Iluminism Iluminismul numit i Epoca Luminilor sau Epoca Raiunii este o micare ideologic i cultural, antifeudal, desfurat n perioada

pregtirii i nfptuirii revoluiilor din sec. XVIIXIX n rile Europei, ale Americii de Nord i ale Americii de Sud i avnd drept scop crearea unei societi raionale, prin rspndirea culturii, a luminilor n mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replic la adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii. Caracteristici generale Iluminismul a pretins eliberarea fiinei umane de sub tutela sa autoindus. "Tutela este incapacitatea fiinei umane de a-i folosi abilitile cognitive n lipsa instruciunilor de la o alt persoan. Aceast tutel este auto-indus atunci cnd cauza sa nu rezid n absena raiunii, ci n absena hotrrii i a curajului de a lua hotrri fr instruciuni de la o alt persoan". Sapere aude! "Avei curajul de a v folosi propriul sim al raiunii!" acesta este motto-ul Iluminismului.Acesta este termenul aplicat curentului de gndire din Europa i America secolului al XVIII-lea. Evenimentele tiinifice i intelectuale din secolul al XVII-lea descoperirile lui Isaac Newton, raionalismul lui Ren Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza i empirismul lui Francis Bacon i John Locke au promovat credina n legile naturale i n ordinea universal, precum i ncrederea n raiunea fiinei umane i n abilitile inovatoare ale acesteia care au reuit s influeneze ntreaga societate a secolului al XVIII-lea. Au existat multe i diverse curente de gndire, ns numai o serie de idei pot fi caracterizate drept ptrunztoare i dominante. O abordare raional i tiinific a aspectelor religioase (conform vechii teorii i divergene pe tema adevrului dublu), a problemelor de ordin social, politic i economic a promovat o viziune secular asupra lumii i o orientare general ctre progres i perfecionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat i promulgat ideile noi pentru publicul larg. Aceti "profei" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de baz comune. Avnd o credin n raiune care era de nezdruncinat, au cutat s descopere principii valabil universale care s guverneze umanitatea, natura i societatea, i s acioneze n baza acestora.Au atacat n diverse feluri autoritatea de ordin religios i tiinific, dogmatismul, intolerana, cenzura, precum i constrngerile economice i sociale. Considerau c statul este instrumentul adecvat i raional al progresului. Raionalismul extrem i scepticismul epocii au condus n mod firesc la deism; aceleai caliti au avut un rol important n determinarea reaciei de mai trziu a romantismului. Reacionnd la dogmatism, iluminismul a gsit un culoar favorabil ntr-o perioad n care Biserica i pierduse autoritatea sa atotputernic de a impune ordinea social cu aceeai fervoare i implicare precum n evul mediu i la nceputul modernitii. Conceptele filosofice din Frana mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicist asupra universului ntr-o variant revizuit radical a cretintii, pe care au denumit-o deism.Inspirndu-se din descrierea newtonian a universului ca fiind un imens ceas construit i pus n micare de ctre Creator, deitii au promovat ideea conform creia totul

micarea fizic, fiziologia fiinei umane, politica, societatea, economia i are propriul set de principii raionale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi nelese de ctre fiinele umane exclusiv prin intermediul raiunii. Acest lucru nsemna c lucrurile din lumea uman i din lumea fizic pot fi nelese fr a aduce religia, misticismul sau divinitatea n ecuaie. Deitii nu erau atei; pur i simplu, afirmau c tot ceea ce se referea la universul fizic i la cel uman poate fi neles independent de aspectele sau explicaiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului al XVIII-lea n Europa, cu privire la relaia dintre autoritatea politic i religioas i clasa superioar, trebuie s menionm c, n Frana, Voltaire i aliaii si s-au strduit s impun valorile libertii i toleranei ntr-o cultur n care fortreele gemene ale monarhiei i Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire i-a dedicat o mare parte din timp atacului mpotriva elementelor fundamentale ale religiei cretine: inspiraia din Biblie, ncarnarea lui Dumnezeu n Iisus Hristos, damnarea necredincioilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului n principal n chestiunile ce in de religie, ntruct conductorii si, aa cum a spus, "nu au nici un interes s joace rolul gardianului cu privire la arte i tiine i, ntruct incompetena de ordin religios nu este numai cea mai duntoare, ci i cea mai degradant din toate". "Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezint chintesena spiritului Iluminismului, sau al Epocii Raiunii, dup cum i s-a mai spus. Avnd centrul la Paris, micarea a dobndit un caracter internaional prin faptul c s-a rspndit n saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat n Frana: baronul de Montesquieu, Voltaire i contele de Buffon, baronul Turgot i ali fiziocrai, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influen foarte mare asupra romantismului. n Anglia, cafenelele i presa n curs de nflorire au stimulat critica politic i social, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison i Sir Richard Steele. Jonathan Swift i Alexander Pope au fost satiriti conservatori cu o mare influen. Teoriile lansate de Locke cu privire la nvarea prin percepia senzorial au fost dezvoltate n continuare de ctre David Hume. n Germania, universitile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklrung). G. E. Lessing a lansat o religie natural a moralitii, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a naionalismului cultural care se baza pe nrudirea cultural, de snge i de limb. Importana primordial a individului, decurgnd din incapacitatea omului de a-i folosi abilitile cognitive n lipsa instruciunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanii italieni ai epocii, se numr Cesare Beccaria i Giambattista Vico. arul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar mpratul Iosif al II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Alii de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei i Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerai rspunztori de Revoluia francez. Cu siguran, epoca Iluminismului poate fi vzut drept o linie major de demarcaie pentru apariia lumii modern.

Iluminismul romnesc Iluminismul romnesc se identific n mare msur cu coala Ardelean i cu reverberaiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat n serviciul idealului naional, la a crui fundamentare a contribuit hotrtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii i a poporului. Iluminismul romnesc va recurge, la rndul su, la argumentele istorice n favorea unor revendicri politice. coala Ardelean a pus n micare un amplu proces de afirmare naional i cultural a romnilor din Transilvania n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX -lea. Crturarii acestui curent au adus argumente tiinifice pentru afirmarea drepturilor romnilor din Transilvania. Activitatea lor tiinific s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar. nvmntul a contribuit i el la rspndirea ideilor iluministe. Academiile domneti, ntemeiate n ara Romneasc ntre 1678-1688, n Moldova la 1707, au reprezentat ntr-adevar un nsemnat focar de cultur al Rsritului ortodox. O alt form de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiprirea de cri. ntre 1700 i 1800, s-au tiprit de ctre romni 799 de cri dintre care 617 n romnete, iar 182 n grecete, latinete, slav, etc. Procentul de carte laic a crescut necontenit, n dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de cltorie rspndete idei iluministe i Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n nsemnare a cltoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa. Cea mai reprezentativ oper realizat n spirit iluminist este epopeea eroicomic iganiada de I.Budai-Deleanu. n ara Romneasc i n Moldova, Chesarie Rmniceanul i Leon Gheuca rspndiser idei iluministe datorate lecturilor din raionalitii francezi i, n special, din Enciclopedia lui Diderot. In tarile romane iluminismul se manifesta cu intarziere datorita dominatiei straine si feudalismului autohton. E de provenienta franceza. Se manifesta original in urmatoarele aspecte: 1) Are caracter militant, social si national, fiind atasat de valorile nationale si chiar locale 2) Nu este reformist, are caracter moderat 3) Culturalizarea este foarte puternica Se manifesta mai puternic in Transilvania intre 1750-1850, deoarece burghezia era mai dezvoltata in Transilvania si era legata de interesele nationale. Burghezia era nemultumita de lipsa de drepturi sociale si politice ale poporului roman,aspect care duce din 1437, cand se semnase unio trium notionum", act care excludea participarea romanilor de la viata social-politica. Si-a gasit expresia cea mai fidela in Scoala Ardeleana care a reprezentat prima scoala de patriotism exemplar a romanilor din Transilvania.Numele de scoala face referire la sensul de organizare. Programul politic al Scolii Ardelene e prezentat in memoriul din 1791 intitulat Suplex Libellus Valachhorum Transilvanie" trimis imparatului Leopod al II-lea prin care se cerea recunoasterea

romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte. Deci, in primul rand Scoala Ardeleana a fost o miscare de eliberare sociala si nationala. A fost si o miscare culturala care a stimulat: 1) Studiul istoriei si al limbii romane 2) Dezvoltarea stiintelor naturale si a invatamantului Reprezentantii Scolii Ardelene au actionat in doua directii: 1) Cu un pronuntat caracter iluminist,asa numita directie obsteasca care urmarea emanciparea maselor populare prin cultura,mai ales a taranilor. In acest sens s-au infiintat aproximativ 300 de scoli in limba romana, Gheorghe Sincai fiind initiator si director. s-au scris abecedare, aritmetica, calendare satesti, manuale de economie practica. 2) Directia erudita a constat in publicarea de lucrari de istorie si filologie Lucrarile filologice Samuil Micu si Gheorghe Sincai au scris Elementa linguae daco-romane sine valachicae. Petru Maior scrie lucrarea Dizertatie pentru inceputul limbii romane. Samuil Micu,Petru Maior si altii scriu Lexiconul de la Buda (primul dictionar etimologic al limbii romane. In studiile de istorie se acorda interes procesului de formare a poporului roman si a limbii romane. Reprezentantii scolii au adus argumente: - Istorice - Filologice si demografice privind originea latina a limbii si poporului roman Continuitatea si unitatea sa etnica Studiile lingvistice isi propuneau sa demonstreze originea latina a limbii punandu-se urmatoarele probleme: 1) Inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin 2) Ortografie etimologica 3) Purificarea lexicului de toate elementele straine limbii latine 4) Imbogatirea vocabularului prin neologisme din limbile romanice. Aveau idei exagerate precum eliminarea cuvintelor nelatine din limba sau in lucrarile de sitorie apareau idei ca originea pur romana a poporului roman Acest fenoment s-a numit purismul in limba si a plecat de la ideea ca romanii ii distrusesera pe daci complet, iar limba colonistilor s-a pastrat in forma cea mai pura. Mai tarziu Hasdeu va combate teza examinarii dacilor in articolul Perit-au dacii". Reprezentantii scolii au fost istorici, filozofi,carturari, astfel ca ei prelungesc umanismul cronicarilor in atmosfera innoitoare a iluminismului. In Tara Romaneasca si Moldova,iluminismul are alte particularitati.din punct de vedere politic avusese loc revolutia lui Tudor Vladimirescu.Ideile iluministe continua sa apara in toata prima

jumatate a secolului XIX in operele unor autori ca: Poetii vacaresti, Dinicu Golescu, Costache Conachi. Caracterizat prin profunde schimbri n structura societii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirm n numele unei noi concepii despre lume, natur i societate, ca i prin efervescena de idei produs de cercetrile din domeniul matematicii i fizicii, secolul al XVIIIlea aduce n cele mai multe ri europene nzuina puternic de nnoire, existent pe toate planurile culturii. Iluminismul a pretins eliberarea fiinei umane de sub tutela sa autoindus. Tutela este incapacitatea fiinei umane de a-i folosi abilitile cognitive n lipsa instruciunilor de la o alt persoan. Aceast tutel este auto-indus atunci cnd cauza sa nu rezid n absena raiunii, ci n absena hotrrii i a curajului de a lua hotrri fr instruciuni de la o alt persoan. Sapere aude! Avei curajul de a v folosi propriul sim al raiunii!" acesta este moto-ul Iluminismului. Iluminismul este o replic la adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii. Baroc desemneaz simultan o perioad n istoria european, dar i un curent artistic care a fost generat n Roma, Italia, n jurul anilor 1600, migrnd i fiind relativ rapid asimilat n celelalte ri i culturi europene, de unde a migrat apoi i n cele dou Americi, dar i n alte pri ale lumii. Stilul baroc se regsete clar reprezentat n arhitectur, dans, filozofie, mobilier, muzic, literatur, pictur, sculptur i teatru. Indiferent de domeniul n care se regsete, stilul baroc se caracterizeaz prin utilizarea exagerat a micrii i a claritii, respectiv a bogiei folosirii detaliilor ce simbolizeaz lucruri ce se pot interpreta cu uurin i lips de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de ctre artitii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberan i grandoare n privitor, asculttor i/sau participant la actul de cultur. Barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin utilizarea metaforei i a alegoriei, larg ntlnite n literatura, poezia i filozofia barocului, precum i de ardenta dorin a cutrii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artitii cutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, s uimeasc, s produc profund admiraie. Din acest punct de vedere, dac manierismul a fost prima ruptur serioas fa de Renatere, atunci barocul este ruptura total, poate chiar limbajul artistic total opus. Tema cunoscut a Renaterii, suferina psihologic a omului, tem ntr-un fel abandonat dup revoluiile n gndire provocate de Nicolaus Copernicus i Martin Luther, se regsete n toate formele artistice n care barocul s-a manifestat, dar mai ales n literatura sa. n ceea ce privete barocul literar se remarc preferina acordat, n lucrri foarte diferite, formei exterioare n detrimentul coninutului. n multe ri europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci n care s-a pus accentul pe dezvoltare i rspndirea cunotinelor culturale, pe ideea luminrii maselor. Iluminismul sau luminismul este un curent de gndire, cu multiple consecine pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din poziia rigid n care l fixase filozofia tradiional, pentru a-l face obiectul propriei sale activiti: prin munc i cultur, omul este perfectibil, ca i societatea pe care el o construiete. nlocuind concepia static despre om cu una dinamic, iluminismul e susinut de ideologii claselor dinamice ale societii, de burghezie n primul rnd. De aceea, a aprut n rile n care burghezia a aprut mai repede i s-a configurat mai trziu acolo unde forele feudale erau mai puternice . Lupta de emancipare a acestei clase revoluionare s-a sprijinit pe un numr de idei orientate n ntregime pe o direcie antifeudal.

nc din 1688, n cadrul Revoluiei burgheze din Anglia, ncepe s fie pus sub semnul ntrebrii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat, se cristalizeaz o ideologie iluminist care va pregti Marea Revoluie Francez din 1789. Iluminismul a avut cteva trsturi specifice: - caracter antifeudal si antidespotic. Toate instituiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absolut, bazat pe ideea dreptului divin, biserica, justiia, coala. Gnditorii iluminiti cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului i acordarea de liberti sociale i politice ntregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicri se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural i a contractului social, conform crora oamenii se nasc cu aceste drepturi i triesc pe baza unei nelegeri cu monarhul, pe care pot s nu-l mai accepte dac nu este un om luminat. - spiritul raionalist, materialist i laic. n secolul XVIII s-a afirmat raiunea, fenomenele vieii au cunoscut o interpretare materialist, iar problemele culturii i ale tiinei au nceput s se separe de cele ale religiei, combtnd fanatismul i misticismul. Declinul autoritii ecleziastice asupra vieii publice nu a atras i revalorificarea mentalitii magice. Practicile oculte nu au mai fost satanizate ( i condamnate juridic ), ci au nceput s fie depreciate raional ( i luate n derdere). Magul nu mai este vzut ca un pactant cu diavolul, ci ca un arlatan abuznd de credulitatea publicului. - militeaz pentru emanciparea poporului prin cultur; - ncurajeaz tratarea problemelor sociale in literatur. - genereaz o literatur cu caracter moralist. n calitate de curent ideologic i cultural, iluminismul se definete prin: promovarea raionalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat de problemele sociale i morale; teme i motive literare promovate de literatura iluminist: monarhul luminat , contractul social , emanciparea poporului prin cultur; Genuri i specii: liric, epic ( povestire, nuvel, roman ), dramatic ( tragedie, comedie ); Aprut la sfritul secolului al XVIII-lea, micarea iluminist transilvnean i are rdcinile i explicaia cu trei secole n urm. n 1437, dup Rscoala de la Boblna, cele trei naiuni - ungurii, saii i secuii - semneaz pactul Unio trium nationum, prin care romnii, exclui de la drepturile sociale, politice i religioase, deveneau o naiune tolerat n Transilvania. n 1784, Rscoala lui Horia, Cloca i Crian zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinznd schimbarea imediat i radical a ornduirii existente. Suspectai de a fi pactizat cu rsculaii, corifeii colii Ardelene vor fi prigonii de autoriti. coala Ardelean fost o micare cultural complex i neomogen, reflectnd o perioad istoric: procesul de formare a burgheziei i a naiunii romne la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIXlea. Iluminismul romnesc se identific n mare msur cu coala Ardelean i cu ecourile ei n Moldova i ara Romneasc. Aceast micare, ntemeiat sub semnul iluminismului european, a stat n serviciul idealului naional, la a crui fundamentare a contribuit hotrtor, prin preuirea istoriei, a istoriei limbii i a poporului. Iluminismul romnesc va recurge, la rndul su, la argumentele istorice n favoarea unor revendicri politice. coala Ardelean a pus n micare un amplu proces de afirmare naional i cultural a romnilor din Transilvania n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX - lea. Crturarii acestui curent au adus argumente tiinifice pentru afirmarea drepturilor romnilor din Transilvania. Activitatea lor tiinific s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.

coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natere Biserica Romn Unit cu Roma. Reprezentanii colii Ardelene au adus argumente istorice i filologice n sprijinul tezei c romnii transilvneni sunt descendenii direci ai colonitilor romani din Dacia. Aceasta tez este cunoscut i sub numele de latinism. Diferena fa de iluminismul francez este dat de faptul c coala Ardelean nu a constituit un curent anticlerical, micarea cultural transilvnean pornind tocmai din snul Bisericii Catolice. Micarea iluminist ilustrat de coala Ardelean a evoluat n mai multe etape: Etapa pregtitoare, prin lupta pentru revendicri politice i naionale dus de Inoceniu MicuKlein, episcopul romnilor unii, care cere drepturi i liberti pentru romnii din Transilvania, n schimbul unirii cu biserica roman (Sinodul de la Blaj); Etapa de elaborare i afirmare a ideologiei naionale: formularea crezului latinist extremist att pe plan filologic ct i istoric, dezvoltarea nvmntului romnesc; Etapa pronunat iluminist (avnd ca moment de vrf iganiada, n care crturarii se opun aciunii de defimare a romnilor ntreprins de clasele feudale privilegiate). Evoluia micrii cunoate dou direcii mai importante: prima are un pronunat caracter iluminist i urmrete emanciparea poporului, mai ales a ranilor. Se nfiineaz numeroase coli n limba romn ( Gh. incai nfiineaz aproximativ 300 de coli ), se scriu abecedare, aritmetici, catehisme, manuale etc. A doua este erudit i cuprinde tratate de istorie i de filologie, care urmresc demonstrarea argumentat a originii romane a poporului romn i a continuitii lui n Ardeal. Treptat, ncepnd cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea contiinei naionale n prile vestice ale spaiului romanesc alimenteaz un program politic cuprinztor, incluznd coala, biserica, aspectele general-culturale i, n primul rnd, cultivarea limbii. n ceea ce privete argumentarea latinitii poporului romn, crturarii colii Ardelene au ncercat s impun ideea originii pur latine a poporului romn, vehiculnd teoria exterminrii dacilor de ctre romani. Samuil Micu, n lucrarea Istoria i lucrurile i ntmplrile romnilor dezvolt idei iluministe, moderne, dar relateaz sec evenimentele sau copiaz pasaje ntregi din cronici. Gheorghe incai, n Hronica romnilor i a mai multor neamuri dovedete mai mult spirit critic i ofer o informaie mai bogat, opera sa ncercnd s evidenieze adevruri istorice. Petru Maior este autorul lucrrii Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia, cu un pronunat caracter polemic, mai curnd un pamflet de idei dect o cronic, fr valene literare ns. n direcia lingvistic, crturarii colii Ardelene au susinut ideea originii pur latine a limbii romne, cernd scrierea cu alfabet latin i adoptarea scrierii etimologice. Samuil Micu i Gheorghe incai ( Elementa linguae daco-romanae sive valachicae ) fac o paralel ntre latin i romn, propunnd eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti. Lexiconul de la Buda este un dicionar colectiv care furnizeaz numeroase neologisme romanice, eliminndu-le pe cele de alte origini. Petru Maior afirm c limba romn provine din latina popular ( disertaia de la finalul lucrrii istorie pentru nceputul romnilor n Dachia ). Din punct de vedere literar, cea mai valoroas oper pe care o d coala Ardelean este epopeea lui Ion Budai Deleanu, iganiada. nvmntul a contribuit la rspndirea ideilor iluministe. Academiile domneti, ntemeiate n ara Romneasc ntre 1678-1688, n Moldova la 1707, au reprezentat un nsemnat focar de cultur al Rsritului ortodox. O alt form de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiprirea de cri. ntre 1700 i 1800, s-au tiprit de ctre romni 799 de cri dintre care 617 n romnete, iar 182 n grecete, latinete, slav, etc. Procentul de carte laic a crescut

necontenit, n dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de cltorie rspndete idei iluministe i Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n nsemnare a cltoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa. n ara Romneasc i n Moldova, Chesarie Rmniceanul i Leon Gheuca rspndiser idei iluministe datorate lecturilor din raionalitii francezi i, n special, din Enciclopedia lui Diderot. iganiada Autorul i-a declarat modelul n literatura antic ( Homer, Btlia oarecilor cu broatele ). n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional. iganiada a fost redactat n dou versiuni: prima, din 1800, este mai stufoas i cu o aciune mai complicat, a doua, din 1812, mai echilibrat i mai artistic. Din pcate, ea nu a fost cunoscut dect trziu, publicat mai nti ntr-o revist obscur, Buciumul romn n 1875 n prima variant, iar n cea de-a doua abia n 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparine genului epic n versuri, fiind o epopee eroi-comic. Este singura epopee romneasc terminat, care are ca tem lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele dousprezece cnturi urmresc dou fire epice: pe de o parte se nareaz aventurile iganilor nrolai n armata lui Vlad epe, iar pe de alt parte aventurile lui Parpangel, n cutarea iubitei sale Romica, furat de diavoli. Ca n orice epopee care se respect, eroii pmnteni au dumani i protectori supranaturali. Autorul are simul artei ca joc, subiectul i personajele fiind pretexte pentru o comedie a literaturii (N. Manolescu). De aceea, universului naraiunii i corespunde un metaunivers, prezent n subsolul paginilor i alctuit dintr-o armat de critici care supun adevrul istoric prezent n epopee unui tir de contestaii umoristice. Dac textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficiunea amestecndu-se cu critica ficiunii, pentru c autorul are simul artei ca joc, intuiia gratuitii i a absurditii (N. Manolescu). Exist, deci, dou niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zis, care este epopeea fricii cronice i a preocuprii pentru stomac (N. Manolescu), care parodiaz motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestii de altdat), muza inspiratoare, devenit aici o femeie crtitoare cu gur mare i minte puin, sau lumea pe dos, cci epopeea ncepe cu defilarea ordonat iganilor i sfrete cu ncierarea acestora (nti ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale crei personaje sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mir c Romica s-a putut transforma n tuf vorbitoare, reprezint lectura literal; Idiotiseanu, care afirm c nu toate cele ce se scriu sunt adevrate, reprezint lectura naiv; Erudiian, care recunoate mprumuturile de la ali scriitori, este lectura savant. Stilul. G. Clinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenueaz lipsa talentului descriptiv. Invenia verbal ncepe de la numele iganilor, un grotesc de sonuri (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Gvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Drboi etc.), trece prin invenii onomatopeice unele att de fireti nct trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dac ele nu circul i ajunge la modelarea lor n scopuri prozodice, schimbndu-le genul i terminaia pentru a le face s rimeze (drac, palat, copace etc). n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu evideniaz valoarea iganiadei printr-o comparaie: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir, fantasmagorie i scriere nalt simbolic, ficiune i critic a ei.

Caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIIIlea pune in cele mai multe tari europene nazuinta puterica de innoire, existenta pe toate planurile culturii. In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea "luminarii maselor". Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste. Inlocuind conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de ideologii claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De aceea a aparut in tarile in care burghezia a aparut mai repede (Anglia si Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De asemenea a existat si in America de N si S. Lupta de emancipare a acestei clase revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia, cand parlamentul a votat "Declaratia Drepturilor", proclamand suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub semnul intrebarii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista care va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789. Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice: - Are un caracter antifeudal si antidespotic. Toate institutiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absoluta bazata pe ideea dreptului divin, biserica, justitia, scoala. Ganditorii iluministi cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se nasc cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care pot sa nu-l mai accepte daca nu este un om "luminat". - Spiritul sau rationalist materialist si laic. In secolul XVIII s-a afirmat ratiunea, fenomenele vietii au cunoscut o interpretare materialista iar problemele culturii si ale stiintei au inceput sa se separe de cele ale religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii ecleziastice asupra vietii publice nu a atras si revalorificarea mentalitatii magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si condamnate juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant cu diavolul, ci ca un sarlatan abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radicala psihologizare, fiind deconspirate ca modalitati de iluzionare si autoiluzionare. - Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura. - Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura. - Genereaza o literatura cu caracter moralist. Scoala Ardeleana a fost, dupa cum se stie, un amplu proces de afirmare nationala si culturala a romanilor din Transilvania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii acestei scoli au adus argumente stiintifice, pentru apararea drepturilor romanilor din Transilvania. Activitatea lor stiintifica s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filozofic, literar. Scoala Ardeleana cunoaste doua directii importante:

1.Prima are un pronuntat caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai ales a taranilor. S-au infiintat numeroase scoli in limba romana (Gh. Sincai a infiintat aprox. 300 scoli), s-au scris abecedare,aritmetici, catehisme, carti, manuale de economie, etc. 2.A 2-a directie e erudita si cuprinde tratate de filologie si istorie. Prin studiile istorice si filologice, reprezentantii miscarii au urmarit in primul rind dovedirea originii romane a poporului roman, a continuitatii lui in Ardeal si a unitatii sale etnice. Progresul miscarii nationale poate fi urmarit in incercarea de reunire a celor doua beserici, in 1789. In general se remarca un proces general de afirmare a ideii de natiune romana si in provinciile din afara Ardealului incluse in Ungaria. Treptat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea constiintei nationale in partile vestice ale spatiului romanesc alimenteaza un program politic cuprinzator, incluzind scoala, biserica, aspectele general-culturale si, in primul rind, cultivarea limbii.

Iluminismul in diferite domenii: Gandirea filosofica din epoca luminilor are un puternic caracter analitic si o amprenta criticista. Ganditorul din secolul XVIII se configureaza ca un spirit militant preocupat de viata imediata, de emanciparea oamenilor prin cultura, de asezarea lumii pe baze mai drepte si rationale si de crearea unor noi instrumente de cunoastere a mediului si de adaptare la un anumit climat de viata. Filosofia teoretica din epoca luminilor este dublata de filosifia practica cu caracter socialpolitic. In operele din acest domeniu sunt abordate probleme de drept natural, chestiuni privitoare la suveranitatea popoarelor, egalitatea indivizilor sau modul de guvernare. Cele mai reprezentative lucrari sunt: "Spiritul legilor" a lui Montesquieu, "Contractul Social" a lui Rousseau, "Tiganiada" a lui Ion Budai Deleanu, "Dictionarul filozofic" a lui Voltaire, etc. Pivita in ansmblu, epoca luminilor nu are o arta poetica proprie, ea constituindu-se ca o perioada de tranzitie intre clasicism si romantism. De aceea peisajul gandirii estetice este foarte eterogen. Imitarea naturii s-ar parea ca ramane un obiectiv comun atat clasicilor cat si romanticilor, dar in timp ce clasicii recomanda doar imitarea naturii frumoase, ceea ce duce la o stilizare a realitatii, romanticii pledeaza pentru reprezentarea vietii si naturii in totalitatea ei. Cel mai caracteristic fenomen literar al epocii luminilor este inlocuirea unor specii literare de prestigiu in secolele trecute cu altele. In epoca luminilor, tragedia la fel ca si epopeea intra in declin, locul ei fiind luat de drama burgheza si de comedia larmoianta cu eroi sensibili. Poezia continua sa ramana in impas, in timp ce proza iese din criza o data cu preromantismul. Poemul epic este in vizor si in epoca luminilor. Specia literara care se afirma pe parcursul epocii luminilor este romanul. Atentia scriitorilor este indreptata spre comportamentul exemplificator al individului, aceasta rezultand din titlurile operelor: "Zadig" de Voltaire, "Pamela" de Richardson etc. Mesajul operelor ajunge sa fie transmis pe mai multe cai: de la sensul reliefat de naratiune, se ajunge la romanul alegoric sau parabolic. Preocuparea dominanta a scriitorilor este pentru universul real al epocii din care pot fi extrase adeseori lectii cu caracter moralizator. Proza picareasca constituie o preocupare dominanta in epoca luminilor in Franta, chiar daca modelele ei originare raman in Spania. Picarul este omul de la marginea societatii, el neavand un statut social sau moral uniform. Intriga prozei picaresti e conceputa intr-o lume eterogena cu moravuri si aspecte variate, populata de oameni ciudati, picarul fiind prietenul sau dusmanul acestora. Romanul realist de moravuri se deplaseaza spre investigarea unor caractere care au capatat o anumita autonomie fata de intamplarile cu care sunt

confruntate. Dramaturgia trece si ea printr-un proces complex de transformare. Exponentul cel mai cunoscut al tragediei de factura clasica din epoca luminilor ramane Voltaire. Enuntand cateva dintre domeniile care au suferit amprenta iluminismului, putem spune ca acest secol reclama curajul renuntarii la clisee, o noua viziune, sau mai curand noi metodologii. Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza. Trasaturile iluministe vor fi preluate in mare parte si in modalitati orientate catre realismul secolului al XlXlea. Iluminismul a propulsat din plin cercetarea stiintifica si procesul culturalizarii maselor. Patrunderea la noi a ideilor iluministe a fost intarziata atat de dominatia straina, cat si de feudalismul autohton. Carturarii nostri de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea s-au format sub influenta scolilor Vienei si Romei (cei din TransilvaniA) si gratie lecturilor din rationalistii francezi si, in primul rand, celebrei Enciclopedii ingrijite de Diderot si D Alembert (cei din Tara Romaneasca si MoldovA). Ei au reusit destul de greu sa se emancipeze", sustinand un iluminism original romanesc. Totusi au existat multiple semne" ale acestei originalitati. in Tarile Romane, influentele europene au fost extrem de puternice. Chesani Ramniceanu si Leon Ghenca au pornit de la Enciclopedia franceza spre a impune unele conceptii iluministe cu aplicatii autohtone. Primul s-a realizat ca filosof al istoriei; celalalt a incurajat introducerea limbii romane in scoli si a militat pentru raspandirea culturii. Tendinte iluministe au avut, de fapt, scriitorii care au pus bazele culturii si literaturii romane: Vacarestii, C. Conachi, Dinicu Golescu, I. H. Radulescu, Gh. Asachi s.a. Un loc aparte ocupa situatia din Transilvania, unde tanara burghezie romaneasca, mai dezvoltata datorita deschiderii catre Occident, a propus un iluminism in acelasi timp politic si social, patriotic si national, cultural si etic - deci un iluminism original fata de tot ce realiza Europa si lumea. Punctul de plecare al atitudinii iluminismului transilvanean era injustitia mai vechiului Unio trium nationum, care frustra romanii din Ardeal de drepturi fata de asa-numitele nationalitati privilegiate. Contra acestei nedreptati se ridica o adevarata miscare ideologica, politica, nationala si socio-culturala denumita sugestiv Scoala Ardeleana, care militeaza in primul rand pentru castigarea drepturilor romanilor din Transilvania si -in continuare - pentru iluminarea" poporului prin cultura, sub permanentul indemn al antifeudalismului si rationalismului. Programul politic esential i-a fost Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791) in care se solicitau drepturi egale pentru romani pe baza unor documente istorice care atestau vechimea si continuitatea lor in teritoriu. Scoala Ardeleana a inclus practic toti ideologii si oamenii de cultura ai timpului luminilor" transilvane. Dar corifeii au fost, fara nici o indoiala, S. Micu, Gh. Sincai, P. Maior, I. BudaiDeleanu. Principiile si ideile reprezentantilor Scolii Ardelene se regasesc in lucrari istorice, lingvistice si de cultura generala. Principiul de baza este - fara indoiala - credinta in originea si continuitatea romanilor in teritoriu, alaturi de increderea in natiune si in cultul libertatii umane in pofida dictaturii de orice tip (de la dezumanizare si pana la injosirea nationala).

Continutul umanist al iluminismului Scolii Ardelene Un atare principiu de exceptie si-a gasit sustinerea in idei care au consemnat o autentica batalie stiintifica. Combatand adversarii romanilor in Transilvania, reprezentantii Scolii Ardelene au preluat argumente ale predecesorilor lor. M. Costin si D. Cantemir sunt citati la loc de frunte, adaugandu-li-se argumentari moderne. Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior utilizeaza descrieri istorice pentru a demonstra suprematia originii poporului roman fata cu celorlalte nationalitati. Dar, filosofi iluministi fiind, ei nu forteaza nota, ci sustin doar impunerea egalitatii in drepturi (conform conceptiei lui S. Micu - de exemplu - ca toate natiile firesti se cuprind in marea natie a neamului omenesc"). Dreptul natural, legea firii devin la corifeii Scolii Ardelene principii care ar trebui sa guverneze intelegerea dintre oameni, natiuni si popoare.Se poate afirma cu precizie ca Scoala Ardeleana a contribuit pe deplin la afirmarea constiintei nationale. Nu se omite exagerarea sa in deschiderea purismului, dar aceasta trebuie inteleasa tot ca o tendinta patriotica. Reprezentantii sai au dorit sa demonstreaze nobletea" romanilor si au ajuns sa nege alte elemente care ar fi putut (conform conceptiei loR) sa strice o atare noblete (elemente nelatinestI). Directiile miscarii in ansamblu, Scoala Ardeleana cunoaste doua directii fundamentale - una pronuntat iluminista si alta erudita. De la primul nivel, se urmarea emanciparea poporului si mai ales a taranilor prin dezvoltarea culturii si popularizarea stiintei. Erudismul Scolii Ardelene se refera la multimea tratatelor de istorie si de lingvistica. Dorind sa demonstreze latinitatea limbii si poporului roman, reprezentantii sai fac trecerea de la cronica la istoria autentica, realizeaza o prima cercetare autentica a limbii romane {Elementa linguae daco-romanae sive valachicaE) si un dictionar {Lexiconul de la BudD). Argumentele latinitatii sunt stiintifice si multiple: istorice, filologice si demografice. in planul limbii, se pune problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, se impune cerinta fixarii normelor gramaticale, se sustine imbogatirea vocabularului prin neologisme. De fapt, Scoala Ardeleana reprezinta cea dintai etapa de modernizare a culturii noastre si se inscrie pe deplin in fluxul iluminismului european. Literatura beletristica a Scolii Ardelene Scoala Ardeleana a creat un climat favorabil in literatura si nu in zadar Ion Budai-Deleanu este numit primul poet roman de talie europeana. Opera literara fundamentala a acestuia este Tiganiada (a mai realizat si poemul Trei vitejI), sinteza artistica a ideilor iluministe, prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane, de fapt singura noastra epopee realizata in perioada in care cultura romana nu prezenta nici un alt text literar notabil.BudaiDeleanu propune o lucrare masiva in versuri si nu de calitate indoielnica. Prin urmare, el este deodata un deschizator de drumuri si un varf de lance" in literatura. Din pacate, opera a disparut curand pentru aproape 100 de ani, neputand influenta in nici un fel debutul literaturii noastre artistice. Tiganiada este supranumita de autorul sau Poemation eroi-comico-satiric deoarece epopeea imbina perfect fluxul luptelor eroice conduse de Vlad Tepes cu comicariile" tiganilor adunati de acesta in tabara si cu satira necrutatoare adresata boierimii tradatoare de neam, tiraniei feudale si

bisericii lipsite de credinta. in cele doua parti introductive ale operei, Budai-Deleanu prezinta modelul urmat si se plange de saracia limbii la acea ora o mare piedica in realizarea respectivei lucrari. Tratata in 12 canturi si un epilog, Tiganiada urmareste derularea unei actiuni de proportii pe doua planuri esentiale: in plan terestru, urmarim actiunile lui Tepes si ale eroilor sai, parada" tiganilor, intamplarile acestora in tabara; in plan fantastic, luptele dintre romani si turci primesc replica in conflictele dintre sfinti si draci (ca si in Iliada lui Homer, numai ca la un nivel romanizat"), , iar calatoria lui Parpangel in rai si in iad in cautarea Romicai, iubita sa furata de Satana - aminteste cumva de demersul dantesc din Infernul si Paradisul. Actiunea propriu-zisa a epopeii este aparent simpla: Vlad Tepes se pregateste de razboi cu turcii si ordona adunarea tuturor tiganilor intr-o mare tabara, ca sa nu-1 tradeze si ca sa-i aiba stransi in caz de necesitate pe front. Intervin mai multe actiuni complementare (rapirea Romicai, cautarile disperate ale lui Parpangel, uneltirile" dracilor si ale sfintilor, plimbarile" arhanghelului Mihail si ale sfantului Spiridon prin lacasurile divine, disputele din tabara tiganilor etC). in luptele cu turcii, Tepes invinge, dar tradarea boiereasca il obliga sa plece in exil. Efortul sau de conducator este preluat de simbolicul Romandor, caruia ostasii ii cer sa-i duca au la libertate, au la moarte", formuland expresia unui mesaj sublim: romanii nu pot suporta in nici un mod impilare. Deosebita in continut, epopeea este uluitoare in forma artistica, pentru momentul national respectiv. Precedate de argumente" sinteze, cele 12 canturi deruleaza un flux care se vrea continuu. Versurile fluente preiau ceva din dulceata creatiilor populare, iar numele personajelor sunt de-a dreptul simbolice: Slobozan, Baroreu, Romandor, Angineanu, Romica etc.

luminismul s-a manifestat si n cultura romna ca un fenomen spiritual semnificativ. Sunt doua aspecte care trebuie avute n vedere atunci cnd discutam iluminismul romn. In primul rnd. curentul se individualizeaza prin deschiderea lui spre fenomenul national. Nu este singular n aceasta privinta. Toate manifestarile iluminismului n Europa central-estica si asociaza, ntr-o masura sau alta, interesul pentru problema nationala si procesele de ordin national. Apare astfel o particularitate n raport cu iluminismul apusean, care, asa cum am subliniat mai sus, era interesat de ceea ce constituia esenta comuna si universala n desfasurarea istoriei si n manifestarea intelectuala a indivizilor. De aici. lipsa de preocupare a iluminismului apusean pentru fenomenul national, pentru aspectele specificitatii. Lumea trebuia nteleasa ca totalitate pentru ratiune adevaratele probleme care se ridicau erau de ordin universal. Aplicarea ei la realitatea sociala este chemata sa dezvaluie mai ales uniformitatile si nu particularitatile, fiindca pe temeiul universalului se poate construi determinismul, se pot dezvalui regularitatile, deci se accede spre raporturi de cauzalitate si de lege. O viziune integratoare nu putea, asadar, sa ncline spre ceea ce segmenteaza si compartimenteaza realitatea universala a istoriei.Aceasta perspectiva de analiza a iluminismului a trebuit - am putea spune, n mod necesar, - sa sufere retusuri si amendamente.Intr-adevar, realizarea societatii

civile, bazata pe domnia legii si pe rolul activ al celor guvernati, nazuinta spre regenerare, cautarile menite sa aseze temelii noi umanitatii nu erau opuse fenomenului national, ci, dimpotriva, se nterpenetrau. Natiunile aspirau si ele la criterii si valori proprii proiectelor universaliste pe care le concepeau filosofi ca Immanuel Kant. Nu exista, deci, o incompatibilitate ntre iluminism si afirmarea fenomenului national. De altfel, cele doua procese sunt si sincrone, nct este de nteles ca ele trebuiau sa aiba puncte de contact. Aceste puncte de contact se regasesc acolo unde problema nationala se afla la ordinea zilei. Le ntlnim, cum am amintit la gnditorii germani, n Europa central-estica, acest moment este si mai pronuntat. Aici viziunea iluminista si asuma fenomenul national, devenind purtatorul mesajului acestuia.Ca atare, se pastreaza 333e421d nucleul rationalist al iluminismului, dar tematica de predilectie descinde din ideea nationala. Pe terenul romnesc, exemplul extrem de caracteristic este Scoala Ardeleana. Conectata la miscarea de idei a epocii. Scoala Ardeleana ramne credincioasa traditiei problemelor culturii noastre din perioadele anterioare: umanismul si preiluminismul. Ea manifesta un interes aparte pentru istorie si filologie. Faptul este de nteles daca avem n vedere ca ideea nationala s-a fundamentat pe comunitatea istorica, pe cultura si pe limba. Meritul Scolii Ardelene consta n faptul ca a dat un sens activ ideilor care au germinat n gndirea umanista, facnd din ele n mod deliberat prghii de aparare si afirmare a drepturilor poporului romn, n primul rnd a romnilor transilvaneni. Faptul de cultura dobndeste astfel o finalitate politica precisa. El premerge miscarii nationale cu caracter politic, contribuind la pregatirea programului ideologic al acestei miscari.Deci. la nivelul Scolii Ardelene, constiinta nationala nu se manifesta doar ca un simplu act de cunoastere, nu are o expresie contemplativa, ci devine activa, prefatnd etapa miscarii politice nationale.Principalii reprezentanti ai Scolii Ardelene au fost: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu Ei si-au desfasurat activitatea rntr-un mediu soda!-istoric si cultural efervescent. Toti au nvatat la scoli superioare din Apus. la Roma sau la Viena, fiind trimisi acolo spre a se pregati sa activeze n structurile ecleziastice greco-catolice pentru cinul preotesc; s-au format ca oameni de cultura cu un orizont ntins de preocupari. Intr-o scriere dedicata Scolii Ardelene, Lucian Blaga arata ca reprezentantii acesteia au avut permanent n vedere situatia culturala extrem de grea n care se aflau romnii transilvaneni. Ca atare, era de nfaptuit o opera uriasa n toate domeniile. De aici. enciclopedismul lor. nazuinta de a se manifesta n toate domeniile spre a contribui la nchegarea corpului de cultura romneasca.Corifeii Scolii Ardelene au cultivat deopotriva filosofia, logica, teologia, dar mai cu seama s-au manifestat cum am amintit, n domeniul istoriei si lingvisticii. Activitatea lor s-a desfasurat n ultimele decenii ale secolului al XVIlI-lea si la nceputul secolului al XIX-lea. Preocuparile lor de ordin national au un mare naintas, pe episcopul unit Inochentie Micu Clain. care a aparat drepturile romnilor ntr-o serie de demersuri si de replici adresate Dietei din Transilvania si Curtii de la Viena, ntre 1728-l751. Pe temeiul vechimii si latinitatii romnilor, al faptului ca romnii sunt etnia majoritara n provincie, al participarii populatiei romnesti la sarcinile de ordin fiscal si militar, Inochentie Clain a elaborat un ntreg

program de revendicari si de reforme care vizau egala ndreptatire a romnilor cu celelalte nationalitati, recunoasterea lor si a confesiunilor romnilor printre natiunile si religiile recepte, pnn urmare, nlaturarea discriminarilor de ordin politic, civic si religios, accesul egal al romnilor la functiile administrative n stat. precum si la nvatatura. Inochentie Micu Clain preconizeaza, deci. o modificare constitutionala esentiala n Transilvania. El da ideii de natiune o conceptie etnica moderna, nu una feudala prin care natiunea avea un nteles politic-juridic, reunind grupuri de persoane cu interese comune de ordin social, profesional, confessional,natiunea nsemna ntreaga comunitate etnica a romnilor. Ea raspundea cerintei timpurilor moderne, intereselor fundamentale ale romnilor, "n toate petitiile, revendicarile - scrie istoricul David Prodan despre activitatea lui Inochentie Micu - e nelipsita natiunea. Chiar revendicarile clerului sunt ale clerului si natiunii, se confunda cu revendicarile ei". Activitatea lui Inochentie Micu este nceputul unui drum si al unui program care va continua de-a lungul ntregii miscari de emancipare a romnilor din Transilvania. Pe aceasta directie se vor nsene, peste doua generatii, reprezentantii Scolii Ardelene. Ei vor da un amplu fundament istoric, lingvistic si cultural unei constiinte mai puternice si mai vii a problemei natiunii romne n epoca. Primul n seria cronologica dintre mani reprezentanti ai Scolii ardelene a fost Samuil Micu (1745-l806), nascut la Sad, lnga Sibiu. Devenit preot, Samuil Micu a studiat filosofia si teologia la Viena, ntre anii 1766-l772. Cmpul preocuparilor sale a fost mult mai larg dect cursurile cerute de programa de studiu. A beneficiat astfel de o ntinsa cultura n variate domenii: matematica, economie, fizica, a cercetat opera unor mari gnditori ai vremii -Christian Wolf, Fnedrich Baumeister etc. A ntocmit peste 60 de lucrari, dintre care 13 au fost tiparite n timpul vietii. Scurta cunostinta a istoriei romnilor (un rezumat a aparut n limba romna). Principala sa opera istorica este Istoria, lucrurile si ntmplarile romnilor. A publicat n timpul vietii doar introducerea la aceasta vasta lucrare, n primul volum a staruit asupra romanilor n Dacia; al doilea volum este dedicat istoriei arii Romnesti ; al treilea -Istoria domnilor Moldovei pna la 1595; al patrulea, o istorie a bisericii romnesti n Transilvania, Istoria besericeasca a Episcopiei romnesti din Ardeal. Este vorba de o istorie integrala a romnilor avnd ca tema fundamentala originea, continuitatea si unitatea poporului romn. .,Conceptia generala despre istorie izvora din rationamentul conceptiei sale filosofice. Ea genereaza o serie de trasaturi noi: nlantuirea cauzala a evenimentelor, folosirea exacta a izvoarelor, eruditia, ndemnul pentru luminarea maselor"'6, n domeniul lingvistic, Samuil Micu este autorul, mpreuna cu Gheorghe Maior, al primei gramatici romnesti Elementa linguae daco-mmanae sive valahicae (1780) (Elemente ale limbii dacoromne sau valahe). Samuil Micu a propus un program de luminare, materializat n traduceri si prelucrari cu caracter filosofic si religios.

Un alt reprezentant al Scolii Ardelene este Gheorghe Sincai ( 1754-l816 ). A studiat la colegiul reformat din Trgu Mures si la cel iezuit din Cluj. devenind n 1778 profesor de retorica si poetica la Blaj. La 1774 a fost trimis sa nvete la vestitul colegiu De propaganda fide (Despre propagarea credintei) la Roma. Sincai este omul unei opere si al unei idei. Opera se numeste Uranica romnilor si a mai multor neamuri. A lucrat la ea ntreaga viata si a publicat doar partea de nceput n timpul vietii sale (n "Calendarul de la Buda" pe 1808-l809). A strns o mare masa de documente (27 de tomuri) n vederea scrierii ei. Lucrarea avea sa vada lumina tiparului n editie integrala abia n 1853-l854. Mihail Kogalniceanu era att de convins de nsemnatatea ei capitala, nct exclama la 1840. n "Dacia literara": "Hromca iui Sincai este un lucru att de mare, att de pretios, nct cuvintele mi lipsesc spre a-mi arata mirarea. Mii de documente necunoscute, rare, se afla adunate: si nu stau la ndoiala a zice ca ct Hronica aceasta nu va fi publicata, romnii nu vor avea istorie". Cronica romnilor si a mai multor neamuri nu are structura unei lucrari de interpretare istorica. Sincai foloseste modelul cronicilor, fixnd pe ani evenimentele si faptele n succesiunea lor cronologica, si ncepe expunerea n anul 86 .e.n., n care "Dechebal se ridica mpotriva fricosului mparat Domitian", pna la 1739. an de sinod al bisericii unite sub Inochentie Micu Claia.Pentru fiecare an despre care s-au pastrat izvoare prezentnd interes. Sincai fiice mentiuni asupra evenimentelor, comenteaza izvoarele si adesea citeaza paragrafe dm textele acestora. Documentarea lui este imensa. Daca stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dinitrie Canterrir au folosit pentru scrierile lor ntre 100 si 150 de izvoare, Gheorghe Sincai utilizeaza peste 450 de izvoare (anale, cronici, acte de cancelarie si alte scrieri). Efortul lui acopera munca unor ntregi echipe de cercetatori.Sincai este un temperament puternic, o fire inflexibila n comportamentul si n convingerea sa. A probat-o cu nsasi conduita vietii, Pastrndu-se pna la capat drept n fata adversarilor. Nu s-a bucurat de nici un favor, a fost pus n situatia sa caute surse de trai aleatorii, dar nu a cedat. Atasat valorilor iluministe, Gheorghe Sincai a dat o foarte mare importanta operei de educare a maselor. In calitate de director al scolilor romnesti unite din Transilvania, el a contribuit semnificativ la reorganizarea si dezvoltarea retelei de scoli, la mbunatatirea programelor de nvatamnt la elaborarea unor manuale. De asemenea, marele carturar a fost sensibil la ideea ameliorarii starii taranilor pe calea reformelor. "Romnii cei prosti (n sens de simpli - n.ns.) -scria Sincai - au gemut sub tiranie pna n anul 1785. cnd s-au milostivit augustul mparat losif II a strica iobagia.Principala directie a gndirii lui Sincai este nsa de ordin politic, tinnd la repunerea romanilor n drepturile lor. la recstigarea libertatilor pierdute.Impresionanta prin vastitatea demersului, prin faptul ca mbratiseaza trecutul tuturor romnilor, prin caldura mesajului national si iluminist, Hronica romnilor ramne un monument de prima importanta n cultura romna. Pentru istoriografie, ea si sporeste nca rolul prin faptul ca unele izvoare folosite de Sincai s-au pierdut ntre timp, astfel ca mentionarile si extrasele din cartea sa sunt singurele care au mai ramas.Cu numai doi ani mai mic dect Sincai, la 1756. s-a nascut la Trgu Mures, dintr-o familie

mic nobiliara carturareasca. Petru Maior. Se tragea att dupa tata, ct si dupa mama, dintr-o familie de preoti.Intre 1774-l778 a nvatat la Colegiul .,De propaganda fide" din Roma. iar ntre 1779-l782. a studiat la Viena. A urmat cursuri de filosofic si teologie, s-a preocupat de istoria bisericii si s-a documentat n legatura cu istoria romnilor. A fost profesor la Blaj, iar apoi cenzor si revizor al sectiei romne a Tipografiei Universitatii din Buda.Reprezentantii Scolii Ardelene n-au fost anticlencali si nu au procedat la cntica deschisa a religiei. In conditia lor, nici n-o puteau tace. Ei erau. nsa. adepti ai rationalismului, ai dreptului natural si ai interpretarii libere a Bibliei.Perspectiva iluminista a lui Petru Maior apare cu toata claritatea n scrierea sa Procanonul, ramasa n manuscris si publicata abia n 1894. Este o carte de predici n cinci volume.Contributia lui Petru Maior pe tarm istoriografie nsene cteva lucrari de mare valoare. Se remarca, astfel. Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia pe care Petru Maior a reusit s-o publice n 1812, ea fiind printre putinele scrieri publicate de reprezentantii Scolii Ardelene chiar n timpul vietii. Lucrarea este centrata pe o singura mare problema: geneza poporului romn, demonstrarea latinitatii sale. "Cugetul meu iaste nu ntreaga istorie a romnilor a o tese - spune Maior - fara cele ce mai vrtos se tin de nceputul lor n Dachia ... ca vaznd romnii din ce vita stralucita snt prasiti, toti sa ndemne stramosilor lor ntru omenie si n buna cuviinta a le urma"19. Petru Maior socoteste, deci, ca istoria trebuie sa slujeasca vietii, adevarurile ci fiind un ndemn si o pilda pentru urmasi. Este marea problema a functiei modelatoare a istoriei, nascuta o data cu nsasi cercetarea trecutului si reiterata necontenit pna astazi.Lucrarea se citeste cu interes multumita caracterului ei aerisit. organizarii reusite, bine echilibrate a materiei si orientarii polemice foarte pronuntate a acesteia. Intr-adevar, Petru Maior simte nevoia sa raspunda unor istorici contemporani - Sulzer, Eder si Engel - care negau continuitatea romnilor si, prin urmare, si latinitatea lor. sustinnd teona imigratiomst a venirii populatiei romnesti de dincolo de Dunare, n secolele IX-XIII. Cntica acestor conceptii de catre Maior este energica, sustinuta, fara menajamente.El demonteaza puncteie de vedere ale adversarilor si, ceea ce este important, le dezvaluie substratul politic. n fe'u' acesta, cartea lui Maior nsasi dobndeste o dimensiune politica si se constituie ntr-o pledoarie ardenta n favoarea natiunii romne.Fara sa fie o lucrare de m2 e eruditie sau de proportii prea ample, lucrarea a fost receptata ca o carte a natiunii. Ea a avut un efect revelator asupra generatiilor redesteptarii nationale romnesti. O marturiseste Mihail Kogalmceanu care o considera un nioment important n opera de redesteptare a constiintei nationale20, o ncuviinteaza George Baritiu, aratnd ca. pentru generatia sa, "cetirea acestei carti strabatea ca schinteile unui fulger toata fiinta noastra; multime de presimtrri S1 idei care dormita n noi se desteptara deodata ca prin farmec puternic; ex tatia si fanatismul ca noi suntem romani si nu altceva, nu mai avea nici un ctwnpat, nu cunostea nici un hotar.Cartea lui Petru Maior este pledoarie patetica pentru demnitatea poporului romn, pentru virtutile e care' ndreptatesc la o soarta mai buna. "n istoria lui Petru Maior - releva cu justete acad. David Prodan -obsedeaza imaginea proiectata n viitor a noii Dacii, a unitatii romnesti simbolizata de Mihai Viteazul.Asa cum am amintit, Petru N/laior si-a construit polemic lucrarea. El a pornit de la ideea ca toti scriitorii straini care negau latinitatea si continuitatea romnilor nu erau mnati de scc stiintifice, ci urmareau n subtext interese politice, denigrarea imaginii

romanilor. "Voitorii de rau romnilor -arata Maior - spun ca toti romnii f* zilele lui Aurelian sa fi iesit din Dachia peste Dunare n Misia"23. Pentru ceia care recurg la denigrarea imaginii romanilor, Maior foloseste accent distrugatoare: "Unii ca acestia fiare salbatice si urgia neamului omenesc suntPrezenta polemica nu era singi lar n cartea lui Maior. Ea se nscrie pe o linie care vine de la umanist. Stim ca Miron Costin. Constantin Cantacuzino si Vasile Netea, Constiinta origini comune fi a unitatii nationale n istoria Poporului ronin.Dimitrie Cantemir au acordat si ei o mare importanta criticii unor anton improvizati - Simion Dascalii. Misail Calugaai etc. - care recurgeau la teze denigratoare privind circumstantele formam popoailui romn, problemele continuitatii etc. Dimitrie Cantemir si stolnicul Constantul Cantacuzino extindeau analiza critica la scrieri si izvoare straine - grecesti, ungare etc.Specific pentru Petru Maior este ca el nu numai angajeaza polemici. dar construieste polemic ntreaga sa lucrare.Staruinta intransigenta n ideea latinitatii l duce pe Maior la exagerari Ca si Dimitrie Cantemir, transilvaneanul Petru Maior sustine puntatea latina a romnilor, negnd orice rol al dacilor n procesul de constituire a poporului romn.Activitatea istoriografica a lui Petru Maior se remarca si prin lucrarea Istoria bisericii romnilor att acestor din coace, precum si a celor de dincolo de Dunare (1813). Este. de fapt prima scriere care mbratiseaza ntreaga istorie a bisericii romne, staruind asupra unitatii de credinta ca factor de coeziune si de unitate a romnilor, precum si asupra problemelor unirii unei parti a bisericii romne din Transilvania cu Roma. Maior nfatiseaza aspecte interesante ale trecutului religios al romnilor. Ea este o carte de referinta n studierea acestei probleme de mare semnificatie cultural-spirituala din viata poporului nostru, n domeniul lingvisticii. Petru Maior este coautorul vestitei Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), care propune norme ortografice menite sa sugereze prototipul latin al cuvintelor2". Prin aceasta, cei doi autori apar ca precursori ai scolii latiniste n lingvistica, fortnd inutil unele etimologii, desi Maior a scris personal ntr-o limba curata si evoluata sensibil tata de momentul umanist din cultura romna.Lui Maior i apartine, de asemenea- initiativa ntocmirii lexiconului de la Buda, un dictionar romno-latin-maghiar-german, opera laborioasa. presupunnd eforturi ndelungate si sustinute. Elaborarea ei a continuat si dupa moartea lui Maior ( 1820), cartea fiind publicata n 1825.Daca, pna nu de mult, figurile exponentiale ale Scolii Ardelene erau considerate a fi Samuil Micii, Gheorge Sincai si Petru Maior, n ultima vreme scara valorilor tinde sa situeze cel putin pe acelasi loc pe Ion Budai-Deleaflu Nascut n 1860 la Cigmau, a facut si el studii la Viena, unde a frecventat cteva institutii de nvatamnt supenor timp de zece ani. urmnd, att teologia, ct si filosofia. A avort o formatie enciclopedica nlesnita de cunoasterea multor limbi.Revenit pentru o vreme la Blaj, ca profesor, el s-a retras din viata clericala ajungnd tocmai la Lemberg (Lvov), unde a ndeplinit functii juridicoadministrative (secretar de tribunal si consilier de Curte), mpamntenit n Galitia, Ion BudaiDeleanu a ramas tot timpul cu preocupari intelectuale si spirituale legate de problematica provinciei natale. Are realizari dispuse pe un larg diapazon - de ordin lingvistic, filosofic, literar si istoric.In literatura, Budai-Deleanu a lasat o opera remarcabila: iganiada, publicata mult mai trziu n filologie, a redactat o serie de studii, n lexicografic a proiectat un vast dictionar n zece volume, pe care nu a reusit sa-l realizeze, dar a realizat un lexicon romn-german n patru

volume si un altul german-romn, neterrmnat, n doua volume. In domeniul istoriografiei, n afara altor scrieri de mai mica ntindere, Ion Budai-Deleanu a elaborat ampla lucrare De originibus populonirn Transilvaniae (Despre originea popoarelor din Transilvania), care a ramas pna de curnd n manuscris, fiind tradusa si publicata abia n 1991, n doua volume, sub ngrijirea lui Ladislau Gymant, n Editura Enciclopedica. Este o carte de mare ntindere si de vasta eruditie. Partea l cuprinde "cele mai de seama prefaceri ale Daciei, precum si faptele popoarelor care au locuit aceasta tara", ncepe de la potopul primordial, dar de fapt miezul acestei prime parti este o istorie a Daciei de la Traian pna la 1699, cnd Transilvania a intrat n componenta Imperiului Habsburgic pe temeiul Pacii de la Karlowitz.Cea de a doua parte dezbate problema originilor popoarelor care locuiau n Transilvania - romni, unguri, secui si sasi, dar si a altora care au locuit altadata: daci si geti, agatrsi, sciti, huni, slavi. Textul lui Budai-Deleanu e dens, contine observatii interesante, dar si unele consideratii fanteziste ca, de pilda, aceea ca dacii ar fi stramosii slavilor. Impresioneaza la Budai-Deleanu spiritul erudit si viziunea ampla asupra temei abordate. Impresioneaza, de asemenea, sentimentul duratei istorice, dincolo de desfasurarea caleidoscopica a neamurilor care s-au perindat n cursul vremii Pe Pamntul Transilvaniei.Sub avalansa acestor neamuri, istoria Transilvaniei capata un aspect Pictural, sub care se pot distinge permanente.Desi Budai-Deleanu este mai elastic n legatura cu dimensiunea retragem aureliene din Dacia, el se alatura totusi parerilor autohtoraste ale romnilor. "Eu socotesc ca trebuie sa ma alaturi parerii celor din urma, cu att mai mult cu ct si traditiile proprii ale romnilor afirma acelasi lucru, iar altfel originea romnilor si venirea lor n Dacia Traiana nu se poate lamuri potrivit judecatii sanatoase.Daca De originibus populorum Transilvaniae, m ciuda conditiei si dorintei de exactitate, are multe ipoteze discutabile, rod al unei intuitii istorice vecine cu fantezia si al dorintei de a explica fenomene ramase nca si astazi enigme ale trecutului (de pilda, geneza si provenienta slavilor). Ion Budai-Deleanu a lasat un studiu exceptional de istorie constitutionala: Despre uniunea celor trei natiuni si Approbatae constitutiones ale Transilvaniei"'. lntr-o analiza strnsa, impecabila, cu argumentare juridico-politica si de ordin istoric, Ion Budai-Deleanu demonstreaza neconstitutionalitatea conditiei de tolerat a romnilor, nscrisa n legea organica Approbatae constitutiones. Scriitorul romn arata netemeinicia istonca a definirii romnilor ca tolerati si incompatibilitatea traditiei juridice si politice-constitutionale cu excluderea romnilor din regimul de stari si ordine al provinciei. Studiul lui Ion Budai-Deleanu este o pledoarie fara fisuri n apararea drepturilor egale ale romnilor din Transilvania cu celelalte nationalitati, n anul 1815. Ion Budai-Deleanu a ntocmit un raport. Scurte observatii asupra Bucovinei. care contine elemente de civilizatie, moravuri si etnolingvistice despre provincie. La aproape doua secole dupa elaborarea lor. scrierile istorice ale lui Budai-Deleanu si sporesc semnificatia prin recenta lor editare.Privita n ansamblu. Scoala Ardeleana constituie un nsemnat capitol din cultura romna, marcat de Spiritul luminilor si de efortul pentru afirmarea ideii nationale. Iluminismul a avut traditii si n Principatele Dunarene. Aici nu s-a materializat n scrieri de anvergura si nu are reprezentanti de acelasi nivel, ca cei ai Scolii Ardelene. Spiritul rationalist si face nsa simtita prezenta n sfera educatiei si a cultura ntr-o masura mai mare dect se considera

n mod obisnuit. Cine urmareste, de pilda, documentele privitoare la miscarea scolara si educationala din Principate poate sa constate asumarea clara a valorilorrationaliste de catre factorii de decizie n domeniul educational preocuparea lor de a asigura orientarea scolii spre asemenea valori. "De toti este stiut ca din cte lucruri mpodobesc pe om n aceasta viata trupeasca - se spunea ntr-un Hrisov al domnitorului Grigore Ghica la 1749 - nvatatura este mai aleasa si mai nalta, i face pe oameni buni ntrebuintnd ntru toate ratiunea.Asemenea postulate se pot ntlni n numeroase alte documente ale vremii, atestnd patrunderea la nivelul mentalului, cel putin n cercurile selecte, a conceptului de ratiune si a rolului activ care i se conferea.Productia istoriografica este nsa mai saraca, mai lipsita de anvergura. Ctiva cronicari Dionisie Eclesiarhul, Naum Rmniceanu - sunt mai degraba de moda veche. In Cuvnt nainte la Adunarea hronologiei domnilor tarii noastre, Naum a vorbit despre originea romnilor. Este interesanta ideea, sustinuta de el, a continuitatii dacilor dupa cucerirea romana si amestecul lor cu colonistii romani. Ea difera de pozitia umanistilor si a reprezentantilor Scolii Ardelene.A scris despre rascoala (Zavera) lui Tudor. prezentnd evenimentele fara ntelegerea istorica necesara.Dionisie Eclesiarhul (1759-l820) a lasat un Hronograf al arii Romnesti de la 1764 pna Ia 1815. Este, practic, o cronica si n cea mai mare parte o lucrare memorialistica. In aceasta consta, mai ales, valoarea ei de izvor istoric viu. Prezinta situatii, caracterizeaza personaje istorice, povesteste interesant evenimentele militare si unele episoade din lupta de eliberare n sud-estul european.O figura de relief mai nalt a fost episcopul de Rmnic, Chesarie (decedat n 1780). A desfasurat o bogata activitate de editor si initiator al unor carti bisericesti (printre care 6 volume de Minee). s-a interesat de miscarea intelectuala din Europa, traducnd chiar din celebra Enciclopedie, condusa de Diderot.Fata de autorii amintiti, Mihai Cantacuzino (1729-l790) este un om politic nzestrat si instruit, mare ban al arii Romnesti. Numele lui evoca o pagina semnificativa din miscarea politica a marii boierimi pentru obtinerea autonomiei arilor Romne n contextul rivalitatilor turco-austro-ruse din secolul al XVI-lea. La Congresul de pace de la Focsani (1774) dintre Rusia si Turcia, cele doua tari romne (ara Romneasca si Moldova) au trimis delegatii formate din boien si reprezentanti ai naltului cler care au asistat la negocieri. Acolo s-au prezentat pretinsele capitulata ncheiate de domnii tarilor romne cu nalta Poarta (1383; 1386; 1460) prin care s-ar fi recunoscut autonomia Moldovei si a Munteniei. Era, deci, un drept istoric al romnilor, reglementat prin capitulatii. Delegatia romnilor Ia congres cerea sa se revina la invocatele capitulatii. Mihai Cantacuzin0 a fost purtatorul de cuvnt al boierimii si, probabil, inspiratorul capitulatiilor. Ca istoric, Mihai Cantacuzino a lasat doua scrieri de real interes: istoria politica si geografica a arii Romnesti si Ghenealoghia familia Cantacuzinilor. n pnma lucrare mentionata gasim informatii interesante cu caracter istoric, geografic. economic si statistic despre provincia nord-dunareana: date despre organizarea sociala si juridica, despre asezamintele culturale etc. Autorul nsereaza, de asemenea, si o cronologie a domnilor arii Romnesti, ncepnd cu Negru Voda.Lucrarea a fost publicata la Vierxa, n 1806 de fratii Tunusli dupa manuscris grecesc. Aceasta scriere, interesanta prin ea nsasi, a servit model si sursa de informatii pentru Dionisie Fotino, care a ntocmit, n limba greaca, o Istorie generala a Daciei sau a Transilvaniei, arii Romnesti si Moldovei (1818-

l819). Grec de origine, f otmo s-a atasat tarii de adoptiune si si-a dedicat activitatea studierii istoriei romnilor. A proiectat-o pe imaginea vechii Dacii, asa cum rezulta din titlul lucrarii, voind sa evidentieze prin aceasta caracterul unitar al natiunii rotxine. dincolo de granitele politico-statale din vremea sa.Lucrarea a fost tiparita la 1818 la Viena. Ea a fost tradusa de George Sion n limba romna si publicata n volume.Contemporana cu lucrarea lui Fotino este scrierea unui alt autor grec stabilit n Principate - Dirrutrie (Danul) Philippide, care a publicat la Lipsea, n 1810, n limba greaca. Istoria Ror niei, continuata cu o Geografie Romniei. Este o lucrare patrunsa d,e simpatie pentru poporul romn. subliniind continuitatea sa la nordul Du narii si n toate provinciile nationale. Termenul "Romnia'; despre care se credea pna de curnd ca Philippide l-a folosit pentru prima data exprima constiinta de neam a romnilor proiectata pe conturul geografic locuit de poporul nostru.Asadar, iluminismul a adus o bogata recolta de idei n cultura romna. El a realizat o sinteza ntre unele teme specifice iluminismului apusean si preocuparile de ordin national izvorte din cerintele realitatii romnesti si din traditiile culturii romne.n conditiile arilor Romne, iluminismul s-a relevat, mai ales, n istoriografie si lingvistica - doua serii de preocupari intelectuale indisolubil legate de procesul de afirmare a natiunii romne.Istoriografia iluminista a dezvoltat si adncit tematica umanista a istoriografiei noastre. Ea a extins ana informatiei, a ridicat gradul de profesionalism si de claritate a expunerii, a dat explicatiei rationaliste un cmp mai larg de manifestare si a eliminat consideratiile de ordin supranatural din explicarea proceselor si fenomenelor istorice.Prin cele mai reprezentative manifestari, istoriografia noastra s-a situat la nivelul celei din Europa central-estetica, iar marii ei exponenti au pastrat un contact viu cu miscarea de idei apuseana: filosofica, istorica si lingvistica.In felul acesta, iluminismul romnesc a contribuit la pregatirea premiselor pentru constituirea istoriografiei moderne n tara noastra, pe valul nnoirilor social-economice, al expansiunii ideii si miscarii nationale, al afirmarii romantismului n ntreaga miscare culturalideologica. inclusiv n istoriografie. El s-a afirmat prin cteva opere istorice de seama care ramn repere permanente n desfasurarea cunoasterii istorice din tara noastra.