BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. având deci aceeaşi stare de calitate. la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. este necesar să se refere la o parcelă cadastrală.. respectiv a pajiştilor. dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. Sub acest aspect. geomorfologia. climatologia. chiar în cea mai restrânsă. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. care succede bonitării cadastrale. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. . Rolul principal revine fără îndoială pedologului. sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). Evaluarea (bonitarea economică). în special: • • • • ştiinţa solului. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). etc. 1966). Cu alte cuvinte. In oricare din concepţiile de mai sus.Lucrările de cadastru în general. In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci. ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). ştiinţa formelor de relief. Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). hidrologia şi hidrogeologia. respectivă. rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. proprietatea. apropierea pieţelor de desfacere etc). Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). pedologia. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. 5 . horticultorilor. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. bonitarea cadastrală. rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). la o proprietate. plantaţiilor viti-pomicole. participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia. fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. Pe de altă parte. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice. ştiinţa climei.

agronomia. economia şi sociologia. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. a celor de piaţă. respectiv horticultura sau silvicultura. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. 1966). ştiinţele mediului înconjurător. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. Acest caracter. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative.De asemenea. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii. protecţia mediului înconjurător etc. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . la intervale de 10 ani. Pe de altă parte. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. ci caracter local sau naţional. caracter universal. cel puţin în etapa actuală. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. printre care.

Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. de referinţă. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. şi ca atare bonitarea. cadastrul. îndeosebi a terenurilor agricole. Bonitarea. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. 1b. practic nu au existat. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. 7 . inclusiv cadastrul calitativ agricol. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. în sensul restrâns al termenului. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar. a terenurilor agricole. cel puţin aproximative. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. atât cea cadastrală cât şi cea economică.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. In economia socialistă cadastrul. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. şi deci bonitarea economică. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. ci despre aprecierea unei valori economice. In economia capitalistă. principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. Conform principiilor economiei libere. 1c. bazată pe proprietatea individuală. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă.

motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010.. Astfel. • metoda capitalizării veniturilor. mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. • Metode bazate de indici. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. • Metode de bonitare cantitativă. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. EPIC (Williams şi colab.. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. De asemenea. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. fără a se calcula însă note de bonitare. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. 1985). 1978). cel puţin 8 . Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. • Metode de bonitare parametrică prin însumare. în Republica Moldova. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. precum şi unele metode propuse. deoarece acestea nu pot fi create de om. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate. 1992). de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota. în USA. ca şi cele precedente. 1983) şi CERES (Richie. Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). dar nu generalizate. Printre aceste modele. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. corecte şi permanent actualizate. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. în România. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip.

în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. Astfel. 1961). 1970. metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. Pe plan mondial Activitatea de bonitare. Miclea. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole.a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. 1d.a clasa a III . dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. necantitativ. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. 1995). Cerbari.a clasa a IV . precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. Intr-o formă organizată. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. 18 în principatul Milano. printre care Gavriliuk (1974). Ulterior. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative. aşa numitul concept al pedologiei genetice. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . a existat într-o anumită formă încă din antichitate. Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri.pentru terenurile agricole şi forestiere. repartiţia şi caracteristicile solurilor. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. 1980). apoi în imperiul German. 2001). In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori. In Rusia. Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. aceste preocupări apar în sec. conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. 1997.

20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului. viaţă sălbatică. capacitatea de plată fiind de 12 . inclusiv cele privind aplicarea apei.12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie. un hidroameliorator şi un economist. a elementelor economice.a clasa a VIII . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate.a clasa a VII .5 . să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV . criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente. îndeosebi. 1993) se defineşte nota de productivitate. lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog.• clasa a V . păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni . puternic erodate.a • • • clasa a VI . resurse de apă sau în scopuri estetice. cu o capacitate de plată de 7. 1953). păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni. Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. exprimată în procente faţă de 10 .a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni. livezi etc. • clasa a VI . fâneţe. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification. fâneţe. insuficient drenate etc. In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 .a clasa a V . respectiv producţia prognozată pe un sol dat. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate.) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată. stâncoase. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare. Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi.

se disting 3 clase. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. 2000b). 2000). In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. grâu. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. 1989).. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. 1983). Datele se referă la culturile de porumb. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. Un astfel de studiu (Mausel. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. mediu şi redus. de exemplu. Recent. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport. Ulterior. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. distanţa faţă de zonele urbane. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. potenţial ridicat. şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. Sunt prezentate valorile medii respective. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. astfel încât el nu 11 . Fehrenbacher şi colab. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. impactul culturii istorice. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. stabilirea impozitelor. determinarea dimensiunii minime a fermelor. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. Printre acestea. fizice şi chimice ale solului. ovăz. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. mijloacele de transport. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. soia. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. 2000a. 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. impactul asupra mediului. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”.

SRPG (Soil rating for plant growth. panta terenului.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. 2000). Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. sub formă procentuală. subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. caracteristici privind apa solului.90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. 1991). Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. proporţional. Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. relieful). componente chimice toxice.20 puncte. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. şi anume grosimea solului şi permeabilitatea. In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. salinitatea. Acestea se referă la soluri scheletice. 55 . pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată.75% din recolta maximă din ţară 12 . turbe. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. moderată şi redusă. Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. reacţia solului. 1976). textura şi structura solului. Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. conţinutul de elemente nutritive. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori. fără a se mai trece la calculul descris anterior. băltiri permanente şi altele.. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. notate cu 0 . 75 . 1985) au fost discutate ulterior. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). clima. O metodologie recent elaborată în USA. Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. reacţia. care ia în considerare 4 grupe de factori. astfel încât suma lor să fie 200. profilul fizic al solului. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. între 5 şi 100 de procente. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj.

• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. cea mai favorabilă. prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului.55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. conţinutul de humus. Ea are un important caracter participativ. iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă. adâncimea apei freatice. textura stratului arat. 30 . La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. pentru fiecare teren. Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. salinizarea. densitatea aparentă. 13 . textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. prezenţa alunecărilor de teren. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. 5 grupe. între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură. loess şi materiale aluviale foarte favorabile. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. separându-se faze de evoluţie. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. gleizarea. prezenţa proceselor de colmatare. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. deci în total un număr de 13 faze. In continuare. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani. faza 1 (soluri bogat humifere. Revenind la Germania. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă.10 puncte. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. grosimea orizontului cu humus. în genere de câte 8 . conţinutul de schelet. textura. adâncimea la care apare carbonatul de calciu. gradul de eroziune. pe criterii oarecum subiective. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. pseudogleizare). nelevigate profund. 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. de relief. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). cu proprietăţi fizice favorabile). un număr concret de puncte între aceste limite. alcalizarea. specialistul evaluator urmând să aleagă.

putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. 1970). cartof. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. între 0 şi 50. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv.Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. bazată pe studiile pedologice la scara 14 . Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci. iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. vii. Teaci şi colab.. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună. luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. generalizat la acea vreme în Transilvania. clima. bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925). Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. 1966). Ion Ionescu de la Brad (1870).. In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. sfeclă de zahăr). 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia. iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu. (1972). O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’.sol optim şi în cel sol optim . respectiv adâncimea apei freatice. 1980). metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. floarea soarelui. unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. In aceeaşi perioadă Burt (1970. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. Banat şi Bucovina. păşuni. livezi). 1975). stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. 1c2. Vasiliu (1936). cu caracter oarecum experimental. Teaci şi Burt (1964.sol excesiv degradat). Hartia (1966). condiţiile hidrologice. Drăgan (1934). Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. Grinţescu (1936). relieful. cu contribuţii ale lui Crişan (1959). excesul de umiditate de suprafaţă. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . porumb. desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan.. 1966. fâneţe. respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale. iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . Burt (1970).

scara 1:50. respectiv distanţa şi starea drumurilor. De asemenea.. 1987). 1987). cartof (Maxim. zona Siret . Costea şi colab. o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. pajişti (Neacşu şi colab. 1975). arbuşti sau cioate. O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. 1968). 1975). 1963. mărimea şi forma parcelelor. Voiculescu şi colab. 1975). Teaci şi Burt. Ţărău şi Teaci.. Popa. sudul ţării (Teaci şi colab. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. care va fi descrisă în detaliu ulterior. 1978. arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. 1994). Vrancea (Munteanu şi Rapaport. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru.. 2001b).000. 1966.000 (Raionarea pedoclimatică . este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. Giurgiu (Parichi şi colab. Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci. 1990). 1990). Voiculescu. porumb siloz (Andreiaşi şi colab. judeţele Satu Mare (Asvadurov..1:10. 1995). adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. 1974. 1975). 1966. (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat.. sistem caracteristic etapei respective. 1983d. ale principalelor culturi. 1970). (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. 1963. 1967).. Oltenia (Teaci şi Burt.. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1961. uneori şi cheltuielile de producţie. Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. Burt şi Munteanu.000.. 1989. 1975). 1970). 1980). 1971.. 1980). 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. Neacşu şi Mielcescu. Teaci şi colab. 1981. folosind o metodologie economică specifică. sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. Popa şi Stan. pentru judeţul Bihor. arbori. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics. 1983a. O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. 1982. 1981.. Burt şi colab. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective.Moldova (Predel. (2001). 1978. 1979. 1989). Teaci şi colab 1973. 1987. 1970. care au fost sintetizate la scara 1:50.. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab.. Teaci şi Burt. pietre. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. 1987. 1980). 1983b.. 1972.. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. 1986. 1978.. 1983c. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. iar Hălmăjan şi colab. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. Iaşi (Tutunea şi Teraci. 1978. 1975. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi. 1980. conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă.. 1980). 1989. 1971). Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab.

V.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. arbuşti şi cioate. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 . folosirea apelor uzate. salinitate. improprii folosirii ca arabil.(a1 + ∑ a i ) * (2 . arbori. fragmentarea microreliefului. 1964. prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. terenuri cu gropi. a9 . livezi). In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului. aciditate. 1964). pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II . Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . similară celei din USA. îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. iar produsul lor este un indicator independent. 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. vii. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. Fotogrammetrie. exces de umiditate. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. a2 . Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. mărimea şi forma parcelei. 1987). ele se clasifică în 3 clase. amenajamente silvice. recultivarea terenurilor degradate antropic. deponii sau halde). In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. a 1 . combaterea eroziunii. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. 1983). pietre. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. ale solului şi terenului. cantitative. pajişti. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. Criteriile de includere a unui teren în clase.indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. combaterea poluării.. precum şi pentru desecare/drenaj. vii. In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. diferenţiate pe baza înclinării pantei. In acest cadru. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960. KP . orezării şi sere sau solarii. dar adaptată condiţiilor specifice locale.producţiei). irigaţie. Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. livezi. subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete.KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. Cârstea şi Tănase. acoperirea terenului cu muşuroaie. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. Ca urmare.

iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. vii. 1987). Vlad (1997.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice. forma şi gradul de comasare al parcelelor. 1997. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. De asemenea. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală.V de bonitare. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. în acord cu metodologia de bonitare curentă.. In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. 17 . care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare.X. 1997). producţii şi venitul net. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. Marian şi colab. desecare/drenaj. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. numit DexTer.. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. 2001a. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. livezi şi pajişti. combaterea eroziunii). Au fost stabiliţi. Din aceste calcule. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. câte una pentru fiecare clasă de valori. precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab.

. Ţărău. Timaru. 2000. 1995. Hotărârea de Guvern 1546/2001). Agrochimie şi Protecţia Mediului. în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994. Bohatereţ. 1999. 18 . 1993a. un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991. Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. 2002. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. uneori chiar contradictorii. 1999. Pălămaru şi Dârja. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). 2002. Ordonanţa Guvernului 36/2002). 1999. Canarache. Bold şi Avram. şi monitorizarea calităţii solului. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. Alecu şi colab. Otiman. 2003. Vlad. 1999. 2002. Chivu şi colab. 1993b. Patriche. 2001. 2002.Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. Guş. despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. În prezent. Vlăduţ şi Popescu. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). (1964. care îşi propune să unifice aceste aspecte. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. 1996. 1997. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . În acelaşi timp. 2003. Miclea. Mihalache şi colab.Dezvoltare pentru Pedologie. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Hotărârea de Guvern 59/1994). O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). Teaci. arenda (Legea 16/1994). 1980. 1979. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. Puiu. Măgdălina. 1994. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură. 2004). concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998).

În ceea ce priveşte terenurile forestiere. are la bază prevederile Ordinului 101/2001. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . NB(v). 2a. Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene..2. aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. respectiv cea elaborată de Teaci (1975). ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. NBc(l). diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. în prezent agricole. se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. NB(p) pentru păşuni. situate în intravilan. notele respective fiind marcate cu NBi. este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. NB(f) pentru fâneţe. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. 1987. combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. NB(l). Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . pentru un teren dat. Notele de bonitare naturală. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. a tuturor acestor coeficienţi. Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală.vegetaţie. pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). NB(f). Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. În final.. (g) pentru grădinile de legume. în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. NBc(v). sau cele corectate unde a fost cazul.vegetaţie: NB(a). NBc(p) sau NBc(f). Prin multiplicarea. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă. × B17) × 100 19 . Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. NB(v) pentru vii. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). iar a produsului lor cu 100. În continuare. în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore. Valoarea terenurilor. NB(p). (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren .

B2b B3a . 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a .B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori. pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .B3b B5 B6a .5 până la peste 10. De exemplu.B6b B7a . roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice).B7b B8 B9 B10 B11 B12a .B1b1 B2a .Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază. pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice. pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3.B3b B4a .B12c B13 B14 B15 B16a . pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului. Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia.

mazăre şi fasole. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. păşuni. Folosinţele şi culturile considerate. păr. sunt date în Anexa 1. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . prun. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). cu însuşiri proprii. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. este acordat. lucernă. reacţie neutră. porumb. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol. cireş şi vişin. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. cânepă. legume.2 m) şi alţii). fie unei clase cu valori intermediare. orz. folosinţe şi culturi. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. piersic. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi. soia. sfeclă de zahăr. adâncime mică a apei freatice (1.4 . aşa numitele orizonturi genetice. înzestrat cu însuşirea de fertilitate. punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). Coeficientul 1. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. se calculează şi o notă medie. 2a1. fie clasei celei mai mari (volum edafic). exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). trifoi. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. floarea soarelui. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. struguri de masă. in pentru ulei. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. orz. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. cais.1400 mm. pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). corespunzători diferitelor clase de valori. secole sau chiar mai mult. in pentru fuior. fâneţe. vii: struguri de vin. Pentru terenurile arabile. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. bine diferenţiate. cartof. acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. porumb. livezi: măr. de lungă durată. cartof. floarea soarelui. optime (textură lutoasă. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. pantă. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. conform specificului indicatorului respectiv. sfeclă de zahăr. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice.

clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. cel mult o zecime. fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. rocă. Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. inclusiv a elementelor nutritive. nu prin simpla desfacere a 22 . aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. 10 . adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. Denumirile diferitelor soluri. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. tipuri. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. de sol existente pe suprafaţa globului. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul. constituie porii solului.plantă.30% pentru apă şi 5 . este materie organică (humus). Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. relief.5% pentru materia organică. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice. din volumul lui. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol.40% pentru aer. iar restul. subtipuri etc. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. adică format din substanţe diferite. om) care afectează procesul de pedogeneză. Totuşi. cele mai frecvente fiind 45 . în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. polifazic. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. lichidă şi gazoasă) şi polidispers. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. o mică parte.60% pentru materia minerală. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri. 0 . adică format din toate cele trei faze (solidă. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. Volumul neocupat de faza solidă. timp. cea mai mare parte. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. în cea mai mare parte silicatice).alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. vegetaţie. materie minerală (minerale diverse. Din faza solidă.

Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. lut argilos.agregatelor. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0.002 şi 0.002 m diametru cuprins între 0. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. lut nisipos. Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice. orice sol conţine. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin. şi anume nisip. Dimpotrivă. adică pe măsură. cu diametrul mai mic de 2 mm. ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă.02 .02 mm diametru de 0. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului.2 mm diametru de 0. roci nefisurate şi materiale organice. modificându-se de la un orizont genetic la altul. nisip lutos. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin. 23 .2 . pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor. roci fisurate. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere. Astfel. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului.0. a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. lut. în proporţii variate.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. Cu foarte puţine excepţii. constituie materialul fin al solului. solurile se împart în mai multe clase texturale. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului. se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. bazat pe clasificarea internaţională din 1912. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină).

pentru soluri afânate (o : grâu. Tabelele B2a . lutoase. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad. 24 . 1975) In acord cu cele de mai sus.B2b în Anexa 1). micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv.8 0. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic. sol] 100 Prezenţa scheletului. grâul.1. dimpotrivă. elementelor nutritive etc. Tabelele B1a .: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. argiloasă. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. nisipoasă. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie. porumbul. bonitare 0. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util. Spre exemplu.2 1 Coef.4 0. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră. cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2. .6 0. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ.2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior.B1b în Anexa 1). deci scăderea semnificativă a volumului edafic.

65 şi 2. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. textură fină. notată cu D.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă. densitatea aparentă.6 0. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi.1.2 1 Coef. mai afânată. este masa unei unităţi de volum total al solului. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). şi. corespunzător. iar cele carbonatice practic lipsesc. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide.4 0. notat cu GT. mai tasată. porozitatea totală. cuprinse între 2.60 g/cm3. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. notată cu DA. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată. fără porii solului. notată cu PT. mai ales pe terenurile arabile.70 g/cm3. şi are valori care variază în genere între 1. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. bonitare 0. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare.8 0. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea.20 şi 1.

. 1. pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare. bonitare 0. Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului.163 × A) − PT * 100 (45 + 0. Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol. se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. mare). cum am arătat.. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă.4 0. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă.mijlocie. în lucrările de bonitare 26 .GT (%) = (45 + 0.6 0. Întrucât. dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol. Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp.. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare . se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. scade permeabilitatea pentru apă. scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor.2 1 Coef. Astfel.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate. îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia.8 0. %). slab tasate (porozitate mijlocie). şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat. mai ales în condiţii de sol umed. moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică). cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului.

producând exces de umiditate de suprafaţă. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. respectiv pseudogleizarea. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. Astfel. Totodată. depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. în perioadele ploioase. este aceea de a furniza acestora apă. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. Dacă această adâncime este redusă. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. chiar în absenţa apei freatice. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. dure. 27 . Tabelele B3a B3b în Anexa 1). adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. nu direct din sol. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. apa freatică influenţează direct profilul de sol. Dimpotrivă. precum şi în funcţie de textura solului. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. iar după aceasta ea scade. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. ale oxizilor respectivi. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). inclusiv substanţe dizolvate în apă. la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului.cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. Dacă aportul de apă este ridicat. pe soluri cu permeabilitate normală. manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă. şi prin acumularea unor concentraţii solide. în perioadele secetoase.

Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat. bonitare 0. Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului. noţiune menţionată anterior. .1.8 0. bonitare 0. .2 1 Coef.4 0. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. 1975) 1. Intr-adevăr.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb.6 0. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 .: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare.8 0.2 1 Coef. exprimată de exemplu în mm/oră.6 0.4 0. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.

.50 cm (o : textură grosieră. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie. prin activitatea microorganismelor care îl populează. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.plantă .resturi vegetale .2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea.6 0.B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare. mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor. în special azot. Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 . 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă. humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului.elemente nutritive .humus . 1. 29 .2 1 Coef. modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor. bonitare 0.sol. De asemenea. asupra reţinerii apei. dar şi fosfor şi potasiu care. Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare. (5) Humusul Materia organică a solului. a resturilor organice.8 0. parţială a acestuia.bonitare corespunzători.plantă . In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus.4 0. mineralizarea. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. rezultă din procese de transformare în sol. Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a . asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol . iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate. respectiv de pseudogleizare. humusul. chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică.

8.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină. care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre.5.. de dimensiunea argilei. Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. fie ai hidrogenului.B7c în Anexa 1). valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. în t/ha. Tabelele B7a . (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. In sol. V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante. ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. ioni-gram / litru). valori pH sub 5. Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului. iar în solurile cu reacţie alcalină. Tabelele B6a . magneziu. cu pH peste 8. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii. pe adâncimea de 50 cm. ca şi particulele organice ale humusului.B6b în Anexa 1). In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare. ai diferitelor elemente chimice.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. potasiu). aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice. şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. Dimpotrivă. dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8. Pentru compensarea lor.8 şi 8. nefavorabilă pentru creşterea plantelor. Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior. 30 . de asemenea defavorabilă creşterii plantelor. diferenţiaţi pe culturi. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. cationi. unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). In solurile cu reacţie puternic acidă. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative. sodiu.

anume azotul. poluante. în cazul plantelor. cu producţii ridicate. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial.1. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante.4 0. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd. Acestora. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). manganul.. trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . precum zincul.bonitare 0. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. practic toate.8 0.6 0. ca orice organism viu. toxice. fosforul şi potasiul. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. au nevoie pentru a creşte de hrană. li se adaugă uneori. 31 .: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele. Solurile României au. practic exclusiv din sol. Din punct de vedere practic. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici. iar în parte solubile şi accesibile.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. .5 ani. Ca urmare a celor de mai sus. tehnologic. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. cuprul şi altele.2 1 Coef. în cazuri specifice. Ea este constituită. El diferă de asemenea de la an la altul. în condiţiile agriculturii moderne intensive. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent). prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). borul. cu excepţia carbonului şi oxigenului. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin.

şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului.1. Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie. gradul de poluare şi alţii. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. Unele soluri. uneori chiar mai mult. formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu.2 1 Coef. de mai lungă durată. iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. Si în acest caz însă. ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate. unele soluri (soluri alcalice. sulfaţi etc). bonitare 0.6 0. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. De asemenea.3% şi în orice caz sub 12 . conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 . îndeosebi cu cationi de calciu. Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 .2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu.100 mg la 100 g sol.4 0. reacţia solului. .8 0. iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate. de regulă 2 .: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) In acord cu cele mai sus. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. cum am arătat anterior. sub 80 . Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1.15%. favorabilă creşterii majorităţii plantelor. Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici.15%. Unele efecte extreme. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri.

reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor.6 0. transporturilor. exploataţii zootehnice.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător.2 1 Coef. şi chiar a agriculturii. minerit de suprafaţă.2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . Tabelul B9 în Anexa 1). reziduuri petroliere. reziduuri de pesticide. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive).4 0. deşeuri radioactive. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. respectiv procentul de sodiu schimbabil. şi de adâncimea la care apare acest conţinut. produce acidifiante. capacitate de apă accesibilă plantelor. mineritului. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. urbanismului.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. fluoruri. bonitare 0. cariere. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare. gunoaie menajere. cenuşi. 1.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei.8 0. permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular. hidrocarburi. prelucrarea minereurilor. . Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare. 33 . Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. inclusiv asupra solului.

Clima în general.8 0. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. temperatura. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11.6 0. precipitaţiile. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. creşterea oricărei plante devenind imposibilă. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. Dintre aceştia. dintre care radiaţia solară. evapotranspiraţia. vântul şi altele. Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre. 2a2. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia.1. presiunea atmosferică. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. deasupra unei regiuni date. în succesiunea lor normală. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. dar recoltele sunt afectate. bonitare 0. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). iar în cursul zilei de la o oră la alta. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. are un rol esenţial în viaţa plantelor. umiditatea aerului. . In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. Tabelul B10 în Anexa 1). dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar.2 1 Coef. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta. iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii).4 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 . Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 .nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare.

struguri pentru vin. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului. adică ani secetoşi. . cu deosebire când solul este puţin permeabil. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. • viţă de vie. şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 .20C. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. bonitare 0. sau nu permite. 35 .6 0. 1.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute. Ca atare. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este.2 0 -5 0 5 10 Tem p. desfăşurarea tuturor proceselor biologice.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. unde este stocată. cu excepţia unor cazuri speciale.2 1 Coef. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă. respectiv al construcţiei de sere sau solarii. In condiţiile unei zone termice date.: porumb.8 0. 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite.4 0. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. ca şi temperatura. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade. unde cresc plante specific adaptate. picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului. modificată pe terenurile în pantă. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole.

.B12c în Anexa 1).. formarea materiei organice a plantei.4 0.1. forme de macrorelief munţii. dealurile. Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele. forme de mezorelief văile şi colinele. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei.: porumb. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. bonitare 0. O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă.. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale. luncile etc. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. grindurile şi ravenele. Tabelele B11 şi B12a . . în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. transpiraţie etc. 100C (o : grâu.2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate. forme de microrelief dunele. 36 . 2a3.6 0. iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată. crovurile. câmpiile.8 0. In cadastrul agricol calitativ.2 1 Coef. pentru temperaturi anuale de 801 . care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale.

8 0. apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. Totodată. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă.: porumb. şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei. mult mai puţin fertile. In acelaşi timp. 37 . adesea numită simplu pantă. producând fenomenul de eroziune a solului. sau chiar straturi de rocă total nefertile.4 0.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului. păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0). bonitare 0. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. deci nota de bonitare a acestuia. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi. pe lunci sau în crovuri.6 0. .1. pe terenurile joase. Tabelul B13 în Anexa 1).2 1 Coef. exprimat în procente. Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura.

. iar în unele condiţii la procese de salinizare. 1 . uneori numite ape pedofreatice. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă. bonitare 0. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor.4 0. 38 .2 0 0 1 2 3 Alunecari (o .stabilizate. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată.2 1 Coef. 3 .absente. îl reprezintă alunecările de teren. 2 sem istabilizate.: viţă de vie.1. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. diferenţiat pe culturi (figura 15.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu. Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. Tabelul B14 în Anexa 1). înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă. 2a4. în anumite condiţii de litologie şi climă. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă.6 0. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0. conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri.

Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol. .2 1 Coef. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.6 0.1. la suprafaţa solului. bonitare 0.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.2 0 0 0.4 0.8 0. bonitare 0. : grâu.6 0. precipitaţii anuale > 600 mm.: păşune. 39 .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. textură mijlocie .4 0.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat.6 0.4 0.8 0. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului.2 0. de obicei având caracter temporar.2 1 Coef. . precipitaţii anuale < 600 mm. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. 1975) 1. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. precipitaţii anuale < 600 mm. + : păşune.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu.

1.4 0. Tabelul B17 în Anexa 1). de condiţiile climatice şi de textura solului. prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 .8 0. Tabelul B15 în Anexa 1).excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb.absent pana la 7 . contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic. 40 .In acelaşi timp. bonitare 0. . Tabelele B16a .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. adâncimea apei freatice (Figura 17. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj.6 0.B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18.2 1 Coef.

Ca urmare. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. principial. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. desecarea. Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. arături pe direcţii specifice. arătate în Tabelul 2. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . amendarea gipsică sau calcică. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. cât şi pe folosinţe şi culturi. în total. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. fertilizarea ameliorativă. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. Ca urmare. au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. culturi tolerante sau protectoare etc. 12 astfel de lucrări ameliorative. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. se are de asemenea în vedere. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. rigole. drenajul. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative).8 ani). chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente.2b. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. combaterea poluării solului). cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. irigaţia. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. îndiguirea.) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. Sunt luate în considerare. cum se va arăta ulterior. ameliorarea solurilor sărăturate. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. În acest caz. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală.

Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice.. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. In zonele cu climate umede. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii.NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată. la fixarea ravenelor. în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. în primul rând a eroziunii de suprafaţă. desigur. este aplicarea. 2b1. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . deci perpendicular pe direcţia pantei. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. de folosinţă şi de cultură. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. se are de asemenea în vedere.P1b în Anexa 2). 1975) 42 . Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. în Tabelele P1a .. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. desigur. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. În acord cu cele de mai sus. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii. P12) cu menţiunea că. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. în completarea lucrărilor inginereşti. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. în timp. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. cum se va arăta ulterior. ca şi a drumurilor şi apelor din aval. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. In ceea ce priveşte lucrările de terasare.

Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .P1b P2 P3 P4a .5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .11 b P12 43 .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .

1 1 0. având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate. . .: porumb. potentare 1.4 1. 3 .absente. 1975) Coef. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive.2 1. Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv.stabilizate. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0 1 2 3 Alunecari (0 . 44 . 2 sem i-stabilizate. 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs.9 0.6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu. potentare 1.3 Coef.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Terenurile inundabile.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu. 1 . de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire.

potentare 1.6 1. .2 1 0 0. gravitaţional. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. lucrări de desecare. In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări.8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu. fie cu ajutorul unor staţii de pompare.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. .2 0. 1975) 2 1.7 6 5 Coef. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului. 45 .: porumb. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu.8 Coef.4 0.6 0. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. în cele mai multe cazuri.4 1. constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct.

gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie.5 km. De asemenea. temporare.P4e din Anexa 2. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă. Pe de altă parte. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului.1. iar în cazuri extreme prin crearea în timp. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 . 1975) Astfel. precipitaţii anuale 400 . aşa numitele coame. separate prin mici rigole de scurgere.absent pana la 7 . precipitaţii anuale 700 . Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată.excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea.14 12 Coef. repetate periodic. Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis.500 mm. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. de obicei temporară. de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. . * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare. a unor fâşii de teren înălţat. excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 . canalele fiind paralele şi echidistante. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale.100C (o : porumb.: porumb. 46 .800 mm. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a . In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii. adaptată microreliefului. Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare.

respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. şi pe soluri cu textură mijlocie. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . • : păşune. Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. P6d din Anexa 2. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. precipitaţii anuale < 600 mm. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2). adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. precipitaţii anuale > 600 mm. : grâu. 47 . singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar.10 9 8 Coef. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. + : păşune. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv. precipitaţii anuale < 600 mm.fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu.. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective.

foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. .15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . adâncime medie a apei freatice 7 .: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative.: porumb. Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 . Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. cultivarea de culturi tolerante la săruri etc. ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. . potentare 9 8 7 Coef.6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 .absent la 6 .100. asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice. aplicarea de amendamente gipsice. în special irigaţie şi drenaj. 1975) Coef. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă.

. păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%.2 1 0.4 1. 9 8 7 Coef. + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%. Lucrările agro-pedoameliorative 49 . neeficientă economic. 1975) 2 1.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră. Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. 1975) 2b2.6 1.fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. potentare 1.costisitoare. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată).: grad de saturaţie în baze < 55%.: textură mijlocie . .8 Coef.

în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus.P11b din Anexa 2. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu.Cum s-a arătat anterior. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. Coeficienţii de potenţare respectivi.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. impermeabil. Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . . 50 . Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. 9 8 7 Coef. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2. Pe solurile cu subsol compact. fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici. situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri. adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. Amendare cu gips se practică. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative.

51 .Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării. din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului.

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

. × A9) × 100 56 .NBi = (A1 × A2 × ..

calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral.10 puncte). elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene. efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare. cea potenţată. sistem de îmbunătăţiri funciare. comună. nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine. 1989).. este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. iar unde este necesar şi pe sat. dar există şi unele programe de calculator în acest scop. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament.100 puncte). cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. calculul notei de bonitare potenţate. respectiv a V-a (0 . Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. bazin hidrografic. acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). Uruioc şi colab.. Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. judeţ etc. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 .100 sau respectiv 80 . în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului.20 puncte). calculul notei de bonitare cadastrale. cea mai puţin productivă. în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. pentru diferitele folosinţe. acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. unde este cazul. 1988. iar clasa a X-a (0 . incluzând nota de bonitare naturală şi.2e. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate.

2000). şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. precum şi la ICPA (Vlad. După încheierea lucrării de bonitare. In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. Reamintim. cadastrali şi agronomi. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie. de land. Comisia comunală.Botezat. cu componenţă largă. de circumscripţie financiară şi comunal. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. aşa cum am precizat anterior. este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. accesibil utilizatorilor. cu care specialiştii menţin un permanent contact. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. 2001a). Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. unitar la nivelul ţării. precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. 58 . că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi.

o evidenţă a actelor normative recente. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora. precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. cum s-a arătat anterior.costuri . pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32). 1970) 59 .preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode.producţie . situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31). 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. În acord cu cele de mai sus. metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură. 1964 . singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. 2f1. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. inclusiv cele stabilite prin metodologia din România. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. prin diferite metode dintre care. Relaţii bonitare .2f.

valoarea şi costul producţiei agricole.1963. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 . . Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 .1966) (Teaci. 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare.: lei/ha) (Teaci. 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32. şi ca urmare venitul net al acestora. .1959.1963 (o : lei/t.6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31.: 1960 . x : 1964 . 60 .

odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului. din ce în ce mai costisitoare. pe măsura scăderii notelor de bonitare. 61 . venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere. x : costuri de producţie.200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative. adică la pierderi financiare. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale. In consecinţă.: venit net) (Teaci şi colab. Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. adesea accentuată. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34). 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. aşa cum s-a arătat.. . Costurile scad.

Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. R este renta funciară (arenda). 2003. în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 . Se diferenţiază renta funciară absolută. Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. În literatura de specialitate (Guş. Pp este producţia prognozată. Palamaru şi Dârja. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. A este arenda exprimată în procente 62 . şi renta funciară diferenţială. Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare. care oferă într-o formă uşor accesibilă. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. 16 kg/ha floarea soarelui.Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. Pv este preţul de vânzare a producţiei. Cc este rata dobânzii.. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile. Cu alte cuvinte. dacă deţinătorul este totodată proprietar. 2f2. In România. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. Ţărău. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II).(CP + K1 + . pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv. dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren. deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. aceste 10 . Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP .. In etapa actuală de dezvoltare economică. 2003.15% menţionate. sau să le încaseze personal. 200 kg/ha cartof etc. 52 kg/ha porumb. dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 .15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară.15%. renta funciară.

Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. pe judeţe. categoria localităţii.socială. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. respectiv categoria localităţii. caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. înmulţind deci venitul net anual cu 25. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). Valoarea se calculează pe 25 de ani. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. Din păcate. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat. distanţa faţă de localitatea respectivă. echiparea tehnico-edilitară a terenului. etc. cea de paie). În prezent. 16 kg/ha floarea soarelui. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. 63 . existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. reţeaua de transport. calitatea drumurilor. din analiza pieţei. fiind stabilite 5 astfel de zone. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. soluţii care nu corespund realităţii din teren. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. 200 kg/ha cartof. se pot obţine din acte normative. uneori. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. respectiv arenda. vârsta ei şi procentul de goluri. în Uniunea Europeană. VP este valoarea producţiei. amplasarea terenului faţă de localitate. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . sau pe grupe de judeţe. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard.din valoarea producţiei. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. caracteristicile economice şi sociale ale zonei. producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. folosinţa terenului. 52 kg/ha porumb. Vb este valoarea venitului agricol impozabil. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului.. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului. venitul impozabil sau valoarea producţiei.

2004. Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. Tabelul 6.Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. de bonitare. 2000. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. Lazăr. 1999) pe zone (Preţul pământului în România. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective.

diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare. Tabelul 7. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale. impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. 1 şi 4 pentru vii. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 . Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. în mii ROL pe hectar.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră.

• • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200.00 1. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole. cum ar fi zootehnia. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. densitatea populaţiei rurale. îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului. sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură. adesea sensibil.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001).00 4. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii.00 5.00 Cum s-a menţionat şi anterior.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200. 66 .10 1.00 3. gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare.

zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.CV.0 35.6 4.5 89.7 4.9 18.6 10.9 5.5 22.3 46.2 37.zona colinară Moldova .2 27.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .7 15.SJ AR.8 7.1 12.0 21.GJ.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.6 36.5 87. HG.6 23.1 32.9 47.CJ.2 35.GR.9 16.4 30.8 17.2 23.2 13.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.0 8.6 4.HD.4 86.7 43.OT.4 6.9 89 71 56 37 53 8.6 6.8 6.NT.VS CT.1 80.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .0 31.3 19.4 24.0 38.4 13.2 41.1 47.2 60.4 24.4 10.0 23.8 18.5 41.0 38 62 30 22 31 68 12.VN BT.8 44.0 18.2 22.7 33.5 48.5 10.SM CS.0 71.3 9.8 35.0 367 20.0 37.AG.MS.2 11. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .1 6.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.0 56.2 32.1 12.1 123 23 74 36 138 8.0 12.5 25.DB.BZ.6 10.4 10.0 9.8 80. zona colinară MH.TR.2 5.2 861 172 171 244 324 22.7 34.0 23.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.9 27.0 8.1 30.7 39.3 6.0 36.0 52.7 34.DJ.0 12.5 28.TL SV AB.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.3 32.BV.7 45.I F.6 13.PH.9 34.0 37.7 8.7 6.4 28.5 13.1 36.5 20.6 5.4 51.9 22.GL.5 12.4 8.IL.TM * Bohatereţ.2 74.BH.9 57.7 7.9 5.MM.8 22.5 45.5 34.2 29.1 10.7 7.2 15.9 11.SB BN.4 78.4 19.3 38. 1999 ** Lupan.5 24.IS.0 40.VL Moldova .7 16.CL.

de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. Câmpia Română sau Banatul. Astfel. Producţiile potenţiale. P(g). Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate. aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. faţă de exemplu în zonele colinare învecinate. echivalate în kg/ha grâu. V(v). stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). după cum urmează.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. V(g). dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. 2000. V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). Producţiile potenţiale [P(a). diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). pentru diferite folosinţe agricole. dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. 2001) arată diferenţe sensibile. Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. cele din Tabelul 9. P(l). O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. 2f3. V(l). nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. nu se practică preţurile cele mai ridicate. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . V(p). Lazăr.

în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. nr. 1546/2004.Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. ambele ăpreluate din H. echivalent grâu. 69 . Renta funciară şi rata dobânzii. ca şi preţul minim de referinţă al grâului. se pot desigur modifica anual. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii.G.

estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. sol şi climă. se estimează. Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă. respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. într-o formă mai detaliată. Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă). aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). rocă.3. în lei/hectar. Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). la un prim nivel (tipuri de staţiuni). Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). 1997). Astfel (Târziu. • staţiuni de câmpie (CF). cât şi în acte normative. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. Printre acestea. (1964. şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. relief. • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. locul de viaţă al acesteia. sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. faciesuri (în funcţie de rocă. Staţiunile forestiere sunt numite. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). 1977). ea incluzând elemente de relief.

referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3). rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). C(u). Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere. şi R2. iar dobânda 10%. iar R(D) este dobânda (%). Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1.V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). 71 . În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. rata profitului a fost considerată 25%. exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi).. F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6). V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b). P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). coeficient de utilitate. D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). R(PF) este rata medie a profitului (%).

Food and Agriculture Organization. * Land classification (1953). * Soil Survey Manual (1951). United States Department of Agriculture. 135 pag. Andreiaşi N. 24 pag. Handbook No. United States Department of Agriculture.325. * Preţul pământului în România (2000). 18. United States Department of the Interior. Alecu I. A. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole.. 31 ..395. Institutul de Economie Agrară. Ceres. In “Bureau of Reclamation Manual. Merce E. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). Bucureşti.. Bucureşti. 1-2. (1983). Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Washington DC. Ştiinţa solului. Washington DC. * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). Dobrescu N. United States Department of Agriculture. 96 pag. * Soil Survey Manual (1993).. * Raionarea pedoclimatică. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. Bulletin no. Berlin. Rome. Washington DC. Rugină V. * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). Bucureşti. V.. Soil Conservation Service. 72 . 231 pag.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976). 365 . Management în agricultură. Rome. Raport tehnic. 281 . 237 pag. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985). Rome. nr. Dimo”. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Fotogrammetrie. Pană D. Ed. Sâmbotin L. Teaci D. Bucureşti. Bold I. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983). 29. United States Department of Agriculture. Bucureşti. pag.44. * Soil rating for plant growth (2000). Washington DC. Soil Conservation Service. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. 72 pag. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. 18. (1994). National Resources Conservation Service. Soils Bulletin No. Ciurea I. * Bodenschätzungsgesetz (1934). Cartografie şi Organizarea Teritoriului. 52. 146 pag. Soils. 766 pag. * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. Food and Agriculture Organization. vol.000 (1975).. * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. Irrigated land use”. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Bul. 55. Chişinău. 3 volume. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. 173 pag. Institutul de Geodezie. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 352 pag. 29 pag... 3 vol. pag. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. Food and Agriculture Organization. (1997). Soils Bulletin no. 123 pag. Handbook No. pag. 32. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. Soil Conservation Service. Bucureşti. 550 pag.

(1970). 1. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation.. Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. 5. Soil Use and Management. pag. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice.. Bucharest. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Chivu D. Chişinău. Dokuceaev. Bucureşti. vol. Asvadurov H. Staţiuni forestiere. (1977). Chiriţă C. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură. 10C.. RSR. vol.A. RSR. porumb şi floarea soarelui. pag. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. vol. 5. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Ed. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Dumanski J. Canarache A. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. pag. Organizarea teritoriului. (1959). Onofrei C. Crişan I. (1999).109. vol.8. 73 . nr.. vol. Iaşi. V. pag. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. Sankt Petersburg. vol. 153 pagini. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. fundamente tehnice şi economice. Timişoara.S. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. şi colab.. (1972). Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului. Burt M. Stiinţa solului. Ştiinţa solului. pag. vol.D. pag. Burt M. Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. 427 .. Russkii Cernozem. Edit. Stângă N. Probleme agricole. nr. Bucureşti.220. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. (1999). (1964)... (1975). Cerbari V. 9 . Canarache A. Seria Pedologie. (1980). (1996). Pontos. 32 pag. Sectorul agicol Ilfov. 29 . (1972).331.A. (1973).41. 847 . Burt M. Geodezie. vol.. Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar. 407 pag. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. Teaci D. Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală. (1971). Burt M. Băbuşanu V. nr. (1969). judeţul Maramureş.. Renta funciară. Ştiinţa solului. D. pag. Gusar Gr. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. (1968). 3. 323 . 37 . Crăciun A.829.P. 39 (1971). 797 . pag. şi colab. (2001). 103 pag. 10. Bohatereţ V. Edit. 8.. Ed. vol.46. 41 (1973).M. (1989).63. (1883). 157 pag. Rominger E. Costea C. Note de curs. Bold I. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti.16. 11. Burt M. pag. Seini. vol. pag. Corbeanca. 35 (1967). 3 . 4. Timişoara. Solurile. pag. Cârstea St. Kiss A. (1990). Studii şi Cercetări Agricole. Iaşi.852. (2001). Teaci D. Acad. (1961). Transactions 8th International Congress Soil Science. Analele ICIFP.189. 102 . Munteanu M. 205 . Chiriţă C... Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie. A92. Cadastru şi Organizarea Teritoriului. Ed. 44. Acad. 3-4. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Tănase Gh.38 (1970). Mirton. Brassay A. 181 . Burt M. Terra Nostra. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu. 53 . Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. nr. 5. Edt. V. Cârstea St.432.Andreiaşi N. vol. nr. 727 pag. (1964).

Champaign. Simulation of field water use and crop yield. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România.. Tehn. nr. Teză de doctorat. Tutunea C. Kowalik O. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur. Bucureşti. PUDOC. Burt M. (1998). 202 pag. (1966).. (1870). Wageningen. Luneva P. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului. Ia. Piteşti. Georgescu Sc. (coordonator) (1983). prezent. Washington DC. Soil Conservation Service. Drăghici D. Leşanu P. R. Georgescu Sc. Agric.22. Georgescu Sc. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. Hartia S. Brio Star. (1978). vol. viitor. Vîsşaia Skola. T. 157 pag. Lang J. Hălmăjan V.. Neacşu M. Handbook No. 64. (1976). 4. Gavriliuk F... H. USAMV Bucureşti. Ray B.. Ionescu S. Bonitarea economică a solurilor.. B. utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative.. Guş P. Lecţiuni elementare de agricultură. (1999) Agricultura României. 195 . Stiinţa.. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului. (2002). Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Curierul ASAS. A. 42 (1974). Ionescu de la Brad I. Fotogrammetrie. Renta funciară şi preţul pământului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 1. Andreiaşi N. pag. Suceava (manuscris). Marian A. 85 pag. (1978). Klingebiel A. University of Illinois at Urbana . Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. Lazăr Tr. D. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator. Kovács J. 189 pag.. vol. J. pag. (1961). Bucureşti. pag. 21 pag. Bucureşti. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. Vlad V.. (2000).170. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României. trecut. Alexander J. 4. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului. Jurcuţ T. Zaradny H. Tipografia Lucrătorilor Români. Botezat V.. 580 pag. W. J. Jansen I. pag. (1997).. Ed. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. (1979). Ed.. 19 . (2001). 212 pag. Fehrenbacher J. I... 271 pag. partea a II-a. N. Isac I. Moscova. (2000). Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole. D. Red. A. 210. Tapalagă M. Montgomery P. Land capability classification.. Aprecierea economică a terenurilor agricole. AS. (1933). Curs evaluator funciar. Bucureşti.. (1960). vol. 344 pag. Bonitirovka pociv. H. Olson K. (1977). Ed. Indicatorii biologici. 40 pag. 21 pag.282...Feddes R A. Institutul de Geodezie.. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă.000. Soil productivity in Illinois. Riabânina L.. Prop. nr. (1964).. Agricultural Systems.204. Predel Fl. M. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Garcia-Paredes J. 253 . Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România.. Bucureşti. (1974). Seceleanu I. 50 pag. Chişinău. 74 . 151 . Lupan N. Ghinea P. Pope R. Circular 1156. Teaci D. Agro-silvică.

. (2004). Helicon.. Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. Constanţa. Zanelli S. (1979).. nr. (1987). 2-3. Mielcescu A. (1975). (1986). I.. şi colab. Majchrzak R. Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. I. pag. University of Illinois at Urbana .Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. Risoprint.. Lang J. Kovacs A.29. Miclea M.. Dumitrescu Fl.. Economie rurală. Hadley C. M. A. pag. Neacşu M. 63 . Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor. Popa V. Palamaru M. (1993). University of Illinois at Urbana . Neacşu M. Stiinţa solului. Dârja M.78. ALL. 301 310. (1980). 82 pag. Cardaşol V. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea. R. (1978). Răuţă C...Champaign. Ştiinţa solului. (1995). 3 . Runge E. Gh. Bucureşti. (2000).158.Champaign. 21 pag. Corvin. Patriche C.. I. nr. Kovacs A. vol. W. pag. Mielcescu A. Iaşi.. nr. vol.18. (1978). Măgdălina I. Mihalache M. (1989). Argilozitatea aparentă. Average crop. Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . 19E. Podgoria Ştefîăneşti. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. Olson K. pag. Ceres. (2001). (2002). Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. Woolery M. Bulletin 810. Munteanu M. 4. Cardaşol V. Andreiaşi N.. studiu ecopedologic. D.. Stiinţa solului. 28 . Ed. University of Illinois at Urbana . nr.Mausel P. 34. 49 pag. (2001). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. nr. V. pag. 5-6. un nou indicator ecopedologic. V. 688 pag. pag. Edit.. G.. Munteanu M. 70 . Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani. Oancea C. pag. pag.. Popovăţ A. (2003). Bucureşti. Bonitare. Oancea C. Ed. Parichi M. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov.. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. (1994). Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. 21 . Teaci D. Toti M. Agroprint.. Stiinţa Solului. Ed. Timişoara. N. Garcia-Paredes J. 3 . Timişoara. nr. C. 200 pagini. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. Otiman P. Ed. M. 75 .69. Popa V. Măgurele-Braşov. Cadastrul şi cartea funciară. Edit. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului. Ed. E. 245 pag. Bulletin 811. 240 pag. M.67. Evaluarea bunurilor imobiliare. Carmer S. Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente. 151 . importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. (1981). Lang J. Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. Maxim N.. R. Dumitru E..Champaign. vol. Terra Nostra.33.16. Rejesus R. (1980). 366 pag. Rapaport C. Otiman P.. 3 . Deva.. 242 pag. 3. 4..... Neacşu M. 47. Vasu Al. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 4. Bulletin 752. Ştiinţa solului. 30C.. 271 pag. nr. Stiinţa Solului. Cluj-Napoca. Olson K. organizarea şi sistematizarea teritoriului. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole.. pag. Amenajarea. Patriche C. Gh. (1999). (2000).

H. Bulletin No.. pag. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. Ed. (1997). (1963). 255 pag. Fry şi T. 556.. Ceres. (2001). (1997). Belgium.. Ştefan C. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . Van Ranst E. University of Ghent. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Berlin. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50. Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. NATO . 7 .. pag. Timişoara. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. Predel Fl.. pag. Ed. Teaci D. Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Berkeley. Puiu Şt. (1999). Gh. Bucureşti. Ştiinţa Solului. Wheat growth and modelling. (1970). Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. Untaru G. partea a II-a.ecologice. nr.65. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Simota C. 44 pag. Edit. (1985). pag. Crăciun C. (1998). SIBIL. Bucureşti. Ceres. 12. Probleme Agricole. Atkin (editori). Teaci D. nr. Soil Use and Management. Autoreferatul tezei de doctorat. Land evaluation. 40 . Bucureşti. Teaci D. (1990). Bucureşti. Handbook of soil evaluation. Richie J. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. pag. 191 . (1975). Puşcă I. 522 pag. In: E. Vlad V. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. E. vol.. (1997). (1980). Omniapres. 4. 55 pag.20.. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. 76 .. Seceleanu I. Canarache A.Moldova. 1. Dumitru M. 164 pag. Voiculescu N. Tapalagă M. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . (1966). 161 pag. Debaveye J. Ed.22. Teză de doctorat.43. 52 . 13 . An index for rating the agricultural value of soils. 3-4. factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole. Sys C.. Ed. 229 pag. Târziu D. E. Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole.000. 296 pag. CA. nr. (1980). 79 93. 102 pag. Agricultura şi silvicultura românească 2020. Ionescu Şişeşti. 50.. Lungu M.195. GNP Minischool. vol. (l964). Teză de doctorat. K. Teaci D. Bucureşti. Bucureşti. USA.. Pedologie. (1990).ASI Series. vol. 132 pag. Ştefănescu S. Raport tehnic ICPA. Lazăr C. Ionescu Siseşti. Ştiinţa Solului. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. Bonitarea terenurilor agricole. 6. Bucureşti. pag. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului. (1966). Bonitarea terenurilor agricole. Rothkegel W. Bucureşti.Popa V. Teaci D. Cojocaru G. (1991). Teaci D. Ed. (1928). Ceres. G.. Munteanu M. Stan M. Regimul aero-hidric în sol. Storie R. 41 (1973). Ceres. Storie R. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. 394 pag. A user-oriented model of the soil water balance in wheat. Pedologie şi staţiuni forestiere. California Agricultural Experiment Station.... Rossiter D. (1960). L. Teaci D. Teaci D. Curierul ASAS. Bucureşti. Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. (1992). 488 pag. (1990). şi colab. University of California. (1933). vol.

vol. Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R. din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene. Hartia S.. Teaci D.000) pe judeţe. Burt M.. vol. Teaci D. Tehnică Agricolă. pag. pag. Voiculescu N. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. Teaci D. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. Popescu I. Savopol L. (1964).266.Teaci D. 853 ... Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne. (1963). Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Bucureşti.. Timaru Gh. (1978).. Constanţa. Bucharest. 77 . 30 (1962).. vol. Ştiinţa Solului. 413 . 151 . (1981). (1966).. 1 . vol.102. Predel Fl. 37 (1969).. 389 . vol. pag. Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România.113. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Voiculescu N. Teaci D.140. 44 . pag. Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200.174. Burt M. 40 (1972). vol. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Teaci D. Teaci D. vol. 37 (1969). 113 .426. (1972). 315 . Bucureşti. Teaci D. Popescu I. 19E. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie... Popescu I. Secţia de Pedologie. 2. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Schuster M. Munteanu M. Burt M.. pag. 34 (1966).408... 44. M.R.218. Predel Fl.. Amzăr Gh. (1973). Filip M... (1993b). (1970). vol.. Maxim N. pag. Burt M. Analele Secţiei de Pedologie ICCA. pag. vol. Burt M. Bucureşti. 20.. Seria Pedologie. Teaci D. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole. Burt M. nr. Amzăr Gh.. 33 (1965). 249 . 203 ..165. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. pag.. Teaci D. vol. 78 pag Timaru Gh. 157 . Puiu St. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. pag. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Seria Pedologie.P.247. Teaci D. Bucureşti. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole. vol. pag. vol... vol. Tutunea C. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole.. Burt.. 130 pag. Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. (1980).864. Organizarea integrală a teritoriului. Teaci D. 105 . vol. 5.. Raionarea pedoclimatică a Olteniei. pag. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.330. 39 (1971). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. pag.. 93 .54. Voiculescu N. Teaci D. Burt M. Teaci D. Amzăr Gh. 8th International Congress of Soil Sciene. 231 . 43. Voiculescu N. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi.. 11. (1974). Morgenstern S. (1967). Nastea St. (1962).. (1978). (1970). Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. şi colab. Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole. Popescu I. (1966).2.. nr. pag. (1993a). Ed. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 33 (1965). Teaci D.

Uruioc V. Evaluări agricole. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 35. 51 . 145 156. 30. Ţărău D.. Voiculescu N. (2002). Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. pag.67. pag. Reacţia solului. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor.264. 141 . Vlad V. pag. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. Voiculescu N. vol. (2000). Bucureşti. nr.. nr. 358 pag. (1989). pag. Edit. Vlad V. Stiinţa Solului. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului. 49.. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. Vlad V.162.14. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. Teză de doctorat. Piticu S. (1994). pag. 77 . (1987). Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. 2. 1-2. 26B. Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. vol.174. vol. 30B. Stiinţa Solului. (1989). vol. scara 1:200. (2002).60. vol. pag. şi colab. 273 . 28C. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris).. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Romanian Agricultural Research nr. (1997). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. (1997). (1998). Vlăduţ M.. 1. Ştiinţa solului.. (1996). 171 . (1983a). Ionescu U. (2000). seria A. Vlad V. pag. 332 pag. Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. vol. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului. Solness.99.Treta D. Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. nr. vol.000. 13 . (2001c). Bucureşti. Voiculescu N. Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. Iaşi. pag. Ţărău D. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. pag. Requirements for the decision support systems for land management. 2. Timişoara. 192 pag. Teză de doctorat. Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. Vlad V. Ţărău D. vol.252. 29D. Vlad V. 211 pag. Popescu A. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. 36. (1988).150. 146 . (2003).91. Ţărău D. Ionescu Şişeşti. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Munteanu I. Vişan I. 78 . Ianoş Gh. 34. 166 . Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. nr... vol. 88 . SPED-1. vol. Teaci D. nr. ANCA. Teaci D. (2001a). O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor..160. Vasile C. sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole.276. pag. Stiinţa Solului. pag. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. (2001b).. Vlad V.. Tutunea C. Voiculescu N. N. 143 . Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole. Ştiinţa Solului. Uruioc St. 52 . Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. (1971). 29D. Vlad V. 4. 239 . Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi.

.. Craioveanu Gh. Hotărârea Guvernului (nr. Dyke P. 90. Ştiinţa Solului. pag. (1961). (1989). Bădescu Gh. Zambrowicz E. Monitorul Oficial nr. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. 219/1998) privind Regimul concesiunilor.48. Voiculescu N.. nr. Monitorul Oficial nr. pag. pag. Roman I. Hotărârea Guvernului (nr.. Rostock. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Stiinţa Solului.. 381 . vol. 47. Monitorul Oficial nr. (1983). pag. 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului.. Monitorul Oficial nr. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi... Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică.. nr. 56 . Popescu I. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Voiculescu N. Popescu I.. Ştefănescu S. Williams J.36. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr.37. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. Andreiaşi N. 79 . şi colab. R. 140/1994. Voiculescu N. 8/2001. 140/1999. Popescu I. Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti . J.. Voiculescu N.. Hotărârea Guvernului nr.. 2. Iacob V. II. Ştiinţa Solului. 3. (1983b).40. pag. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole. Ştiinţa Solului. 4. pag. EPIC. Legea (nr. nr. H. T. 259/1991. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia.. vol..Voiculescu N.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului.. Renard K.plantă la coacăzul negru. Hotărârea Guvernului (nr. Voiculescu N. (1993).150.. G. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol. pag. Voiculescu N. Jampa A. 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. Amzăr Gh. Ştefănescu S. 52.. Popescu I. 105 . Monitorul Oficial nr. 8/2000. 45.. Păduraru I. Monitorul Oficial nr. vol. (1842).383.. (1992). Teaci D. Legea (nr. Popescu I. (1989). 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000. I. Iacob V. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. (1983d). 141 . Craioveanu Gh. Bălăceanu V. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. 30 . Voiculescu N.. 1-4. nr. Ştiinţa Solului. Cercetări privind sistemul sol .. Amzăr Gh. 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Legea (nr. Stefănescu S. vol. 430/2001.. 4. 31 . Von Thünen. 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. Der isolierter Stadt.64. pag.Gorj. 1. 890/2005. Lucrări Ştiinţifice.. Teaci D. Demeter T. (1983c). Stefănescu S. 67. Legea (nr. Journal of Soil and Water Conservation.111. (1987). Crişan I. 145 . 39 .. Monitorul Oficial nr.. 911/2004. nr. pag. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr..151. 28 . Puiu St. Puiu St.

Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. Monitorul Oficial nr. 16/1994) Arendării. Monitorul Oficial nr. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. nr. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 91/1994. Ordonanţa de urgenţă (nr. Legea (nr. Ordinul MAAP (nr. Ordinul MAP şi MAAP (nr. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Ordinul MAAP (nr. Legea (nr. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 598/2002. Legea (nr. 18/1991) Fondului Funciar. Monitorul Oficial nr. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. Monitorul Oficial nr. 408. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. Monitorul Oficial nr. 789/2001. 36/2002. 498/1998. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. Ordinul MAA (nr. 911/2004. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. Monitorul oficial nr. Ordonanţa nr. 1/1998. 430. 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. Ordonanţa de urgenţă (nr. 223. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. 36 din Legea 18/1991. 80 . Monitorul Oficial nr. 266. 212.Legea (nr. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. 74/2002. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. modificată şi completată în 1998. Monitorul Oficial. Ordinul Guvernului nr. 37. 175. 61. Legea (nr. republicată Monitorul Oficial nr. Ordonanţa Guvernului (nr. Ordonanţa Guvernamentală (nr. Norma metodologică nr. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful