Sunteți pe pagina 1din 2

Caractere generale ale reliefului desertic Regiunile aride si semiaride din Asia si nu numai sunt definite prin caracterele

cu totul specifice impuse de clima, vegetatie, soluri, hidrografie, din a caror interactiune rezulta un relief cu o topografie proprie. Se intrebuinteaza des si notiunea de desert, care, etimologic, inseamna regiune fara viata. In acest sens, putine regiuni de pe Glob pot fi socotite deserturi absolute (tarmul nord-chilian, chiuvetele uscate din centrul Australiei, unele zone restranse din interiorul Saharei si pustiul Libiei etc.). De fapt, termenii respectivi au o semnificatie climatica si biologica. Pot fi denumite aride si semiaride acele regiuni cu precipitatii foarte reduse (sub 200 mm anual), dar suficiente pentru mentinerea unor sisteme de rauri capabile sa transporte, temporar, sfaramaturile produse prin dezagregare, insa insuficiente pentru a permite dezvoltarea unei cuverturi vegetale care sa protejeze solurile contra eroziunii agentilor subaerieni. Clima Caracterul climatic esential este legat de regimul precipitatiilor, la care se adauga temperatura si vantul, ce contribuie, prin intermediul evaporatiei, la stabilirea unui bilant hidric deficitar. Precipitatiile au o medie anuala de 200 mm; se intalnesc uneori valori medii de 500-700 mm, dar evaporatia potentiala puternica mentine caracterul de ariditate. Precipitatiile din aceste regiuni se caracterizeaza si printr-o mare neregularitate: repartitie neuniforma pe luni, diferente mari de la an la an, cad mai ales sub forma de averse. Temperatura aerului prezinta puternice oscilatii de la zi la noapte, inregistrandu-se amplitudini medii de peste 25 C la umbra si 40-50 C la soare. Insolatia puternica provoaca cresterea temperaturii la suprafata nisipului, marcanduse diferente de 25-30 C intre temperatura aerului si cea a solului. Vanturile nu prezinta valori mai ridicate decat in alte regiuni. Dar, importanta lor in regiunile aride capata o valoare mai mare, prin consecintele asupra cresterii gradului de uscaciune (marirea evaporatiei) si prin actiunea lor morfogenetica (spulberarea solurilor si nisipurilor lipsite de un covor vegetal protector, formarea dunelor etc.). Vegetatia Absenta unei cuverturi vegetale continue constituie un alt caracter fundamental al zonelor aride si semiaride. Vegetatia, efemera, este legata de ploile sporadice. Ea are caracter permanent numai in oazele cu apa freatica putin adanca si este in general cultivata. Exista deserturi care, pe suprafete intinse, nu prezinta niciun fel de vegetatie, aceasta cantonandu-se numai in lungul uedurilor (apare numai in urma averselor si dureaza cateva zile sau cateva saptamani). Exista si regiuni unde vegetatia, formata din smocuri de iarba sau din maracinisuri spinoase (arbusti xerofili), se dezvolta anual, pana la cel mult trei luni de zile. Solurile Solurile desertice sunt frecvent caracterizate de orizonturi cunoscute sub denumirea de duricruste datorita continutului ridicat de minerale grele. Multe duricruste isi datoreaza existenta proceselor de depunere, eroziune si pedogeneza, care au loc in timpul schimbarilor climatice complexe care dureaza sute daca nu milioane de ani. Duricrustele reprezinta un element important in morfologia desertului; acestea sunt greu de inlaturat, protejand arii intinse de eroziune, cu trecerea timpului, acestea sfarsind prin a fi inaltate fata de restul teritoriului. Din acelasi motiv, duricrustele pot determina inversiunea reliefului. Acolo unde acestea au format odata baza unor vai, eroziunea din teritoriile invecinate izoleaza aria protejata de crusta minerala, conducand la conservarea tuturor vailor care supravietuiesc ca podisuri alungite. Astfel, teritoriile invecinate supuse eroziunii devin vai, iar vechile vai, protejate de duricrusta, domina prin inaltime zona inconjuratoare. Acest fenomen este intalnit in Arabia Saudita, China, Oman, Australia, Sahara Centrala. Pe langa duricrusta, se mai intalnesc solurile saline (solonceacuri), hidromorfice si takir (noroioase), pavaje cu pietre (sai, hammada, reg), suprafete poligonale etc. Absenta solurilor propriu-zise este dictata de lipsa covorului vegetal si de actiunea siroirii si vantului, care inlatura materialele rezultate din dezagregarea rocilor. Actiunea slaba a proceselor chimice si biochimice explica, de asemenea, ritmul lent sau absenta proceselor de solificare. Hidrografia Hidrografia regiunilor aride si semiaride se caracterizeaza prin intermitenta cursurilor de apa si prin lipsa unei retele hidrografice organizate. Singurele cursuri de apa sunt uedurile. Acestea functioneaza numai in timpul averselor violente, cand prezinta o unda de viitura foarte puternica. In cele mai multe cazuri, apele uedurilor se pierd in propriile aluviuni, depuse la poala inaltimilor, sau se evapora inainte de a ajunge sa se verse intr-un lac interior. Aceasta hidrografie, fara un nivel de baza local precis, se numeste areica; apele care se varsa intr-un lac

interior se numesc endoreice (de exemplu, bazinul Lacului Aral). In mod exceptional exista si ape cu scurgere la mare (exoreice), cu izvoare in zone foarte umede. Pe langa acestea, mai pot fi amintite lacurile interdunare si apele oazelor marginase. Relieful Relieful deserturilor este un relief climatic. In deserturi, lipsa vegetatiei si a solurilor face ca agentii morfogenetici sa intre in contact direct cu roca si ca urmare sa se creeze un relief specific: - relief de dezagregare si alterare Dezagregarea este un proces de distrugere si faramitare a rocilor, conditionat de amplitudinile termice diurne extrem de mari, de variatiile de umiditate intre zi si noapte, de lipsa solurilor si a vegetatiei, ceea ce pune roca in contact direct cu variatiile termice violente si cu insolatia. Formele rezultate sunt blocurile de grohotis la baza pantelor, acumularile eluviale in loc pe suprafetele plane, arene, nisip, alveole, taffoni (niste excavatii semisferice ale caror diametre ating uneori ctiva metri).