Boli alergice

Rinita alergica

Simptomele predominante sunt nasul nfundat sau care curge i strnuturile. Acarienii din praful de cas sunt cea mai frecvent cauz a rinitelor alergice, dar sunt i alte cauze cum ar fi alergenii de la animale (pisici, cini, cai). Anumite alimente, medicamente i substane chimice pot fi de asemenea implicate
Acarienii aparin unei mari familii numit Aracnide, care includ i pianjenii. Acarienii pot fi vzui numai la microscop. Triesc i se nmulesc rapid n locuri umede i calde. Nu suport microclimatul uscat i rece. ntr-un gram de praf pot s triasc aproximativ 20.000 de acarieni. Acarienii se hrnesc cu particule de piele descuamat i se nmulesc n perne, aternuturi, saltele, covoare, mobil tapiat, haine. De aceea, numrul lor este maxim n dormitoare. Acarienii nu neap, nu rspndesc boli i nu triesc pe pielea omului. Ei sunt duntori numai pentru pacienii alergici la acetia. Insecticidele obinuite nu au efect asupra acarienilor.

Conjunctivita alergica

Inroirea ochilor, insotita in mod uzual de mncrime i lcrimare. Substanele alergene determin anumite celule din ochi s elibereze histamin i alte substane care dilat vasele de snge, iar ochii ncep s mnnce i s lcrimeze.

Boala pulmonara alergica

Anafilaxia

Reactie alergica imediata si poate fi periculoasa. Atunci cand simptomele sunt amenintatoare de viata, cum ar fi scaderea severa a presiunii arteriale, inconstienta, ametelile, dispneea (dificultatea respiratiei), trebuie luate masuri de urgenta.

Urticaria

Umflaturi mici pe piele care produc leziuni de culoare roz, cu margini bine delimitate, varf plat si insotite de mancarimi intense, sunt semne ale unei afectiuni alergice ce atinge 15-20% din populatia generala
Urticaria acuta persista intre 12 si 24 de ore si cunoaste doua forme: alergica, ale carei cauze declansatoare pot fi intepaturile de insecte, alunele, nucile, crustaceele, medicamentele, si nealergica, declansata de medicamente sau alimente care contin amine vasoactive. Urticaria cronica persista cel putin 6 saptamani, iar evolutia acestei forme este foarte periculoasa deoarece poate determina complicatii ce pot fi fatale. Urticariile fizice si cele de contact sunt cele mai frecvente forme. Cele fizice sunt provocate de un factor fizic precum presiunea, caldura, frigul, soarele si se manifesta in zonele presate de pantofi, curea. In general trecatoare, consecintele bolii dispar spontan. Urticariile de contact rezulta din contactul cu substantele vegetale, animale si/sau chimice, fiind caracterizate prin papula. Caseta: Diagnosticul pozitiv de urticarie cronica se stabileste pe criterii evolutive (de la 6 saptamani la 6 luni). Medicul specialist efectueaza anamneza si examenul fizic, iar uneori se fac teste cutanate pentru alergie si desensibilizare. Cauze Tot ceea ce este alergen poate determina urticaria, insa cele mai frecvente cauze ale urticariei sunt urmatoarele:

medicamente - la unii copiit aproape toate medicamentele pot provoca urticarie; consumul de oua, fructe, nuci, alune si moluste (alte alimente pot provoca uneori urticarie la copii, dar nu si la adulti); infectii virale; cancer, leucemie; intepaturi de insecte; boli autoimune; disproteinemii; expunere la frig, caldura, solutii apoase sau lumina soarelui; coloranti si conservanti alimentari; contactul cu animale, in special pisici. Intertitlu: Factori de risc Printre factorii de risc se numara: teren alergic (antecedente personale de alergii); un istoric familial de alergii; stresul.

Atentie: urticariile sunt alergii extrem de periculoase, in cazul celor acute, de exemplu edemul Quincke, poate aparea edemul glotic care genereaza decesul. Metode de tratament
Bolnavii de urticarie pot lua masuri si acasa inainte de a ajunge la medic: ei trebuie sa evite medicamentele (inclusiv aspirina, laxativele, vitaminele) eliberate fara prescriptie medicala, baile sau dusurile fierbinti, sa aplice comprese cu apa rece sau spalari locale pentru ameliorarea pruritului si sa evite lenjeria intima stramta - orice iritare a pielii poate duce la aparitia de noi episoade. Tratamentul medicamentos al urticariei contine antihistaminice anti H1 nesedative (Aerius - potenta cea mai mare si nu are reactii adverse), efedrina, injectii cu epinefrina pentru simptome severe ca tratament general, iar ca tratament local se utilizeaza mixturile antifluiginoase. Exista situatii de urticarii acute grave, in terapia lor introducandu-se cortizon pe cale generala. In cazul urticariei cronice se aplica metode de desensibilizare (vaccinuri).

Angioedemul

Aparitia unor edeme mari, in vecinatatea ochilor si buzelor. Angioedemul ereditar este o afectiune grava,

ereditara, care provoaca umflarea brusca a fetei, bratelor, picioarelor, mainilor, organelor genitale externe, tractului digestiv si cailor respiratorii. Una din cinci persoane sufera de urticarie acuta sau angioedem in timpul vietii. Angioedemul ereditar, pe de alta parte, este mult mai rar. In majoritatea cazurilor, urticaria si angioedemul sunt inofensive si nu lasa semne permanente, chiar si fara tratament.

Mastocitoza

Proliferare difuza a mastocitelor (celule ale tesutului conjunctiv care secreta histamina, substanta responsabila in parte de simptomele alergiei, dar si serotonina si diverse enzime), afectand adesea pielea.

Tiroidita Hashimoto descrisa in 1912 de Hashimoto, medic japonez

Distrugerea celulelor foliculare, variate grade de infiltrare limfocitara si fibroza. Manifestarile clinice ale bolii sunt variabile si includ eutiroidism, hipotiroidism subclinic, hipotiroidism permanent si, mai rar, trecerea de la hipertiroidism la hipotiroidism sau invers. Suprapunerea tiroiditei Hashimoto cu manifestari extratiroidiene ale bolii Grave este rara. Diagnosticul de tiroidita Hashimoto este, de obicei, stabilit pe prezenta anticorpilor antitiroidieni, cu sau fara disfunctie tiroidiana sau gusa sau hipotiroidism spontan
Tiroida Hashimoto, o afectiune in care sistemul de aparare al corpului sau sistemul imun produce anticorpi, care ataca si distrug in timp tesutul

tiroidian. Ca rezultat, glanda tiroida nu poate produce hormone tiroidian. Peste tot in lume, lipsa de iod este prima cauza de hipotiroidism . Adaosul de iod in sare, alimente si apa a eliminat aceasta problema;

Lupusul eritematos sistemic (LES)

Boala cronica ce se manifesta prin inflamatie, durere si leziuni ale tesuturilor din intregul organism. Lupusul este o boala autoimuna, in care sistemul imunitar al bolnavului nu reuseste sa faca diferenta intre tesuturile proprii si intrusi, atacandu-le. Lupusul eritematos sistemic afecteaza rinichii, inima, plamanii si celulele sanguine. Desi o parte dintre bolnavii cu lupus prezinta simptome usoare, boala se poate agrava. In cazul majoritatii bolnavilor, monitorizarea bolii si administrarea unui tratament de intretinere controleaza simptomatologia si previne aparitia leziunilor severe ale organelor.

Anemia hemolitica autoimuna

Stari patologice care au ca element comun scurtarea duratei de viata a eritrocitelor( < 15-20 zile), prin hiperhemoliza necompensata.

Purpura trombocitopenica autoimuna

Acele forme, in care factorii etiologici exogeni nu pot fi depistati. Anumite tipuri de purpura trombocitopenica secundara, incluzand cele asociate lupusului eritematos sistemic, administrarii de medicamente sau unor maladii diverse, sunt prezentate separat. Formele acute de PTAI la copil se deosebesc

de cele cronice din punct de vedere al incidentei, prognosticului si mijloacelor terapeutice.

Poliartrita reumatoida (PR)

Este o inflamatie poliarticulara cronica, care evolueaza indelungat, cu puseuri acute, localizata de predilectie la articulatiile mici ale extremitatilor, simetrica, cu modificari radiologice de osteoporoza si teste biologice pozitive pentru factorii reumatoizi. Spre deosebire de reumatismul articular acut, care afecteaza inima, acest tip afecteaza articulatiile mai mult. Afecteaza in special sexul feminin, la varste tinere (25 - 40 de ani). Se pare ca un rol adjuvant il are climatul rece si umed.

Sclerodermia cu anticorpi anti-colagen Boala mixta de tesut conjunctiv

Afectiune reumatismala care afecteaza in principal tesutul conjunctiv si care prezinta manifestari commune cu LES, polimiozita, si sclerodermia.

Polimiozita

Simptomele polimiozitelor sunt foarte variabile. Muschii afectati, in general cei ai coapselor si ai umerilor, sunt durerosi si le lipseste forta bolnavului ii vine greu sa se ridice de pe scaun, sa se ridice din pozitia orizontala, sa mearga, sa se pieptene, in cele din urma, chiar sa inghita. Acestei atingeri musculare i se pot asocia leziuni purpurice, dureri articulare, o febra uneori ridicata, o hipertrofie a ganglionilor etc. Evolutia poate fi acuta si poate atinge muschiul cardiac, subacuta, cu un risc de atingere respiratorie sau cronica. Tratamentul consta in prescrierea de antiinflamatoare (corticosteroizi, indeosebi) si de imunosupresoare.

Vitiligo

Vitiligo este o afectiune a intregului organism determinata de o multime de factori, provocata mai ales de tulburarile aparute in nutritia tesuturilor si in metabolism. Aparitia petelor albe pe piele este numai o atentionare, un semnal exterior care anunta o dereglare interna. Ce fel de dereglare? Aceasta poate fi o tulburare mostenita in metabolismul substantelor; orice vatamare a fatului si insuficienta nutritiei in perioada de dezvoltare intrauterina; tulburari in activitatea glandelor de secretie interna (glanda tiroida, cea suprarenala); alimentarea insuficienta a tesuturilor ca rezultat al unor afectiuni cronice ale organelor digestive; consecinta stresului care conduce la tulburari vasculare si dereglari ale circulatiei substantelor nutritive si a produselor rezultate in urma metabolismului din celule.

Vasculita

Inflamatie a peretelui vaselor sangvine. Poate determina stenoza (ingustare) sau o ocluzie a vasului atins. Tesuturile irigate de acest vas sunt atunci lezate sau chiar distruse