BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

la o proprietate. climatologia. Sub acest aspect. etc. Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). proprietatea. plantaţiilor viti-pomicole. 1966). la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. bonitarea cadastrală. In oricare din concepţiile de mai sus. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. având deci aceeaşi stare de calitate. fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). Cu alte cuvinte. pedologia. chiar în cea mai restrânsă. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. 5 . bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare.Lucrările de cadastru în general. Pe de altă parte. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. hidrologia şi hidrogeologia. ştiinţa climei. Rolul principal revine fără îndoială pedologului. participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. apropierea pieţelor de desfacere etc). ştiinţa formelor de relief. care succede bonitării cadastrale.. In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. Evaluarea (bonitarea economică). elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). horticultorilor. . geomorfologia. Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). respectivă. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. în special: • • • • ştiinţa solului. bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. respectiv a pajiştilor. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice.

In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. ci caracter local sau naţional. poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii.De asemenea. Acest caracter. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. respectiv horticultura sau silvicultura. protecţia mediului înconjurător etc. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. printre care. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. economia şi sociologia. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. la intervale de 10 ani. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. caracter universal. ştiinţele mediului înconjurător. 1966). cel puţin în etapa actuală. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . Pe de altă parte. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. agronomia. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. a celor de piaţă. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp.

cel puţin aproximative. 1b. Conform principiilor economiei libere. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. 7 . a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. Bonitarea. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. a terenurilor agricole. practic nu au existat. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. şi ca atare bonitarea. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. şi deci bonitarea economică. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. atât cea cadastrală cât şi cea economică. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă. cadastrul. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . de referinţă. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. In economia capitalistă. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. 1c. în sensul restrâns al termenului. ci despre aprecierea unei valori economice. îndeosebi a terenurilor agricole. bazată pe proprietatea individuală. inclusiv cadastrul calitativ agricol. In economia socialistă cadastrul. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar.

Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. • Metode de bonitare cantitativă. precum şi unele metode propuse. fără a se calcula însă note de bonitare. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO.. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota. mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. corecte şi permanent actualizate. 1992). inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. cel puţin 8 . Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. 1983) şi CERES (Richie. dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. în Republica Moldova. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. în USA. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. De asemenea.. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. Astfel. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. Printre aceste modele. 1985). dar nu generalizate. 1978). • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. deoarece acestea nu pot fi create de om. EPIC (Williams şi colab. • Metode bazate de indici. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. ca şi cele precedente. • metoda capitalizării veniturilor. • Metode de bonitare parametrică prin însumare. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. în România. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren.

metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). 1d. Intr-o formă organizată. 1961). 2001). Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery.a clasa a IV .a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative. 1997. In Rusia. aceste preocupări apar în sec. necantitativ. a existat într-o anumită formă încă din antichitate. 1995). repartiţia şi caracteristicile solurilor. Ulterior. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. 1970. printre care Gavriliuk (1974). Cerbari. precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. 18 în principatul Milano. inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. apoi în imperiul German. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . Astfel. Pe plan mondial Activitatea de bonitare. în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. aşa numitul concept al pedologiei genetice. Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci.pentru terenurile agricole şi forestiere. conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori.a clasa a III . Miclea. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. 1980). Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe.

a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni.5 . insuficient drenate etc. Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi.a clasa a VII . păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate. 1993) se defineşte nota de productivitate. fâneţe. puternic erodate.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului. respectiv producţia prognozată pe un sol dat. In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare. exprimată în procente faţă de 10 .20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 .• clasa a V . cu o capacitate de plată de 7. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni. inclusiv cele privind aplicarea apei.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată. să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător. viaţă sălbatică.a clasa a VIII . Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează. criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente.12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. 1953).a • • • clasa a VI . îndeosebi. stâncoase. un hidroameliorator şi un economist. • clasa a VI . lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog. a elementelor economice.a clasa a V . resurse de apă sau în scopuri estetice. livezi etc. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV . fâneţe. capacitatea de plată fiind de 12 .

determinarea dimensiunii minime a fermelor. mijloacele de transport. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole.. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. 1983). şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. soia. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. 2000). In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. grâu. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). se disting 3 clase. Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. 2000a. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. ovăz. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. distanţa faţă de zonele urbane. de exemplu. Ulterior. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Recent. stabilirea impozitelor. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. Datele se referă la culturile de porumb. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. impactul culturii istorice. astfel încât el nu 11 . impactul asupra mediului. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). mediu şi redus. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. Sunt prezentate valorile medii respective. Printre acestea. 1989). fizice şi chimice ale solului. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. potenţial ridicat. 2000b). Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. Fehrenbacher şi colab. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. Un astfel de studiu (Mausel. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă.

moderată şi redusă. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. 75 . 1985) au fost discutate ulterior. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. textura şi structura solului. componente chimice toxice.20 puncte.SRPG (Soil rating for plant growth. Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. salinitatea. O metodologie recent elaborată în USA. conţinutul de elemente nutritive. Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. reacţia solului. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture. în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. 1976). este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . sub formă procentuală. fără a se mai trece la calculul descris anterior. astfel încât suma lor să fie 200. 1991). notate cu 0 . Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. clima. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. panta terenului. şi anume grosimea solului şi permeabilitatea.75% din recolta maximă din ţară 12 . profilul fizic al solului. Acestea se referă la soluri scheletice. Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. relieful). care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). 55 ..este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. care ia în considerare 4 grupe de factori. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. băltiri permanente şi altele. între 5 şi 100 de procente. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. turbe. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată. In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. caracteristici privind apa solului. 2000).90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). reacţia. Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. proporţional. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia).

Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani.10 puncte. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. faza 1 (soluri bogat humifere. La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. gleizarea. deci în total un număr de 13 faze. prezenţa proceselor de colmatare. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). Ea are un important caracter participativ. 13 . punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. 5 grupe. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. 30 . adâncimea apei freatice. densitatea aparentă. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. loess şi materiale aluviale foarte favorabile. gradul de eroziune. alcalizarea. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). separându-se faze de evoluţie. Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. pentru fiecare teren. cu proprietăţi fizice favorabile). un număr concret de puncte între aceste limite. Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. nelevigate profund. de relief. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. textura stratului arat. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. In continuare. pseudogleizare). prezenţa alunecărilor de teren. în genere de câte 8 . pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. textura. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. pe criterii oarecum subiective. cea mai favorabilă. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. conţinutul de humus. specialistul evaluator urmând să aleagă. Revenind la Germania. ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. salinizarea. între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. conţinutul de schelet. grosimea orizontului cu humus. adâncimea la care apare carbonatul de calciu.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol).

stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă .Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. Vasiliu (1936). In aceeaşi perioadă Burt (1970. Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv. vii. porumb.sol optim şi în cel sol optim . iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci.. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. (1972). Hartia (1966). cu contribuţii ale lui Crişan (1959). luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. Teaci şi Burt (1964. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . păşuni. O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’. Burt (1970). 1966). Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. Banat şi Bucovina. unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. 1966. ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. 1c2. respectiv adâncimea apei freatice. condiţiile hidrologice. 1980). Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925).sol excesiv degradat). excesul de umiditate de suprafaţă. fâneţe. 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia. putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. Ion Ionescu de la Brad (1870). cu caracter oarecum experimental.. generalizat la acea vreme în Transilvania. bazată pe studiile pedologice la scara 14 . relieful. bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. 1970). clima.. cartof. livezi). sfeclă de zahăr). între 0 şi 50. Drăgan (1934). desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. floarea soarelui. 1975). Teaci şi colab. Grinţescu (1936).

1966. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. 1987. Giurgiu (Parichi şi colab.. 1989. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. pentru judeţul Bihor. 1979. Popa şi Stan.Moldova (Predel. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective. este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. 1987. 1975). 2001b). 1981. O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. 1975). 1975). judeţele Satu Mare (Asvadurov.. Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab. 1990).. 1989).. 1978. 1961. arbori. 1978. Ţărău şi Teaci.. (2001). Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. 1970). 1989. 1963. Voiculescu şi colab. Teaci şi colab 1973. 1975). respectiv distanţa şi starea drumurilor. 1970. 1980. iar Hălmăjan şi colab. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru. 1983c. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. 1983d. 1966. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab.. 1972. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. 1995). Popa. 1980). care au fost sintetizate la scara 1:50. zona Siret . Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. 1983b. Neacşu şi Mielcescu. 1967).. 1982. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori.. pietre.. arbuşti sau cioate. Costea şi colab. 1980).000. Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. 1971). Voiculescu. porumb siloz (Andreiaşi şi colab. Teaci şi Burt. folosind o metodologie economică specifică. 1971. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics. uneori şi cheltuielile de producţie. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie.. care va fi descrisă în detaliu ulterior.. 1978. 1980). Burt şi colab. 1987). Teaci şi Burt. Iaşi (Tutunea şi Teraci. pajişti (Neacşu şi colab. sistem caracteristic etapei respective. (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat. 1990). 1963.000. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi.000 (Raionarea pedoclimatică . o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. 1978. 1987). mărimea şi forma parcelelor. arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. 1968). (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1986. Teaci şi colab. 1970).. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. De asemenea.. precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. ale principalelor culturi. Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă. cartof (Maxim. sudul ţării (Teaci şi colab. 1994). Vrancea (Munteanu şi Rapaport.. Burt şi Munteanu. 1975. scara 1:50.. 1981.1:10.. Oltenia (Teaci şi Burt. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. 1974. 1980). 1975). 1983a.

Cârstea şi Tănase. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. pajişti. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete. a9 . folosirea apelor uzate. combaterea poluării. Criteriile de includere a unui teren în clase. KP . a2 . la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. deponii sau halde). exces de umiditate. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. salinitate. mărimea şi forma parcelei.producţiei). au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. ele se clasifică în 3 clase.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960.indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. Fotogrammetrie. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. livezi). arbori. amenajamente silvice. In acest cadru. Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. livezi. irigaţie. combaterea eroziunii.. pietre. 1987). Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. 1964. Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg.(a1 + ∑ a i ) * (2 . Se separă în continuare 7 grupe de terenuri.V. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . aciditate. vii. similară celei din USA. îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. Ca urmare. fragmentarea microreliefului. Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. cantitative. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. vii. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. iar produsul lor este un indicator independent. precum şi pentru desecare/drenaj. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. diferenţiate pe baza înclinării pantei. arbuşti şi cioate. pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. recultivarea terenurilor degradate antropic. improprii folosirii ca arabil. 1983). 1964). acoperirea terenului cu muşuroaie. terenuri cu gropi. In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. ale solului şi terenului. dar adaptată condiţiilor specifice locale. a 1 . orezării şi sere sau solarii. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 .

1987). precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. combaterea eroziunii). Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice.V de bonitare. De asemenea. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. în acord cu metodologia de bonitare curentă. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală. Din aceste calcule. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. numit DexTer.X. 1997). precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. Vlad (1997. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. livezi şi pajişti. producţii şi venitul net. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. 1997. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene.. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. 17 . El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice. Marian şi colab. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice.. Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. Au fost stabiliţi. desecare/drenaj. care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . vii. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. 2001a. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. forma şi gradul de comasare al parcelelor. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. câte una pentru fiecare clasă de valori.

care îşi propune să unifice aceste aspecte. În acelaşi timp. Miclea. 1993b. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994. Pălămaru şi Dârja. 1999. 2000. uneori chiar contradictorii. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). şi monitorizarea calităţii solului. Mihalache şi colab. 2002. 1980. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. Alecu şi colab. 2003. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). Chivu şi colab. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. 2002. Bold şi Avram. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. Guş.Dezvoltare pentru Pedologie. În prezent. 2004). O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. 1999. Ordonanţa Guvernului 36/2002). 1994. Patriche. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000.Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. 2002. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. Hotărârea de Guvern 1546/2001). 2003. 2002. Hotărârea de Guvern 59/1994). 1995. Teaci. Canarache. În ceea ce priveşte terenurile forestiere.. 1997. 2001. 1999. (1964. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). 1999. Vlăduţ şi Popescu. Puiu. Otiman. Vlad. Timaru. Ţărău. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. Măgdălina. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. 1979. 1996. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură. Bohatereţ.. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. 18 . arenda (Legea 16/1994). Agrochimie şi Protecţia Mediului. 1993a. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.

nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă.vegetaţie. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . Prin multiplicarea. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . NB(f). Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. respectiv cea elaborată de Teaci (1975). Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală. în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore. NB(v). Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. NBc(l).2. NB(v) pentru vii. situate în intravilan. notele respective fiind marcate cu NBi. 2a. NB(p) pentru păşuni. Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). iar a produsului lor cu 100. (g) pentru grădinile de legume. Valoarea terenurilor. × B17) × 100 19 . cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). În final. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. are la bază prevederile Ordinului 101/2001. metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. În ceea ce priveşte terenurile forestiere.. pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă.vegetaţie: NB(a). NB(p). Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. în prezent agricole. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. NBc(v). NB(f) pentru fâneţe. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. 1987. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. NBc(p) sau NBc(f). în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. a tuturor acestor coeficienţi. NB(l). (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. În continuare. Notele de bonitare naturală.. pentru un teren dat. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. sau cele corectate unde a fost cazul. aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil.

Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. De exemplu.B12c B13 B14 B15 B16a . 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a . pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului.B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori.B3b B5 B6a .B7b B8 B9 B10 B11 B12a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază. pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3.B6b B7a . ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia. pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice.B1b1 B2a .B2b B3a .5 până la peste 10. pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .B3b B4a . roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice). Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

floarea soarelui. folosinţe şi culturi. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc.1400 mm. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. cais. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. Folosinţele şi culturile considerate. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. pantă. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. Pentru terenurile arabile. cartof. cu însuşiri proprii. de lungă durată. livezi: măr. porumb. porumb. in pentru ulei. vii: struguri de vin. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). trifoi. struguri de masă. cânepă. optime (textură lutoasă. Coeficientul 1. sfeclă de zahăr. fie clasei celei mai mari (volum edafic). lucernă. piersic. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. fâneţe. orz. mazăre şi fasole. orz. floarea soarelui. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi. in pentru fuior. se calculează şi o notă medie. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. soia. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002).2 m) şi alţii). în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. corespunzători diferitelor clase de valori. secole sau chiar mai mult. sunt date în Anexa 1. pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). cireş şi vişin. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. sfeclă de zahăr. păşuni. adâncime mică a apei freatice (1. bine diferenţiate.4 . reacţie neutră. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. fie unei clase cu valori intermediare. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. 2a1. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. conform specificului indicatorului respectiv. legume. aşa numitele orizonturi genetice. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. cartof. prun. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. este acordat. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. păr. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. vegetaţie. cel mult o zecime. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. iar restul. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. om) care afectează procesul de pedogeneză. Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică.plantă. Volumul neocupat de faza solidă. rocă. tipuri. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice.60% pentru materia minerală. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. adică format din substanţe diferite. Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. materie minerală (minerale diverse. polifazic. şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului.5% pentru materia organică. adică format din toate cele trei faze (solidă. Din faza solidă. 0 . din volumul lui. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare. este materie organică (humus). iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . timp. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. cea mai mare parte. constituie porii solului.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. Totuşi. în cea mai mare parte silicatice). adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. subtipuri etc. relief. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul. nu prin simpla desfacere a 22 . Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. cele mai frecvente fiind 45 .40% pentru aer. creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni.30% pentru apă şi 5 . Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. lichidă şi gazoasă) şi polidispers. inclusiv a elementelor nutritive. o mică parte. 10 . precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. Denumirile diferitelor soluri. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. de sol existente pe suprafaţa globului.

se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre. nisip lutos. Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. în proporţii variate. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin.002 m diametru cuprins între 0.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului.02 mm diametru de 0. Dimpotrivă. lut argilos. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului. roci nefisurate şi materiale organice. modificându-se de la un orizont genetic la altul. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. constituie materialul fin al solului. roci fisurate. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. bazat pe clasificarea internaţională din 1912. cu diametrul mai mic de 2 mm. lut. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului. orice sol conţine.agregatelor. şi anume nisip. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere.02 .0. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. lut nisipos.2 mm diametru de 0. Astfel. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin. ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă. Cu foarte puţine excepţii. 23 . adică pe măsură. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). solurile se împart în mai multe clase texturale. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice.2 .002 şi 0. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină).

şi mai redusă spre solurile cu textură fină. porumbul. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util.B2b în Anexa 1). în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. 24 . Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ.6 0. elementelor nutritive etc. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. Tabelele B2a . această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi. nisipoasă. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră.2 1 Coef.B1b în Anexa 1). bonitare 0. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad. Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. . Cele mai bune sunt solurile cu textură medie. pentru soluri afânate (o : grâu. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală.4 0. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului.1. micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv.8 0. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. deci scăderea semnificativă a volumului edafic. dimpotrivă. lutoase. Spre exemplu. Tabelele B1a . sol] 100 Prezenţa scheletului. grâul. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei.2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. 1975) In acord cu cele de mai sus. argiloasă.

sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă.20 şi 1.4 0. textură fină.70 g/cm3. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. este masa unei unităţi de volum total al solului. notată cu DA. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. şi are valori care variază în genere între 1. iar cele carbonatice practic lipsesc. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. notată cu PT. bonitare 0. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare.6 0. porozitatea totală.1. mai ales pe terenurile arabile. cuprinse între 2. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină. . notată cu D. densitatea aparentă. fără porii solului. şi.2 1 Coef. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . notat cu GT. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare. mai afânată. mai tasată. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.60 g/cm3. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse.8 0.65 şi 2. corespunzător. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi.

.GT (%) = (45 + 0. scade permeabilitatea pentru apă. mare). Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului. Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp.2 1 Coef. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp. Întrucât. se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.. şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate. bonitare 0. %). Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului.8 0. dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol. Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol. mai ales în condiţii de sol umed.6 0. îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare . slab tasate (porozitate mijlocie). 1.4 0. scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor. cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului. în lucrările de bonitare 26 . pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare. Astfel. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică). cum am arătat. şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră .163 × A) − PT * 100 (45 + 0. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. .mijlocie.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă.

în perioadele secetoase. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). Totodată. în perioadele ploioase. dure. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. chiar în absenţa apei freatice. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. precum şi în funcţie de textura solului. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. producând exces de umiditate de suprafaţă. (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. inclusiv substanţe dizolvate în apă. pe soluri cu permeabilitate normală. ale oxizilor respectivi. şi prin acumularea unor concentraţii solide. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. respectiv pseudogleizarea. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. Astfel. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. Dimpotrivă. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. este aceea de a furniza acestora apă. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. 27 . nu direct din sol. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. Dacă această adâncime este redusă. Tabelele B3a B3b în Anexa 1). iar după aceasta ea scade. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte.cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. apa freatică influenţează direct profilul de sol. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. Dacă aportul de apă este ridicat.

1975) 1.8 0. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare.8 0. exprimată de exemplu în mm/oră. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. bonitare 0. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Intr-adevăr. bonitare 0. noţiune menţionată anterior. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol.4 0.2 1 Coef. . .2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 . Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare.6 0.4 0.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb.2 1 Coef.6 0.1.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului.

humus . mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. a resturilor organice. Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a . parţială a acestuia. 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. .plantă . chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică. mineralizarea. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol. Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol .bonitare corespunzători.sol.4 0.B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.plantă .elemente nutritive . Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 .resturi vegetale . humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului. asupra reţinerii apei.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. (5) Humusul Materia organică a solului. 29 . iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate. In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus. modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului. prin activitatea microorganismelor care îl populează. în special azot.2 1 Coef. respectiv de pseudogleizare. dar şi fosfor şi potasiu care. De asemenea. humusul.6 0. 1.50 cm (o : textură grosieră. Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare. rezultă din procese de transformare în sol. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor.8 0. bonitare 0. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.

prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. Pentru compensarea lor. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. iar în solurile cu reacţie alcalină. 30 . ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive. In sol. de asemenea defavorabilă creşterii plantelor.8.8 şi 8. Dimpotrivă. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice. ioni-gram / litru). Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. ai diferitelor elemente chimice. de dimensiunea argilei. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare. pe adâncimea de 50 cm. fie ai hidrogenului. Tabelele B6a .5. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. cu pH peste 8. sodiu. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. In solurile cu reacţie puternic acidă. ca şi particulele organice ale humusului. (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine.B7c în Anexa 1). magneziu. Tabelele B7a . în t/ha. diferenţiaţi pe culturi. potasiu). V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante.B6b în Anexa 1). care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. cationi. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8.. nefavorabilă pentru creşterea plantelor. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. valori pH sub 5. şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii.

8 0. trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . cuprul şi altele. borul.5 ani.: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent).6 0. în condiţiile agriculturii moderne intensive. toxice. iar în parte solubile şi accesibile. poluante.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. Ca urmare a celor de mai sus. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial.2 1 Coef. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici. practic toate.4 0. . practic exclusiv din sol. tehnologic. 31 . aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. li se adaugă uneori. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. ca orice organism viu. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). cu excepţia carbonului şi oxigenului. cu producţii ridicate. Solurile României au. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. anume azotul. Din punct de vedere practic.. El diferă de asemenea de la an la altul. Ea este constituită. manganul. în cazul plantelor.bonitare 0. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. au nevoie pentru a creşte de hrană.1. prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). precum zincul. Acestora. în cazuri specifice. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. fosforul şi potasiul.

de regulă 2 . 1975) In acord cu cele mai sus.4 0. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 .15%.100 mg la 100 g sol. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. uneori chiar mai mult. De asemenea. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. îndeosebi cu cationi de calciu. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri.6 0. iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi.8 0. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1. Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 . sulfaţi etc). unele soluri (soluri alcalice.3% şi în orice caz sub 12 .: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. bonitare 0. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. cum am arătat anterior.2 1 Coef. Unele soluri. Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus.15%. favorabilă creşterii majorităţii plantelor. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate.1. de mai lungă durată. sub 80 .2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu. Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. Unele efecte extreme. . gradul de poluare şi alţii. formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate. Si în acest caz însă. reacţia solului. şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului.

deşeuri radioactive. cenuşi.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei. prelucrarea minereurilor. reziduuri şi depozite provenite din excavaţii.6 0. 33 . gunoaie menajere. . 1. inclusiv asupra solului. capacitate de apă accesibilă plantelor. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive). cariere. bonitare 0. Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. şi de adâncimea la care apare acest conţinut.2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . produce acidifiante.4 0.2 1 Coef. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. reziduuri de pesticide. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. transporturilor. respectiv procentul de sodiu schimbabil. minerit de suprafaţă. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare. fluoruri. urbanismului. reziduuri petroliere. hidrocarburi. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător. Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare. şi chiar a agriculturii. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. mineritului. Tabelul B9 în Anexa 1).8 0. exploataţii zootehnice. permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

Dintre aceştia. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 . Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. . iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). are un rol esenţial în viaţa plantelor. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. evapotranspiraţia. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori.2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 . vântul şi altele. presiunea atmosferică. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă).nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb. dar recoltele sunt afectate. în succesiunea lor normală. temperatura.1. Clima în general.2 1 Coef. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar.4 0. Tabelul B10 în Anexa 1).6 0. Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. precipitaţiile. umiditatea aerului. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. iar în cursul zilei de la o oră la alta. dintre care radiaţia solară. 2a2. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare. deasupra unei regiuni date. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă.8 0. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. bonitare 0.

20C. cu excepţia unor cazuri speciale. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu.8 0. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. cu deosebire când solul este puţin permeabil. 35 .20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă.2 0 -5 0 5 10 Tem p.6 0. desfăşurarea tuturor proceselor biologice. In condiţiile unei zone termice date. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole.2 1 Coef. . Ca atare. 1. şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 . Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute. sau nu permite. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. modificată pe terenurile în pantă. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. struguri pentru vin. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate. adică ani secetoşi. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului. bonitare 0. • viţă de vie. ca şi temperatura. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv al construcţiei de sere sau solarii. unde este stocată. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. unde cresc plante specific adaptate.: porumb.4 0. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade.

Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. pentru temperaturi anuale de 801 .2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. 2a3.1. grindurile şi ravenele. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale. câmpiile. 36 . iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. In cadastrul agricol calitativ. formarea materiei organice a plantei. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă. transpiraţie etc. bonitare 0. Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele. . forme de mezorelief văile şi colinele.B12c în Anexa 1). O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate.8 0. Tabelele B11 şi B12a .6 0. forme de microrelief dunele. 100C (o : grâu. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor... iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. forme de macrorelief munţii. crovurile. dealurile.. luncile etc. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.4 0.: porumb. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale. în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj.2 1 Coef.

reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu. Totodată. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. bonitare 0. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. 37 . şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. pe lunci sau în crovuri. sau chiar straturi de rocă total nefertile. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0.1. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. Tabelul B13 în Anexa 1). Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura.: porumb.2 1 Coef. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. mult mai puţin fertile. adesea numită simplu pantă. pe terenurile joase. deci nota de bonitare a acestuia. producând fenomenul de eroziune a solului.4 0. In acelaşi timp. exprimat în procente. apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului.8 0. .

2a4.4 0. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri.6 0. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului.2 0 0 1 2 3 Alunecari (o . Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. Tabelul B14 în Anexa 1). 1 .2 1 Coef. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă. diferenţiat pe culturi (figura 15. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu.stabilizate.1. bonitare 0. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. în anumite condiţii de litologie şi climă. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice.8 0. adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă.absente. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată. . 2 sem istabilizate. îl reprezintă alunecările de teren. 3 . uneori numite ape pedofreatice. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. 38 .: viţă de vie. iar în unele condiţii la procese de salinizare. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. bonitare 0. 1975) 1.2 0 0 0.2 1 Coef.2 1 Coef.8 0.6 0. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. precipitaţii anuale > 600 mm.1. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului.2 0. .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. la suprafaţa solului. pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.6 0. : grâu.: păşune.8 0. textură mijlocie .4 0.6 0. precipitaţii anuale < 600 mm.4 0. bonitare 0.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. . 39 . + : păşune. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol. de obicei având caracter temporar.4 0. precipitaţii anuale < 600 mm.

4 0. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. Tabelul B15 în Anexa 1). In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 . adâncimea apei freatice (Figura 17. Tabelul B17 în Anexa 1). . prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive.In acelaşi timp.8 0.6 0. 40 . bonitare 0.absent pana la 7 . 1. contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18. de condiţiile climatice şi de textura solului. Tabelele B16a . iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj.excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb.2 1 Coef.

culturi tolerante sau protectoare etc. rigole. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. drenajul. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. cât şi pe folosinţe şi culturi. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. ameliorarea solurilor sărăturate. Ca urmare. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. arătate în Tabelul 2. Ca urmare. chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente. cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. se are de asemenea în vedere. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. principial. fertilizarea ameliorativă. În acest caz. arături pe direcţii specifice. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative).) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. combaterea poluării solului). îndiguirea. desecarea. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. Sunt luate în considerare. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. 12 astfel de lucrări ameliorative. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. cum se va arăta ulterior. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului.8 ani). nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate.2b. irigaţia. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. în total. amendarea gipsică sau calcică. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă.

fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii.P1b în Anexa 2).NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată.. în completarea lucrărilor inginereşti. se are de asemenea în vedere. P12) cu menţiunea că. Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . 1975) 42 . deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. cum se va arăta ulterior. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. în timp. fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. desigur. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. în primul rând a eroziunii de suprafaţă. În acord cu cele de mai sus. este aplicarea. 2b1. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice.. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. In ceea ce priveşte lucrările de terasare. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. la fixarea ravenelor. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. ca şi a drumurilor şi apelor din aval. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. de folosinţă şi de cultură. deci perpendicular pe direcţia pantei. desigur. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii. în Tabelele P1a . In zonele cu climate umede.

4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .11 b P12 43 .P1b P2 P3 P4a .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .

1 . 2 sem i-stabilizate. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv.1 1 0.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 3 . Terenurile inundabile.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive.3 Coef. potentare 1.stabilizate. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire. 44 .6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs.9 0.8 0 1 2 3 Alunecari (0 . având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate.: porumb.absente.2 1. 1975) Coef. . potentare 1.4 1. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. .

4 0. în cele mai multe cazuri. lucrări de desecare.4 1. fie cu ajutorul unor staţii de pompare.6 0. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu.7 6 5 Coef. 45 .8 Coef.2 1 0 0. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului. potentare 1.2 0. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: porumb. . constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct.6 1. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. . In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) 2 1. gravitaţional.8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu.

Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului.100C (o : porumb. iar în cazuri extreme prin crearea în timp. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă. In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii. De asemenea. precipitaţii anuale 400 . gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis.500 mm. .5 km. de obicei temporară. precipitaţii anuale 700 .: porumb. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a . temporare. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. a unor fâşii de teren înălţat. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare. * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 . Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. adaptată microreliefului. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 .14 12 Coef.1. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. separate prin mici rigole de scurgere. repetate periodic.absent pana la 7 . 1975) Astfel. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată. evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. Pe de altă parte.P4e din Anexa 2.800 mm. canalele fiind paralele şi echidistante. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. 46 . scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. aşa numitele coame.

respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. precipitaţii anuale > 600 mm. potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . • : păşune.10 9 8 Coef. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. : grâu. dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. + : păşune. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. precipitaţii anuale < 600 mm. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. 47 . îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2).fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu. singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. şi pe soluri cu textură mijlocie. P6d din Anexa 2. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar.. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. precipitaţii anuale < 600 mm.

1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative.: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă. . . potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice.absent la 6 . aplicarea de amendamente gipsice. în special irigaţie şi drenaj. 1975) Coef. cultivarea de culturi tolerante la săruri etc. potentare 9 8 7 Coef.: porumb.foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. adâncime medie a apei freatice 7 . Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 .6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 . Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice.15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu.100.

8 Coef. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată). Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. . Lucrările agro-pedoameliorative 49 . + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) 2b2. 1975) 2 1. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%. 9 8 7 Coef. potentare 1. neeficientă economic.4 1.fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. .costisitoare.2 1 0.6 1. astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră.: textură mijlocie .: grad de saturaţie în baze < 55%.

fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. . In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2. Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . 9 8 7 Coef. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. Amendare cu gips se practică. Pe solurile cu subsol compact. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. impermeabil.Cum s-a arătat anterior.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. 50 . adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). Coeficienţii de potenţare respectivi.P11b din Anexa 2.

din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. 51 . diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii.Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

.NBi = (A1 × A2 × . × A9) × 100 56 ..

unde este cazul.100 puncte).10 puncte). dar există şi unele programe de calculator în acest scop. bazin hidrografic. în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene. incluzând nota de bonitare naturală şi. calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament. respectiv a V-a (0 . calculul notei de bonitare potenţate. iar unde este necesar şi pe sat. elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare. Uruioc şi colab. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. cea potenţată. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului.. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . clasificarea terenurilor pe clase de bonitare.100 sau respectiv 80 . nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine. iar clasa a X-a (0 .2e.20 puncte). Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. cea mai puţin productivă. comună. în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 . sistem de îmbunătăţiri funciare.. 1989). 1988. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. judeţ etc. acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. calculul notei de bonitare cadastrale. pentru diferitele folosinţe.

şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. cu care specialiştii menţin un permanent contact. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. precum şi la ICPA (Vlad. accesibil utilizatorilor. se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. de land. Comisia comunală.Botezat. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. aşa cum am precizat anterior. cu componenţă largă. cadastrali şi agronomi. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. 2001a). aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. După încheierea lucrării de bonitare. 2000). că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. Reamintim. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. 58 . de circumscripţie financiară şi comunal. unitar la nivelul ţării. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană.

preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode.2f.costuri . Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. prin diferite metode dintre care. Relaţii bonitare . singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor. pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32). 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31). precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. 1970) 59 . Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora.producţie . cum s-a arătat anterior. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. inclusiv cele stabilite prin metodologia din România.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. o evidenţă a actelor normative recente. În acord cu cele de mai sus. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. 1964 . 2f1.

60 .1966) (Teaci. x : 1964 . valoarea şi costul producţiei agricole. 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32. şi ca urmare venitul net al acestora. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 .: lei/ha) (Teaci.1963 (o : lei/t.6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31. .: 1960 . Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 .1959. . 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare.1963.

x : costuri de producţie. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. 61 . aşa cum s-a arătat. pe măsura scăderii notelor de bonitare. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. In consecinţă.200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere. Costurile scad. 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. . Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34).: venit net) (Teaci şi colab. adesea accentuată. adică la pierderi financiare. din ce în ce mai costisitoare. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului.. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale.

Ţărău. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere. R este renta funciară (arenda). pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv. Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. 2003. Palamaru şi Dârja. sau să le încaseze personal..15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. Cc este rata dobânzii. 52 kg/ha porumb. fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. In România.Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. Pv este preţul de vânzare a producţiei.15% menţionate. 2f2. Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare. renta funciară. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 . şi renta funciară diferenţială. 16 kg/ha floarea soarelui. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. Pp este producţia prognozată. Se diferenţiază renta funciară absolută. dacă deţinătorul este totodată proprietar.(CP + K1 + .15%. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. In etapa actuală de dezvoltare economică. aceste 10 . în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 . Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). care oferă într-o formă uşor accesibilă. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. În literatura de specialitate (Guş. A este arenda exprimată în procente 62 . dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren.. 2003. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. Cu alte cuvinte. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. 200 kg/ha cartof etc.

VP este valoarea producţiei. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. Vb este valoarea venitului agricol impozabil.socială. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. etc. categoria localităţii. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. în Uniunea Europeană. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. fiind stabilite 5 astfel de zone. pe judeţe. caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. sau pe grupe de judeţe. respectiv categoria localităţii. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. Valoarea se calculează pe 25 de ani. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. 52 kg/ha porumb. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei.. uneori. amplasarea terenului faţă de localitate. venitul impozabil sau valoarea producţiei. cea de paie). Din păcate. folosinţa terenului. vârsta ei şi procentul de goluri. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. 63 . Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. din analiza pieţei. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. soluţii care nu corespund realităţii din teren.din valoarea producţiei. reţeaua de transport. precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. echiparea tehnico-edilitară a terenului. producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. calitatea drumurilor. 16 kg/ha floarea soarelui. se pot obţine din acte normative. respectiv arenda. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. înmulţind deci venitul net anual cu 25. distanţa faţă de localitatea respectivă. 200 kg/ha cartof. iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. În prezent. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat.

2000. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL.Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. 1999) pe zone (Preţul pământului în România. 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. de bonitare. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . Lazăr. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective. bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. Tabelul 6. 2004. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului.

impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. Tabelul 7. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. în mii ROL pe hectar. 1 şi 4 pentru vii. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate.

000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei. îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001). gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică.10 1. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. densitatea populaţiei rurale. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară. adesea sensibil.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8.00 1. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice.00 3. cum ar fi zootehnia.00 5. • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200. 66 . precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale.00 Cum s-a menţionat şi anterior.00 4.

6 4.IL.NT.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.0 36.5 12.7 34.6 10.7 45.0 35.8 35.4 8.DB.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.4 30.4 13.VS CT.GR.9 5.7 8.9 18.9 27.0 12.7 15.0 37.0 367 20.TM * Bohatereţ.MM.IS.8 44.0 8.4 78.8 7.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.SJ AR.CJ.5 89.2 32.6 36.2 29.1 30.3 6.7 34.BZ. HG. zona colinară MH.2 23.2 27.2 11.1 6.6 13.1 12.8 6.9 34.1 36.7 16.9 89 71 56 37 53 8.2 13.1 47.9 16.1 123 23 74 36 138 8.2 15.2 41.3 32.0 52.GL.6 4.4 28.0 21.5 34.3 19. 1999 ** Lupan.4 51.9 22.4 6.1 10.8 80.PH.1 12.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .SB BN.5 48.2 37.CV.0 23.0 37.4 10.0 71.VN BT.0 9.8 18.3 9.9 57.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.3 38.zona colinară Moldova .3 46.8 17.2 861 172 171 244 324 22.SM CS.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.5 45.GJ.BV.7 7.9 5.TR.5 24.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .0 31.7 43.DJ.4 24.6 5.5 25.0 8.2 5.9 11.HD.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.7 39.I F.6 10.4 24.2 22.7 33.0 38 62 30 22 31 68 12.CL.4 19.TL SV AB.2 74.OT.1 80.5 41.5 22.7 4.BH. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .4 86.0 23.1 32.5 10.VL Moldova .5 28.2 35.5 87.0 12.MS.0 18.8 22.6 23.7 6.5 20.9 47.AG.6 6.0 56.5 13.0 38.0 40.7 7.4 10.2 60.

iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. 2001) arată diferenţe sensibile. dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . faţă de exemplu în zonele colinare învecinate.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. P(g). Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. V(g). aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). Câmpia Română sau Banatul. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). echivalate în kg/ha grâu. 2000. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. pentru diferite folosinţe agricole. V(l). nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. Producţiile potenţiale [P(a). şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. Astfel. Producţiile potenţiale. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). cele din Tabelul 9. 2f3. V(p). P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. Lazăr. dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. V(v). de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. după cum urmează. nu se practică preţurile cele mai ridicate. cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. P(l). Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate.

Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. 69 . 1546/2004. ca şi preţul minim de referinţă al grâului. nr. Renta funciară şi rata dobânzii. echivalent grâu. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. se pot desigur modifica anual. ambele ăpreluate din H.G. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii.

în lei/hectar. şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). într-o formă mai detaliată. sol şi climă. estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. la un prim nivel (tipuri de staţiuni). locul de viaţă al acesteia. Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. faciesuri (în funcţie de rocă.3. Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. 1997). relief. staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). 1977). • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. Astfel (Târziu. aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. rocă. cât şi în acte normative. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). Staţiunile forestiere sunt numite. (1964. Printre acestea. ea incluzând elemente de relief. • staţiuni de câmpie (CF). Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). se estimează. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă).

D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8).V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). iar R(D) este dobânda (%). În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006.. principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). C(u). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). şi R2. D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b). aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). 71 . referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). iar dobânda 10%. coeficient de utilitate. exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1. R(PF) este rata medie a profitului (%). rata profitului a fost considerată 25%. F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6).

766 pag. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983). Soils. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). United States Department of Agriculture. nr.. Rome. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. Bulletin no. 123 pag. * Land classification (1953).. Raport tehnic.395. Bul. Berlin. Institutul de Geodezie. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. Soils Bulletin No. A. 18. 365 . 550 pag. Soil Conservation Service. Teaci D. (1994).44. Food and Agriculture Organization. Pană D. * Bodenschätzungsgesetz (1934). V. 135 pag. Washington DC. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Soil Conservation Service. * Soil Survey Manual (1951). 18. Sâmbotin L. United States Department of Agriculture. Soil Conservation Service. 352 pag.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976). 237 pag. 52. Bucureşti. Rugină V. * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). Handbook No. (1983). 72 . Andreiaşi N.. Bucureşti. Bold I. Rome. 31 . Bucureşti. 72 pag. 3 volume. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. Food and Agriculture Organization. Bucureşti. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). * Soil rating for plant growth (2000). vol. * Preţul pământului în România (2000). 146 pag. Washington DC. Management în agricultură. 29. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz.325. National Resources Conservation Service. Washington DC.. In “Bureau of Reclamation Manual. Handbook No. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. (1997). Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Rome. 281 . 1-2. * Raionarea pedoclimatică. * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995).. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Washington DC. 32. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. 173 pag. Ed. 55. pag.000 (1975). Merce E. Ştiinţa solului. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. 29 pag. pag.. United States Department of Agriculture. Chişinău.. Irrigated land use”. Soils Bulletin no. Institutul de Economie Agrară. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. pag.. Food and Agriculture Organization. Alecu I. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Bucureşti. Bucureşti. 24 pag. 231 pag. Fotogrammetrie. 3 vol. Ciurea I. * Soil Survey Manual (1993). United States Department of the Interior. Dimo”. United States Department of Agriculture. Ceres. Dobrescu N. 96 pag.

(1999). Munteanu M. Asvadurov H. Cârstea St. pag.46. Canarache A. Soil Use and Management. Bucharest. Stângă N. Acad. 205 . 3. Brassay A. Ed. Mirton. fundamente tehnice şi economice... Dokuceaev.. (1970). Ştiinţa solului. Timişoara. Acad. (1883). 39 (1971). Sankt Petersburg. pag. Dumanski J. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. (1996). 157 pag. şi colab. 5. (1972). Renta funciară. (1964). vol. Gusar Gr. judeţul Maramureş.41. Chişinău. pag. vol. pag. (1977). (1975).A. vol. Transactions 8th International Congress Soil Science. pag. Onofrei C. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. vol.A. Iaşi. Costea C.852. nr. Chiriţă C. Burt M. Analele ICIFP.D. Seini. (1989).189. A92. 797 . 103 pag. Bohatereţ V. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. pag. Tănase Gh. (1971). Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. Edit. 41 (1973). Timişoara. 3 . 181 . Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation. 10C. Bucureşti.. (1968). Cârstea St. Note de curs. Bucureşti. 5. (1972). Corbeanca. (1973). Solurile.. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar.. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă.. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. vol. 9 . Burt M. Crişan I. Stiinţa solului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (2001). 35 (1967). Kiss A. V. Ed. 10.220. Rominger E. Ed. Pontos. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală.38 (1970). Iaşi. şi colab. Studii şi Cercetări Agricole. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. vol. 5. Crăciun A.S. Probleme agricole. D. 29 . (1969)..8. Burt M. 1. pag. 323 . Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. nr. Chiriţă C. pag. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură. Russkii Cernozem. (2001). Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare.16.63.P. nr. Burt M. Seria Pedologie. Ştiinţa solului. Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (1990). vol. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Bold I. 4. 102 . RSR. Sectorul agicol Ilfov. pag. Organizarea teritoriului.829. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. vol. pag. RSR. 37 .Andreiaşi N.109. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. Teaci D. nr. vol. 727 pag. Burt M. vol.M. (1999). V. 407 pag. Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului.. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Geodezie. 44.. 3-4. 53 . 32 pag. Canarache A. Edt. (1980).. 847 . (1961). Băbuşanu V. 153 pagini. 8. pag. vol. (1964)... 73 . (1959). Cadastru şi Organizarea Teritoriului. porumb şi floarea soarelui.331.432. Cerbari V. Staţiuni forestiere. 11. Burt M. Edit. Chivu D. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Terra Nostra. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie. nr. 427 . Teaci D.

Tipografia Lucrătorilor Români.. B.. 1.. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României. 21 pag. 4. Prop. Fotogrammetrie.282. (1998). Agric. Seceleanu I. Brio Star. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. 50 pag. (1997). 157 pag. pag. Gavriliuk F. N. PUDOC. Luneva P. Bonitirovka pociv.. Guş P. Suceava (manuscris). (1960). Agro-silvică. Teză de doctorat. Cartografie şi Organizarea Teritoriului.. (1978). Ed. (2000). University of Illinois at Urbana . 210.170. Lupan N. Jansen I. Neacşu M. Wageningen. (1978). Garcia-Paredes J. R. viitor. Zaradny H.. 580 pag. partea a II-a. Agricultural Systems. T. Bucureşti. D. Hartia S. Soil Conservation Service. (1979). Vlad V. Georgescu Sc. Lecţiuni elementare de agricultură. nr. Red. (2001).. Curs evaluator funciar. 151 .. Andreiaşi N. Bucureşti. Institutul de Geodezie. Ia. Bucureşti. Ray B. Stiinţa. Simulation of field water use and crop yield. Chişinău. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Klingebiel A. Bucureşti. (2002).. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. 271 pag.. (1933). Ed. Alexander J. 42 (1974). Predel Fl. 40 pag.. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. vol.. A. Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. 189 pag. Jurcuţ T. AS. Ed. 344 pag. Tapalagă M. Bucureşti. Kovács J. Curierul ASAS. Ionescu de la Brad I.. Burt M. trecut. (2000). Georgescu Sc. Piteşti. Lazăr Tr. H. vol. Drăghici D. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Ghinea P. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. 74 .. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. pag. Hălmăjan V. (coordonator) (1983). Olson K. Soil productivity in Illinois. M. Isac I. Pope R. 253 . Georgescu Sc. Riabânina L. Montgomery P. Indicatorii biologici. 212 pag. 202 pag. nr. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. Land capability classification. Moscova.. 19 ... A. (1977). Botezat V. I. USAMV Bucureşti.Champaign. Aprecierea economică a terenurilor agricole. (1966). “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. 85 pag. Ionescu S. J. Teaci D. H. prezent. Tehn. vol. 195 . J. (1961). pag. D. Tutunea C. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Fehrenbacher J. (1964). (1870).22. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului.. (1976). (1999) Agricultura României.. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România.. (1974). 4. Vîsşaia Skola.. Handbook No. W. pag. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur..Feddes R A. 64. Lang J. Renta funciară şi preţul pământului. 21 pag. Leşanu P. Marian A. Bonitarea economică a solurilor. Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator. Circular 1156. Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole.. Kowalik O..000. Washington DC.204. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului.

M. Toti M.29. vol. Risoprint. University of Illinois at Urbana . Măgurele-Braşov. Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor. pag...Champaign. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului.Champaign.. Majchrzak R.. 3 .. Neacşu M. un nou indicator ecopedologic.. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Corvin. E.16. Kovacs A. nr. 242 pag. vol. Average crop. Ed.. Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente. Olson K. 47. (1979). 82 pag. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. (2000). 3 . 271 pag. Popa V. Oancea C. M. (1993). (1994).69... Maxim N. V.. 70 . pag. (1999). 4. Cluj-Napoca. Stiinţa solului. Zanelli S.Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. G. Mihalache M. (1989). Palamaru M. 4..Champaign. pag. 151 . I. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. Otiman P. Ceres. Ştiinţa solului. Patriche C. Bulletin 811. nr. Carmer S.. Gh. Lang J. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Ed. 4. Cardaşol V. Oancea C. (1987). Dumitru E. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. nr. Evaluarea bunurilor imobiliare. Cardaşol V. nr. Stiinţa Solului. Bucureşti. Bulletin 752. Dumitrescu Fl. (2000). organizarea şi sistematizarea teritoriului. Garcia-Paredes J. 200 pagini. Constanţa.. Stiinţa Solului. Rejesus R. Rapaport C. Cadastrul şi cartea funciară. Munteanu M.. Otiman P. Hadley C. Teaci D. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Ştiinţa solului. Ed. pag. vol. M.. V. I. (2004). pag.18. Timişoara. I. Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. (2001). importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. C. W. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov.Mausel P. 245 pag. Munteanu M. 688 pag. Argilozitatea aparentă. (1980). Iaşi. Runge E.. Edit. 2-3. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. A. pag. 34. 21 pag. (2001). (1981). Bulletin 810. University of Illinois at Urbana . 240 pag. N. 21 . Helicon. 301 310. ALL. Măgdălina I. Terra Nostra.33. Deva. Patriche C. Popa V. Parichi M. Neacşu M. nr. Ed. studiu ecopedologic. Dârja M.. pag. (1986). 30C.. 5-6. Lang J.. Andreiaşi N.. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. R. (1978).. Neacşu M. Mielcescu A. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. 3. Stiinţa solului. Mielcescu A. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. R.. Bucureşti.. pag. nr. Miclea M. Woolery M. nr. Ed. 49 pag. (1975). pag. 63 . 3 . Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. D. Kovacs A. 366 pag. University of Illinois at Urbana . Economie rurală. 19E. (1995). Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . Edit. Gh.78. Vasu Al.158. 28 . Timişoara. (1978). şi colab.. (2002).67. Răuţă C. Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. Popovăţ A. (1980)... Amenajarea. (2003). Agroprint. Bonitare. 75 . Podgoria Ştefîăneşti... Olson K.

(1960). E. Edit. 40 . Ed. Teaci D. Probleme Agricole. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole. (l964). ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. University of Ghent. pag. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50.. nr. Lazăr C. 41 (1973).65. (1970). vol. Autoreferatul tezei de doctorat. Teză de doctorat. 7 . Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole. NATO . Teaci D. (1963). Regimul aero-hidric în sol.. Atkin (editori). nr. Belgium.. vol. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Bucureşti. Dumitru M. Voiculescu N.. Teaci D.. Bucureşti. Seceleanu I. 488 pag. (1990). Teaci D. Teaci D. Ceres. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Bonitarea terenurilor agricole. Bucureşti. (1991). pag... Sys C. Handbook of soil evaluation.. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. (1998). A user-oriented model of the soil water balance in wheat. 394 pag. Puiu Şt. Stan M. 6. (1933).. Simota C. 55 pag. Cojocaru G. pag. 4. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . Debaveye J. Teaci D. Rossiter D. nr. (1980). 44 pag. (1985). Teză de doctorat. vol. Pedologie. 102 pag. Ceres. 229 pag. An index for rating the agricultural value of soils.ASI Series. (1990). 12. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 79 93. USA. (1966). 1. (1992).. Teaci D. Bucureşti. Ceres. Bucureşti. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor.43. 164 pag. Curierul ASAS. Ştefan C. 76 . Crăciun C. Rothkegel W.. (2001). L. (1997). Fry şi T. CA. Munteanu M. Canarache A. pag. Ed.Moldova. Richie J. G. Bucureşti. factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Târziu D. 50. (1966). partea a II-a. Ceres. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. Untaru G. Vlad V. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. E.Popa V. (1997). pag. Omniapres. Ionescu Siseşti. Agricultura şi silvicultura românească 2020. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului.. Van Ranst E. Ştefănescu S. K. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. Bonitarea terenurilor agricole. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. Timişoara. (1980). 296 pag. H. California Agricultural Experiment Station. Tapalagă M.. Bucureşti. Bucureşti.20. In: E. (1928). 132 pag. Gh. Raport tehnic ICPA. Berlin. Land evaluation. 255 pag. (1999).195. şi colab.ecologice. Puşcă I. Storie R. Bulletin No. Ed. Ed. 3-4. 522 pag. SIBIL. Soil Use and Management. Bucureşti. Storie R. 556. (1990). 191 . 13 . Lungu M. Teaci D.. vol. (1997). pag. Ştiinţa Solului. Ştiinţa Solului. Berkeley.22. Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh.. Ed. University of California. Predel Fl. Wheat growth and modelling. (1975). Pedologie şi staţiuni forestiere.000. Ionescu Şişeşti. GNP Minischool. 161 pag. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. 52 .

(1973). 105 . 39 (1971). 1 . (1980). pag. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole.247. 2. 37 (1969).. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. pag.140. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie.. 151 .408. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne.. vol. Burt. 37 (1969). Popescu I.. Analele Secţiei de Pedologie ICCA. vol. Burt M.Teaci D. 40 (1972). Tehnică Agricolă.. Nastea St. Amzăr Gh. 315 ... pag. vol.. Teaci D. Burt M. vol. Teaci D. 20. Tutunea C. Raionarea pedoclimatică a Olteniei. Voiculescu N. (1993a). Munteanu M. Teaci D.2. Ed. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. pag. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200. Constanţa. 130 pag. Burt M. (1972). (1966). 853 . Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi. vol. (1974). 5. Teaci D. (1962).. (1978). Seria Pedologie. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Ştiinţa Solului. pag. (1963). Analele Institutului Central de Cercetări Agricole.. 78 pag Timaru Gh. (1966). pag.R. vol.113. Organizarea integrală a teritoriului. vol. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. 249 . Burt M. pag. 43. (1967). 413 . 44.218. (1970)... Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. 203 .. Savopol L. 33 (1965). vol. Popescu I. Amzăr Gh. 93 . Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. vol.. Schuster M. Teaci D. Teaci D. Predel Fl. Teaci D. Teaci D. Voiculescu N. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. Voiculescu N. Teaci D.. pag. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole. (1993b). Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. pag. Amzăr Gh. Predel Fl. Hartia S.. 389 . Burt M.. Bucureşti. 77 . M.864. Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România. 157 . Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. Filip M. Morgenstern S.. Bucureşti. (1970).P..174.102. Teaci D.330. Secţia de Pedologie. Puiu St. 44 . Timaru Gh. Burt M.165. Seria Pedologie. 231 . 19E. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole. 11. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României.. 30 (1962). Teaci D. pag. 33 (1965).. nr. vol.. Maxim N. 8th International Congress of Soil Sciene.. Bucureşti.. şi colab. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. vol.. nr. 34 (1966). Teaci D.. pag. Popescu I. Bucharest... Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1981). pag. Popescu I.266. Teaci D.54.. Burt M. vol..000) pe judeţe. 113 . din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene. (1978)..426. Teaci D.. (1964). vol. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Voiculescu N. Bucureşti. Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne.

36. Ţărău D. 171 . Voiculescu N.162. 1. 29D. pag. Reacţia solului. Stiinţa Solului. Ştiinţa solului. Munteanu I. 35.. 49. Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. (2002). Stiinţa Solului.. Vlad V. 192 pag. (1994).264.. pag.Treta D. Timişoara. Romanian Agricultural Research nr.67. ANCA. pag. Vlad V. Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. seria A. 30B. sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole.000. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. 88 . Voiculescu N. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris). Vlad V. N.99. Iaşi. Teaci D. Popescu A. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. pag. 143 . Evaluări agricole. Teză de doctorat. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Bucureşti. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. pag. (1987). scara 1:200. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor. pag. (1997). 51 . Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi. nr. Solness. Uruioc St. Edit. Vişan I. Vlad V. pag. SPED-1.60. Teză de doctorat.91. 358 pag. Vlad V.160.150. 145 156. nr. Vasile C. 29D.14. (2001a). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. 34. Vlad V. vol. Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. Tutunea C. (1989). Ţărău D. Bucureşti.252. 2. 166 . (2001c). Vlad V. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului. nr. (2001b). Vlad V. Ionescu Şişeşti. Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole. 211 pag. (1996).. (1997). 2. (1988). pag. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. Ţărău D. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. 4.174. Uruioc V. (2002). pag. 239 . 273 . vol. pag. Ţărău D. Vlăduţ M. vol. vol. 52 . Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. nr. (1971).. 78 . şi colab. 77 . Voiculescu N. pag. Ionescu U. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. nr. vol. vol. (2000). (2000). vol. 13 . Ianoş Gh.276. 146 . 141 . Stiinţa Solului. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. (2003)... Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. 332 pag. 26B. (1989). (1983a).. 30. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului.. Voiculescu N. vol. Requirements for the decision support systems for land management. Ştiinţa Solului. Piticu S. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. (1998). Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. 28C.. Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. 1-2. Teaci D. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor.

Monitorul Oficial nr. Dyke P. pag..Gorj. Rostock.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Der isolierter Stadt. 1-4. Păduraru I. Hotărârea Guvernului nr. 3. Craioveanu Gh. Monitorul Oficial nr.111. Voiculescu N.. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. Von Thünen. Voiculescu N. 259/1991.. Popescu I. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. Monitorul Oficial nr. 381 . Hotărârea Guvernului (nr. 28 .64. Iacob V. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari.. Popescu I. vol... Monitorul Oficial nr.. Renard K. 30 . Ştefănescu S.Voiculescu N. H. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. 145 .. vol. Puiu St. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. (1983c).48. pag. pag. pag..36. 31 . Cercetări privind sistemul sol . 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului. Stefănescu S.. Ştiinţa Solului..150. 8/2001. Teaci D. II. 52. Andreiaşi N. pag. Demeter T. 105 . 39 . Voiculescu N. nr. Stiinţa Solului. Hotărârea Guvernului (nr. nr. Crişan I. Voiculescu N... Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului. Jampa A. Hotărârea Guvernului (nr. G. 140/1999. Monitorul Oficial nr. Bădescu Gh. (1989). Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Voiculescu N. Craioveanu Gh. 890/2005.40. (1983b). Ştefănescu S.. 56 . R. Journal of Soil and Water Conservation. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol.383. Popescu I. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat... (1992). Iacob V. Monitorul Oficial nr. Popescu I.. Ştiinţa Solului. 90. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole. Monitorul Oficial nr.. pag. Williams J. 2. Voiculescu N. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. I... 45. 67. nr. vol. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1961). 911/2004. Lucrări Ştiinţifice.. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. pag.... 141 . 79 . Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Amzăr Gh. T. Monitorul Oficial nr. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti . pag.plantă la coacăzul negru. nr. Legea (nr. Amzăr Gh. Monitorul Oficial nr. (1989). nr. (1993). Legea (nr. 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Puiu St. 430/2001. 4.151. Voiculescu N. J. (1983). Popescu I.. Roman I. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică. (1842). Legea (nr. (1983d). Teaci D. vol. 1. Ştiinţa Solului. şi colab. Ştiinţa Solului. (1987). 140/1994. Stefănescu S. 4. 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000. pag. EPIC. 47. 219/1998) privind Regimul concesiunilor.37.. Bălăceanu V. Legea (nr. 8/2000.. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr. Zambrowicz E..

Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 36/2002. 74/2002. 175. 36 din Legea 18/1991. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. Ordinul MAA (nr. Monitorul Oficial nr. 61. 16/1994) Arendării. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. modificată şi completată în 1998. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. Monitorul Oficial nr. 430.Legea (nr. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. Ordonanţa de urgenţă (nr. Monitorul Oficial nr. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. Monitorul Oficial nr. nr. Monitorul oficial nr. Norma metodologică nr. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. 1/1998. 266. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. Ordonanţa Guvernamentală (nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Legea (nr. Legea (nr. Ordinul MAP şi MAAP (nr. Ordonanţa de urgenţă (nr. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. Monitorul Oficial nr. 408. republicată Monitorul Oficial nr. 37. 91/1994. Monitorul Oficial. 223. 598/2002. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa Guvernului (nr. 18/1991) Fondului Funciar. 911/2004. Legea (nr. Ordonanţa nr. Ordinul Guvernului nr. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. 212. Ordinul MAAP (nr. 80 . Monitorul Oficial nr. Legea (nr. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. 789/2001. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. Ordinul MAAP (nr. 498/1998. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful