Sunteți pe pagina 1din 21

1

Universitatea Andrei Saguna


Facultatea: Stiinte Economice
Specializare: Marketing
An II





Student:
Horga Larisa Georgiana

Constanta 2011-2012
Universitatea Andrei Saguna
2

Facultatea: Stiinte Economice
Specializare: Marketing
An II
Titular curs analiza ec.-financiara Student: Horga Larisa
G.
Lector univ. drd. Camelia Ioana Dic



Constanta 2011-2012
Cuprins:
3


- Abordari conceptuale privind cheltuielile .

- Analiza cheltuielilor de exploatare .

- Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri .

- Analiza cheltuielilor variabile i fixe .

- Analiza cheltuielilor materiale i cu personalul. Eficiena consumului
de resurse materiale i umane.

- Analiza cheltuielilor financiare.










1. Abordari conceptuale privind cheltuielile

Caracterizarea starii de performanta a intreprinderii presupune analiza a doua categorii de
baza de indicatori: cheltuieli si venituri. Veniturile i cheltuielile constituie elemente direct
legate de msurarea profitului. Recunoaterea i msurarea veniturilor i a cheltuielilor, i
4

deci a profitului, depind parial de conceptele de capital i de meninere a nivelului
capitalului, concepte utilizate de ntreprinderi n elaborarea situaiilor financiare.



Aceasta se face fara a se renunta dar prin competarea conceptului de cheltuieli regasit in trecut
ca expresie a consumului de resurse la nivel de intreprindere.



Cheltuielile sunt definite drept diminuri ale beneficiilor economice nregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub form de ieiri sau scderi ale valorii activelor ori creteri
ale datoriilor, care se concretizeaz n reduceri ale capitalului propriu, altele dect cele
rezultate din distribuirea acestora ctre acionari. Recunoaterea cheltuielilor are loc simultan
cu recunoaterea creterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale
angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).

Un alt criteriu de recunoastere a cheltuielilor se bazeaza pe asocierea directa ntre costurile implicate
i obinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea
costurilor la venituri, implic recunoaterea simultan sau combinat a veniturilor i cheltuielilor
care rezult direct i concomitent din aceleai tranzacii sau din alte evenimente. De exemplu,
diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vndute sunt
recunoscute n acelai timp cu venitul din vnzarea bunurilor.
Cheltuieli concept de capital
Venituri
concept de mentinere a
nivelului capitalului
Rezultat Recunoastere
CHELTUIELI CONSUM RESURSE
scaderea
capitalului
propriu
scaderea
beneficiilor
scaderea
valorii
cresterea
datoriilor
cheltuiala
5



In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate doua mari categori, respectiv pierderi si
cheltuieli care apar n procesul desfurrii activitilor curente ale ntreprinderii.

Cheltuielile ce apar n cursul activitilor curente ale ntreprinderii includ costul
vnzrilor, salariile i amortizarea. Ele se regsesc de obicei sub forma ieirilor sau scderii
valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile, terenurile i
mijloacele fixe.
Pierderile reprezint alte elemente care corespund definiiei cheltuielilor i care pot sa apara
sau nu pe parcursul desfurrii activitilor curente ale ntreprinderii. Pierderile reprezint
diminuri ale beneficiilor economice i din acest punct de vedere nu difer ca natur de alte
tipuri de cheltuieli. n categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din
dezastre, cum ar fi inundaiile sau incendiile, precum i cele rezultate din ieirea activelor pe
termen lung. De asemenea, definiia cheltuielilor include i pierderile nerealizate, de
exemplu cele rezultate din creterea cursului de schimb valutar n cazul unor mprumuturi pe
care ntreprinderea le-a contractat n valut.
De obicei, n contul de profit i pierdere prezentarea pierderilor se efectueaz distinct, datorit
importanei cunoaterii existenei i valorii acestora n procesul decizional. Pierderile sunt
raportate de regul la valoarea net, exclusiv veniturile aferente.
Datorita analizei cheltuielilor in cea mai mare parte in corespondenta cu veniturile degajate,
prezentam si principalele concepte privind veniturile intreprinderii. Astfel, veniturile sunt
definite drept creteri ale beneficiilor economice nregistrate pe parcursul perioadei contabile
sub form de intrri sau creteri ale activelor ori descreteri ale datoriilor, care se
concretizeaz n creteri ale capitalului propriu, altele dect cele rezultate din contribuii ale
acionarilor.
venituri cheltuieli
cheltuieli efective
CHELTUIELI
pierderi
6


Recunoaterea veniturilor se realizeaz simultan cu recunoaterea creterii activelor sau a
reducerii datoriilor (de exemplu, creterea net a activelor rezultat din vnzarea produselor
sau a serviciilor ori descreterea datoriilor ca rezultat al anulrii unei datorii).
In componenta veniturilor se disting venituri din activitile curente si ctiguri din orice
alte surse.

Veniturile din activitile curente includ vnzri, comisioane, dobnzi, dividende, redevene
i chirii.
Ctigurile reprezint alte elemente care corespund definiiei veniturilor i pot sa apara sau
nu ca rezultat al activitii curente a ntreprinderii. Ctigurile reprezint creteri ale
beneficiilor economice i din acest punct de vedere nu difer ca natur de venituri. Prin
urmare, n acest cadru general ctigurile nu sunt privite ca elemente separate.
In categoria citigurilor se pot include:
- sumele rezultate n urma ieirii activelor imobilizate pe termen mediu i lung.
- ctigurile nerealizate, de exemplu cele rezultate din reevaluarea titlurilor de
plasament i cele rezultate din creterea valorii contabile a activelor pe termen lung.
Prezentarea ctigurilor n contul de profit i pierdere se realizeaz de obicei distinct,
deoarece cunoaterea existenei acestora este important pentru procesul decizional.
Ctigurile sunt prezentate de regul la valoarea net, exclusiv cheltuielile aferente.
Veniturile pot fi utilizate pentru achiziionarea de active sau pentru creterea valorii
diferitelor tipuri de active, de exemplu: numerar, creane, bunuri i servicii primite n
schimbul bunurilor i al serviciilor furnizate.
Nu totdeauna o modificare a activelor sau datoriilor intreprinderii (crestere sau descrestere)
este generatoare de venit, respective cheltuiala. Pentru exemplificare, mentionam reevaluarea
sau ajustarea valorii activelor sau datoriilor. Reevaluarea sau ajustarea valorii activelor i
datoriilor determin creteri sau diminuri ale capitalului propriu. Dei aceste creteri sau
diminuri corespund definiiei veniturilor i cheltuielilor, ele nu sunt incluse n contul de
profit i pierdere n baza anumitor concepte legate de meninerea nivelului capitalului. n
cresterea
valorii
venit
cresterea
beneficiilor
cresterea
capitalului
propriu
scaderea
datoriilor
venituri curente
VENITURI
cistiguri
7

schimb ele sunt incluse n capitalul propriu, ca ajustri pentru meninerea nivelului capitalului
sau ca rezerve din reevaluare.
Veniturile i cheltuielile se pot regsi n contul de profit i pierdere n diferite moduri,
astfel nct s furnizeze informaia relevant pentru procesul decizional. De exemplu, se
folosete adesea distincia dintre acele elemente de venituri i cheltuieli care sunt rezultatul
activitilor curente ale ntreprinderii i cele care nu sunt rezultatul acestor activiti. Aceast
distincie se realizeaz plecndu-se de la prezumia c sursa unui element (de venituri sau
cheltuieli) este relevant n procesul de evaluare a capacitii ntreprinderii de a genera n
viitor numerar i echivalente ale numerarului. De exemplu, activiti ntmpltoare, cum ar fi
nstrinarea unei investiii pe termen lung, nu pot aprea n mod curent. n procesul de
separare a veniturilor i cheltuielilor n funcie de caracterul lor curent sau extraordinar este
necesar analiza naturii i activitii ntreprinderii. Elementele care pentru unele ntreprinderi
sunt rezultatul unor activiti curente pot reprezenta n cazul altor ntreprinderi activiti
extraordinare.
Distincia dintre elementele de venituri i cheltuieli i combinarea acestora n diferite moduri
permite ntreprinderii s i prezinte n mod variat performanele. Aceste clasificri prezint
diferite grade de cuprindere. De exemplu, contul de profit i pierdere poate include marja
brut, profitul din activitile curente nainte de impozitare, profitul din activitile curente
dup impozitare i profitul net.
In literatura de specialitate, cheltuielile si veniturile sunt clasificate in functie de mai multe
criterii, printre care mentionam:
a) Dupa natura lor:
cheltuieli de exploatare
cheltuieli financiare
cheltuieli extraordinare.
Conform criteriului enuntat sunt prezentate atit cheltuielile intreprinderii cit si veniturile in
structura contului de profit si pierdere la ora actuala in tara noastra. Cheltuielile de exploatare
cit si cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curenta desfasurata de intreprindere.
Cheltuielile extraordinare nu provin din activitile curente ale ntreprinderii i ca urmare nu
apar frecvent sau cu regularitate.
b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:
cheltuieli aferente perioadei curente
cheltuieli in avans.
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se nregistreaz n exerciiul
financiar n care au aprut, fr a se ine seama de momentul efectiv al ncasrii/plii
acestora.
Cheltuieli n avans sunt cheltuielile care se ncaseaz/pltesc n exerciiul financiar curent, dar
care se refer la un exerciiu financiar ulterior.
c) Dupa variatia fata de volumul activitatii desfasurate se delimiteaza:
cheltuieli variabile
cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de
activitate desfasurata.
Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor variabile, ramine relativ
constanta, indifferent de volumul de activitate desfasurata.
8

d) Dupa modul de identificare si repartizare pe purtatori, se disting:
cheltuieli directe
cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt asociate in mod direct cu desfasurarea unei activitati sau obtinerea
unui produs.
Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfasurarea activitatii intreprinderii in ansamblul
sau (cheltuieli de intretinere generala, cheltuieli administrative etc).
e) Dupa masura in care se poate actiona asupra lor exista:
cheltuieli controlabile
cheltuieli necontrolabile.
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a caror marime poate fi ajustata in functie de
deciziile diferitelor centre de responsabilitate.
Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile a caror dimensiune este impusa in general prin
legislatia existenta in mediul economic in care intreprinderea isi desfasoara activitatea.
f) Dupa caracterul lor exista:
cheltuieli evidente (reflectate in situatiile financiare ale intreprinderii),
cheltuieli ascunse (suportate de intreprindere si cu toate acestea neevidentiate
in situatiile financiare)
cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).




2. Analiza cheltuielilor de exploatare

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor de exploatare se numeste Rata cheltuielile de
exploatare si se calculeaza dupa formula:
100
*
1000 *
1
i
ch i
n
i
E
E
CHe
r g
V
CH
R

=
= =
Unde:
100 *
E
ei
i
V
v
g = si 1000 *
i
i
i
e
e
ch
v
ch
r =
CHe
R = rata cheltuielilor de exploatare
i
g = structura veniturilor din exploatare
i
ch
r = rata cheltuielilor de exploatare pe categorii structurale
E E E
CH V CH
R I I + <
1000 < <
E E E
CH V CH
R I I
9

1000 > >
E E E
CH V CH
R I I
1000 = =
E E E
CH V CH
R I I


3. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este Cheltuieli la 1000
lei cifra de afaceri si se calculeaza dupa formula:
1000 *
*
*
1000 *
_
1
_
1 1000
i
v
n
i
i v
n
i
c q
p q
CA
CH
C
i
i

=
=
= =
1000
C = cheltuieli pentru 1000 lei cifra de afaceri;
i
v
q = cantitatea vinduta pentru categoria structurala i
i
p
_
= pretul mediu de vinzare pentru categoria structurala i
i c
_
= costul mediu de vinzare pentru categoria structurala i


4. Analiza cheltuielilor variabile i fixe

In functie de comportamentul fata de volumul activitatii desfasurate, cheltuielile se grupeaza
in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile.
Cheltuielile fixe sunt generate de asigurarea unei bune desfasurari a activitatii intreprinderii,
de pregatirea si mentinerea unei bune functionari a acesteia. Din punct de vedere al
comportamentului fata de volumul de activitate desfasurata, sunt considerate a fi cheltuieli
independente. In structura cheltuielilor fixe se regasesc de regula: cheltuielile cu chiriile,
cheltuieli cu asigurarile, cheltuieli cu iluminatul, incalzirea, intretinerea si curatenia, cheltuieli
cu amortizarea cladirilor, cu salariile personalului administrativ, cit si alte cheltuieli comune
si de administratie. Analizind cheltuielile fixe pe unitate de produs, deci sub forma costurilor
fixe, acestea capata caracter variabil: cresterea/scaderea volumului de activitate al
intreprinderii antreneaza scaderea/cresterea costurilor fixe. Grafic, evolutia cheltuielilor fixe
(CHf) dar si a costurilor fixe (cf) comparativ cu evolutia inregistrata de volumul activitatii
intreprinderii (exprimat prin cifra de afaceri) se prezinta astfel:
10


Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente fata de volumul de activitate desfasurata de
intreprindere.Cresterea volumului activitatii desfasurate in contextul in care ceilalti factori de
influenta asupra costurilor ramin constanti, atrage cresterea proportionala a cheltuielilor
variabile. In structura cheltuielilor variabile se regasesc: cheltuieli cu materii prime, materiale,
cheltuieli cu salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe
direct productive etc.
In perioada de ascensiune accelerata a activitatii desfasurate de societate, dinamica
inregistrata de cheltuielile variabile este inferioara celei caracteristice cifrei de afaceri:




Faza de maturitate a activitatii intreprinderii asigura o dinamica a cheltuielilor variabile
apropiata de cea a cifrei de afaceri:
CHf
CHf
cf
CA
CHv
CA
11


Perioada de declin a activitatii intreprinderii, in care riscul de exploatare este ridicat, este
caracterizata printr-o dinamica a cheltuielilor variabile superioara celei inregistrate de cifra de
afaceri:

Analizind evolutia cheltuielilor variabile pe unitate de produs, deci a costurilor variabile
unitare, in functie de comportamentul fata de variatia volumului de activitate, putem discuta
despre caracterul relativ constant al acestora. Cum costul variabil (cv), alaturi de costul fix
(cf) formeaza costul unitar (cu), reprezentarea grafica a comportamentului acestora fata de
volumul de activitate desfasurata (Q) este:

Departajarea cheltuielilor intreprinderii in functie de comportamentul fata de volumul de
activitate desfasurata, ofera informatii necesare previzionarii costului prin participarea la
determinarea pragului de rentabilitate si implicit la evaluarea riscului de exploatare. In acelasi
CHv
CA
CHv
CA
cu
cf
cv
Q
12

timp, costul variabil si costul fix sunt elemente fundamentale in calculatia costurilor, amintind
in acest sens utilizarea lor in aplicarea metodei direct costing.
Caracterizarea cheltuielilor fixe si variabile implica utilizarea indicatorilor:
- cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri:
1000 *
1000
CA
F
F =

-cheltuieli fixe la 1000 lei venituri din exploatare:
1000 *
exp
1000
l V
F
F =

-cheltuieli variabile la 1000 lei cifra de afaceri: 1000 *
1000
CA
V
V =
Ca dinamica, in limita unui prag al volumului activitatii, cerinta eficientei este ca :

F CA
I I > sau
F V
I I
l
>
exp




5. Analiza cheltuielilor materiale i cu personalul. Eficiena
consumului de resurse materiale i umane

Cheltuielile de productie includ toate cheltuielile generate de desfasurarea procesului de
productie. Cel mai frecvent se recurge la clasificarea cheltuielilor de productie in urmatoarele
categorii: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul si cheltuieli generale privind productia.
Marimea cheltuielilor materiale este data de specificul activitatii desfasurate de intreprindere.
Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a prestarilor de servicii
de catre terti. La intreprinderile ce desfasoara activitate productiva, cheltuielile materiale detin
ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor de exploatare. In componenta cheltuielilor
materiale distingem cheltuieli cu materialele (cheltuieli cu materii prime, materiale,
combustibil, energie electrica, apa si alte cheltuieli cu materialele) si cheltuieli cu
amortizarea.
Analiza cheltuielilor materiale se face cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu materialele la
1000 lei cifra de afaceri (
1000
m
C ) al carui model de analiza este:

1000 *
*
*
1000 *
1
_
1
_
1000

=
=
= =
n
i
i v
n
i
i
v
m
p q
m q
CA
M
C
i
i
13

unde:
CA= cifra de afaceri; M = suma cheltuielilor cu materialele
i
v
q = cantitatea vinduta pe unitate de produs i; i m
_
= costuri cu materialele pe unitate de produs i
i
p = prt mediu de vinzare pe unitate de produs i
Amortizarea reprezinta in conceptia IASC, recuperarea periodica prin cheltuieli a
contravalorii imobilizarilor necorporale si corporale, mai putin a valorii reziduale a acestora,
pe parcursul duratei de viata estimate a acestora. In conceptia GAPP, amortizarea reprezinta
trecerea treptata pe cheltuieli a contravalorii imobilizarilor necorporale; recuperarea treptata
prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor corporale este regasita sub denumirea de
depreciere.
Activele amortizabile sunt recunoscute in principal daca indeplinesc cumulativ urmatoarele
conditii:
- se asteapta a se folosi pe o perioada mai mare de un
an;
- au o durata de viata utila limitata;
- sunt folosite de intreprindere pentru desfasurarea
activitatii de baza si genereaza beneficii economice.
Avind in vedere criteriile mai sus mentionate, activele imobilizate sunt clasificate dupa cum
urmeaza:



Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii, identificam patru factori cu influenta
directa asupra dimensiunii amortizarii activelor amortizabile: costul de achizitie, valoarea
reziduala, durata de viata estimata si metoda de calcul al amortizarii.

Imobilizari necorporale
Cladiri, constructii
Active amortizabile Imobilizari corporale Echipamente
Mobilier, birotica
Active imobilizate
Active neamortizabile Imobilizari corporale Terenuri
14


Costul de achizitie al activelor imobilizate reprezinta pretul net de achizitie, la care se adauga
toate cheltuielile oportune si necesare privind transportul si pregatirea pentru utilizare a
activului imobilizat.
Valoarea reziduala a unui activ (sau valoarea recuperata, valoarea de casare) reprezinta
recuperarea neta, reziduu sau valoarea de schimb la data estimata a scoaterii din functiune.
Diminuind costul de achizitie cu valoarea reziduala, se obtine baza de calcul a amortizarii pe
durata de viata estimata, respectiv valoarea de amortizat (sau valoarea amortizabila).
In ceea ce priveste durata de viata a unui activ (intilnita in literatura de specialitate ca
durata de viata utila sau durata de viata estimata), aceasta este definita prin perioada pentru
care un activ amortizabil este asteptat a fi utilizat de intreprindere. Durata de viata a unui activ
poate fi regasita sub doua forme: durata de viata fiscala (luata ca baza de calcul in scopul
determinarii amortizarii fiscale) si durata de viata interna (stabilita prin politica intreprinderii
independent de durata de viata fiscala). De regula, in stabilirea duratei de viata interne se au in
vedere: experienta trecuta in utilizarea unor active imobilizate similare, starea actuala a
activului, politica intreprinderii privind intretinerea si reparatiile activelor imobilizate,
tendinte tehnologice si industriale actuale, conditii de clima locale etc.
-

Principalele metode utilizate in calculul amortizarii activelor imobilizate sunt: metoda
liniara, metoda productiei si metodele regresive.
Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu amortizarea, se poate recurge la utilizarea
indicatorului cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare (
1000
A ), dupa cum
urmeaza:
1000 *
1000
EXPL
V
A
A =




Costul de achizitie
(-) Valoarea de amortizat
Valoarea reziduala
Amortizare
Durata de viata estimata
Metoda de calcul al amortizarii
15

In scopul asigurarii unei activitati eficiente prin prisma cheltuielilor cu amortizarea, se impune
ca dinamica acestora sa fie devansata de dinamica veniturilor din exploatare:
A V
I I
l
>
exp
.

Utilizarea fortei de munca in desfasurarea activitatii intreprinderii implica inregistrarea
cheltuielilor cu personalul. Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul sunt
formate din:
- cheltuieli cu salariile;
- cheltuieli cu impozite si taxe suportate de intreprindere ca rezultat al folosirii fortei de
munca (contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la asigurarile de
sanatate, contributia la fondul de somaj, contributia la constituirea fondului de risc si
accidente, comisionul Camerei de Munca).
Dimensiunea cheltuielilor cu salariile este influentata de evolutia elementelor sale
componente, respectiv de evolutia:
- sumei salariilor nete;
- impozitului pe venit;
- contributiei la ajutorul de somaj;
- contributiei la asigurarile sociale;
- contributiei la asigurarile de sanatate.
In consecinta, avind in vedere structurarea cheltuielilor cu personalul si implicit a cheltuielilor
cu salariile, putem discuta despre doua componente de baza ale cheltuielilor cu personalul:
cheltuieli privind suma salariilor nete si cheltuieli cu caracter fiscal:



Att cheltuielile privind suma salariilor nete ct si cheltuielile cu caracter fiscal afecteaza
rezultatul economico-financiar al activitatii intreprinderii, fiind suportate in totalitate de catre
aceasta. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul este marcata in mod direct de evolutia
salariilor nete dar si de evolutia fiscalitatii. Cresterea fiscalitatii, atribuita angajatorului sau
angajatului, in contextul mentinerii salariilor nete atrage cresterea cheltuielilor cu personalul.
Intre evolutia cheltuielilor cu salariilor si evolutia cheltuielilor cu caracter fiscal suportate de
angajator, la ora actuala nu se mai poate discuta despre o anumita corelatie datorita regulilor
diferite impuse in calculul acestora.
In functie de gradul de participare a personalului angajat la desfasurarea activitatii
intreprinderii, cheltuielile cu personalul sunt grupate in:
- cheltuieli cu personalul tehnico-productiv (componente ale cheltuielilor variabile);
Cheltuieli privind suma salariilor nete
Atribuite angajatorului Atribuite angajatului
Cheltuieli cu caracter fiscal
Suportate de angajator
Cheltuieli cu personalul
Suportate de angajator
16


- cheltuieli cu personalul administrativ (componente ale cheltuielilor fixe).
Dinamica inregistrata de cheltuielile cu personalul (
P
C ) trebuie comparata cu dinamica
volumului de activitate desfasurata de intreprindere (cifra de afaceri sau venituri din
exploatare). O activitate normala este caracterizata printr-o dinamica a volumului de activitate
superioara sau cel mult egala cu cea inregistrata de cheltuielile cu personalul:
P
C CA
I I > sau
P l
C V
I I >
exp

Corelatia mentionata da posibilitatea stabilirii cheltuielilor cu personalul admisibile (
PA
C ) in
functie de cheltuielile cu personalul din perioada precedenta (
0 P
C ) si dinamica volumului de
activitate desfasurata (
CA
I sau
l
V
I
exp
):
PA
C =
0 P
C *
CA
I sau
PA
C =
0 P
C *
l
V
I
exp

Marimea cheltuielilor cu personalul admisibile se poate compara cu marimea cheltuielilor cu
personalul efectiv realizate (
1 P
C ), caracterizind evolutia eficientei cheltuielilor cu personalul,
dupa cum urmeaza:
a) daca
1 P
C <
PA
C , fata de perioada precedenta are loc cresterea eficientei cheltuielilor cu
personalul;
b) daca
1 P
C =
PA
C , se mentine eficienta cheltuielilor cu personalul;
c) daca
1 P
C >
PA
C , scade eficienta cheltuielilor cu personalul.
Comparind dinamica inregistrata de cheltuielile cu salariile (
S
C
I ) cu cea a numarului mediu
de salariati (
NS
I ), este caracterizata evolutia salariului mediu anual ( a s
_
):
a) daca
S
C
I >
NS
I , se inregistreaza o crestere a salariului mediu anual;
b) daca
S
C
I =
NS
I , salariul mediu anual ramine constant;
c) daca
S
C
I <
NS
I , se inregistreaza o scadere a salariului mediu anual.
Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza prin evidentierea corelatiei dintre
volumul de activitate desfasurata de intreprindere si efortul depus in acest sens prin utilizarea
personalului salariat. Atit activitatea desfasurata de intreprindere cit si cheltuielile cu
personalul sunt generate de folosirea personalului salariat. Caracterizind evolutia volumului
activitatii desfasurate (cifra de afaceri sau veniturile din exploatare) cu evolutia cheltuielilor
cu personalul luind in considerare numarul mediu de salariati implicati, se ofera informatii
privind eficienta utilizarii fortei de munca.
17


Caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul se poate face:
a) prin analiza indicelui de corelatie;
b) prin analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul comparativ
cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii adaugate.

a) Analiza indicelui de corelatie in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu
personalul
Indicele de corelatie (
C
I ) exprima eficienta cheltuielilor cu personalul evidentiind in mod
direct evolutia salariului mediu anual ( a s
_
) comparativ cu evolutia productivitatii medii anuale
( a w
_
). Calculul indicelui de corelatie se poate realiza in doua modalitati:
- Ca raport al dinamicilor:
a
s
C
w I
I
I
a
_
_
=
- Ca raport al cresterilor (in cazul in care cei doi indici sunt mai mari decit 1):
1
1
_
_

=
a
s
C
w I
I
I
a

Indiferent de modalitatea de calcul, pentru a discuta despre eficienta cheltuielilor cu
personalul, trebuie respectata corelatia:
C
I <1, ceea ce presupune ca
a s
I
_
< a w I
_
.

b) Analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul comparativ
cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii adaugate
in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul
In acest sens, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza cu ajutorul
indicatorilor:
- Cheltuieli cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri:
1000 * 1000 *
*
*
1000 *
_
_
_
_
_
_
1000
a
a
P
P
P
w
s
NS
CA
NS
NS
C
NS
CA
C
C = = =
- Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:
Cifra de afaceri Productivitatea medie anuala
Numar mediu
de salariati
Eficienta
cheltuielilor cu
personalul
Cheltuieli cu personalul
Salariul mediu brut anual
18

1000 * 1000 *
*
*
1000 *
_
_
_
exp
_
_
_
exp
1000
a
a
l
P
l
P
P
w
s
NS
V
NS
NS
C
NS
V
C
C = = =
Cresterea eficientei cheltuielilor cu personalul este marcata de o dinamica a cifrei de afaceri
(sau a venturilor din exploatare, respectiv a valorii adaugate) superioara celei inregistrate de
cheltuielile cu personalul. In acest context, se asigura un indice al productivitatii medii anuale
superior celui inregistrat de salariul mediu anual si deci, o diminuare a cheltuielilor cu
personalul pentru 1000 lei cifra de afaceri. Situatia este considerata normala: prin efectele
cresterii productivitatii medii anuale trebuie sa se asigure atit remunerarea personalului cit si a
celorlalti factori implicati in realizarea rezultatelor superioare mentionate.



6. Analiza cheltuielilor cu dobinzile

Analiza factoriala a cheltuielilor cu dobinzile se realizeaza cu ajutorul indicatorului:

1000 *
1000
CA
C
C
d
d
=
Intr-o economie de piata, capitalul este alocat prin sistemul de preturi. Dobinda este pretul
platit pentru capitalul imprumutat. Intreprinderile cu cele mai profitabile posibilitati de
investitii sunt doritoare si capabile sa plateasca cel mai mult pentru a obtine capital si, de
aceea, ele tind sa atraga capitalul existent pe piata intr-o mai mare masura decit intreprinderile
ineficiente. Masura in care o intreprindere utilizeaza creditul pentru finantare are implicatii
importante asupra rezultatelor activitatii desfasurate. Decizia intreprinderii de a utiliza capital
imprumutat pentru completarea surselor de finantare atrage un risc suplimentar pentru
actionariat riscul financiar. Daca orice intreprindere isi asuma riscul afacerii (riscul general
in cadrul sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezulta din
modalitatea de finantare a activelor.




19




Bibleografie:
1. Analiza economico-financiara
Autori: Prof.univ. dr. Aurel Isfanescu; Prof. univ. dr. Vasile Robu; Lect.univ. drd. Anca Maria
Hristea; Asisr. Univ. drd. Camelia Vasilescu
2. Analiza Financiara
Autori:Willi Pavaloaia, Marius Dumitru Paraschivescu, Gabriela- Daniela Olaru, Florin Radu
Editura: Tehnopress
An aparitie: 2006
3. Analiza financiara
Autor: Petre Brezeanu
Editura: Meteor Press
An aparitie: 2007







20








Anexe:


21