COMBINATORIC

A SI TEORIA
GRAFURILOR. Partea intaia: Elemente de
combinatorica
Prof. dr. Ioan Tomescu
Facultatea de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti
FUNCT II DE NUM

ARARE SI FORMULA MULTINOMULUI

In cele ce urmeaza se va lucra cu mult imi nite. Numarul de elemente din
mult imea nita X va notat cu |X|. Unei funct ii f de la X in Y , unde X
si Y sunt multimi nite, astfel incat X = {x
1
, . . . , x
n
} si Y = {y
1
, . . . , y
m
},
i se pune in corespondent a o aranjare a mult imii X de obiecte in mult imea
Y de casut e, astfel incat in casut a y
i
sa intre obiectele din mult imea {x|x
X, f(x) = y
i
}. Aceasta corespondent a este o biject ie. De asemenea, se poate
stabili o biject ie intre mult imea funct iilor f : X Y si mult imea n-uplelor
formate cu elemente din Y sau a cuvintelor de lungime n formate cu litere
din mult imea Y astfel: unei funct ii f i se pune in corespondent a cuvantul
f(x
1
)f(x
2
) . . . f(x
n
) in care ordinea literelor este esent iala.
PROPOZIT IA 1. Numarul funct iilor f : X Y este egal cu m
n
, daca
|X| = n si |Y | = m.
Prin denit ie se noteaza [x]
n
= x(x 1) . . . (x n + 1) si [x]
n
= x(x +
1) . . . (x +n 1), ambele produse cont inand cate n factori consecutivi.
PROPOZIT IA 2. Numarul funct iilor injective f : X Y , unde |X| = n
si |Y | = m este egal cu [m]
n
.
Aranjamente de m luate cate n se numesc cuvintele de lungime n formate
cu litere diferite din mult imea Y , iar numarul lor este [m]
n
. Daca m =
n, aceste cuvinte de lungime n formate cu toate literele din Y se numesc
permutari ale mult imii Y si numarul lor este egal cu [n]
n
, care se noteaza cu
n! = 1 2 n si se numeste n factorial. Prin denit ie 0! = 1.
2
Daca mult imea Y este o mult ime ordonata astfel incat y
1
< y
2
< . . . < y
n
, un
cuvant de lungime n format cu litere din Y , y
i
1
. . . y
i
n
se numeste crescator
daca y
i
1
y
i
2
. . . y
i
n
si strict crescator daca y
i
1
< y
i
2
. . . < y
i
n
.
Cuvintele strict crescatoare de lungime n formate cu m simboluri se mai
numesc combinari de m luate cate n, iar cele crescatoare se numesc combinari
cu repetit ie de m luate cate n.
PROPOZIT IA 3. Numarul cuvintelor strict crescatoare de lungime n
formate cu m simboluri este egal cu [m]
n
/n!. Acest numar este egal si cu
numarul submult imilor cu n elemente ale unei mult imi cu m elemente.
Numerele [m]
n
se mai noteaza prin
_
m
n
_
si se numesc numere binomiale cu
parametrii m si n.
PROPOZIT IA 4. Numarul cuvintelor crescatoare de lungime n formate
cu m simboluri este egal cu [m]
n
/n!.
Demonstrat ie. Sa observam mai intai ca [m]
n
/n! =
_
m+n1
n
_
. Putem
presupune ca Y = {1, . . . , m} si vom stabili o biject ie de la mult imea cu-
vintelor crescatoare de lungime n formate cu litere din Y (cu ordinea natu-
ral a) pe mult imea cuvintelor strict crescatoare de lungime n formate cu litere
din alfabetul extins {1, . . . , m + n 1} in felul urmator: (y
i
1
y
i
2
. . . y
i
n
) =
y
i
1
|y
i
2
+ 1| . . . |y
i
n
+ n 1. Se verica imediat ca este o biject ie, de unde
rezulta propozit ia, deoarece numarul cuvintelor strict crescatoare de lungime
n formate cu litere dintr-un alfabet cu m + n 1 simboluri este egal cu
_
m+n1
n
_
. 2
Numerele binomiale apar drept coecient i in formula binomului:
(a +b)
n
=
n

k=0
_
n
k
_
a
nk
b
k
, (1)
care este valabila pentru orice a, b dintr-un inel comutativ. Demonstrat ia
formulei (1) se poate face t inand seama ca (a+b)
n
= (a+b)(a+b) . . . (a+b),
unde in produs sunt n factori. Pentru a obt ine monomul a
nk
b
k
trebuie sa
il alegem pe b din k paranteze si pe a din parantezele ramase, in numar de
n k. Dand cate un numar de ordine celor n paranteze, trebuie sa selectam
k numere de ordine ale parantezelor din care il alegem pe b din mult imea
de numere {1, . . . , n}, ceea ce se poate face in
_
n
k
_
moduri, deci coecientul
monomului a
nk
b
k
este egal cu
_
n
k
_
.
PROPOZIT IA 5. Numarul de aranjari ale unei multimi de n obiecte
X = {x
1
, . . . , x
n
} intr-o mult ime de p casut e Y = {y
1
, . . . , y
p
}, astfel incat
casut a y
i
sa cont ina n
i
obiecte pentru orice 1 i p (n
1
+ . . . + n
p
= n)
este egal cu
n!
n
1
!n
2
! . . . n
p
!
.
3
Demonstrat ie. Obiectele din casut a y
1
pot alese in
_
n
n
1
_
moduri,
obiectele din casut a y
2
pot alese din cele n n
1
obiecte ramase in
_
nn
1
n
2
_
moduri etc. Rezulta in total un numar de posibilitat i egal cu
_
n
n
1
__
n n
1
n
2
__
n n
1
n
2
n
3
_
. . .
_
n
p
n
p
_
=
n!
n
1
!n
2
! . . . n
p
!
.2
Acest raport de factoriale se mai noteaza
_
n
n
1
,n
2
,...,n
p
_
si se numeste numar
multinomial, care generalizeaza numerele binomiale (cazul p = 2) si apar in
formula multinomului care extinde relat ia (1):
(a
1
+a
2
+. . . +a
p
)
n
=

n
1
,...,n
p
0
n
1
+...+n
p
=n
_
n
n
1
, n
2
, . . . , n
p
_
a
n
1
1
a
n
2
2
a
n
p
p
(2)
Demonstrat ia formulei (2) a multinomului se poate face astfel: Este clar
ca dezvoltarea (a
1
+ . . . + a
p
)
n
va cont ine o suma de monoame de forma
a
n
1
1
a
n
p
p
, unde numerele naturale n
1
, . . . n
p
verica n
1
+. . .+n
p
= n. Trebuie
gasit coecientul acestui monom, deci de cate ori apare el in puterea a n-
a a expresiei a
1
+ . . . + a
p
. Pentru aceasta se procedeaza ca la formula
binomului, dandu-se numerele de ordine 1, . . . , n parantezelor din dezvoltarea
(a
1
+. . . +a
p
)
n
= (a
1
+. . . +a
p
) . . . (a
1
+. . . +a
p
) si observand ca pentru a
obt ine monomul a
n
1
1
a
n
p
p
trebuie sa-l alegem pe a
1
din n
1
paranteze,. . . ,pe
a
p
din n
p
paranteze. Ori aceasta este echivalent cu plasarea numerelor de
ordine 1, . . . , n ale parantezelor in p cutii, astfel incat cutia 1 sa cont ina n
1
numere,...,cutia p sa cont ina n
p
numere, ceea ce se poate realiza in
_
n
n
1
,...,n
p
_
moduri, conform propozit iei 5. 2
PRINCIPIUL INCLUDERII SI AL EXCLUDERII SI APLICAT II
Principiul includerii si al excluderii constituie o generalizare a identitat ii:
|A B| = |A| +|B| |A B|, (3)
unde A, B X.
TEOREMA 1 (Principiul includerii si al excluderii). Daca A
i
(1 i q)
sunt submult imi ale unei mult imi X, are loc relat ia:
|
q
_
i=1
A
i
| =
q

i=1
|A
i
|

1i<jq
|A
i
A
j
|+

1i<j<kq
|A
i
A
j
A
k
|. . .+(1)
q1
|
q

i=1
A
i
|
(4)
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia prin induct ie dupa q. Pentru q = 2
se obt ine relat ia (3). Fie q 3, sa presupunem formula (4) adevarata pentru
q 1 mult imi si sa o demonstram pentru q mult imi. Avem:
|A
1
. . . A
q
| = |A
1
. . . A
q1
| +|A
q
| |(A
1
. . . A
q1
) A
q
|. Aplicand
4
distributivitatea se obt ine (A
1
. . .A
q1
)A
q
=

i<q
(A
i
A
q
), deci aplicand
ipoteza de induct ie se deduce |

q
i=1
A
i
| = |

q1
i=1
A
i
| +|A
q
| |

i<q
(A
i
A
q
)| =

i<q
|A
i
|

i<j<q
|A
i
A
j
| +

i<j<k<q
|A
i
A
j
A
k
A
q
| . . . + |A
q
|

i<q
|A
i
A
q
| +

i<j<q
|A
i
A
j
A
q
| . . . de unde, regrupand termenii se
obt ine (4). 2
Aplicat ii
1) Determinarea funct iei lui Euler (n).
Fiind dat un numar natural n, (n) reprezinta numarul numerelor naturale
mai mici ca n si relativ prime cu n. Daca descompunerea lui n in factori
primi distinct i este n = p
i
1
1
p
i
2
2
p
i
q
q
si se noteaza cu A
i
mult imea numerelor
naturale mai mici sau egale cu n care sunt multipli de p
i
, se obt ine |A
i
| =
n/p
i
, |A
i
A
j
| = n/(p
i
p
j
) etc. Deci (n) = n |A
1
A
2
. . . A
q
| =
n

q
i=1
|A
i
| +

1i<jq
|A
i
A
j
| . . . = n

q
i=1
n/p
i
+

1i<jq
n/(p
i
p
j
)
. . . + (1)
q
n/(p
1
p
q
), adica:
(n) = n(1
1
p
1
)(1
1
p
2
) (1
1
p
q
). (5)
2) Determinarea numarului D(n) al permutarilor a n elemente fara puncte
xe.
Fie p o permutare a mult imii X = {1, . . . , n}, adica o biject ie p : X X.
Permutarea p are un punct x in i daca p(i) = i. Daca notam cu A
i
mult imea
permutarilor care au un punct x in i, rezulta ca D(n) = n! |A
1
. . .
A
n
| = n!

n
i=1
|A
i
| +

1i<jn
|A
i
A
j
| + . . . + (1)
n
|

n
i=1
A
i
|. Se obt ine
|A
i
1
A
i
2
. . . A
i
k
| = (nk)!, deoarece o permutare din mult imea A
i
1
. . . A
i
k
are puncte xe in pozit iile i
1
, i
2
, . . . , i
k
, celelalte imagini putand alese in
(n k)! moduri. Deoarece k pozit ii i
1
, . . . , i
k
pot alese din mult imea celor
n pozit ii in
_
n
k
_
moduri, rezulta:
D(n) = n!
_
n
1
_
(n 1)! +
_
n
2
_
(n 2)! . . . + (1)
n
_
n
n
_
sau
D(n) = n!(1
1
1!
+
1
2!
. . . +
(1)
k
k!
+. . . +
(1)
n
n!
). (6)
3) Determinarea numarului s
n,m
al funct iilor surjective.
Fie mult imile X = {x
1
, . . . , x
n
} si Y = {y
1
, . . . , y
m
}. Pentru ecare i, 1
i m, sa notam prin A
i
mult imea funct iilor de la X in Y pentru care y
i
nu
este imaginea nici unui element din X, adica A
i
= {f : X Y |y
i
/ f(X)}.
Se obt ine s
n,m
= m
n
|A
1
. . . A
m
| = m
n

m
i=1
|A
i
| +

1i<jm
|A
i

A
j
|. . .+(1)
m
|

m
i=1
A
i
|. A
i
este mult imea funct iilor denite pe X cu valori
in Y \{y
i
}, deci |A
i
| = (m 1)
n
si in general |A
i
1
. . . A
i
l
| = (m l)
n
.
Deoarece ecare suma

1i
1
<...<i
l
m
|A
i
1
. . . A
i
l
| cont ine
_
m
l
_
termeni egali
5
cu (ml)
n
, deducem:
s
n,m
= m
n

_
m
1
_
(m1)
n
+
_
m
2
_
(m2)
n
. . . + (1)
m1
_
m
m1
_
(7)
Daca m = n se obt ine s
n,n
= n!, iar daca m > n nu exista surject ii de la X
pe Y , deci s
n,m
= 0 (identitat ile lui Euler).
NUMERELE LUI STIRLING, BELL, FIBONACCI SI CATALAN
Alaturi de numerele binomiale si multinomiale, numerele lui Stirling, Bell
si Fibonacci joaca un rol deosebit in probleme de numarare.
Pentru a deni numerele lui Stirling de prima spet a, pe care le notam
s(n, k), vom dezvolta polinomul [x]
n
in ordinea crescatoare a puterilor lui
x. Coecient ii acestei dezvoltari sunt prin denit ie numerele lui Stirling de
prima spet a, adica
[x]
n
=
n

k=0
s(n, k)x
k
(8)
Numerele s(n, k) se pot calcula prin recurent a, utilizand relat iile s(n, 0) = 0,
s(n, n) = 1 si s(n + 1, k) = s(n, k 1) ns(n, k), ultima relat ie obtinandu-
se prin egalarea coecient ilor lui x
k
in cei doi membri ai egalitat ii [x]
n+1
=
[x]
n
(x n). Se obt ine tabelul urmator, unde s(n, k) = 0 pentru n < k.
s(n, k) k = 0 1 2 3 4 5 ...
n = 1 0 1 0 0 0 0
2 0 -1 1 0 0 0
3 0 2 -3 1 0 0
4 0 -6 11 -6 1 0
5 0 24 -50 35 -10 1
.
.
Numarul lui Stirling de spet a a doua, notat S(n, m), este numarul partit iilor
unei mult imi cu n elemente in m clase. Sa observam ca atat ordinea
claselor, cat si ordinea elementelor intr-o clasa a unei partit ii sunt indifer-
ente. De exemplu, daca avem X = {a, b, c, d}, partit iile cu trei clase
ale acestei mult imi sunt: {(a), (b), (c, d)}, {(a), (c), (b, d)}, {(a), (d), (b, c)},
{(b), (c), (a, d)}, {(b), (d), (a, c)}, {(c), (d), (a, b)}, deci S(4, 3) = 6.
Numerele lui Stirling de spet a a doua pot calculate prin recurent a astfel:
Considerand mult imea celor S(n, k1) partit ii ale unei mult imi cu n elemente
in k 1 clase, putem obt ine S(n, k 1) partit ii a n + 1 elemente in k clase,
ad augand la ecare partit ie o noua clasa formata dintr-un singur element si
anume al (n+1)-lea. Sa consideram acum o partit ie a n elemente in k clase.
Deoarece putem adauga al (n + 1)-lea element la clasele deja existente in k
6
moduri diferite si toate partit iile a n + 1 elemente cu k clase se obt in fara
repetit ii printr-unul din cele doua procedee expuse, rezulta ca
S(n + 1, k) = S(n, k 1) +kS(n, k)
pentru 1 < k < n si S(n, 1) = S(n, n) = 1. Aceste relat ii permit calculul
prin recurent a al numerelor S(n, m), obt inandu-se tabelul urmator:
S(n, m) m = 1 2 3 4 5 ...
n = 1 1 0 0 0 0
2 1 1 0 0 0
3 1 3 1 0 0
4 1 7 6 1 0
5 1 15 25 10 1
.
.
Pentru calculul direct al numerelor lui Stirling de spet a a doua, vom arata
ca S(n, m) = s
n,m
/m!. Intr-adevar, oricarei surject ii f a mult imii X =
{x
1
, . . . , x
n
} pe mult imea Y = {y
1
, . . . , y
n
} ii corespunde o partit ie a mult imii
X cu m clase si anume f
1
(y
1
), f
1
(y
2
), . . . , f
1
(y
m
). Deoarece intr-o partit ie
nu conteaza ordinea claselor, rezulta ca n! funct ii surjective de la X pe Y
vor genera o aceeasi partit ie a mult imii X. T inand seama de (7) rezulta:
S(n, m) =
1
m!
s
n,m
=
1
m!
m1

k=0
(1)
k
_
m
k
_
(mk)
n
(9)
PROPOZIT IA 6. Polinoamele x
n
se exprima ca sume de polinoamele [x]
k
cu coecient ii S(n, k), adica:
x
n
=
n

k=1
S(n, k)[x]
k
(10)
Demonstrat ie. Vom considera mult imile X cu n elemente si Y cu m
elemente si m n. Orice funct ie f : X Y poate considerata ca o
funct ie surjectiva daca ii schimbam codomeniul, adica daca consideram f :
X f(X), unde f(X) = {f(x)|x X} Y . Deci numarul total de funct ii
de la X in Y , egal cu m
n
, mai este egal cu numarul de funct ii cont inute
in submult imile {f : X Y ||f(X)| = k} pentru k = 1, . . . , m, iar aceste
mult imi de funct ii sunt disjuncte doua cate doua. Dar numarul funct iilor
surjective denite pe o mult ime cu n elemente si cu valori intr-o mult ime cu
k elemente este egal cu s
n,k
= k!S(n, k). Deoarece k elemente pot alese
dintre cele m elemente ale lui Y in
_
m
k
_
moduri, rezulta ca:
m
n
=
m

k=1
_
m
k
_
k!S(n, k) =
m

k=1
m(m1) . . . (mk + 1)S(n, k)
7
Se observa ca indicele k poate lua in aceasta suma valori de la 1 la n, deoarece
[n]
k
se anuleaza pentru k = m+ 1, m+ 2, . . . , n. Deci s-a obt inut ca
m
n
=
n

k=1
m(m1) . . . (mk + 1)S(n, k) =
n

k=1
[n]
k
S(n, k) (11)
Trebuie sa aratam ca x
n

n
k=1
[x]
k
S(n, k) este polinomul nul. Dar acest
polinom este de grad cel mult n 1, deoarece [x]
n
S(n, n) = x(x 1) . . . (x
n + 1) cont ine termenul x
n
, ceilalt i termeni din suma necont inandu-l pe x
n
,
deci x
n
in acest polinom are coecientul zero. Egalitatea (11) ind adevarata
pentru m = 1, . . . , n, rezulta ca acest polinom de grad cel mult n 1 se
anuleaza pentru n valori diferite ale variabilei x, deci este polinomul nul. 2
Substituindu-l in (10) pe [x]
k
cu expresia data de (8) si egaland coecient ii
lui x
n
din cei doi membri ai expresiei astfel obt inute, se deduce ca matricile,
de un ordin xat, ale numerelor lui Stirling de prima si de a doua spet a
sunt inverse una alteia, adica

n
k=1
S(p, k)s(k, q) =
p,q
pentru orice n numar
natural xat si orice 1 p, q n, unde
p,q
este simbolul lui Kronecker.
Numarul tuturor partit iilor unei mult imi cu n elemente se noteaza cu B
n
si
se numeste numarul lui Bell. Deci conform denit iei, B
n
=

n
k=1
S(n, k).
PROPOZIT IA 7. Numerele lui Bell verica urmatoarea relat ie de
recurent a:
B
n+1
=
n

k=0
_
n
k
_
B
k
, (12)
unde B
0
= 1.
Demonstrat ie. Fie X
n+1
= {1, . . . , n + 1}. In orice partit ie a lui X
n+1
elementul n + 1 apare e singur, e impreuna cu alte elemente intr-o clasa.
Sa notam cu k (0 k n) numarul elementelor care nu apart in aceleiasi
clase cu n + 1 in partit ia . Toate partit iile ale lui X
n+1
pot generate
fara repetit ii in felul urmator: Se selecteaza (in
_
n
k
_
moduri) o submult ime
Y cu k elemente a mult imii X
n
, se genereaza toate cele B
k
partit ii ale lui
Y , iar cele n k elemente ramase din X
n
se pun in aceeasi clasa cu n + 1,
care se adauga pe rand celorlalte clase ale ecarei partit ii a lui Y . Trebuie
sa denim B
0
= 1 deoarece in acest caz se genereaza o singura partit ie a lui
X
n+1
, care are o singura clasa, cand toate elementele din X
n
sunt in aceeasi
clasa cu n + 1. 2
Pentru a introduce numerele lui Fibonacci vom rezolva urmatoarea prob-
lema de numarare:
PRPOZIT IA 8. Se noteaza cu f(n, k) numarul submult imilor lui X
n
=
{1, . . . , n} care au k elemente si nu cont in doi intregi consecutivi. Exista
relat ia:
f(n, k) =
_
n k + 1
k
_
8
Demonstrat ie. Unei submult imi S X
n
ii vom pune in corespondent a
un cuvant binar
1
. . .
n
cu
i
= 1 daca i S si
i
= 0 daca i / S. Aceasta
corespondent a este o biject ie de la familia submult imilor lui X
n
pe mult imea
cuvintelor binare de lungime n = |X
n
|. Daca S verica condit iile din enunt ,
cuvantul format din 0 si 1 asociat mult imii S nu va cont ine doi de 1 alaturat i.
Deoarece aplicat ia astfel denita de la submult imile lui X
n
care au k elemente
si nu cont in doi intregi consecutivi pe mult imea cuvintelor binare
1
. . .
n
cu n pozit ii binare, dintre care k sunt egale cu 1 si n k sunt egale cu 0 si
nu cont in doi de 1 alaturat i este o biject ie, vom numara aceste cuvinte, caci
doua mult imi intre elementele carora exista o biject ie au acelasi numar de
elemente. Pentru aceasta sa consideram n k cifre egale cu 0 si numerotate
de la 1 la nk si sa le adaugam k cifre egale cu 1 astfel incat sa nu avem doi
de 1 alaturat i. Fiecare cifra 1 poate caracterizata prin numarul de ordine
al cifrei 0 care o precede. Deci trebuie sa alegem k intregi din mult imea
{0, 1, . . . , n k}, ceea ce este posibil in f(n, k) =
_
nk+1
k
_
moduri distincte.
Sa mai observam ca la mult imea {1, 2, . . . , n k} a numerelor de ordine ale
cifrelor egale cu 0 l-am adaugat pe 0, ceea ce corespunde cazului cand cifra
1 este situata pe prima pozit ie a cuvantului
1
. . .
n
. 2
Rezulta ca numarul tuturor submult imilor lui X
n
care nu cont in doi in-
tregi consecutivi (luand in considerare si mult imea vida, careia ii corespunde
cuvantul avand
1
= . . . =
n
= 0), este egal cu:
F
n+1
=

k0
_
n k + 1
k
_
(13)
Ultimul indice k pentru care suma de mai sus cont ine termeni nenuli este
k = (n + 1)/2, deoarece numerele binomiale sunt nenule numai pentru
indicele superior mai mare sau egal cu indicele inferior. Din (13) se obt ine:
F
0
= 1, F
1
= 1, F
2
= 2, F
3
= 3, F
4
= 5 si se observa ca F
n
= F
n1
+ F
n2
pentru orice n 2. Numerele F
n
se numesc numerele lui Fibonacci.
Pentru a demonstra relat ia de recurent a vericata de numerele lui Fibonacci
sa observam ca orice cuvant de lungime n format cu 0 si 1 care nu cont ine
doi de 1 consecutivi sau are pe ultima pozit ie 0 sau are pe ultimele doua
pozit ii 01, iar cuvintele care raman dupa eliminarea terminat iei 0, respectiv
01 au lungimile n1, respectiv n2 si nu cont in doi de 1 consecutivi. Deci
exista o biject ie de la mult imea cuvintelor binare de lungime n care nu cont in
doi de 1 consecutivi pe reuniunea mult imilor disjuncte formate din cuvintele
binare de lungime n 1 care nu cont in doi de 1 consecutivi la care adaugam
pe pozit ia a n-a un 0, respectiv din cuvintele binare de lungime n2 care nu
cont in doi de 1 consecutivi la care adaugam pe ultimele doua pozit ii suxul
01, deci F
n
= F
n1
+F
n2
.
Pentru a deni numerele lui Catalan, notate C
n
, vom considera
9
urmatoarea problema de numarare: Sa se determine in cate moduri putem
pune parantezele intr-un produs de n factori scrisi in ordinea x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Notand acest numar cu C
n
, se deduce C
2
= 1, C
3
= 2, C
4
= 5, deoarece
avem: (x
1
x
2
); (x
1
x
2
)x
3
, x
1
(x
2
x
3
); (x
1
x
2
)(x
3
x
4
), ((x
1
x
2
)x
3
)x
4
, x
1
(x
2
(x
3
x
4
)),
(x
1
(x
2
x
3
))x
4
, x
1
((x
2
x
3
)x
4
). Prin denit ie se considera C
1
= 1. Expresia
numerelor lui Catalan este data de propozit ia urmatoare:
PROPOZIT IA 9. Exista relat ia:
C
n
=
1
n
_
2n 2
n 1
_
(14)
Demonstrat ie. Tinand seama ca parantezele exterioare delimiteaza k si
respectiv n k factori (1 k n 1), iar factorizarile in cele doua part i se
fac independent unele de altele, se deduce recurent a:
C
n
= C
1
C
n1
+C
2
C
n2
+. . . +C
n1
C
1
Vom considera funct ia generatoare a numerelor C
n
, egala prin denit ie cu
f(x) = C
1
x + C
2
x
2
+ . . . + C
n
x
n
+ . . .. Relat ia de recurent a a numerelor
C
n
ne sugereaza sa calculam patratul acestei funct ii si obt inem: f
2
(x) =
C
2
1
x
2
+(C
1
C
2
+C
2
C
1
)x
3
+. . . +(C
1
C
n1
+. . . +C
n1
C
1
)x
n
+. . . = f(x) x,
deoarece C
1
= C
2
= 1 si se t ine seama de relat ia de recurent a a numerelor lui
Catalan. Deci f(x) verica ecuat ia de gradul al doilea f
2
(x) f(x) +x = 0,
cu solut iile f(x) =
1+

14x
2
, respectiv f(x) =
1

14x
2
. Deoarece din expresia
funct iei generatoare se deduce f(0) = 0, rezulta ca avem:
f(x) =
1

1 4x
2
Rezulta ca trebuie sa calculam coecientul lui x
n
din dezvoltarea in serie
a lui f(x), pe care il vom obt ine dezvoltand in serie pe

1 4x. Pentru
aceasta vom folosi formula de dezvoltare in serie a lui Newton: (x + a)

=
a

+
_

1
_
a
1
x+. . .+
_

n
_
a
n
x
n
+. . ., unde prin denit ie
_

n
_
= []
n
/n! pentru
orice IR si n IN. Sa observam ca daca IN atunci dezvoltarea in
serie are un numar nit de termeni si ea coincide cu formula binomului.
Deci C
n
=
1
2
_
1
2
n
_
(4)
n
=
1
2
(4)
n 1
2
(1/2)(3/2) . . . ((2n 3)/2)/n! =
2
n1
(2n 3)!!/n!, unde (2n 3)!! = 1 3 (2n 3). Scriind acest produs
sub forma (2n 2)!/(2 4 (2n 2)) = (2n 2)!/(2
n1
(n 1)!), se obt ine
C
n
= (2n 2)!/(n!(n 1)!) =
_
2n2
n1
_
/n. 2
Numerele lui Catalan intervin in multe probleme de numarare, de exemplu
C
n
reprezinta numarul de arbori binari cu n noduri terminale (frunze), ceea ce
se obt ine imediat asociind in mod canonic ecarui mod de a pune parantezele
intr-un produs cu n factori un arbore binar cu cele n frunze etichetate cu cei
10
n factori ai produsului sau numarul de moduri in care putem triangulariza
suprafat a unui poligon convex cu n+1 varfuri ducand n2 diagonale (n 2)
(Euler).
PARTIT II ALE UNUI INTREG
O partit ie a numarului natural n cu m part i este o scriere a lui n sub
forma:
n = a
1
+a
2
+. . . +a
m
,
unde numerele naturale a
1
, a
2
, . . . , a
m
(numite part ile partit iei) verica ine-
galitat ile: a
1
a
2
. . . a
m
1.
Din cauza condit iei impuse ca numerele a
1
, . . . , a
m
sa formeze un sir de-
screscator, doua partit ii ale lui n se deosebesc numai prin natura part ilor
a
1
, . . . , a
m
, nu si prin ordinea lor. Prin P(n, m) se va nota numarul partit iilor
numarului natural si pozitiv n in m part i. Aceste numere verica mai multe
relat ii de recurent a, printre care si cea data de propozit ia urmatoare.
PROPOZIT IA 10. Numerele P(n, m) verica recurent a:
P(n, 1) +P(n, 2) +. . . +P(n, k) = P(n +k, k), (15)
iar P(n, 1) = P(n, n) = 1.
Demonstrat ie. Egalitat ile P(n, 1) = P(n, n) = 1 sunt imediate. Pentru
a demonstra egalitatea (15) sa consideram mult imea partit iilor numarului n
care au cel mult k part i, al caror numar este egal cu P(n, 1) +. . . +P(n, k).
Fiecare partit ie a lui n cu cel mult k part i poate scrisa sub forma n =
a
1
+a
2
+. . . +a
m
+0 +. . . +0, unde suma cont ine k termeni, iar a
1
a
2

. . . +a
m
1 (1 m k). Din aceasta scriere a lui n putem obt ine o partit ie
a lui n +k cu k part i astfel:
n +k = (a
1
+ 1) + (a
2
+ 1) +. . . + (a
m
+ 1) + 1 + 1 +. . . + 1,
unde suma cont ine k termeni si a
1
+1 a
2
+1 . . . a
m
+1 1. Aplicat ia
astfel denita este injectiva, deoarece la partit ii diferite ale lui n cu cel mult
k part i le corespund partit ii diferite ale lui n + k cu k part i. Ea este si
surjectiva, deci este bijectiva, deoarece orice partit ie a lui n + k cu k part i
provine din acea partit ie a lui n cu m k part i, obt inuta scazand o unitate
din ecare termen al partit iei lui n + k si ret inand termenii diferit i de zero.
Deci exista o biject ie de la mult imea partit iilor lui n cu cel mult k part i pe
mult imea partit iilor lui n +k cu k part i, ceea ce demonstreaza (15). 2
Aceasta propozit ie ne permite calculul prin recurent a al numerelor P(n, k)
linie cu linie, asa cum se face in tabelul urmator.
11
P(n, m) m = 1 2 3 4 5 6 7 ... P(n)
n = 1 1 0 0 0 0 0 0 1
2 1 1 0 0 0 0 0 2
3 1 1 1 0 0 0 0 3
4 1 2 1 1 0 0 0 5
5 1 2 2 1 1 0 0 7
6 1 3 3 2 1 1 0 11
7 1 3 4 3 2 1 1 15
. .
. .
Prin P(n) s-a notat numarul tuturor partit iilor lui n, adica P(n) = P(n, 1)+
P(n, 2) +. . . +P(n, n).
O serie de proprietat i ale partit iilor unui intreg sunt date de propozit iile
urmatoare.
PROPOZIT IA 11. Numarul de partit ii ale lui n, astfel incat cea mai mare
parte sa e egala cu k, este egal cu numarul partit iilor lui n cu k part i.
De exemplu, pentru n = 7 si k = 4, partit iile lui 7 cu cea mai mare parte
egala cu 4 sunt: 4+1+1+1, 4+2+1 si 4+3, iar partit iile lui 7 cu 4 part i sunt:
4+1+1+1, 3+2+1+1 si 2+2+2+1.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra aceasta proprietate sa-i asociem unei
partit ii a lui n o diagrama Young care va face rat ionamentul mai intuitiv.
Diagrama Young asociata partit iei n = a
1
+ . . . + a
m
a lui n va cont ine in
prima linie a
1
patrat ele, in a doua linie a
2
patrat ele,...,in linia m a
m
patrat ele,
aliniate la stanga. Numarul total de patrat ele din diagrama Young asociata
partit iei lui n este egal cu n. Daca numaram patrat elele pe coloane, vom
obt ine tot n patrat ele si anume coloana k va cont ine atatea patrat ele cate
part i sunt mai mari sau egale cu k in partit ia lui n. Se obt ine astfel o noua
partit ie a lui n, numita partit ia conjugata partit iei date si numarul ei de
part i este egal cu a
1
, adica cea mai mare parte din partit ia init iala a lui
n. Astfel partit ia conjugata partit iei 3+2+1+1 este 4+2+1 si diagrama ei
Young se obt ine printr-o simetrie fat a de diagonala patrat elului situat in
colt ul din stanga sus in diagrama asociata partit iei init iale. Se observa ca
operat ia de conjugare a unei partit ii a lui n este involutiva, adica conjugata
conjugatei coincide cu partit ia init iala. Astfel operat ia de conjugare denita
pe mult imea partit iilor lui n cu k part i cu valori in mult imea partit iilor lui
n pentru care cea mai mare parte este egala cu k este injectiva, deoarece
doua partit ii diferite ale lui n cu k part i genereaza partit ii diferite ale lui n
cu cea mai mare parte egala cu k si surjectiva, t inand seama de proprietatea
de involut ie, deci este o biject ie. 2
PROPOZIT IA 12. Numarul partit iilor lui n cu part i distincte este egal
cu numarul partit iilor lui n cu part i impare.
12
Demonstrat ie. Vom stabili o biject ie de la mult imea partit iilor lui n cu
part i impare pe mult imea partit iilor lui n cu part i distincte. Astfel, daca
intr-o partit ie a lui n cu part i impare numarul 2k + 1 apare de p ori, il vom
scrie pe p ca o suma de puteri ale lui 2, adica p = 2
i
1
+2
i
2
+. . ., scrierea ind
unica. Cele (2k +1)p patrat ele ale diagramei Young asociate partit iei lui n le
vom regrupa astfel: vom aseza pe cate o linie (2k+1)2
i
1
patrat ele, (2k+1)2
i
2
patrat ele etc. respectand ordinea descrescatoare a numarului de patrat ele de
sus in jos. In acest mod partit iei 7 +5 +5 +3 +3 +3 +1 +1 +1 +1 ii vom
asocia partit ia cu part i distincte 10 + 7 + 6 + 4 + 3. Partit ia astfel obt inuta
a lui n cont ine numai part i distincte doua cate doua, deoarece orice numar
intreg se scrie in mod unic ca produsul dintre un numar impar si o putere
a lui 2. Corespondent a astfel denita este o biject ie. Intr-adevar, tinand
seama si de unicitatea scrierii unui numar natural ca o suma de puteri ale
lui 2, rezulta injectivitatea acestei aplicat ii. Pentru a arata ca este surject ie,
sa consideram o partit ie P a lui n cu part i distincte. Fiecare parte ind
un numar natural, se scrie ca produsul dintre un numar impar si o putere
a lui 2. Regrupand termenii sumei si dand factor comun, obt inem numai
termeni de forma (2k +1)p cu k = 0, 1, . . ., care vor genera p termeni egali cu
2k +1. Aranjand acesti termeni in ordine descrescatoare, obt inem o partit ie
Q a lui n cu part i impare. Acum daca aplicam lui Q transformarea denita
mai inainte de la partit iile lui n cu part i impare la partit iile lui n cu part i
distincte, obt inem chiar P si surjectivitatea este demonstrata. 2
PROPOZIT IA 13 (Euler). Se noteaza prin Q
p
(n) numarul partit iilor lui
n cu un numar par de part i distincte si prin Q
i
(n) numarul partit iilor lui n
cu un numar impar de part i distincte. Are loc relat ia Q
p
(n) = Q
i
(n) daca n
nu se poate reprezenta sub forma n = (3k
2
k)/2 cu k numar intreg. In caz
contrar, are loc relat ia Q
p
(n) = Q
i
(n) + (1)
k
.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra teorema lui Euler, vom indica o trans-
formare (propusa de Franklin) a unei diagrame Young cu un numar par de
linii intr-o diagrama cu acelasi numar de patrat ele, avand un numar impar
de linii si reciproc, daca n nu este de forma (3k
2
k)/2. Deoarece luam
in considerare numai partit ii cu part i distincte, diagrama Young asociata
este formata din mai multe trapeze puse unul peste altul. Sa notam cu m
numarul patrat elelor din linia inferioara a diagramei si cu k numarul liniilor
din trapezul superior. Daca m k, vom suprima aceasta linie (sudul di-
agramei) si vom extinde primele m linii ale trapezului superior cu cate un
patrat el (pe linia care este inclinata cu 45
o
la estul diagramei). Aceasta trans-
formare nu modica numarul total de patrat ele. Toate liniile diagramei rezul-
tate au un numar diferit de patrat ele, insa se schimba paritatea numarului
de linii. Sa presupunem acum ca diagrama cont ine cel put in doua trapeze
si m > k. In acest caz vom suprima cate un patrat el de la extremitatea
13
dreapta a ecarei linii a trapezului superior si vom construi o noua linie sud,
obt inandu-se o noua diagrama. Aceasta transformare este posibila deoarece
m > k si deci noua linie sud este mai scurta decat linia sud din diagrama
init iala. Deoarece am scurtat cu cate un patrat el toate liniile trapezului su-
perior, toate liniile din diagrama obt inuta vor avea lungimi diferite. Noua
diagrama va cont ine tot atatea patrat ele cate cont inea diagrama init iala, insa
se schimba paritatea numarului de linii, noua diagrama cont inand cu o linie
mai mult. Aceasta transformare poate aplicata diagramelor care cont in un
singur trapez (in acest caz linia est cont ine k celule si k este numarul part ilor
din partit ia lui n), daca exista inegalitatea k m 2. Transformarea de-
scrisa este involutiva; ind si injectiva, ea este o biject ie. Astfel, diagramele
partit iilor lui n care permit aceasta transformare se impart intr-un acelasi
numar de diagrame care au un numar par, respectiv impar de linii. Sa
studiem care diagrame nu permit sa se efectueze aceasta transformare. Este
clar ca ele constau dintr-un singur trapez si m = k sau m = k +1. In primul
caz diagrama cont ine k
2
+1 +2 +. . . +(k 1) = (3k
2
k)/2 patrat ele, iar in
al doilea caz ea cont ine k + (3k
2
k)/2 = (3k
2
+ k)/2 patrat ele. Deci daca
n nu este de forma (3k
2
k)/2, exista acelasi numar de partit ii ale lui n cu
un numar par si respectiv cu un numar impar de part i distincte. Daca insa
n = (3k
2
k)/2 si k este par, ramane o diagrama in afara biject iei descrise
si care are un numar par de linii, deci numarul partit iilor cu un numar par
de part i distincte va cu o unitate mai mare decat numarul partit iilor cu un
numar impar de part i distincte. Daca insa k este impar, va exista o partit ie
in plus cu un numar impar de part i distincte, ceea ce incheie demonstrat ia.
2
COROLARUL 1 (Identitatea lui Euler). Daca produsul innit
(1 x)(1 x
2
) . . . (1 x
n
) . . .
este scris sub forma unei serii, se obt ine 1 +

n=1
(n)x
n
= 1 xx
2
+x
5
+
x
7
x
12
x
15
+ x
22
+ x
26
. . ., unde (n) = (1)
k
daca n = (3k
2
k)/2
si (n) = 0 daca n nu se poate reprezenta sub forma n = (3k
2
k)/2 cu k
numar intreg.
Demonstrat ie. Se observa ca (n) = Q
p
(n) Q
i
(n) si se aplica propozit ia
13. 2
PROPOZIT IA 14. Funct ia generatoare a numerelor P(n) este:

n=0
P(n)x
n
=
1
(1 x)(1 x
2
) . . . (1 x
n
) . . .
, (16)
unde prin denit ie P(0) = 1.
Demonstrat ie. Se dezvolta in serie produsul innit
1
(1 a
1
x)(1 a
2
x
2
) . . . (1 a
k
x
k
) . . .
= (1+a
1
x+a
2
1
x
2
+. . .)(1+a
2
x
2
+a
2
2
x
4
+. . .)
14
. . . (1+a
k
x
k
+a
2
k
x
2k
+. . .) . . . = 1+a
1
x+(a
2
1
+a
2
)x
2
+. . .+(a

1
1
a

2
2
. . . a

k
k
+. . .)x
n
+. . .
Se observa ca monomul a

1
1
a

2
2
. . . a

k
k
, unde
i
0 pentru orice 1 i k si
care intra in coecientul lui x
n
are proprietatea ca
1
+2
2
+. . . +k
k
= n,
deci el deneste o partit ie a lui n si anume
n = (k +k +. . . +k)
. .

k
+. . . + (2 + 2 +. . . + 2)
. .

2
+(1 + 1 +. . . + 1)
. .

1
T inand seama de modul cum se desfac parantezele, se observa ca in acest fel
exponent ii literelor care apar in coecientul lui x
n
genereaza fara repetit ie
toate partit iile lui n. Deci pentru a
1
= a
2
= . . . = 1, coecientul lui x
n
va
tocmai numarul partit iilor lui n, adica P(n). 2
COROLARUL 2 (teorema pentagonala a lui Euler). Pentru orice n 3
numerele P(n) verica relat ia de recurent a:
P(n) =

k0
(1)
k1
(P(n(3k
2
k)/2)+P(n(3k
2
+k)/2)) = P(n1)+P(n2)
P(n 5) P(n 7) +. . .
Demonstrat ie. Conform propozit iei 14 exista egalitatea
(

n=0
P(n)x
n
)(1 x)(1 x
2
) . . . (1 x
n
) . . . = 1. T inand seama de corolarul
1 se deduce (1 +

n=1
P(n)x
n
)(1 +

n=1
(n)x
n
) = 1, unde (n) = (1)
k
daca n = (3k
2
k)/2 si (n) = 0 in caz contrar. Rezulta ca pentru orice
n 3 coecientul lui x
n
din membrul stang al acestei egalitat i este egal cu
0, de unde se deduce recurent a cautata. Sa mai notam ca P(n) = 0 pentru
orice n < 0. 2
BIBLIOGRAFIE
1. M. Aigner, Combinatorial theory, Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg,
1979.
2. C. Berge, Principes de combinatoire, Dunod, Paris, 1968.
3. L. Comtet, Analyse combinatoire, I, II, Presses Universitaires de France,
Paris, 1970.
4. I. Tomescu, Introducere in combinatorica, Editura tehnica, Bucuresti,
1972. Edit ia engleza: Introduction to combinatorics , Collets Publishers
Ltd., London and Wellingborough, 1975.
5. I. Tomescu, Combinatorica si teoria grafurilor, Tipograa Universitat ii
din Bucuresti, 1978.
6. I. Tomescu, Probleme de combinatorica si teoria grafurilor, Editura di-
dactica si pedagogica, Bucuresti, 1981. Edit ia engleza: Problems in combi-
natorics and graph theory, John Wiley, New York, 1985.