BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI SILVICE

Cuprins
1

Nr. 1 1a 1b

1c 1d 1d1 1d2 2 2a 2a1 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) 2a2 2a3 2a4 2b 2b1 2b2 2c

Titlu Cuprins Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere Introducere Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Rolul bonitării cadastrale şi evaluării a terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională; elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere Pe plan mondial În România Metodologia de bonitare şi evaluare din România Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Indicatori de sol Alcătuirea globală a materialului de sol Alcătuirea granulometrică (textura) solului Starea de aşezare a solului Apa şi aerul solului Humusul Complexul adsorbtiv (de schimb) Reacţia solului Elementele nutritive pentru plante Conţinutul de carbonat de calciu Salinizarea şi alcalizarea Poluarea chimică a solului Indicatori de climă Indicatori de relief Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Lucrările de îmbunătăţiri funciare Lucrările agro-pedoameliorative Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie

Pag. 1 3 3 3 6

7 8 8 13 19 19 21 22 23 25 27 29 30 30 31 32 33 33 34 34 37 41 42 50 52
2

2c 2e 2f 2f1 2f2 2f3 3 Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5

agricolă perena Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Relaţii bonitare - producţie - costuri - preţ Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Evaluarea terenurilor forestiere Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică Acte normative Coeficienţi de bonitare naturală (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de potenţare a notelor de bonitare (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987) Coeficienţi de bonitare a vegetaţiei agricole perene (Propunere ICPA, ICDP Piteşti-Mărăcineni, ICDP Braşov, 2006) Coeficienţi de bonitare a condiţiilor de infrastructură şi amplasament (Ordinul MAAP nr. 101/2001, cu unele modificări) Coeficienţi de evaluare a terenurilor forestiere (Propunere ICAS, 2006)

55 57 59 59 62 68 70 72 72 80 82 116 141 148 152

3

Bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere
1. Introducere 1a. Unele probleme generale: concepte, principii, relaţii cu alte ştiinţe Bonitarea şi evaluarea imobilelor este o activitate urmărind a răspunde uneia dintre cele 3 funcţii ale cadastrului, cadastrul tehnic, calitativ şi juridic, şi anume celei referitoare la cadastrul calitativ. Ea se poate referi atât la cadastrul general, având ca obiect toate imobilele unui teritoriu, cât şi la cadastrele de specialitate, câte unul pentru fiecare categorie de imobile, respectiv în materialul de faţă la cadastrul agricol şi la cel forestier. Termenii de bonitare şi de evaluare sunt folosiţi adesea ca sinonime, având origini diferite în diferite limbi. Astfel, în germană se utilizează de regulă termenul „Bonität” sau uneori cei de „Schätzung” (apreciere), iar în rusă termenul „bonitirovka”, respectiv de „oţenka” (apreciere). Dimpotrivă, în engleză termenii curent utilizaţi sunt „evaluation” (evaluare), „appraisal” (estimare) sau „assessment” (apreciere), iar în franceză termenii de „évaluation” (evaluare) sau „estimation” (estimare). În română, îndeosebi pentru terenurile agricole, până de curând a fost folosit termenul bonitare, uneori diferenţiind bonitarea cadastrală (estimarea capacităţii de producţie sau stării de calitate a terenului) şi bonitarea economică (evaluarea valorii efective a terenului respectiv.). În ultimii ani, odată cu trecerea la economia de piaţă, termenul de bonitare are tendinţa de a fi restrâns ca sens, referindu-se numai la starea de calitate a terenului şi se extinde totodată folosirea termenului evaluare pentru a exprima valoarea economică a terenului, în terminologia cadastrală şi economică acest termen incluzând şi bonitarea cadastrală în sensul menţionat mai sus. Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole şi forestiere necesită, cum se va vedea ulterior, cunoaşterea unor numeroase elemente de caracterizare a solului, a terenului şi a vegetaţiei perene respective. Aceste elemente se obţin de instituţii de specialitate, acestea completând ele însele bonitarea cadastrală cu evaluarea terenului respectiv sau punând la dispoziţie rezultatele respective altor evaluatori. Elementele de sol, teren şi vegetaţie necesare pentru studiile de bonitare răspund totodată cerinţelor de rezolvare a unor probleme de tehnologie agricole, respectiv forestieră, de îmbunătăţiri funciare, de conservare şi ameliorare a solului, de mediu înconjurător etc, astfel încât executarea unor astfel de studii de către instituţiile de specialitate depăşeşte necesităţile stricte ale lucrărilor de evaluare. Este necesar a preciza că valoarea unui teren agricol sau forestier estimată în cadrul lucrărilor de bonitare economică sau de evaluare este de fapt o valoare de referinţă, adică o valoare apreciată, utilă pentru unele scopuri specifice, dar care pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, poate fi modificată, uneori sensibil, stabilindu-se astfel preţul real al bunului imobiliar respectiv. In cadrul cadastrului de specialitate agricol, îndeosebi în ceea ce priveşte terenurile arabile fără vegetaţie perenă, ca şi al celui forestier, lucrările de bonitare au ca obiect solul, sau mai exact terenul. Prin acest din urmă termen se înţelege ansamblul solului şi al celorlalţi factori naturali care influenţează formarea solului şi capacitatea lui de producţie, anume clima, relieful, apa freatică, vegetaţia.

4

bonitarea cadastrală. In acest sens se realizează o evaluare medie a diferitelor teritorii ecologic omogene care constituie parcela. fie la lucrări ameliorative avute în vedere a se executa sau pune în funcţiune ulterior (bonitare potenţată prognozată). evaluarea integrală a valorii de referinţă (estimarea propriu-zisă a valorii economice sau efectuarea estimaţiei cadastrale). dar mai ales evaluarea (bonitarea economică). la care trebuie să coopereze specialişti de diverse profesii. • bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament (drumuri. cele de cadastru calitativ agricol şi forestier în special. In oricare din concepţiile de mai sus. silvicultorilor şi hidroamelioratorilor. în mod normal cunoscător de asemenea al celorlalte elemente ale cadrului natural care intervin în evaluarea terenurilor. horticultorilor. sau la nivel mai general la o comună sau la altă unitate administrativă. şi anume referitoare fie la lucrări ameliorative aflate efectiv în funcţiune (bonitare potenţială curentă). bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere este o activitatea foarte complexă. geomorfologia. cunoscător al solurilor şi elaborator al studiilor pedologice.Lucrările de cadastru în general. 1966). Rolul principal revine fără îndoială pedologului. climatologia. Sub acest aspect. 5 . rezolvarea principalelor probleme ale bonitării cadastrale a terenurilor agricole şi forestiere necesită cunoştinţe dintr-o serie de ştiinţe de bază. • evaluarea productivităţii terenurilor ocupate cu vegetaţie perenă instalată de om sau prezentă în mod natural pe acel teren. Este de asemenea necesară participarea la elaborarea instrucţiunilor (metodologiei) de bonitare a agronomilor. ştiinţa climei. sunt strâns legate de cele de cartografiere a terenurilor respective. elemente aparţinând lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenului (bonitarea potenţată). ştiinţa apelor de suprafaţă şi a celor freatice. etc. având deci aceeaşi stare de calitate. Întrucât unul din scopurile principale ale bonitării şi evaluării este legat de activitatea de cadastru. plantaţiilor viti-pomicole. Cu alte cuvinte. chiar în cea mai restrânsă. include de asemenea unele etape: • • • • evaluarea influenţei pe care o are asupra productivităţii terenurilor agricole sistemul de agricultură şi nivelul tehnologic (stabilirea producţiei pe punctul de bonitare). hidrologia şi hidrogeologia. în special: • • • • ştiinţa solului. respectivă. In cazul extinderii de la bonitarea strict naturalistă la evaluarea economică. bonitarea cadastrală se poate referi la o unitate de teren cu condiţii de sol şi de teren unitare. Evaluarea (bonitarea economică). este necesar să se refere la o parcelă cadastrală. sau pădurilor (bonitarea complexă a terenurilor (folosinţelor) cu vegetaţie perenă). In metodologia română o astfel de unitate de teren se numeşte teritoriu ecologic omogen (Teaci.. rolul specialiştilor în economie agrară şi al finanţiştilor devine esenţial. pedologia. apropierea pieţelor de desfacere etc). Pe de altă parte. proprietatea. care succede bonitării cadastrale. la o proprietate. respectiv a pajiştilor. . ştiinţa formelor de relief. Bonitarea cadastrală include o serie de etape succesive: evaluarea strictă a capacităţii naturale de producţie a solului ţi terenului (bonitarea naturală). participarea acestor specialişti se impune deoarece sunt primii chemaţi să folosească rezultatele acesteia.

economia şi sociologia. 1966). şi nu în cele din urmă de schimbarea condiţiilor social-economice. la intervale de 10 ani. In metodologia română de bonitare este clar exprimat că valoare maximă de 100 de puncte de bonitare este atribuită terenurilor cu cele mai bune condiţii naturale de producţie din ţară. cel puţin în etapa actuală. a celor de piaţă. protecţia mediului înconjurător etc. Figura 1: Schema relaţiilor dintre cadastrul calitativ agricol şi unele ştiinţe fundamentale şi aplicative. Figura 1 prezintă schematic aceste relaţii. respectiv horticultura sau silvicultura. rezultă desigur din faptul că diferitele folosinţe şi 6 . printre care.De asemenea. creşterea eficienţei economice a producţiei agricole. agronomia. Aceasta înseamnă că diferitele clase de productivitate a terenului sunt apreciate în raport de variabilitatea condiţiilor naturale şi socialeconomice din ţara respectivă şi nu pot fi de cele mai multe ori echivalate direct cu cele din alte ţări. Pe de altă parte. Lucrările de bonitare şi evaluare au caracter variabil în timp. Pedologie Climatologie Geomorfologie Hidrologie şi hidrogeologie Agronomie Horticultură. faţă de această valoare intervenind coeficienţi subunitari de corecţie pentru oricare din aceste condiţii care nu sunt cele optime (Teaci. ci caracter local sau naţional. rezultatele lor modificându-se în funcţie de dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi a tehnologiilor agricole. Acest caracter. de evoluţia în sens pozitiv sau negativ a însuşirilor intrinseci ale solului. Silvicultură Economie Sociologie Ştiinţele mediului înconjurător Cadastru calitativ agricol Clasificarea terenurilor pe baza lucrărilor de bonitare nu are de asemenea caracter universal valabil pentru orice mod de utilizare a terenului: în bonitarea terenurilor agricole se obţin note de bonitare specifice diferitelor folosinţe şi culturi. metodologia lucrărilor de bonitare şi evaluare nu are. ştiinţele mediului înconjurător. Legea cadastrului 7/1996 prevede în România ca lucrările de bonitare să fie reactualizate periodic. Cadastrul calitativ agricol influenţează la rândul lui elemente ale acestor ştiinţe aplicative prin efectele pe care le are cu privire la garantarea dreptului de proprietate. caracter universal. sunt necesare cunoştinţe din unele ştiinţe aplicative. poate mai clar exprimat în metodologia română decât în alte metodologii.

Principii ale diferitelor metode de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere În ceea ce priveşte bonitarea terenurilor agricole se disting următoarele categorii de metode de lucru: • Metode bazate pe stabilirea claselor de producţie. îndeosebi a terenurilor agricole. a terenurilor agricole. îşi schimbă simţitor scopul faţă de cel pe care îl avea în economia socialistă: nu mai este vorba despre sarcini de plan într-o economie centralizată. a constituit totuşi o preocupare importantă în economia socialistă. această valoare este desigur în fapt stabilită în practica tranzacţiilor de piaţă. de referinţă. în perioada de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. stabilirea valorii de gajare a pământului în operaţiile de creditare. şi ca atare bonitarea. atât cea cadastrală cât şi cea economică. Se realizează o clasificare simplă a terenurilor pe baza producţiilor obţinute. fără considerare directă a caracteristicilor terenului respectiv. O astfel de metodă este cea uzitată în Belgia. Rolul bonitării cadastrale şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere în economia naţională. Bonitarea. de asemenea stabilirea despăgubirilor pentru proprietarii de drept cărora imobilelor preluate de stat în perioada 1945 . In economia socialistă cadastrul. dar cunoaşterea ei într-o formă estimativă. obţinerea unei valori orientative care să folosească persoanelor implicate în operaţii de vânzare-cumpărare sau de arendare în iniţierea şi în desfăşurarea tratativelor respective. stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor proprietate de stat. precum şi la zonarea planificată a diferitelor culturi agricole. Conform principiilor economiei libere. şi în nici un caz aceea a garantării acestei proprietăţi nu se punea astfel problema stabilirii valorii pământului. cadastrul. bazată pe proprietatea individuală. elemente specifice în economia socialistă şi în cea capitalistă Obiectivele lucrărilor de bonitare sunt sensibil diferite în funcţie de tipul de societate în care se efectuează lucrarea respectivă. întreprinderi agricole de stat şi gospodării agricole colective a sarcinilor de plan. stabilirea despăgubirilor ce revin proprietarilor de teren în cazuri de expropriere pentru utilitate publică sau de scoatere temporară din folosinţă agricolă pentru executarea unor lucrări de asemenea de utilitate publică. ci despre aprecierea unei valori economice. inclusiv cadastrul calitativ agricol. principalul rol al estimării stării de calitate a terenurilor agricole fiind acela de a contribui la repartiţia pe judeţe. bazată pe criteriile obiective ale cadastrului calitativ. întrucât nu se punea decât într-o mică măsură problema proprietăţii private a bunurilor imobile.1989 nu le-au putut fi retrocedate în natură. cel puţin aproximative. practic nu au existat. 1c. 7 . şi deci bonitarea economică. 1b. în sensul restrâns al termenului. precum şi faţă de condiţiile social-economice în care se desfăşoară activitatea de producţie agricolă sau silvică. este necesară pentru rezolvarea unor probleme printre care: • • • • • • stabilirea impozitului funciar.culturi au cerinţe proprii faţă de condiţiile naturale ale terenului. In economia capitalistă.

evidenţă în prezent insuficient pusă la punct. mai precis a limitărilor pe care diferitele aceste caracteristici le produc în cazul unui anumit tip de folosire a terenului. Astfel de metode sunt folosite îndeosebi în USA. Sunt incluse aici procedee de estimare directă a producţiilor posibil de obţinut pe terenurile respective. în Republica Moldova. Astfel.. inclusiv deci a celor agricole şi forestiere. Pentru evaluarea (bonitarea economică) bunurilor imobiliare. Astfel de clasificări sunt uzitate îndeosebi în Statele Unite ale Americei unde sunt generalizate clasificarea după pretabilitate pentru diferite folosinţe (în condiţii de neirigaţie) şi pretabilitatea pentru irigaţie. Din cele de mai sus reiese că metoda costurilor nu poate fi utilizată în cazul terenurilor agricole sau forestiere. dar această metodă necesită existenţa unei evidenţe statistice complete. respectiv stabilirea valorii pe baza preţurilor efectiv convenite de vânzători şi cumpărători pentru bunuri imobiliare similare celui evaluat. în România. Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 este un exemplu de astfel de metodă. cel puţin 8 . 1992). Proiectul metodologiei de evaluare a imobilelor (2006) recent pus în discuţie diferenţiază 3 astfel de metode: • metoda costurilor. metodă care în vedere estimarea produselor (sau altor venituri) care se pot obţine de pe urma imobilului respectiv. de asemenea diferenţiat pentru condiţii neirigate şi uscate.. • Metode de bonitare cantitativă. Notele de bonitare rezultă prin însumarea punctelor atribuite diferitelor caracteristici ale terenului care afectează capacitatea de producţie a acestuia. dar aici aceste puncte nu se însumează ci se înmulţesc între ele. Asemănătoare sunt metodele folosite de FAO. deoarece acestea nu pot fi create de om. dar nu generalizate. • metoda capitalizării veniturilor. corecte şi permanent actualizate. • Metode de bonitare parametrică prin multiplicare. Astfel de metode sunt încă la începutul utilizării lor în ceea ce priveşte folosirea în lucrările de bonitare. bazată pe estimarea cheltuielilor necesare pentru crearea unui imobil asemănător celui evaluat. EPIC (Williams şi colab. 1978). ca şi cele precedente. motiv pentru care Proiectul de metodologie propune generalizarea ei în 2010. Metodele de bonitare aparţinând acestui tip. pornesc de la un punctaj stabilit prin instrucţiuni pentru diferite condiţii de sol şi de teren. • Metode bazate de indici. De asemenea. In metodele din această categorie se trece la estimarea prin puncte (note) de bonitare a productivităţii terenurilor studiate.• Metode de clasificare calitativă a terenurilor. în funcţie de specificul acestor caracteristici pe terenul respectiv. Metoda preţului de piaţă este probabil metoda cea mai corectă din punctul de vedere al celor mai multe dintre obiectivele pentru care se efectuează lucrări de bonitare şi evaluare. Printre aceste modele. utilizate şi în România sunt modelele SWATR (Feddes şi colab. în USA. • metoda comparaţiei directe a vânzărilor (metoda preţului de piaţă). 1983) şi CERES (Richie. fără a se calcula însă note de bonitare. 1985). Aici se încadrează metodele actualmente utilizate în Germania. Terenurile analizate se clasifică în diferite clase pe bază de apreciere conform unei metodologii precise a caracteristicilor acestor terenuri. Aceste metode se bazează pe folosirea unor modele matematice de simulare a formării recoltelor şi a unor funcţii determinist-mecaniciste care definesc procesele respective. precum şi unele metode propuse. în România a fost elaborat modelul SIBIL (Simota. • Metode de bonitare parametrică prin însumare.

Miclea. apoi în imperiul German.a terenuri cu puţini factori limitativi care să restricţioneze utilizarea lor terenuri cu unele limitări care reduc sortimentul de culturi sau necesită practici moderate de conservare terenuri cu limitări severe care reduc sortimentul de culturi şi/sau necesită practici specifice de conservare terenuri cu limitări foarte severe care reduc sortimentul de culturi 9 . în secolul următor extinzându-se în întreg imperiul Austriac. iar Thaer elaborează pentru prima dată un sistem de bonitare pe bază de puncte stabilite în funcţie de textura solului (ambii autori citaţi de Teaci. Din Evul Mediu se regăsesc astfel de elemente în legislaţia germană. Astfel. a existat într-o anumită formă încă din antichitate. 1970. 1995). conducând la diferite metode de clasificare calitativă a solurilor în clase de pretabilitate sau favorabilitate. Von Thünen (1842) a dezvoltat concepţia “economiei spaţiale” pe baza căreia valoarea terenurilor agricole este determinată în principal de distanţa faţă de centrele de consum. care treptat s-a impus în întreaga lume şi care îl caracterizează pe autorul ei ca fondator al pedologiei moderne. Pe plan mondial Activitatea de bonitare. necantitativ. şi aceste studii l-au condus ulterior la elaborarea unui concept cu totul nou referitor la formarea. 1961). In Republica Moldova a fost aplicată metodica lui Luneva şi Riabânina (1976). Cerbari. în cadrul căreia se disting opt clase de pretabilitate şi anume: • • • • clasa I clasa a II . precum şi indicele Storie folosit în California sau evaluarea solului pentru creşterea plantelor. Dokuceaev (1883) a studiat problema evaluării calitative a diferitelor soluri. In Statele Unite ale Americii problemele bonitării sunt în cea mai mare parte abordate sub aspect. în special pentru scopuri legate de impozitarea terenurilor agricole. Se găsesc elemente privind modul de stabilire a impozitelor agricole pe baza productivităţii terenurilor respective în Mesopotamia antică şi în Egiptul faraonic. 1980). 2001). metoda folosită în prezent atât pe plan mondial cât şi în România este metoda veniturilor. aceste preocupări apar în sec. 1d. aşa numitul concept al pedologiei genetice.pentru terenurile agricole şi forestiere. acestea stabilindu-se pe baza bonitării terenurilor respective. In Rusia. printre care Gavriliuk (1974). Ulterior. repartiţia şi caracteristicile solurilor. inclusiv în teritoriile româneşti care aparţineau în acea vreme acestuia. dintre metodele de clasificare calitativă pentru terenurile neirigate se practică clasificarea terenurilor agricole după pretabilitatea pentru diferite folosinţe (Klingebiel şi Montgomery. dar ele nu sunt deocamdată generalizate: indicele productivităţii solului şi indicele potenţialului solului. respectiv de poziţia lor în cadrul “cercurilor Thünen” identificabile în jurul marilor oraşe. iar recent s-a elaborat o nouă metodică (Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova . Dezvoltarea cercetării şi practicii bonitării şi evaluării terenurilor agricole şi forestiere 1c1. conceptul şi metodologia bonitării au fost dezvoltate în Rusia de numeroşi autori. Preocupări ştiinţifice pentru stabilirea valorii de referinţă a pământului s-au dezvoltat în acea epocă în Germania şi în Elveţia. în Sparta sau în Imperiul Roman (Teaci. Există şi aici abordări conducând la estimări cantitative.a clasa a IV .a clasa a III . Mayer defineşte în 1805 noţiunea de bonitare. 1997. 18 în principatul Milano. Intr-o formă organizată.

) terenuri provizoriu considerate ca inapte pentru agricultură irigată.a In USA se folosesc de asemenea pe scară largă noţiunile de productivitate şi potenţial al solului.• clasa a V .a şi/sau necesită a fi gospodărite cu grijă terenuri fără pericol sau cu pericol redus de eroziune dar care prezintă alte limitări practic neremediabile şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni.20 dolari pe acru terenuri moderat apte pentru culturi agricole. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor ca păşuni. respectiv producţia prognozată pe un sol dat. Clasele de pretabilitate se pot subdivide în subclase în funcţie de natura factorilor limitativi care le afectează.12 dolari pe acru terenuri apte numai pentru utilizare în scopuri speciale (orezărie.a clasa a VII . viaţă sălbatică.16 dolari pe acru terenuri marginal apte pentru culturi agricole. a elementelor economice. Caracteristic acestei metodologii este includerea unor elemente tehnice specifice amenajărilor de irigaţie şi. fâneţe. Sunt incluse şase clase de pretabilitate: • • • • • clasa I clasa a II -a clasa a III clasa a IV . fâneţe. un hidroameliorator şi un economist. exprimată în procente faţă de 10 . necesitând studii suplimentare pentru precizarea posibilităţilor de corectare a unor factori limitativi cum ar fi salinitatea sau excesul de umiditate terenuri inapte pentru agricultură: accidentate.a clasa a VIII . cu o capacitate de plată de 7. îndeosebi. 1993) se defineşte nota de productivitate. stâncoase. păduri sau viaţă sălbatică terenuri şi forme de relief cu limitări care împiedică utilizarea lor pentru producţie comercială şi limitează această utilizare pentru recreare.a clasa a V . să permită amortizarea costurilor de investiţie şi să ofere totodată agricultorilor respectivi un nivel de viaţă satisfăcător. criteriul de bază fiind ca producţia ce poate fi obţinută în cazul introducerii irigaţiei să conducă la o capacitate de plată acoperitoare care să asigure cheltuielile de producţie curente. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate. insuficient drenate etc. capacitatea de plată fiind de 12 . • clasa a VI . In metodologia curentă de studiu pedologic (Soil Survey Manual.5 . resurse de apă sau în scopuri estetice. Pentru terenurile irigate se efectuează clasificarea terenurilor după pretabilitatea pentru irigaţie (Land classification. livezi etc. lucrările de încadrare a terenurilor pe clase de pretabilitate pentru irigaţie se execută de regulă de către grupe de lucru cuprinzând un pedolog.a terenuri pe deplin apte pentru culturi agricole irigate care au o capacitate de plată de 16 . 1953). inclusiv cele privind aplicarea apei. puternic erodate. păduri sau terenuri pentru animale sălbatice terenuri cu limitări severe care le fac în genere nepretabile pentru cultură şi care limitează utilizarea lor în general ca păşuni .a • • • clasa a VI .

2000a. evaluarea valorii de vânzare şi arendei. diferenţiat pe mari zone pedoclimatice. 2000b). 1975) listează indicii de productivitate pentru tehnologia de bază şi pentru tehnologie superioară. precum şi procentul de suprafaţă cu terenuri din 7 clase de valori ale indicelui respectiv. 2000). grâu. potenţial ridicat. precum şi sub forma unui indice mediu pentru culturile cerealiere. în statul Illinois din zona principală de cultură a porumbului. O metodologie complexă de evaluare a terenurilor este sistemul LESA. S-au aplicat tehnici de calcul statistic (Garcia-Paredes. Indicele potenţialului este utilizat şi în Canada (Dumanski şi Onofrei.producţia standard obţinută în condiţii de tehnologie superioară pe cele mai bune soluri din zona respectivă. ovăz. la păduri de conifere şi arbori cu frunze căzătoare (productivitatea exprimată în sporul anual de masă lemnoasă). Sistemul LESA include metodologia prezentată anterior referitoare la clasele de pretabilitate şi la conceptele de productivitate şi potenţial. Un astfel de studiu (Mausel. Recent. identificarea posibilului impact asupra mediului şi implementarea politicii de protecţie a terenurilor agricole. impactul culturii istorice. Indicele potenţialului se defineşte ca producţia în condiţii de performanţă din care sau scăzut cheltuielile pentru măsurile aplicate pentru corectarea unor factori limitativi specifici solului respectiv. dar totodată aducându-se importante elemente de noutate metodologică. precum şi pentru prezenţa subsolului limitativ. Printre acestea. astfel încât el nu 11 . similar judeţului din ţara noastră) din cadrul acestui stat. elaborat în USA (National land evaluation and site assessment. actualizându-se indicii respectivi în acord cu progresele tehnologice (Olson şi colab. Ecuaţiile de regresie obţinute au fost validate pe baza datelor referitoare la alte 156 de amplasamente. problema productivităţii solului în statul Illinois a fost reluată. determinarea dimensiunii minime a fermelor. Ulterior. In acest scop se iau în consideraţie 16 caracteristici. şi se precizează principalele caracteristici de sol şi teren care le definesc. Acest sistem îşi propune să furnizeze informaţie care să răspundă la numeroase probleme atât ale organelor de decizie cât şi ale fermierilor. impactul asupra mediului. fizice şi chimice ale solului. de asemenea pentru tehnologii de cultură de bază şi superioare. 1983). Indicatorii menţionaţi rezultă pentru diferite soluri. corelându-se pentru 34 de amplasamente reprezentative producţiile de porumb şi soia cu 16 însuşiri morfologice. Datele se referă la culturile de porumb. pentru cele 26 de asociaţii de soluri identificate la acea dată şi pentru toate unităţile administrative (“county”. Fehrenbacher şi colab. se disting 3 clase. printre care procentul de teren cu folosinţă agricolă. Cercetări ample privind productivitatea solului s-a efectuat. stabilirea impozitelor. neerodate şi la soluri fără subsol inaccesibil sistemului radicular. la care adaugă o procedură de evaluare a condiţiilor de amplasament. Sunt prezentate valorile medii respective.. 1989). de exemplu. (1978) prezintă productivitatea pe fiecare din cele aproape 1000 de soluri din statul Illinois. In acest studiu productivitatea pentru fiecare sol se referă la terenuri plane. soia. planificarea proiectelor privind resursele naturale şi căilor de transport. mijloacele de transport. identificarea terenurilor agricole prime şi unice. In ceea ce priveşte indicele potenţialului solului. Sunt indicaţi totodată coeficienţi (procentuali) de aplicat acestei productivităţi pentru diferite categorii de pantă şi eroziune. fâneţe şi păşuni (în acest ultim caz productivitatea se exprimă în număr de zile în care un acru de teren poate susţine un cap de bovină). precum şi echivalentul pierderilor de recoltă produse de factorii limitativi necorectaţi. din estimări ale specialiştilor pedologi şi agronomi şi din corelarea datelor statistice privind producţiile pe ferme cu învelişul de soluri al fermelor respective. Punctajul ce se poate acorda diferă de la zonă la zonă. distanţa faţă de zonele urbane. mediu şi redus.

75% din recolta maximă din ţară 12 . astfel încât suma lor să fie 200. se acceptă astfel o valoare maximă dublă pentru condiţiile de amplasament decât pentru condiţiile naturale ale terenului. Pe terenurile unde este prezentă una din aceste caracteristici se foloseşte direct nota respectivă. care poate fi de asemenea încadrată în categoria bonitării parametrice multiplicative. notate cu 0 . conţinutul de elemente nutritive. şi o serie de aşa numiţi factori modificatori printre care drenajul. Abia în faza următoare se trece la acordarea de puncte fiecărei unităţi de teren din zona studiată. In continuare acestor note li se aplică o corecţie subunitară. In acest scop se porneşte de la note maxime de 10 ce pot fi acordate fiecărui factor. în cadrul cărora se identifică 30 de subfactori. O metodologie recent elaborată în USA. panta terenului. 2000). subclase de favorabilitate (definite prin natura factorilor limitativi) şi unităţi de favorabilitate (în funcţie de caracteristici privind producţia sau tehnologia). Metodologia SRPG nu este diferenţiată pe folosinţe sau culturi.90% din recolta maximă din ţară terenuri mijlocii. 75 . şi anume grosimea solului şi permeabilitatea. textura şi structura solului. reacţia.. profilul fizic al solului. este cea denumită Notarea solurilor pentru creşterea plantelor . unde se separă 5 clase: • • • clasa I: clasa a II-a: clasa a III-a: terenuri foarte bune. Pentru fiecare subfactor s-au stabilit clase de valori.SRPG (Soil rating for plant growth. Acestea se referă la soluri scheletice.20 puncte. 1985) au fost discutate ulterior. 1991). relieful). Sunt diferenţiate 2 ordine de favorabilitate (favorabil şi nefavorabil). sub formă procentuală. 5 clase de favorabilitate (favorabilitate ridicată. fiecărei clase atribuindu-se un număr de puncte între 0 şi 100. Fiecare dintre cei cele patru grupe de factori este apreciat cu un punctaj. salinitatea.este prevăzut în instrucţiuni centralizate ci într-o primă fază trebuie stabilit pentru fiecare zonă. moderată şi redusă. turbe. Se însumează apoi notele maxime astfel stabilite şi acestea se reduc din nou. diferită de la o caracteristică la alta şi specifică fiecărei zone studiate. Unele detalii specifice terenurilor neirigate (Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. In categoria metodelor parametrice multiplicative din USA este cea iniţiată în California de Storie (1933). 55 . In afară de aceasta sunt prevăzuţi 11 “caracteristici care trec peste ceilalţi factori”. fără a se mai trece la calculul descris anterior. 1976). Intr-o primă fază se calculează “nota de factor” care este media aritmetică a punctelor pentru subfactorii respectivi divizată cu 100. Modelul de calcul include 7 factori (structura şi nutrienţii în stratul superficial al solului. cele patru procente înmulţindu-se între ele pentru a se obţine nota de bonitare a terenului respectiv. In cea de a doua fază se calculează “nota solului pentru creşterea plantelor” care rezultă din înmulţirea celor 7 note ale factorilor şi înmulţirea cu 100 a produsului rezultat. între 5 şi 100 de procente. clima. componente chimice toxice. 1983) şi irigate (Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture. In cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO) s-a elaborat o metodologie asemănătoare celei americane de clasificare calitativă în clase de pretabilitate (A framework for land evaluation. băltiri permanente şi altele. O metodă simplă de stabilire a unor clase de producţie este cea uzitată în Belgia (Sys şi colab. care ia în considerare 4 grupe de factori. proporţional. reacţia solului. Întrucât punctajul maxim pentru productivitatea (potenţialul) solului este 100. pe care se obţin recolte de peste 90% din recolta maximă din ţară terenuri bune. Modelul a fost testat pe mai mult de 200 de serii de sol de pe întreg teritoriul USA. respectiv nefavorabil în prezent şi permanent). caracteristici privind apa solului.

55% din recolta maximă din ţară terenuri neproductive. faza 1 (soluri bogat humifere. grosimea orizontului cu humus. gleizarea. cu proprietăţi fizice favorabile). 5 grupe. pseudogleizare). Revenind la Germania. prezenţa unor materiale depuse prin activitatea omului. fiecare având un punctaj de bonitare cuprins între 0 şi 100 de puncte. deci în total un număr de 13 faze. Întreaga suprafaţă a Germaniei (de fapt a fostei Republici Federale a Germaniei) a fost bonitată într-o perioadă de circa 60 de ani. de relief. adâncimea la care apare carbonatul de calciu. conţinutul de humus. indiferent dacă este vorba despre soluri insuficient dezvoltate sau soluri excesiv dezvoltate. Pentru fiecare dintre diferitele combinaţii posibile între tipurile de rocă. La baza acestei metodologii pentru terenurile arabile stau 3 caracteristici principale ale terenului: • • • tipul de rocă. separându-se faze de evoluţie. salinizarea. gradul de eroziune. conţinutul de schelet. Acest punctaj este corectat prin înmulţire cu coeficienţi de corecţie subunitari pentru una sau mai multe dintre 15 caracteristici ale solului şi terenului: grosimea solului. Principalul obiectiv urmărit a fost acela al calculării cât mai obiective a impozitelor. starea de evoluţie a solului (“Zustandstuffe” în germană). între roca nesolificată şi locul central se diferenţiază faze de la 7 până la 2. prezenţa proceselor de colmatare. cele mai favorabile fiind desigur solurile cu textură mijlocie.10 puncte. anume 8 clase texturale de la nisip până la argilă la care se adaugă solurile turboase.• • clasa a IV-a: clasa a V-a: terenuri slabe. adâncimea apei freatice. cea mai favorabilă. pentru fiecare teren. prezenţa alunecărilor de teren. In continuare. motiv pentru care instituţia creată în acest scop s-a organizat (şi este şi astăzi organizată) în cadrul Ministerului Finanţelor. Sunt identificate 134 soluri (la nivel de tip şi de subitp de sol). textura. pe criterii oarecum subiective. roci dure alterate sau pietrişuri din nou mai puţin favorabile. loess şi materiale aluviale foarte favorabile. pe care nu se pot obţine decât recolte sub 30% din cele maxime în ţară Metodologia recent elaborată în Republica Moldova (Cerbari. ocupă un loc central în procesul de evoluţie a solului de la roca brută până la solurile extrem degradate prin procese pedogenetice nesatisfăcătoare (podzolire. Metodologia adoptată este relativ simplă şi se bazează pe studiile pedologice executate de alte organizaţii de specialitate. densitatea aparentă. în perioada mai recentă metodologia de bonitare a fost pusă la punct de Rothkegel (1928). nelevigate profund. acordându-se un loc amplu discuţiei directe dintre specialişti şi proprietarii de pământ. un număr concret de puncte între aceste limite. alcalizarea. de apă freatică sau de prezenţa în apropiere a unei păduri. în genere de câte 8 . textura stratului arat. 2001) este de asemenea o metodologie parametrică cu caracter multiplicativ. Ea are un important caracter participativ. specialistul evaluator urmând să aleagă. iar între locul central şi solul extrem degradat pedogenetic de asemenea faze de la 2 până la 7. punctajul de bonitare este acelaşi pentru fazele având acelaşi număr. 13 . ea fiind ulterior oficializată legislativ (Bodenschätzungsgesetz. 30 . 1934) şi generalizată prin aplicare pe întreaga ţară. respectiv materiale deluviale mai puţin favorabile. textură şi stadiul de evoluţie (în total 212 astfel de combinaţii) se prevede o gamă de variaţie a punctajului de bonitare. Clasele de bonitare stabilite sunt permanent actualizate în funcţie de modificările intervenite în calitatea solului şi în sistemele de agricultură. punctajul de bonitare de bază astfel stabilit se corectează într-o anumită proporţie în funcţie de condiţii specifice de climă.

cu contribuţii ale lui Crişan (1959). O dezvoltare deosebită au căpătat în România lucrările de bonitare începând cu anii 60’. Burt (1970). iar pentru starea de evoluţie a solului un total de numai 5 faze (1 fază optimă şi câte 2 faze în intervalul rocă . 1975). 1966). respectiv în Vechiul Regat şi în Basarabia. metodologia respectivă identificând un număr de 141 de soluri şi fiecăruia dintre ele atribuindu-se un număr precis de puncte. clima. Ea a fost utilizată într-o amplă lucrare. In aceeaşi perioadă Burt (1970. Grinţescu (1936). bonitate de asemenea cu plus sau minus 15 puncte. 1966) a fost o metodă parametrică cu caracter aditiv. In România In afara provinciilor aflate la acea dată în Imperiul Austriac. între 0 şi 50. După 1918 au existat preocupări pentru stabilirea unei metodologii proprii de bonitare care să permită extinderea în celelalte provincii româneşti a sistemului de cadastru şi impozitare. iar cele de climă şi de hidrologie sunt incluse printre factorii de bază ai bonitării. Pentru textura solului se analizează numai 5 clase texturale. desigur fiind direcţionate în conformitate cu principiile economiei socialiste şi având deci ca obiectiv principal repartizarea sarcinilor de plan. Teaci şi Burt (1964. excesul de umiditate specific pe unele terenuri în pantă sau riscul inundaţiilor. floarea soarelui. unele elemente privind clasificarea după calitate a pământurilor se regăsesc în lucrările fondatorului ştiinţelor agricole româneşti. stabilindu-se un punctaj de plus sau minus 10 puncte pentru temperatura medie anuală şi de plus sau minus 10 puncte pentru cantitatea de precipitaţii anuale. luat în considerare prin plus sau minus 15 puncte acordate în funcţie de înclinarea pantei şi de prezenţa unor depresiuni închise sau deschise. cu unele corecţii suplimentare în funcţie de expoziţia pantei faţă de punctele cardinale.Pentru bonitarea pajiştilor metodologia este oarecum diferită. putându-se obţine astfel pentru un anumit teren orice valoare între -50 şi +100 de puncte. In toate cazurile punctajul este diferenţiat pentru diferitele folosinţe agricole (arabil. O formă dezvoltată a acestei metodologii a fost elaborată ulterior (Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor . 1980). sfeclă de zahăr). Metoda de bonitare folosită în România până în 1975 (Teaci. respectiv adâncimea apei freatice. 1970). Legea cadastrului 23/1933 a avut unele prevederi privind bonitarea cadastrală dar. In această etapă bonitarea s-a efectuat pe baza metodologiei elaborate iniţial de Teaci (1960. păşuni. condiţiile hidrologice. ca de altfel şi celelalte prevederi ale acestei legi. Banat şi Bucovina. 1973) a propus termenul de ecometrie pentru caracterizarea cantitativă a relaţiilor dintre caracteristicile terenului şi productivitatea acestuia. şi ulterior sensibil modificată de acelaşi autor (Teaci. Drăgan (1934). cu caracter oarecum experimental. (1972).sol excesiv degradat). Ion Ionescu de la Brad (1870). fâneţe. Au fost folosite următoarele criterii: • • • • solul. generalizat la acea vreme în Transilvania.. Punctajul atribuit fiecăruia din cei patru factori menţionaţi se adună.. Hartia (1966). bazată pe studiile pedologice la scara 14 . 1c2. Condiţiile de rocă nu se iau în consideraţie. excesul de umiditate de suprafaţă. vii. ele nu au fost practic aplicate până la război decât în câteva comune. relieful. cartof. 1966. livezi). Au fost publicate propuneri de metodologie de către Popovici Lupa (1925)..sol optim şi în cel sol optim . Vasiliu (1936). Teaci şi colab. porumb. iar în cazul terenurilor arabile pentru 5 culturi (grâu.

O concepţie în parte diferită privind bonitarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură a fost elaborată de Vlad (2001a. 1987). 1983b. arbuşti sau cioate. 1989) sau viţă de vie (Oancea şi colab. 1989. iar Hălmăjan şi colab. ea a fost recent preluată în activitatea de cadastru (Metodologia cadru. 1981. pentru judeţul Bihor. 1981. Teaci şi Burt.. 1980). 1978. Popa.. In perioada elaborării acestor metodologii s-au efectuat ample cercetări privind corelarea diferitelor însuşiri ale terenului cu producţiile obţinute în unităţi agricole din diferite zone ale ţării. Cercetări specifice s-au efectuat pentru bonitarea culturii de sfeclă de zahăr (Seceleanu şi Teaci. Teaci şi colab 1973. 1968). pajişti (Neacşu şi colab. Voiculescu şi colab. 1982. care va fi descrisă în detaliu ulterior.Moldova (Predel. Vrancea (Munteanu şi Rapaport. Teaci şi colab. fermă şi centrul de desfacere precum şi gradul de acoperire a terenului cu muşuroaie. Voiculescu. zona Siret . cartof (Maxim. 1970. 1963. 1975). 1975. 1989. o primă formă fiind publicată în lucrarea lui Mihalache şi colab. 1980. 1987)..000. sistem caracteristic etapei respective. care au fost sintetizate la scara 1:50. 1966. Iaşi (Tutunea şi Teraci. (1972) au aplicat metodologia de bonitare pentru profilarea producţiei agricole la o unitate agricolă de stat. 1990). precum şi la nivelul întregii ţări la diferite scări (Teaci şi colab. 1961.. uneori şi cheltuielile de producţie. 1978. 1967) includ şi corelaţii de ansamblu între notele de bonitare şi producţiile. 1980)... 1975). Burt şi Munteanu. 1983d. Ţărău şi Teaci. arbuşti fructiferi (Voiculescu şi colab. 1978. Oltenia (Teaci şi Burt. 1972. conţinutul de schelet (Canarache şi Stângă. Popa şi Stan. efectuate în cei peste 20 de ani anteriori. 1995). 1983a.000. 1978.. Burt şi colab. adăugându-se elemente privind diferenţa de altitudine dintre parcela de teren. Setul de indicatori consideraţi este în mare măsură acelaşi. 1966. 1980). 1971. 1989). Unele dintre lucrările menţionate (Teaci şi colab. 1994).1:10. Neacşu şi Mielcescu. sursele de apă inclusiv din apa freatică (Burt şi Teaci. judeţele Satu Mare (Asvadurov. 1963. 1974. 1983c. De asemenea.000 (Raionarea pedoclimatică . 1970). O variantă mai completa de indicatori de amplasament şi infrastructură este în curs de elaborare. 1987. Costea şi colab. 1980). ale principalelor culturi. S-au efectuat de asemenea lucrări de bonitare în diferite zone din ţară: Dobrogea (Teaci şi colab. Factorii de infrastructură şi amplasament sunt consideraţi a afecta în primul rând favorabilitatea economică a terenului respectiv şi nu productivitatea lui intrinsecă (mărimea 15 . (2001). arbori. (1977) au realizat o aplicaţie a lucrărilor de bonitare pentru repartizarea sarcinilor de plan. Cea de a treia variantă a metodei de bonitare (Teaci... pietre. Intre aceste însuşiri s-au studiat condiţiile climatice (Teaci şi colab. 1971). sudul ţării (Teaci şi colab. 1979. Pentru aceste caracteristici a propus indici cu valori de la 0 la 6 care urmau a fi scăzuţi din notele de bonitare stabilite prin metoda Teaci. respectiv distanţa şi starea drumurilor.. mărimea şi forma parcelelor. 1987. scara 1:50... folosind o metodologie economică specifică.... 1975). 1975). 1975). 1970). 1986. Hartia (1966) a propus unii indicatori de apreciere a condiţiilor de amplasament şi organizare a teritoriului. Teaci şi Burt. 1967). porumb siloz (Andreiaşi şi colab. 1990). este o metodă parametrică cu caracter multiplicativ. Ea va fi prezentată ulterior în lucrarea de faţă. Giurgiu (Parichi şi colab. 1997) şi celor de pomi fructiferi (Zambrovics. Hartia (1966) a folosit rezultatele obţinute prin aplicarea în Banat a primei variante a metodologiei Teaci de bonitare şi le-a corelat cu rezultatele economice ale întreprinderilor agricole respective. Ea este general utilizată în prezent (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 2001b)..

cantitative. KP . recultivarea terenurilor degradate antropic. Cârstea şi Tănase. In acest cadru. 1964. orezării şi sere sau solarii. îndeosebi în cazul celor destinate fundamentării proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi a celor de organizarea teritoriului In ultimii ani s-au efectuat noi paşi înainte pentru dezvoltarea sistemului de bonitare. In ceea ce priveşte celelalte terenuri agricole (pajişti. salinitate. irigaţie. exces de umiditate. livezi. vii.factor de corecţie invers proporţional cu nota de bonitare a terenului respectiv. ele se clasifică în 3 clase. Ca urmare. iar produsul lor este un indicator independent. 1987). In clasa I sunt încadrate terenurile lipsite de orice factori limitativi. fragmentarea microreliefului. Fotogrammetrie. amenajamente silvice. a 1 . subclase şi grupe de pretabilitate sunt prezentate în detaliu sub forma caracteristicilor concrete.producţiei). mărimea şi forma parcelei. Se separă în continuare 7 grupe de terenuri. au fost preluate şi sensibil detaliate astfel de sisteme de clasificare a solurilor după pretabilitate. numit notă de evaluare a amplasamentului terenului. Sunt menţinute în cea mai mare măsură cele 6 clase de pretabilitate menţionate anterior şi subclasele diferenţiate pe baza naturii factorilor limitativi. coeficienţii respectivi au în cea mai mare parte valori supraunitare. A fost publicată o sinteză la nivelul întregii ţări a rezultatelor studiului efectuat pe baza acestei metode de Institutul de Geodezie. improprii folosirii ca arabil. Conform acesteia terenurile arabile se împart în 6 clase de calitate. acoperirea terenului cu muşuroaie. 1983). deponii sau halde).V. pietre. folosirea apelor uzate. arbuşti şi cioate. inclusiv includerea lui într-un cadru mai larg. livezi). arbori.indice parţial de evaluare a lungimii şi calităţii drumurilor. Ulterior (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. Cartografie şi Organizarea Teritoriului (Georgescu. Clasele de calitate se subdivid în 9 subclase pe baza naturii factorilor limitativi (eroziune. Criteriile de includere a unui teren în clase. iar în clasa a VI-a se încadrează terenurile neproductive. combaterea eroziunii.indici parţiali de corecţie pentru diferenţa de altitudine. diferenţiate pe baza înclinării pantei. a2 . dar adaptată condiţiilor specifice locale. Sunt prezentate metodologii separate pentru pretabilitatea la arabil. combaterea poluării. Ştefan (1998) analizează detaliat aspectele economie ale rentei funciare. a9 . 1982) o metodă de clasificare calitativă a terenurilor. In acelaşi timp a fost propusă (Cârstea. 1964). prezenţa scheletului sau a texturii nisipoase. similară celei din USA. şi s-au susţinut în acelaşi domeniu o serie de noi teze de doctorat. precum şi pentru desecare/drenaj. vii. şi reprezintă procentul din valoarea recoltei rămas după scăderea cheltuielilor suplimentare datorite condiţiilor respective de amplasament şi infrastructură: KA = 100 .KP / 100) 2 9 unde KA este nota de evaluare a amplasamentului terenului. terenuri cu gropi. între altele prezintă rezultate obţinute prin calcule specifice privind valoarea producţiei şi a venitului 16 . aciditate. la care se adaugă grupe de pretabilitate bazate pe intensitatea factorilor limitativi şi subgrupe de pretabilitate stabilite prin detalieri ale unor caracteristici ale solului. O metodologie similară de încadrare în clase de bonitare folosită anterior în România este de asemenea cea propusă de Georgescu (1960.(a1 + ∑ a i ) * (2 . Aceste clasificări sunt folosite în elaborarea unor studii pedologice. ale solului şi terenului.. variind între 2 pentru nota 100 şi 1 pentru nota 0. pajişti. pe măsura creşterii acestor factori şi a intensităţii lor terenurile se încadrează în clasele II .

cerinţele orientative pentru lucrări hidroameliorative (irigaţie. 1997.. 2002) a elaborat un sistem suport de decizie.X. Sistemul DexTer are la bază metodologia de specialitate existentă (Metodologia de elaborare a studiilor pedologice. exemplificându-le pe un număr de 25 de terenuri din judeţul Iaşi. Metodologia elaborată a fost validată pe baza rezultatelor de producţie din 9 câmpuri experimentale din Banat. câte una pentru fiecare clasă de valori. Din aceste calcule. De asemenea. forma şi gradul de comasare al parcelelor. Au fost aplicate metoda componenţilor principali pentru analiza stării de calitate (bonitării) terenului şi o metodă de programare liniară pentru rezolvarea unor probleme de decizie privind optimizarea structurii culturilor. şi anume întro variantă serii de ecuaţii liniare. prezentându-se hărţile respective de clase de bonitare pentru speciile respective. numit DexTer. în acord cu metodologia de bonitare curentă. Jurcuţ (1999) a cercetat 12 amplasamente din Câmpia şi Piemonturile Vestice. S-a folosit un set de indicatori sensibil diferiţi faţă de cei din metodologia actuală. care au luat în considerare valori ale cheltuielilor de producţie nediferenţiate pe clase de bonitare. stabilind atât clasele de calitate a terenului după metodologia Georgescu cât şi notele de bonitare după metodologia Teaci. In continuare au fost elaborate programe de calculator prin care se pot stabili notele şi clasele de bonitare naturală şi potenţată. 1987). precum şi recomandări privind lucrările şi fertilizarea solului. 2001a. au rezultat valori pozitive ale venitului net pentru clase I . Ea a fost aplicată la întreaga suprafaţă agricolă a Banatului. El foloseşte un sistem de prezentare a variaţiei coeficienţilor de bonitare în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor respectivi sub formă de ecuaţii obţinute prin calcul statistic. precum şi corelaţiile semnificative dintre notele de bonitare. producţii şi venitul net. Au fost stabiliţi. valori nule pentru clasa a VI-a de bonitare şi valori negative pentru clasele VII . In acest sens el propune o serie de coeficienţi subunitari pentru distanţa şi calitatea drumurilor şi pentru mărimea. Ţărău (1998) a detaliat semnificativ metodologia de bonitare pentru păşuni şi fâneţe. livezi şi pajişti. Au fost de asemenea obţinute datele de producţie pentru principalele culturi. combaterea eroziunii). precum şi venitul net obţinut la aceste culturi. Din concluziile acestei lucrări sunt de reţinut argumentele în favoarea metodologiei bazate pe note de bonitare. Marian şi colab. diferenţiat în exploataţii asociative şi de către agricultori individuali.net diferenţiat pe cele 10 clase de bonitare şi pe 3 nivele tehnologice.V de bonitare. Au fost totodată avute în vedere lucrările anterioare privind realizarea şi utilizarea bazei de date cu informaţia necesară lucrărilor de bonitare la diferite scări (Tapalagă şi colab. Se folosesc de asemenea ecuaţii obţinute prin calcul statistic pentru exprimarea variaţiei coeficienţilor de bonitare. pretabilitatea terenurilor pentru arabil. şi anume prin serii de ecuaţii liniare câte una pentru fiecare clasă de valori. Vlad (1997. Patriche (2001) a utilizat metode statistico-matematice specifice. coeficienţi de bonitare a celor 17 indicatori diferenţiaţi pentru 16 specii de graminee şi leguminoase perene. iar aplicarea lui a fost exemplificată pe terenurile a patru comune din judeţele Hunedoara şi Iaşi. pe care îi denumeşte “coeficienţi de penalizare”. autorul analizează problema evaluării influenţei condiţiilor de amplasament. Puşcă (1997) studiază bonitarea terenurilor agricole din Banat pentru grâu şi porumb. 1997).. vii. 17 . Acesta are la bază crearea unei baze de date computerizate care cuprinde pentru teritoriul ce urmează a fi analizat toţi indicatorii de sol şi teren necesari. desecare/drenaj. iar în altă variantă ecuaţii continue polinomiale de gradul 6 sau logaritmice.

în cadrul unui larg colectiv multidisciplinar. Ţărău. 1999. Timaru. Măgdălina. 1999. 2003. Guş. Geodezie şi Cartografie (Ordonanţa de urgenţă 70/2001). 1993b. Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Puiu. Hotărârea de Guvern 1546/2001). O modificare importantă în organizarea cadastrului a urmat trecerii cadastrului agricol în competenţa Oficiului Naţional de Cadastru. uneori chiar contradictorii. În acelaşi timp. Mihalache şi colab. Chivu şi colab. inclusiv bonitarea terenurilor agricole. 2002. Vlad. 1977) şi altor specialişti privind staţiunile forestiere. care îşi propune să unifice aceste aspecte. 2002. Otiman. 1995.Dezvoltare pentru Pedologie. Bohatereţ. În ceea ce priveşte terenurile forestiere. Alecu şi colab. sunt în parte detaliate prin Ordinul MAAP 101/2001 şi Ordonanţa de urgenţă 37/2002. 2003. arenda (Legea 16/1994). 18 . un rol important l-au avut cercetările lui Chiriţă şi colab. Miclea. împreună cu alte institute de specialitate din agricultură. Ordonanţa Guvernului 36/2002). 1979. Teaci. Hotărârea de Guvern 59/1994). Agrochimie şi Protecţia Mediului. (1964. 1994. Canarache.. Problemele privind efectuarea studiilor pedologice. Bold şi Avram. 1980. Pălămaru şi Dârja. 1999. 2002. şi monitorizarea calităţii solului. 2002.Tratate şi cursuri de specialitate au inclus de asemenea elemente privind bonitarea terenurilor agricole (Kovács. respectiv din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. 2001. concesionarea terenurilor din patrimoniul statului (Legea 219/1998). după 1989 au fost emise mai multe acte normative cu prevederi de interes pentru bonitarea şi evaluarea terenurilor agricole şi forestiere: impozitarea veniturilor agricole (Legea 34/1994. Problemele de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole şi forestiere în cadrul acestei metodologii sunt avute în vedere de specialiştii din Institutul de Cercetare . 1997. 1999. 1993a. În prezent. Patriche. precum şi metodologiile elaborate în diferite etape de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Reglementările din actele normative menţionate sunt adesea diferite. 2000. valoarea de patrimoniu proprietăţii de stat (Hotărârea de Guvern 834/1991.. scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă (Legea 18/1991) sau forestieră (Legea 120/2004). Vlăduţ şi Popescu. despăgubirea proprietarilor de drept ale căror terenuri agricole sau forestiere nu au putut fi restituite (Legea 1/2000. Legea cadastrului 7/1996 conţine unele prevederi generale privind bonitarea cadastrală. are în curs de definitivare un proiect de act normativ (Metodologia de evaluare a imobilelor). 1996. 2004).

NB(f) pentru fâneţe. Odată obţinută nota de bonitare cadastrală se poate trece la evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole respective. ca şi a celor situate în extravilan în apropierea unor localităţi. diferenţiate în funcţie de categoria de folosinţă: NBc(a). metodologia de bonitare şi evaluare este în mare măsură asemănătoare celei referitoare la terenurile agricole. se estimează notele de bonitare cadastrală (NBc). Ordinul MAAAP 223/2002) conducând la bonitarea cadastrală. de posibilitatea folosirii lor pentru construcţii. sau cele corectate unde a fost cazul. metodologia de bonitare prevede o serie de coeficienţi de bonitare naturală egali cu valori cuprinse între 0 şi 1. 2a. NBc(v). dar având în vedere specificul respectiv sunt unele deosebiri care se vor analiza ulterior. ca şi a amplasamentului şi infrastructurii. În continuare. cu unele modificări ulterioare (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv cea elaborată de Teaci (1975).vegetaţie: NB(a). NB(p). NB(v) pentru vii. aceasta se marchează prin adăugarea în paranteză a simbolurilor (a) pentru arabil. pentru terenurile agricole cu vegetaţie perenă. a tuturor acestor coeficienţi. Metodologia de bonitare a vegetaţiei agricole perene. × B17) × 100 19 . 1987.. Bonitarea cadastrală se efectuează în etape succesive de lucru. (p) pentru păşuni şi (f) pentru fâneţe. acolo unde nu au fost corectate prin potenţare. situate în intravilan. NB(p) pentru păşuni. prin combinarea acestora cu notele complexului sol/teren . (l) pentru livezile de pomi fructiferi (v) pentru vii.. nediferenţiată deocamdată pe categorii de folosinţă.vegetaţie. pentru un teren dat. în cele ce urmează se va prezenta metodologia de bonitare naturală şi potenţată a solului şi terenului. NBc(l). iar a produsului lor cu 100. se obţine nota de bonitare naturală: NBn = (B1 × B2 × . Valoarea terenurilor. Etapa următoare este estimarea condiţiilor de amplasament şi infrastructură. iar prin combinarea acestora cu valorile NBst respective se obţin notele complexului sol/teren . NB(v). NB(f). Atât notele NBn cât şi cele NBst sunt diferite pentru diferite folosinţe. Într-o primă etapă se estimează pentru fiecare unitate de sol/teren notele de bonitare naturală (NBn). are la bază prevederile Ordinului 101/2001. în prezent agricole. NB(l). în zone turistice sau în apropierea unor căi de comunicaţie majore.2. Metodologia de evaluare a acestor terenuri ca trebui revăzută. uneori corectate prin operaţia de bonitare potenţată. este desigur determinată în principal de cu totul alte criterii. Bonitarea naturală a solului şi terenurilor agricole Pentru fiecare dintre caracteristicile solului şi terenului care influenţează capacitatea de producţie a pământului. NBc(p) sau NBc(f). În ceea ce priveşte terenurile forestiere. notele respective fiind marcate cu NBi. se estimează starea de calitate a acesteia: NB(l) pentru livezi. Notele de bonitare naturală. Este necesar de precizat că metodologia de faţă se referă strict la terenurile cu folosinţă agricolă care nu prezintă interes economic din alte puncte de vedere decât producţia agricolă. Metodologia de bonitare şi evaluare din România Pentru terenurile agricole. În final. (g) pentru grădinile de legume. devin note de bonitare a solului/terenului (NBst). combinând probabil criterii specifice terenurilor agricole şi celor de construcţie. Prin multiplicarea.

Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază. pentru reacţia solului 14 clase cu pH de la sub 3. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 1. ajungându-se astfel la un număr de 20 de indicatori care se cer analizaţi pentru un teren dat în scopul bonitării naturale a acestuia. pentru unii dintre aceştia coeficienţii de bonitare fiind diferiţi în funcţie de alte caracteristici ale solului sau terenului.B16h Relief Hidro logie Exces de umiditate de suprafaţă B17 Pentru fiecare dintre indicatorii menţionaţi există un număr de clase de valori.B7b B8 B9 B10 B11 B12a . 1987) Indicatori de bonitare naturală Factor principal Sol Textură în orizontul superior Volum edafic Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de gleizare Grad de pseudogleizare Rezervă de humus pe adâncimea 0-50 cm Reacţie în orizontul superior Conţinut de carbonat de calciu Grad de salinizare / alcalizare Grad de poluare Climă Temperatură medie anuală corectată Precipitaţii anuale corectate Înclinarea pantei Prezenţă alunecări de teren Risc de inundaţii Adâncimea apei freatice Factori ajutători Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Desecare / drenaj Textură în orizontul superior Grad de saturaţie Temperatură medie anuală corectată Textură în secţiunea de control Precipitaţii anuale corectate Desecare / drenaj Tabel Anexa 1 B1a .B3b B5 B6a .B6b B7a .5 până la peste 10.B3b B4a . De exemplu.B12c B13 B14 B15 B16a . Tabelul 1: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală (Metodologia elaborării studiilor pedologice. roci compacte permeabile sau impermeabile şi depozite organice). pentru textură 6 clase de la nisip la argilă (la care se adaugă soluri carbonatice.B1b1 B2a . pentru precipitaţii corectate 12 clase de la sub 300 mm până la peste 20 .B2b B3a .

punându-le la dispoziţie apa şi elementele nutritive necesare proceselor lor vitale Formarea solului prin transformarea rocilor de la suprafaţa uscatului terestru se realizează printro serie de procese specifice (procese de pedogeneză). cartof. Folosinţele şi culturile considerate. coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator şi pentru fiecare clasă de valori fiind diferenţiaţi pe aceste folosinţe şi culturi. soia şi mazăre/fasole (Ordinul MAAP 223/2002). păr. Bonitarea terenurilor agricole se realizează diferenţiat pentru diferite folosinţe şi culturi. floarea soarelui. livezi: măr. optime (textură lutoasă. Ansamblul orizonturilor genetice constituie profilul de sol.1400 mm. Pentru terenurile arabile. 1987) sau media celor 8 culturi mai răspândite în România: grâu. Coeficientul 1. soia. cânepă. cartof. struguri de masă. reacţie neutră. piersic. sfeclă de zahăr. spălarea sau levigarea spre straturile din profunzime a unor componente şi acumularea unora dintre acestea la anumite adâncimi. se calculează şi o notă medie. pentru adâncimea apei freatice 8 clase de la sub 50 cm până la peste 10 m etc. Tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator. Coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare din aceste clase de valori. in pentru ulei.4 . pentru pantă 10 clase de la plan (sub 2%) până la abrupt (peste 100%). înzestrat cu însuşirea de fertilitate. Ca urmare a proceselor menţionate rezultă unele straturi caracteristice. folosinţe şi culturi. legume. porumb. Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a întreţine viaţa plantelor. strat superficial al scoarţei terestre provenit din roci prin procese specifice. orz. fie clasei de valori celei mai mici(salinizare. porumb. de lungă durată. respectiv media celor 4 culturi cu cele mai mari note pe terenul respectiv (Metodologia elaborării studiilor pedologice. mazăre şi fasole. in pentru fuior. Indicatori de sol Solul este definit ca un corp natural de sine stătător. secole sau chiar mai mult. sunt date în Anexa 1. trifoi. exces de umiditate de suprafaţă şi alţii). vii: struguri de vin. în număr total de 26 sunt: • • • • • terenuri arabile: grâu. fâneţe. păşuni. 2a1. orz. în afara notei de bonitare individuale pentru diferitele culturi. cais. floarea soarelui. corespunzători diferitelor clase de valori. care denotă condiţiile optime oferite de indicatorul respectiv pentru productivitatea solului. acumularea în stratul superior a unor substanţe organice specifice provenite din transformarea prin humificare a resturilor vegetale. lucernă. adâncime mică a apei freatice (1. Natura şi proprietăţile diferitelor orizonturi genetice şi a profilului de sol diferă mult de la o zonă geografică la alta sau chiar de la o parcelă de teren la 21 . aşa numitele orizonturi genetice. O exemplificare sub formă grafică a acestor coeficienţi pentru fiecare indicator şi pentru câteva folosinţe sau culturi va fi prezentată în cele ce urmează. sfeclă de zahăr. Principalele procese de pedogeneză sunt dezagregarea (sfărâmarea) şi alterarea (modificarea alcătuirii chimice) rocilor. bine diferenţiate. este acordat. cireş şi vişin. conform specificului indicatorului respectiv. pantă. cu însuşiri proprii. fie clasei celei mai mari (volum edafic). prun. fie unei clase cu valori intermediare.2 m) şi alţii).

aceste elemente nu se folosesc direct în lucrările de bonitare.60% pentru materia minerală. subtipuri etc. alcătuire care poate fi extrem de variată de la un sol la altul.alta în funcţie de factorii pedogenetici (climă. reprezintă principalele criterii pe baza cărora se identifică numeroasele clase. în sensul că suma lor este constantă într-un sol dat şi la un moment dat. creşterea volumului de apă conducând la scăderea celui de aer şi invers. Valorile medii indicate pentru proporţia celor trei faze sunt numai uneori întâlnite în practică. Condiţii medii cu totul generale de alcătuire a materialului de sol sunt cele în care. Pe aceeaşi bază se atribuie diferitelor soluri denumiri corespunzătoare şi se realizează clasificarea acestora. din volumul lui. Faza solidă a solului constituie matricea în care se fixează sistemul radicular al plantelor. şi ca atare şi pentru estimarea stării de calitate (bonitării) solului. precum şi factorii pedogenetici şi procesele de pedogeneză care au contribuit la formarea acestora. cea mai mare parte.plantă. jumătate este reprezentat de faza solidă şi câte un sfert de cea lichidă şi de cea gazoasă. polifazic. deci cel ocupat de faza lichidă şi de cea gazoasă împreună. Faza gazoasă contribuie la realizarea unui mediu corespunzător pentru viaţa microorganismelor şi rădăcinilor şi pentru unele procese chimice din sol. inclusiv a elementelor nutritive. materie minerală (minerale diverse. Volumul neocupat de faza solidă. pune la dispoziţia acestora cele mai multe elemente nutritive. de sol existente pe suprafaţa globului. Totuşi.5% pentru materia organică. cele mai frecvente fiind 45 . cel mult o zecime. Din faza solidă. nu prin simpla desfacere a 22 . adică format din substanţe diferite. constituie porii solului. om) care afectează procesul de pedogeneză.30% pentru apă şi 5 . fizice şi chimice ale solurilor identificate şi clasificate pe hartă. Materia minerală este alcătuită din particule de dimensiuni foarte variate. iar restul. 10 . o mică parte. (1) Alcătuirea globală a materialului de sol Solul este un sistem eterogen. iar printr-o serie de proprietăţi ale sale asigură mediul în care se desfăşoară principalele procese din sol şi din sistemul sol . lichidă şi gazoasă) şi polidispers. tipuri. rocă. este materie organică (humus). în acest scop fiind necesară cunoaşterea concretă a principalelor însuşiri morfologice. Ele dau totodată indicaţii generale privind calitatea solului. adică faza solidă este alcătuită din particule de diferite dimensiuni. Conţinuturile de apă şi respectiv de aer sunt complementare. adică format din toate cele trei faze (solidă. Toate componentele solului sunt esenţiale pentru ca acesta să-şi îndeplinească diferitele lui funcţii. clasificarea acestora şi însuşirile profilului de sol sunt esenţiale pentru elaborarea de către specialiştii pedologi a hărţilor de sol ale unui teritoriu dat. relief.40% pentru aer. Particulele elementare ale solului sunt acele particule minerale silicatice care nu pot fi divizate în particule mai mici decât prin sfărâmare sau prin tratamente chimice. vegetaţie. în cea mai mare parte silicatice). Faza lichidă este cea care asigură necesarul de apă al plantelor şi transportul către aceasta a substanţelor dizolvate. Caracteristicile profilului de sol şi ale orizonturilor genetice care îl compun. măsurile ameliorative necesare şi tehnologiile adecvate. 0 . Denumirile diferitelor soluri. este una din proprietăţile solului esenţială pentru funcţionarea acestuia şi pentru determinarea stării lui de calitate. timp. ele putând varia în solurile agricole între limite foarte largi. (2) Alcătuirea granulometrică (textura) solului Prezenţa în faza solidă a solului a materiei minerale alcătuită din particule de diferite dimensiuni. cu un diametru variind de la miimi de milimetru până la centimetri sau chiar decimetri.

iar textura de conţinutul procentual al celor patru fracţiuni ale materialului fin. În completarea acestor clase texturale se disting soluri carbonatice. constituie materialul fin al solului. şi anume nisip. Dimpotrivă.2 mm diametru mai mare de 2 mm Primele patru dintre aceste fracţiuni. modificându-se de la un orizont genetic la altul. Astfel. se constată o creştere a capacităţii de reţinere a apei inaccesibile plantelor. bazat pe clasificarea internaţională din 1912.2 mm diametru de 0.02 . nisip lutos. Alcătuirea granulometrică şi textura reprezintă un criteriu important în clasificarea solurilor. orice sol conţine. lut nisipos. a reţinerii elementelor nutritive şi a rezistenţei mecanice pe care solul o opune la pătrunderea rădăcinilor şi la executarea lucrărilor solului. lut. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt însuşiri practic permanente ale solului. ce se trece de la textura nisipoasă spre cea argiloasă. argilă (aceasta din urmă subdivizată în metodologia de bonitare în argilă lutoasă şi argilă mediefină). Alcătuirea granulometrică a solului este dată de conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice.002 şi 0. a permeabilităţii (uşurinţei cu care apa circulă prin sol) şi adesea a temperaturii solului în unele perioade ale anului. care nu se modifică decât cel mult în urma unor procese pedogenetice de foarte lungă durată. toate cele patru fracţiuni granulometrice de material fin. în acelaşi sens de modificare a texturii are loc o scădere a aeraţiei solului. Alcătuirea granulometrică şi textura sunt factori importanţi de care depind numeroase alte proprietăţi ale solului.002 m diametru cuprins între 0. pe măsură ce creşte conţinutul de argilă şi scade cel de nisip. roci fisurate. lut argilos.2 .0. fiecare dintre ele definită printr-un interval de diametre. Cele mai multe soluri arabile din România nu conţin fragmente grosiere.02 mm diametru de 0. adică pe măsură. 23 . roci nefisurate şi materiale organice. In sistemul utilizat în România se disting 6 clase texturale (subdivizate la rândul lor în 21 de subclase texturale). Cu foarte puţine excepţii.agregatelor. Această caracteristică sunt adesea diferenţiate pe profilul de sol. în proporţii variate. cu diametrul mai mic de 2 mm. cuprinde următoarele fracţiuni principale: argilă praf nisip fin nisip grosier schelet (sau fragmente grosiere) diametru sub 0. Particulele elementare de diferite dimensiuni sunt clasificate în fracţiuni granulometrice. solurile se împart în mai multe clase texturale. Sistemul de fracţiuni granulometrice utilizat în România. După proporţia diferitelor fracţiuni granulometrice ale materialului fin.

Influenţa texturii solului asupra stării de calitate a acestuia diferă în oarecare măsură de la o cultură la alta. şi mai redusă spre solurile cu textură fină. Spre exemplu. 24 . elementelor nutritive etc. bonitare 0. deci scăderea semnificativă a volumului edafic. nisipoasă. Influenţa conţinutului de schelet se manifestă asupra stării de calitate a solului în sens negativ. Tabelele B2a .B1b în Anexa 1). dimpotrivă. întrucât ea determină o scădere a volumului de sol efectiv util.6 0. această scădere fiind întrucâtva diferită la diferite culturi. iar scăderea notei de bonitare este mai accentuată spre solurile cu textură grosieră. sol] 100 Prezenţa scheletului. 1975) In acord cu cele de mai sus.8 0. . Tabelele B1a . cer soluri ceva mai uşoare şi suferă mai mult atunci când solul are textură fină (Figura 2. pentru soluri afânate (o : grâu. micşorează puternic nota de bonitare a solului respectiv. păşunile şi fâneţele cer soluri ceva mai grele şi suferă mai mult atunci când solul are textură grosieră. care exprimă indirect volumul de sol util pe adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular: Volum edafic (%) = ∑ [(100 − Schelet ) * Ad.1. şi ca urmare reprezintă unul din criteriile de bază în bonitarea cadastrală. în timp ce cartoful şi unii pomi fructiferi. textura solului este un element important care influenţează starea de calitate a solului. In metodologia de caracterizare a solurilor şi de bonitare cadastrală se foloseşte indicatorul numit volum edafic.4 0. argiloasă. lutoase. a volumului de sol care contribuie direct la reţinerea apei.2 1 Coef. porumbul.: cartof) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.B2b în Anexa 1).2 0 0 20 40 Argila (%) 60 80 Figura 2: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul superior. Cele mai bune sunt solurile cu textură medie. grâul. şi cu atât mai accentuată cu cât climatul respectiv este mai uscat (Figura 3.

60 g/cm3. mai afânată. este volumul porilor exprimat în procente din volumul total al solului respectiv. cuprinse între 2. bonitare 0.8 0. este masa unei unităţi de volum total al solului. Pentru caracterizarea stării de aşezare a solului sunt necesare următoarele noţiuni: • densitatea. notată cu PT.4 0. are valori care variază în genere între 45 şi 50% şi este calculată cu: PT (%) = 100 × (1 − D ) DA • • • gradul de tasare.20 şi 1. este un indice complex care ia în considerare toţi indicii anterior definiţi. textură fină. şi are de regulă valori specifice puţin variabile în diferite soluri (cu excepţia celor organice). porozitatea totală. fără porii solului. mai ales pe terenurile arabile.6 0.65 şi 2. notată cu D.: precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. iar cele carbonatice practic lipsesc. adică de volum al fazei solide plus cel al porilor. mai tasată. corespunzător. In adâncimea profilului de sol predomină solurile cu textură fină.2 1 Coef. 1975) Solurile agricole din România au predominant în orizontul superior textură mijlocie şi frecvent. notat cu GT. este masa unei unităţi de volum al particulelor solide. (3) Starea de aşezare a solului Particulele solide ale solului pot fi aranjate într-o formă mai relaxată.2 0 0 20 40 60 Volum edafic (%) 80 100 Figura 3: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru volumul edafic util al solului (o : precipitaţii anuale < 600 mm. sau dimpotrivă într-o stare mai strânsă.1. şi.70 g/cm3. şi are valori care variază în genere între 1. Solurile scheletice şi cele organice ocupă suprafeţe foarte reduse. precum şi conţinutul de argilă care are un rol important în aprecierea stării de aşezare a solului: 25 . densitatea aparentă. notată cu DA. In funcţie de această stare de aşezare volumul părţii solide a solului este mai mic sau mai mare. volumul pe care îl ocupă porii acestuia este mai mare sau mai mic. .

GT (%) = (45 + 0... se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie cu consecinţe nefavorabile privind procesele chimice şi biologice din sol. şi se poate tasa puternic dacă se circulă cu unelte agricole sau cu mijloace de transport de mare greutate.: textură fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.163 × A) − PT * 100 (45 + 0. %). 1. cât şi la acelaşi sol în diferite momente ale anului. îndeosebi în ceea ce priveşte însuşirile fizice ale acestuia. 1975) După valorile gradului de tasare solurile se apreciază astfel ca soluri afânate (porozitate extrem de mare . Orizonturile inferioare ale solului prezintă o stare de afânare mai puţin variabilă în timp. Starea de aşezare a solului influenţează calitatea solului. care este puternic afânat în urma executării lucrărilor de arătură şi în mai mică măsură în urma îngheţurilor de iarnă. creşte rezistenţa mecanică opusă pătrunderii în sol a sistemului radicular al plantelor. mai ales în condiţii de sol umed. Astfel. Această variabilitate în timp se manifestă îndeosebi în stratul superior al solului. în lucrările de bonitare 26 . scade permeabilitatea pentru apă.mijlocie.8 0. starea de aşezare a stratului superior al solului variază simţitor în timp. se tasează în anumită măsură pe cale naturală în perioadele următoare celor în care el este afânat.2 1 Coef. slab tasate (porozitate mijlocie). dar foarte variabili la diferite tipuri (subtipuri) de sol.163 × A) (unde A este conţinutul de argilă. cum am arătat.4 0. mare). Indicatorii enunţaţi anterior ai stării de aşezare a solului (cu excepţia densităţii) prezintă variabilitate accentuată atât de la un sol la altul şi de la un orizont la altul al aceluiaşi profil de sol.6 0. şi ca atare nu constituie o caracteristică permanentă a unui sol dat. scad valorile porozităţii totale) scade capacitatea solului de a reţine apă accesibilă plantelor.2 0 -10 0 10 Grad de tasare (%) -30 -20 20 30 Figura 4: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru gradul de tasare al solului în secţiunea de control (o : textură grosieră . moderat tasate (porozitate mică) şi puternic tasate (porozitate foarte mică). . pe măsură ce creşte starea de îndesare a solului (cresc valorile densităţii aparente şi ale gradului de tasare. bonitare 0. Întrucât.

respectiv pseudogleizarea. precum şi în funcţie de textura solului. inclusiv substanţe dizolvate în apă. Tabelele B3a B3b în Anexa 1). la adâncime foarte mică se produce exces de umiditate de adâncime. în perioadele ploioase. chiar în absenţa apei freatice. ale oxizilor respectivi. In condiţiile oricăreia dintre formele de exces de umiditate conţinutul de aer din sol se reduce sub limite admisibile. apa fiind evaporată sau consumată de plantele care cresc pe solul respectiv. influenţa stării de aşezare fiind mai accentuată pe solurile cu textură grosieră şi mijlocie (Figura 4. nu direct din sol. 27 . depăşind capacitatea solului de a reţine durabil apă. iar după aceasta ea scade. Dacă aportul de apă este ridicat. Totodată. fără capacitatea solului de a înmagazina această apă în zilele cu precipitaţii şi a pune rezervele astfel acumulate la dispoziţia plantelor în zilele fără precipitaţii creşterea acestora ar fi practic imposibilă.cadastrală se ia în considerare numai cea a stratului inferior al solului. în perioadele secetoase. apa freatică influenţează direct profilul de sol. şi respectiv procese de pseudogleizare în cazul orizonturilor situate la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă aflate sub influenţa excesului de umiditate de suprafaţă. (5) Apa şi aerul solului Incă din definiţia solului şi a fertilităţii acestuia a reieşit că una din principalele lui funcţii. Astfel. şi prin acumularea unor concentraţii solide. de care depinde în mare măsură creşterea plantelor. excedentul din precipitaţii se infiltrează în adâncime. Gradul de gleizare şi respectiv gradul de pseudogleizare al unui sol se apreciază în funcţie de procentul din masa solului care prezintă culorile specifice acestor procese şi de adâncimea la care apare gleizarea. Dacă această adâncime este redusă. excedentul de apă din precipitaţii se poate acumula temporar prin băltire la suprafaţa solului. în apa freatică aflată la adâncime specifică diferitelor terenuri. apa freatică la mică adâncime are efecte pozitive. pe soluri cu permeabilitate normală. dure. putând constitui o sursă suplimentară de aprovizionare a plantelor (aport freatic). manifestate morfologic prin culori albăstrui-verzui. Aceste caracteristici morfologice ale solurilor cu exces de umiditate indică procese de gleizare în cazul orizonturilor din adâncimea profilului de sol aflate sub influenţa apei freatice situate la mică adâncime. dar mai ales la acelaşi sol de la o zi la alta: după ploi (sau după irigaţie) şi după topirea zăpezii umiditatea creşte. Umiditatea solului variază între limite largi de la sol la sol. producând exces de umiditate de suprafaţă. Coeficienţii respectivi de bonitare variază la diferitele culturi. Dimpotrivă. Aeraţia deficitară conduce totodată la fenomene chimice specifice (reducerea oxizilor de fier şi mangan). pe terenuri plane sau depresionare cu soluri foarte slab permeabile. Chiar dacă apa provine în ultimă instanţă din precipitaţiile atmosferice. cu consecinţe negative adesea apreciabile asupra creşterii plantelor. adesea sub formă de pete amestecate cu pete ruginii dar uneori prezente în întregul volum de sol. este aceea de a furniza acestora apă.

exprimată de exemplu în mm/oră. . . Indicele cantitativ al permeabilităţii este conductivitatea hidraulică a solului. ele depinzând în mare măsură de textură şi de starea de aşezare. bonitare 0.1.: desecat) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Intr-adevăr. 1975) 1. efectul lor asupra stării de calitate a solului este indirect exprimat de aceste însuşiri şi de coeficienţii de 28 .2 1 Coef. bonitare 0.2 0 0 2 4 Grad de gleizare 6 8 Figura 5: Exemple de coeficienţi de bonitare (porumb) pentru gradul de gleizare a solului (o : nedesecat.2 0 0 2 4 Grad de pseudogleizare 6 Figura 6: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de pseudogleizare a solului (o : porumb.8 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. noţiune menţionată anterior.6 0. fie pentru circulaţia apei în masa solului din părţile ceva mai umede spre cele mai uscate din apropierea rădăcinilor sau din apropierea suprafeţei solului. 1975) In ceea ce priveşte permeabilitatea solului.6 0. fie pentru infiltrarea în adâncime a excedentului de precipitaţii.4 0. ea defineşte uşurinţa cu care apa poate circula în sol. Însuşirile solului legate de apa şi aerul acestuia nu se regăsesc ca atare în calculul notei de bonitare.4 0.8 0.2 1 Coef. fie pentru ridicarea apei din stratul de apă freatică spre rădăcinile plantelor.

Avem astfel de a face cu un circuit permanent al materiei: sol . (5) Humusul Materia organică a solului.elemente nutritive . modul în care aprovizionarea solului cu apă provenită din precipitaţii influenţează starea de calitate a terenului. mineralizarea. De asemenea. 29 . Influenţa excesului de umiditate freatic sau de suprafaţă asupra stării de calitate a solului se exprimă totodată prin gradul de gleizare. humusul joacă un rol foarte important în determinarea stării de calitate a solului prin influenţa pozitivă pe care o are asupra stării de afânare a solului. iar cei referitori la gradul de gleizare a solului sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de amenajările de desecare-drenaj existente pe terenurile analizate.bonitare corespunzători. asupra reţinerii apei.B4b în Anexa 1 pentru procesele de gleizare.resturi vegetale . 1975) In afară de rolul esenţial de rezervor şi sursă de elemente nutritive pentru plantă.plantă . In acelaşi timp cu transformarea resturilor vegetale în humus. rezultă din procese de transformare în sol. dar şi fosfor şi potasiu care. chiar dacă sunt folosite în cantitate foarte mică.2 1 Coef.2 0 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 7. parţială a acestuia. în special azot. Humusul conţine unele elemente nutritive necesare plantelor. ca şi prezenţa la adâncime redusă a apei freatice şi efectele în genere negative sau uneori pozitive ale acesteia. humusul. 1.8 0. . a resturilor organice. bonitare 0. sunt incluse în calculul notei de bonitare prin indicatori care vor fi discutaţi ulterior în cadrul elementelor de climă şi parţial al celor de hidrologie-hidrogeologie. Figura 6 şi Tabelul B5 în Anexa 1 pentru cele de pseudogleizare) sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.humus . mai ales a resturilor plantelor care au crescut pe solul respectiv. Exemple de coeficenţi de bonitare (grâu) pentru rezerva de humus a solului pe adâncimea 0 .4 0. asupra permeabilităţii pentru apă a solului şi asupra altor însuşiri şi procese din sol.sol.plantă . prin activitatea microorganismelor care îl populează. procesele microbiologice din sol conduc la descompunerea. joacă un rol esenţial în nutriţia plantelor. eliberând elementele nutritive componente care devin astfel accesibile plantelor şi sunt preluate de acestea. respectiv de pseudogleizare. Coeficienţii de bonitare (Figura 5 şi Tabelele B4a .6 0.: textură mijlocie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.50 cm (o : textură grosieră.

Creşterea peste anumite limite a proporţiei de hidrogen schimbabil determină reacţie acidă. cationi.Rezerva de humus a solului este adesea exprimată prin cantitatea acestuia. In sol. de dimensiunea argilei. iar alţii fiind folosiţi prin intermediul reacţiei sau caracterului alcalic al solului care vor fi discutate ulterior. Dimpotrivă. aflaţi dizolvaţi în apa solului în diferite concentraţiii. care pot fi schimbaţi cu alţi cationi dintre cei arătaţi. valori pH sub 5. dar şi în funcţie de gradul de saturaţie al solului respectiv (Figura 8. valori mai mici indicând reacţie acidă iar valori mai mari reacţie alcalină. Pentru compensarea lor. Proporţia normală redusă de sodiu (şi magneziu) schimbabil şi absenţa sau o proporţie relativ redusă de hidrogen schimbabil condiţionează însuşiri chimice favorabile ale solului.B6b în Anexa 1).5.8 şi 8. Coeficienţii respectivi de bonitare variază în funcţie de cultură. Ea se măsoară în mod obişnuit prin valoarea pH. cu pH peste 8.. Tabelele B7a . ai diferitelor elemente chimice. limitele de variaţie sunt de regulă între 4 şi 7 pentru solurile acide şi între 7 şi 10 pentru cele alcaline. iar în solurile cu reacţie alcalină. aceasta se corectează prin aplicare periodică de amendamente calcice. şi anume fie ai unor elemente bazice (calciu. magneziu.B7c în Anexa 1). ca şi particulele organice ale humusului. ele reţin pe această suprafaţă prin fenomene specifice de adsorbţie ioni cu sarcini pozitive. dar şi în funcţie de textura solului (Figura 7. fie ai hidrogenului. (7) Reacţia solului Se înţelege prin reacţie concentraţia ionilor de hidrogen într-o soluţie (H+. care este logaritmul cu semn schimbat al acestei concentraţii: pH = -log (H+) Valoarea pH = 7 este cea a unei soluţii neutre. pe adâncimea de 50 cm. Valoarea pH (în stratul superior al solului) este unul dintre indicatorii folosiţi în calculul notei de bonitare. (6) Complexul adsorbtiv (de schimb) Particulele minerale fine. 30 . de asemenea defavorabilă creşterii plantelor. In bonitarea cadastrală indicatorii diferitelor însuşiri ale schimbului cationic nu sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare.8. prezintă la suprafaţă sarcini electrice negative libere. nefavorabilă pentru creşterea plantelor. Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la valori pH între 5. In calculul notei de bonitare rezerva de humus intervine prin coeficienţi proprii. creşterea conţinutului de sodiu schimbabil peste anumite limite în solurile alcalice conduce la reacţie alcalină.5 corecţia se realizează prin aplicare de amendamente gipsice. în t/ha. In solurile cu reacţie puternic acidă. la scăderea adesea extremă a permeabilităţii solului pentru apă. sodiu. diferenţiaţi pe culturi. potasiu). Tabelele B6a . unii dintre ei depinzând cum am arătat de alţi indicatori (conţinut de argilă şi de humus). Proporţia hidrogenului schimbabil se cuantifică prin gradul de saturaţie în baze. ioni-gram / litru). V: V (%) = SB × 100 SB + H Unii cationi schimbabili (potasiu şi alţii) adsorbiţi de complexul argilo-humic constitue o sursă importantă de elemente nutritive pentru plante. la creşterea tasării solului şi la alte fenomene negative.

cuprul şi altele. Acestora.5 ani. cu excepţia carbonului şi oxigenului. de cantităţile de îngrăşăminte organice şi/sau chimice aplicate anterior şi în parte şi de unele condiţii climatice. chiar dacă adesea sunrt folosite în cantităţi extrem de mici.4 0.: grad de saturaţie în baze > 55%) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Elementele nutritive (nutrienţii) se găsesc în sol sub forma unor combinaţii chimice specifice. ca orice organism viu. din diferite elemente chimice pe care ele le obţin. aplicarea corectă a îngrăşămintelor pentru a obţine recolte eficiente economic şi pentru a evita totodată acumularea de conţinuturi excesive. şi microelemente nutritive (micronutrienţi). trebuie să se bazeze pe analize specifice de sol şi de plantă efectuate în cadrul unor studii agrochimice care se cer repetate odată la 2 . precum zincul. în cazuri specifice. fosforul şi potasiul.1. practic exclusiv din sol. chiar în aceeaşi parcelă de cultură. tehnologic. Din punct de vedere practic. cu producţii ridicate. . Ea este constituită. Ca urmare a celor de mai sus. El diferă de asemenea de la an la altul.6 0. borul. au nevoie pentru a creşte de hrană. toxice. iar unele soluri (mai ales pentru anumite culturi) de asemenea de potasiu. iar în parte solubile şi accesibile. Cele mai multe dintre aceste elemente nutritive sunt indispensabile pentru creşterea plantelor. folosit din cele mai vechi timpuri Agricultura modernă de mare productivitate şi eficienţă economică nu este însă posibilă fără folosirea de asemenea a îngrăşămintelor chimice produse industrial. manganul.2 1 Coef.. în mare parte insolubile şi ca atare nefolosibile direct de către plante. anume azotul. Conţinutul în sol al formelor accesibile plantelor din cele trei elemente chimice majore diferă sensibil de la un sol la altul. Solurile României au. conţinuturi reduse de azot şi de fosfor. poluante. în funcţie de consumul (recolta obţinută în anul precedent). prezintă importanţă majoră trei macroelemente nutritive (macronutrienţi). în cazul plantelor. Suplimentarea rezervei de elemente nutritive accesibile din sol se poate realiza parţial prin aplicarea gunoiului de grajd.8 0. li se adaugă uneori.bonitare 0. 31 . Cerinţele de fertilizare diferă de asemenea de la o cultură la alta. practic toate. 1975) (8) Elementele nutritive pentru plante Plantele.2 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 8: Exemple de coeficienţi de bonitare (grâu) pentru reacţia solului în orizontul superior (o : grad de saturaţie în baze < 55%. în condiţiile agriculturii moderne intensive.

Conţinuturi foarte ridicate de carbonat de calciu sunt însă defavorabile creşterii unor plante. îndeosebi pomilor fructiferi şi viţei de vie. sub 80 . şi la reacţie neutră sau slab alcalină a solului. formate pe roci conţinând carbonat de calciu sau minerale care în procesul de alterare şi formare a solului se transformă parţial în carbonat de calciu. Unele soluri. majoritatea solurilor au conţinut redus de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv. . Si în acest caz însă. formate în climate uscate pe roci saline sau în condiţii de apă freatică salină aflată la mică adâncime (soluri salinizate. conţinuturile solului de elemente nutritive accesibile plantelor nu intervin direct în calculul notelor de bonitare datorită marii lor variabilităţi în timp. de regulă 2 . Prezenţa carbonatului de calciu conduce la saturarea complexului adsorbtiv cu cationici bazici. Unele efecte extreme.1.15%. unele soluri (soluri alcalice. ale conţinuturilor reduse sau toxice de elemente nutritive asupra stării de calitate a solului se regăsesc indirect în metodologia de bonitare prin indicatorii referitori la conţinutul de humus.6 0. (9) Conţinutul de carbonat de calciu Numeroase soluri. conţin acest mineral în proporţie adesea până la 10 . bonitare 0. îndeosebi cu cationi de calciu.2 1 Coef. iar în cazuri de conţinuturi foarte ridicate soloneţuri) depăşesc această proporţie în unele orizonturi. uneori chiar mai mult. (10) Salinizarea şi alcalizarea Majoritatea solurilor prezintă cantităţi nesemnificative de săruri solubile (cloruri. precum şi datorită faptului că deficienţele respective pot fi de cele mai multe ori operativ remediate prin tehnologii curente de cultură. de mai lungă durată. 1975) In acord cu cele mai sus.2 0 0 20 CaCO3 (%) 40 60 Figura 9: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu al solului în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control (o : grâu. gradul de poluare şi alţii. sulfaţi etc). favorabilă creşterii majorităţii plantelor. Gradul de salinizare şi respectiv gradul de alcalizare a 32 . De asemenea.4 0.3% şi în orice caz sub 12 . iar în cazul unor conţinuturi foarte ridicate solonceacuri) depăşesc însă această cantitate.: măr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.15%. cel puţin în unele orizonturi din profilul de sol. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu sunt exemplificaţi în Figura 9 şi în Tabelul B8 din Anexa 1. reacţia solului. cum am arătat anterior.8 0.100 mg la 100 g sol.

hidrocarburi. 1975) Prezenţa sărurilor solubile şi/sau a sodiului schimbabil este extrem de nefavorabilă pentru alte proprietăţi ale solului (reacţie. inclusiv asupra solului. şi chiar a agriculturii. (11) Poluarea chimică a solului Odată cu dezvoltarea intensivă a industriei.8 0.2 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 absent la 6 . şi de adâncimea la care apare acest conţinut. mineritului. deşeuri radioactive. reziduuri petroliere. se produc efecte negative asupra mediului înconjurător. prin acumularea unor substanţe chimice dăunătoare.2 1 Coef. .4 0. transporturilor. capacitate de apă accesibilă plantelor.solului se apreciază în funcţie de conţinutul de săruri solubile. 1. minerit de suprafaţă. accesibilitatea apei şi elementelor nutritive). permeabilitate) şi pentru creşterea plantelor (pătrunderea sistemului radicular. reziduuri şi depozite provenite din excavaţii. cariere. gunoaie menajere.foarte puternic) Figura 10: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de salinizare şi/sau alcalizare a solului (o : grâu. azotaţi şi alte substanţe provenite uneori din aplicarea excesivă a îngrăşămintelor. prelucrarea minereurilor. exploataţii zootehnice. fluoruri. 33 . Tabelul B9 în Anexa 1). Uneori se consideră de asemenea ca poluanţi deşeuri. considerându-se acela dintre aceşti doi indicatori care indică un grad mai accentuat al procesului în solul respectiv. reziduuri de pesticide. Astfel de substanţe poluante sunt diferite metale grele. produce acidifiante. In lucrările de bonitare a solului se foloseşte un singur coeficient atât pentru salinizare cât şi pentru alcalizare. Coeficienţii diferă în funcţie de folosinţa terenului şi de cultură (Figura 10. urbanismului.6 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. respectiv procentul de sodiu schimbabil. bonitare 0. cenuşi.

dintre care radiaţia solară. iar în cazuri extreme (temperaturi permanent sub 00C sau lipsă practic totală de precipitaţii). presiunea atmosferică. umiditatea aerului. Clima în general. Temperatura variază în cursul anului de la o zi la alta.2 1 Coef. Cuantificarea efectelor poluării se realizează în metodologia de bonitare cadastrală prin folosire unui coeficient de bonitare specific (Figura 11. 1975) La concentraţii reduse sau moderate creşterea plantelor pe terenurile afectate este posibilă. temperatura. în succesiunea lor normală. fiecare dintre indicatorii acesteia în particular. Temperatura este un rezultat al bilanţului radiaţiei emise de soare.1. Indicatori de climă Clima se defineşte drept ansamblul de stări ale atmosferei terestre. bonitare 0. Astfel de zone climatice extreme nu există însă în România. In studiile pedologice se disting 5 grad de poluare. astfel încât la o adâncime de câţiva metri temperatura practic nu prezintă variaţii. Temperatura este în oarecare măsură influenţată pe terenurile în pantă de înclinarea şi de expoziţia (direcţia faţă de 34 .nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 11: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului (o : porumb.2 0 0 2 4 6 Grad de poluare (de la 0 .4 0. precipitaţiile. apreciate în funcţie de procentul estimat de reducere a producţiei agricole. evapotranspiraţia. 2a2.6 0. ci este întotdeauna egală cu temperatura medie anuală a aerului pe terenul respectiv. iar în cursul zilei de la o oră la alta. . creşterea oricărei plante devenind imposibilă.8 0. variaţia de la un an la altul fiind relativ scăzută. dar modificările de la o zi la alta sau de la o oră la alta au loc cu o mică întârziere şi sunt în anumită măsură atenuate. dar recoltele sunt afectate. Clima unei regiuni se caracterizează printr-o serie de indicatori. Această atenuare este cu atât mai accentuată cu cât ne referim la straturi mai adânci ale solului. Tabelul B10 în Anexa 1). deasupra unei regiuni date. Temperatura solului variază în acelaşi sens cu cea a aerului. are un rol esenţial în viaţa plantelor. Ştiinţa care studiază condiţiile climatice este climatologia.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. sunt folosiţi direct în calculul notelor de bonitare temperatura şi precipitaţiile (ambele corectate pentru condiţii de pantă). în timp ce la concentraţii ridicate acestea practic dispar. vântul şi altele. In climatologie se înregistrează în principal temperatura aerului. diferitelor zone climatice fiindu-i adaptate anumite categorii de plante. ajunse pe pământ şi reflectate de acesta. Dintre aceştia.

ca şi temperatura. 1. totalul anual al precipitaţiilor putându-se reduce în condiţiile zonei agricole a României cu până la 100 mm. iar în unele zone climatice ani sau anotimpuri cu excedent de precipitaţii faţă de normala regiunii respective. în care se pot petrece băltiri sau inundaţii. sau prin efecte negative ale unor temperaturi extrem de reci sau extrem de calde în unele perioade. temperatura unui anumit an poate interveni prin influenţarea datei semănatului.2 0 -5 0 5 10 Tem p. bonitare 0. Regimul termic nu poate fi corectat în vederea promovării producţiei agricole. cu excepţia unor cazuri speciale. sau nu permite. Cantitatea de precipitaţii care ajunge astfel la dispoziţia plantelor este. desfăşurarea tuturor proceselor biologice. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0. rezervele astfel formate putând fi puse la dispoziţia plantelor în zilele lipsite de precipitaţii. Apa provenită din precipitaţii se infiltrează de regulă în sol.20C. unde cresc plante specific adaptate. In condiţiile unei zone termice date. . 1975) Temperatura intervine în viaţa plantelor prin faptul că permite. Precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul condensării în straturile mai înalte ale atmosferei a vaporilor de apă.20C faţă de terenurile plane din regiunea respectivă. unde este stocată. m edie anuala (0C) 15 Figura 12: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală corectată (o : grâu. variaţia în cursul anului având o regularitate redusă. adică ani secetoşi. există în multe zone climatice destul de numeroşi ani sau anotimpuri cu deficit de precipitaţii faţă de normala regiunii respective.punctele cardinale) acesteia: temperatura medie anuală poate creşte pe pantele sudice cu 1 . picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă astfel rezultaţi ajungând la suprafaţa solului. şi poate scădea pe pantele nordice de asemenea cu 1 . respectiv al construcţiei de sere sau solarii. Ca atare. struguri pentru vin. modificată pe terenurile în pantă. cu durată obişnuită de ore sau chiar de minute.6 0.4 0. 35 . • viţă de vie. cu deosebire când solul este puţin permeabil.2 1 Coef. Precipitaţiile au loc ca fenomene izolate.: porumb.

iar o umiditate moderată a solului este cea care corespunde condiţiilor de execuţie optimă a lucrărilor mecanice. Regimul precipitaţiilor în regiunile unde acestea sunt reduse sau unde frecvenţa anilor secetoşi este ridicată poate fi corectat prin irigaţie. în timp ce efectele excesului de apă din unele zone sau din unii ani poate fi diminuat prin lucrări de desecare şi drenaj. forme de mezorelief văile şi colinele. pentru bonitarea terenurilor se utilizează coeficienţi referitori la cei doi indicatori climatici menţionaţi anterior: temperatura media anuală şi precipitaţiile anuale. crovurile. care o folosesc pentru procesele lor vitale: transportul elementelor nutritive din soluţia de sol şi în ţesuturile vegetale. dealurile.8 0. pentru temperaturi anuale de 801 . câmpiile. iar geomorfologia este disciplina ştiinţifică care studiază relieful. formarea materiei organice a plantei. fiecare corectată în funcţie de înclinarea pantei. Indicatori de relief Relieful este totalitatea formelor suprafeţei terestre dintr-o regiune dată. bonitare 0. Tabelele B11 şi B12a .B12c în Anexa 1)..: porumb. Ambii coeficienţi de bonitare diferă desigur în funcţie de plantă.4 0. forme de microrelief dunele. 1975) Apa rezultată din precipitaţii este principala sursă de apă a plantelor.2 0 0 200 400 600 800 1000 Precipita\ii anuale (m m ) Figura 13: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru precipitaţiile anuale corectate.2 1 Coef. transpiraţie etc. luncile etc.6 0.1. In cadastrul agricol calitativ.. ∗ : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.. iar cel privind precipitaţiile este de asemenea diferenţiat în funcţie de temperatura zonei climatice respective (Figurile 12 şi 13. grindurile şi ravenele. forme de macrorelief munţii. 2a3. 36 . Sunt considerate forme de megarelief continentele şi oceanele. 100C (o : grâu. . O umiditate suficientă a solului este o condiţie pentru germinaţia seminţelor semănate.

fie prin unghiul format de suprafaţa terenului cu orizontala (exprimat în 0).8 0. cele mai bogate în humus şi elemente nutritive. . Efectele negative ale eroziunii produse pe terenurile în pantă nu sunt direct incluse în calculul notei de bonitare.: porumb. reducând astfel cantitatea de apă care poate fi pusă la dispoziţia plantelor. în special prin faptul că o parte din apa de precipitaţii căzute pe forme de relief accidentate se scurge la suprafaţa terenului în pantă. adesea numită simplu pantă. pe lunci sau în crovuri. se poate produce o acumulare a unei cantităţi suplimentare de apă din precipitaţii care în climate aride poate avea efecte pozitive. In calculul notelor de bonitare relieful intervine prin înclinarea pantei. deoarece ea antrenează orizonturile superioare ale solului. ci indirect prin coeficienţii referitori la rezerva de humus şi la alte caracteristici ale solului. Tabelul B13 în Anexa 1). Acest indicator se exprimă fie prin raportul dintre cateta verticală şi cea orizontală ale unui triunghi imaginar având ca ipotenuză suprafaţa terenului. exprimat în procente. Relieful în pantă afectează totodată negativ eficienţa economică a agriculturii prin faptul că executarea lucrărilor agricole este sensibil îngreunată. pe terenurile joase. Eroziunea are efecte deosebit de grave asupra stării de fertilitate a solului. 37 . Coeficienţii de bonitare respectivi diferă în funcţie de cultură (figura 14. 1975) ∗: Relieful influenţează starea de calitate a terenului.4 0. şi poate scoate la suprafaţă orizonturi din adâncimea profilului. deci nota de bonitare a acestuia. bonitare 0. păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Totodată. producând fenomenul de eroziune a solului. apa de scurgere poate frecvent antrena cu ea particule solide de sol.2 1 Coef. Panta terenului şi expoziţia acestuia spre unul sau altul dintre punctele cardinale influenţează într-o anumită măsură cantitatea de lumină solară şi temperatura.2 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 14: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru panta terenului (o : grâu. iar în climate umede poate produce exces de umiditate şi băltiri cu efecte negative. mult mai puţin fertile.6 0. ambele cu posibile efecte asupra creşterii anumitor culturi.1. sau chiar straturi de rocă total nefertile. In acelaşi timp.

Tabelul B14 în Anexa 1). Apa se acumulează aici datorită prezenţei dedesubt a unui strat impermeabil care nu permite pătrunderea spre adâncime a excesului de apă din precipitaţii. Un element în care hidrologia intervine în probleme de interes pentru agricultură îl constituie inundaţiile care pot afecta terenurile agricole şi producţia diferitelor culturi din luncile multor râuri. uneori numite ape pedofreatice. Apele subterane care constituie obiectul studiilor hidrogeologice de interes pentru agricultură sunt apele freatice de mică adâncime. 3 . conducând adesea la exces de umiditate şi la procese de gleizare. struguri pentru vin) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. atunci când aceste terenuri nu sunt protejate prin îndiguire. Prezenţa apei freatice la mică adâncime poate avea efecte negative specifice asupra formării solului. iar hidrogeologia cea care studiază apele subterane dintr-o regiune dată. înţelegând prin aceasta orice strat din profilul de sol sau din subsolul situat imediat sub profilul de sol care este complet saturat cu apă.2 0 0 1 2 3 Alunecari (o . în anumite condiţii de litologie şi climă. 2 sem istabilizate.6 0. 2a4. 1 .8 0. iar în unele condiţii la procese de salinizare.2 1 Coef. 1975) Un proces de degradare a terenului specific terenurilor în pantă. 38 . . îl reprezintă alunecările de teren.1.active) Figura 15: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru alunecările de teren (o : grâu. diferenţiat pe culturi (figura 15. adică mişcarea spre josul pantei a unei mase de sol şi rocă subiacentă în condiţii de umiditate excesivă.absente.: viţă de vie. Aceste elemente conduc la necesitatea introducerii amenajărilor de desecare prin canale deschise sau prin modelarea terenului şi/sau drenaj închis prin introducerea în sol a unor tuburi de ceramică sau de materiale plastice.4 0. bonitare 0. Prezenţa sau riscul alunecărilor se exprimă printr-un coeficient propriu de bonitare.stabilizate. Indicatori de hidrologie şi hidrogeologie Hidrologia este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu studiul apelor.

precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.: păşune.6 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Aceasta se petrece pe soluri cu orizonturi foarte slab permeabile în adâncimea profilului de sol.2 0. precipitaţii anuale < 600 mm.2 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 Adancime apa freatica (m) Figura 17: Exemple de coeficienţi de bonitare (teren nedrenat. 1975) Excesul de umiditate dăunător culturilor agricole poate apărea. bonitare 0. la suprafaţa solului.1. .4 0.6 0.2 1 Coef.2 1 Coef. textură mijlocie .4 0.2 0 0 0. precipitaţii anuale < 600 mm.6 0. precipitaţii anuale > 600 mm.8 0.8 Frecventa inundatiilor (ani) 1 Figura 16: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru inundabilitatea prin revărsare (o : grâu. : grâu. sub formă de băltire sau cel puţin de saturare cu apă a stratului superior al solului. pe terenuri plane de pe care excedentul de precipitaţii nu se poate scurge şi mai ales pe terenuri slab depresionare.8 0. 39 . .4 0. şi desigur în zone bogate în precipitaţii sau în ani sau anotimpuri cu cantităţi ridicate de precipitaţii. bonitare 0. + : păşune.fină) pentru adâncimea apei freatice (o : grâu. de obicei având caracter temporar. 1975) 1.

1. iar în cazul adâncimii apei freatice ei sunt de asemenea diferenţiaţi în funcţie de existenţa unor amenajări pentru desecare-drenaj. . Tabelul B17 în Anexa 1).In acelaşi timp. 1975) In lucrările de bonitare cadastrală se folosesc coeficienţi de bonitare pentru cele trei elemente discutate anterior: riscul inundaţiilor (Figura 16. bonitare 0. prezenţa la adâncime moderată a apei freatice poate avea efecte pozitive.2 0 0 2 4 6 8 Clasa exces de umidatate de suprafata (de la 0 . adâncimea apei freatice (Figura 17.2 1 Coef.absent pana la 7 . 40 .excesiv) Figura 18: Exemple de coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă (o : porumb.4 0. de condiţiile climatice şi de textura solului. In toate cazurile coeficienţii sunt diferenţiaţi pentru diferite culturi.6 0. Tabelele B16a . Tabelul B15 în Anexa 1).8 0.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. contribuind în zonele cu precipitaţii reduse la aprovizionarea plantelor cu apă prin aport freatic.B16h în Anexa 1) şi excesul de apă de suprafaţă (Figura 18.

Sunt luate în considerare. în completarea lucrărilor hidroameliorative respective. Unele lucrări agropedoameliorative specifice (nivelare sau modelare. pe astfel de terenuri este necesară majorarea notelor de bonitare naturală. ar rămâne dintre aceşti coeficienţi de potenţare numai cei referitori la lucrările ale căror efecte nu se materializează direct prin modificarea însuşirilor solului. adică asupra unor indicatori folosiţi ei înşişi în lucrările de bonitare naturală. În metodologia în curs de finalizare la ANCPI. cu costuri relativ reduse care se finanţează din cheltuielile curente ale exploataţiei agricole şi se recuperează pe deplin în perioada arătată. chiar în cazul existenţei unor studii pedologice recente.2b. In prima categorie se includ lucrările inginereşti antierozionale sau de conservare a solului. luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. ameliorarea solurilor sărăturate. Această majorare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de potenţare supraunitari. combaterea poluării solului).) se practică pe terenurile cu exces de umiditate de suprafaţă sau salinizate şi pe cele supuse eroziunii. îndiguirea. rigole. desecarea. amendarea gipsică sau calcică. au în mare parte caracter de lucrări de construcţie necesitând a fi efectuate pe bază de proiecte de specialitate.8 ani). în total. irigaţia. fertilizarea ameliorativă. diferenţiaţi atât în funcţie de clasele de valori ale indicatorilor care definesc limitările respective. iar pe de alta lucrările agro-pedoameliorative. Cea de a doua categorie (afânarea adâncă. cât şi pe folosinţe şi culturi. 12 astfel de lucrări ameliorative. Ca urmare. Lucrările menţionate conduc la creşterea capacităţii de producţie a terenurilor pe care se aplică. în cazul actualizării periodice a lucrărilor de bonitare folosirea coeficienţilor de potenţare respectivi nu mai este necesară pentru stabilirea stării de calitate momentană a terenului respectiv. Ele nu necesită proiecte de specialitate şi se execută de regulă direct de producătorii agricoli. Ea rămâne utilă numai pentru prognoza unor eventuale lucrări viitoare de ameliorare. şi ca atare este de interes la întocmirea proiectelor de îmbunătăţiri funciare sau a celor de organizarea teritoriului. cu implicaţii specifice în metodologia de bonitare cadastrală. De interes direct pentru bonitarea cadastrală şi pentru estimarea valorii de referinţă a terenurilor agricole. Efectul celor mai multe dintre lucrările ameliorative menţionate se manifestă direct asupra însuşirilor solului. În acest caz. şi anume la lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi la cele de irigaţie. renunţarea şi la aceşti doi indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiei prognozate pentru punctul de bonitare. se are de asemenea în vedere. Ca urmare. lucrări cu efecte de durată relativ scurtă (de regulă 4 . cum se va arăta ulterior. arătate în Tabelul 2. nota de bonitare a solului/terenului este aceeaşi cu nota de bonitare naturală: 41 . Se disting pe de o parte lucrările (amenajările) de îmbunătăţiri funciare (hidroameliorative). drenajul. arături pe direcţii specifice. Bonitarea potenţată a terenurilor agricole Ameliorarea însuşirilor solului (şi terenului) nefavorabile pentru producţia agricolă este una din problemele esenţiale ale agriculturii. principial. Aceste lucrări au efecte de durată şi necesită investiţii ridicate care urmează a se recupera în câteva zeci de ani. iar execuţia lor revine unor întreprinderi de asemenea de specialitate. Lucrările agro-pedoameliorative au un caracter intermediar între lucrările de investiţie şi cele curente agrotehnice. culturi tolerante sau protectoare etc.

deoarece în acest mod denivelările produse la arătură sau praşilă şi rândurile de plante ele însele diminuează intensitatea scurgerii apei pe pantă şi a eroziunii. în completarea lucrărilor inginereşti. în special pentru plantaţii de vii şi pomi pe pante cu înclinare mare. renunţarea şi la aceşti 2 indicatori de potenţare şi înlocuirea lor cu un procedeu de majorare a producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare naturală. desigur. cum se va arăta ulterior. în timp. fiind necesar a fi însoţită de sistemul culturilor în fâşii. 2b1. în mod complementar folosindu-se unde este cazul şi coeficienţi specifici privind lucrările de combatere a alunecărilor (Figurile 19 şi 20. 1975) 42 .P1b în Anexa 2). fâşii care să fie cultivate alternativ cu plante oferind rezistenţă diferită la eroziune şi având perioade de vegetaţie în anumită măsură diferită. Esenţial este ca lucrările solului şi semănatul să se execute întotdeauna de-a lungul curbelor de nivel. Coeficienţii de potenţare a notelor de bonitare pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului sunt în funcţie de panta terenului şi. a îngrăşămintelor şi a reziduurilor de pesticide aplicate este un proces cu largă extindere şi cu consecinţe negative adesea extrem de grave. în Metodologia în curs de finalizare la ANCPI. potenţarea notelor de bonitare se face conform coeficienţilor. în Tabelele P1a . luând în considerare şi necesitatea simplificării lucrărilor de evaluare. Degradarea solului pe terenurile în pantă datorită scurgerii apei la suprafaţa terenului. asupra stării de fertilitate a solului şi asupra stării de calitate a terenurilor respective. la fixarea ravenelor. adică a formelor de eroziune de adâncime şi la prevenirea alunecărilor de teren. În acord cu cele de mai sus.. exemplificaţi în Figura 21 şi prezentaţi integral în Tabelul P2 din Anexa 2. de asemenea diferenţiaţi în funcţie de panta terenului. de folosinţă şi de cultură. Lucrarea solului de-a lungul curbelor de nivel adesea ea nu este suficientă pentru prevenirea şi combaterea în bune condiţii a eroziunii. desigur. In zonele cu climate umede. Tabelul 2: Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare potenţată (Metodologia elaborării studiilor pedologice. P12) cu menţiunea că.NBst = NBn Acolo unde se aplică metodologia de bonitare potenţată. a unor lucrări agropedoameliorative şi a unor tehnici agricole specifice. în primul rând a eroziunii de suprafaţă.. între două astfel de fâşii se pot instala benzi înierbate care să constituie un obstacol suplimentar pentru scurgeri şi eroziune. Lucrările inginereşti de prevenire şi combatere a eroziunii solului se referă la amenajarea de terase. De importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea eroziunii. ca şi a drumurilor şi apelor din aval. este aplicarea. deci perpendicular pe direcţia pantei. se iau în considerare numai coeficienţii de potenţare referitori la lucrări ameliorative efectiv realizate pe terenul respectiv şi aflate în exploatare. antrenarea cu această apă a particulelor de sol. nota de bonitare a solului/terenului rezultă din: NBst = NBn × (P1 × P2 × . se are de asemenea în vedere. Lucrările de îmbunătăţiri funciare Amenajare antierozională a terenurilor în pantă constituie o primă categorie extrem de însemnată de lucrări de îmbunătăţiri funciare. In ceea ce priveşte lucrările de terasare.

Măsură ameliorativă Combaterea eroziunii Terasare Îndiguire Desecare Indicatori de bonitare potenţată Factor principal Factori ajutători Panta terenului Alunecări de teren Panta terenului Inundabilitate Exces de umiditate de suprafaţă Grad pseudogleizare Precipitaţii anuale corectate Temperatură medie anuală corectată Grad de gleizare Precipitaţii anuale corectate Textură în secţiunea de control Textură în orizontul superior Adâncime apă freatică Temperatură medie anuală corectată - Tabel Anexa 2 P1a .4e Drenaj Adâncime apă freatică P5a .6d Afânare adâncă Combaterea salinizării / alcalizării Amendare gipsică Amendare calcică Fertilizare ameliorativă Combaterea poluării Porozitate totală (grad de tasare) în secţiunea de control Grad de salinizare / alcalizare Reacţie Reacţie Rezervă de humus Grad de poluare P7 Grad de saturaţie în baze Grad de saturaţie în baze Textură în orizontul superior - P8 P9 P10 P11a .5e Irigaţie Precipitaţii anuale corectate P6a .P1b P2 P3 P4a .11 b P12 43 .

4 1.active) Figura 20: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (o : grâu. devin de regulă prin îndiguire terenuri foarte productive. 44 . potentare 1. ∗ : păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 3 .6 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta terenului (%) Figura 19: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a eroziunii solului (o : grâu.stabilizate.: porumb. Terenurile inundabile.9 0. 1 . Coeficienţii de potenţare respectivi sunt prezentaţi în Figura 22 şi în Tabelul P3 din Anexa 2 şi ei sunt stabiliţi în funcţie de frecvenţa inundaţiilor pe terenul respectiv. 1975) Coef.: viţă de vie) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 0 1 2 3 Alunecari (0 . .2 1.1 1 0. având rolul de a preveni inundarea terenurilor învecinate. . 1975) Îndiguirea este o lucrare de îmbunătăţiri funciare şi de regularizare a cursurilor de apă care constă în construirea unor diguri paralele cu un astfel de curs. de obicei folosite doar extensiv în agricultură înainte de îndiguire. 2 sem i-stabilizate. potentare 1.3 Coef.absente.

fie cu ajutorul unor staţii de pompare.7 6 5 Coef. 1975) Pe terenurile afectate de exces de umiditate se execută iniţial. In continuarea acestora se execută un ansamblu de alte lucrări.8 Coef. constând dintr-o reţea de canale pentru evacuarea apei pe care o deversează într-un curs de apă fie direct.4 0.: porumb.4 1. potentare 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 Panta (%) Figura 21: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de terasare (o : grâu. . potentare 1.2 0.6 0. lucrări de desecare. . gravitaţional. 1975) 2 1. diferenţiate în funcţie de categoria de exces de umiditate şi de unele caracteristici specifice ale solului şi terenului.6 1. în cele mai multe cazuri. 45 .: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.8 1 Frecventa inundatiilor (ani) Figura 22: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de îndiguire (o : grâu.2 1 0 0. + : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.

de afânare adâncă sau de drenaj cârtiţă. evitându-se orice denivelare care ar împiedica scurgerea.absent pana la 7 .excesiv) Figura 23: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de desecare pentru temperatură medie anuală de 8 . excesul de umiditate poate fi datorat acumulării apei la suprafaţa solului sau în straturile superioare ale acestuia. în acest caz având de a face cu exces de umiditate de suprafaţă. pe terenurile pe care excesul de umiditate este datorat nivelului ridicat al apei freatice reţeaua de canale poate avea o amplasare regulată.100C (o : porumb.14 12 Coef. urmărind deci pe cât posibil micile denivelări naturale ale terenului. 1975) Astfel. Pe de altă parte. scurgerea apei către reţeaua de canale poate fi favorizată prin trasarea la începutul sezonului de vegetaţie a unei reţele de rigole de mică adâncime. separate prin mici rigole de scurgere. fiind diferenţiaţi în funcţie de intensitatea excesului de umiditate. potentare 10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 Clase exces de um iditate de suprafata (de la 0 .P4e din Anexa 2. precipitaţii anuale 700 . In unele cazuri astfel de canale sunt suficiente pentru a crea condiţii bune de practicare a agriculturii. * : păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. se realizează pe baza coeficienţilor din Figura 23 şi Tabelele P4a . De asemenea. Potenţarea notelor de bonitare datorită ansamblului lucrărilor de desecare menţionate. Pe terenuri cu apa freatică permanent situată la foarte mică adâncime reţeaua de canale de desecare se cere completată cu lucrări de drenaj închis. . Canalele de desecare au aici frecvent o amplasare neregulată. Scurgerea apei de pe teren spre canalele de desecare se asigură prin lucrări agro-pedoameliorative specifice de nivelare. de obicei temporară. respectiv cu reţele de obicei paralele de tuburi de ceramică sau de material plastic introduse în sol prin care excesul de apă se scurge spre canalele de desecare. In zonele cu exces puternic de umiditate de suprafaţă. 46 . aşa numitele coame. iar în cazuri extreme prin crearea în timp. cu ajutorul unor arături repetate executate în aceeaşi direcţie. canalele fiind paralele şi echidistante. adaptată microreliefului. de obicei la distanţe de câteva sute de metri şi cu lungime de 1 .5 km. pe astfel de terenuri reţeaua de canale de desecare se poate completa cu instalare de drenuri închise completate cu lucrări periodice. temporare.: porumb.500 mm. cu caracter atât hidroameliorativ cât şi agro-pedoameliorativ. a unor fâşii de teren înălţat. repetate periodic. creându-se o uşoară pantă pe o direcţie către aceste canale. precipitaţii anuale 400 . gradul de pseudogleizare a solului şi temperatura zonei respective.1.800 mm.

10 9 8 Coef. In România predomină condiţiile în care irigaţia are caracter complementar.. şi corectată în funcţie de gradul de gleizare a solului. singura zonă în care aceasta este obligatorie fiind cea a solurilor nisipoase de origine eoliană care ocupă suprafeţe relativ restrânse în sudul Olteniei şi în câteva alte regiuni. precipitaţii anuale > 600 mm) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. diferenţiată în funcţie de cantitatea de precipitaţii specifică zonei respective şi de textura solului. şi are caracter complementar în climate semiaride sau subumede în care precipitaţiile permit creşterea plantelor de cultură. : grâu. Irigaţia este o lucrare de îmbunătăţiri funciare care urmăreşte introducerea în sol. 1975) Coeficienţii de bonitare referitori la lucrările de drenaj sunt cei din Figura 24 şi din Tabelele P5a P5e (Anexa 2). precipitaţii anuale < 600 mm. fără precipitaţii sau cu precipitaţii care nu permit creşterea plantelor de cultură. îndeosebi în perioada de vegetaţie a culturilor respective. Pe terenurile care prezintă alte condiţii de temperatură. P6d din Anexa 2. Datele respective se referă la condiţii curente de aplicare a irigaţiei. Irigaţia este obligatorie în climate deşertice sau aride. • : păşune. Valorile coeficienţilor de potenţare pentru irigaţie se exemplifică pentru câteva culturi în Figura 25 şi în Tabelul P6a din Anexa 2 şi sunt diferenţiaţi în funcţie de cantitatea de precipitaţii a zonei respective. respectiv la zone cu temperatura medie anuală peste 100. + : păşune. precipitaţii anuale > 600 mm.fină a solului şi de gleizare mijlocie (o : grâu. adâncime a apei freatice şi/sau textură coeficienţii de potenţare se modifică prin înmulţirea lor cu unii coeficienţii de corecţie din Tabelele P6b . potentare 7 6 5 4 3 2 1 0 0 5 10 15 Adancim e apa freatica (m ) Figura 24: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de drenaj de adâncime in condiţii de textură mijlocie . a unor cantităţi de apă sporite faţă de cele aduse prin precipitaţiile naturale specifice zonei respective. 47 . dar nu conduc la recolte mari cu eficienţă economică ridicată. şi pe soluri cu textură mijlocie. precipitaţii anuale < 600 mm. pe terenuri cu apa freatică la adâncime mai mare de 5 m. Aceşti coeficienţi au la bază adâncimea apei freatice pe terenul respectiv.

foarte puternic) Figura 26: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a salinizării şi/sau alcalizării (o : grâu. .: porumb. potentare 9 8 7 Coef. adâncime medie a apei freatice 7 . cultivarea de culturi tolerante la săruri etc. 1975) Ameliorarea solurilor sărăturate este o altă categorie complexă de lucrări ameliorative.15 m şi textură mijlocie a solului (o : grâu.6 5 4 3 2 1 0 0 200 400 600 800 Precipitatii anuale (m m ) 1000 Figura 25: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de irigaţie în condiţii de temperatură medie anuală 90 .: păşuni) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. Aplicarea acestui ansamblu de măsuri este de multe ori 48 . ∗ : sfeclă de zahăr) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.absent la 6 .100. Pe fondul unor amenajări de îmbunătăţiri funciare specifice. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de salinizare/alcalizare (de la 0 . 1975) Coef. aplicarea de amendamente gipsice. este inclusă după caz spălarea excesului de săruri prin irigare cu cantităţi adesea mari de apă. . în special irigaţie şi drenaj. asigurarea eliminării excesului de apă şi coborârii nivelului apei freatice.

6 1.4 1.fină) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. 1975) 2b2.costisitoare.: textură mijlocie . păşune) şi gipsică (+ : grad de saturaţie în baze > 55%. potentare 6 5 4 3 2 1 0 2 4 6 pH 8 10 12 Figura 27: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de amendare calcică (o : grad de saturaţie în baze < 55%. Lucrările agro-pedoameliorative 49 . . potentare 1. Potenţarea notelor de bonitare se realizează pe baza coeficienţilor prezentaţi în Figura 26 şi în Tabelul P8 din Anexa 2. diferenţiaţi în funcţie de gradul de salinizare sau de alcalizare a solului (luându-se în considerare aceea dintre aceste două caracteristici care este mai accentuată). astfel încât ele nu se aplică în practică decât în cazuri speciale. 1975) 2 1. + : grâu şi păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice.2 1 0.8 Coef.8 0 200 400 600 800 Rezerva de humus (t/ha) Figura 28: Exemple de coeficienţi de potenţare (grâu) pentru lucrări de fertilizare ameliorativă (o : textură grosieră. neeficientă economic.: grad de saturaţie în baze < 55%. 9 8 7 Coef. .

adesea şi independent de ansamblul lucrărilor de ameliorare a sărăturilor. o lucrare agro-pedoameliorativă specifică este afânare adâncă. Efectele ei asupra stării de calitate a solului se cuantifică cu ajutorul coeficienţilor de potenţare a notei de bonitare din Figura 27 şi Tabelul P9 din Anexa 2. lucrările agro-pedoameliorative se aplică adesea în cadrul ansamblului de lucrări ameliorative menţionate. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare realizânduse prin aplicarea coeficienţilor prezentaţi în cele de mai sus. Ea constă în aplicarea unor doze apreciabile de îngrăşăminte organice şi minerale. dar neafectate sau slab afectate de exces de umiditate. Coeficientul de potenţare (Tabelul P7 din Anexa 2) este acelaşi pentru orice porozitate totală care arată necesitatea acestei lucrări (grad de tasare > 10%) şi pentru orice folosinţă sau cultură. . Efectele fertilizării ameliorative asupra notei de bonitare se cuantifică prin coeficienţii de bonitare prezentaţi în Figura 28 şi în Tabelele P11a . fie unor lucrări de nivelare capitală efectuate anterior în diferite scopuri.Cum s-a arătat anterior. Amendare cu calcar este o lucrare agro-pedoameliorativă esenţială pentru solurile acide. In numeroase situaţii lucrările agropedoameliorative se aplică însă independent de cele hidroameliorative.: păşune) (Metodologia elaborării studiilor pedologice. utilizaţi numai pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mare de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului respectiv. utilizaţi pentru solurile cu grad de saturaţie în baze mai mic de 55% şi diferenţiaţi în funcţie de valoarea pH a solului. sunt prezentaţi în Figura 27 şi în Tabelul P10 din Anexa 2. 9 8 7 Coef. Amendare cu gips se practică. pe unele soluri slab alcalice fără conţinuturi excesive de săruri solubile. 1975) Fertilizare ameliorativă se practică pe solurile cu rezervă redusă de humus datorată fie unor cauze naturale (procese specifice de formare a solului). impermeabil. în astfel de cazuri potenţarea notelor de bonitare efectuându-se prin folosirea de coeficienţi specifici.P11b din Anexa 2. Coeficienţii de potenţare respectivi. situate în climate subumede sau moderat umede sau/şi pe terenuri uşor înclinate care asigură eliminarea apei excedentare. potentare 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 Grad de poluare ( de la 0 . fiind diferenţiaţi conform rezervei de humus şi texturii solului respectiv.nepoluat pana la 5 excesiv poluat) Figura 29: Exemple de coeficienţi de potenţare pentru lucrări de combatere a poluării solului (o : grâu. Pe solurile cu subsol compact. 50 .

Pe terenurile degradate ca urmare a acumulării unor substanţe poluante se practică un ansamblu de lucrări agro-pedoameliorative adaptate în funcţie de specificul substanţei poluante respective şi incluse în conceptul general de lucrări de combatere a poluării. din Figura 29 şi Tabelul P12 din Anexa 2. Potenţarea notelor de bonitare ca urmare a aplicării acestor lucrări se bazează pe coeficienţii. diferenţiaţi în funcţie de gradul de poluare a solului. 51 .

2c. Bonitarea vegetaţiei agricole perene şi a complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă Capacitatea de producţie şi valoarea economică a terenurilor agricole cu folosinţe având vegetaţie perenă, respectiv livezi, vii sau pajişti (păşuni sau fâneţe) depinde în principal de calitatea acestei vegetaţii, şi în măsură mai redusă de calitatea solului şi terenului respectiv. În aceste condiţii, literatura de specialitate şi actele normative existente în România au în vedere o serie de caracteristici ale vegetaţiei respective, ţinând totodată seama de notele de bonitare ale solului/terenului prezentate anterior. În cele ce urmează se va prezenta metodologia respectivă în acord cu proiectul elaborat de ICPA, în curs de definitivare în cadrul ANCPI. Pentru livezile de pomi fructiferi şi pentru vii se iau în consideraţie câte 4 indicatori, unul dintre care este comun în ambele cazuri. Pentru pajişti se foloseşte un singur indicator. Indicatorii respectivi sunt arătaţi în Tabelul 3, iar tabele complete pentru coeficienţii de bonitare pentru fiecare indicator, corespunzători diferitelor clase de valori şi folosinţe, sunt date în Anexa 3. Tabelul 3. Factorii de vegetaţie agricolă perenă utilizaţi în calculul notelor de bonitare Indicator de vegetaţie agricolă perenă Factor principal Tipul plantaţiei pomicole Vârsta plantaţiei pomicole Tipul plantaţiei viticole Vârsta plantaţiei viticole Procentul de goluri din plantaţia pomicolă sau viticolă Valoarea pastorală a păşunii sau fâneţei Factor secundar Indice specific al calităţii speciei vegetale V1 V2 V3 V4 V5 V6a - V6b Tabel (Anexa 3)

Tipul plantaţiei pomicole (Tabelul V1) este o caracteristică importantă a productivităţii, aceasta crescând de la plantaţiile pomicole clasice spre plantaţii intensive şi mai ales spre cele moderne, superintensive, şi diminuându-se în cazul terenurilor cu pomi izolaţi sau altor tipuri de plantaţii neperformante. Vârsta plantaţiei pomicole (Tabelul V2) este altă caracteristică importantă, diferenţiată în funcţie de tipul de plantaţie. Productivitatea optimă este la o vârstă de 10 - 15 ani pentru plantaţiile intensive, clasice sau neperformante, respectiv de 6 - 10 ani pentru plantaţiile superintensive. Productivitatea scade la vârstă mai mică sau mai mare, scăderile la vârstă mare fiind mai accentuate la plantaţiile intensive şi mai ales la cele superintensive. În ceea ce priveşte plantaţiile viticole, principiile sunt aceleaşi ca mai sus, productivitatea fiind considerată dublă la viile nobile faţă de cele hibride (Tabelul V3), iar vârsta optimă (Tabelul V4) fiind de 6 - 10 ani la viile nobile şi de 6 - 15 ani la cele hibride52

Procentul de goluri (Tabelul V5) diminuează productivitatea atât a plantaţiilor pomicole cât şi a celor viticole cu circa 10% la fiecare 5% de goluri, la goluri mai mari de 50% considerându-se că plantaţia nu mai este productivă. Pentru pajişti, criteriul de estimare a productivităţii este valoarea pastorală (Tabelul V6a), un indicator specific având la bază speciile de ierburi din pajiştea respectivă şi ponderea pe care acestea le ocupă în pajiştea respectivă, fiecare specie fiind caracterizată printr-un indice specific de calitate (Tabelul V6b). Valoarea pastorală poate varia între 0 şi 5, fiind diferenţiate 10 clase de valori, productivitatea acestora fiind exprimată prin capacitatea de păşunat, adică prin numărul de unităţi de vită mare care se pot creşte pe 1 hectar. Nota de bonitare a vegetaţiei din livezile de pomi fructiferi se estimează cu formula:
NBv (l) = V1 − (V 2 + V5) × 100 3.5

Nota de bonitare a vegetaţiei din plantaţiile viticole se estimează cu formula similară:
NBv ( v) = V3 − (V 4 + V5) × 100 2.0

Coeficienţii V1 .. V5 se preiau din Anexa 3. Nota de bonitare a vegetaţiei de pajişte se estimează cu formula: NBv(p) = Vp × 20 unde Vp este valoarea pastorală, determinată cu formula:
Vp = ∑ (A × Is) 100

unde: Vp - valoarea pastorală, interpretată conform Tabelului V6 din Anexa 3; A - gradul de acoperire, partea din suprafaţa terenului pe care se regăseşte specia respectivă, contribuţia specifică a acestei specii în compoziţia floristică a pajiştii respective (%); Is - indicele specific de calitate al speciei respective, preluat din Tabelul V7, Anexa 3, gama de valori posibile fiind între 0 (specie fără valoare) şi 5 (specie excelentă), Notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin prin însumarea unor fracţiuni ale notelor de bonitare sol/teren ale terenului respectiv cu fracţiuni ale notelor de bonitare ale vegetaţiei perene respective. Fracţiunile respective (0.2 sau 0.4 pentru sol/teren, respectiv 0.8 sau 0.6 pentru vegetaţia perenă) iau în considerare ponderea solului/terenului, respectiv a vegetaţiei, în estimarea capacităţii de producţie şi valorii terenului respectiv. Desigur, în cazul terenurilor arabile nota de bonitare este egală cu cea pentru sol/teren, deoarece aici nu există vegetaţie perenă. Astfel, notele de bonitare ale complexului sol/teren - vegetaţie agricolă perenă se obţin cu formulele: • pentru terenurile arabile: NBa = NBst(a) • pentru livezile de pomi fructiferi:
53

NBl = 0.2 NBst(l) + 0.8 NBv(l) • pentru vii: NBv = 0.2 NBst(v) + 0.8 NBv(v) • pentru păşuni: NBp = 0.4 NBst(p) + 0.6 NBv(p) • pentru fâneţe: NBf = 0.4 NBst(f) + 0.6 NBv(p)

54

2d. Bonitarea elementelor de infrastructură şi amplasament ale terenurilor agricole Amplasarea unei parcele de teren agricol la diferite distanţe de centrul fermei, al gospodăriei, sau de instituţia unde pot fi stocate, expediate sau vândute produsele obţinute, precum şi calitatea drumurilor respective, ca şi diferenţa de altitudine (aceasta mai ales în cazul păşunilor), reprezintă factori care contribuie la stabilirea stării de calitate şi valorii terenului respectiv. De asemenea, forma şi mărimea parcelei, microrelieful acesteia, eventuala acoperire a terenului cu muşuroaie, pietre, arbori etc. Coeficienţii de bonitare pentru factorii menţionaţi, preluaţi în cea mai mare parte din Ordinul MAAP nr. 101/2002, sunt prezentaţi în Anexa 4. Sunt luate în considerare 10 condiţii de infrastructură şi amplasament de care depind condiţiile de desfăşurare a lucrărilor agricole şi de valorificare a producţiei. Coeficienţii corespunzători acestor condiţii de infrastructură se înmulţesc cu notele de bonitare, de obicei această operaţie făcându-se numai la nivelul notelor medii pe parcele, proprietăţi, exploataţii etc. Aceşti coeficienţi se referă la următoarele condiţii. Distanţele de la parcelă la gospodăria proprietarului, la fermă şi/sau la baza de recepţie, la siloz, la gara de încărcare a produselor au influenţă asupra desfăşurării la timp şi productivităţii lucrărilor agricole, precum şi asupra modului şi eficienţei de valorificare a produselor. Coeficienţii de bonitare respectivi sunt prezentaţi în Tabelul A1. Calitatea reţelei rutiere de la parcelă la gospodărie şi la baza de recepţie/gară (asfalt, macadam, pământ etc), precum şi a căilor de acces de la reţeaua rutieră la parcelă (acces direct, acces pe drum de pământ, acces pe drum de tarla etc) influenţează eficienţa producţiei agricole în mod similar condiţiilor anterioare şi este cuantificată prin coeficienţii din Tabelul A2. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A3) este un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Diferenţa de altitudine dintre teren şi fermă sau gospodărie (Tabelul A4) este uneori un indicator important al calităţii terenului respectiv, cu deosebire în cazul păşunilor montane şi al fâneţelor din zonele de deal. Mărimea parcelelor de teren, element cu deosebită influenţă asupra productivităţii maşinilor agricole, coeficienţii de bonitare respectivi fiind prezentaţi în Tabelul A5. Forma parcelelor de teren (dreptunghiulară, pătrată sau trapezoidală, triunghiulară, neregulată), care are de asemenea influenţă directă asupra productivităţii maşinilor agricole, este bonitată pe baza coeficienţilor din Tabelul A6). Gradul de fragmentare a microreliefului din parcela de lucru, cu influenţă de asemenea asupra eficienţei şi calităţii lucrărilor agricole, este bonitat pe baza coeficienţilor din Tabelul A7. Acoperirea terenului cu muşoroaie de furnici sau de alt tip sau cu pietre (Tabelul A8), precum şi cu arbori, arbuşti sau cioate de arbori (Tabelul A9) reprezintă de asemenea indicatori importanţi ai calităţii terenului, în condiţiile României în special pentru păşuni şi fâneţe. Terenuri arabile cu pietre la suprafaţa solului sunt rar întâlnite, de exemplu în unele zone din apropierea Focşanilor, Ploieştilor sau Braşovului. Nota sintetică de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură, aceeaşi (cel puţin în etapa actuală) pentru toate folosinţele agricole se calculează cu formula:
55

× A9) × 100 56 .NBi = (A1 × A2 × ...

cu formulele: NBc(a ) = NBc(l) = NBc( v) = NBc(p) = NBc(f ) = NBst (a ) × NBi (a ) 100 NBst (l) × NBi (l) 100 NBst ( v) × NBi ( v) 100 NBst (p) × NBi (p) 100 NBst (f ) × NBi (f ) 100 Calculul notei de bonitare se face succesiv în următoarele etape: • • calculul notei de bonitare naturale pe unităţile cartografice identificate pe hărţile din studiul pedologic respectiv. calculul notei de bonitare cadastrale. în mod obişnuit pe unităţi de sol sau pe teritorii ecologic omogene. calculul notei de bonitare potenţate. iar clasa a X-a (0 . acestea pot fi în număr de 10 (grupând terenurile cu note de bonitare din 10 în 10) sau în număr de 5 (pe grupe de câte 20 de puncte de bonitare). Uruioc şi colab. corectate pentru indicatorii de infrastructură şi amplasament.. calculul notei de bonitare medii (medie aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă) pe proprietate. pentru diferitele folosinţe.100 puncte). dar există şi unele programe de calculator în acest scop. unde este cazul. în acest scop se calculează media aritmetică ponderată în funcţie de suprafaţă a notelor de bonitare ale tuturor unităţilor de sol (teritoriilor ecologic omogene) existente pe parcela respectivă. clasificarea terenurilor pe clase de bonitare. Suceava (Leşanu şi 57 • • • • • . 1988..10 puncte). iar unde este necesar şi pe sat. Calculul efectiv al notelor de bonitare se poate face manual. acest calcul efectuându-se de regulă numai la nivelul parcelei cadastrale. judeţ etc.20 puncte). este suficient calculul notelor de bonitare potenţată pentru lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi de irigaţie efectiv existente şi în folosinţă sau se renunţă total la acest calcul. cea potenţată. nu şi la cel al unităţilor de sol sau al teritoriilor ecologic omogene. folosind în acest scop datele menţionate în studiul pedologic şi/sau în planul cadastral cu privire la lucrările de ameliorare a solului. elaborate la Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (Treta şi Tărău. în cazul lucrărilor de bonitare destinate strict cadastrului.100 sau respectiv 80 . respectiv a V-a (0 . sistem de îmbunătăţiri funciare. Sinteza bonitării cadastrale a solului/terenului Nota de bonitare cadastrală (NBc) a solului/terenului. incluzând nota de bonitare naturală şi. cea mai puţin productivă. calculul notei de bonitare (naturale şi potenţate) medii pe fiecare parcelă de teren delimitată pe planul cadastral. comună. bazin hidrografic. în ambele cazuri clasa I fiind cea mai productivă (90 . efectul lucrărilor de irigaţie şi amenajare antierozională luându-se în consideraţie prin diferenţierea producţiilor prognozate pentru un punct de bonitare.2e. 1989). nota de bonitare a vegetaţiei agricole perene (pe terenurile cu astfel de folosinţă) şi nota de bonitare a condiţiilor de amplasament şi infrastructură se obţine.

precum şi Piteşti şi Piatra Neamţ (nepublicate). 58 . cadastrali şi agronomi. că metodologia prezentată aici se referă strict la bonitarea şi evaluarea terenurilor cu folosinţă agricolă. O etapă esenţială pentru definitivarea lucrării de bonitare. 2001a). 2000). aşa cum am precizat anterior. aceasta este pusă la dispoziţie prin afişare timp de 30 de zile spre a fi consultate de toţi cei interesaţi. care au dreptul să depună contestaţii ce se rezolvă la nivelul comisiei de land. cu componenţă largă. şi deocamdată neintrodusă în metodologia din România. Caracterul participativ al executării lucrărilor de bonitare se materializează prin faptul că se constituie comisii speciale de estimare la nivel naţional. condusă de directorul acesteia şi având în componenţa ei specialişti pedologi. precum şi la ICPA (Vlad. se referă la caracterul participativ şi la publicitatea rezultatelor. Comisia comunală.Botezat. După încheierea lucrării de bonitare. unitar la nivelul ţării. Reamintim. specifică economiei bazate pe proprietatea agricolă individuală. accesibil utilizatorilor. este condusă de primar şi este alcătuită din reprezentanţi ai agricultorilor locali. cu care specialiştii menţin un permanent contact. de circumscripţie financiară şi comunal. Aceste etape sunt clar specificate în metodologia germană. de land. In prezent este finalizat la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie un astfel de program modernizat. Activitatea de bază revine comisiei de circumscripţie.

În acord cu cele de mai sus. în cele ce urmează se va prezenta o sinteză a datelor existente în literatura română privind relaţiile dintre bonitarea cadastrală şi evaluarea economică. metodă care este de fapt o extindere a celei privind bonitarea solului/terenului. o : sector de producţie al staţiunilor de cercetare) (Teaci. 2f1.producţie . prin diferite metode dintre care.preţ Notele de bonitare stabilite prin diferite metode. o evidenţă a actelor normative recente. 6000 5000 Productia (kg/ha) 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 30. pentru specificul terenurilor agricole şi pentru modul în care sunt disponibile în etapa actuală evidenţele privind tranzacţiile şi preţurile acestora. inclusiv cele stabilite prin metodologia din România. Intre notele de bonitare şi recoltele efectiv obţinute în condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic pe terenurile respective există o strânsă legătură.2f. cum s-a arătat anterior.1967) în exploataţii agricole cu diferite nivele tehnologice (x : întreprinderi agricole de stat. situaţie care se poate pune în evidenţă comparând producţiile obţinute în unităţi agricole cu diferite astfel de nivele (Figurile 30 şi 31).costuri . Relaţii bonitare . pe măsura introducerii unor perfecţionări tehnologice (Figura 32). 1970) 59 . precum şi metodologia de evaluare în curs de finalizare la ANCPI. singura posibil de utilizat este cea a capitalizării veniturilor. Evaluarea (bonitarea economică) a terenurilor agricole Evaluarea unui bun imobiliar la valoarea acestuia se poate realiza. descriu în foarte bună măsură productivitatea solului (terenului) pentru diferite folosinţe şi culturi. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb. Diferă de asemenea producţiile obţinute în diferite epoci. 1964 . Această legătură nu este absolută şi permanentă: ea depinde de nivelul tehnologiei de cultură aplicate.

x : 1964 .1959. . 1970) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 0 20 40 60 80 100 Pret (ROL) Nota bonitare Figura 32.: lei/ha) (Teaci. .1963 (o : lei/t.6000 5000 Productia kg/ha 4000 3000 2000 1000 0 0 20 40 60 80 100 Nota de bonitare Figura 31. Relaţia dintre nota de bonitare şi producţia obţinută (porumb) în întreprinderile agricole de stat în trei perioade de timp (o : 1957 . 60 . valoarea şi costul producţiei agricole. Relaţia bonitare /cost pentru întreprinderile agricole de stat în perioada 1959 .1966) (Teaci. şi ca urmare venitul net al acestora.: 1960 . 1970) O legătură de asemenea strânsă există între nota de bonitare.1963.

. anii 60’ (o : întreprinderi agricole de stat. In consecinţă. 1970) Veniturile brute (valoarea producţiei obţinute) cresc. Costurile scad. . aşa cum s-a arătat. Relaţia dintre nota de bonitare şi indicatorii economici ai producţiei agricole globale (lei/ha) pentru întreprinderile agricole de stat din Dobrogea (o : venit brut. atunci când se raportează la cantitatea de produs (Figura 32) odată cu creşterea notelor de bonitare deoarece terenurile de calitate inferioară necesită intervenţii tehnologice sporite. care definesc astfel de terenuri ca terenuri marginale. din ce în ce mai costisitoare. adesea accentuată. 1963) 2500 2000 venit net (ROL/ha) 1500 1000 500 0 -500 0 -1000 -1500 nota de bonitare naturala 50 100 150 Figura 34. odată cu creşterea notei de bonitare datorită calităţii din ce în ce mai bune a solului. adică la pierderi financiare. x : costuri de producţie. Relaţia bonitare / venit net pentru soluri din Banat.: venit net) (Teaci şi colab. improprii din punct de vedere economic pentru folosinţa respectivă (Figurile 33 şi 34). sub un anumit nivel ajungându-se la “venituri” nete negative.200 160 120 ROL/ha 80 40 0 -40 20 40 60 Nota de bonitare 80 100 Figura 33. x : cooperative agricole de producţie) (Teaci. venitul net obţinut din producţia agricolă are o tendinţă de scădere. 61 . pe măsura scăderii notelor de bonitare.

15%.15% din valoarea producţiei ce se poate obţine pe terenul respectiv. Pv este preţul de vânzare a producţiei.. A este arenda exprimată în procente 62 . dar şi cazuri în care arenda atinge valori mai mari decât cele 10 . Ţărău. 200 kg/ha cartof etc. Cc este rata dobânzii. şi renta funciară diferenţială. posibilitatea de a aprecia pe baza notei de bonitare potenţialul de producţie al unui teren pentru o anumită cultură. Pp este producţia prognozată. indiferent de nota de bonitare a terenului respectiv. R este renta funciară (arenda). aceste 10 . In etapa actuală de dezvoltare economică. 2003. renta funciară. pe baza ei se poate calcula valoarea de referinţă (unii autori folosesc termenul mai simplu de valoare) a terenului respectiv.Pe baza relaţiei mai sus descrise se utilizează noţiunea de producţie pe punct de bonitare. dacă el nu este în acelaşi timp proprietarul acestui teren. Se diferenţiază renta funciară absolută. Această apreciere se realizează înmulţind numărul de puncte corespunzător terenului respectiv cu producţia pe punctul de bonitare. In România. în ţările dezvoltate se acceptă că renta funciară reprezintă în mod curent 10 . fiind frecvente cazuri în care deţinătorul nu plăteşte nici un fel de arendă. Legea 16/1994 stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu. Cu alte cuvinte. care oferă într-o formă uşor accesibilă.. In măsura în care valoarea rentei funciare sau a producţiei pentru terenuri cu diferite note de bonitare este cunoscută. 2004) şi în unele acte normative se folosesc diferite metode de calcul al valorii terenurilor. dacă deţinătorul este totodată proprietar. Kn)] × na unde Vt este valoarea terenului. corespunzătoare plusului de capacitate productivă a unui teren dat datorit calităţii naturale mai bune a solului (terenului) (rentă funciară diferenţială I) sau lucrărilor ameliorative efectuate şi tehnologiilor de cultură aplicate pe acest teren (rentă funciară diferenţială II). Dispoziţii legale (Legea 48/1994) precizau că fostele întreprinderi agricole de stat care deţin terenuri proprietatea unor acţionari şi locatori ar trebui să achite acestora contravaloarea a 600 kg/ha grâu. 52 kg/ha porumb. 2003. Renta funciară şi valoarea terenurilor agricole O parte din venitul net revine proprietarului de teren şi ea constituie renta funciară. Palamaru şi Dârja. în afara cheltuielilor de producţie curente şi a muncii sale proprii. 16 kg/ha floarea soarelui. corespunzătoare terenurilor cu cea mai slabă capacitate de producţie din zona şi din momentul considerat. Astfel: • metoda rentei funciare capitalizate: Vt = R × 100 Pp × Pv × A × 100 = Cc Cc × 100 • metoda valorii de bază: Vt = Vb × (1 + N) × na • metoda profitului: Vt = [VP . deţinătorul de teren (fie el proprietar sau arendaş) trebuie să obţină şi să valorifice o producţie care să acopere.15% menţionate. dar cu oarecare aproximaţie în special în cazul terenurilor cu note de bonitare foarte mici sau foarte mari. pe care urmează să le plătească proprietarului sub formă de arendă. În literatura de specialitate (Guş.(CP + K1 + . sau să le încaseze personal. 2f2. condiţiile economice în care se dezvoltă pentru moment relaţiile dintre proprietar şi deţinător sunt neclare şi instabile.

precum şi unele calculaţii şi recomandări ale Institutului de Economia Agriculturii al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice privind valoarea de referinţă a arendei şi a vânzării pământului şi ale altor autori (Tabelul 6). existenţa unor amenajări de îmbunătăţiri funciare. prevede modul de calcul al nivelului minim al redevenţei ce urmează a fi plătite de concesionator. 52 kg/ha porumb. Valoarea producţiei se estimează adesea pe baza bonitării solului/terenului. Valorile acestea se corectează pe baza unor coeficienţi care se referă la clasa de calitate a terenului. obţinându-se astfel venitul net anual evaluat. uneori. Pentru plantaţiile pomicole şi viticole se iau în considerare tipul acesteia. 16 kg/ha floarea soarelui. din analiza pieţei. Această bază de calcul variază de la echivalentul de 490 kg/ha grâu pentru zona I până la 230 kg/ha grâu pentru zona V. fiind stabilite 5 astfel de zone. reţeaua de transport. Această valoare este corectată în funcţie de unii “factori de departajare”. folosinţa terenului. se foloseşte de asemenea indicatorul marjă brută standard. calculat ca diferenţa dintre valoarea producţiei şi o parte a cheltuielilor aferente. amplasarea terenului faţă de localitate. pe judeţe. VP este valoarea producţiei. venitul impozabil sau valoarea producţiei. iar K reprezintă eventuale corecţii ale cheltuielilor de producţie. Valoarea se calculează pe 25 de ani. din care se scad cheltuielile de producţie considerate a reprezenta 81% din valoarea producţiei. se pot obţine din acte normative. În prezent.socială. Legea 219/1998 privind concesionarea terenurilor agricole din proprietatea statului. etc. Din păcate. Valorile de bază ale oricăreia din aceste formule. Vb este valoarea venitului agricol impozabil. cea de paie). caracteristicile economice şi sociale ale zonei. Baza de calcul o reprezintă “zona agropedoclimatică”. Legea 16/1994 privind arendarea terenurilor agricole stabileşte că producţia pe punct de bonitare poate fi de 40 kg/ha grâu.. Normele tehnice de calcul al taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol (1994) au la bază producţiile anuale la hectar pe clase de bonitare menţionate anterior (la care se adaugă producţia secundară. calitatea drumurilor. În România există preocupări privind introducerea acestui indicator (ICDEA în colaborare cu ICPA). taxelor pentru scoaterea terenurilor agricole din folosinţă agricolă (Tabelul 5) şi impozitului agricol. echiparea tehnico-edilitară a terenului. în Uniunea Europeană. N este o eventuală corecţie a venitului agricol. respectiv arenda.din valoarea producţiei. marja brută fiind folosită în special pentru acordarea subvenţiilor. soluţii care nu corespund realităţii din teren. înmulţind deci venitul net anual cu 25. dar mai ales pe baza echivalentului notelor de bonitare cu producţiile prognozate. 63 . precum şi durata concesionării şi suprafaţa concesionată. caracteristicile ameliorative ale acestuia şi restricţii de folosire prevăzute în planul de amenajare a teritoriului respectiv. In România există în prezent reglementări legale care definesc valori de referinţă pentru terenurile agricole în vederea stabilirii valorii de patrimoniu a proprietăţii de stat. distanţa faţă de localitatea respectivă. 200 kg/ha cartof. CP reprezintă cheltuielile generale de producţie. Luarea în considerare doar a unor cheltuieli are justificare politico . sau pe grupe de judeţe. categoria localităţii. fiecare dintre ele cuprinzând un număr de judeţe. producţiile se aproximează aceleaşi pentru întreaga ţară. vârsta ei şi procentul de goluri. respectiv categoria localităţii. na este numărul de ani în care venitul obţinut se consideră a egala valoarea terenului.

1999) pe zone (Preţul pământului în România. inclusiv taxa de scoatere din circuitul agricol (calculat de Palamaru şi Dârja. 2004) Arabil 27540 1500 15000 80058 21420 1250 12500 68527 15300 1000 10000 57943 9180 750 7500 38887 6120 500 5000 25134 Normele metodologice din 2004 pentru stabilirea valorii terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute în Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere folosesc formula de calcul al valorii de referinţă prezentată anterior. Tabelul 6. bazat pe Legile 18/1991 şi 34/1994) Valoare de despăgubire (Legea 1/2000) Valori de referinţă recomandate de ICEA (1999) • arendă • preţ Valoare medie obţinută prin 4 metode calcul (Guş. Estimări privind profitul (rentă sau arendă) şi preţul pământului (mii ROL. luând în considerare o producţie de 40 kg/ha pe punctul. 2001) Estimare Zona I : Câmpia Română 1500 II : Câmpia de Vest + Sud-Est 1250 III : Podişuri IV : Dealuri şi coline 750 V : Premontană şi montană 500 64 Profit 1000 . Renta funciară luată în calcul este stabilită pe cele 5 clase de calitate (bonitare) a terenului. de bonitare. Lazăr. 2004. considerându-se că renta funciară reprezintă 17% din valoarea producţiei respective.Tabelul 5: Prevederi legale actuale în România privind valori de referinţă pentru preţul terenurilor agricole (mii ROL/ha) Reglementare Folosin ţă Arabil Agricol Arabil Legume Păşuni Fâneţe Vii Livezi Păduri Ape Agricol Clasă de calitate I 2250 3300 141 1050 70 80 920 1150 3177 II 2000 2640 141 945 60 70 900 975 2565 III 1600 1870 92 640 50 60 880 840 50 35 1840 IV 1000 1100 48 480 40 50 810 750 840 V 650 770 20 30 40 250 500 300 Taxă pentru folosirea terenurilor de stat (HG 412/1977) Valoare de patrimoniu (HG 59/1994) Norme de venit agricol impozabil (Legea 34/1994) Valoarea terenului. 2000.

Tabelul 7. impozitul fiind în fapt înlocuit prin taxele locale reglementate prin Ordonanţa Guvernamentală 36/2002. Se prevăd taxele menţionate în tabelul 7. preluate după cât se pare în mare măsură după criteriile aplicabile terenurilor intravilane neagricole. în mii ROL pe hectar. astfel: Zona I Zona II Zona III Zona IV ZonaV 1550 1250 1000 530 220 Pentru terenurile nearabile. diferenţiate pe categorii de folosinţe şi pe zone. dar aceasta nu este suficient precizat şi ca atare rămâne la latitudinea consiliilor locale. care lasă posibilitatea luării în considerare a notelor de bonitare.4 şi 1 pentru păşuni şi fâneţe. Există în acest act normativ şi o precizare conform căreia se pot folosi în acest scop “alte evidenţe agricole şi cadastrale”. impozitele de mai sus urmau a fi multiplicate cu factori cuprinşi între 0.Preţ 15000 12500 10000 7500 5000 Impozitele datorate statului de posesorii unor terenuri agricole au fost stabilite într-o etapă anterioară (Ordonanţa Guvernamentală 8/2001) diferenţiat în funcţie de zonele de favorabilitate. 1 şi 4 pentru vii. livezi şi grădini de legume şi 1 pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Încadrarea terenurilor pe zone se face de către consiliile locale pe baza unor criterii relativ neclar definite în actul normativ respectiv. Această modalitate de stabilire a impozitelor a fost ulterior anulată. Impozite (ROL/m2) pe terenurile situate în extravilan (Ordonanţa Guvernamentală 36/2002) Categoria de folosinţă Terenuri cu construcţii (fără a lua în calcul suprafaţa construită) Arabil Păşuni Fâneţe Vii Zona I 10 15 12 12 25 II 9 12 10 10 20 III 8 10 8 8 15 IV 7 8 6 6 10 65 .

îndeosebi elementele acestuia care nu sunt direct legate de fertilitatea solului.00 4. precum şi elemente politice ca relaţiile internaţionale.000 locuitori) localităţi urbane de rangul III (oraşe) localităţi rurale de rangul IV (comune) localităţi rurale de rangul V 8. In acest mecanism intervin numeroşi factori care modifică.00 3. valoarea de referinţă a pământului nu este identică cu preţul de piaţă (mai simplu preţ) care rezultă din mecanismul cererii şi ofertei. densitatea populaţiei rurale. oportunităţile de locuri de muncă în alte ramuri economice. gradul de capitalizare a populaţiei care să asigure fondurile necesare pentru cumpărarea de pământ sau sistemul de creditare.Livezi Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Terenuri cu ape Drumuri şi căi ferate Terenuri neproductive 30 15 8 - 25 12 6 - 20 10 4 - 15 8 - Valorile din acest tabel se majorează în funcţie de rangul localităţii respective prin înmulţire cu coeficienţii următori (definirea celor 6 categorii de localităţi fiind preluată din Legea 351/2001).10 1. 66 . sistemul vamal sau strategia naţională faţă de agricultură. valoarea de referinţă reieşită din notele de bonitare: sistemul de agricultură practicat. cum ar fi zootehnia. şi nu în ultimul rând elemente de natura tradiţiei locale pentru agricultură şi pentru proprietatea agrară. adesea sensibil.00 1. densitatea populaţiei urbane consumatoare de produse agricole sau gradul de dezvoltare a industriei prelucrătoare de produse agricole.00 Cum s-a menţionat şi anterior.00 5. dar şi elemente economice cum sunt condiţiile financiare mai mult sau mai puţin favorabile agriculturii. • • • • • • localităţi urbane de rangul 0 (municipiul Bucureşti localităţi urbane de rangul I (municipii cu peste 200.000 locuitori) localităţi urbane de rangul II (municipii cu sub 200.

4 8.7 7.3 46.4 51.2 60.4 30.TM * Bohatereţ.0 18.2 27.OT.8 7.6 10.0 8.MS.9 22.5 12.4 28.4 13.5 22.9 18.6 13.9 16.CL.0 40.4 10.5 10.7 7.2 37.5 89.5 48.TL SV AB.5 13.DB.0 8.8 17.CV.9 27.9 11.9 89 71 56 37 53 8.zona Siret-Prut Dobrogea Bucovina Basarabia de Nord Basarabia de Sud Transilvania de Centru-Sud Transilvania de Nord Câmpia Tisei Banat România BC.3 19.0 37.1 10.5 24. HG.7 33.DJ.5 28.6 23.BH.BV.SB BN.8 18.8 6.7 15.4 24.8 22.1 32.GL.VL Moldova .1 12. 1933 *** Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei **** Institutul de Cercetare .GJ.9 5.6 6. 1999 ** Lupan.MM.0 23.2 15. zona colinară MH.0 2004**** intravilan 732 176 294 165 601 45 extravilan 21.9 47.1 80.7 6.2 35.1 36.0 52.VN BT.0 12.6 4.SM CS.4 10.I F.2 74.BZ.6 4.zona colinară Moldova .0 38.GR.2 5.1 30.3 9.4 19.4 78.TR.2 22.2 41.7 4.5 41.2 11.IL.9 5.Tabelul 8: Preţuri de vânzare a terenurilor agricole practicate în România Zonă geografică Judeţe actuale (aproximativ echivalent zone geografice) Câmpia Dunării BR.0 23.9 57.B 1897* 1929** agricol arabil lei 441 354 347 304 20.7 legume păşuni fâneţe vii mii lei 17.3 32.0 milioane ROL Muntenia-Oltenia .2 29.1 12.7 39.Dezvoltare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală 67 .4 86.5 20.0 56.0 37.0 71.7 16.1 123 23 74 36 138 8.8 44.AG.7 43.0 9.3 38.6 10.0 31.1 47.6 5.HD.2 13.7 8.0 367 20.0 38 62 30 22 31 68 12.CJ.2 23.0 21.5 25.5 87.2 32.NT.4 24.9 34.8 35.6 36.2 861 172 171 244 324 22.PH.SJ AR.0 35.0 36.0 12.0 livezi păduri ape 2000*** intravilan extravilan 2002**** intravilan 363 163 156 53 230 52 extravilan 23.5 45.4 6.7 34.1 6.IS.3 6.7 34.5 34.7 45.8 80.VS CT.

V(p). echivalate în kg/ha grâu. O comparaţie a preţurilor de mai sus cu cele practicate în alte ţări (Preţul pământului în România. diferind de la stat la stat între 314 dolari pe hectar în Wyoming (zona nord-vestică predominant montană) până la 11792 dolari pe hectar în New Jersey (zona nord-estică preoreşănească). In USA preţul mediu în 1992 a fost de 1692 dolari pe hectar. faţă de exemplu în zonele colinare învecinate. pentru diferite folosinţe agricole. V)f)] se calculează pentru terenurile arabile pe baza preţului minim de referinţă pentru grâu (PR). Producţiile potenţiale [P(a). Posibilitatea de recalculare a valorii de referinţă pentru a lua în considerare cele de mai sus şi a transforma acest preţ în preţ cât mai apropiat de cel de piaţă fără îndoială există. 2001) arată diferenţe sensibile.Preţurile de piaţă ale pământului practicate în România în diferite momente (tabelul 8) exemplifică aceste deosebiri faţă de valoarea de referinţă. Analizând datele din Tabelul 8 prin compararea diferitelor etape istorice la care se referă datele respective se constată unele asemănări. dar şi în mare parte a Transilvaniei şi mai ales în Bucovina unde agricultura se bazează într-o măsură însemnată pe zootehnice şi unde tradiţiile lumii satelor sunt mai adânci. Astfel. Producţiile potenţiale. dar deocamdată nu a fost suficient cercetată şi nu există în prezent o metodologie adaptată acestui obiectiv. cât şi eşalonarea diferitelor zone geografice. Preţurile de piaţă semnalate pentru anul 2000 sunt cele mai diferite în ceea ce priveşte atât valoarea lor comparativă faţă de alte momente istorice. Producţii potenţiale pentru un punct de bonitare cadastrală 68 . Metoda propusă de calcul al valorii terenurilor agricole Metodologia de evaluare a terenurilor agricole în curs de definitivare la ANCPI ia în considerare calculul valorii terenului metoda rentei funciare capitalizate. 2f3. cu soluri mai puţin fertile dar cu populaţie rurală mai densă. Câmpia Română sau Banatul. Este evident faptul că în zone cu soluri dintre cele mai fertile. pentru 1 punct de bonitare cadastrală sunt. şi poate şi pentru că datele nu sunt pe deplin certe. V(l). nefiind rezultate dintr-o analiză statistică completă. V(g). de exemplu pentru terenurile arabile: V(a) = P(a) × PR Tabel 9. P(l). P(v) P(p) sau P(f)] pentru terenurile studiate rezultă din înmulţirea valorilor unitare de mai sus cu notele de bonitare naturală. nu se practică preţurile cele mai ridicate. cele din Tabelul 9. 2000. V(v). aceasta probabil pentru că piaţa încă nu este stabilizată. de exemplu pentru terenurile arabile: P(a) = NBc(a) × 50 Valoarea producţiei potenţiale estimate [V(a). dar şi unele deosebiri în ceea ce priveşte modul cum se comportă diferitele zone geografice ale ţării. stabilit pentru anul respectiv de MAPDR. Preţurile de piaţă cele mai ridicate ale pământului se întâlnesc în zonele de mari aglomerări urbane din jurul Bucureştilor. iar în Cehoslovacia şi Polonia între 5300 şi 15000 dolari pe hectar. după cum urmează. P(g). în ţările Uniunii Europene preţurile variază între 1800 şi 27000 dolari pe hectar. Lazăr.

69 . se pot desigur modifica anual. ambele ăpreluate din H. în funcţie de evoluţia condiţiilor generale ale economiei naţionale. ca şi preţul minim de referinţă al grâului. nr.G.Folosinţa terenului Arabil Legume * livadă de pomi fructiferi Viţă de vie Păşune Fâneaţă Producţie potenţială. 1546/2004. Renta funciară şi rata dobânzii. kg/ha neamenajat amenajare irigat antierozională 40 50 60 200 250 400 380 480 580 340 420 500 25 30 35 30 35 40 * pentru terenurile arabile folosite în cultura legumelor se foloseşte simbolul (g) Valoarea de referinţă a terenului agricol (VR) rezultă din formula: VR = [V(a ) + V(g) + V(l) +V( v) + V(p) + V(f )] × 17 × 10 100 unde 17 este procentul de calcul al rentei funciare iar 10 este rata dobânzii. echivalent grâu.

Hotărârea Guvernului 1546/2004 referitoare la stabilirea despăgubirilor către foştii proprietari cărora nu li s-a putut restitui terenurile respective. în funcţie de formaţia forestieră şi de bonitatea terenului (Tabelul F1). staţiuni montane şi premontane de făgete (simbol FM1). staţiuni de cvercete şi şleauri de deal (FD2). ea incluzând elemente de relief. staţiuni montane de amestecuri (simbol FM2). • • • • • • Tipurile de staţiuni forestiere se subdivid în subtipuri (în funcţie de clasa de producţie a arboretului). la un prim nivel (tipuri de staţiuni). Printre acestea. staţiuni de stejerete şi amestecuri de diferite specii de cvercinee din dealuri joase şi câmpii subcolinare (FD1). 1977). Datorită îndeosebi faptului că vegetaţia forestieră este practic permanentă.3. rocă. aflată în curs de definitivare la ANCPI în cadrul general al Metodologiei de evaluare imobiliară. sol şi climă. în lei/hectar. estimarea productivităţii acestor terenuri se bazează în cea mai mare măsură pe indicatori privind vegetaţia. relief. În literatura de specialitate un termen larg folosit este cel de staţiunea forestieră. şi în mult mai mică măsură pe indicatori privind solul şi terenul. iar exploatarea ei şi înlocuirea cu noi arbori are loc de regulă la intervale de multe zeci de ani sau chiar de peste o sută de ani. Astfel (Târziu. Staţiunea (numită şi biotop) este definită ca subsistemul sau componenta de natură anorganică a pădurii. Evaluarea terenurilor forestiere Cercetările privind evaluarea terenurilor forestiere se derulează într-o formă în oarecare măsură diferită de cele privind terenurile agricole. Staţiunile forestiere sunt numite. În cele ce urmează şi în Anexa 5 se va prezenta metodologia recent elaborată de ICAS. cât şi în acte normative. Metodologia de evaluare a terenurilor forestiere este definită atât în tratate de specialitate. Valoarea V a unui teren cu vegetaţie forestieră pentru unitatea de suprafaţă (1 hectar) rezultă din însumarea valorii terenului respectiv V(TER) şi a valorii vegetaţiei existente V(VEG): V = V(TER) + V(VEG) Valoarea terenului împădurit sau a unui teren ce urmează a fi împădurit V(TER) rezultă prin multiplicarea valorii maxime posibile V(u) a vegetaţiei forestiere pe terenul respectiv cu 3 coeficienţi de corecţie: V(TER) = V(u) × R1 × R2 × C(u) Valorile V(u). • staţiuni de câmpie (CF). climă şi sol) şi familii (în funcţie de familia de sol şi de forma de climă). (1964. pe larg discutat în România de Chiriţă şi colab. sunt definite următoarele 7 tipuri de staţiuni: staţiuni montane de molidişuri (simbol FM3). Valorile din acest tabel au fost calculate cu formula: 70 . staţiuni de făgete şi gorunete de dealuri (FD3). Ordonanţa 96/1998 privind scoaterea terenurilor din fondul forestier şi. locul de viaţă al acesteia. 1997). termenul având astfel un sens apropiat de cel de teren folosit în evaluarea agricolă. respectiv valoarea maximă a terenului stabilită în funcţie de caracteristicile acestuia. se estimează. faciesuri (în funcţie de rocă. cu termeni care includ forma majoră de relief şi formaţia vegetală. într-o formă mai detaliată.

C(u). coeficient de utilitate. D2 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu calitatea arboretului (Tabelul F8). rezultă din formula: V(VEG ) = ∑ [PR (i) × V(ij)] × K × F × D1 × D2 unde K este consistenţa vegetaţiei forestiere. Pr(i) este proporţia de participare a fiecărei specii în compoziţia arboretului (în zecimi). referitor la condiţiile de amplasament şi infrastructură (Tabelul F2). iar dobânda 10%. V(ij) este valoarea maximă a pădurii din specia i la vârsta j (lei/ha) (Tabelele F5a şi F5b). şi R2. D1 este indice de reducere a valorii vegetaţiei în raport cu starea de uscare a arboretului (Tabelul F7). Cei 3 coeficienţi de corecţie sunt: R1. iar R(D) este dobânda (%). aceste valori urmând a fi desigur actualizate periodic. 71 . F este coeficient de corecţie corespunzător tipului funcţional al arboretului (Tabelul F6). În materialul de faţă preţul lemnului este cel din anul 2006. acesta din urmă calculat cu formula: C(u ) = ∑ u (i) 1 8 Valoarea vegetaţiei forestiere V(VEG). rata profitului a fost considerată 25%. referitor la riscul de asigurare a integrităţii pădurii (Tabelul F4). R(PF) este rata medie a profitului (%). referitor la şansa de instalare a vegetaţiei (Tabelul F3)..V(u ) = C(MEX ) × P(ML ) × R (PF) R ( D) unde C(MEX) este creşterea medie la exploatabilitate a speciei reprezentative de arbori (m3 ha-1 an-1). P(ML) este preţul mediu al lemnului (lei m-3). exprimată prin indicele de acoperire (în zecimi). principalul indicator folosit în evaluarea terenurilor forestiere.

Bold I. * Propunere ICAS (2006) pentru Procedura de evaluare pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. * National agricultural land evaluation and site assessment handbook (1983).325. United States Department of Agriculture. Bucureşti. * Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1980). Rome. * Soil rating for plant growth (2000). 29. 123 pag. vol. Agrochimie şi Ameliorarea Solurilor “N. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. * Soil Survey Manual (1951). 550 pag. 3 vol. 146 pag. United States Department of Agriculture. Food and Agriculture Organization. Merce E.395. Rome. Soil Conservation Service. Irrigated land use”. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. 135 pag. bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole scara 1:50. Raport tehnic. * Metodologia elaborării studiilor pedologice (1987). Berlin. Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice pentru Pedologie. 31 . Pană D. Soils. 52. Soils Bulletin No. * Preţul pământului în România (2000). Bulletin no.000 (1975). Washington DC. 352 pag. bonitare şi caracterizare tehnologică a terenurilor agricole în vederea zonării producţiei agricole. * Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova (1997). United States Department of Agriculture. 365 . * Propunere ICPA (cu colaborarea ICDB Piteşti-Mărăcinen şi ICDP Braşov) (2006) pentru Metodologia de bonitare şi evaluare a terenurilor agricole. 231 pag. Teaci D. Soil Conservation Service. 18. Bucureşti. * Guidelines: land evaluation for irrigated agriculture (1985).. pag. Ed. nr. In “Bureau of Reclamation Manual. Andreiaşi N. Dobrescu N. Chişinău... Soil Conservation Service. Institutul de Geodezie. 3 volume. Dimo”. 281 . Bucureşti. Food and Agriculture Organization.Bibliografie şi acte normative Literatură tehnică şi ştiinţifică * A frame for land evaluation (1976). 29 pag. (1997). Washington DC. Bucureşti. pag.. 1-2. Rugină V. * Guidelines: land evaluation for rainfed agriculture. National Resources Conservation Service. Sâmbotin L. * Propunere ICDB (2006) pentru Metodologia de bonitare a pajiştilor naturale. * Land classification (1953). United States Department of Agriculture. pag. 237 pag. 766 pag. Bucureşti. * Raionarea pedoclimatică. Washington DC. Soils Bulletin no. (1994). 18. Fotogrammetrie.. * Instrucţiuni pentru elaborarea lucrărilor de raionare pedoclimatică. Handbook No. 72 . 55. Alecu I. Contribuţii la metodologia de bonitare privind cultura porumbului siloz. Ştiinţa solului. * Soil Survey Manual (1993). Bul. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Management în agricultură. * Bodenschätzungsgesetz (1934). Food and Agriculture Organization. 96 pag. Ciurea I. 72 pag. Washington DC. Rome. Institutul de Economie Agrară. Bucureşti. V. (1983).44. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 32. 173 pag. A. Handbook No. Ceres. United States Department of the Interior... * Metodologia cadru şi îndrumări tehnice pentru elaborarea documentaţiilor de organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (1995). 24 pag.. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.

Edt. Ed. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. pag. (1972). Solurile. Ecometria şi aplicarea ei în evaluarea eficienţei factorilor naturali de producţie.189. pag. vol. Burt M.M. şi colab. pag. V. Probleme agricole.38 (1970). pag. Burt M. 35 (1967). Soil Use and Management. vol. D. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea studiilor pedologice. Bold I. Transactions 8th International Congress Soil Science. 5. (1999). Dokuceaev. Cu privire la metoda bonitării tehnice a solurilor pentru cadastrul funciar. Contribuţii la problema ecometriei în raport cu efectul apei în agricultură. Acad.8.829. Ed. 8. Unele aspecte ale efectului ecometric al umezirii solului din pânza freatică la recolte de grâu. pag. 103 pag. pag. Gusar Gr. Sectorul agicol Ilfov. (1999). 4. porumb şi floarea soarelui. Note de curs. pag. 44.432. 1. (1996). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1961). Iaşi.. (2001).A. Edit. pag.41. Cârstea St. nr.63. Canarache A. 323 . A92. nr. Kiss A.. Costea C. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Renta funciară. (1970). 11. pag. 39 (1971). nr. Cercetări privind bonitarea raioanelor pedoclimatice din Dobrogea. Cerbari V. (1969). Chiriţă C. 407 pag. 5. Cadastru şi Organizarea Teritoriului. Canarache A. 37 . 9 . Pontos. 10. Ştiinţa solului. Ştiinţa solului. vol. 153 pagini. Chivu D. Burt M. Burt M. Burt M. vol. şi colab. 157 pag. Organizarea teritoriului.. Bucureşti. 73 . (1964). (1975). RSR. Chişinău. Munteanu M.852. nr.. (1959). RSR. pag. vol. Tănase Gh. Băbuşanu V. 53 . Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Chiriţă C. (1990). Criterii pedologice generale pentru aprecierea fertilităţii solului. Mirton.. Stângă N. 41 (1973). Bohatereţ V. Studiu privind folosirea bonitării solului în acţiunea profilării producţiei agricole la I. Burt M. Sankt Petersburg. nr. (1964). vol. vol. Cu privire la aprecierea clasei de fertilitate a solurilor. (1883). Terra Nostra. Geodezie. vol. (1977). 102 . Dumanski J..331. 181 . Russkii Cernozem. Timişoara. 3-4. Utilisation of soil survey in land capability classification for various agricultural uses. Crişan I.16. Crăciun A. Iaşi. (1980). Stiinţa solului. Arenda şi arendarea în viticultură şi pomicultură.46. 727 pag.. bonitarea şi unele probleme pedoameliorative la C. Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere. Observaţii asupra relaţiilor dintre conţinutul de schelet al solului şin recoltă. Onofrei C. (1989). Teaci D. Seria Pedologie. Asvadurov H. 10C. Rominger E. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice.A. 32 pag. (1971).. 29 . Cârstea St. 427 . Timişoara. (2001).. (1968)..Andreiaşi N. fundamente tehnice şi economice. Ed. 205 . vol. Bucureşti. vol.. judeţul Maramureş.P. Seini.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Otcet Volnomu Ekonomiceskomu Obştcestvu.. Contribuţii la studiul efectului apei în unele experienţe agricole.220. pag. pag. Brassay A. Bucharest. (1973). Studii şi Cercetări Agricole. 3. Corbeanca. Staţiuni forestiere.D. (1972). 797 . 847 . vol. Acad.109. Techniques of crop yield assessment for agricultural land evaluation. Clasele de bonitare la principalele culturi agricole ale consiliilor unice agroindustriale din judeţul Satu Mare. Analele ICIFP. Teaci D. Edit. 5.S. V. 3 . Organizarea teritoriului şi bonitarea cadastrală.

21 pag. viitor. Hartia S. A. Alexander J.. D. Prop. Ionescu S. Analele Institutului de Cercetări Agronomice al României.. Isac I. vol. Bonitirovka pociv Moldavii dlia polevâh kultur. 253 . Drăghici D. 4. Chişinău. 42 (1974). J. Ed. Brio Star. (2000). Washington DC. Ia. Predicting corn and soybean productivity for Illinois soils. Simulation of field water use and crop yield. Studiul fondului funciar agricol al Republicii Socialiste România. Cercetări privind îmbunătăţirea metodologiei de realizare a lucrărilor de cadastru calitativ. Luneva P. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 202 pag. Agricultural Systems. Kowalik O. Curierul ASAS. vol.000. Tipografia Lucrătorilor Români. 271 pag. N. Burt M. Tutunea C. Gavriliuk F. Renta funciară şi preţul pământului. Soil productivity in Illinois. Revista de Geodezie şi Organizarea Teritoriului.. Ionescu de la Brad I. H. B. PUDOC. (1999) Agricultura României.Feddes R A. Lang J. Hălmăjan V.. (1978). Indicatorii biologici. 19 . J. Bucureşti.. Bonitirovka pociv. Jurcuţ T.. AS. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Jansen I. Lecţiuni elementare de agricultură. Bonitarea economică a solurilor. Pope R.282. Revista de geodezie şi organizarea teritoriului.. 212 pag.. A.. (1966). Leşanu P. Ed. Land capability classification. Aprecierea economică a terenurilor agricole. (coordonator) (1983). pag. Montgomery P. Cercetări asupra preţului şi rentei pământului în România. Teză de doctorat. R. (1977). Fehrenbacher J. Georgescu Sc. (1964). (1933). utilizat la întocmirea documentaţiilor privind studiile pedologice şi bonitarea terenurilor agricole la nivelul TEO cu încadrare în clase de calitate şi de pretabilitate şi cu recomandări ameliorative. 195 . Sistem informaţional de prelucrare automată a datelor pe calculator.. Seceleanu I.. W. Curs evaluator funciar.204. Bucureşti.. (1870). H. Botezat V. prezent. D. 21 pag. Marian A. Georgescu Sc. I. Garcia-Paredes J. (2000). Guş P. Zaradny H. vol. 1.. ecologici şi economici ai florei pajiştilor. Cartografie şi Organizarea Teritoriului. (1976). Moscova. Piteşti. (1998). pag... 50 pag. 210. 74 . Predel Fl. Aspecte privind aplicarea metodei de bonitare pentru optimizarea repartiţiei sarcinilor de producţie până la nivel de parcelă în cooperativele agricole de producţie din judeţul Bihor. 4. Vîsşaia Skola. (1960). Agric. Stiinţa. (1961). Vlad V. Lupan N. Institutul de Geodezie. Red. Klingebiel A. Handbook No. (1974). Bucureşti. (1997). Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Agro-silvică. (1979). 189 pag. T. (2002).. Bucureşti.22. Bucureşti. 85 pag. Georgescu Sc..Champaign. Olson K. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”.. trecut. partea a II-a. Lazăr Tr.. Fotogrammetrie. Evidenţa funciară calitativă şi estimarea cadastrală a terenurilor agricole. Sistem de programe pentru gestiunea şi prelucrarea datelor privind bonitarea terenurilor agricole la scara 1:10. Riabânina L.. Kovács J.. 344 pag. Wageningen. Conferinţa a 16-a a Societăţii Naţionale Române de Stiinţa Solului.170. University of Illinois at Urbana . M. 157 pag. USAMV Bucureşti. Andreiaşi N. Suceava (manuscris). Tehn. Circular 1156. nr. 580 pag. pag. Soil Conservation Service. 64. Neacşu M. (2001).. (1978). 40 pag. pag. 151 . Ghinea P.. Ed. nr.. Teaci D. Ray B. Tapalagă M.

. Vasu Al. Otiman P. Popovăţ A.. 70 . pag. Olson K. University of Illinois at Urbana . R.. (2002). (1995). (2000).. Woolery M. Zonarea agroecopedologică a judeţului Giurgiu. pag.. (1979). Hadley C. M. nr. Toti M. (1980). 2-3. 19E.. (1999). (2004). Otiman P. Cardaşol V. Bucureşti. Munteanu M. (1994). Mielcescu A. 240 pag. pag.158. C. Edit. Oancea C. Ceres. (2003). 82 pag. Argilozitatea aparentă. Podgoria Ştefîăneşti. Ed. Răuţă C.. (1978). (1980). 3. Lang J. 366 pag. Resursele de soluri şi potenţialul productiv al terenurilor agricole din judeţul Vrancea.. (1986). Neacşu M.. şi colab. pag. pasture and forestry productivity ratings for Illinois soils. 75 . Facteurs déterminants de l’écologie des sols qui infuencent la croissance et le développement de la vigne dans le vignoble de Drăgăşani. nr. (1989). Criterii şi indicatori pentru elaborarea unei noi metode de bonitare a terenurilor destinate ecosistemelor viticole. studiu ecopedologic. Deva. Gh. Popa V. Munteanu M. (1975).. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne.29. Carmer S.. Dârja M. ALL. Economie rurală. Rejesus R. (1987). Dumitru E.Cibin şi aprecierea capacităţii lor de producţie. Neacşu M. Olson K. nr. pag. Aspecte privind influenţa condiţiilor staţionale asupra vegetaţiei pajiştilor permanente. Corvin. Majchrzak R. 47. 5-6. V.. Bucureşti. Parichi M. 28 . Publicaţiile Societăţii Naţionale Romnâne pentru Stiinţa Solului. Ştiinţa solului. nr.. pag. Stiinţa solului. 301 310. Aplicabilitatea metodelor statistico-matematice în evaluarea terenului agricol. Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III.33. Bulletin 752. 242 pag. Soil productivity indexes for Illinois counties and soil associations. pag.Champaign. W.. Patriche C.. I. A. Kovacs A. Cardaşol V. nr. Constanţa.. Garcia-Paredes J.. Risoprint. favorabilitate şi evaluare agroeconomică. Teaci D.. Iaşi. Neacşu M.. Cluj-Napoca. Stiinţa Solului. Maxim N.. Optimum crop productivity ratings for Illinois soils. 3 .. Măgurele-Braşov. Ed. 4... Palamaru M. Stiinţa solului. Timişoara. vol. Bulletin 810. pag. I.. vol. Gh. 3 .18. Oancea C... 21 pag.. (1978). Caracterizarea condiţiilor staţionale ale pajiştilor din perimetrul Păltiniş . Bulletin 811. (1993). Lang J. Ştiinţa solului. Andreiaşi N. pag. R. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Patriche C.Champaign. Rapaport C. I. 3 . Ed. Dumitrescu Fl. organizarea şi sistematizarea teritoriului. Popa V. nr. 271 pag. E. vol.67. 4. G. 49 pag. Lucrările Staţiunii Centrale de Cercetare a Pajiştilor.69. 200 pagini. (2001).Champaign.Mausel P. Cadastrul şi cartea funciară. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.. V. Agroprint. O metodă de bonitare a factorilor naturali pentru cultura cartofului. Zanelli S. Mielcescu A. M. (2000). 30C. 245 pag.16. nr. (2001). 151 .. Stiinţa Solului. importanţa ei în echilibrarea balanţei furajere. Amenajarea. University of Illinois at Urbana . Măgdălina I. Miclea M. Ed. Terra Nostra. Bonitarea pajiştilor din judeţul Braşov. 4. M. Evaluarea bunurilor imobiliare. University of Illinois at Urbana . Ed.78. Helicon. N. Mihalache M. Runge E. 688 pag. 21 . 63 . Edit. Bonitare. (1981). Average crop. Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agriocole. 34. Timişoara. Kovacs A. un nou indicator ecopedologic. D.

Van Ranst E. Pedologie şi staţiuni forestiere. (1999). Funcţionalitatea rentei funciare în agricultura României în condiţiile economiei de piaţă. 132 pag. Cercetări privind influenţa factorilor ecologici asupra producţiei de grâu şi porumb în Câmpia Banatului. 3-4. Simota C. 79 93. Ştiinţa Solului. 161 pag. (1990). Timişoara.. 12. Contribuţii la metodica de apreciere economică a terenurilor agricole. California Agricultural Experiment Station. (1998). Ed. Ionescu Şişeşti. University of California. In: E. Ceres. 229 pag. Land evaluation. Seceleanu I. 7 . (l964). nr. Atkin (editori). Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Soil Use and Management. Richie J. pag. şi colab. ALES: a framework for land evaluation using a microcomputer. Handbook of soil evaluation. vol. 76 ... 102 pag.20. Ceres. pag. Ştefănescu S. A user-oriented model of the soil water balance in wheat. Bucureşti. Teză de doctorat. (1960). NATO . (1933). Bucureşti. K. Rothkegel W.43. Belgium. Debaveye J. Edit. (1980). Consideraţii privind clasificarea şi evaluarea economică a solurilor din România. Teaci D. Teaci D. Bucureşti. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. (1991). Ed. Ceres. pag. Ed... Storie R. 4. un model matematic pentru dinamica apei în sol şi formarea recoltelor. Ceres. Bonitarea terenurilor agricole pe baza criteriilor naturalistice . nr. Rossiter D. (1997). (2001). Bucureşti. (1990). Ionescu Siseşti. pag. SIBIL. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Bulletin No.ecologice. 556. Ştiinţa Solului. vol. Das Verfahren der Reichfinanzverwaltung bei der Bewertung landwirtschaftliche Betriebe. 55 pag. Berkeley. vol. Sys C. Stan M. Simpozionul “Aprecierea Economică a Solurilor”. Probleme Agricole. H. Fry şi T. Vlad V. Bonitarea terenurilor agricole. Untaru G. (1997). Predel Fl. (1966).000. University of Ghent. 44 pag.Moldova. “Oferte de informatică în domeniile agriculturii”. Regimul aero-hidric în sol. Dumitru M.. Lungu M. Storie R. Puiu Şt. Voiculescu N. USA. Târziu D.. L. Sistem de programe pentru gestiunea bazei de date de bonitare a terenurilor agricole la scara 1:50.. Bucureşti.Popa V. Autoreferatul tezei de doctorat. 488 pag. Influenţa unor proprietăţi ale solului asupra sistemului radicular al speciilor pomicole. Bucureşti. Curierul ASAS. (1963). G.. 522 pag. (1970). Gh. vol. 6.. Ştefan C. 50. 296 pag. 394 pag. Omniapres. Teaci D. 164 pag. E. Bucureşti. An index for rating the agricultural value of soils. Cojocaru G. 255 pag. pag. Teaci D. pag. partea a II-a. GNP Minischool.22. (1985). (1992). 191 . (1997).. Teaci D. Wheat growth and modelling. Bucureşti. 13 . Ed. Bonitarea terenurilor arabile din România pentru cultura sfeclei de zahăr. (1928). factor al dezvoltării radiculare la viţa de vie. Munteanu M. E. Ed. Pedologie. Bucureşti. Tapalagă M. Teaci D. (1980). Studii şi cercetări privind bonitarea terenurilor agricole. (1975).. nr. Agricultura şi silvicultura românească 2020. (1966). Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Canarache A. CA. Puşcă I. Berlin.ASI Series. Lazăr C. Bonitarea terenurilor din zona de confluenţă Siret . 40 . 41 (1973). Bonitarea terenurilor agricole. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Raport tehnic ICPA.195. (1990). Teaci D.. 1. 52 ..65. Teză de doctorat. Crăciun C. Teaci D.

Bucharest. Analele Institutului Central de Cercetări Agricole. Raionarea pedoclimatică a Olteniei. (1980). 20.. 39 (1971)... Tehnică Agricolă.. Teaci D. Predel Fl. (1973). 2.. 1 . Burt M..R.P. (1974). Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. (1978). Seria Pedologie. nr. Teaci D. Popescu I. Cercetări privind influenţa condiţiilor naturale de mediu asupra creşterii pomilor. pag. 389 .408.218. Contribuţii la metoda de apreciere economică a terenurilor agricole. Popescu I.. (1966). vol. Bucureşti. pag.. Teaci D. Bucureşti.. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Metodă de evaluare a potenţialului de producţie al plantaţiilor de pomi. Popescu I.. 44 . vol. Teaci D.266. vol. Contribuţii la metodica de bonitare economică a terenurilor agricole. 37 (1969). 40 (1972). (1970). 157 . Hartia S. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie.. Teaci D. pag.. vol. Amzăr Gh. din experienţa ţărilor Comunităţii Economice Europene. pag. Schuster M. 44. Teaci D. vol. Ştiinţa Solului.. Munteanu M. (1981).. 77 .165. 19E. Teaci D. (1964). 30 (1962). vol. 231 . Burt.247. Voiculescu N. pag.330. Nastea St. pag. 37 (1969). 43. Burt M. Organizarea integrală a teritoriului. 33 (1965). 151 .. Teaci D. Savopol L. Studii şi Cercetări de Biologie şi Stiinţe Agricole.113.. Amzăr Gh. Indicateurs et déterminants édaphiques de la capacité de production des terrains pour la culture de la vigne. 203 ... 33 (1965). Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. şi colab. (1993b). Aspecte privind raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din România (la scara 1:200. 113 . Problemele clasificării economice a fertilizării şi folosirii raţionale a solurilor din partea de vest a R. Teaci D. vol. Morgenstern S.000) pe judeţe. vol.Teaci D. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Organizarea teritoriului şi introducerea asolamentelor în exploataţiile agricole. (1972). vol. Analele Secţiei de Pedologie ICCA. Efectul reacţiei solului asupra creşterii mărului şi părului în România. Cercetări privind legăturile corelative între condiţiile pedoclimatice şi producţiile de grâu şi porumb pe teritoriul României. Aprecierea economică a terenurilor gospodăriilor agricole de stat din regiunea Dobrogea pe baza criteriilor pedologice şi economice. 249 .. pag. pag.. nr. Burt M. pag. Maxim N. 105 . Contribuţii la metoda de raionare pedoclimatică a terenurilor agricole. Secţia de Pedologie. Analele Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice. Teaci D. Bucureşti. Tutunea C. Symposium International sur l’Ecologie de la Vigne. Burt M. pag... Burt M. Filip M. vol. Amzăr Gh. 34 (1966). pag. Predel Fl. Popescu I. 11. Teaci D. Teaci D. Teaci D. Influenţa unor condiţii ecologice asupra creşterii pomilor fructiferi. (1993a).. vol. Puiu St. vol. Analele Secţiei de Pedologie a Institutului Central de Cercetări Agricole. Ed.426. Bucureşti. 78 pag Timaru Gh. Cercetări privind influenţa diferitelor caractere chimice şi fizice ale solului asupra producţiei de grâu şi porumb în partea sudiucă a României. 853 . Ökologische Kriterien für die Bonitierung des Landwirtschaften Geländes. pag. Seria Pedologie. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. 315 .. vol..102. (1962). (1963).. 8th International Congress of Soil Sciene. 130 pag. Teaci D. Analele Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie..864. Analele Institutului de Cercetări pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie. Voiculescu N.140. Burt M.. (1966).2. (1970). (1967). (1978). vol.54. Timaru Gh. Burt M. Voiculescu N... 413 .174. 5.. Constanţa.. M. pag. Voiculescu N. 93 .

nr. Ştiinţa solului. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. sistem informatic pentru bonitarea terenurilor agricole. Iaşi. 52 .. Ţărău D. Vlad V. 2. pag. vol. Implementarea pe calculator a grupării terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea la arabil. Lucrări Ştiinţifice Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Teaci D. vol. 29D. pag. Vlăduţ M. şi colab. (1989). 145 156. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea terenurilor agricole din judeţul Iaşi. vol. Stiinţa Solului. Ţărău D. Ianoş Gh.Treta D. Consideraţii privind un suport de decizii pentru terenurile agricole şi baza de date a cadastrului calitativ agricol din România. 146 . (2002). ANCA. Uruioc St. N. pag. (2001a).162. 239 . 77 . Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura speciilor pomicole. nr. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Ţărău D. Expert system for physical and economic evaluation of agricultural land. Munteanu I. (1989). Voiculescu N. vol. Requirements for the decision support systems for land management.. 143 . Vlad V. nr. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. Stiinţa Solului. Contribuţii privind sisteme suport de decizie pentru evaluarea şi utilizarea terenurilor agricole. pag. Voiculescu N. Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice Gh. Voiculescu N. 273 . Romanian Agricultural Research nr. pag. Timişoara. (2002). Vişan I. Bucureşti. Ştiinţa Solului. 78 .264. Parametri de sistem radicular la speciile pomicole care intră în relaţie cu proprietăţile fizice şi chimice ale solului.. 192 pag. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului.. Stiinţa Solului. (1994). 26B. Bucureşti. Tutunea C. (1987). Model general de evaluare a amplasamentului terenurilor agricole.60. Vlad V. pag. 28C. 88 . Condiţiile ecopedologice naturale şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat.99. 36.160.174. Vlad V. pag. (2001b). Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. 4.000. Teză de doctorat. Proposal for an integrated expert system for land evaluation in Romania. SPED-1. vol. (1983a). (1997).14. 2. pag. 211 pag. nr. Cercetări privind relaţiile dintre condiţiile ecopedologice şi capacitatea de producţie a terenurilor pentru pajiştile din Banat. Vasile C. 30B. Popescu A. pag. (1988).. Teaci D. 49. pag. Ionescu U. 1-2. Solness. (2003). Piticu S. Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara (manuscris).67. (1997). 1. vol.252.. 358 pag. Evoluţia evaluării terenurilor spre sisteme suport de decizii pentru managementul terenurilor. (2000). Influenţa carbonaţilor din sol asupra proceselor de creştere la speciile pomicole. Ţărău D. vol. seria A. Teză de doctorat. 13 . vol.. 30. Vlad V. Reacţia solului. toleranţa speciilor pomicole la variaţia reacţiei solului. 35. Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului. (2000). nr. Bazele teoretice şi practice ale bonitării şi evaluării terenurilor din perspectivă pedologică. pag.91. (1996). 34. Vlad V. vol. O schiţă de sistematizare a domeniului evaluării terenurilor. (2001c). Vlad V.. scara 1:200. pag. 171 .150. 51 . Simpozionul al III-lea “Aprecierea Economică a Terenurilor”. 166 .. 29D. 141 . (1971). Edit.. 332 pag. Ionescu Şişeşti. Vlad V. Voiculescu N. Evaluări agricole. (1998).276.. Uruioc V. vol.

45. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. EPIC. (1989). 52. nr.. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Analele Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. Monitorul Oficial nr. 23/1933) pentru Organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. Monitorul Oficial nr. Stefănescu S.. J. Williams J. 39 . Monitorul Oficial nr. 56 . vol... Stefănescu S. modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. (1983).. 34(1994) privind Impozitul pe venitul agricol...Gorj. Amzăr Gh.36. Monitorul Oficial nr.37. 4.. T. 31 . 145 . pag. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. pag.plantă la coacăzul negru. Restricţii pedologice pentru cultura prunului în Lunca Dunării. Voiculescu N. Exprimarea parametrică a influenţei condiţiilor ecopedologice asupra grosimii trunchiului la pomi. Der isolierter Stadt. Jampa A. 2. 412/1997 privind Folosirea terenurilor proprietate a statului. 430/2001. Popescu I. pag.. şi colab. Craioveanu Gh.383. nr. nr. Ştefănescu S.. (1961). (1842). 834/1991) privind Stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. 59/1994) privind Stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole. Craioveanu Gh. Acte normative Hotărârea Guvernului (nr. (1983b). 911/2004. Popescu I. vol.. Legea (nr. vol. 219/1998) privind Regimul concesiunilor. 30 . Voiculescu N. Monitorul Oficial nr. Amzăr Gh. Particularităţi ale toxicităţii aluminiului în din sol pentru cultura prunului şi cireşului. Hotărârea Guvernului (nr.150. 381 . Efectul limitativ al conţinutului de schelet al solului asupra creşterii nucului la Bârseşti . G. vol. 1546/2004) pentru Aprobarea regulamentului privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a valorii terenurilor arabile şi forestiere şi de plată către foştii proprietari. R. 140/1994. 890/2005. 47. Crişan I. Stiinţa Solului. Cercetări privind sistemul sol . pag.. (1987). 4. Lucrări Ştiinţifice. nr. Von Thünen. Hotărârea Guvernului (nr. Voiculescu N.. Monitorul Oficial nr. Bălăceanu V. Voiculescu N. Voiculescu N. Roman I. 8/2001. Iacob V. Renard K. 1-4... Journal of Soil and Water Conservation.. 28 . 890/2005) pentru Aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 şi Legii 1/2000.64.. Monitorul Oficial nr.. II. 67. 141 . pag. (1983c). pag.111. Legea (nr. Teaci D. Demeter T.. Popescu I. 3... Ştiinţa Solului. Monitorul Oficial nr. Dyke P. a new method for assessing erosion’s effects on soil productivity. Andreiaşi N. Puiu St... Repartiţia rădăcinilor orizontale ale mărului în funcţie de sol şi agrotehnică.151. (1983d).Voiculescu N. 105 ... Ştiinţa Solului. Legea (nr. Ştiinţa Solului. 259/1991. 140/1999. Păduraru I. Evaluarea favorabilităţii terenurilor pentru cultura mărului. (1992). pag. Volumul de sol explorat de sistemul radicular al pomilor şi arbuştilor fructiferi. Monitorul Oficial nr. Popescu I.40.48. Ştefănescu S. Iacob V. (1993). 8/2000. Ştiinţa Solului. Hotărârea Guvernului nr. pag. Popescu I. (1989). pag. 79 . Legea (nr. Hotărârea Guvernului (nr.. 1/2000) pentru Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Zambrowicz E.. Puiu St. 90. I. Rostock. H.. Bădescu Gh. nr. Voiculescu N.. Teaci D. Voiculescu N. 1.

Ordonanţa Guvernamentală (nr. Norma metodologică nr. Monitorul Oficial. Monitorul Oficial nr. Ordinul MAAP (nr. 223/2002) pentru Aprobarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice şi a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură. Ordinul MAA (nr. Legea (nr. nr. 91/1994. 48/1994) privind Drepturi în favoarea persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 498/1998. Monitorul Oficial nr. modificată şi completată în 1998. Propunere ANCPI (2006) pentru Metodologia de evaluare a imobilelor. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 80 . 37/2002) privind Finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice. Monitorul Oficial nr. 96/1998) privind Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. Ordinul Guvernului nr. Ordonanţa Guvernului (nr. 16/1994) Arendării. Monitorul Oficial nr. 74/2002. 408.Legea (nr. Ordinul MAAP (nr. 430. 351/2001) privind Aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. 23/2004 privind Stabilirea valorii terenurilor agricole şi forestiere în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 18/1997 şi Legea 1/2000. Monitorul Oficial nr. 212. 34/2000) pentru Aprobarea normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol. 266. 8/2001) pentru Modificarea Legii 34/1994. 5120/441/2001) pentru Aprobarea regulamentului privind scoaterea terenurilor din folosinţă agricolă şi schimbarea categoriilor de folosinţă agricolă. republicată Monitorul Oficial nr. 7/1996) Cadastrului şi publicităţii imobiliare. 101/2001) pentru Aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a OSPA şi a normelor de conţinut ale studiilor pedologice şi de bonitare a terenurilor agricole. 789/2001. Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 223. 598/2002. Ordonanţa de urgenţă (nr. Monitorul Oficial nr. 61. 175. Legea (nr. Ordonanţa nr. Legea (nr. 37. 36/2002. Monitorul Oficial nr. 18/1991) Fondului Funciar. Monitorul oficial nr. 1/1998. 911/2004. Monitorul Oficial nr. 70/2001) pentru Modificarea şi completarea Legii 7/1996. 36 din Legea 18/1991. Ordonanţa de urgenţă (nr. 938/1998 privind Preţul terenurilor forestiere. Ordinul MAP şi MAAP (nr. Legea (nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful