BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

Evaluarea (bonitarea economică). chiar în cea mai restrânsă. 1966). Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. pedologia. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). care succede bonitării cadastrale. horticultorilor. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată).Lucrările de cadastru în general. Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. . la o proprietate. etc. având deci aceeaşi stare de calitate. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice. geomorfologia. proprietatea.. plantaţiilor viti-pomicole. ştiinţa climei. 5 . respectiv a pajiştilor. în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. Sub acest aspect. rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. bonitarea cadastrală. climatologia. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. Pe de altă parte. apropierea pieţelor de desfacere etc). respectivă. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). In oricare din concepţiile de mai sus. în special: • • • • ştiinţa solului. hidrologia şi hidrogeologia. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. Cu alte cuvinte. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). Rolul principal revine fără îndoială pedologului. la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. ştiinţa formelor de relief. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice.

ştiinţele mediului înconjurător. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. a celor de piaţă. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. agronomia. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. cel puţin în etapa actuală. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . Acest caracter. ci caracter local sau naţional.De asemenea. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. economia şi sociologia. respectiv horticultura sau silvicultura. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. printre care. Pe de altă parte. caracter universal. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. 1966). Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. la intervale de 10 ani. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. protecţia mediului înconjurător etc. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are.

de referinţă. Conform principiilor economiei libere. în sensul restrâns al termenului. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. 7 . inclusiv cadastrul calitativ agricol. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. Bonitarea. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar. 1b. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. 1c. ci despre aprecierea unei valori economice. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. practic nu au existat. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. şi deci bonitarea economică. şi ca atare bonitarea. a terenurilor agricole. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie. îndeosebi a terenurilor agricole. cel puţin aproximative.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. cadastrul. In economia socialistă cadastrul. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. bazată pe proprietatea individuală. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile. a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. In economia capitalistă. atât cea cadastrală cât şi cea economică. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă.

Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. precum şi unele metode propuse. De asemenea. deoarece acestea nu pot fi create de om. motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. • Metode bazate de indici. EPIC (Williams şi colab.. de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. fără a se calcula însă note de bonitare. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. 1978). • metoda capitalizării veniturilor. corecte şi permanent actualizate. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip. • Metode de bonitare cantitativă. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. • Metode de bonitare parametrică prin însumare. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. Printre aceste modele. în USA. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. dar nu generalizate. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. în România. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv.. 1985). mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. cel puţin 8 . 1983) şi CERES (Richie. în Republica Moldova. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. Astfel. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. ca şi cele precedente. 1992). inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor.

Cerbari. Ulterior. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. 1980). în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . In Rusia. necantitativ. precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. Intr-o formă organizată.a clasa a III . repartiţia şi caracteristicile solurilor. Astfel. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori. 1970.a clasa a IV . dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. 1961). a existat într-o anumită formă încă din antichitate. printre care Gavriliuk (1974). 2001). Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. aceste preocupări apar în sec. Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . 1995). apoi în imperiul German. inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. Miclea. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor.pentru terenurile agricole şi forestiere. 18 în principatul Milano. 1997. în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. 1d. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. Pe plan mondial Activitatea de bonitare.a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . aşa numitul concept al pedologiei genetice. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative.

îndeosebi. lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog. stâncoase. necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni . 1993) se defineşte nota de productivitate. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 . respectiv producţia prognozată pe un sol dat. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare.a • • • clasa a VI . Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează. inclusiv cele privind aplicarea apei. capacitatea de plată fiind de 12 . • clasa a VI .• clasa a V .a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni. a elementelor economice. resurse de apă sau în scopuri estetice. Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată.5 .a clasa a VIII .a clasa a VII . criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate. viaţă sălbatică. In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. fâneţe. un hidroameliorator şi un economist.20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole. exprimată în procente faţă de 10 . 1953). păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni.12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului. fâneţe. puternic erodate. insuficient drenate etc. cu o capacitate de plată de 7.a clasa a V . livezi etc. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV .

din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. de exemplu. Printre acestea. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. Recent. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. distanţa faţă de zonele urbane. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. soia. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. 1983). planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport. se disting 3 clase.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. grâu. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. 1989). Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. Un astfel de studiu (Mausel. impactul asupra mediului. fizice şi chimice ale solului. 2000). Fehrenbacher şi colab. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. stabilirea impozitelor. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri.. 2000b). astfel încât el nu 11 . fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. Datele se referă la culturile de porumb. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. mediu şi redus. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. impactul culturii istorice. ovăz. determinarea dimensiunii minime a fermelor. potenţial ridicat. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. mijloacele de transport. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. Sunt prezentate valorile medii respective. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. Ulterior. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. 2000a.

Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. relieful). O metodologie recent elaborată în USA. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. caracteristici privind apa solului.20 puncte. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). profilul fizic al solului. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. conţinutul de elemente nutritive. 1976). salinitatea. clima. Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. 2000). reacţia solului. Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. între 5 şi 100 de procente. în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. 1991).90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. astfel încât suma lor să fie 200.75% din recolta maximă din ţară 12 . Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune.. panta terenului. Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. componente chimice toxice. In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). băltiri permanente şi altele.SRPG (Soil rating for plant growth. 55 . reacţia. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. 75 . este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . turbe. notate cu 0 . moderată şi redusă. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. 1985) au fost discutate ulterior. şi anume grosimea solului şi permeabilitatea. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată. textura şi structura solului. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture. care ia în considerare 4 grupe de factori. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. proporţional. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. sub formă procentuală. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. fără a se mai trece la calculul descris anterior. unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. Acestea se referă la soluri scheletice.

Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. separându-se faze de evoluţie. prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. densitatea aparentă. cea mai favorabilă. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. alcalizarea. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. cu proprietăţi fizice favorabile). iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. In continuare. de relief. pe criterii oarecum subiective. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. textura. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. salinizarea. prezenţa alunecărilor de teren.10 puncte. La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. în genere de câte 8 . pseudogleizare). Revenind la Germania. 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. specialistul evaluator urmând să aleagă. nelevigate profund. 5 grupe. conţinutul de humus. Ea are un important caracter participativ. conţinutul de schelet. gradul de eroziune. prezenţa proceselor de colmatare. grosimea orizontului cu humus. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. 13 . 30 . loess şi materiale aluviale foarte favorabile. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). adâncimea apei freatice.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. adâncimea la care apare carbonatul de calciu. pentru fiecare teren. Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani. deci în total un număr de 13 faze. gleizarea. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. faza 1 (soluri bogat humifere. un număr concret de puncte între aceste limite. textura stratului arat.

păşuni. Teaci şi Burt (1964. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. cu contribuţii ale lui Crişan (1959).Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. excesul de umiditate de suprafaţă. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci.. relieful. sfeclă de zahăr). (1972). porumb. metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. respectiv adâncimea apei freatice. Banat şi Bucovina. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. Burt (1970). Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925).. Teaci şi colab. bazată pe studiile pedologice la scara 14 . O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’.. fâneţe.sol excesiv degradat). şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . cu caracter oarecum experimental. 1c2. Vasiliu (1936). 1966). cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. generalizat la acea vreme în Transilvania. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. între 0 şi 50. In aceeaşi perioadă Burt (1970. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. clima. respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia. vii. ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. Hartia (1966). iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării.sol optim şi în cel sol optim . 1966. Drăgan (1934). In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. 1980). stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. livezi). luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. Grinţescu (1936). condiţiile hidrologice. ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. Ion Ionescu de la Brad (1870). 1970). cartof. 1975). floarea soarelui.

1975). folosind o metodologie economică specifică.. care va fi descrisă în detaliu ulterior. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. 1970.. porumb siloz (Andreiaşi şi colab. 1990). 1990). Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . 1995). 1975. ale principalelor culturi.1:10. Teaci şi colab. 1989. 1987. 1979. 1971. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. 1981.. 1983a.. Popa. Burt şi colab. o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. Neacşu şi Mielcescu.000. judeţele Satu Mare (Asvadurov. pentru judeţul Bihor. 1967). Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. 1987). sudul ţării (Teaci şi colab. 1982. (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1975). sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. Iaşi (Tutunea şi Teraci. 1975).. pajişti (Neacşu şi colab. 1986.. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics.. care au fost sintetizate la scara 1:50. 1972.. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi.. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. Vrancea (Munteanu şi Rapaport. 1971). Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. scara 1:50. Giurgiu (Parichi şi colab. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. 1961. Teaci şi Burt.. Burt şi Munteanu. Teaci şi Burt. uneori şi cheltuielile de producţie. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective. mărimea şi forma parcelelor.000. De asemenea. sistem caracteristic etapei respective. 1975). 1989). iar Hălmăjan şi colab. 1983c. cartof (Maxim.. O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. zona Siret . 1963. Voiculescu. Popa şi Stan. 1980).000 (Raionarea pedoclimatică . 1994). 1968). arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru.. 1974. 1966. Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. 1963. 1966. respectiv distanţa şi starea drumurilor. 1987. Ţărău şi Teaci. 1978. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. 1980). 1978. 1980). 1978. conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă.. 1980. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. arbori. 1975). 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. Teaci şi colab 1973. 1987).. Costea şi colab.. 2001b). 1981. 1970). 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. 1983d. pietre. arbuşti sau cioate. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. Voiculescu şi colab. 1989. (2001). (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat. Oltenia (Teaci şi Burt. 1970).Moldova (Predel. precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1980). 1983b. 1978. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci..

inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. improprii folosirii ca arabil. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. arbuşti şi cioate. Criteriile de includere a unui teren în clase. dar adaptată condiţiilor specifice locale.producţiei). livezi. terenuri cu gropi. livezi). 1964. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. aciditate. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. cantitative. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului.indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. folosirea apelor uzate. exces de umiditate. orezării şi sere sau solarii. 1983). acoperirea terenului cu muşuroaie. a9 . prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase.V. In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. a2 . salinitate. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. Fotogrammetrie.. pietre. vii.(a1 + ∑ a i ) * (2 . precum şi pentru desecare/drenaj. diferenţiate pe baza înclinării pantei. ale solului şi terenului. deponii sau halde). combaterea poluării.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. irigaţie. mărimea şi forma parcelei. a 1 . amenajamente silvice.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. 1987). Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. Cârstea şi Tănase. In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . KP . îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 . variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960. Ca urmare. combaterea eroziunii. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. iar produsul lor este un indicator independent. Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. similară celei din USA. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. recultivarea terenurilor degradate antropic. ele se clasifică în 3 clase. Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. arbori. pajişti. 1964). In acest cadru. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete. vii.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. fragmentarea microreliefului. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 .

vii.V de bonitare. De asemenea. forma şi gradul de comasare al parcelelor. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. 1987). în acord cu metodologia de bonitare curentă. 1997). prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . Din aceste calcule. Marian şi colab. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. câte una pentru fiecare clasă de valori. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului.. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. 2001a.X. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. combaterea eroziunii). diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. 17 . Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. livezi şi pajişti. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. producţii şi venitul net. El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic.. numit DexTer. Vlad (1997. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. 1997. desecare/drenaj. Au fost stabiliţi. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi.

Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare .. 2002. Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. 2002. 1999. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Puiu. Vlăduţ şi Popescu. Ţărău. O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. Miclea. 1980. despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. Alecu şi colab. 18 . precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. 1993b. Chivu şi colab. 1999. 1979. şi monitorizarea calităţii solului. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). Bold şi Avram. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994. Ordonanţa Guvernului 36/2002). 1996. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. care îşi propune să unifice aceste aspecte. 1997. 1999. uneori chiar contradictorii. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. Agrochimie şi Protecţia Mediului. 1993a. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. 2000. 2003. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere.Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. Vlad. Hotărârea de Guvern 59/1994). Guş. Pălămaru şi Dârja. 1994. Măgdălina. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură.Dezvoltare pentru Pedologie. Mihalache şi colab. Bohatereţ. Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. Patriche. În acelaşi timp. În prezent. Otiman. în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar.. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). 2001. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. 1995. arenda (Legea 16/1994). 2004). 2002. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). 2002. 2003. Teaci. 1999. Canarache. Timaru. (1964. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). În ceea ce priveşte terenurile forestiere. Hotărârea de Guvern 1546/2001).

Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. a tuturor acestor coeficienţi. 1987. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst).2. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . sau cele corectate unde a fost cazul. în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore. × B17) × 100 19 . pentru un teren dat. NBc(l). notele respective fiind marcate cu NBi. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. NBc(p) sau NBc(f). are la bază prevederile Ordinului 101/2001. În continuare. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe.vegetaţie: NB(a). Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. Valoarea terenurilor. ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. respectiv cea elaborată de Teaci (1975). iar a produsului lor cu 100. În final. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. NB(f) pentru fâneţe. se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice.vegetaţie. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. NB(l). Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. (g) pentru grădinile de legume. Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului.. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală. situate în intravilan. Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. NB(v). NB(f). este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. NB(p) pentru păşuni. NB(p). NBc(v). (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. 2a. NB(v) pentru vii. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior.. Prin multiplicarea. se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. în prezent agricole. Notele de bonitare naturală. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată.

pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului. 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a . ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia.5 până la peste 10. pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 . roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice).B12c B13 B14 B15 B16a .B1b1 B2a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază.B7b B8 B9 B10 B11 B12a . Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1.B2b B3a . Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice.B3b B4a . pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3. pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice.B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori. De exemplu.B6b B7a .B3b B5 B6a .

1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. conform specificului indicatorului respectiv. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. păr. prun. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. soia. cartof. porumb. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. orz. Coeficientul 1. struguri de masă. Pentru terenurile arabile. fâneţe. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. lucernă. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). cais. secole sau chiar mai mult. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 .1400 mm. floarea soarelui. Folosinţele şi culturile considerate. orz. aşa numitele orizonturi genetice. este acordat. adâncime mică a apei freatice (1. acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. de lungă durată. in pentru fuior. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. 2a1. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. sfeclă de zahăr. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. porumb. piersic. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. cânepă. se calculează şi o notă medie. fie clasei celei mai mari (volum edafic). legume. cireş şi vişin. trifoi. sunt date în Anexa 1. vii: struguri de vin. reacţie neutră. pantă. cartof. fie unei clase cu valori intermediare. floarea soarelui. folosinţe şi culturi. livezi: măr. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). bine diferenţiate. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. sfeclă de zahăr. pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). păşuni. corespunzători diferitelor clase de valori.2 m) şi alţii). optime (textură lutoasă. mazăre şi fasole. in pentru ulei. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori.4 . cu însuşiri proprii.

Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare. tipuri. cele mai frecvente fiind 45 . cel mult o zecime. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. timp. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. adică format din toate cele trei faze (solidă. om) care afectează procesul de pedogeneză.40% pentru aer. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. de sol existente pe suprafaţa globului. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul. clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. în cea mai mare parte silicatice). iar restul. adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. constituie porii solului. vegetaţie. adică format din substanţe diferite. cea mai mare parte. lichidă şi gazoasă) şi polidispers. Denumirile diferitelor soluri. şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. polifazic. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă.30% pentru apă şi 5 . din volumul lui. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. inclusiv a elementelor nutritive. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. Totuşi. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . relief. 0 . creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. nu prin simpla desfacere a 22 . Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. materie minerală (minerale diverse. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. rocă. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. Din faza solidă.5% pentru materia organică. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. este materie organică (humus). Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. o mică parte. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. 10 . reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase.plantă. subtipuri etc. Volumul neocupat de faza solidă.60% pentru materia minerală.

Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor.0. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere.002 şi 0. constituie materialul fin al solului. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină).002 m diametru cuprins între 0. lut argilos. a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. solurile se împart în mai multe clase texturale. lut nisipos. nisip lutos. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. cu diametrul mai mic de 2 mm. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0.02 mm diametru de 0. bazat pe clasificarea internaţională din 1912. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre.02 . roci nefisurate şi materiale organice. 23 .2 . Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin.2 mm diametru de 0. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol.agregatelor. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă. se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. şi anume nisip. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. Dimpotrivă. adică pe măsură. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin. orice sol conţine. Astfel. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. în proporţii variate. modificându-se de la un orizont genetic la altul. Cu foarte puţine excepţii. roci fisurate. lut.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România.

2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. dimpotrivă. nisipoasă. micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv. 24 . întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. .B2b în Anexa 1). bonitare 0. lutoase. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului. Spre exemplu. grâul.1. Tabelele B2a .B1b în Anexa 1). sol] 100 Prezenţa scheletului. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. 1975) In acord cu cele de mai sus. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad.8 0. pentru soluri afânate (o : grâu. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi.6 0. argiloasă. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3. elementelor nutritive etc. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. Tabelele B1a . Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.4 0. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei. deci scăderea semnificativă a volumului edafic. porumbul.2 1 Coef.

mai tasată. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent.20 şi 1.65 şi 2. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse.2 1 Coef. porozitatea totală. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). bonitare 0. notată cu DA. şi are valori care variază în genere între 1. şi. notată cu PT. corespunzător. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare. cuprinse între 2. este masa unei unităţi de volum total al solului. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv.4 0. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi. iar cele carbonatice practic lipsesc. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea.60 g/cm3. sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă. densitatea aparentă. mai ales pe terenurile arabile. textură fină. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată.8 0.6 0.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm.70 g/cm3. . volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. notat cu GT.1. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide. mai afânată. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. fără porii solului. notată cu D.

cum am arătat.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol.8 0. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică).GT (%) = (45 + 0. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat. %). şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate... dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului. mare). Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp. se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol.163 × A) − PT * 100 (45 + 0.6 0. Astfel. pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare.mijlocie. în lucrările de bonitare 26 . scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor. scade permeabilitatea pentru apă. . slab tasate (porozitate mijlocie). şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat.2 1 Coef. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare . Întrucât.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă. 1. Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului. îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia. mai ales în condiţii de sol umed.4 0. bonitare 0. cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului.

inclusiv substanţe dizolvate în apă. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. Astfel. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. şi prin acumularea unor concentraţii solide. manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. producând exces de umiditate de suprafaţă. ale oxizilor respectivi. Dacă această adâncime este redusă. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). în perioadele ploioase. în perioadele secetoase. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. nu direct din sol. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. Dacă aportul de apă este ridicat. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. respectiv pseudogleizarea. precum şi în funcţie de textura solului. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. Dimpotrivă.cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. Tabelele B3a B3b în Anexa 1). (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. Totodată. apa freatică influenţează direct profilul de sol. chiar în absenţa apei freatice. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. 27 . este aceea de a furniza acestora apă. iar după aceasta ea scade. dure. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. pe soluri cu permeabilitate normală. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor.

bonitare 0. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. bonitare 0. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 .4 0. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.1. noţiune menţionată anterior.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului. Intr-adevăr.8 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. exprimată de exemplu în mm/oră.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 1 Coef. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol.2 1 Coef.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat.8 0. . ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare. 1975) 1.6 0.6 0. Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului. .4 0.

1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă. 29 . chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică. Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 . Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare.elemente nutritive . a resturilor organice. parţială a acestuia. mineralizarea.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7.B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare. mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor. humusul.6 0.bonitare corespunzători. De asemenea.plantă . sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie. 1. . Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea.4 0.resturi vegetale . asupra reţinerii apei. iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate.2 1 Coef. rezultă din procese de transformare în sol. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol. Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol .50 cm (o : textură grosieră.humus . Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a .sol. In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus.8 0. respectiv de pseudogleizare. prin activitatea microorganismelor care îl populează.plantă . bonitare 0. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. (5) Humusul Materia organică a solului. în special azot. humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea. modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. dar şi fosfor şi potasiu care.

8. ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). fie ai hidrogenului.5.8 şi 8. ca şi particulele organice ale humusului. diferenţiaţi pe culturi. iar în solurile cu reacţie alcalină. Dimpotrivă. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. magneziu. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante. 30 . şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. de asemenea defavorabilă creşterii plantelor. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii. valori pH sub 5. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. In solurile cu reacţie puternic acidă. Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. In sol. cationi. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. Tabelele B7a . pe adâncimea de 50 cm. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare. sodiu.B7c în Anexa 1).. ioni-gram / litru). iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior. cu pH peste 8. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. în t/ha. de dimensiunea argilei. (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. ai diferitelor elemente chimice. Pentru compensarea lor. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. potasiu). nefavorabilă pentru creşterea plantelor.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină.B6b în Anexa 1). care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. Tabelele B6a . Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului.

în cazul plantelor. au nevoie pentru a creşte de hrană.bonitare 0. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. El diferă de asemenea de la an la altul. fosforul şi potasiul. borul. în cazuri specifice. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. precum zincul. toxice. iar în parte solubile şi accesibile. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. 31 . Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. practic exclusiv din sol. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. Ca urmare a celor de mai sus. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante. Solurile României au. tehnologic. poluante. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. Acestora. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele.8 0.2 1 Coef. ca orice organism viu. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. cu excepţia carbonului şi oxigenului..1. practic toate. li se adaugă uneori. în condiţiile agriculturii moderne intensive.: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. cu producţii ridicate. prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). manganul.4 0. anume azotul. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent). Ea este constituită. trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 .5 ani. Din punct de vedere practic. cuprul şi altele.6 0. . iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. şi microelemente nutritive (micronutrienţi).

uneori chiar mai mult. bonitare 0. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp.2 1 Coef. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri. Unele soluri. Unele efecte extreme. de mai lungă durată.3% şi în orice caz sub 12 . iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. sub 80 . Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. îndeosebi cu cationi de calciu. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 . Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 . formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie.2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu.100 mg la 100 g sol. De asemenea. de regulă 2 . sulfaţi etc).: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.1.4 0. cum am arătat anterior. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate. ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate. Si în acest caz însă. favorabilă creşterii majorităţii plantelor. 1975) In acord cu cele mai sus. unele soluri (soluri alcalice.6 0. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. . gradul de poluare şi alţii.15%.15%. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1.8 0. reacţia solului.

cenuşi. gunoaie menajere.6 0. reziduuri petroliere. produce acidifiante. bonitare 0. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. cariere. hidrocarburi. reziduuri de pesticide. şi de adâncimea la care apare acest conţinut. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare. capacitate de apă accesibilă plantelor. Tabelul B9 în Anexa 1). 33 . minerit de suprafaţă. . respectiv procentul de sodiu schimbabil.4 0. urbanismului. prelucrarea minereurilor. mineritului. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător.8 0. permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular. şi chiar a agriculturii. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare.2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. fluoruri. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive). reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. deşeuri radioactive.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. exploataţii zootehnice. inclusiv asupra solului.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu.2 1 Coef. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile. 1. transporturilor.

bonitare 0. iar în cursul zilei de la o oră la alta. temperatura. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia. umiditatea aerului. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. 2a2. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului.1. dintre care radiaţia solară. vântul şi altele. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 .2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 . .6 0. deasupra unei regiuni date. Dintre aceştia. evapotranspiraţia. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. Clima în general. dar recoltele sunt afectate. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. are un rol esenţial în viaţa plantelor. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii. Tabelul B10 în Anexa 1). Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. presiunea atmosferică.2 1 Coef.8 0. în succesiunea lor normală.4 0. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. precipitaţiile. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular.

• viţă de vie. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. adică ani secetoşi. sau nu permite. 1. desfăşurarea tuturor proceselor biologice. Ca atare. respectiv al construcţiei de sere sau solarii. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole.20C. cu deosebire când solul este puţin permeabil. 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului.8 0.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol. ca şi temperatura. bonitare 0.4 0. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. cu excepţia unor cazuri speciale. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm.2 1 Coef. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 35 . Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă. unde cresc plante specific adaptate. .2 0 -5 0 5 10 Tem p. şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 . unde este stocată.6 0.: porumb. modificată pe terenurile în pantă. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade. struguri pentru vin. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. In condiţiile unei zone termice date.

36 .: porumb. dealurile. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale.. O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate. iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. . Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele.1. 100C (o : grâu. câmpiile.B12c în Anexa 1). crovurile. Tabelele B11 şi B12a .6 0.. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. transpiraţie etc. formarea materiei organice a plantei. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată.4 0. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale.. luncile etc. bonitare 0. grindurile şi ravenele. In cadastrul agricol calitativ.2 1 Coef.2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. pentru temperaturi anuale de 801 . ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. forme de microrelief dunele. iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. forme de mezorelief văile şi colinele. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie.8 0. forme de macrorelief munţii. în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. 2a3.

deci nota de bonitare a acestuia.4 0. mult mai puţin fertile.2 1 Coef. sau chiar straturi de rocă total nefertile. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. . Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. In acelaşi timp. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei. pe terenurile joase. apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol. pe lunci sau în crovuri. 37 . adesea numită simplu pantă. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. bonitare 0.8 0. se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive.6 0. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. Totodată. producând fenomenul de eroziune a solului. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului.: porumb. exprimat în procente. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului. Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului.1. Tabelul B13 în Anexa 1).2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu.

8 0. îl reprezintă alunecările de teren. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată.1. . iar în unele condiţii la procese de salinizare. Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. uneori numite ape pedofreatice. 1 . în anumite condiţii de litologie şi climă. 3 . 2 sem istabilizate. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare.4 0. diferenţiat pe culturi (figura 15.stabilizate. bonitare 0. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri.6 0. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu.: viţă de vie. 38 . adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă.2 1 Coef.absente.2 0 0 1 2 3 Alunecari (o . 2a4. Tabelul B14 în Anexa 1).

4 0. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului. + : păşune. textură mijlocie . bonitare 0.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu.2 1 Coef. . precipitaţii anuale < 600 mm.: păşune. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol.4 0.2 0.2 1 Coef.6 0. 1975) 1. bonitare 0. . precipitaţii anuale > 600 mm.8 0.6 0. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0.8 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. precipitaţii anuale < 600 mm. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. : grâu. pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. 39 .2 0 0 0. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. de obicei având caracter temporar.1.4 0. la suprafaţa solului.

2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 . Tabelul B17 în Anexa 1).In acelaşi timp.4 0. bonitare 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic.6 0. 1.absent pana la 7 . adâncimea apei freatice (Figura 17. Tabelele B16a . prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive.8 0. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. .B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18.excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb. iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj. Tabelul B15 în Anexa 1). 40 .2 1 Coef. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. de condiţiile climatice şi de textura solului.

şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . rigole. combaterea poluării solului). fertilizarea ameliorativă. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. se are de asemenea în vedere. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. 12 astfel de lucrări ameliorative. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. Ca urmare. cât şi pe folosinţe şi culturi. irigaţia. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului.2b. îndiguirea. amendarea gipsică sau calcică.8 ani). Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. Sunt luate în considerare. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. desecarea. arături pe direcţii specifice.) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. cum se va arăta ulterior. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. ameliorarea solurilor sărăturate. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. În acest caz. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . Ca urmare. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente. în total. culturi tolerante sau protectoare etc. arătate în Tabelul 2. au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative). drenajul. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. principial. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani.

Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. cum se va arăta ulterior. se are de asemenea în vedere. In zonele cu climate umede. este aplicarea. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. la fixarea ravenelor. desigur. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. în timp. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. 1975) 42 . a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune.. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. In ceea ce priveşte lucrările de terasare. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. de folosinţă şi de cultură. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective.. deci perpendicular pe direcţia pantei.NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată. 2b1. ca şi a drumurilor şi apelor din aval.P1b în Anexa 2). desigur. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. P12) cu menţiunea că. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. În acord cu cele de mai sus. în primul rând a eroziunii de suprafaţă. în completarea lucrărilor inginereşti. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. în Tabelele P1a . Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare.

5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .P1b P2 P3 P4a .11 b P12 43 .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .

absente. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive. 3 . potentare 1. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv. 1 .9 0. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate.: porumb.6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. . 1975) Coef. 2 sem i-stabilizate.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire.3 Coef. potentare 1.8 0 1 2 3 Alunecari (0 .2 1.4 1.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . Terenurile inundabile. 44 . 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs.1 1 0.stabilizate.

gravitaţional. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului. constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct. potentare 1. în cele mai multe cazuri. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 1.4 1.8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu. . potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări.8 Coef.2 0. .2 1 0 0. lucrări de desecare.6 0. fie cu ajutorul unor staţii de pompare. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. 45 .: porumb.7 6 5 Coef. 1975) 2 1.4 0.

14 12 Coef. * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. separate prin mici rigole de scurgere.100C (o : porumb. excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea. urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului.1. In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii. Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare. . cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. canalele fiind paralele şi echidistante. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. precipitaţii anuale 700 . Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. adaptată microreliefului. temporare. iar în cazuri extreme prin crearea în timp. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată.P4e din Anexa 2. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a . gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. precipitaţii anuale 400 .: porumb. De asemenea. aşa numitele coame. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 .absent pana la 7 . de obicei temporară. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. 46 . Pe de altă parte. Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată. 1975) Astfel. repetate periodic.5 km. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 .800 mm.500 mm. a unor fâşii de teren înălţat.

Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. precipitaţii anuale < 600 mm. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . • : păşune. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. P6d din Anexa 2. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. : grâu. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. precipitaţii anuale < 600 mm.fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu. + : păşune. şi pe soluri cu textură mijlocie. precipitaţii anuale > 600 mm. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2). 47 . îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar..10 9 8 Coef. Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată.

cultivarea de culturi tolerante la săruri etc. în special irigaţie şi drenaj. Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 .foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. potentare 9 8 7 Coef. Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative. .100.: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) Coef. .6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 . este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă. aplicarea de amendamente gipsice.15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice. adâncime medie a apei freatice 7 . ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: porumb.absent la 6 .

9 8 7 Coef.costisitoare. 1975) 2 1.: textură mijlocie . potentare 1.4 1.6 1. + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. neeficientă economic.2 1 0. Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. Lucrările agro-pedoameliorative 49 .8 Coef. păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%. 1975) 2b2.: grad de saturaţie în baze < 55%. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră. . astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată). .fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. Coeficienţii de potenţare respectivi. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. Amendare cu gips se practică.Cum s-a arătat anterior. 9 8 7 Coef. Pe solurile cu subsol compact. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. . impermeabil. adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. 50 . fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a .P11b din Anexa 2. fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri.

Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului. 51 .Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

.. × A9) × 100 56 .NBi = (A1 × A2 × .

incluzând nota de bonitare naturală şi. în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. iar unde este necesar şi pe sat. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului. cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. unde este cazul.100 sau respectiv 80 . acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale.20 puncte). dar există şi unele programe de calculator în acest scop. bazin hidrografic. acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). calculul notei de bonitare cadastrale.10 puncte). comună. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene. respectiv a V-a (0 .. Uruioc şi colab.100 puncte). în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 .. pentru diferitele folosinţe. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament. elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. calculul notei de bonitare potenţate. cea potenţată. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. 1989).2e. nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. sistem de îmbunătăţiri funciare. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral. iar clasa a X-a (0 . 1988. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. judeţ etc. cea mai puţin productivă.

aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. cu componenţă largă. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. Comisia comunală. In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. accesibil utilizatorilor. şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. de land. de circumscripţie financiară şi comunal. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare.Botezat. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. cu care specialiştii menţin un permanent contact. Reamintim. cadastrali şi agronomi. precum şi la ICPA (Vlad. aşa cum am precizat anterior. unitar la nivelul ţării. 2000). condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. 58 . 2001a). Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. După încheierea lucrării de bonitare. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie.

prin diferite metode dintre care. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32).1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. Relaţii bonitare . Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate. inclusiv cele stabilite prin metodologia din România. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. 2f1. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. o evidenţă a actelor normative recente. cum s-a arătat anterior. 1964 .preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora.2f. singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor.costuri . În acord cu cele de mai sus. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. 1970) 59 . metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31).producţie .

1963.1963 (o : lei/t.6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 . Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 .: lei/ha) (Teaci. .1959. şi ca urmare venitul net al acestora. 60 . valoarea şi costul producţiei agricole.1966) (Teaci. 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare. . 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32. x : 1964 .: 1960 .

improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34). adesea accentuată. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale. 61 . . In consecinţă.. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. adică la pierderi financiare. pe măsura scăderii notelor de bonitare. aşa cum s-a arătat. x : costuri de producţie. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. din ce în ce mai costisitoare. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. Costurile scad. odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului.200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative.: venit net) (Teaci şi colab.

fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. şi renta funciară diferenţială.. 2003. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor.15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. care oferă într-o formă uşor accesibilă.15%. dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. Cc este rata dobânzii. Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. Ţărău. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. Pv este preţul de vânzare a producţiei. In etapa actuală de dezvoltare economică. Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . renta funciară. 2f2.15% menţionate. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). În literatura de specialitate (Guş. R este renta funciară (arenda). In România. deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. dacă deţinătorul este totodată proprietar. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară. 2003. Cu alte cuvinte. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. 16 kg/ha floarea soarelui.. în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 . A este arenda exprimată în procente 62 . 52 kg/ha porumb. sau să le încaseze personal. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură.(CP + K1 + . 200 kg/ha cartof etc. aceste 10 .Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 . Palamaru şi Dârja. pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv. Se diferenţiază renta funciară absolută. Pp este producţia prognozată.

venitul impozabil sau valoarea producţiei. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. Vb este valoarea venitului agricol impozabil.din valoarea producţiei. sau pe grupe de judeţe. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. VP este valoarea producţiei. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). se pot obţine din acte normative. înmulţind deci venitul net anual cu 25. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. soluţii care nu corespund realităţii din teren. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. amplasarea terenului faţă de localitate. 52 kg/ha porumb. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. respectiv arenda. categoria localităţii. pe judeţe. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. echiparea tehnico-edilitară a terenului. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. respectiv categoria localităţii. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA).. existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. uneori. vârsta ei şi procentul de goluri. distanţa faţă de localitatea respectivă. Din păcate. caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. folosinţa terenului. în Uniunea Europeană. cea de paie). 63 . etc. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. 16 kg/ha floarea soarelui. producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. calitatea drumurilor. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. fiind stabilite 5 astfel de zone. În prezent.socială. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. din analiza pieţei. reţeaua de transport. Valoarea se calculează pe 25 de ani. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. 200 kg/ha cartof. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat.

Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. de bonitare. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. 1999) pe zone (Preţul pământului în România. 2000. 2004. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. Lazăr. bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. Tabelul 6. 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior.

preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate. 1 şi 4 pentru vii. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. în mii ROL pe hectar. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . Tabelul 7.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002.

adesea sensibil. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole.00 3. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. densitatea populaţiei rurale.00 Cum s-a menţionat şi anterior. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. 66 .00 1. cum ar fi zootehnia.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200. îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001).10 1.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură. gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare.00 5. • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200.00 4.

2 861 172 171 244 324 22.I F.9 11.7 16.3 32.GR.5 10.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.BH.1 6.9 5.5 25.5 34.4 13. zona colinară MH.2 35.0 35.9 89 71 56 37 53 8.5 87.0 38.9 27.0 21.6 10.7 15.0 8.4 19.7 6.9 57.TR.0 23.DB.7 7.0 31.1 32.1 12.zona colinară Moldova .4 30.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.4 86.8 17.5 12.0 52.0 367 20.5 28. 1999 ** Lupan.3 9.HD.6 13.0 71.2 5.2 22.0 36.NT.2 13.8 35.9 16.BZ.GL.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .6 6.0 8.1 30.MM.3 46.5 22.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.VS CT.9 22.4 10.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .3 38.VN BT.IS.2 27.TM * Bohatereţ.2 41.2 74.7 4.5 24.6 5.SM CS.0 38 62 30 22 31 68 12.CJ.SJ AR.7 43.2 29.2 60.4 28.4 8.2 32.4 78.0 37.9 47.3 6.7 33.3 19.0 40.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.2 23.2 37.7 7.4 10.1 36.0 9.AG.IL.5 45.CL.4 24.0 37.4 51.MS.0 18.5 48.8 7.6 10.TL SV AB.8 44.7 34.5 20.0 12.OT.7 39.4 6.1 80.9 5.2 11. HG.2 15.1 12.0 23.1 47.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.8 6.BV.8 18.6 23.9 18.1 10.6 4.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .GJ.6 36.7 34.0 56.4 24.5 41.8 22.CV.6 4.9 34.5 89.SB BN.1 123 23 74 36 138 8.7 8.0 12.7 45.VL Moldova .PH.8 80.DJ.5 13.

dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. echivalate în kg/ha grâu. pentru diferite folosinţe agricole. 2001) arată diferenţe sensibile. Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. V(l). Lazăr. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. cele din Tabelul 9. Producţiile potenţiale. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). V(v). nu se practică preţurile cele mai ridicate. P(l). Câmpia Română sau Banatul. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. V(p). Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. după cum urmează. P(g). nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. Producţiile potenţiale [P(a). dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . faţă de exemplu în zonele colinare învecinate. V(g). Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. 2000. P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. Astfel. 2f3.

se pot desigur modifica anual.Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. echivalent grâu. Renta funciară şi rata dobânzii. ambele ăpreluate din H. 69 . nr. ca şi preţul minim de referinţă al grâului.G. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii. 1546/2004.

pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. Printre acestea. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). rocă. staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. într-o formă mai detaliată. iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). 1977). se estimează. aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). 1997). (1964. Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. locul de viaţă al acesteia. staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). Astfel (Târziu. şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. în lei/hectar. Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. ea incluzând elemente de relief. termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. relief. Staţiunile forestiere sunt numite. • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. sol şi climă. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă).3. • staţiuni de câmpie (CF). faciesuri (în funcţie de rocă. Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. cât şi în acte normative. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. la un prim nivel (tipuri de staţiuni).

71 . iar dobânda 10%. P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1. D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). rata profitului a fost considerată 25%. rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. C(u). exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. R(PF) este rata medie a profitului (%). şi R2. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b).V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6).. coeficient de utilitate. aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). iar R(D) este dobânda (%).

* Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). Bul. Bucureşti.. Sâmbotin L. Ed. Ciurea I. 3 volume.. 281 . Fotogrammetrie. * Soil rating for plant growth (2000). * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). pag. 55. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. United States Department of Agriculture. 135 pag. V. 24 pag. Management în agricultură. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. Soil Conservation Service. Andreiaşi N. 365 . Merce E. Washington DC. Rome. * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. 96 pag. 52. Ceres. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983).395. 237 pag. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. Bucureşti. (1994). 1-2. Alecu I. Chişinău. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Washington DC.. Bucureşti. Berlin. Bold I.000 (1975). vol. 173 pag. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. Irrigated land use”. 72 pag.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976). Soil Conservation Service. Pană D. 31 . 123 pag. Bucureşti. Bucureşti.. 3 vol. Institutul de Geodezie. In “Bureau of Reclamation Manual. Handbook No. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). United States Department of the Interior. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. pag. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. Dobrescu N. 146 pag. pag. * Raionarea pedoclimatică.. 550 pag. Raport tehnic. National Resources Conservation Service. Food and Agriculture Organization.325. * Bodenschätzungsgesetz (1934). Rome. Ştiinţa solului.. Food and Agriculture Organization. * Preţul pământului în România (2000).. Soils Bulletin no. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Rugină V. Soils.44. 18. Rome. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). Bulletin no.. 18. United States Department of Agriculture. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz. 29. United States Department of Agriculture. * Soil Survey Manual (1993). 29 pag. 72 . Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Dimo”. Soil Conservation Service. 231 pag. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. Washington DC. Washington DC. * Soil Survey Manual (1951). United States Department of Agriculture. Institutul de Economie Agrară. Food and Agriculture Organization. Handbook No. Soils Bulletin No. 352 pag. 32. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. A. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. (1983). * Land classification (1953). Bucureşti. 766 pag. nr. (1997). Teaci D.

10C. pag. 9 .432. vol. 727 pag.. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură.. Studii şi Cercetări Agricole. Munteanu M. Bold I. Sankt Petersburg. judeţul Maramureş.. vol. pag. 181 .S. 407 pag. 5. 797 .P. Chiriţă C. (1989). (1973). 102 . Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. Canarache A. V. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. Corbeanca. (1971). 205 . 44. 427 . Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole. Seria Pedologie. (1969).331. Costea C. RSR. Soil Use and Management. Probleme agricole. Bucureşti. Timişoara. pag. 5. 35 (1967). 39 (1971). Burt M. Bucureşti.. 103 pag. nr.63. Edit. RSR. vol. Mirton. vol. nr. Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. fundamente tehnice şi economice. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. Asvadurov H. nr. 323 . Renta funciară. 847 . Canarache A. 3. Burt M..Andreiaşi N. Teaci D. Cârstea St.852. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. pag. 8. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. vol. pag. Cârstea St. 10. pag. (1999). Burt M. 73 . (1990). Kiss A. vol. Cerbari V. Russkii Cernozem. Acad.. (1961). 29 . (1970). (2001).46. (1999). 41 (1973).. Timişoara. pag. (1975). Onofrei C. nr. Geodezie. Sectorul agicol Ilfov. vol. vol. Stiinţa solului.16. vol. pag. Crăciun A.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 3 .220. Analele ICIFP. (1972). Ştiinţa solului. 37 . Teaci D. vol. Burt M. (1964). Iaşi. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Bohatereţ V. Cadastru şi Organizarea Teritoriului.A. 153 pagini. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 1.. Ştiinţa solului. pag.. pag. (2001). Staţiuni forestiere.38 (1970).A.. pag. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie. Ed.. Tănase Gh. Dumanski J. 4. Seini. (1972). Ed. Crişan I.109. Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. Terra Nostra. (1980). Chişinău. Iaşi. V. Organizarea teritoriului. 157 pag. Solurile. Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului.829. Ed. Stângă N. şi colab. pag. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. porumb şi floarea soarelui. 5. Bucharest. Edit. nr. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. (1977).189. Edt. Brassay A. Gusar Gr.8. A92. 11. (1959). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (1964). Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală. Burt M. Note de curs. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation.41.D.M. Chiriţă C. (1883). (1996). Băbuşanu V. şi colab. Rominger E. 3-4. 53 . Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar. Pontos. D. Acad. Dokuceaev. Chivu D.. Burt M. 32 pag. vol. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. (1968). Transactions 8th International Congress Soil Science.

. Agricultural Systems. T. Georgescu Sc... Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. trecut. prezent. pag. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. D.000. Andreiaşi N. Neacşu M. AS. Bonitarea economică a solurilor. 212 pag. Tipografia Lucrătorilor Români. 21 pag. Washington DC. partea a II-a... “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. viitor. Bucureşti. Red. Klingebiel A. Agric. (1964). vol. Jurcuţ T. I. Suceava (manuscris). 253 . ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie... Bucureşti. Zaradny H.. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. 40 pag. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. Luneva P. Jansen I. Indicatorii biologici. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Lazăr Tr. Ed.. Hartia S. vol. (2000). 19 . (1976). nr. Lang J. 64. Montgomery P. vol. Brio Star.22.170. Marian A... 151 . Bucureşti.. Ghinea P. 42 (1974). Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. pag. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România. (1978). Wageningen. Curierul ASAS. Bucureşti. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Drăghici D. Stiinţa. Teaci D. Gavriliuk F. Lecţiuni elementare de agricultură. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator.Feddes R A. Georgescu Sc. (2002). Simulation of field water use and crop yield. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului. N. A. 195 . (1977).. 21 pag. Curs evaluator funciar. (2001). 202 pag. Tehn. Alexander J. (1960).. Kovács J. pag. A. 157 pag. Ionescu de la Brad I. H. Land capability classification. 74 . 50 pag.. Predel Fl.. 580 pag. University of Illinois at Urbana . M. Renta funciară şi preţul pământului. Aprecierea economică a terenurilor agricole. Botezat V. Vlad V. Ray B.. Ed. H.282. (1974).204. 4. Chişinău. (1870). Olson K. Garcia-Paredes J. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur.. Bucureşti. (2000). Soil Conservation Service. (1997). Ionescu S. Circular 1156. W. Isac I. (coordonator) (1983). 189 pag. PUDOC. (1998). Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. nr. (1966). Institutul de Geodezie. (1933). (1999) Agricultura României. Vîsşaia Skola. 344 pag. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României. J. 4. Pope R. B. D. Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole. Tapalagă M. Burt M. (1979). Ia.. Hălmăjan V.. (1978). Soil productivity in Illinois. Leşanu P. Georgescu Sc. USAMV Bucureşti... 210. 85 pag. R. Fotogrammetrie. Handbook No. Guş P. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. 271 pag. (1961). 1.Champaign. Agro-silvică. Ed. Fehrenbacher J. Teză de doctorat. Tutunea C. Piteşti. Bonitirovka pociv.. pag.. Seceleanu I. Moscova. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului. Kowalik O. J. Prop. Riabânina L. Lupan N.

Average crop. Bulletin 811. Zanelli S. pag. University of Illinois at Urbana . Majchrzak R. Rejesus R.. Mielcescu A. (2000). R. pag. organizarea şi sistematizarea teritoriului. Ed. Neacşu M. Kovacs A. Corvin. D. Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului.. 70 . 19E. Kovacs A.. Agroprint. Cluj-Napoca. 200 pagini. 4. un nou indicator ecopedologic.. 3. 3 ... (1999). Edit.. (2003).Champaign. (1975). Parichi M. nr. pag... Woolery M. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. (2004). (1980). Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. Popa V. Timişoara.. Bucureşti. I. (1993). Ed.69. Ed. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. Patriche C... 30C. nr.. Ceres. V. Deva. 21 pag. A. G. Lang J. Stiinţa Solului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. University of Illinois at Urbana . (2000). Stiinţa Solului. vol. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. 366 pag. Evaluarea bunurilor imobiliare. Carmer S. ALL. Măgdălina I..16. Bulletin 752. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Constanţa. Edit. Cardaşol V. (2001). pag. 82 pag.Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. M. 301 310. Ed. nr. (2002). Toti M.... Stiinţa solului. nr. Olson K. Neacşu M.. pag. nr. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov. (1989).. 21 . (1978). Amenajarea. pag. 2-3. Iaşi. Argilozitatea aparentă. Teaci D. Miclea M. Ştiinţa solului. C. 271 pag. pag.78. Maxim N. Cadastrul şi cartea funciară. Andreiaşi N. V. N. Runge E. Economie rurală. Măgurele-Braşov. Dumitru E. Podgoria Ştefîăneşti. vol. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations.. (1987). 240 pag. I. Patriche C. pag.. Mielcescu A. (1978). importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. 34.. 47. 4.18. Lang J. Gh.Champaign. University of Illinois at Urbana . Răuţă C.. Dârja M. Risoprint.67.. 3 .. Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. Dumitrescu Fl. Bonitare. Otiman P. (1980). Popovăţ A. Munteanu M. şi colab. Palamaru M. 63 . Otiman P. Ed. 245 pag.29. 28 . pag. studiu ecopedologic. (1979). 49 pag. 242 pag. R. Rapaport C. Oancea C. (1995). 3 .158. 5-6. Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani. Timişoara.. Olson K. Helicon. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. M. Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . 75 . Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente. (1981). Hadley C.Mausel P. (2001). Munteanu M. M. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Cardaşol V. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului. I. 4. Stiinţa solului. Bulletin 810. vol. 151 . 688 pag. Vasu Al. nr.Champaign. nr.. Gh. Garcia-Paredes J. Oancea C. Neacşu M.33. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor. Mihalache M.. Ştiinţa solului. (1994). E. (1986). Terra Nostra. Popa V. Bucureşti. W.

52 . Voiculescu N. (1991). 41 (1973). Stan M. Land evaluation. Fry şi T. Berkeley.ASI Series. Rothkegel W. Crăciun C. University of California.. 50. (1997). Cojocaru G. Van Ranst E. pag.65.. Atkin (editori). Munteanu M. Bulletin No. pag. (1990). Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. 255 pag. 191 . Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului. 76 . Teaci D. 132 pag. 1. factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Teaci D. vol. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Tapalagă M. 556. Teaci D. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. Agricultura şi silvicultura românească 2020. 229 pag. Untaru G.. (1933). An index for rating the agricultural value of soils.. (1970). (1997). 522 pag.. Bucureşti. 13 . Ştiinţa Solului. Probleme Agricole.. Seceleanu I. K. University of Ghent. Ştefan C. (1966). Ed. şi colab. A user-oriented model of the soil water balance in wheat. (1990). Ceres. Ed. Bucureşti.20. Debaveye J. Bucureşti. Târziu D. Ionescu Siseşti. Autoreferatul tezei de doctorat. Soil Use and Management. (1992). Teză de doctorat. Bucureşti. Vlad V. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh.43. Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. (l964). Storie R. Lazăr C. E. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole.ecologice. Gh. Storie R. Timişoara. Curierul ASAS. 102 pag.. Puşcă I. 4. Regimul aero-hidric în sol.. vol. Richie J. vol. Lungu M. Puiu Şt. Raport tehnic ICPA. Teză de doctorat. Bonitarea terenurilor agricole. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. In: E. NATO . Wheat growth and modelling.000. Ionescu Şişeşti. Teaci D. pag.. GNP Minischool. USA. Teaci D. Bucureşti. Ceres. Ceres. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. H. Rossiter D. 296 pag. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . (1985). Teaci D. (1998). (1966). Simota C. 40 . Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole. 12. 394 pag. Teaci D.Moldova.. Bucureşti. 44 pag. nr. Bonitarea terenurilor agricole.. (1960).. 164 pag. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50. Bucureşti. G. Ed. (1997). Berlin. California Agricultural Experiment Station. 55 pag. (1928). Ştiinţa Solului. Bucureşti. 79 93. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole.Popa V. (1990). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Edit. Ceres. E. pag. nr. Ştefănescu S. Ed.22. nr. 6.195. Bucureşti. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 7 . SIBIL.. Sys C.. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Canarache A. Predel Fl. Ed. 3-4. Pedologie şi staţiuni forestiere.. Handbook of soil evaluation. (1980). partea a II-a. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. (2001). (1999). (1963). 161 pag. Pedologie. Teaci D. pag. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. pag. L. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. Omniapres. vol. CA. 488 pag. Belgium. (1980). Dumitru M. (1975).

Filip M.. vol. 11. 39 (1971). pag. Ştiinţa Solului. vol.. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Teaci D. Munteanu M. Burt M. 203 . Teaci D.102. Bucureşti. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. 151 . pag.266. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Burt M. Ed. Teaci D. Teaci D. 77 .000) pe judeţe. (1993a). (1974). Bucureşti. Analele Secţiei de Pedologie ICCA. Seria Pedologie. Bucureşti. Secţia de Pedologie. vol.. 37 (1969). Teaci D. Popescu I. (1973). 30 (1962). Savopol L.. Puiu St. 231 . 19E. Burt M. 157 . Popescu I. Teaci D. M. Tehnică Agricolă. Voiculescu N. Voiculescu N. Organizarea integrală a teritoriului. pag. Schuster M. Bucharest. nr.. vol.54. Popescu I. Amzăr Gh. pag. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. 1 . Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.Teaci D.. din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene.408. 389 ..330. pag. 315 . 853 . 8th International Congress of Soil Sciene.. Predel Fl. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. 33 (1965). pag. vol.. vol.P. Teaci D. Constanţa. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole.. (1970). Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole.. Voiculescu N. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole. (1978).. Maxim N... pag.. Burt M. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole.. Popescu I.. Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. 2. (1978). 44. (1980). Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România. vol.140.. Morgenstern S. şi colab. (1970). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole.. pag. Teaci D. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. 105 . 5. Burt M.174.R.. (1962). pag. Voiculescu N. pag. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. pag. pag.. 93 . 413 . 20.864. 37 (1969). vol. vol.. (1993b). Hartia S. (1966). (1981).... Seria Pedologie. Burt M. Tutunea C. Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne.165.426. Timaru Gh. vol. Amzăr Gh. Nastea St. 33 (1965). (1964).2. Teaci D. (1972)... vol. vol. 44 .. 40 (1972). Raionarea pedoclimatică a Olteniei.113. Predel Fl. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. 130 pag. 43. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. Teaci D. Burt M. 249 . nr. 113 . 78 pag Timaru Gh... Teaci D. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200. (1967). vol.218. Bucureşti. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi. Teaci D.247. Teaci D.. Teaci D. Burt. (1963). vol. 34 (1966).. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. Amzăr Gh. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. (1966).

Vişan I. 1. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. vol. 166 . (2000). 78 . (2001b). pag. ANCA. (1987). Vlad V. 52 .. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris). nr. (1997). sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole. 77 . Voiculescu N. Reacţia solului. 30.. (1989). (2003).60. 13 . pag. Teză de doctorat. Requirements for the decision support systems for land management. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. pag.. Ţărău D. 29D. Teaci D.Treta D. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. vol. 143 . nr. Vlad V.174. 26B. (1994).. Ionescu Şişeşti. (1988). 239 . SPED-1. pag. nr. pag. Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. (1989). Solness. scara 1:200. (2001c). Vlad V.160. Voiculescu N. Vasile C. Vlăduţ M.276. pag. Ianoş Gh. Popescu A. (1996).. Vlad V. vol. pag. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. vol. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Stiinţa Solului. vol. (1998). Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Ţărău D.14. Ionescu U. 171 . Ţărău D. pag. Bucureşti. Piticu S. Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. 34. seria A.67. 28C. (2001a). 4. nr. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (2002). 35. Vlad V. Stiinţa Solului. 29D. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. (1971). Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. (1983a). Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Timişoara. Iaşi. 141 . Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole.91. vol.. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. vol. 49. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (2000). vol. 36. Vlad V. 211 pag. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului.. 88 .162. 51 . 192 pag.. pag. Bucureşti. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. N.150.252. vol.. pag. Ştiinţa Solului. Stiinţa Solului. Teaci D. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor. Uruioc St. 2. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Vlad V. 358 pag.. Ţărău D. Edit. Voiculescu N. Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole.000. Munteanu I. 30B. Tutunea C. pag. (1997). Voiculescu N.. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului. Evaluări agricole. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. 332 pag. Uruioc V. 146 . pag.264. vol. Vlad V. 2. Romanian Agricultural Research nr. nr. Teză de doctorat. 1-2. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. şi colab. 145 156. (2002). 273 . Ştiinţa solului.99.

Dyke P.64.. Popescu I. pag. 67. vol. 105 . pag. Crişan I. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. Păduraru I. Popescu I. 219/1998) privind Regimul concesiunilor. 1-4. Voiculescu N. 45. Monitorul Oficial nr. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. Journal of Soil and Water Conservation. Popescu I. 259/1991.. 90. (1983c). 145 . Demeter T. vol.151. H. Ştiinţa Solului. J.. 911/2004. Voiculescu N.. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. Amzăr Gh. Voiculescu N. Jampa A. Iacob V. (1992). Williams J. Ştiinţa Solului.. 30 . Der isolierter Stadt. 79 . 430/2001. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. 381 ... Craioveanu Gh.. Legea (nr. 47. Hotărârea Guvernului (nr. Monitorul Oficial nr.. T. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică. Ştiinţa Solului. pag. Amzăr Gh.. Monitorul Oficial nr. Ştiinţa Solului. 140/1999. Ştefănescu S. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti .150. Zambrowicz E. Craioveanu Gh. nr. (1983b).Voiculescu N. Voiculescu N. Iacob V. pag. pag. (1993)... 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole.. 3. Monitorul Oficial nr. Renard K. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr.37. (1989). 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol.48... nr. nr. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. 52. Teaci D. vol. Monitorul Oficial nr. 31 . Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. 4. (1989). Puiu St. 8/2001. EPIC. Popescu I.36.. 39 .Gorj. G.. Monitorul Oficial nr. Stefănescu S. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Stiinţa Solului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Puiu St.40. Cercetări privind sistemul sol . Stefănescu S. Roman I... Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi.383. pag. Hotărârea Guvernului nr.. 140/1994. 890/2005. 28 . Rostock. Legea (nr. nr.. Teaci D. Monitorul Oficial nr. Lucrări Ştiinţifice. Monitorul Oficial nr.111. Popescu I. 4. pag. 141 .. Hotărârea Guvernului (nr.. Legea (nr. Andreiaşi N. 8/2000. I. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului.. nr.. 2. Bălăceanu V. 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.. Von Thünen. Voiculescu N. 1. Legea (nr. şi colab. Monitorul Oficial nr. 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. (1983). (1842). 56 . II. (1983d)... pag. Bădescu Gh. R. pag. 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. (1987). (1961). vol. Hotărârea Guvernului (nr. Ştefănescu S.plantă la coacăzul negru. Voiculescu N. 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Voiculescu N.

Monitorul Oficial nr. 911/2004. 789/2001. Ordinul Guvernului nr. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa Guvernamentală (nr. Monitorul Oficial nr. Legea (nr. Ordonanţa nr. Monitorul oficial nr. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. Legea (nr.Legea (nr. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. Monitorul Oficial. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. Ordonanţa de urgenţă (nr. Monitorul Oficial nr. 175. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Ordinul MAAP (nr. 36/2002. 498/1998. 61. 598/2002. 266. Monitorul Oficial nr. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. 223. 74/2002. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. 36 din Legea 18/1991. 212. Monitorul Oficial nr. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. 16/1994) Arendării. 1/1998. Monitorul Oficial nr. modificată şi completată în 1998. Norma metodologică nr. republicată Monitorul Oficial nr. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. Ordinul MAA (nr. Ordinul MAP şi MAAP (nr. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. Monitorul Oficial nr. 430. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. nr. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. Legea (nr. 80 . 18/1991) Fondului Funciar. Ordonanţa de urgenţă (nr. Ordinul MAAP (nr. 37. Ordonanţa Guvernului (nr. Legea (nr. 408. 91/1994.