului se afla n podu l unei cladiri cu apartamente ?i camere de nchiriat. Aspectul acestei cladiri era deplorabil, fiind saracacios ?i mizerabil. Aflarea justi?iei ntr-o asemenea cladire i dadea lui K. ?i mai mult dezgust fa?a de ea, dar totodata i dadea mai multa siguran?a. Dupa ce gasi camera n care urma sa fie i nterogat, de asemenea ramase frapat de cele vazute: K. crezu ca nimerise la o ntrunire publica. O mul?ime de oameni, ct se poate mai fe luri?i, umpleau o ncapere nu prea mare, cu doua ferestre, nconjurata, la mica distan?a de tavan, de-o galerie n?esata ?i ea de lume, ?i unde spectatorii nu puteau sa stea dect ncovoia?i, cu cefele ?i spinarile lipite de plafon. [ ] Mul?i dintre ei ?i adusesera perne, pe care ?i le p usesera ntre cap ?i plafon, ca sa nu-?i loveasca ?estele. De asemenea ?i mbracamintea celor prezen?i l deruta: Cei mai mul?i dintre ei erau mbraca?i n negru ?i purtau redingote lungi, de ceremon ie, care le atrnau pe corp. Pe K. numai mbracamintea aceasta l deruta; daca n-ar fi fost ea, s-ar fi crezut la o ntrunire politica de cartier. De?i K. sperase ca primul interogatoriu va fi ?i ultimul, totu?i n urma interogar ii fusese dezamagit, fiindca judecatorii i-au spus ca doar ?i-a complicat ?i mai mult situa?ia ?i ca el nu realizase ce ?ansa a ratat: - Vreau numai sa-?i atrag aten?ia, i spune judecatorul, ca astazi te-ai pagubit si ngur, fara sa-?i dai seama de avantajul pe care un interogatoriu l reprezinta oricnd pentru un arestat. K. rse, privind spre u?a. - Banda de golani! Striga el, va daruiesc toate interogatoriile! Judecatorii stabilisera cu el ca interogatoriile vor avea loc duminicile, pentru ca sa nu-i ncurce cu nimic n desfa?urarea activita?ii sale profesionale. n urmatoarea duminica, cnd sosise, aflase spre surprinderea sa ca nu va mai avea loc un nou interogatoriu. Atunci avusese ocazia sa-l ntlneasca pe proprietarul camerei n care se faceau interogarile ?i fiind invitat de acesta sa urce n podul cladirii, acolo unde erau birourile judeca?ii, K. ramasese din nou dezgustat de cele vazute, ba chiar mai mult, pna la urma i se facuse rau din cauza aerului nchis ?i atmosferei sufocante, nct fusese nevoit sa fie scos afara de doi func?ionari ai judeca?ii, care, ajun?i la scarile care faceau legatura dintre ultimul etaj ?i pod, ncepusera a li se face rau din cauza aerului pe care l inspirau. Deci se produce un paradox: nvinui?iii se su foca ?i li se face rau n Judecatoria propriu-zisa, iar func?ionarilor acestei institu?ii li se face rau n afara ei. Iata o mica descriere a atmosferei care predomina n birourile Judecatoriei : Soarele arde grozav de tare ?i brnele acoperi?ului sunt nchise; din cauza asta aeru l devine greu ?i apas?tor. Nu prea e un loc potrivit pentru birouri, cu toate avantajele pe care, altminteri, le-ar putea avea. Uneori, in zilele cnd au loc, ?edintele mai mari si asta se ntmpla destul de des aerul devine aproape irespirabil. ?i daca te mai gnde?ti ca aproape to?i locatarii vin sa-?i ntinda rufele aici doar nu po?i sa le interzici asta cu desavir?ire atunci n-o sa te mai miri ca ?i s-a facut rau. Josef K. avea un unchi Albert K., caruia el i mai spunea ?i Fantoma de la ?ara - ca re aflnd despre procesul lui Josef, a venit n biroul lui K. cerndu-i explica?ii: cum a fost el capabil sa le faca una ca asta, cum a putut sa pateze numele familiei, tocmai el care era mndria neamului lor (deoarece ajunsese la postul de prim-procurist la o mare banca). Dupa o mica dis cu?ie cu Fantoma de la ?ara , aceasta l duce la un vechi prieten de-al sau, avocatul Huld, care, fiind bolnav, ?i primea to?i clien?ii acasa. n scurt timp de la angajarea acestui avocat, K. ncepe sa se dezechilibreze, la ser

viciu nu se mai poate concentra asupra sarcinilor sale, clien?ii sunt nemultumi?i de modul n care sunt trata?i. Pentru toate aceste e?ecuri, K. l nvinova ?e?te pe avocat, spunnd ca nainte de a-l fi angajat totul mergea bine, iar procesul practic nici nu-i afecta via?a. Astfel, K. renun?a la servici ile avocatului Huld. Dar din pacate problemele sale nu se sfr?esc, iar la serviciu este n continuare ab sent ?i fiind presat de concuren?a unui coleg, rival, devine din ce n ce mai dezechilibrat. Unul dintre clien?ii sai, un industria?, observa starea p roasta n care se afla K. ?i se decide sa-i dea un mic sfat. Acesta i spune ca ?tie un pictor Titorelli care l-ar putea ajuta. Acest pictor este angaj at la tribunal ?i picteaza tablouri pentru judecatori. De aceasta meserie se ocupa ?i tatal sau, ?i deci i-ar putea fi de folos. Ajuns la pictor acasa, cnd a vrut sa iasa pe o alta u?a dect cea pe care-i propuse se pictorul, K. a fost mirat de ceea ce a vazut: birourile tribunalului. Acest lucru l surprinde pe K. ?i el ?i da seama ca ca lumea ntreaga este o farsa j usti?iara. Pictorul Titorelii i da replica: - Nu ?tia?i ca tribunalul are birouri aici? Aproape n fiecare pod exista birouri a le tribunalului; de ce n-ar exista ?i aici? n urma celor spuse, este evident ca avem n fa?a un proces neobi?nuit, fiindca pe d e o parte lipse?te motivul nvinuirii, iar pe de alta parte avem o institu?ie de Judecata absolut diferita de cea normala, att prin amplasarea sa apr oape n fiecare pod ?i cu judecatori neobi?nui?i, ct ?i prin modul de a desfa?ura un proces. Aflndu-se la pictor, K. aflase ca sunt trei tipuri de achitari cu procesul sau: a chitarea reala, achitarea aparenta ?i taraganarea la nesfr?it. Titorelli i-a explicat n ce consta fiecare tip de achitare. Niciuna din aceste achitari nu -l scuteau pe K. de proces, era o taraganare la nesfr?it. Acest proces s-a dovedit a fi nesfr?it. El are doar nceput, iar sfr?itul sau este moartea propri u-zisa a acuzatului. Sub lumina rece ?i palida a Legii, oamenii se transforma n acuzatori ?i acuza?i, nelipsind nici categoria executorilor intermediari, to?i nsa constituie un aparat demonizat aservit justi?iei sau sistemului func?ionaresc. Vina apare c a ceva indiscutabil care trebuie ispa?ita, orice hotarre lundu-se dupa principiul: Vina e ntotdeauna mai presus de orice ndoiala . Singura realitate psihica e aceea a vinii asumate, con?tientizate. E pivotul vizibil al tragismului kafkian. Localul judecatoriei n Procesul ramne ve?nicul labirint dedalic de nepatruns, oriz ontul ocult care nce?oseaza sensurile ?i le fac imperceptibile. U?ile inchise nu se vor deschide vreodata. Actul ini?iatic este pus, fatalmente, sub semnul e?ecului. Eroii nu vor izbuti sa evadeze, sa evite vreo etapa a procesului, totul fiind zadarnic, apriori. Certurile zadarnice sunt din ce in ce mai dese, luminile sunt mai pu?ine, progresiv. Misterul este de nepatruns, caci sala judecatoriei se transforma ntr-un tarm transcedental, ntr-un lucru n sine kafkian, ntr-un domeniu intangibil. K., la cteva zile dupa vizita facuta pictorului, prime?te de la directorul bancii o nsarcinare: sa l nso?easca pe un oaspete din Italia n vizitarea catedralei ora?ului. La ora la care trebuia ca cei doi sa se ntlneasca n catedrala italianul nu vine. n schimb, vine, cu totul surprinzator un preot, preotul nchisorii. ntlnirea dintre K. ?i preot, apare att personajului, ct ?i cititorului ?i mai derutanta, ntruct clericul nu este un intermediar n rela?ia uman-divin, ci n rela?ia justi?ie-acuzat. Aceasta secven?a este, de fapt, o alta etapa n procesul de culpabilizare a protagonistului. Necesitatea nchide omul kafkian n cercul ei strmt. De fapt, n fa?a acestuia nu apar piedici pur ?i simplu, ci un sistem de obstacole, nu u?i ca atare, ci o organizare sistematica a intrarilor sub forma de labirint. El nici nu cunoa ?te impactul cu ele, nefortndu-le, nedeschizndu-le. Le prevede ?i le presimte. Le banuie?te cu o siguran?a de neclintit. Preotul i spune lui Josef ca Scripturile care preced Legea spun ca are de a face, a?adar cu Paznicul, n spatele caruia exista acest sistem de obstacole. Omul kafkian vine la Lege, ia

r paznicul se afla de mai multa timp acolo. E nendoielnic faptul ca e pus n slujba de Lege, nct a te ndoi de demnitatea paznicului n fa?a Legii configurea za de acum o ierarhie, el este slujitorul ei, apar?ine Ei, fapt care-l face superior omului comun. Procesul dezvolta n linii narative ceva mai ramificate parabola pe care i-o relat eaza preotul lui Josef K. Paznicul i spune omului venit de la ?ara ca nu-l poate lasa sa intre n interior n clipa n care a sosit. Omul nici nu banuia ca accesul la Lege nu este ngaduit tuturor. Paznicul l lasa, nsa, sa a?tepte clipa favorabila, dar l supune la sumare interogatorii despre originea lui ?i despre multe alte lucruri. Omul ramne sa a?tepte ani n ?ir, recurgnd la ncercari de a-l mitui, dar paznicul este de nenduplecat. Ceea ce reu?e? te sa vada omul este o lumina slaba, care razbate din interior prin crapaturile por?ilor Legii. Dupa attea eforturi, omul de la ?ara este cuprins de curiozitate, sa afle de ce nimeni dintre ceilal?i oameni doritori de a cunoa?te Legea nu s-a apropiat de poarta ?i n-a cerut sa intre. Nimeni n afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici , raspunse Paznicul vaznd ca omul moare, caci poarta aceasta era facuta numai pentru tine; acum plec, ?i o ncui. Urmeaza o analiza scupuloas a nsu?irilor morale ale paznicului, exponent al neroz iei: el declara ca este puternic ?i aceasta demonstreaza ngmfarea ?i nerozia; pe de alta parte, el se comporta neoficial ?i, deci, binevoitor, rabda tor fa?a de straduin?ele omului ?i ngaduitor cu blestemele omului adresate cruzimii destinului. El se apleaca amabil ca sa-i asculte ?i ultima ntre bare. Comentariul preotului este nea?teptat cnd spune ca nerozia paznicului e, n fond, s alvatoare: nici el nu cunoa?te interiorul Legii, ci numai drumul pe care trebuie sa-l faca la nesfr?it, mai apoi, el nu vrea sa-l nspaimnte pe om, caci ?tie ca acolo, nauntru, exista ni?te paznici cumpli?i. Evident, paznicul nu cunoa?te interiorul Legii. Preotul mediteaza acum asupra situa?iei: omul a vazut totu?i o lumina dinauntru, n timp ce paznicul, stnd cu spatele spre poart, nu se alege cu niciun c?tig de cunoa?tere. Oricum, paznicul ra mne un slujitor al Legii ?i se cade a fi scos de sub judecata omeneasca. Chiar daca pe oricine l-am considera inferior ?i n?elat, un lucru este cert (sing ura certitudine existenta la Kafka): ntreaga Lumina a legii ramne un mister. Finalul romanului nfa?i?eaza o scena oarecum previzibila, daca se ?ine seama de e lementele absurde din cuprinsul car?ii, care converg spre o pedeapsa n aceea?i linie. Ceea ce ?ocheaza este suma detaliilor care o compun ?i care nu o fera deznodamntului cheia potrivita epicului. Ceea ce este surprinzator este ca arestul lui K. a fost n diminea?a cnd a mplinit 30 de ani, iar omorrea lui a re loc n seara cnd mpline?te 31 de ani. Doi necunoscu?i l scot pe Josef K. n afara ora?ului, ntr-o cariera de piatra, ?i l nj unghie. Acest lucru nu se petrece n fapt dect dupa ce ei l a?aza pe o piatra, i trec pe deasupra capului cu?itul, schimbnd formule de polite? e ?i asigurndu-se ca Josef K. l vede pe disperatul care se arunca n gol de la o fereastra. Fraza care ncheie cartea echivaleaza cu paroxismul sugest ionarii: - Ca un cine! spuse el, ?i era ca ?i cum ru?inea ar fi trebuit sa-i supravie?uiasca . Romanul lui Kafka ramne ct mai aproape de via?a cotidiana ?i de verosimil, dar cee a ce se ntmpla ramne n el, pna la sfr?it, inexplicabil.