BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

pedologia. având deci aceeaşi stare de calitate. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. ştiinţa formelor de relief. respectiv a pajiştilor. geomorfologia. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). Rolul principal revine fără îndoială pedologului. rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. bonitarea cadastrală. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. hidrologia şi hidrogeologia. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. la o proprietate.. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. apropierea pieţelor de desfacere etc). fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. care succede bonitării cadastrale. proprietatea. 1966). etc. Cu alte cuvinte. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă.Lucrările de cadastru în general. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. Evaluarea (bonitarea economică). In oricare din concepţiile de mai sus. ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. horticultorilor. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). respectivă. Pe de altă parte. elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). în special: • • • • ştiinţa solului. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. . chiar în cea mai restrânsă. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. climatologia. în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. 5 . plantaţiilor viti-pomicole. ştiinţa climei. Sub acest aspect.

poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. cel puţin în etapa actuală. printre care. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. caracter universal. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. economia şi sociologia. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. 1966). metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. ştiinţele mediului înconjurător. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. protecţia mediului înconjurător etc. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară.De asemenea. ci caracter local sau naţional. Pe de altă parte. la intervale de 10 ani. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. Acest caracter. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. agronomia. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. respectiv horticultura sau silvicultura. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. a celor de piaţă. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic.

cel puţin aproximative. inclusiv cadastrul calitativ agricol. atât cea cadastrală cât şi cea economică. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. a terenurilor agricole. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. Bonitarea. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. In economia capitalistă. Conform principiilor economiei libere. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. bazată pe proprietatea individuală. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. 1c. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. practic nu au existat. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . 7 . principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. şi deci bonitarea economică.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. 1b. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. îndeosebi a terenurilor agricole. ci despre aprecierea unei valori economice. Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar. cadastrul. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. de referinţă.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. şi ca atare bonitarea. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. In economia socialistă cadastrul. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. în sensul restrâns al termenului.

. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. deoarece acestea nu pot fi create de om. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. precum şi unele metode propuse. mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. dar nu generalizate. ca şi cele precedente. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. • Metode de bonitare cantitativă. de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective.. în România. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. Printre aceste modele. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip. corecte şi permanent actualizate. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. De asemenea. Astfel. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. • metoda capitalizării veniturilor. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. 1983) şi CERES (Richie. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. 1985). • Metode de bonitare parametrică prin însumare. EPIC (Williams şi colab. motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. 1978). cel puţin 8 . • Metode bazate de indici. în Republica Moldova. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. 1992). fără a se calcula însă note de bonitare. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. în USA.

1970. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. a existat într-o anumită formă încă din antichitate. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. 1961). repartiţia şi caracteristicile solurilor. aşa numitul concept al pedologiei genetice. In Rusia. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. 1997. în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. Miclea. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. printre care Gavriliuk (1974). şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. 1d. conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. Pe plan mondial Activitatea de bonitare. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. 1980). 1995). necantitativ. 18 în principatul Milano. Ulterior. 2001). Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia.a clasa a IV .a clasa a III . Cerbari. In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976).a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . Intr-o formă organizată. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. Astfel. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. apoi în imperiul German. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia.pentru terenurile agricole şi forestiere. aceste preocupări apar în sec. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori. Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1.

a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare. respectiv producţia prognozată pe un sol dat. un hidroameliorator şi un economist.5 .12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează. fâneţe.20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification. îndeosebi.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată. a elementelor economice.a clasa a V .a clasa a VII .a clasa a VIII . Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi. livezi etc. exprimată în procente faţă de 10 . Pentru a răspunde cerinţelor menţionate. lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog.• clasa a V . viaţă sălbatică. capacitatea de plată fiind de 12 . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate. In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual. resurse de apă sau în scopuri estetice.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 .a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului. stâncoase. 1953). criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente. • clasa a VI . 1993) se defineşte nota de productivitate. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni. puternic erodate. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV . insuficient drenate etc. fâneţe.a • • • clasa a VI . cu o capacitate de plată de 7.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător. inclusiv cele privind aplicarea apei. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni .

impactul culturii istorice. ovăz. Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Printre acestea. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. de exemplu. soia. 2000). mijloacele de transport. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. Sunt prezentate valorile medii respective. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. 1983). planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport. Un astfel de studiu (Mausel. mediu şi redus. grâu. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. potenţial ridicat. Fehrenbacher şi colab. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. distanţa faţă de zonele urbane. Recent. Ulterior. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. determinarea dimensiunii minime a fermelor. Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). impactul asupra mediului. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). se disting 3 clase. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. 2000b). şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. fizice şi chimice ale solului. 1989). identificarea terenurilor agricole prime şi unice. Datele se referă la culturile de porumb. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab.. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. 2000a. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. stabilirea impozitelor. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. astfel încât el nu 11 . 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară.

clima. panta terenului. caracteristici privind apa solului. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). şi anume grosimea solului şi permeabilitatea.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă.90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. sub formă procentuală. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture. între 5 şi 100 de procente. 55 . care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată. care ia în considerare 4 grupe de factori.75% din recolta maximă din ţară 12 . unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune..20 puncte. O metodologie recent elaborată în USA. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. 1976). reacţia solului. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. relieful). este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . notate cu 0 . Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. 2000). Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). Acestea se referă la soluri scheletice. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. salinitatea. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. proporţional. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. componente chimice toxice. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). 1991). In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. profilul fizic al solului. astfel încât suma lor să fie 200. turbe. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. moderată şi redusă. 1985) au fost discutate ulterior. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. 75 . Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. textura şi structura solului. fără a se mai trece la calculul descris anterior. reacţia.SRPG (Soil rating for plant growth. băltiri permanente şi altele. conţinutul de elemente nutritive.

Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). nelevigate profund. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. adâncimea la care apare carbonatul de calciu. adâncimea apei freatice.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. salinizarea. cea mai favorabilă. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. specialistul evaluator urmând să aleagă. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. prezenţa alunecărilor de teren. ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. pe criterii oarecum subiective. deci în total un număr de 13 faze. pentru fiecare teren.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. 13 . între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. textura. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. In continuare. conţinutul de schelet. separându-se faze de evoluţie. 5 grupe.10 puncte. gleizarea. 30 . densitatea aparentă. loess şi materiale aluviale foarte favorabile. prezenţa proceselor de colmatare. pseudogleizare). prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. gradul de eroziune. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. cu proprietăţi fizice favorabile). Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. un număr concret de puncte între aceste limite. textura stratului arat. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani. Ea are un important caracter participativ. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. Revenind la Germania. în genere de câte 8 . iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. alcalizarea. faza 1 (soluri bogat humifere. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. conţinutul de humus. de relief. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. grosimea orizontului cu humus.

iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. Teaci şi Burt (1964. bazată pe studiile pedologice la scara 14 .Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . condiţiile hidrologice. livezi). In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia.. cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. Hartia (1966). Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. Vasiliu (1936).. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. 1c2. 1966. 1975). excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. porumb. Banat şi Bucovina. 1980). şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. păşuni. sfeclă de zahăr). cartof. cu caracter oarecum experimental. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. (1972). fâneţe. iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. generalizat la acea vreme în Transilvania. Teaci şi colab. In aceeaşi perioadă Burt (1970. 1966). cu contribuţii ale lui Crişan (1959). relieful. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci. floarea soarelui. desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv.sol excesiv degradat). Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925). excesul de umiditate de suprafaţă. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. vii. Drăgan (1934). Grinţescu (1936).sol optim şi în cel sol optim . 1970). stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale.. Ion Ionescu de la Brad (1870). Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. respectiv adâncimea apei freatice. între 0 şi 50. luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. Burt (1970). O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. clima.

Costea şi colab.. Neacşu şi Mielcescu. O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a.. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare.000. Oltenia (Teaci şi Burt. 1980. zona Siret . 1970).. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. 1971). (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1961. 1963.1:10. judeţele Satu Mare (Asvadurov. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. 1975). este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ.. conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă. 2001b). 1990). 1967). Popa.000 (Raionarea pedoclimatică .. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. care au fost sintetizate la scara 1:50. Ţărău şi Teaci. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. iar Hălmăjan şi colab.Moldova (Predel.. 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. (2001). o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab.. (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat. 1970. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. Burt şi colab. 1975). Popa şi Stan.. 1983d. 1978. cartof (Maxim. 1980).. mărimea şi forma parcelelor. Iaşi (Tutunea şi Teraci. Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. 1983c. Teaci şi Burt. 1987). S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. Voiculescu şi colab. De asemenea. 1966. arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. 1978.. 1963. Voiculescu. 1983b. sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. 1982. 1990). pentru judeţul Bihor. pajişti (Neacşu şi colab. Vrancea (Munteanu şi Rapaport. 1979. Giurgiu (Parichi şi colab. 1970). 1987. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. arbori. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile.. 1971. 1966. 1975..000. 1989. Teaci şi colab. scara 1:50. sudul ţării (Teaci şi colab. folosind o metodologie economică specifică. 1980). 1989). precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. 1975). 1994). arbuşti sau cioate. Burt şi Munteanu. Teaci şi colab 1973. 1989. 1975). ale principalelor culturi. 1972. 1981. Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . 1987. care va fi descrisă în detaliu ulterior. 1987).. 1980). 1974. Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. 1975). 1978. 1983a. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. 1986. Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab. 1980). uneori şi cheltuielile de producţie.. 1978. sistem caracteristic etapei respective. pietre. 1968).. 1981. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv distanţa şi starea drumurilor. Teaci şi Burt. porumb siloz (Andreiaşi şi colab. 1995)..

Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. 1964. orezării şi sere sau solarii. irigaţie.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. terenuri cu gropi. Cârstea şi Tănase. vii. In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. dar adaptată condiţiilor specifice locale. 1964).indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. arbori. fragmentarea microreliefului.(a1 + ∑ a i ) * (2 . iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. pajişti. combaterea poluării. Ca urmare. a 1 . deponii sau halde). coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. salinitate. acoperirea terenului cu muşuroaie.V. recultivarea terenurilor degradate antropic. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. ele se clasifică în 3 clase. mărimea şi forma parcelei. livezi. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. combaterea eroziunii.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. similară celei din USA. aciditate. Criteriile de includere a unui teren în clase. improprii folosirii ca arabil. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului. Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. KP . iar produsul lor este un indicator independent. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . cantitative. 1983). îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. pietre. arbuşti şi cioate..producţiei). a9 . prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. diferenţiate pe baza înclinării pantei. ale solului şi terenului. 1987). şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 . pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . Fotogrammetrie. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. precum şi pentru desecare/drenaj. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. vii. exces de umiditate. a2 . Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. folosirea apelor uzate. amenajamente silvice. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960. In acest cadru. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. livezi). A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie.

numit DexTer. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. 1987). Din aceste calcule. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. vii. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. forma şi gradul de comasare al parcelelor. 2001a. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . combaterea eroziunii). livezi şi pajişti. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. Vlad (1997. care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. 1997). câte una pentru fiecare clasă de valori. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic.. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. Marian şi colab. producţii şi venitul net. 17 . desecare/drenaj. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare.X.V de bonitare. precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. în acord cu metodologia de bonitare curentă. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice. precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. De asemenea. 1997. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”.. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Au fost stabiliţi. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice.

Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. 1999. Canarache. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. Bold şi Avram. Otiman. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). 1980. uneori chiar contradictorii. Hotărârea de Guvern 1546/2001). 2004). Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. Vlad.. Bohatereţ. şi monitorizarea calităţii solului. 1996. care îşi propune să unifice aceste aspecte. 1999. Ţărău. Teaci. 2002. Miclea. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. Măgdălina. arenda (Legea 16/1994). 1979. 2003. Chivu şi colab. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. 2002. despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. 1995. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. Hotărârea de Guvern 59/1994). 18 . respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Pălămaru şi Dârja. 2002. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994.Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. 1997. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. 2002. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. 2000. Agrochimie şi Protecţia Mediului. În acelaşi timp. 2003. Guş. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). În prezent. 1999. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). 1993a. Timaru. 1993b. 1999.Dezvoltare pentru Pedologie. Vlăduţ şi Popescu. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. Puiu. Alecu şi colab. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură. (1964. 1994. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . Patriche. Mihalache şi colab.. Ordonanţa Guvernului 36/2002). 2001.

1987. aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă. Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. NB(p). NB(v). în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . În continuare.2. NBc(l). metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. NB(v) pentru vii. situate în intravilan. × B17) × 100 19 . NB(f). ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi.vegetaţie: NB(a).. are la bază prevederile Ordinului 101/2001. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. Valoarea terenurilor. se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). 2a. în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. în prezent agricole. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. NBc(p) sau NBc(f). Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. (g) pentru grădinile de legume. În final. NB(p) pentru păşuni. NBc(v). (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). Notele de bonitare naturală. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe.vegetaţie. NB(f) pentru fâneţe. respectiv cea elaborată de Teaci (1975). NB(l).. Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală. este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. pentru un teren dat. iar a produsului lor cu 100. Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. a tuturor acestor coeficienţi. notele respective fiind marcate cu NBi. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. Prin multiplicarea. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. sau cele corectate unde a fost cazul.

pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3.B1b1 B2a .B7b B8 B9 B10 B11 B12a .B2b B3a . pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului. pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice.5 până la peste 10.B12c B13 B14 B15 B16a . roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice). ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia.B6b B7a . Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice. pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .B3b B5 B6a .B3b B4a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază.B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori. De exemplu. 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a .

fâneţe. cartof.1400 mm. este acordat. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. Folosinţele şi culturile considerate. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. fie clasei celei mai mari (volum edafic). spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. legume. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). floarea soarelui. sfeclă de zahăr. Coeficientul 1. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. orz. prun. se calculează şi o notă medie. secole sau chiar mai mult. vii: struguri de vin. porumb. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. corespunzători diferitelor clase de valori. sfeclă de zahăr.2 m) şi alţii). strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. trifoi. păr. folosinţe şi culturi. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). 2a1. fie unei clase cu valori intermediare. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi. adâncime mică a apei freatice (1. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. pantă. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. in pentru ulei. livezi: măr. reacţie neutră. cu însuşiri proprii. in pentru fuior. cânepă. Pentru terenurile arabile. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. conform specificului indicatorului respectiv. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. cireş şi vişin. orz. sunt date în Anexa 1. mazăre şi fasole. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. păşuni. cartof. aşa numitele orizonturi genetice. lucernă. soia. bine diferenţiate. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . porumb. floarea soarelui. de lungă durată. acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). optime (textură lutoasă. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. cais. piersic.4 . struguri de masă.

Volumul neocupat de faza solidă. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat.5% pentru materia organică. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul.40% pentru aer. Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. din volumul lui. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . cea mai mare parte. 10 . cele mai frecvente fiind 45 . vegetaţie. nu prin simpla desfacere a 22 . lichidă şi gazoasă) şi polidispers. în cea mai mare parte silicatice). adică format din substanţe diferite. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. iar restul. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. Denumirile diferitelor soluri. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. inclusiv a elementelor nutritive. este materie organică (humus).30% pentru apă şi 5 . constituie porii solului. în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare. adică format din toate cele trei faze (solidă. adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. timp. cel mult o zecime. Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. polifazic. o mică parte.60% pentru materia minerală. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. materie minerală (minerale diverse. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. rocă. relief. om) care afectează procesul de pedogeneză. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice.plantă. Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. Totuşi. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. de sol existente pe suprafaţa globului. clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. tipuri. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. subtipuri etc. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. 0 . şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. Din faza solidă. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună.

După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin.2 . Astfel. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. lut argilos. orice sol conţine. se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor.02 . ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. roci fisurate. nisip lutos. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0. Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor. constituie materialul fin al solului. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). solurile se împart în mai multe clase texturale.02 mm diametru de 0. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. în proporţii variate. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere. şi anume nisip. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice. modificându-se de la un orizont genetic la altul.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. roci nefisurate şi materiale organice. cu diametrul mai mic de 2 mm. adică pe măsură. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului.002 şi 0. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin.agregatelor.2 mm diametru de 0. 23 . a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină). lut.0. Cu foarte puţine excepţii. lut nisipos. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre. bazat pe clasificarea internaţională din 1912.002 m diametru cuprins între 0. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. Dimpotrivă.

micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv. elementelor nutritive etc. bonitare 0. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 24 . grâul. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad. Spre exemplu. sol] 100 Prezenţa scheletului. pentru soluri afânate (o : grâu. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie. 1975) In acord cu cele de mai sus. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului.2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. nisipoasă. Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. Tabelele B1a .B1b în Anexa 1).8 0.1. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră.6 0. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util. argiloasă. porumbul. lutoase.B2b în Anexa 1). . deci scăderea semnificativă a volumului edafic. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ. Tabelele B2a .4 0. dimpotrivă.2 1 Coef. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi.

este masa unei unităţi de volum al particulelor solide. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi. densitatea aparentă. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare. şi. iar cele carbonatice practic lipsesc. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. este masa unei unităţi de volum total al solului. notată cu D. . 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent. corespunzător. fără porii solului. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare.4 0.2 1 Coef. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. notat cu GT.6 0. notată cu PT. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 .2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. mai afânată. notată cu DA. mai tasată.60 g/cm3.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0.1. sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă. textură fină. porozitatea totală.70 g/cm3. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse.20 şi 1. şi are valori care variază în genere între 1. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). bonitare 0.65 şi 2. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea. mai ales pe terenurile arabile. cuprinse între 2.

se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.8 0.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp. Întrucât. pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare. cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului. scade permeabilitatea pentru apă. mare). scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor. . slab tasate (porozitate mijlocie). îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă.163 × A) − PT * 100 (45 + 0.6 0. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului. Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului.. şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat. Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol.. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică).2 1 Coef. 1. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . Astfel. se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. mai ales în condiţii de sol umed. în lucrările de bonitare 26 . cum am arătat. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare .mijlocie.4 0. bonitare 0.GT (%) = (45 + 0. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă. şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate. dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol. %).

la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. producând exces de umiditate de suprafaţă. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. în perioadele secetoase. Dacă aportul de apă este ridicat. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. nu direct din sol. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. în perioadele ploioase. iar după aceasta ea scade. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). inclusiv substanţe dizolvate în apă. precum şi în funcţie de textura solului. şi prin acumularea unor concentraţii solide. 27 . Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. pe soluri cu permeabilitate normală. Astfel. Totodată. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. ale oxizilor respectivi. (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. apa freatică influenţează direct profilul de sol. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. dure. manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). este aceea de a furniza acestora apă. Tabelele B3a B3b în Anexa 1). de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. respectiv pseudogleizarea. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. Dimpotrivă. Dacă această adâncime este redusă. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. chiar în absenţa apei freatice. excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi.cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime.

bonitare 0. Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii.8 0. 1975) 1.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. .8 0.1. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. exprimată de exemplu în mm/oră. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol. bonitare 0. noţiune menţionată anterior.6 0. .2 1 Coef.2 1 Coef.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb.6 0. Intr-adevăr. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului.4 0.4 0. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 .

4 0. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. 1. chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea. modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului.bonitare corespunzători.elemente nutritive . a resturilor organice. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor.sol. humusul.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor.resturi vegetale . mineralizarea. Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol . asupra reţinerii apei. (5) Humusul Materia organică a solului. rezultă din procese de transformare în sol. In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus. 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă. Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a . Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare.B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare.8 0. bonitare 0. De asemenea.humus .plantă .6 0. în special azot. . 29 . mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului.2 1 Coef.50 cm (o : textură grosieră. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie.plantă . eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol. Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 . dar şi fosfor şi potasiu care. prin activitatea microorganismelor care îl populează. parţială a acestuia. respectiv de pseudogleizare.

Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. ai diferitelor elemente chimice. nefavorabilă pentru creşterea plantelor. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare.. Pentru compensarea lor. (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. cu pH peste 8. iar în solurile cu reacţie alcalină. valori pH sub 5. 30 . şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior.5. care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. de asemenea defavorabilă creşterii plantelor. V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante.8 şi 8. sodiu. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. cationi. în t/ha.B7c în Anexa 1). diferenţiaţi pe culturi. Tabelele B7a . magneziu. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. In solurile cu reacţie puternic acidă. ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive.8. Dimpotrivă. ca şi particulele organice ale humusului. In sol. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi.B6b în Anexa 1). Tabelele B6a . pe adâncimea de 50 cm. fie ai hidrogenului. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. ioni-gram / litru). dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8. potasiu). Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului. de dimensiunea argilei.

în condiţiile agriculturii moderne intensive. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. precum zincul. Ea este constituită. borul.6 0. 31 . Din punct de vedere practic. practic toate. au nevoie pentru a creşte de hrană. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). Acestora.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. fosforul şi potasiul. trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . iar în parte solubile şi accesibile. cu excepţia carbonului şi oxigenului. . în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent).. ca orice organism viu. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante.5 ani. toxice. prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi).4 0.: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. poluante. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. cu producţii ridicate. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. li se adaugă uneori. El diferă de asemenea de la an la altul. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. practic exclusiv din sol.bonitare 0.8 0.1. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele. Ca urmare a celor de mai sus. în cazul plantelor. Solurile României au.2 1 Coef. cuprul şi altele. manganul. tehnologic. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. în cazuri specifice. anume azotul.

Unele efecte extreme. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie.: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Si în acest caz însă. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate.8 0. îndeosebi cu cationi de calciu. bonitare 0. formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. 1975) In acord cu cele mai sus. şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului. De asemenea.6 0. Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. cum am arătat anterior. sub 80 . favorabilă creşterii majorităţii plantelor.3% şi în orice caz sub 12 . Unele soluri.1.4 0. de regulă 2 .2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu.15%. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 .15%.100 mg la 100 g sol. . unele soluri (soluri alcalice. Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 . (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate. uneori chiar mai mult. Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. sulfaţi etc). ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus.2 1 Coef. reacţia solului. gradul de poluare şi alţii. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1. de mai lungă durată.

6 0. reziduuri de pesticide. hidrocarburi. mineritului.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile.8 0. respectiv procentul de sodiu schimbabil. 33 . minerit de suprafaţă. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. inclusiv asupra solului. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei. Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. capacitate de apă accesibilă plantelor. şi chiar a agriculturii. Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. produce acidifiante. 1. gunoaie menajere. . cariere.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. urbanismului. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare.2 1 Coef. exploataţii zootehnice. şi de adâncimea la care apare acest conţinut. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător. fluoruri. cenuşi.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu. prelucrarea minereurilor. bonitare 0. reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. Tabelul B9 în Anexa 1).2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular. reziduuri petroliere. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive).4 0. transporturilor. deşeuri radioactive.

1. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii. are un rol esenţial în viaţa plantelor. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare. Tabelul B10 în Anexa 1). bonitare 0. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 . Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. .nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). vântul şi altele. iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. dintre care radiaţia solară.2 1 Coef.4 0. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. în succesiunea lor normală. umiditatea aerului.6 0.2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 . presiunea atmosferică. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România.8 0. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. precipitaţiile. evapotranspiraţia. iar în cursul zilei de la o oră la alta. deasupra unei regiuni date. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. temperatura. 2a2. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. Clima în general. dar recoltele sunt afectate. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Dintre aceştia.

modificată pe terenurile în pantă. 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. cu excepţia unor cazuri speciale.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . respectiv al construcţiei de sere sau solarii. bonitare 0. sau nu permite. ca şi temperatura. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate.6 0. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. • viţă de vie.4 0. unde cresc plante specific adaptate. Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol. 35 . Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole.2 0 -5 0 5 10 Tem p. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade.2 1 Coef. In condiţiile unei zone termice date. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este. Ca atare. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului.20C. struguri pentru vin. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. . şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 . totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. 1.: porumb.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă.8 0. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute. cu deosebire când solul este puţin permeabil. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului. unde este stocată. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă. adică ani secetoşi. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. desfăşurarea tuturor proceselor biologice.

Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă. bonitare 0.1. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 36 .6 0. . luncile etc. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată. In cadastrul agricol calitativ. formarea materiei organice a plantei. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. forme de microrelief dunele. Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele.4 0. iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor. O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. crovurile. câmpiile. iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. 2a3.. forme de mezorelief văile şi colinele. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. Tabelele B11 şi B12a . grindurile şi ravenele.: porumb. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale.2 1 Coef.. forme de macrorelief munţii.2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. transpiraţie etc.. dealurile.8 0. pentru temperaturi anuale de 801 .B12c în Anexa 1). în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. 100C (o : grâu. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale.

apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol. Totodată. producând fenomenul de eroziune a solului. mult mai puţin fertile. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. pe lunci sau în crovuri. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. adesea numită simplu pantă. sau chiar straturi de rocă total nefertile. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului. In acelaşi timp. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14.1. Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura. 37 . se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului.6 0. pe terenurile joase. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu.4 0. exprimat în procente. şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. .8 0. bonitare 0. păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. deci nota de bonitare a acestuia.2 1 Coef. Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare.: porumb. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). Tabelul B13 în Anexa 1).

Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice. 1 . uneori numite ape pedofreatice.4 0. .2 1 Coef. îl reprezintă alunecările de teren. iar în unele condiţii la procese de salinizare.6 0.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: viţă de vie. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. 2a4.8 0. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare.stabilizate. Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. în anumite condiţii de litologie şi climă. bonitare 0.absente. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare. 38 . iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată. diferenţiat pe culturi (figura 15. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor.1. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului. 2 sem istabilizate. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă. 3 .2 0 0 1 2 3 Alunecari (o . Tabelul B14 în Anexa 1). adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă.

şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. la suprafaţa solului. de obicei având caracter temporar. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. precipitaţii anuale < 600 mm.2 0 0 0. precipitaţii anuale < 600 mm.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. .6 0. textură mijlocie . pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.2 1 Coef. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului. 1975) 1.8 0. precipitaţii anuale > 600 mm.2 1 Coef. + : păşune. : grâu.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu. bonitare 0. .6 0.4 0.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol. bonitare 0.8 0.6 0.2 0.: păşune. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 39 .4 0.1.4 0.

bonitare 0. iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj.2 1 Coef. Tabelele B16a .B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0.4 0. contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic. Tabelul B15 în Anexa 1). .excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb. de condiţiile climatice şi de textura solului. prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16.In acelaşi timp.8 0.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 .absent pana la 7 . adâncimea apei freatice (Figura 17. 40 . Tabelul B17 în Anexa 1). 1.

chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. fertilizarea ameliorativă. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. în total. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. În acest caz. principial. irigaţia.8 ani).) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. arătate în Tabelul 2. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative). Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. desecarea. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului.2b. 12 astfel de lucrări ameliorative. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. Sunt luate în considerare. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. arături pe direcţii specifice. îndiguirea. culturi tolerante sau protectoare etc. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. rigole. drenajul. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . cum se va arăta ulterior. ameliorarea solurilor sărăturate. Ca urmare. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. combaterea poluării solului). cât şi pe folosinţe şi culturi. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. se are de asemenea în vedere. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. amendarea gipsică sau calcică. Ca urmare. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective.

Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. desigur. In zonele cu climate umede. este aplicarea. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. P12) cu menţiunea că. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. 1975) 42 . antrenarea cu această apă a particulelor de sol. fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii. a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. In ceea ce priveşte lucrările de terasare. în timp. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. 2b1. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. de folosinţă şi de cultură. ca şi a drumurilor şi apelor din aval.P1b în Anexa 2). În acord cu cele de mai sus. deci perpendicular pe direcţia pantei. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. în Tabelele P1a . Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. în completarea lucrărilor inginereşti. desigur. în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. cum se va arăta ulterior. se are de asemenea în vedere. în primul rând a eroziunii de suprafaţă.. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii.NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii.. la fixarea ravenelor. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase.

5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .11 b P12 43 .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .P1b P2 P3 P4a .

. Terenurile inundabile. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv. .: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire.9 0.2 1.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu. 3 .8 0 1 2 3 Alunecari (0 . având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive.6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. 2 sem i-stabilizate.1 1 0. 44 .: porumb. 1 .stabilizate.3 Coef. 1975) Coef. 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs.4 1. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. potentare 1. potentare 1.absente.

2 1 0 0. în cele mai multe cazuri.7 6 5 Coef.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 0.8 Coef. .: porumb.6 0.4 1.4 0. fie cu ajutorul unor staţii de pompare. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. 45 . potentare 1. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului.6 1. gravitaţional.8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) 2 1. . constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct. In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu. lucrări de desecare.

gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . aşa numitele coame. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 . precipitaţii anuale 700 . excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. temporare. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ.absent pana la 7 . pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată. canalele fiind paralele şi echidistante. 1975) Astfel. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată.500 mm. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. iar în cazuri extreme prin crearea în timp.1. .5 km. repetate periodic. precipitaţii anuale 400 . separate prin mici rigole de scurgere. In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii.14 12 Coef. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. De asemenea. a unor fâşii de teren înălţat. de obicei temporară. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. 46 . urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului.800 mm. Pe de altă parte. * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.100C (o : porumb. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale.P4e din Anexa 2. adaptată microreliefului. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 .: porumb. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă. Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a .

pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. şi pe soluri cu textură mijlocie. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.. dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. precipitaţii anuale < 600 mm. + : păşune. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. • : păşune. 47 . Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. : grâu.10 9 8 Coef. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni.fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu. precipitaţii anuale > 600 mm. P6d din Anexa 2. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2). potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. precipitaţii anuale < 600 mm. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului.

.100. 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative. . adâncime medie a apei freatice 7 .: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) Coef. ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. cultivarea de culturi tolerante la săruri etc.absent la 6 .6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 .foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice. potentare 9 8 7 Coef. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă. aplicarea de amendamente gipsice. Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 .: porumb.15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu. în special irigaţie şi drenaj.

Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2.4 1. .fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.costisitoare. Lucrările agro-pedoameliorative 49 .8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră. + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. neeficientă economic. 9 8 7 Coef.6 1. 1975) 2b2. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată). 1975) 2 1. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%. păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%. potentare 1. astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale.8 Coef.2 1 0. .: textură mijlocie .: grad de saturaţie în baze < 55%.

Amendare cu gips se practică.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. impermeabil. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. 9 8 7 Coef. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri. Pe solurile cu subsol compact. . o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. 50 . Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură.P11b din Anexa 2. fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 .nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. Coeficienţii de potenţare respectivi.Cum s-a arătat anterior. adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor.

Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării. din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. 51 . diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

× A9) × 100 56 ...NBi = (A1 × A2 × .

corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament.100 sau respectiv 80 . 1989). în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene.10 puncte).. sistem de îmbunătăţiri funciare.2e. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. cea potenţată. iar unde este necesar şi pe sat. respectiv a V-a (0 . cea mai puţin productivă. comună. calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral.100 puncte). acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. dar există şi unele programe de calculator în acest scop. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. Uruioc şi colab. nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine. iar clasa a X-a (0 . acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. judeţ etc. incluzând nota de bonitare naturală şi. 1988. calculul notei de bonitare cadastrale. unde este cazul. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului. elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare.. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 . în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. pentru diferitele folosinţe. bazin hidrografic. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual.20 puncte). calculul notei de bonitare potenţate. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului.

se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. După încheierea lucrării de bonitare. Reamintim. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. unitar la nivelul ţării. că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. aşa cum am precizat anterior. de circumscripţie financiară şi comunal. 2000). şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România.Botezat. In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. accesibil utilizatorilor. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). de land. cadastrali şi agronomi. aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. 58 . Comisia comunală. cu care specialiştii menţin un permanent contact. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. cu componenţă largă. precum şi la ICPA (Vlad. 2001a). este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie.

În acord cu cele de mai sus. Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb.costuri . situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31). o evidenţă a actelor normative recente. precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. 1964 . inclusiv cele stabilite prin metodologia din România. Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. prin diferite metode dintre care. 2f1. metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora. 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32). cum s-a arătat anterior. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci.2f. Relaţii bonitare .producţie .preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. 1970) 59 . singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi.

1966) (Teaci.: lei/ha) (Teaci. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 .1959.: 1960 . 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32. . şi ca urmare venitul net al acestora. 60 . x : 1964 .6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31. .1963. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 . valoarea şi costul producţiei agricole.1963 (o : lei/t. 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare.

anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34). pe măsura scăderii notelor de bonitare. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative. 61 . . Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere. din ce în ce mai costisitoare.: venit net) (Teaci şi colab.200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale. adesea accentuată. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34.. 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. Costurile scad. aşa cum s-a arătat. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului. In consecinţă. adică la pierderi financiare. x : costuri de producţie. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci.

Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . Cu alte cuvinte. 2f2. 2003. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 .. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 . 16 kg/ha floarea soarelui. Pp este producţia prognozată. aceste 10 . şi renta funciară diferenţială. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. Se diferenţiază renta funciară absolută. Cc este rata dobânzii. pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv. Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. A este arenda exprimată în procente 62 . pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. Ţărău. In România. In etapa actuală de dezvoltare economică. dacă deţinătorul este totodată proprietar. 2003.15% menţionate. Pv este preţul de vânzare a producţiei. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. R este renta funciară (arenda). dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren.. renta funciară.15%. În literatura de specialitate (Guş. sau să le încaseze personal. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare.15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. 200 kg/ha cartof etc. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere. 52 kg/ha porumb. fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. Palamaru şi Dârja.(CP + K1 + .Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. care oferă într-o formă uşor accesibilă.

categoria localităţii. 200 kg/ha cartof. vârsta ei şi procentul de goluri. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. Vb este valoarea venitului agricol impozabil. uneori. echiparea tehnico-edilitară a terenului. pe judeţe. folosinţa terenului.din valoarea producţiei. precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). 63 . Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. 52 kg/ha porumb. respectiv arenda. cea de paie). caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. VP este valoarea producţiei. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). în Uniunea Europeană. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. din analiza pieţei. respectiv categoria localităţii. În prezent. calitatea drumurilor. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. reţeaua de transport. fiind stabilite 5 astfel de zone. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. distanţa faţă de localitatea respectivă. amplasarea terenului faţă de localitate. înmulţind deci venitul net anual cu 25. venitul impozabil sau valoarea producţiei. 16 kg/ha floarea soarelui. se pot obţine din acte normative. producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară.. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. soluţii care nu corespund realităţii din teren. Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V.socială. Din păcate. sau pe grupe de judeţe. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat. Valoarea se calculează pe 25 de ani. etc. existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente.

2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. Lazăr. de bonitare. 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. 2000. 2004. 1999) pe zone (Preţul pământului în România.Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. Tabelul 6.

Tabelul 7. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale. 1 şi 4 pentru vii. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. în mii ROL pe hectar. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7.

000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8. îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului. densitatea populaţiei rurale. adesea sensibil. gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare. 66 . • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200.00 Cum s-a menţionat şi anterior. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei.00 4. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. cum ar fi zootehnia.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001). oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară.00 1. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole.10 1. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii.00 5. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200.00 3.

5 13.SM CS.0 35.TL SV AB.0 9.7 8.9 18.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.4 86.7 43.7 34.4 19.9 22.8 18.2 23.6 23.5 22.2 37.2 13.5 45.BH.9 16.2 22.3 46.7 39.1 80.2 74.2 5.1 12.MS.BZ.2 41.7 16.IL.VL Moldova . 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .GJ.9 89 71 56 37 53 8.5 20.2 15.0 52.9 34.MM.1 30.CV.4 30.0 71.2 32.9 57.CJ.GL.6 10.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.0 31.3 9.9 47.7 34.5 24.0 56.4 51.1 123 23 74 36 138 8.0 38.3 19.8 6.7 6.NT.0 8.GR.1 10.4 24.7 33.5 25.TR.7 15.5 10.0 37.3 6.1 12.6 4.1 47.6 36.0 367 20.8 35.SB BN.2 60.6 6.6 4.8 80.0 23.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.8 44.0 21.DB.I F.HD.VS CT.0 38 62 30 22 31 68 12.4 10.5 87.DJ.7 45.5 89.6 10.BV.7 7.4 13.5 41.4 8.8 17.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.PH.8 7.0 8.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.2 35.7 4.6 13.9 27.4 6. zona colinară MH.CL.zona colinară Moldova .3 32.5 12.9 5.2 11. HG.1 32.5 34.8 22.7 7.VN BT.1 36.AG.4 24.TM * Bohatereţ.0 12.9 5.0 40.5 28.2 861 172 171 244 324 22.2 27.OT.4 28.5 48.0 23.2 29.SJ AR.6 5.0 36. 1999 ** Lupan.IS.4 78.4 10.0 18.3 38.1 6.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .9 11.0 37.0 12.

Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. Astfel. aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. Producţiile potenţiale. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. 2000. nu se practică preţurile cele mai ridicate. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate. şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. V(p). V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. Lazăr. dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. P(l). pentru diferite folosinţe agricole. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). Câmpia Română sau Banatul. Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. 2f3. V(v). 2001) arată diferenţe sensibile. faţă de exemplu în zonele colinare învecinate.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. P(g). pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. după cum urmează. V(g). cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. Producţiile potenţiale [P(a). In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. V(l). cele din Tabelul 9. dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. echivalate în kg/ha grâu.

Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. 69 . Renta funciară şi rata dobânzii. 1546/2004. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. ambele ăpreluate din H. echivalent grâu. nr. ca şi preţul minim de referinţă al grâului.G. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii. se pot desigur modifica anual.

locul de viaţă al acesteia. staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. în lei/hectar. se estimează. pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. 1977). cât şi în acte normative. faciesuri (în funcţie de rocă. • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. Printre acestea. rocă. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă). Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. (1964. • staţiuni de câmpie (CF). Staţiunile forestiere sunt numite.3. estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. ea incluzând elemente de relief. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). la un prim nivel (tipuri de staţiuni). sol şi climă. aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. Astfel (Târziu. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. relief. staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. 1997). Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. într-o formă mai detaliată.

D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). iar dobânda 10%. referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. C(u). P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6). coeficient de utilitate. principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1. şi R2. 71 .V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). rata profitului a fost considerată 25%. referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4).. R(PF) este rata medie a profitului (%). iar R(D) este dobânda (%). V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b).

Rome.000 (1975).. National Resources Conservation Service. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.325. Ciurea I. Food and Agriculture Organization. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 365 . Soil Conservation Service. Dobrescu N.. Bulletin no. Washington DC. Ştiinţa solului. Irrigated land use”. United States Department of Agriculture. (1997). Washington DC. (1983). Soils Bulletin no. pag. 123 pag. Raport tehnic. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). 135 pag. 3 vol. 72 . Handbook No.. Merce E. 231 pag. 96 pag. Bucureşti. Teaci D. pag. 24 pag. V. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. Soils. Bucureşti. * Raionarea pedoclimatică.. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Bucureşti. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. 281 . Washington DC. Soil Conservation Service. Institutul de Economie Agrară. Alecu I. Pană D. Soil Conservation Service. * Land classification (1953). vol. Rugină V. Management în agricultură. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 146 pag. 72 pag. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983). 31 . Institutul de Geodezie. 55. United States Department of Agriculture. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). 32. pag. * Soil rating for plant growth (2000). United States Department of Agriculture. Bul. Bucureşti. 18.44. * Preţul pământului în România (2000). 18. Soils Bulletin No. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz.. * Soil Survey Manual (1993). Bucureşti. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. Rome. * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). Handbook No. Sâmbotin L. 766 pag. Ceres. nr. 52. 173 pag. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). 29 pag. 550 pag. * Soil Survey Manual (1951). 1-2. 237 pag. Chişinău. Berlin. Dimo”. Rome. 352 pag..395. Food and Agriculture Organization. 29. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie... 3 volume. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. Bucureşti. In “Bureau of Reclamation Manual. Fotogrammetrie. Washington DC. (1994). * Bodenschätzungsgesetz (1934). * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. United States Department of Agriculture. Ed. Food and Agriculture Organization. United States Department of the Interior. Bold I. Andreiaşi N. A.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976).

153 pagini. Burt M. pag. (1964). Ed.. vol. 53 . Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. 3. Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului. Timişoara. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. Chiriţă C.852. Timişoara.. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar.. 11. (1996). vol.189. (1959). 5...38 (1970). Teaci D. Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. pag. Edt. vol. Canarache A. Analele ICIFP.16. Burt M. Ed. Onofrei C. şi colab. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. Chişinău.8. Ed. 157 pag. nr. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură. Bucharest. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. (2001). Iaşi. Rominger E. Crişan I. Ştiinţa solului. Munteanu M. 407 pag. (1973).D. nr. vol. fundamente tehnice şi economice. (1968). vol. Tănase Gh. pag. Burt M. Băbuşanu V. Burt M. Gusar Gr. Chivu D. 39 (1971). 797 ..Andreiaşi N.S. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. 323 .. RSR. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Bucureşti. Iaşi.M. Dumanski J.220. Russkii Cernozem. Acad.. Crăciun A. 44. Pontos. (1977). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. nr. Brassay A. Teaci D. judeţul Maramureş. Seria Pedologie. vol. Geodezie. 103 pag. Edit. Sectorul agicol Ilfov. (1999). vol. (1970). (1972).829.63. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. (1999). 10C. 427 . Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Studii şi Cercetări Agricole. Dokuceaev. Costea C. (1961). vol. Terra Nostra. Staţiuni forestiere.. V. 5. Cerbari V. Soil Use and Management. Edit.. (1975). A92. V. Ştiinţa solului. pag. Corbeanca. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice.432. Burt M. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation.A. pag. Bold I. 8. pag. (1964). (1989). Cârstea St. (1990). Transactions 8th International Congress Soil Science. pag. 5. Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. (1972). (2001). Seini. vol.P. Burt M. Asvadurov H.331. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. 32 pag. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. (1883). Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. Bohatereţ V. Stiinţa solului. vol. Canarache A. pag. 37 . Mirton. Bucureşti. Renta funciară. Note de curs. 1. RSR. 41 (1973). Organizarea teritoriului. Solurile. (1971). (1969). Cadastru şi Organizarea Teritoriului. Cârstea St. Stângă N. Chiriţă C.46. 847 . nr. 3-4. Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole.41. Sankt Petersburg.A. (1980). 4. 35 (1967). 727 pag. Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală. Acad. pag. pag. Probleme agricole. pag. 29 . nr. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie.109... 73 . 10. D. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. şi colab. 205 . 102 . vol. pag. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. 181 . porumb şi floarea soarelui. 9 .. 3 . Kiss A.

Brio Star. Stiinţa. 151 . Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. (1974). vol.. Jurcuţ T. 195 . 40 pag. A. W. Institutul de Geodezie. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României. partea a II-a. Marian A. (1976). Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Red.. Kovács J. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. 4. Garcia-Paredes J. Piteşti. Curierul ASAS. Ed. Vîsşaia Skola. R. Circular 1156. USAMV Bucureşti. PUDOC. 21 pag.282. (1960). Tehn. University of Illinois at Urbana . 271 pag.. Burt M. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului. D. Lecţiuni elementare de agricultură. Teaci D. 21 pag. vol. 85 pag. 212 pag. Zaradny H.. H. trecut. Neacşu M.204. Teză de doctorat. Leşanu P. Lupan N. Prop. Gavriliuk F. 19 . Curs evaluator funciar. Pope R. (1999) Agricultura României. Tipografia Lucrătorilor Români. Bonitarea economică a solurilor.. N.. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. 189 pag. Ionescu S. J. (1978). Bucureşti. M. Predel Fl. (2002). 157 pag.. Soil Conservation Service. (1977). Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole.000. (1966). 253 . (1870). Isac I. Drăghici D. Bucureşti.. 210. 50 pag. (1998). Montgomery P... I. 74 . pag. Botezat V. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Moscova..22. 344 pag. 1. Ia. Georgescu Sc.170.. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. Jansen I. Georgescu Sc. Soil productivity in Illinois. Agro-silvică. pag. (coordonator) (1983). pag. D. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România. Land capability classification. Agric. A. Bucureşti. nr. AS.. Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. pag. Lazăr Tr. T. (2000). nr.Champaign. Lang J. Aprecierea economică a terenurilor agricole. Washington DC. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. viitor. (1964). Simulation of field water use and crop yield... Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. Ghinea P. Kowalik O... Riabânina L. vol. (1933). Hartia S. (2000). Ed. 580 pag. Alexander J. Olson K. Klingebiel A... Fehrenbacher J. H. (1961). Ionescu de la Brad I.. 64. Bucureşti. Hălmăjan V.Feddes R A. Andreiaşi N. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Ray B. (2001).. Ed. Vlad V. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur. (1979). Renta funciară şi preţul pământului. (1997).. Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator. (1978). Handbook No. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Chişinău. Tutunea C. Guş P. Indicatorii biologici. 4. J. Agricultural Systems. Luneva P. Suceava (manuscris). 42 (1974). Wageningen.. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. Tapalagă M. Georgescu Sc. Bucureşti. Bonitirovka pociv. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului. Seceleanu I. prezent. Fotogrammetrie. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. 202 pag.. B.

nr. M. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. 21 . Oancea C. 5-6. I. Amenajarea. studiu ecopedologic. nr. 49 pag.. A. vol. D. Ceres. (2001). Hadley C. Olson K. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. G. M. pag. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (2004). 200 pagini. Mihalache M. Olson K. M. University of Illinois at Urbana . 28 . Ed.. 3.... Popa V. I. Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. 75 . nr. Helicon. 2-3. Stiinţa Solului.78. Otiman P... importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere.. 4.. pag. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole.Champaign. Bulletin 811. nr. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Agroprint.33.67. (2002). Ştiinţa solului. Mielcescu A. (1986). 34. Vasu Al. N. 47. 30C. (1980).. 4. Miclea M. (1978). Carmer S. Garcia-Paredes J.Champaign. C.29. pag. (1993). Deva. Stiinţa solului. Podgoria Ştefîăneşti. pag.. (2001). Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. Patriche C.. University of Illinois at Urbana . University of Illinois at Urbana . 271 pag. 63 . Kovacs A. pag. Otiman P. (2003). pag. 688 pag. Ştiinţa solului. (1987). Zanelli S.69. Risoprint.. Dumitrescu Fl. Cadastrul şi cartea funciară.158. nr. Constanţa. Bulletin 752. 82 pag. Ed.. 301 310.Champaign. Neacşu M. vol.. vol. Cluj-Napoca. Bonitare. (1989). W. (1995).. Toti M. 242 pag. 245 pag. Lang J. (1979).. Gh. un nou indicator ecopedologic. (1978).16. pag. Bulletin 810. V. 151 . Rejesus R.. Iaşi. (2000). Lang J. Maxim N. Stiinţa solului. Oancea C. R. nr. Argilozitatea aparentă. nr. Munteanu M. Măgurele-Braşov. ALL.. Rapaport C.. Edit.Mausel P. Parichi M. Cardaşol V. Măgdălina I. 3 . (1999). Timişoara.. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor. Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . Andreiaşi N. (1994). Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente.. Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani. Palamaru M. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului. Timişoara. 19E. Neacşu M. (1981). Corvin. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. 4. Munteanu M. 240 pag. (2000). Teaci D. Patriche C. Ed. Ed. Evaluarea bunurilor imobiliare. Majchrzak R. Bucureşti.. Stiinţa Solului. Cardaşol V. 3 . Dumitru E.. organizarea şi sistematizarea teritoriului. Mielcescu A. Popovăţ A. Economie rurală. 366 pag. Edit. şi colab. Răuţă C.. Ed. Runge E. E. Terra Nostra. Neacşu M. pag. Bucureşti.. 3 . (1975). Dârja M. pag. R. Kovacs A. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol.. Woolery M.. 70 . I.Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. (1980).18. 21 pag. Popa V. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. Gh.. V. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Average crop. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov.

Debaveye J. Munteanu M. Storie R. Teaci D. Stan M. Gh.. NATO . Bucureşti. L. Berkeley. Bulletin No. Wheat growth and modelling. 102 pag. 12. An index for rating the agricultural value of soils. 44 pag. Teză de doctorat. Agricultura şi silvicultura românească 2020.. (1999). 191 . pag. 41 (1973). Timişoara. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. California Agricultural Experiment Station. Bonitarea terenurilor agricole. Bucureşti. G...22. Bucureşti.. nr. Seceleanu I. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Handbook of soil evaluation.. 40 . Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. 161 pag. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului.Moldova. 1. 79 93. 394 pag. Vlad V. (1966). pag. Berlin. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Bucureşti. Ionescu Siseşti. Bucureşti. (1928). K. Bucureşti.. Soil Use and Management. Regimul aero-hidric în sol. 50.195. Voiculescu N.. Puşcă I. USA. Predel Fl. şi colab. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole. Autoreferatul tezei de doctorat. Teaci D. Puiu Şt. Ceres.65. 488 pag. 164 pag. (1990). Crăciun C. Ionescu Şişeşti. Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole. nr. CA. Sys C. 4.. Teaci D. E. (1960). Rothkegel W. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. Curierul ASAS. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . Ceres. 556. Teaci D. Fry şi T. Rossiter D. Probleme Agricole. pag. Land evaluation. vol. vol. Bucureşti. Ed. vol. 6. 255 pag. Teaci D. 296 pag. (1980). (1963). (1990). “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. (1991). pag. (2001). E. Ed. (1990). In: E. 13 . Pedologie. 55 pag. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Teză de doctorat.ASI Series. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50. 3-4. Raport tehnic ICPA. Omniapres. Teaci D. (1980). Ştiinţa Solului. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu.. 7 . 522 pag.. Simota C. Ceres. Dumitru M.000. Ceres. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. partea a II-a. Van Ranst E. Ştiinţa Solului. pag. Bucureşti. Târziu D. H. Richie J. Atkin (editori). Canarache A. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă.20. (1992). Ed. Lungu M. Cojocaru G. (1966). 229 pag. Ed.. Tapalagă M. (1933). University of California.Popa V. factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Edit.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. nr. Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. 52 . Storie R. vol. Lazăr C. (1985).. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. A user-oriented model of the soil water balance in wheat.43. (l964). Teaci D. 132 pag. GNP Minischool. Belgium. Untaru G. (1997).. (1997). Bucureşti. SIBIL. Bonitarea terenurilor agricole. 76 . Teaci D. (1998). University of Ghent. (1970). pag. Ştefan C. Ed. (1997). Pedologie şi staţiuni forestiere.ecologice. (1975). Ştefănescu S.

249 . Burt M. vol. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. (1964). Bucureşti. vol. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România. 33 (1965). 33 (1965). 113 . pag. Ed. pag. 413 . Burt M. 44. Teaci D. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Seria Pedologie. vol. Maxim N. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R.113.408. pag. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200.140. Teaci D.Teaci D.. (1993a).. Organizarea integrală a teritoriului. Amzăr Gh. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole. Analele Secţiei de Pedologie ICCA. Constanţa. Voiculescu N. şi colab. M. Teaci D. 43.247. Predel Fl. vol. 1 . 231 . 2.. vol.218.. vol. Teaci D.. (1981).. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole. 389 . Teaci D. 93 . Munteanu M. 151 .54. (1966). Popescu I. 40 (1972). Morgenstern S. 130 pag. (1974).. Popescu I.. pag. Tehnică Agricolă. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. 105 .. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. 853 . din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene. (1970).165... Burt.2. pag. 34 (1966).R. Bucureşti. 44 . vol. 157 . vol. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. Burt M. vol. 30 (1962)... 39 (1971). Bucureşti.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Popescu I.174. Voiculescu N. Filip M. Teaci D. Burt M. vol. 37 (1969).864.. Predel Fl. 203 . Teaci D. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Bucharest. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Burt M..330. 5.. 8th International Congress of Soil Sciene. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole. Teaci D.P.000) pe judeţe.. (1970).. 37 (1969). Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. 77 . Timaru Gh. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi. Bucureşti. (1972). vol. (1978).. 11. (1962). Amzăr Gh. Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne.. pag. (1966)... Amzăr Gh. Nastea St. Burt M. Teaci D.266. Schuster M. nr. Burt M. Puiu St. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. 78 pag Timaru Gh. Seria Pedologie. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne.. nr. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Voiculescu N. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. 19E.. vol. Secţia de Pedologie. (1993b). vol. pag..426. Teaci D. pag.. Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole. (1978). Popescu I. pag. Teaci D. Teaci D.. Tutunea C. pag. vol. pag. 20. Voiculescu N. Teaci D. (1973). Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. pag. Teaci D. (1980). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (1963). Hartia S. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. 315 . (1967). Savopol L. Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. Raionarea pedoclimatică a Olteniei. Ştiinţa Solului..102...

nr. Vlad V. Vlad V. 51 . 166 . Iaşi. Vlad V. Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole.. (1989). pag. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. Vlad V. Vlad V. 4. Vişan I. 13 . Bucureşti.174. 2. Tutunea C. pag. Ştiinţa solului. (2001b). vol. pag. (2002). 29D. 273 . sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole. 35. şi colab. Voiculescu N. seria A. vol.67. Stiinţa Solului. 88 . 30B. 239 .. 77 . Vlad V. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor.276. Munteanu I. pag. nr. Teză de doctorat. Vlad V. Timişoara. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.162.. Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. 145 156. Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor. Teaci D. Ţărău D.252. Edit. N. 143 . pag.. scara 1:200. 34.99. (1971). Ţărău D. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. vol. 1. nr. Voiculescu N. Popescu A. nr. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1983a). Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. Teaci D.60. Ştiinţa Solului. 171 . Reacţia solului. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris). 141 . Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. 332 pag. Uruioc St. vol. vol. (1997). Voiculescu N. vol. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. Vlad V. (2001c). pag.. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.. pag. 358 pag. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi.160. vol. Bucureşti.150. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului. 52 . (1988).. Stiinţa Solului. Ionescu Şişeşti. Romanian Agricultural Research nr. pag.91. vol. nr. 2. vol. Piticu S. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. (1994). 146 . Uruioc V. (1998). Evaluări agricole. Teză de doctorat. 211 pag. Ţărău D. 49. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. 36. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. Solness. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului. 30. (1996). pag. 192 pag. pag. Vlăduţ M. Ţărău D. (1989). Voiculescu N. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (1987).Treta D. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh.. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land.264. 26B. Vasile C. 29D. 28C. 1-2. Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole.. 78 .. vol. (2000). ANCA.14. pag. pag. (1997). Ianoş Gh. (2000). Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat.000. Ionescu U. SPED-1.. (2002). (2003). Requirements for the decision support systems for land management. (2001a). Stiinţa Solului.

Legea (nr. 8/2000. Păduraru I.40. Ştiinţa Solului.. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. 3. Lucrări Ştiinţifice.. pag. 4.. Stefănescu S. (1993). 381 . vol.. Voiculescu N. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului. Demeter T. Zambrowicz E... 31 . Iacob V. G. Legea (nr. 430/2001. pag.. Rostock. pag. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Cercetări privind sistemul sol .. Der isolierter Stadt. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Bălăceanu V.. Monitorul Oficial nr. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1989). 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului.. Popescu I. Ştefănescu S. Voiculescu N. EPIC. 56 . II. Bădescu Gh.. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. vol. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr... 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole. Puiu St. Hotărârea Guvernului nr. Craioveanu Gh. 30 . (1961). 90. (1989). 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. Ştefănescu S. 1. Monitorul Oficial nr.plantă la coacăzul negru.. Amzăr Gh. Popescu I. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. (1992). 4. vol. Iacob V. (1983b). Hotărârea Guvernului (nr. T. 140/1994. Roman I. J. Legea (nr. 8/2001. Dyke P. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică. 141 . Ştiinţa Solului.36. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. pag... Voiculescu N. Monitorul Oficial nr. vol. 105 . Andreiaşi N.. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti . pag.. Monitorul Oficial nr. Ştiinţa Solului. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. Voiculescu N. 140/1999. Stefănescu S. Voiculescu N. (1983d). 890/2005. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol. (1987). Monitorul Oficial nr. Voiculescu N. Renard K. Hotărârea Guvernului (nr. Teaci D.37. pag. Williams J. Amzăr Gh. 911/2004.. Jampa A.151. nr.. H. 145 . 259/1991. (1983). 219/1998) privind Regimul concesiunilor.383.48. I. 52. Journal of Soil and Water Conservation. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi.. R. 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000.150.Gorj. Voiculescu N. Teaci D. 28 . Monitorul Oficial nr. 79 . 39 ..Voiculescu N. Craioveanu Gh. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat..64. 1-4. Monitorul Oficial nr. nr. (1842).. Monitorul Oficial nr.. Popescu I. nr. Crişan I. pag. Legea (nr. Von Thünen. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi..111. Popescu I. pag. 47.. (1983c). Ştiinţa Solului. nr. Stiinţa Solului.. 67. Hotărârea Guvernului (nr. Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Monitorul Oficial nr. nr.. 2. Popescu I. Puiu St. pag. 45. şi colab.

1/1998. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. Monitorul Oficial nr. Ordinul MAAP (nr. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. 266. republicată Monitorul Oficial nr. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. modificată şi completată în 1998. 36/2002. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. Ordonanţa de urgenţă (nr. Monitorul Oficial. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. 789/2001. Legea (nr. 212. Ordonanţa Guvernamentală (nr. Monitorul oficial nr. 175. Norma metodologică nr. Monitorul Oficial nr. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. Monitorul Oficial nr. 16/1994) Arendării. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. 911/2004.Legea (nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Ordonanţa de urgenţă (nr. 61. 74/2002. 408. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. Monitorul Oficial nr. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. Ordonanţa Guvernului (nr. Legea (nr. Ordinul Guvernului nr. 498/1998. 598/2002. Monitorul Oficial nr. 223. Monitorul Oficial nr. 91/1994. Monitorul Oficial nr. Ordinul MAA (nr. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. Ordonanţa nr. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. Legea (nr. Monitorul Oficial nr. Legea (nr. nr. 80 . Ordinul MAAP (nr. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. 18/1991) Fondului Funciar. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. 36 din Legea 18/1991. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Ordinul MAP şi MAAP (nr. 430. 37.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful