MACROECONOMIA Macroeconomia este acea subdiviziune a

economiei ca stiinta, ce se ocupa cu studiul structurii functionalitatii si comportamentului de ansamblu al sistemului economiei nationale in stransa legatura cu sistemul economiei mondiale si cu mediul inconjurator in scopul determinarii volumului de bunuri economice si a variabilelor care il influenteaza. Macroeconomia studiaza structurile globale ale economiei nationale, adica productia, repartitia, schimbul si consumul, la nivel national si mondial. SCOPUL productiei este consumul. PRINCIPALELE DOMENII ALE INVESTIGATIEI MACROECONOMICE
1. Rezultatele macroeconomice - consemnate cu ajutorul indicatorilor

globali sau agregativi, cum sunt PIB-ul, PNB-ul ( produsul national brut ), venitul national, etc.
2. Cresterea si dezvoltarea economica cresterea reprezinta sporirea

cantitativa a indicatorilor macroeconomici, in primul rand al PIB-ului. Dezvoltarea economica exprima latura calitativa, modificarile de ordin structural ce contribuie la obtinerea productiei.
3. Somajul si inflatia nu trebuie pierdut din vedere faptul ca problema

centrala a macroeconomiei este somajul care se exprima printr-un decalaj flagrant intre cererea si oferta agregata de forta de munca. Nu fara temei se afirma ca somajul este cancerul societatii moderne.
4. Raporturile economice externe ale unei tari principala sursa o

constituie exportul.
5. Exercitarea managementului guvernamental statul trebuie sa

intervina in economie. ORIENTARI CU PRIVIRE LA MACROECONOMIE Pe plan teoretic s-au impus cateva orientari:
a) Clasica si neoclasica orientare ce sustine posibilitatea asigurarii

echilibrului in mod spontan, orientare Keynes-ista sau dirijista, care recomanda pentru asigurarea echilibrului interventia statului.
b) Monetarista forma a neoliberalismului care considera ca statul nu

trebuie sa intervina in economie. Acest curent pune banii in centrul politicii macroeconomice.

REZULTATE MACROECONOMICE

VENITUL, CONSUMUL SI INVESTITIA Rezultatele obtinuteca urmare a activitatii umne se masoara cu ajutorul unor indicatori economici. Exista 2 modalitati de masurare ( cuantificare ) a acestor rezultate. Una e bazata pe teoria factorilor de productie, iar cealalta pe teoria muncii productive. Prima modalitate privesteveniturile agentilor economici ca proprietari ai factorilor de productie. Veniturile salariul, dobanda, renta, etc. A doua modalitate porneste de la ideea muncii productive. Se considera munca productiva munca desfasurata prin excelenta in sfera productiei materiale. Pe aceste baze teoretice exista 2 sisteme de cuantificare a rezultatelor macroeconomice:
a) Sistemul conturilor nationale bazate pe teoria factorilor de productie;

b) Sistemul balantei economiei nationale bazat pe teoria muncii productive. Cele 2 sisteme corespund astfel: primul economiilor de piatafunctionale, iar al doilea e folosit in tarile de comanda. Exista diverse metode de calcul al rezultatelor macroeconomice:
1) Metoda productiei sau a valorii adaugate ce presupune unsumarea

contributiei fiecarei firme la productia nationala totala. Valoarea adaugata a fiecarei firme reprezinta diferenta dintre productia sa totala si valoarea inputurilor ( factorilor ) achizitionate de la alte firme.
2) Metoda consumului ( cheltuielilor ) presupune insumarea

cheltuielilor de consum private si guvernamentale, a cheltuielilor de investitii si a exportului net. Exportul net este diferenta dintre exportul total si importul total.
3) Metoda repartitiei ( veniturilor ) presupune insumarea urmatoarelor

elemente: salariul, dobanda, renta, profitul, amortizarea, taxele indirecte. PRINCIPALII INDICATORI MACROECONOMICI FOLOSITI PENTRU MASURAREA REXULTATELOR IN SISTEMUL CONTABILITATII

 PGB - produsul global brut PIB produsul intern brut PIN produsul intern net PNB produsul national brut PNN produsul national net VN venit national

PGB cuprinde intreaga activitate economica pe o perioada si se calculeaza prin insumarea consumului final si a consumului intermediar. CONSUMUL FINAL se refera la bunurile siserviciile folosite pentru satisfacerea nevoilor individuale si sociale si investitiile brute, iar consumul intermediar ( CI ), bunurile si serviciile utilizate in activitatile economice. PIB cuprinde valoarea bunurilor si serviciilor destinate consumului final, realizate in interiorul unei tari intr-o perioada, de regula 1 an. PIB-ul exprimat prin metoda productiei sau a valorii adaugate ( prima metoda ) se obtine insumand valoarea adaugata bruta creata in unitatile din interiorul tarii. Exprimat prin metoda consumului, PIB-ul are urmatoarele componente: Cheltuielile de consum personal, cheltuieli de bunuri economice produse si vandute utilizatorilor finali ( CP ) Cheltuielile guvernamentale de consum sub forma de consum social ( CS ) Cheltuieli de investitii ( cheltuieli totale si investitii nete ) Exportul net ( diferenta dintre exportul X si importul M

PIB = Cp + Cs + Ib ( Investitii brute ) + ( X - M ) Daca din PIB se scad amortizarile se obtine PIN-ul. PIN = PIB - A ( amortizari ) PNB cuprinde valoarea bunurilor si serviciilor realizate si consumate in interiorul unei tari la care se adauga sau se scade soldul pozitiv sau negativ al nblantei raporturilor economice externe. PNB = PIB +/- S

Daca din PNB se scad amortizarile se obtine produsul national net. PNB - A = PNN VENITUL NATIONAL reprezinta produsul national net estimat la pretul factorilor de productie. Spre deosebire de produsul national net, venitul national nu cuprinde taxele pe vanzari sau alte taxe. Exista aici notiunile de venit personal ( venit ajuns la nivelul gospodariilor ce urmeaza a fi supus impozitului pe venit ) si venit personal disponibil ( venit pe care familiile il pot utiliza pentru consum si economie efectiv ). Y = C + I ( Venit = consum + investitii ) S = I; rata medie a consumului ) C = marginala ) ( rata medie marginala ); S = 100 ( rata Y = C + S; Y = 100 (

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA ECONOMICA Cresterea so dezvoltarea economica fac parte dintre cel mai des vehiculate in literatura economica. Cresterea si dezvoltarea economica alaturi de problema somajului, inflatiei constituie unul din obiectivele principale ale analizei macroeconomice si managementului guvernamental si totodata conditia esentiala pentru imbunatatirea nivelului de trai al populatiei. Cresterea economica ( ca si concept ) s-a impus in literatura stiintifica dupa al doilea razboi mondial. Prin crestere economica se intelege un proces de amplificare a produsului national brut, produsului intern brut, venitului national, reflectat in sporirea avutiei nationale si a veniturilor reale ale populatiei. Nu intamplator cresterea economica este apreciata drept cheia imbunatatirii conditiilor de viata ale populatiei. Cresterea economica poate fi cuantificatain 2 feluri: ca o crestere totala a PIB-ului, realizat intr-o perioada de timp ca o crestere a acestor indicatori pe cap de locuitor

DEZVOLTAREA ECONOMICA proces complex si dinamic care implica imbunatatirea si perfectionarea structurilor socio profesionale si mentale, asimilarea realizarilor tehnico stiintifice cu efecte de antrenare in productie si in comportamentul agentilor economici. FACTORII DE CRESTERE ECONOMICA exista 2 modalitati de abordare: 1. Abordare globala 2. Abordare analitica Abordarea globala intr-o abordare globala de considera ca principali factori de crestere investitiile, consumul, exportul. Tot aici: resursele naturale, umane, resursele de capital si progresul tehnic. Abordarea analitica porneste de la ideea ca procesul de crestere este influentat de 2 categorii de factori: a) cu influenta nemijlocita - decisiva ( factorul uman, material si Informational tehnologic ) b) cu actiune mediata exercita influente complementare ( rata investitiilor, cheltuielile de cercetare dezvoltare, politica financiara, monetara, bugetara si fiscala, capacitate de absortia pietei si politica ecologica ). Toti acesti factori trebuie analizati sub aspect cantitativ, calitativ si structural.

TIPURILE DE CRESTERE ECONOMICA Crestere economica actuala Crestere economica potentiala

Tipurile de crestere pot fi clasificate in functie de o serie de criterii: a. Dupa obiectivele urmarite ( crestere economica echilibrata si neechilibrata ). Cresterea economica echilibrata are loc atunci cand se respecta echilibrele de baza Cresterea economica neechilibrata are loc atunci cand eforturile sunt orientate in acele domenii de care depinde ansamblul economiei.

b. Dupa modul in care se conjuga factorii de productie exista 2 feluri de crestere: extensiva si intensiva. Cresterea ecologica este o crestere ebtropica si antientropica. Sintagma de dezvoltare durabila a fost folosita pentru prima data in anul 1987, in raportul BRUNTLAND. Dezvoltarea durabila este acel tip de dezvoltare capabila sa satisfaca nevoile generatiei prezente fara a compromite capacitatea si conditiile de viata ale generatiilor viitoare. Avand in vedere ca acest proces presupune interactiunea optima intre 4 sisteme: economic, social, ecologic si tehnologic. Cerinte minime pentru realizarea dezvoltarii durabile a. Redimensionarea cresterii economice punandu-se accent pe calitate b. Combaterea saraciei c. Asigurarea unei cresteri acceptabile a populatiei d. Conservarea si sporirea resurselor naturale prin aplicarea realizarilor din domeniul tehnico stiintific e. Redimensionarea activitatilor economice catre tehnologiile nepoluate f. Descentralizarea formelor de guvernare concomitent cu dezvoltarea unei economii de piata funcionale.

CRESTEREA SI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Echilibrul economic: - concept - teorii si modele - dezechilibrul economic

Cresterea si dezvoltarea economica trebuie analizate in legatura cu starea de echilibru sau dezechilibru in care se afla economia in ansamblul sau. In legatura cu echilibrul se pun o serie de intrebari: Este starea de echilibru o stare normala sau anormala? Cum pot fi armonizate resursele cu nevlile umane? Problema echilibrului ocupa un locdeosebit in stiintele naturii si umaniste inclusiv in economie. ECONOMIA NATIONALA reprezinta un sistem integrat de sectoare, ramuri si activitati productive. La scara economica nationala functionarea angrenajelor economice nu se poate desfasura in conditii optime fara o anumita stare de concordanta intre sectoare, ramuri, cerere si oferta, in general intre componentele intregului mecanism economic. Aceasta concordanta intre ramuri, sectoare, cerere si oferta se numeste echilibru macroeconomic. Se poate spune ca echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa dintre ramuri, faze ale reproductiei sociale, intre cereea si oferta agregate in cadrul sistemului de piete la nivel national. Exista o multitudine de forme de echilibru in functie de criteriile adoptate astfel:
1) Din punct de vedere al moduluide manifestare in timp

exista echilibru static si dinamic. Echilibrul static reflecta acea stare momentan a economiei considerata doar ca o ipoteza de lucru fara corespondenta in realitate. Echilibrul dinamic se refera la tendinta obiectiva de adoptare continua a ofertei la exigentele cererii. In cadrul echilibrului dinamic se disting echilibrul pe termen scurt si echilibrul pe termen lung. Echilibrul dinamic pe termen scurt presupune alinierea constanta a dezvoltarii economiei la evolutia celui mai restrictiv factor de productie, ceilalti factori ramanand neutilizati. Echilibrul dinamic pe termen lung se creaza posibilitatea folosirii mai bune a factorilor de productie deficitare dar cu pretul acceptarii unor dezechilibre temporare ce pot fi depasite prin folosirea unor elemente de compensare din economiesau din afara ei.
2) Din punct de vedere al sferei de cuprindere exista:

Echilibrul microeconomic ce se refera la interactiunea dintre agentii economici; Echilibrul mezoeconomic mizeaza ce relatiile la nivel de ramura; Echilibrul macroeconomic caracterizaeza starea de concordanta la nivel economic international; Echilibrul mondoeconomic se refera la interdependentele economice internationale.

3) Din punct de vedere al modului de exprimare al

rezultatelor exista: echilibrul material, echilibrul valoric ( exprimat in unitati banesti si vizeaza raporturile dintre eforturi si rezultate ), echilibrul ecologic ( care reprezinta starea de concordanta intre comunitatea biotica si mediul natural ).

4) Din punct de vedere al pietelor cuprinse in economia de

piata se disting echilibrul general si echilibrul partial. Echilibrul general se refera la toate pietele cu conditia sa se afle in echilibru. Echilibrul partial se refera la starea de concordanta dintre cererea si oferta dintr-o anumita ramura, sector.

Conform teoriei clasice si neoclasice, intr-o societate actioneaza mecanisme nationale de schimb, iar echilibrul se asigura in mod sponttan. Prima formalizare a echilibrului a fost facuta de Leon Walves, care potrivit conceptiei sale nu exista activitate economica izolata. Echilibrul dintre cerere si oferta se asigura prin gasirea unui pret de echilibru bazat pe maximizarea propriilor avantaje ale agentilor economici, vanzatori si cumparatori. O contributie deosebita a adus-o John Keymes, care ajunge la concluzia ca fortele pietei singure nu sunt in masura sa asigure echilibrul macroeconomic. De aici necesitatea interventiei statului prin parghiile de care dispune. DEZECHILIBRUL ECONOMIC reprezinta starea unui sistem economic caracterizat prin abaterea de la conditiile necesare mentinerii

echilibrului. Un asemenea proces se manifesta atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic. La nivel macroeconomic, intr-o economie de piata functionala, dezechilibrul eneral reprezinta starea unei economii marcata de dereglarea raportului dintre cererea si oferta agregate cu repercusiuni asupra unui sistem economic. Dezechilibrul presupune fie exces de oferta, fie exces de cerere. Formele fundamentale ale dezechilibrului economic sunt: presiunea si absortia. Presiunea este expresia unui dezechilibru ce se caracterizeaza prin existenta unei oferte excedentare de bunuri economice si de forte de munca. Starea de presiune presupune o concurenta acerba intre vanzatori, cumparatorii fiindaceia care fac selectia bunurilor produse. Absortia reflectarea unui dezechilibru ce se caracterizeaza printr-o cerere excedentara ceea ce inseamna o lipsa de oferta de bunuri ( o penurie ). Dezechilibrul economic poate fi interpretat fie ca o stare normala, fie ca una anormala. Dezechilibrele sunt percepute ca stari normale, in cazul in care sunt insotite de starea economica si acceptate de societate, iar dezechilibrele ca stari anormale sunt acelea ce afecteaza dezvoltarea economica si nu suntacceptate de sociatate, provocand tensiuni sociale si politice. Sunt economisti ce considera ca economia moderna nu se afla intr-un echilibru mai ales static, ci in dezechilibru dinamic. FLUCTUATIILE ACTIVITATII ECONOMICE
-

Ciclicitatea ( forma de evolutie ) Tipuri de cicluri economice ( criza ecoomica ) Politici anticilcice

Daca echilibrul presupune starea de concordanta intre diversi factori, nu inseamna ca activitatea economica se desfasoara in mod lin, fara fluctuatii, stagnari sau regrese, dimpotriva, au loc fluctuatii din activitatea economica cu perioade de relansare, expansiune, stagnare si crize economice. In activitatea economica exista mai multe forme de fluctuatii: sezoniere, accidentale ( intamplatoare ), ciclice.

FLUCTUATIILE SEZONIERE variatiile activitatii economice generate de cauze naturale si sociale ( traditii, obiceiuri, etc. ) care influenteaza ritmul activitatii economice. FLUCTUATIILE ACCIDENTALE variatii ale nivelului productiei determinat de evenimentele neasteptate ( calamitati, razboaie, etc. ). FLUCTUATIILE CICLICE sunt niste fenomene repetabile si constau in variatii ale activitatii economice ce se caracterizeaza succesiv prin cresteri ale productiei, veniturilor, stagnari si descresteri ale productiei, veniturilor, stagnari si descresteri cumulative, generate de cauze ce se afla in sfera economicului. CICLICITATEA DEZVOLTARII reprezinta forma de evolutie a activitatii economice in care se succed diferite faze ce pregatesc restructurarea si restabilirea aparatului de la inceputul nuei crize pana la sfarsitul crizei urmatoare. Exista mai multe tipuri de cicluri economice:
1) Cicluri de lunga durata seculare ( Kondratiev ) cu durata de la 25

30 pana la 40 60 de ani.
2) Cicluri decenare cu durata de la 6 13 ani pana la 4 12 ani. Acest

ciclu e marcat de succesiunea a 2 faze ( expansiunea si depresiunea ) dupa care urmeaza criza si relansarea economiei.
3) Cicluri scurte ( Kitchir ) au 2 faze: expansiunea si reducerea

activitatii economice.
4) Cicluri in constructii cu amplitudini fluctuante intre 16 si 20 ani.

CRIZA ECONOMICA tulburare brusca a echilibrului economic, manifestare a unor perturbari si dereglari de amploare in desfasurarea activitatii economice. Aceasta stare de dezechilibru imbraca mai multe formecrize de subproductie ( intalnite la diferite tari sub forma de deficite cauzate de fenomene naturale ). CRIZE DE SUPRAPRODUCTIE se manifesta la anumite intervale de timp ( decenale ). CRIZE NECICLICE - care sunt de 2 feluri: partiale ( se manifesta in anumite ramuri: agricultura, siderurgie ) si intermediare ( criza materiilor prime, criza energetica ). Exista diverse opinii cu privire la criza:

Curentul clasic si neoclasic neaga posibilitatea aparitiei unei crize intr-o tara cu economie de piata ) Curentul Keysist Curentul Marxist arata ca crizele nu apartin de aparatul tehnic ci de natura sociala a sistemului capitalist

POLITICI ANTICICLICE. Statul dispune de o serie de parghii, si anume: Politica fiscala Politica cheltuielilor publice Politica monetara si de credit

Politica fiscala vizeaza impozitele si taxele. Politica cheltuielilor publice - in faza de recesiune se presupune o crestere a cheltuielilor bugetare cu scopul de a mentine si impresiona cererea si stimuland cererea se asteapta la o revigorare a activitatii productive. Politica monetara si de credit are ca principale instrumente rata dobanzii, creditul si masa monetara.

INFLATIA
Concept, cauze, tipuri. Consecinte/costuri sociale ale influentei. Politici antiinflationiste INFLATIA categorie macroeconomica relativrecenta in limbajul economic. Conceptul de inflatie a aparut pe la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX. Este o categorie economica ce se manifesta sub forma instabilitatii macroeconomice si semnifica ruperea echilibrului dintre masa monetara aflata in circulatie si cantitatea de bunuri economice ( materiale si servicii ) destinate pietei. Definitie Un proces de crestere generala a preturilor insotita de scaderea puterii de cumparare a banilor. Putem spune ca inflatia, ca forma de dezechilibru macroeconomic, presupune: -

Scaderea puterii de cumparare a banilor Existenta unui decalaj flagrant intre procesele monetare si economice reale ( intre masa monetara si cantitatea de bunuri economice destinate pietei ).

CAUZELE INFLATIEI una din cauze explica inflatia prin factori monetari; alta explica prin factori monetari

Prima vede cauza prin excedentul masei monetare fiind vorba de inflatia prin bani. Adeptii celei de-a doua categorii explica inflatia prin factori nemonetari, in sensul ca inflatia isi are originea in procesele economice reale, ceea ce inseamna ca inflatia isi are baza in presiunea cererii, insuficienta productiei, cresterea costurilor. TPURI DE INFLATIE. Pot fi clasificate in functie de dinamica preturilor si de cauzele generatoare. In functie de evolutia preturilor se disting urmatoarele forme:
1) inflatia lenta sau taratoare ( 3 4 % )

2) inflatia moderata/ deschisa ( 5 10 % )

3) inflatia rapida ( 10 15 % ) pune in alerta agentii economici

4) inflatia galopanta ( 15 50 % ) 5) hiparinflatia ( depaseste 50 % ) In functiede cauze inflatia prin cerere ce presupune excesul de cerere generat de venituri de masa monetara in circulatie, de intrarea unor venituri suplimentare in tara, reclama, creditul de consum. Inflatia prin oferta imbraca urmatoarele forme:

inflatia prin costuri inflatia prin preturi administrate ( infometeaza inflatia ) prin modificarea structurilor ( cererea de produse dintr-un sector afecteaza si pe cele din alt sector ) inflatia anticipativa inflatia combinata

CONSECINTELE INFLATIEI. Intr-o mica masura acestea sunt pozitive ( inflatia lenta ). Scaderea puterii de cumparare a populatiei

Inflatia atrage dupa sine redistribuirea veniturilor in favoarea unei minoritati si in defavoarea majoritatii Creaza o stare de incertitudine in randul agentilor economici si afecteaza deciziile lor Inflatia poate declansa miscari revendicative Inflatia modifica sistemul de preturi relative Favorizeaza debitorii Deterioreaza raporturile de schimb in relatiile externe in sensul franarii exportului din cauza preturilor prea ridicate

POLITICI ANTIINFLATIONISTE vizeaza in principal masutile de reducere a excesului de cerere agregata si de crestere a ofertei in vederea asigurarii echilibrului economic. In acest scop se folosesc masuri fiscale si monetare. OCUPAREA FORTEI DE MUNCA SI SOMAJUL Prin ocupare se intelege asigurarea locului de munca pentru persoanele apte potrivit aptitudinilor si calificarilor profesionale. Cand analizam problema ocuparii trebuie sa avem in vedere aspecte de ordin cantitativ si calitativ. Latura cantitativa se masoara prin numarul persoanelor si durata timpului de munca. Populatia ocupata este cel mai important segment al unei tari. Latura calitativa se refera la eficienta folosirii acesteia masurata prin rezultate. SOMAJUL este definit ca un fenomen social economic ce consta in inactivitatea fortata a unui numar mare de persoane apte de munca datorita decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Somajul mai poate fi definit ca suma agregata a persoanelor cu statut oficial de somer. Somerul este persoana apta de munca ce nu lucreaza si cauta un loc de munca remunerat. Biroul internationalal muncii apreciaza ca somer persoana lipsita de un loc de munca, apta de munca, cauta un lod de munca remunerat si e disponibila sa inceapa imediat lucrul. CAUZELE SOMAJULUI Evolutia nefavorabila a activitatii social economice Aparitia noilor generatii ce au ajuns la varsta legala de munca, neinsotita de cerere

Cresterea solicitarilor de locuri de munca de persoanele de varsta a 2-a ce nu au lucrat, ori au intrerupt activitatea si sunt decise sa-si schimbe statutul social.

Analiza cauzelor presupune luarea in considerare a proceselor demografice, economice, tehnice, dinamica productiei, conjunctura interna si externa.

TIPURI DE SOMAJ Cauzele generatoare de somaj implica existenta urmatoarelor tipuri: Somajul de dezechilibru Somajul de echilibru

1) Somajul de dezechilibru se disting aici alte 3 tipuri somaj: Somajul ciclic se datoreaza reducerii cererii de munca in

conditiile recesiunii economice. Solutia ar fi pastrarea la un nivel ridicat al cererii de munca ( incurajarea cheltuielilor publice )
Somajul clasic generat de mentinerea salariului mediu mai

mult decat salariul de echilibru. Solutia ar fi reducerea nivelului minim obligatoriu al salariului
Somajul de presiune apare cand creste numarul persoanelor

tinere ce intra pe piata muncii, iar numarul locurilor de munca stagneaza.

2) Somajul de echilibru apare cand activitatea economica se afla

intr-o stare relativa de echilibru. Acest somaj nu conduce la dereglarea activitatii la nivel national. De asemenea, si aici se disting 3 tipuri de somaj:
Somajul fictional exprima o stare de neocupare in pofida

existentei locurilor de munca datorita unor cauze obiective sau subiective

Somajul structural apare din cauza unor mutatii in

mecanismul functional al economiei. Reprezinta resultatul adancirii diviziunilor muncii ( apar noi specializari )

 Somajul sezonier este legat de conditii meteorologice,

factori climaterici. Se manifesta in agricultura, constructii, turism. RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE Fluxurile economice internationale reprezinta miscarea de valori materiale, banesti si spirituale dintr-o tara in alta prin intermediul agentilor economici. Principalele fluxuri economice internationale sunt: Comertul international
Platile si trannsferurilefinanciar monetare ocazionate de

operatiunile economice cu strainatatea ce formeaza piata monetar valutara internationala Fluxurile de capital dintre tari ce vizeaza investitiile directe, de portofoliu Imprumuturi sau credite externe Vanzarea su cumpararea de devize straine
Piata internationala a muncii/migratia fortei de munca.