BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). plantaţiilor viti-pomicole. hidrologia şi hidrogeologia. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). Evaluarea (bonitarea economică). rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. respectivă. bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. având deci aceeaşi stare de calitate. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. . în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. care succede bonitării cadastrale. chiar în cea mai restrânsă. apropierea pieţelor de desfacere etc). proprietatea. ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. etc. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice. la o proprietate. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. respectiv a pajiştilor. sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. ştiinţa formelor de relief. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). Pe de altă parte. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. în special: • • • • ştiinţa solului. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor.. 5 .Lucrările de cadastru în general. Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. pedologia. 1966). ştiinţa climei. Sub acest aspect. Rolul principal revine fără îndoială pedologului. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. geomorfologia. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. In oricare din concepţiile de mai sus. bonitarea cadastrală. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). climatologia. Cu alte cuvinte. In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. horticultorilor.

protecţia mediului înconjurător etc. cel puţin în etapa actuală. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. caracter universal. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. ci caracter local sau naţional. ştiinţele mediului înconjurător. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. Acest caracter. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. a celor de piaţă. la intervale de 10 ani.De asemenea. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. 1966). poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. Pe de altă parte. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. agronomia. economia şi sociologia. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. printre care. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. respectiv horticultura sau silvicultura. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate.

a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. cadastrul. 7 . In economia capitalistă. Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. cel puţin aproximative. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile. de referinţă. principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. In economia socialistă cadastrul. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. 1b. ci despre aprecierea unei valori economice. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. şi deci bonitarea economică. bazată pe proprietatea individuală. îndeosebi a terenurilor agricole. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. practic nu au existat. a terenurilor agricole. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. Bonitarea. atât cea cadastrală cât şi cea economică. şi ca atare bonitarea. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. Conform principiilor economiei libere. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. în sensul restrâns al termenului. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. 1c. inclusiv cadastrul calitativ agricol.

pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. 1992). motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. în USA. • Metode bazate de indici. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip. 1985). de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. precum şi unele metode propuse. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. fără a se calcula însă note de bonitare.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. • Metode de bonitare parametrică prin însumare. ca şi cele precedente. De asemenea. 1983) şi CERES (Richie. cel puţin 8 . • metoda capitalizării veniturilor. corecte şi permanent actualizate. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). Printre aceste modele. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. în România. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. în Republica Moldova. inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. • Metode de bonitare cantitativă. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere.. dar nu generalizate. deoarece acestea nu pot fi create de om. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. Astfel. 1978). mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. EPIC (Williams şi colab. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete.. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota.

Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. Pe plan mondial Activitatea de bonitare.a clasa a III . Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. Cerbari. 1995). 1997. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. 1d. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. printre care Gavriliuk (1974). Astfel. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. 1970.pentru terenurile agricole şi forestiere. apoi în imperiul German. Intr-o formă organizată. necantitativ. repartiţia şi caracteristicile solurilor. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative. metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective.a clasa a IV . In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). a existat într-o anumită formă încă din antichitate. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului.a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . aceste preocupări apar în sec. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. Miclea. 18 în principatul Milano. 2001). Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. 1980). în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . 1961). Ulterior. In Rusia. Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. aşa numitul concept al pedologiei genetice. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori. şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea.

a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată.a clasa a V .a clasa a VIII . • clasa a VI . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate. viaţă sălbatică. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate. îndeosebi.5 . insuficient drenate etc. 1953). capacitatea de plată fiind de 12 . criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente.a clasa a VII . inclusiv cele privind aplicarea apei. lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog. să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole.• clasa a V . livezi etc. 1993) se defineşte nota de productivitate. un hidroameliorator şi un economist. fâneţe.a • • • clasa a VI . In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual. fâneţe. resurse de apă sau în scopuri estetice.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 . Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi. cu o capacitate de plată de 7. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV .12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare. stâncoase. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni . Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează. exprimată în procente faţă de 10 . a elementelor economice. respectiv producţia prognozată pe un sol dat. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni.20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole. puternic erodate.

Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. de exemplu. Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. Datele se referă la culturile de porumb. fizice şi chimice ale solului. Recent. Ulterior. 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. potenţial ridicat. mijloacele de transport. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. Sunt prezentate valorile medii respective. stabilirea impozitelor. 2000). actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. determinarea dimensiunii minime a fermelor. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. Un astfel de studiu (Mausel. mediu şi redus. impactul culturii istorice. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. 2000a. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. distanţa faţă de zonele urbane. 1983). ovăz. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. se disting 3 clase. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. Fehrenbacher şi colab. impactul asupra mediului. Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. 2000b). soia. 1989). precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport.. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. grâu. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. astfel încât el nu 11 . printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. Printre acestea.

turbe. relieful). Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). 2000). In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. conţinutul de elemente nutritive. între 5 şi 100 de procente. Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). 55 . diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. care ia în considerare 4 grupe de factori. 1976). 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture.90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. componente chimice toxice. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. reacţia. reacţia solului. caracteristici privind apa solului.75% din recolta maximă din ţară 12 .20 puncte. proporţional. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. 75 . unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100.SRPG (Soil rating for plant growth. este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . profilul fizic al solului.. care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. astfel încât suma lor să fie 200. textura şi structura solului.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. sub formă procentuală. salinitatea. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. 1991). O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. panta terenului. şi anume grosimea solului şi permeabilitatea. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). O metodologie recent elaborată în USA. Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. 1985) au fost discutate ulterior. clima. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. fără a se mai trece la calculul descris anterior. moderată şi redusă. Acestea se referă la soluri scheletice. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. notate cu 0 . Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). băltiri permanente şi altele. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată.

prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. pe criterii oarecum subiective. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). loess şi materiale aluviale foarte favorabile. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. cea mai favorabilă. 13 . deci în total un număr de 13 faze. 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. în genere de câte 8 . ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. cu proprietăţi fizice favorabile). specialistul evaluator urmând să aleagă. conţinutul de schelet. adâncimea apei freatice. de relief. Ea are un important caracter participativ. conţinutul de humus.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. prezenţa alunecărilor de teren. Revenind la Germania. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. pseudogleizare). între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. separându-se faze de evoluţie. 5 grupe. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). gradul de eroziune. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. textura stratului arat. prezenţa proceselor de colmatare. Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. grosimea orizontului cu humus. salinizarea. La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. nelevigate profund. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. alcalizarea. Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. In continuare. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură.10 puncte. densitatea aparentă. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. 30 . adâncimea la care apare carbonatul de calciu. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. gleizarea. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. un număr concret de puncte între aceste limite. faza 1 (soluri bogat humifere. pentru fiecare teren. textura.

unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. condiţiile hidrologice. porumb. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. cartof.Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. între 0 şi 50. desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. Burt (1970). luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. Vasiliu (1936). Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. Teaci şi colab. excesul de umiditate de suprafaţă. 1966.sol optim şi în cel sol optim . In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. bazată pe studiile pedologice la scara 14 . sfeclă de zahăr). iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. 1980). ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. livezi). Banat şi Bucovina. Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. clima. iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. Ion Ionescu de la Brad (1870). In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. relieful.. respectiv adâncimea apei freatice. şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv. cu contribuţii ale lui Crişan (1959). Hartia (1966). generalizat la acea vreme în Transilvania. Teaci şi Burt (1964. păşuni. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . Grinţescu (1936). 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia. 1c2. 1966). putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. Drăgan (1934). cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. vii.sol excesiv degradat). ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. (1972).. fâneţe. O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’. floarea soarelui. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. 1975). metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte.. cu caracter oarecum experimental. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. 1970). In aceeaşi perioadă Burt (1970. Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925).

1980. 1989). 1971.. respectiv distanţa şi starea drumurilor. care au fost sintetizate la scara 1:50. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. 1975). 1980). 1980). pajişti (Neacşu şi colab. Burt şi colab... 1994). iar Hălmăjan şi colab. Ţărău şi Teaci. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. 1963. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. 1974. 1989. 1989. 1983d. 1975). pentru judeţul Bihor. 1967). conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă.. este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. 1975. 1975). sistem caracteristic etapei respective. Voiculescu. precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab.000.. arbori. arbuşti sau cioate.1:10. (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1987). Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab. scara 1:50. 1980).. cartof (Maxim. 1981. Voiculescu şi colab. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. 1990).. 1983c. 1970). porumb siloz (Andreiaşi şi colab. 1972. sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. 1978. Giurgiu (Parichi şi colab... 1979. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. Popa. Popa şi Stan.000 (Raionarea pedoclimatică . 1987). 1978. Teaci şi Burt.Moldova (Predel. pietre. Teaci şi colab... folosind o metodologie economică specifică. Vrancea (Munteanu şi Rapaport. 1970. 1966. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective.. Burt şi Munteanu. 1983b. ale principalelor culturi. 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab.. Teaci şi Burt. 1987. 1975). Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. zona Siret . 1982.. 1980). Teaci şi colab 1973. judeţele Satu Mare (Asvadurov. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Oltenia (Teaci şi Burt. care va fi descrisă în detaliu ulterior. Costea şi colab. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat.000. O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. 2001b). Neacşu şi Mielcescu. 1990). sudul ţării (Teaci şi colab. o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. 1995). 1961. Iaşi (Tutunea şi Teraci. 1963. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi. 1971).. Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . 1978. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. 1968). De asemenea. arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. 1986. 1970). mărimea şi forma parcelelor. 1975). Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. 1978. 1981. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics.. Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. 1966. 1987. uneori şi cheltuielile de producţie. 1983a. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru. (2001).

a2 . ele se clasifică în 3 clase. livezi.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. folosirea apelor uzate. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. Fotogrammetrie. diferenţiate pe baza înclinării pantei. 1983). In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. livezi). In acest cadru.producţiei). Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. improprii folosirii ca arabil. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. pajişti. deponii sau halde). 1964. vii. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 .indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. KP . 1964). îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. 1987). şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. salinitate.V. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. vii.(a1 + ∑ a i ) * (2 .. Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. precum şi pentru desecare/drenaj. similară celei din USA. fragmentarea microreliefului. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. exces de umiditate. orezării şi sere sau solarii. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. arbori. Cârstea şi Tănase. combaterea poluării. pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . mărimea şi forma parcelei. iar produsul lor este un indicator independent. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. cantitative. dar adaptată condiţiilor specifice locale. a9 . Criteriile de includere a unui teren în clase. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. Ca urmare. terenuri cu gropi. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. irigaţie. ale solului şi terenului.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. recultivarea terenurilor degradate antropic. amenajamente silvice. acoperirea terenului cu muşuroaie. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. combaterea eroziunii. pietre. arbuşti şi cioate. a 1 . aciditate.

combaterea eroziunii). 1987). Din aceste calcule. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. 1997). Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. De asemenea. Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice. El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic.V de bonitare. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. 17 .. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. Vlad (1997. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . livezi şi pajişti. câte una pentru fiecare clasă de valori. Marian şi colab.. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. 2001a. precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. în acord cu metodologia de bonitare curentă. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. desecare/drenaj.X. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. forma şi gradul de comasare al parcelelor. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. numit DexTer. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. Au fost stabiliţi. vii. producţii şi venitul net. 1997.

1996. Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. (1964. 1979. 1980. 2004). Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. Vlăduţ şi Popescu. Agrochimie şi Protecţia Mediului. 2003. 1999. Bold şi Avram. Guş. Măgdălina. Canarache. Bohatereţ. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. arenda (Legea 16/1994). şi monitorizarea calităţii solului. 2003.. Vlad. Mihalache şi colab.Dezvoltare pentru Pedologie. 1999. 18 . despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. Hotărârea de Guvern 1546/2001). 2001. care îşi propune să unifice aceste aspecte. în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994.. Patriche. Hotărârea de Guvern 59/1994). Chivu şi colab. 1999. Teaci. 2002. Ţărău. 2002. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. 2000. Alecu şi colab. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. 2002. Pălămaru şi Dârja. Puiu. 1993b. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor).Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. Ordonanţa Guvernului 36/2002). În acelaşi timp. Miclea. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). 1995. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . Timaru. 1999. O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). Otiman. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. 1997. În prezent. 1993a. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. uneori chiar contradictorii. 2002. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. 1994. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură.

notele respective fiind marcate cu NBi. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). Valoarea terenurilor. Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). iar a produsului lor cu 100. respectiv cea elaborată de Teaci (1975). se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. sau cele corectate unde a fost cazul. în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. NB(l).. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. NBc(l). Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. a tuturor acestor coeficienţi. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. NB(f). În final. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore.. are la bază prevederile Ordinului 101/2001. Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală. NBc(p) sau NBc(f). NBc(v). pentru un teren dat. NB(p). 1987.vegetaţie. În continuare. Prin multiplicarea. Notele de bonitare naturală. NB(v). se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . situate în intravilan. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. (g) pentru grădinile de legume. Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. 2a. este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. NB(p) pentru păşuni.vegetaţie: NB(a). aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. × B17) × 100 19 . în prezent agricole. NB(f) pentru fâneţe.2. NB(v) pentru vii. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură.

pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului.B12c B13 B14 B15 B16a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază.B3b B4a . pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .B2b B3a .B6b B7a .B3b B5 B6a .B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori. ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia.5 până la peste 10. pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3. Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice.B7b B8 B9 B10 B11 B12a . Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. De exemplu. 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a . roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice). pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice.B1b1 B2a .

Pentru terenurile arabile. orz. fie clasei celei mai mari (volum edafic). acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). vii: struguri de vin.4 . pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. păşuni. de lungă durată. lucernă. Coeficientul 1. floarea soarelui. sfeclă de zahăr. 2a1. păr. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). Folosinţele şi culturile considerate. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. cânepă. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. in pentru fuior. adâncime mică a apei freatice (1. fâneţe. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. cu însuşiri proprii. legume. este acordat. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. conform specificului indicatorului respectiv. prun. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. aşa numitele orizonturi genetice. secole sau chiar mai mult. trifoi. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. corespunzători diferitelor clase de valori. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu.2 m) şi alţii). folosinţe şi culturi. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. cartof. optime (textură lutoasă. cartof. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. in pentru ulei. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . mazăre şi fasole. cais. bine diferenţiate.1400 mm. porumb. pantă. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. floarea soarelui. livezi: măr. cireş şi vişin. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. piersic. struguri de masă. sunt date în Anexa 1. sfeclă de zahăr. orz. reacţie neutră. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. porumb. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). se calculează şi o notă medie. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. fie unei clase cu valori intermediare. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. soia. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi.

Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. iar restul. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. 0 . creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers.5% pentru materia organică. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. lichidă şi gazoasă) şi polidispers. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. subtipuri etc. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. din volumul lui. Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. Volumul neocupat de faza solidă. polifazic. constituie porii solului. vegetaţie. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. adică format din substanţe diferite. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. o mică parte. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. materie minerală (minerale diverse. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. în cea mai mare parte silicatice). tipuri. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. cel mult o zecime. adică format din toate cele trei faze (solidă. de sol existente pe suprafaţa globului. nu prin simpla desfacere a 22 . Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului.40% pentru aer.60% pentru materia minerală. timp.30% pentru apă şi 5 . om) care afectează procesul de pedogeneză. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora.plantă. rocă. cele mai frecvente fiind 45 . clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice. Din faza solidă. 10 . inclusiv a elementelor nutritive. relief. cea mai mare parte. Denumirile diferitelor soluri. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul. Totuşi. în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. este materie organică (humus).

toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin.2 mm diametru de 0. lut argilos.02 mm diametru de 0. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. constituie materialul fin al solului. adică pe măsură. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale).02 . Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor.2 . se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. lut nisipos. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. roci nefisurate şi materiale organice. solurile se împart în mai multe clase texturale. Astfel. bazat pe clasificarea internaţională din 1912. orice sol conţine. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0.002 m diametru cuprins între 0. în proporţii variate. nisip lutos. Cu foarte puţine excepţii. ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă.002 şi 0. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului.agregatelor. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină). Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului. a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre. Dimpotrivă. lut. cu diametrul mai mic de 2 mm.0. roci fisurate. şi anume nisip. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. modificându-se de la un orizont genetic la altul. 23 . care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice.

textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră.2 1 Coef. grâul.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. nisipoasă. pentru soluri afânate (o : grâu. 24 . deci scăderea semnificativă a volumului edafic. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi.B1b în Anexa 1). elementelor nutritive etc. micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv. Tabelele B2a . care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2.2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie.6 0. porumbul. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. . şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. dimpotrivă.B2b în Anexa 1). sol] 100 Prezenţa scheletului. argiloasă. Tabelele B1a .4 0. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3. Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util.8 0. Spre exemplu. bonitare 0.1. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. lutoase. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. 1975) In acord cu cele de mai sus.

sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse. este masa unei unităţi de volum total al solului. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare. fără porii solului. notat cu GT. mai tasată.4 0. densitatea aparentă. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide.2 1 Coef. textură fină. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare. porozitatea totală. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic.65 şi 2. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină.70 g/cm3. cuprinse între 2. . şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. notată cu DA.8 0.6 0. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea. corespunzător.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. mai ales pe terenurile arabile. notată cu D.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.60 g/cm3. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent.20 şi 1. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . notată cu PT. şi are valori care variază în genere între 1. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi.1. bonitare 0. mai afânată. iar cele carbonatice practic lipsesc. şi.

cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . 1. . Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului.2 1 Coef. şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate.. în lucrările de bonitare 26 . Întrucât. Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă. dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol. îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia.GT (%) = (45 + 0. Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol.163 × A) − PT * 100 (45 + 0. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. cum am arătat.4 0. şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat. scade permeabilitatea pentru apă. se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. bonitare 0. scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. mai ales în condiţii de sol umed. slab tasate (porozitate mijlocie). mare). se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.mijlocie. pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare..8 0. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică). 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare .6 0. Astfel. %).

Totodată. excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. iar după aceasta ea scade. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. apa freatică influenţează direct profilul de sol. şi prin acumularea unor concentraţii solide. 27 . respectiv pseudogleizarea. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. nu direct din sol. producând exces de umiditate de suprafaţă. precum şi în funcţie de textura solului. Dacă aportul de apă este ridicat. în perioadele secetoase. este aceea de a furniza acestora apă. Dimpotrivă. Astfel. în perioadele ploioase. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. ale oxizilor respectivi. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. Dacă această adâncime este redusă. dure. (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. inclusiv substanţe dizolvate în apă. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). Tabelele B3a B3b în Anexa 1).cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. pe soluri cu permeabilitate normală. chiar în absenţa apei freatice. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime.

Intr-adevăr.1. .2 1 Coef. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb.4 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. bonitare 0.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat. noţiune menţionată anterior. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare.4 0.8 0.2 1 Coef. Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. exprimată de exemplu în mm/oră. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 . .6 0. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului. 1975) 1.6 0.8 0. bonitare 0.

resturi vegetale . mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. (5) Humusul Materia organică a solului. humusul. bonitare 0. în special azot.elemente nutritive .6 0. Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a . chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică.4 0. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie.plantă .humus . asupra reţinerii apei. rezultă din procese de transformare în sol. Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare. dar şi fosfor şi potasiu care.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia.plantă . respectiv de pseudogleizare. 1. prin activitatea microorganismelor care îl populează.bonitare corespunzători. De asemenea. a resturilor organice. 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol. iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate.8 0. In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea.2 1 Coef.50 cm (o : textură grosieră. humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului.sol. 29 . Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 .B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor. mineralizarea. . Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol . modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului. parţială a acestuia.

Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). diferenţiaţi pe culturi.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice.8 şi 8. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. valori pH sub 5. Tabelele B6a . şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. ca şi particulele organice ale humusului. potasiu). Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului. In solurile cu reacţie puternic acidă. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. iar în solurile cu reacţie alcalină. cu pH peste 8. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. Pentru compensarea lor.5. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină. ai diferitelor elemente chimice.8. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii.. Dimpotrivă. cationi. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă.B7c în Anexa 1). V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare. fie ai hidrogenului. nefavorabilă pentru creşterea plantelor. de asemenea defavorabilă creşterii plantelor. magneziu. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. 30 . în t/ha.B6b în Anexa 1). Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. Tabelele B7a . In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. pe adâncimea de 50 cm. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8. sodiu.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior. In sol. de dimensiunea argilei. ioni-gram / litru). (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive.

2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. Acestora. fosforul şi potasiul. li se adaugă uneori. ca orice organism viu. prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). El diferă de asemenea de la an la altul. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent). iar în parte solubile şi accesibile. în condiţiile agriculturii moderne intensive.4 0. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. cu producţii ridicate. cuprul şi altele. au nevoie pentru a creşte de hrană. manganul. practic toate. Ea este constituită.1. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . precum zincul.5 ani.8 0.. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial. Ca urmare a celor de mai sus. practic exclusiv din sol. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici. Din punct de vedere practic.6 0. 31 . în cazuri specifice. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. toxice. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. . anume azotul. tehnologic. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. poluante. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele. cu excepţia carbonului şi oxigenului. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. Solurile României au.: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. în cazul plantelor.bonitare 0. borul. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante.2 1 Coef.

8 0. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. gradul de poluare şi alţii. De asemenea. Unele efecte extreme. Si în acest caz însă.2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu.2 1 Coef. Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. de regulă 2 . cum am arătat anterior. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante.6 0. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol.4 0. şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului. uneori chiar mai mult. Unele soluri.100 mg la 100 g sol. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate. Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 .15%. favorabilă creşterii majorităţii plantelor. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv.15%. bonitare 0. 1975) In acord cu cele mai sus. . Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate.3% şi în orice caz sub 12 . îndeosebi cu cationi de calciu.1. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. reacţia solului. de mai lungă durată. sub 80 . ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus. sulfaţi etc). formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. unele soluri (soluri alcalice. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 . iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri.: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

4 0. gunoaie menajere.8 0.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile. 1. reziduuri petroliere. 33 .2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . cariere. produce acidifiante. Tabelul B9 în Anexa 1). accesibilitatea apei şi elementelor nutritive). Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. şi de adâncimea la care apare acest conţinut. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. exploataţii zootehnice.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu. transporturilor. Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. fluoruri. prelucrarea minereurilor.6 0. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. şi chiar a agriculturii. hidrocarburi. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare. minerit de suprafaţă. urbanismului. reziduuri de pesticide. inclusiv asupra solului. cenuşi. bonitare 0. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele.2 1 Coef. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv procentul de sodiu schimbabil. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei. capacitate de apă accesibilă plantelor. deşeuri radioactive. reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. mineritului. . permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular.

Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia. dintre care radiaţia solară.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii.8 0. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 . Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori.6 0.4 0. iar în cursul zilei de la o oră la alta. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. evapotranspiraţia. deasupra unei regiuni date. Tabelul B10 în Anexa 1). Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. .2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 . Clima în general. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. în succesiunea lor normală. are un rol esenţial în viaţa plantelor. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. presiunea atmosferică. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. vântul şi altele. dar recoltele sunt afectate. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. Dintre aceştia. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). bonitare 0. temperatura. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole.2 1 Coef. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. 2a2.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare.1. umiditatea aerului. precipitaţiile.

şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 .2 1 Coef. 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. bonitare 0. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă.: porumb.4 0. respectiv al construcţiei de sere sau solarii. modificată pe terenurile în pantă. 1. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. struguri pentru vin. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective.6 0. cu deosebire când solul este puţin permeabil. Ca atare. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă.8 0. sau nu permite. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. 35 . desfăşurarea tuturor proceselor biologice. . Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol.2 0 -5 0 5 10 Tem p. cu excepţia unor cazuri speciale. unde este stocată.20C. unde cresc plante specific adaptate.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole. In condiţiile unei zone termice date. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. ca şi temperatura. • viţă de vie. adică ani secetoşi.

. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă. grindurile şi ravenele.: porumb. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale. formarea materiei organice a plantei. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor. luncile etc. Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale.2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13.4 0.8 0. forme de mezorelief văile şi colinele..6 0. bonitare 0. pentru temperaturi anuale de 801 . In cadastrul agricol calitativ. forme de macrorelief munţii..1. transpiraţie etc. forme de microrelief dunele. câmpiile. Tabelele B11 şi B12a . 36 . 100C (o : grâu. iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată. dealurile. 2a3.B12c în Anexa 1)..2 1 Coef. crovurile.

cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. pe lunci sau în crovuri. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului. mult mai puţin fertile.1.8 0. 37 . deci nota de bonitare a acestuia. păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi.6 0. adesea numită simplu pantă. şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive. exprimat în procente. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. sau chiar straturi de rocă total nefertile. bonitare 0. producând fenomenul de eroziune a solului. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. pe terenurile joase. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. .: porumb. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu.2 1 Coef. Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. Totodată. Tabelul B13 în Anexa 1).4 0. In acelaşi timp.

Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri. diferenţiat pe culturi (figura 15. Tabelul B14 în Anexa 1). atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. bonitare 0.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu. uneori numite ape pedofreatice. 38 .2 1 Coef.1. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0. în anumite condiţii de litologie şi climă.stabilizate. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă. 1 .8 0. 2a4.2 0 0 1 2 3 Alunecari (o . iar în unele condiţii la procese de salinizare. 2 sem istabilizate. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului.4 0. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice. 3 . Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. . îl reprezintă alunecările de teren. adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă.: viţă de vie.absente.

2 1 Coef.4 0. 39 . 1975) 1. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului.4 0. : grâu.2 0 0 0.6 0.4 0.8 0.2 1 Coef.6 0.: păşune. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat. bonitare 0. . pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. . precipitaţii anuale < 600 mm.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0.2 0. + : păşune. precipitaţii anuale > 600 mm. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol. la suprafaţa solului. precipitaţii anuale < 600 mm. textură mijlocie . de obicei având caracter temporar.1. bonitare 0. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii.6 0.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu.

iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj. Tabelul B15 în Anexa 1). prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 .excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb.6 0. de condiţiile climatice şi de textura solului. Tabelul B17 în Anexa 1). 1. . 40 . 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. adâncimea apei freatice (Figura 17.8 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.4 0. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18.2 1 Coef. Tabelele B16a . contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic.absent pana la 7 . bonitare 0.In acelaşi timp.

cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. amendarea gipsică sau calcică. cum se va arăta ulterior. arătate în Tabelul 2. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. în total.2b. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . culturi tolerante sau protectoare etc. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. Ca urmare. fertilizarea ameliorativă. În acest caz. desecarea. irigaţia. ameliorarea solurilor sărăturate.) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. principial. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . se are de asemenea în vedere. combaterea poluării solului). pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. drenajul. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative). Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. cât şi pe folosinţe şi culturi. 12 astfel de lucrări ameliorative. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. Sunt luate în considerare. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. arături pe direcţii specifice. Ca urmare. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii.8 ani). ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. îndiguirea. rigole. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare.

a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. P12) cu menţiunea că. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. este aplicarea. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. de folosinţă şi de cultură. desigur. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. cum se va arăta ulterior. In zonele cu climate umede. în Tabelele P1a . desigur. 2b1. se are de asemenea în vedere. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. în completarea lucrărilor inginereşti. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. 1975) 42 . de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. în timp.P1b în Anexa 2). în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20.. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . In ceea ce priveşte lucrările de terasare. în primul rând a eroziunii de suprafaţă.. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii. deci perpendicular pe direcţia pantei. fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. ca şi a drumurilor şi apelor din aval. la fixarea ravenelor. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor.NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. În acord cu cele de mai sus. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2.

11 b P12 43 .Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .P1b P2 P3 P4a .5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .

active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs.: porumb. .stabilizate.1 1 0.8 0 1 2 3 Alunecari (0 .6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv. 2 sem i-stabilizate. . ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. potentare 1. 3 .3 Coef.9 0. 1 . având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate.2 1.absente. 1975) Coef. Terenurile inundabile. 44 .4 1. potentare 1. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire.

: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 1 0 0. In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări. fie cu ajutorul unor staţii de pompare.2 0.8 Coef. 45 .7 6 5 Coef. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu.4 1. constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct. gravitaţional. în cele mai multe cazuri.6 0. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial.6 1. .8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu. 1975) 2 1.: porumb. . potentare 1. lucrări de desecare.4 0.

potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 .P4e din Anexa 2. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a .1.14 12 Coef.: porumb. aşa numitele coame. excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale. 46 . urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului. canalele fiind paralele şi echidistante. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare.absent pana la 7 . evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 . Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis. repetate periodic. In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii. adaptată microreliefului. De asemenea. gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. precipitaţii anuale 700 .800 mm. precipitaţii anuale 400 .100C (o : porumb.5 km. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. a unor fâşii de teren înălţat. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă. iar în cazuri extreme prin crearea în timp. temporare. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată. Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată.500 mm. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. Pe de altă parte. separate prin mici rigole de scurgere. . * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. de obicei temporară.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . 1975) Astfel.

Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. 47 . Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură.fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu. precipitaţii anuale < 600 mm. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective.10 9 8 Coef. respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . precipitaţii anuale > 600 mm. • : păşune. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar.. P6d din Anexa 2. : grâu. fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2). + : păşune. precipitaţii anuale < 600 mm. singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. şi pe soluri cu textură mijlocie. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride.

în special irigaţie şi drenaj. potentare 9 8 7 Coef. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 .: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. .6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 . ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice. . cultivarea de culturi tolerante la săruri etc.foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu.100. aplicarea de amendamente gipsice. 1975) Coef.absent la 6 . Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 . 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative. adâncime medie a apei freatice 7 .15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă.: porumb.

Lucrările agro-pedoameliorative 49 . diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată). păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%.6 1.: textură mijlocie . astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. 9 8 7 Coef. neeficientă economic.2 1 0.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră.8 Coef.costisitoare. . potentare 1. 1975) 2 1. Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: grad de saturaţie în baze < 55%. 1975) 2b2.4 1.fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%.

Amendare cu gips se practică. adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. 9 8 7 Coef. o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2.P11b din Anexa 2. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv.Cum s-a arătat anterior. Coeficienţii de potenţare respectivi. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative. impermeabil. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 50 . Pe solurile cu subsol compact. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv.

Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. 51 . din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

.. × A9) × 100 56 .NBi = (A1 × A2 × .

unde este cazul. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău.100 sau respectiv 80 . iar unde este necesar şi pe sat. 1988. respectiv a V-a (0 . calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral.2e. incluzând nota de bonitare naturală şi. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. dar există şi unele programe de calculator în acest scop. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare. judeţ etc. acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). bazin hidrografic. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. 1989). în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene.. pentru diferitele folosinţe.. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. cea mai puţin productivă. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament. nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine.10 puncte). calculul notei de bonitare potenţate. Uruioc şi colab. iar clasa a X-a (0 . cea potenţată. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. calculul notei de bonitare cadastrale.100 puncte). în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 . comună.20 puncte). Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. sistem de îmbunătăţiri funciare.

O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. După încheierea lucrării de bonitare. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. cu care specialiştii menţin un permanent contact. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. Reamintim. cadastrali şi agronomi. de circumscripţie financiară şi comunal. Comisia comunală. 2001a). specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă.Botezat. este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. 58 . aşa cum am precizat anterior. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie. unitar la nivelul ţării. cu componenţă largă. de land. 2000). accesibil utilizatorilor. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. precum şi la ICPA (Vlad. se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi.

1970) 59 . Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. Relaţii bonitare .preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode. pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32).costuri . Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora. În acord cu cele de mai sus. 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. prin diferite metode dintre care. 2f1. o evidenţă a actelor normative recente. situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31). 1964 . singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci.producţie . metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului.2f. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. cum s-a arătat anterior. precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. inclusiv cele stabilite prin metodologia din România.

valoarea şi costul producţiei agricole.: lei/ha) (Teaci.1963 (o : lei/t.1966) (Teaci.1963. x : 1964 . 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32. 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 .: 1960 . .1959. 60 . Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 . şi ca urmare venitul net al acestora. .6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31.

200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. 61 . odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului. In consecinţă. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative. din ce în ce mai costisitoare. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34). x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. x : costuri de producţie. adesea accentuată. pe măsura scăderii notelor de bonitare. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere.: venit net) (Teaci şi colab. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale.. aşa cum s-a arătat. . 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. Costurile scad. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat. adică la pierderi financiare.

A este arenda exprimată în procente 62 . Cc este rata dobânzii. 200 kg/ha cartof etc. 2003. 2003. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii.Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. 52 kg/ha porumb. aceste 10 . deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere.15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. In etapa actuală de dezvoltare economică. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. dacă deţinătorul este totodată proprietar. sau să le încaseze personal. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută.(CP + K1 + . Pp este producţia prognozată. pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv.. Se diferenţiază renta funciară absolută.15% menţionate. Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare.. renta funciară. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 .15%. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. In România. şi renta funciară diferenţială. care oferă într-o formă uşor accesibilă. Pv este preţul de vânzare a producţiei. 16 kg/ha floarea soarelui. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară. Ţărău. Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. 2f2. R este renta funciară (arenda). Cu alte cuvinte. Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . Palamaru şi Dârja. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. În literatura de specialitate (Guş. dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren. fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 .

16 kg/ha floarea soarelui. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. respectiv arenda. cea de paie). înmulţind deci venitul net anual cu 25. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. pe judeţe. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). Vb este valoarea venitului agricol impozabil. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. soluţii care nu corespund realităţii din teren. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. 63 . Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. fiind stabilite 5 astfel de zone. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv.din valoarea producţiei. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. echiparea tehnico-edilitară a terenului. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. vârsta ei şi procentul de goluri. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. calitatea drumurilor. distanţa faţă de localitatea respectivă. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. în Uniunea Europeană. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. Din păcate. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. VP este valoarea producţiei. venitul impozabil sau valoarea producţiei. etc. uneori. din analiza pieţei. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. În prezent. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol.socială. Valoarea se calculează pe 25 de ani. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. 200 kg/ha cartof. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. se pot obţine din acte normative. folosinţa terenului. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. 52 kg/ha porumb. sau pe grupe de judeţe. categoria localităţii. respectiv categoria localităţii. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. amplasarea terenului faţă de localitate. existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat.. reţeaua de transport. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie.

2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. 2004. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 .Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. 2000. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective. Tabelul 6. 1999) pe zone (Preţul pământului în România. de bonitare. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. Lazăr.

Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. Tabelul 7. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. în mii ROL pe hectar. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. 1 şi 4 pentru vii. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate.

00 Cum s-a menţionat şi anterior.00 1. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară.00 5. cum ar fi zootehnia. îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei. densitatea populaţiei rurale.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001).10 1.00 4. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. 66 . gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200. adesea sensibil. • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8.00 3. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură.

MS.4 30.2 15.4 51.4 24.0 31.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.CV.8 22.4 28.9 11.6 4.5 89.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.4 10.0 37.5 24.BH.8 17.1 36.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.1 30.GJ. HG.I F.5 10.4 19.0 38 62 30 22 31 68 12.0 40.7 6.8 35.4 13.1 12.8 80.9 22.IL.1 6.5 48.PH.8 7.3 38.6 10.0 367 20.0 23.1 32.5 20.2 27.1 123 23 74 36 138 8.8 18.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .4 10.3 19.7 33.7 4.MM.OT.9 5.2 861 172 171 244 324 22.0 8.2 13.0 8.5 41.2 5.0 52.2 37. 1999 ** Lupan.9 27.0 21.SM CS.0 36.CJ.4 6.7 7.0 12.9 18.DB.VL Moldova .2 35.8 44.8 6.6 5.6 6.IS.GL.7 16.2 60.GR.5 45.7 43.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.3 6.5 12.0 38.5 34.4 78.5 13. zona colinară MH.0 18.7 8.2 23.2 11.6 23.DJ.2 29.6 4.2 41.1 10.4 86. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .5 22.7 45.SJ AR.7 34.CL.9 89 71 56 37 53 8.7 7.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.SB BN.TM * Bohatereţ.TR.VN BT.7 15.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .6 10.0 35.1 12.HD.NT.BV.zona colinară Moldova .9 16.2 22.0 37.4 8.2 32.4 24.3 46.1 80.6 36.5 87.0 12.0 9.5 25.9 34.9 57.7 39.0 56.0 23.BZ.AG.7 34.VS CT.3 9.5 28.9 5.0 71.3 32.2 74.9 47.6 13.TL SV AB.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.1 47.

V(v). Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate. Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. cele din Tabelul 9. după cum urmează. nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. 2f3. Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. nu se practică preţurile cele mai ridicate. Lazăr. Astfel. V(p). V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR).Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. 2001) arată diferenţe sensibile. pentru diferite folosinţe agricole. iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). P(l). echivalate în kg/ha grâu. de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. Producţiile potenţiale. faţă de exemplu în zonele colinare învecinate. Câmpia Română sau Banatul. V(l). dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. 2000. dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. V(g). Producţiile potenţiale [P(a). cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. P(g). şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a).

kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii. nr. ca şi preţul minim de referinţă al grâului. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale.G. se pot desigur modifica anual. 69 . Renta funciară şi rata dobânzii. 1546/2004. echivalent grâu. ambele ăpreluate din H.Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială.

• staţiuni de câmpie (CF). termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. (1964. iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. 1997). 1977). Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole.3. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă). ea incluzând elemente de relief. Staţiunile forestiere sunt numite. rocă. pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). Astfel (Târziu. faciesuri (în funcţie de rocă. într-o formă mai detaliată. în lei/hectar. cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. cât şi în acte normative. Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. sol şi climă. • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). la un prim nivel (tipuri de staţiuni). se estimează. Printre acestea. staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. relief. locul de viaţă al acesteia.

C(u). rata profitului a fost considerată 25%. rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b).V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). R(PF) este rata medie a profitului (%). P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. iar dobânda 10%. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6). iar R(D) este dobânda (%). D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). coeficient de utilitate.. 71 . D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). şi R2. Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1.

pag. (1983). Ed. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. 123 pag. * Soil rating for plant growth (2000).. Handbook No. Sâmbotin L. Washington DC. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. Dimo”. Food and Agriculture Organization. 52. pag. 173 pag. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. Alecu I. Merce E. 237 pag. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976). Fotogrammetrie. Pană D. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). * Soil Survey Manual (1951). * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980).44. Soils Bulletin No. A. Raport tehnic. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. Bucureşti. 18. Food and Agriculture Organization. Food and Agriculture Organization. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. Rome... 72 . (1994). 24 pag. Rome. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). 281 . United States Department of the Interior. Institutul de Economie Agrară. Bold I. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. Bul. 3 volume. * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz. Soil Conservation Service.000 (1975). Washington DC. (1997). * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. Andreiaşi N. 365 . vol. United States Department of Agriculture. 29. Rome. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. 231 pag. In “Bureau of Reclamation Manual. * Land classification (1953). Chişinău. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). nr. United States Department of Agriculture. pag. 352 pag. Management în agricultură. Bucureşti. 31 .325. * Bodenschätzungsgesetz (1934). 72 pag. Bucureşti. * Preţul pământului în România (2000). Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. Teaci D. Rugină V. 550 pag.. * Soil Survey Manual (1993). United States Department of Agriculture. Bucureşti. 96 pag. Dobrescu N. Washington DC. Bucureşti. 55. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Soils. Ciurea I. 3 vol. United States Department of Agriculture. Soils Bulletin no. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983). 29 pag. Ceres. Soil Conservation Service. Bucureşti. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Washington DC.395. * Raionarea pedoclimatică. Ştiinţa solului. 135 pag. Bulletin no. Institutul de Geodezie. National Resources Conservation Service.. 766 pag... Soil Conservation Service.. Handbook No. 1-2. 18. 146 pag. Irrigated land use”. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Berlin. V. 32.

V.. Burt M.109. 44. (2001). Kiss A.. Cadastru şi Organizarea Teritoriului. 5. Sectorul agicol Ilfov. vol. (1973).. pag. Acad. 103 pag. Onofrei C. Băbuşanu V. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Iaşi. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar. Mirton. (1999). Ed. vol. vol.46. (1959). Bucureşti. Teaci D. pag. Chiriţă C. Rominger E. pag. Ştiinţa solului. Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală. (1989). Chivu D. Seini.. nr. judeţul Maramureş. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Studii şi Cercetări Agricole. Renta funciară. (1977). Edt. 3-4. pag. Crişan I. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. (1990).S. Soil Use and Management. 10C. Edit. vol. D. vol. (1996). Canarache A.63. Brassay A. nr. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. vol.. 727 pag. Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole. vol. (1972). Crăciun A. nr. Dumanski J.41. Ştiinţa solului. Burt M. 41 (1973). Bohatereţ V. pag.. (1883). Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură. 323 .852.D.A.8. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. pag. Staţiuni forestiere. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. (1999). Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation. (1975). 181 .. (1971). (1969). Canarache A. Organizarea teritoriului.. pag.M. 11. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. 73 . 205 . pag. 35 (1967). Acad. Cerbari V. A92. (1970). Chişinău. 10. 5. Chiriţă C. 427 . Transactions 8th International Congress Soil Science. Burt M. şi colab. vol.P. Gusar Gr. Timişoara. 157 pag.432. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie. Bold I.16. 847 . Edit. Cârstea St. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. 1. (1961). pag. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. Stângă N. vol.. 29 . (1980). 53 .. (1972). Bucharest. Terra Nostra.331. Tănase Gh. Geodezie. nr. Note de curs. Cârstea St. 37 . (1968). 5. Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului. 39 (1971). Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. Burt M. RSR. Solurile. 407 pag. 8. pag. 3.. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Stiinţa solului. Teaci D.829. 153 pagini.38 (1970). Iaşi.Andreiaşi N. Analele ICIFP. Dokuceaev. nr. RSR. Bucureşti. Ed. (1964). pag. 4. fundamente tehnice şi economice. Munteanu M. 797 . Ed. Seria Pedologie.189. 9 . Russkii Cernozem. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. 3 . 32 pag. porumb şi floarea soarelui. Asvadurov H. vol. (1964). 102 .. Probleme agricole. (2001).A. Costea C. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. Burt M. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. şi colab. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice.220. Burt M. V. pag. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Timişoara. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. Pontos. Sankt Petersburg.. vol. Corbeanca.

(1964). (coordonator) (1983). Agro-silvică. Ray B. Hălmăjan V.282. 344 pag. Pope R. Predel Fl. 74 . vol. Bonitirovka pociv. Burt M. Kowalik O. D. Alexander J. nr. Ghinea P. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului. Tipografia Lucrătorilor Români. 64. Ionescu de la Brad I. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Bucureşti. Tapalagă M. partea a II-a.. Montgomery P. AS. Handbook No. Ionescu S. (1978). Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Land capability classification. Fehrenbacher J. 4. Lang J. Curierul ASAS. Leşanu P. Piteşti. (2000). Kovács J. A. M. 19 . prezent. Teză de doctorat. (2000). Lazăr Tr. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. 40 pag. Washington DC.. N. Soil productivity in Illinois. Botezat V. Brio Star. trecut. (2002). D.Feddes R A. (1977).170. Bucureşti. 271 pag. Chişinău. Hartia S. nr. A. H. 210..000. Gavriliuk F.. Stiinţa. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur. (1870).Champaign. (1978). pag. (1961). R. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. 50 pag. Seceleanu I. Bucureşti.. J. Curs evaluator funciar. Lecţiuni elementare de agricultură. Ed. Ia. Simulation of field water use and crop yield. Guş P. Lupan N. T.. Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. 202 pag.. (1960). Jansen I. PUDOC. Soil Conservation Service. Zaradny H. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Moscova. Drăghici D. I. pag. Garcia-Paredes J. 151 . University of Illinois at Urbana . Olson K. Tehn. (1976). Bucureşti. 42 (1974).204. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. Aprecierea economică a terenurilor agricole. pag. (1997). Suceava (manuscris). J.. Agric. Bucureşti. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. 85 pag. Circular 1156. (1933).. viitor. 195 . Andreiaşi N. 4. 21 pag. (1979). (2001). 212 pag. Institutul de Geodezie. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. Luneva P. (1999) Agricultura României... Agricultural Systems.. 1. H. Vîsşaia Skola. Prop.. vol. Ed. USAMV Bucureşti. 157 pag.. B. Ed. (1974). Marian A. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului.. Renta funciară şi preţul pământului. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. Georgescu Sc. 580 pag. Bonitarea economică a solurilor.. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. Neacşu M. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. (1966). Georgescu Sc. Indicatorii biologici.. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils... Isac I. Klingebiel A. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România.22. Fotogrammetrie. (1998). Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole.. vol. Georgescu Sc. Red. 21 pag. W. Vlad V. Teaci D. Tutunea C.. 189 pag. Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator. Jurcuţ T.. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României.. 253 . Riabânina L. pag. Wageningen.

nr. 5-6. (2002). (2000). şi colab. 21 . R. W. 75 . Ed. importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. (1978). (1980).33. Otiman P. 688 pag. Gh.18. (1993). Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. 3 . Stiinţa Solului. nr.. 4. Stiinţa solului. Miclea M. nr.. Cardaşol V. Helicon. E. (1980). vol. Popovăţ A.. 34. Neacşu M.Champaign. 240 pag. Maxim N. nr. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani.. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. (1978). D. Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III.. 245 pag. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. Hadley C. Toti M. N. 200 pagini. M. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. Edit. pag. (1999). Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov. Timişoara.Mausel P. Neacşu M. Mielcescu A. Ceres. 151 . 366 pag. (1979). Cluj-Napoca.. Ed.. 3. M. Lang J.. Olson K. Măgdălina I. Kovacs A.. Kovacs A. I. Oancea C. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Corvin. Bucureşti. Patriche C. Runge E. (2001). studiu ecopedologic. (1986).. (2003). Mihalache M. Economie rurală.. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. Bucureşti. 271 pag. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. nr. Average crop. Rapaport C. Agroprint. 2-3. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. Terra Nostra.. Măgurele-Braşov. Cadastrul şi cartea funciară. Cardaşol V.. University of Illinois at Urbana . Dârja M. 242 pag. I. Munteanu M.16.Champaign.67. Deva. pag. 3 . 47. Lang J. R.. Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . (1994). (1995).Champaign. 21 pag. Amenajarea. un nou indicator ecopedologic. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Dumitrescu Fl. 4. Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente.. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. (2001). Oancea C. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor.78. Otiman P. Andreiaşi N. pag. vol. ALL. pag. Bulletin 752.. Ed. vol. Popa V. 63 . Olson K. Neacşu M. Dumitru E.... G. Zanelli S. nr.. Ştiinţa solului. A. Carmer S. Risoprint. Patriche C. Iaşi. Popa V. Mielcescu A. Constanţa. pag. University of Illinois at Urbana . 301 310. organizarea şi sistematizarea teritoriului. pag. (1981).. Munteanu M. 28 . Ştiinţa solului... C. Woolery M. M. Bulletin 810.. Ed. (1975). Bulletin 811. University of Illinois at Urbana . Teaci D. Evaluarea bunurilor imobiliare.158. Stiinţa solului. V. Majchrzak R.. Răuţă C. 4.. (2000). Rejesus R. 70 .Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. nr. pag. Edit.. 19E. Ed.29. I.. Bonitare. Garcia-Paredes J. Stiinţa Solului.69. 82 pag.. (1987). Argilozitatea aparentă. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului. 3 . (2004). Palamaru M. 49 pag. Timişoara. Gh. pag. Podgoria Ştefîăneşti. (1989). Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. Parichi M. Vasu Al. 30C. V.

Ceres. Ştefan C. (1985). 55 pag. (1966). 13 . Târziu D.43. pag. 79 93.. Pedologie şi staţiuni forestiere. (1933). Belgium. Puşcă I. Bucureşti.. 12. Edit. Storie R. vol. A user-oriented model of the soil water balance in wheat. Voiculescu N. Ceres. Ionescu Siseşti. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. Wheat growth and modelling. 1. Dumitru M.Popa V. 50. (1997). Bucureşti. (1975). 522 pag.. Untaru G. Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole. (1980).. Bonitarea terenurilor agricole. (1928). 556. Teaci D. In: E. nr. pag. Berlin. Sys C. 76 . 229 pag. Debaveye J. Ed. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. (1991). H. (1990). vol. Curierul ASAS. Rossiter D.. Handbook of soil evaluation.22.. Ştiinţa Solului.. Bucureşti. nr. Raport tehnic ICPA. (1963). GNP Minischool. Agricultura şi silvicultura românească 2020. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Timişoara.. Ştefănescu S. factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Bucureşti. University of Ghent. NATO . vol. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. Berkeley. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. (1997). 191 . E. (1997). 488 pag. Puiu Şt. Bucureşti. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Ed. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului. Autoreferatul tezei de doctorat. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (2001). Regimul aero-hidric în sol.. Gh. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Ionescu Şişeşti.. partea a II-a.. Ceres. Vlad V. (1990). (l964). pag. şi colab. (1966). Ed. University of California. Rothkegel W. Bucureşti.. Predel Fl. Canarache A. 3-4. 296 pag. Storie R. Bulletin No. (1990). 52 .20. (1998). 6. (1992). pag. nr. Bonitarea terenurilor agricole. Van Ranst E.Moldova. (1970). E. (1980). Ed. Teză de doctorat. SIBIL. Richie J. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”.. California Agricultural Experiment Station.ASI Series. (1960). Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50. Fry şi T. (1999). Cojocaru G. Ceres. 40 . Land evaluation. Bucureşti. USA..ecologice. Lazăr C. 102 pag. CA. Ştiinţa Solului. Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. Omniapres. 4. Crăciun C. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole.000. Munteanu M. 7 . pag. Atkin (editori). Simota C. Lungu M. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh.65. G. Teaci D. pag. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Pedologie. Teaci D. 394 pag. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer.195. Teaci D. Tapalagă M. Teaci D. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . Ed. Bucureşti. Teaci D. An index for rating the agricultural value of soils. Bucureşti. Teaci D. 161 pag. vol. 132 pag. 41 (1973). L. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. Teză de doctorat. K. 164 pag.. Soil Use and Management. Stan M. Seceleanu I. 255 pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Teaci D. 44 pag. Probleme Agricole.

. vol. 34 (1966). Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole. Burt M. 249 . Hartia S. Amzăr Gh. 413 . Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole. Tehnică Agricolă. (1981). Timaru Gh. (1970)..140.165. vol. pag. Teaci D. pag.. Savopol L. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi...Teaci D. Burt M. (1966). pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 37 (1969)... 44. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole. (1974). Munteanu M. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. Teaci D. (1964). Raionarea pedoclimatică a Olteniei. Voiculescu N. 19E. 40 (1972). Popescu I.. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. 20. Bucureşti. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Teaci D. 30 (1962). Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. 105 .000) pe judeţe.. 130 pag. Predel Fl. (1966). 389 . pag. Ştiinţa Solului. Organizarea integrală a teritoriului. şi colab. 44 . Predel Fl. Burt M. Tutunea C.. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. Constanţa. 315 . Voiculescu N. vol. pag. 2. Teaci D.. Secţia de Pedologie. vol. (1962). Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. vol.330.2. nr. (1993b). Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. 231 . Morgenstern S.. Teaci D. Popescu I. Bucharest. Burt M. Amzăr Gh. Teaci D. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. vol. Teaci D.266. (1980). 33 (1965). (1993a).. Teaci D.408.. 43. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200.174.54. 33 (1965)...218. Voiculescu N. vol. 8th International Congress of Soil Sciene.. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie... nr.R. Burt. 113 . 203 . Amzăr Gh. Seria Pedologie. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.. Schuster M. 11. pag. pag. Teaci D. vol. Popescu I. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Teaci D.P.. Puiu St. 1 . (1970).. (1972). Teaci D.. vol. Seria Pedologie. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. 37 (1969). Teaci D. pag. pag. 157 . din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene. (1978). Teaci D.102. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 5. Popescu I. vol. Ed. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. (1963). (1973). Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne. vol. Burt M. 853 . Voiculescu N. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. vol. Bucureşti. Analele Secţiei de Pedologie ICCA.247. Bucureşti.. 77 .. (1967).864..113. Maxim N. Nastea St. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. pag.. Teaci D. 151 . Burt M. Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România.. pag. 78 pag Timaru Gh. 39 (1971). pag. Burt M...426. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. 93 .. (1978). M. Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole. vol.. vol. Bucureşti. Filip M.

(1983a). Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu.Treta D. Romanian Agricultural Research nr. 78 . 30B. Munteanu I. 211 pag. Vlad V. pag. vol. (2001a).91. Stiinţa Solului. vol.174. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. Vlăduţ M. vol. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. (2001c). pag. 36. 273 . pag. Vlad V. 1-2. pag. Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. pag. 2. (1989). Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. 141 .67.. Ţărău D. Ţărău D. Piticu S. 51 . Ţărău D. 28C. Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. nr.. Vlad V. 29D. vol. vol. 26B. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. Teză de doctorat. 1. Reacţia solului.. nr. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. 35. Ţărău D.. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris). (1997). seria A. scara 1:200. pag. (1988). Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole. 239 . vol.. Vlad V.. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. Ştiinţa Solului. Vasile C. Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. 143 . pag. sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole.. 2.160.. vol. Popescu A. Voiculescu N.264. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 192 pag. 145 156. Tutunea C. Teaci D. 52 . pag. 88 . vol. Vlad V. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi.162. (2000).60. pag.. (2002). Teaci D.000. (1971). Bucureşti. N. Uruioc St. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat.276. 30. (2003). (2002). (2001b). nr.252. (1989). 77 . (2000). Vlad V. Uruioc V. 29D. 49.150. Timişoara. Vlad V. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 358 pag.14. nr. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. 13 .99. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor. Iaşi. Ionescu Şişeşti. vol. nr. Teză de doctorat. Voiculescu N. pag. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Ştiinţa solului. Ionescu U. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. Ianoş Gh. Stiinţa Solului. SPED-1. Bucureşti. 146 . (1997). Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. şi colab. (1998). Evaluări agricole. Vlad V. pag. Vişan I. ANCA. Voiculescu N. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Voiculescu N. (1996).. (1987). Requirements for the decision support systems for land management. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Solness. pag. 4. vol. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor. (1994).. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 34. 171 . 332 pag. Stiinţa Solului. Edit. 166 .

67.. Bădescu Gh. Monitorul Oficial nr. 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. 90.. Monitorul Oficial nr. Von Thünen. (1983b).. (1989). Legea (nr. vol.. vol.. pag. 8/2001. Ştiinţa Solului. (1983c). Monitorul Oficial nr... a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. Renard K.Gorj. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Monitorul Oficial nr.. 8/2000. (1961). Demeter T. H.111.64. 1. Stiinţa Solului. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.48. Stefănescu S. Monitorul Oficial nr. (1983). Hotărârea Guvernului (nr. 2. 3. Hotărârea Guvernului (nr.. nr. (1989). J. pag. 890/2005. R. 47. G. 430/2001. nr.. Voiculescu N. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Voiculescu N. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti .. Monitorul Oficial nr. 30 .. 52. Roman I. Legea (nr. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole... Puiu St.. nr. Puiu St. (1993). Voiculescu N. 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului. vol. Teaci D. Popescu I. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului.. (1987). Williams J. Voiculescu N.383. Voiculescu N. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.150.. pag. Voiculescu N. 140/1994. Bălăceanu V.. Monitorul Oficial nr. Iacob V. 79 . 31 .plantă la coacăzul negru. Monitorul Oficial nr. Ştiinţa Solului. 141 . 28 . Iacob V. Journal of Soil and Water Conservation. Amzăr Gh. Monitorul Oficial nr. 105 .40.. Popescu I. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 911/2004. 145 . EPIC. Craioveanu Gh. Teaci D. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Popescu I. Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Rostock. pag. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol. 56 . pag. (1983d)..Voiculescu N. Hotărârea Guvernului nr.. Andreiaşi N. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. Craioveanu Gh. (1842). şi colab. Voiculescu N. Păduraru I. pag. Ştiinţa Solului. pag. Zambrowicz E. Dyke P. nr. Der isolierter Stadt.. 45.. Ştefănescu S. Ştiinţa Solului. 4. Popescu I. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. 1-4. 39 .151. 259/1991.37. 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000. Ştefănescu S. Cercetări privind sistemul sol . Amzăr Gh.. pag. Hotărârea Guvernului (nr. Jampa A.. pag. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică... vol. I. (1992). Acte normative Hotărârea Guvernului (nr. II. nr. Crişan I. Stefănescu S. Popescu I. 219/1998) privind Regimul concesiunilor.. 4. 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Legea (nr. Lucrări Ştiinţifice. Legea (nr. 381 . 140/1999.36. T..

republicată Monitorul Oficial nr. 911/2004. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. 266. Ordonanţa Guvernului (nr. 212. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. Ordinul MAP şi MAAP (nr. 80 . modificată şi completată în 1998. 408. Ordinul Guvernului nr. Monitorul oficial nr. Ordonanţa Guvernamentală (nr. 36 din Legea 18/1991. Norma metodologică nr. 16/1994) Arendării. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. 18/1991) Fondului Funciar. Ordinul MAA (nr. 37. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Monitorul Oficial nr. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 175. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. 74/2002. Monitorul Oficial nr. Legea (nr. Monitorul Oficial nr. nr.Legea (nr. 1/1998. 61. 223. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. 498/1998. Monitorul Oficial nr. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. Monitorul Oficial nr. 430. Ordinul MAAP (nr. 36/2002. Legea (nr. Ordonanţa de urgenţă (nr. Monitorul Oficial nr. Legea (nr. 789/2001. Legea (nr. Ordinul MAAP (nr. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. Monitorul Oficial nr. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. 91/1994. Ordonanţa de urgenţă (nr. 598/2002. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. Monitorul Oficial nr.