mai - iunie 2006

anul XXXI
HRISTOS A ÎNVIAT! Ziua Învierii! Să ne luminăm cu
prăznuirea şi unii pe alŃii să ne
Ziua învierii! Popoare, să ne îmbrăŃişăm. Să zicem “fraŃilor”
luminăm! Paştile Domnului, şi celor ce ne urăsc, să iertăm
Paştile! Că din moarte la viaŃă totul, pentru înviere. Şi aşa să
şi de pe pământ la cer Hristos- strigăm: Hristos a înviat din
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, morŃi, cu moartea pe moarte
cei ce cântăm cântare de călcând, şi celor din morminte
biruinŃă. viaŃă dăruindu-le.

DIN JOIA MARE PÂNĂ anunŃ

ÎN NOAPTEA ÎNVIERII CĂTRE

MEMBRII CU DREPT
Încercare de descifrare DE VOT AI PAROHIEI
preot Doru Costache
preot dr. Doru Costache
Parohul bisericii
Ritualul nu reprezintă doar o formă însă nu asupra acestei simbolice
spectaculară de aducere-aminte a arhitecturi simetrice, preferând să Potrivit hotărârii Comitetului
unor evenimente. Ritualul mă refer la semnificaŃia ritualurilor parohial, din data de 5 mai 2006,
transportă şi transformă. Îi dintre joia mare şi noaptea Sfintelor va avea loc o şedinŃă specială a
transportă pe participanŃi “în Paşti. Adunării Generale a parohiei
vremea aceea”, în care s-au petrecut noastre.
Joia Mare. Denia celor
evenimentele; este, pentru a zice Pe ordinea de zi se vor afla două
douăsprezece lecturi evanghelice
astfel, o punte peste timp, creând o puncte:
introduce metodic în drama
buclă între prezent şi momentul
Logosului întrupat/răstignit spre 1 Clarificarea situaŃiei
istoric al evenimentelor proprietăŃii (teren, biserică, sală),
mântuirea noastră. Textele,
comemorate. Prin aceasta, ritualul îi în ideea trecerii proprietăŃii de la
începând cu primul – care
transformă pe participanŃi în martori epitropi la parohia însăşi;
prefaŃează traseul ultimelor
ai evenimentelor.
momente ale dramei prin revelarea 2 Înregistrarea parohiei ca
Această funcŃie complexă a seninătăŃii cu care Iisus se apropie instituŃie de sine-stătătoare,
ritualului este abundent evidentă în de moarte –, reprezintă o intensă potrivit legislaŃiei australiene în
săptămâna sfintelor patimi ale introducere în atmosfera vigoare.
Domnului, care începe cu sâmbăta evenimentelor. Nu mai suntem doar ŞedinŃa specială a Adunării
lui Lazăr şi se încheie în sâmbăta cei care aud istorisirea; auzind, Generale va avea loc duminică,
mare (când serbăm coborârea devenim participanŃi la 25 iunie, după sfânta liturghie, în
Domnului în iad). O săptămână a evenimentele petrecute astăzi chiar: sala adiacentă bisericii.
Vechiului Testament care, Astăzi a fost spânzurat pe lemn cel
paradoxal, se întinde pe opt zile (de ce a spânzurat pământul pe ape…
sâmbătă până sâmbătă), tot aşa cum Lectura textelor ne absoarbe treptat, …precum Hristos a înviat din
săptămâna luminată a Noului introducându-ne între ucenici, la morŃi, prin slava Tatălui, tot
Testament se întinde pe opt zile (de cina tainică şi ultima cuvântare, astfel şi noi să umblăm întru
duminică până duminică)… apoi făcându-ne martori ai trădării şi înnoirea vieŃii.
În cele de faŃă, mă voi concentra
pag. 3 Romani 6:4
 pag. 2

MOARTE ŞI Episodul întâlnirii cu Iisus cel Domnul meu şi nu ştiu unde L-au
Înviat în ziua întâi a săptămânii pus (Ioan 20,13).
ÎNVIERE (Ioan 20,1) ne vorbeşte despre o Este înaintarea sufletului omenesc
Alina Victoria Paraschiv umanitate modificată interior prin în dimensiunea unei noi Iubiri
coabitarea cu Domnul. Maria nu deschise de chiar Învierea Lui.
Suntem incapabili să discernem venise la mormânt dis-de-dimineaŃă Altfel, ce sens să dăm întoarcerii
taina morŃii care se ascunde în noi, (Ioan 20,1) doar pentru Mariei: Iisus i-a zis: Maria!
sau poate doar refuzăm să o privim, conformitatea cu un obicei; ucenicii Întorcându-se, aceea I-a zis
să o scrutăm. Cu asta începe Ioan şi Petru deşi încă nu ştiau evreieşte: Rabuni! adică,
neputinŃa noastră. Orice înviere, ca Scriptura (Ioan 20,9), alergau ÎnvăŃătorule (Ioan 20,16).
înnoire a noastră spre asemănarea cu împreună (Ioan 20,4), aflând că: Au Cu siguranŃă nu este vorba despre o
Dumnezeu, trece prin moarte şi luat pe Domnul din mormânt şi noi întoarcere fizică, Maria stătea cu faŃa
conştientizarea ei: adevărat, nu ştim unde l-au pus (Ioan 20, 2). spre Iisus după cum ne descrie
adevărat vă spun că, dacă grăuntele DezmeticiŃi, toŃi Îl căutau. Fiecare în versetul 14: ea s-a întors cu faŃa şi a
de grâu, când cade în pământ, nu va felul lui văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că
muri, rămâne singur; iar dacă va (Ioan 20, 5-10). este Iisus (Ioan 20,14).
muri, aduce multă roadă (Ioan Plânsul Mariei este unul al deplinei Ce legătură ar exista în această
12,24). căutări a lui Dumnezeu... au luat pe alăturare: omul vechi, trecător –
Starea unui suflet Ńintuit în omul nou, iubitor de Dumnezeu?
moarte de patimi e cu mult mai Tocmai aceasta: întoarcerea,
terifiantă decât a trupului care, viu întoarcerea cu toată fiinŃa către
fiind, se mumifică îmbătrânind. Domnul.
Regresia trupului din care muşcă Dacă omul ar conştientiza şi s-ar
moartea poate fi şi o formă de angaja în această Iubire cu maximă
smerire. sârguinŃă, fie şi cu trupul putred de
Dar ce mai poŃi recunoaşte din boală, ar întâmpina moartea
acest om când, odată cu puterile creştineşte, aşteptând în cugetare
trupeşti, îl părăsesc strălucirile limpezită şi cu suflet însetat
raŃiunii? Când din acest om ca o întâlnirea cu Domnul său.
zdreanŃă din care a pierit orice Hristos a Înviat pentru ca noi să ne
frumuseŃe, nu mai poate răsări reîntoarcem în cer, noi cei care, încă
omul spiritual, omul cel tainic al departe fiind, suntem văzuŃi de Tatăl
inimii (1 Petru 3,4)... (Luca 15,20).

colectivă ce a pornit de la o singură Învierea Domnului Iisus Hristos,

EmoŃie pascală
M.ConstanŃa
Sărbătoarea Învierii Domnului
constituie un prilej de bucurie, de
meditaŃie, de reîntâlnire, an de an,
cu cel ce ne-a dat viaŃă tuturor la
începutul Timpului. Mesajul pe
care-l transmitem cu ocazia
sărbătorilor pascale este acela că
Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul
nostru, a coborât printre noi, spre
iertarea păcatelor noastre.
În freamătul nopŃii, în biserici
credincioşii parcă aşteaptă să se
întâmple ceva inedit. Preotul, ieşind
din altar cu unica lumină aprinsă,
adresează chemarea: VeniŃi de luaŃi
lumină! Pe rând, se aprind toate
lumânările, într-o strălucire tainică.
Acesta este mesajul: „Cere şi Ńi se va
da”. În acel moment nu mai există
lumina proprie – totul devine lumina
sursă. Toate lumânările ard la fel, ca
un simbol al luminii necreate…
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”.
Şi a fost lumină. Văzând că lumina
este bună, Dumnezeu a despărŃit-o
de întuneric.
În fiecare dintre noi există o
amprentă divină, dar depinde de noi
să ştim să o aprindem şi să mergem
cu ea în întâmpinarea Luminii.
Cu fiecare ticăit al ceasului, cu
fiecare respiraŃie, cu fiecare bătaie a
inimii, se aude un murmur: VeniŃi
de luaŃi lumină!
Fiul lui Dumnezeu, este cea mai
importantă sărbătoare a creştinătăŃii.
Aceasta nu reprezintă doar
comemorarea unui fapt istoric. Este
o sărbătoare spirituală. Timpul fiind
un produs al spiritului, întreaga
evoluŃie a lumii, din punct de vedere
spiritual, se desfăşoară pe durata
unui an de zile. În spaŃiul creştin
ortodox, anul spiritual începe la 1
septembrie, sărbătorile de-a lungul
anului reprezentând jaloanele pe
care trebuie să le atingem în drumul
spre mântuire.
La patruzeci de zile de la Învierea
Domnului, sărbătorim înălŃarea la
cer cu trupul a Mântuitorului Iisus
Hristos. Într-o lume care se afundă
tot mai mult în întunericul păcatelor
şi al deznădejdii, ÎnălŃarea la cer este
un simbol pentru o continuă
strădanie de a ne urca spre cer cu
mintea, spre cele dumnezeieşti.

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |


Din Joia... pag. 1
laşităŃii acestora. Punctul culminant
e întrupat de prezentarea Hristosului
răstignit în mijlocul bisericii,
Domnul slavei, batjocorit de făptura
sa – poate şi de către noi, pentru că
şi noi suntem printre cei care-l
trădează, îl acuză, îl jignesc şi îl
scuipă… Slujind, ne ridicăm însă
dintre ei, suindu-ne cu Domnul
slavei pe cruce…
Vinerea Mare. Denia prohodului
ne-a găsit răstigniŃi împreună cu
Hristos. Paradoxal, suntem din nou
martori şi participanŃi. Pe de o parte,
suntem martori ai agoniei
Domnului, ai morŃii şi îngropării lui.
Mai mult, ca martori credincioşi, îi
slujim cu pietate înmormântarea,
căci aceasta e semnificaŃia
prohodului: În mormânt ViaŃa, pus
ai fost, Hristoase... Îl conducem la
groapă, căci aceasta înseamnă
ocolirea bisericii. Pe de altă parte,
suntem participanŃi, slujind propria
noastră prohodire împreună cu
Hristos, călătorindu-ne împreună cu
el spre mormânt, pentru ca în cele
din urmă să ne îngropăm împreună
cu el, căci aceasta înseamnă trecerea
noastră pe sub sfântul epitaf (simbol
al mormântului). Mormântul
rămâne mai departe mărturia
întregii drame şi a deznodământului
ei neaşteptat: sfântul epitaf (pânza
pe care este zugrăvit chipul
coborârii Domnului de pe cruce) va
fi acum aşezat peste sfânta masă
(altarul), unde va sta, ca martor al
învierii, până în ajunul slăvitei
înălŃări a Domnului.
Noaptea Pascală. După sâmbăta
coborârii Domnului la iad, acolo
unde ne-a găsit şi pe noi (de aceea
nu mâncăm, de vreme ce morŃii nu
mănâncă), robiŃi de moartea
păcatului, ne regăsim împreună în
biserica întunecată. Nu suntem încă
popor al lui Dumnezeu, popor al
bucuriei şi al luminii (cf. 1 Petru
2:9); suntem încă stăpâniŃi de
prinŃul întunericului, de întunericul
“acestei lumi”. Biserica ne e acum
mormântul. E peştera în care a fost
îngropat Domnul, şi noi cu el. În
întunericul mormântului nu există
ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |
pag. 3
nici un orizont, nici o speranŃă. Sufletul satului
Suntem tăcuŃi, disperaŃi, înfricoşaŃi. Lucian Blaga
Deodată, lumina izbucneşte şi se
răspândeşte cu viteză de la Domnul Copilo, pune-Ńi mâinile pe
slavei, Lumina care luminează în genunchii mei.
întuneric, către noi. Noi suntem Eu cred că veşnicia
acum înviaŃi de el, împreună cu el… s-a născut la sat.
Cu moartea pe moarte călcând, şi Aici orice gând e mai încet,
celor din morminte viaŃă dăruindu- şi inima-Ńi zvâcneşte mai rar,
le… Suntem martori şi participanŃi, ca şi cum nu Ńi-ar
beneficiari ai învierii. Nu soldaŃii bate în piept,
sunt primii care l-au văzut, nici ci adânc în pământ undeva.
femeile mironosiŃe; noi suntem Aici se vindecă setea de
mântuire
primii martori ai învierii lui, căci am
şi dacă Ńi-ai sângerat
înviat împreună cu el… Evanghelia
picioarele
citită la liturghie descifrează această
te aşezi pe un podmol de lut.
taină: Hristos este lumina ce
luminează biruitor în întuneric (cf.
Uite, e seară.
Ioan 1:5), făcându-i fii ai lui
Sufletul satului fâlfâie
Dumnezeu pe cei care cred în el (cf.
pe lângă noi,
Ioan 1:12-13). ca un miros sfios de iarbă
Istorisirea despre drama şi biruinŃa tăiată,
lui Hristos, Domnul slavei, a ca o cădere de fum
devenit acum un pretext pentru din streşini de paie,
explorarea traseului nostru spiritual. ca un joc de iezi
Nu ne putem înnoi fără a fi murit pe morminte înalte.
mai întâi. Trebuie să murim faŃă de
vechile noastre obiceiuri, faŃă de Eu nu strivesc corola de
mintea noastră coruptă de minuni a lumii
întunericul ignoranŃei. Lucian Blaga
Începe săptămâna pascală, mai
Eu nu strivesc corola
lungă decât toate celelalte, anunŃând
de minuni a lumii
ziua neînserată a ÎmpărăŃiei ce va să
şi nu ucid
fie. A ÎmpărăŃiei care şi-a
cu mintea tainele,
manifestat deja zorii în noaptea de
ce le-ntâlnesc
Paşti şi în Hristosul preaslăvit al
în calea mea
ÎnălŃării, spre a se împărtăşi
în flori, în ochi,
Bisericii şi lumii prin revărsarea
pe buze ori morminte.
Duhului Sfânt, în ziua
Lumina altora sugrumă vraja
Cincizecimii…
nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea
…dacă aŃi înviat împreună sporesc a lumii taină –
cu Hristos, pe cele de sus şi-ntocmai cum cu razele
căutaŃi-le, acolo unde ei albe luna nu micşorează, ci
este Hristos şezând de-a tremurătoare
dreapta lui Dumnezeu; la măreşte şi mai tare taina
cele de sus cugetaŃi, nu la nopŃii,
cele de pe pământ; căci aşa îmbogăŃesc şi eu
voi aŃi murit, iar viaŃa întunecata zare
voastră este ascunsă în cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînŃeles
Dumnezeu împreună cu
se schimbă-n neînŃelesuri
Hristos.
şi mai mari sub ochii mei –
căci eu iubesc
Coloseni 3:4 şi flori şi ochi şi buze şi
morminte.
pag. 4

pomul vieŃii (Facere 3,24). Cel care

Evanghelia se apropie cu necredinŃă de Taina
mironosiŃelor ÎmpărăŃiei, să ia însă aminte că
haina îl vădeşte: nu poate privi, nu
Alina Victoria Paraschiv
poate vedea – nici ca îngerul, nici
ca femeile mironosiŃe…
Am văzut două versiuni ale Cu ce botez au fost botezate
icoanei Femeile mironosiŃe sau aceste femei!!!
MironosiŃele la mormânt. Într-una Dar de fapt este începutul
dintre ele, îngerul din prim plan botezului fiecăruia, deschiderea
este plasat aproape în centrul ochilor asupra vieŃii celei noi.
icoanei, obturând jumătate din Oare nu suntem chemaŃi şi noi să
perspectiva asupra mormântului, recunoaştem ViaŃa care n-a putut fi
respectiv giulgiului. Tocmai acest Ńintuită în mormânt?
mic detaliu mi-a deschis mai bine MironosiŃele au venit cu miresme
ochii. să ungă un trup mort, dar s-au
Privită din afară, din afara întors către trupul mort al lumii cu
credinŃei, privirea colbuită este miresmele fără de asemănare ale
întâmpinată mai întâi de prezenŃa Evangheliei.
îngerului, amintindu-ne parcă de Noi unde ne aflăm?
heruvimii care păzesc drumul către Suntem lângă mironosiŃe?

REFLECłII Lucrurile au o singura sursă şi o

M. ConstanŃa
Când razele soarelui alunecă
uşor spre miracolul vestului, în
case se aprinde lumina pentru cină.
Zgomotele încetează şi văzduhul
este mai liniştit, pregătit pentru
odihnă. La ora aceea, familii şi
prieteni se adună în jurul mesei, îşi
împart hrana şi îşi deapănă
bucuriile şi necazurile petrecute în
cursul zilei. Vremurile în care
trăim au cam schimbat acest
obicei, într-o oarecare măsură…
După ce Dumnezeu a creat
lumea şi toate erau într-o armonie
desăvârşită, omului i s-a dat
minunatul dar al liberei voinŃe.
Adică posibilitatea de a alege între
bine şi rău. Omul a ales răul.
Nimeni nu ar trebui să uite că nu
se poate juca cu un Dumnezeu
Omnipotent şi Omniprezent, în
faŃa căruia totul este gol şi
descoperit. Pentru fiinŃa umană, a
crea înseamnă a descoperi un lucru
creat dinainte de Dumnezeu şi
lăsat undeva în suspensie, în
aşteptare. ,,Ale Tale dintru ale
Tale, łie-Ńi aducem de toate şi
pentru toate”…
singură finalitate.
ÎnŃeleptul trebuie să fie plin de
iubire, de dăruire si spirit de
sacrificiu. Toate acestea, în lipsa
orgoliului personal.
Se poate observa cum viaŃa,
la nivelul realităŃii noastre, e
determinată de principiul luptei
contrariilor.
În problemele şi frământările
vieŃii, de multe ori Ńi se pare că
pentru tine e mai greu şi mai dificil
decât pentru alŃii din jurul tău.
Unii o duc mai uşor. Primesc
ajutor în diferite feluri, de la
părinŃi sau alte persoane apropiate,
care sunt capabile să le ofere ceea
ce le este necesar. Tu însă trebuie
să te zbaŃi singur, cu toate
problemele tale. De multe ori, ai
vrea să fii în locul lor.
Între multe aprecieri pe care ni le
facem unii altora este şi aceea
de ,,om calculat” – adică omul
care se încadrează între nişte limite
ale normalităŃii. Există însă mulŃi
alŃii, care îşi fac caracterizări
personale, gen: ,,eu niciodată n-am
făcut decât ceea ce a fost permis.
Conduc maşina şi n-am fost
sancŃionat niciodată”, sau: ,,N-am
fost citat în nici un proces”. Şi
aprecierile pot continua:
,,Dumnezeu nu poate fi nedrept cu
mine, să nu ajung în rai”.
Cât de adevărate sunt aceste
afirmaŃii? Chiar niciodată n-ai avut
stări de mânie, de ură, sau porniri
necontrolate? Cei ce cred că prin
efortul lor propriu au reuşit să aibă
o viaŃă plăcuta lui Dumnezeu, se
înşeală.
Dumnezeu este sfânt, drept şi
adevărat, şi are ceva special pentru
noi, ceva care este dincolo de
limitele stabilite pe criterii
omeneşti.
Omul este cununa întregii
creaŃii. Purtăm în inimile noastre o
fărâmă din lumina de la început.
Dacă vom recunoaşte că în viaŃa
noastră este încă haos, atunci să
preluăm responsabilitatea
schimbării acesteia. Aceasta Ńine
de abilitatea noastră de a face ceea
ce trebuie făcut.
Mereu aşteptăm ceva. De multe
ori asociem bucuria cu aşteptarea.
E toamnă. E bine să ne gândim
şi s-o trăim ca pe o primăvară. De
ce nu? Simt vântul cald
împrăştiind noiane de prejudecăŃi;
simt adierea frunzelor ce roiesc în
jurul meu, atingând uşor pământul.

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |

 pag. 5

Aşteptare
Anca Maria Ştefănescu

O să se aştearnă uitarea,
cum se aşază vara praf
auriu pe o pereche de
cizme uzate
şi liniştea peste bazar la
7 May / mai 2006 lăsatul serii.

English-Romanian Vocabulary O să se aştearnă uitarea

of the Paschal period
Vocabular englez-român
al perioadei pascale
Easter / Pascha = Paşti,
Paşte
● the word Pascha is of He-
brew origin, meaning pas-
sage, overcoming. The
term refers to the passing
of Christ from death to life
● cuvântul Paşti este de
origine evreiască,
însemnând trecere,
depăşire. Termenul se
referă la trecerea lui
Hristos din moarte la viaŃă
Christ is risen! Indeed he
is risen! = Hristos a
înviat! Adevărat a înviat!
● the paschal salute is util-
ised between the night of
the Holy Pascha and the
feast of the ascension of
the Lord
● salutul pascal este folosit
între noaptea Sfintelor Paşti patruzeci de zile, proclamă
şi sărbătoarea înălŃării
Domnului
resurrection = înviere
● the term signifies the vic-
tory over death. Resurrec-
tion however means more
than coming back to life –
it is a whole new way of
living
● termenul semnifică
victoria asupra morŃii.
Învierea înseamnă totuşi
mai mult decât revenirea la
şi atunci o să fim iar
bătrâni,
cum bătrâni sunt doar nou-
născuŃii
în prima lor zi de lumină, la
Revd / Preot Doru Costache primul lor strigăt,
când îşi privesc prima oară
moartea în ochi
viaŃă – este un mod de şi-ntr-o clipă ştiu tot
viaŃă complet nou despre viaŃa lor
neîncepută.
Christ is risen from the
death, trampling down O să se aştearnă uitarea
death by death, and upon peste noi.
those in the tombs be-
stowing life = Hristos a
înviat din morŃi, cu
moartea pe moarte
călcând, şi celor din
morminte viaŃă dăruindu-
le
● the paschal hymn,
chanted during this period
of forty days, proclaims the
victory of Christ over
death; also the fact that by
this victory the promise of
the resurrection is ad-
dressed to us all Omul pascal
● imnul pascal, cântat în Alina Victoria Paraschiv
această perioadă de
Se aude veşnicia
victoria lui Hristos asupra în susurul gândului?
morŃii; de asemenea faptul Focul cel Viu al dragostei
că, prin această victorie, arde în piept neîncetat?
promisiunea învierii ne este BlândeŃea se cufundă ca
adresată tuturor într-o cristelniŃă în gest,
în faptă?
ascension = înălŃare Auzul încordat aude şoapta
● the complete sanctifica- Cuvântului?
tion and glorification of Privirea caută
Christ’s body
în găoacea lucrurilor?
● completa sfinŃire şi
Hristos a Înviat! Iar omul
slăvire a trupului lui Hristos
învie în Hristos!

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |

pag. 6

Departe de mine de a Ńine lecŃii de gramatică sau de naŃionalism românesc iluştrilor 3

cititori ai acestei pagini. Consider totuşi că este de datoria noastră de a ne perfecŃiona
mereu scrierea şi vorbirea frumoasei noastre limbi româneşti. Să nu o uităm, chiar dacă
nu mai avem nevoie de dânsa ca mijloc de comunicare cotidiană în aşa zisa
“transhumanŃă” la antipozi. Dacă alte popoare venetice pe tarâmul australian ar fi avut
aceeaşi ideologie pe care o adoptă diferite persoane din comunitatea noastră, îmbătate
de snobism, atunci în casele emigranŃilor nu s-ar mai fi vorbit nici engleza, nici greaca,
nici italiana şi nici alte o sută şi mai bine de limbi pe care le vorbesc diferitele grupări
etnice stabilite aici. S-ar fi vorbit poate, una din cele 17 limbi aborigene, precum
paakantyi, sau ngiyampaa, sau wembawmba... şi poate n-ar fi fost rău de loc! Dar dacă
aşa a fost să fie, ca limba engleză să prevaleze şi să devină limba oficială a Australiei,
trebuie să facem eforturi să o posedăm cât mai bine pentru că ne ajută să supravieŃuim
zi de zi. Avem însă o datorie sfântă! Să nu uităm nici dulcea limba a parinŃilor noştri! De
ce? Pentru că altfel ne pierdem identitatea! De aceea trebuie să păstrăm mereu în minte
versurile bătrânului bard, George Sion, referitoare la „Limba noastră” : “Românaşul o
iubeşte ca sufletul său / VorbiŃi, scrieŃi româneşte, pentru Dumnezeu!”

- ŞTIU CĂ ŞTII CĂ
ŞTIUCA-I PEŞTE, RUGĂCIUNILE COPIILOR
DAR MAI ŞTIU CĂ PENTRU PĂRINłI
ŞTIUCA-I ŞTIUCĂ
Doamne Ńine-i fericiŃi
- NEA NAE, N-AI NAI ? Pe părinŃii mei iubiŃi
Îi apără şi-i păzeşte
- N-AM NAI NAIVULE !
Şi de rele îi fereşte
- IAR N-AI NAI ? Dă-le, Doamne, sănătate,
- IARNA AM NAI, DAR DE ViaŃă lungă pământească
DAU NAIU, VARA IAR Şi-mpărăŃie cerescă!
N-AM NAI ! Amin!

- NENE GAL, VREAU *****

REGAL UN PAPAGAL
DIN SENEGAL
- CE-AI NICU CU
CEAINICU
POEZII PENTRU CEI MICI
Rică nu ştia să zică:
„râu, răŃuşcă, rămurică”
Dar de când băiatu-nvaŃă
Poezia despre raŃă
Rică a-nvăŃat să zică
„râu, răŃuşcă, rămurică” !
Doamne, cât este de bine
Când e mama lângă mine
Doamne, cât este de rău
Când nu văd pe tatăl meu
Tata, mama, mă iubesc
Şi pe mine mă-ngrijesc
łine-i, Doamne-Îndurate,
La mulŃi ani cu sănătate.
Fă-le parte de mult bine,
Să aibă grijă de mine!
Amin!
RUGĂCIUNE PENTRU MAMA
Pentru mine mama este
Zâna bună din poveste.
Doamne, dă-mi să o iubesc
Şi să pot să-i mulŃumesc.
Dăruieşte-i bunătate,
Zâmbet, cântec, sănătate
Şi mai dă-i multă răbdare,
Să mă-nveŃe să cresc mare.
Şi fă ca mamica mea
Să semene cu a Ta.
Amin!
de prof. Mirela Şova
PALINDROMURI DE PAŞTE
RA, IEPURAŞUL,
UŞA RUPE IAR...
ANI, A GĂSIT ISA
GĂINA ?
OUĂLE DE PAŞTI
La români, obiceiul pregătirii ouălor de
Paşti cunoaşte particularităŃi care
conferă tradiŃiei semnificaŃii deosebite,
integrând-o deseori universului atât de
fascinant al artei populare. Legendele
creştine leagă simbolul ouălor roşii de
patimile lui Iisus. Răstignirea şi învierea
reprezintă reînvierea naturii primăvara şi
reluarea ciclurilor vieŃii. Oul, purtător el
însuşi de viaŃă, devine un simbol al
regenerării, al purificarii şi al veşniciei.
Legenda spune că atunci când Iisus a
fost bătut cu pietre, acestea atingându-l
s-au transformat în ouă roşii. O altă
tradiŃie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi
vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-
au însângerat sub cruce. Altă legendă
afirmă că după ce Iisus a fost răstignit,
cărturarii saducei şi rabinii farisei au
făcut un ospăŃ de bucurie. Unul dintre ei
ar fi spus: „Când va învia cocoşul pe
care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni
roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a
terminat acela spusele şi ouăle s-au
făcut roşii, iar cocoşul a început să bată
din aripi. În tradiŃia populară
românească, ouăle de Paşti sunt
purtătoare de puteri miraculoase:
vindecă boli, protejează animalele şi sunt
benefice în diferite situaŃii.
(Prelucrare după Ioan I. Lacustă)

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |


NEVOIA DE ADEVĂR ŞI NORMALITATE
Anul 2006 a fost declarat
în România Anul Carol I.
Ne putem întreba, pe bună
dreptate, de ce nu a fost
aşa şi în urmă cu 10 ani,
în 1996. Răspunsul nu-l
pot da decât cei care
conduceau atunci Ńara…
Dacă urmărim viaŃa
regelui Carol I, vom
constata că toate pornirile
sale, toate acŃiunile sale,
îşi au originea în tradiŃie.
Spiritul său l-a determinat
să fie regele aşteptat de
atâtea generaŃii de români.
Carol I s-a născut la 7
aprilie 1839 şi era al
doilea fiu al prinŃului
Carol Anton de
Hohenzollern-
Sigmaringen şi al soŃiei
sale, prinŃesa Iosefina.
Cu puŃine întreruperi,
regele Carol I a avut o
carieră de ofiŃer la Berlin,
în perioada 1857-1866.
În primăvara acestui
ultim an, 1866, la
Bucureşti situaŃia politică
era tulbure. La 11
februarie, domnul
Alexandru Ioan Cuza a
abdicat. IniŃial, oamenii
politici români au oferit
tronul României prinŃului
belgian Filip de Flandra.
Acesta refuzând, Ion C.
Brătianu s-a deplasat la
Düsseldorf şi a reuşit, la
31 martie 1866, să-l
convingă pe tânărul prinŃ
Carol să accepte domnia
Principatelor Unite.
Ca într-o epopee, Carol
a traversat incognito
Austria, cu care Prusia se
afla atunci în război, şi a
ajuns la Severin. La 10
mai 1866, a devenit
domnitorul României. În
ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |
Prof. Mircea Costache
1869, s-a căsătorit cu
Elisabeta de Wied, din
această căsătorie
rezultând un singur copil,
o fetiŃă, Mărioara,
decedată de scarlatină în
1874.
Anul 1877 a probat
marile calităŃi militare ale
prinŃului Carol. După ce,
la 10 mai 1877, fusese
proclamată independenŃa
României, Carol I, în
calitate de comandant al
armatelor româno-ruse pe
frontul de la Plevna, a
înfrânt armata otomană
condusă de Osman Paşa.
Această victorie a
contribuit la recunoaşterea
independenŃei de stat a
României de către Marile
Puteri la Berlin, în 1878.
Trei ani mai târziu, la
10 mai 1881, Carol I
devenea primul rege al
României, iar în 1883 era
inaugurat Castelul Peleş
de la Sinaia, construit cu
banii personali ai regelui,
nu din bugetul Ńării.
Revenind la anul 1881,
trebuie precizat că acum
s-a hotărât ca moştenitorul
Coroanei României să fie
prinŃul Ferdinand, nepotul
de frate al regelui Carol I.
Anii următori au condus
România pe drumul
marilor modernizări, de
unde şi cunoscutele
sintagme „Belgia
Orientului”, referitor la
Ńară, şi „Micul Paris”, vis-
a-vis de capitala
Bucureşti.
Carol I a murit, după 48
de ani de domnie, în 1914,
Carol I de Hohenzollern
pag. 7
la 27 septembrie, fiind
înmormântat la
Mânăstirea Curtea de
Argeş, pe care o refăcuse
la sfârşitul secolului al
XIX-lea.
10 mai are deci o
semnificaŃie aparte pentru
domnia regelui Carol I,
dar şi pentru istoria
României. 10 mai 1866
înseamnă începutul
dinastiei de Hohenzollern-
Sigmaringen în România,
dar şi începutul monarhiei
constituŃionale. 10 mai
1877 reprezintă, deşi
astăzi părerile sunt
împărŃie, proclamarea
independenŃei României
şi implicit deschiderea
drumului către existenŃa
statală modernă a Ńării. 10
mai 1881 mai înseamnă şi
ridicarea României la rang
de regat, cu tot ceea ce
reprezenta aceasta pentru
prestigiul internaŃional al
Ńării. Iată deci o dată cu
profunde semnificaŃii în
istoria naŃională, dar, în
acelaşi timp, o dată a cărei
importanŃă a fost pusă în
umbră tocmai din cauza
relaŃiei evidente între
destinul monarhiei şi cel
al statului român.
Chiar dacă, astăzi,
monarhia ca formă de
organizare a statului, nu
se mai regăseşte printre
realităŃile lumii româneşti,
credem că rolul jucat de
regele Carol I şi de
urmaşii săi în istoria
naŃională trebuie
evidenŃiat cum se cuvine,
iar semnificaŃia datelor
istorice stabilită în mod
corespunzător, dincolo de
partizanatul politic.
pag. 8

„Românul planetar”, Am primit de la dl. Lucian Hetco (foto), directorul revistei

electronice în limba română „AGERO” din Stuttgart,
Germania, câteva puncte de vedere în avant-premiera
o carte care te pune cărŃii sale Românul planetar, în curs de apariŃie la editura
Carpathia Press din Bucureşti. Volumul cuprinde mai
pe gânduri... şi care ar multe eseuri despre viitorul poporului român în epoca
globalizării. Autorul publică astfel a treia sa carte, după
trebui citită de mulŃi Oglindă de suflet şi Dreptul la culpă. ApariŃia lucrării va fi
anunŃată în curând în revista „AGERO” la adresa:
români din diasporă... http://www.agero-stuttgart.de
George Roca

Există la noi o rupere de vatră,
acută, îndeosebi prin migraŃia
elitelor (şi aici nu înŃeleg numai
elita intelectuală a României), ci
migraŃia celor mai tari spirite şi
muncitori într-o lume străină, din
care puŃini se vor mai întoarce
înapoi acasă. Aici este secretul
întregului scenariu al românului
planetar, care se ştie dezrădăcinat,
dar aparŃine unei naŃiuni, ce
originar se defineşte ca loc de
naştere iniŃial în arcul Carpatic.
Dar tăria noastră, de poporeni şi
vlahi - căci aceştia suntem în cele
din urmă, noi, valahii - se va
defini, în contextul actual şi cel
viitor, nu numai prin limbă, ce cu
siguranŃă s-ar putea pierde, în
una-două generaŃii, ci prin
conştienta apartenenŃă la o
credinŃă. Singura noastră şansă de
supravieŃuire, nu numai, lingvistică
este ortodoxismul românesc, care
va trebui să lege, cu adevărat, aşa
cum şi mozaismul a legat (şi
leagă) la vremea sa.
Poate că, în timp, efortul,
datorită unei infuzii sănătoase de
mentalitate practică, pragmatică, a
valahului ce a mai văzut şi altceva
decât dulcele stil şi pitoreasca
democraŃie de tip dâmboviŃean, va
face în aşa fel ca românii să
conştientizeze apartenenŃa
comună - şi cum sângele apă nu
se face, nici credinŃa lor nu se va
dărâma.
Avem însă în faŃa noastră un
proces evolutiv de proporŃii, firav
în naşterea sa, dar care are bune
şanse să se materializeze în viitor.
Un „Departament al românilor de
pretutindeni” este o idee bună; din
păcate, în accepŃia „planetarilor”,
este mai mult decât o gogoaşă
fiindcă nu funcŃionează, pentru
noi, cei din afară, îndeajuns de
solid şi nu are o mentalitate de
învingător. Încă suntem prea moi,
prea înceŃi, prea naivi, prea
obişnuiŃi să plecăm capul în faŃa
unor naŃiuni mai mici decât noi,
mai slabe decât noi, în rândul
cărora am pompat, de milenii,
sânge valah, şi care naŃiuni azi ne
ignoră şi dispreŃuiesc pe faŃă.
Nimic mai distructiv decât să
constaŃi în jurul tău că în masa
bulgărească, sârbească,
ungurească, ucrainiană sau
rusească curge sânge românesc,
de români asimilaŃi unii prin forŃă,
alŃii prin delăsare, alŃii prin
deznădejde.
Iar dacă am porni de la alte
criterii, anume demografice,
românii sunt o naŃiune ce în
momentul actual se autodistruge.
O emigraŃie de talie, aşa cum o
avem noi, au mai avut-o poate
doar irlandezii, acum 150 de ani,
dar aceia mureau de foame pe
insula lor verde. Noi nu murim de
foame, noi suntem frustraŃi la noi
acasă. Aceasta este cauza
migraŃiei noastre: ruperea de
valorile noastre tradiŃionale şi
ruperea de ideea că trebuie să
avem încredere în forŃele noastre.
Am ajuns să nu mai credem în noi!
Am ajuns să ne deznaŃionalizăm
de bună-voie, între străini, să ne
germanizăm, să ne americanizăm,
să fim buni spanioli, italieni,
israelieni, la a doua generaŃie. Nu
există un Ńel comun, fiecare poartă
cu el ideea de căpătuire materială.
Este o situaŃie dramatică!
Personal, cunosc mame românce
care vorbesc cu copii lor, între
patru ochi, limba germană în loc
de limba noastră! Este strigător la
cer de ce atâta slăbiciune,
linguşire, doar ca să placem
străinilor? Şi dacă le-am plăcea,
ceea ce este doar o iluzie, tot
străini şi români de mâna a doua
am rămâne!
De aceea a apărut şi ideea „Ligii
românilor în Germania” pe care m-
am hotărât să o prezidez. Din
păcate şi aici avem de-a face cu
aceeaşi mentalitate, în lipsa
credinŃei şi a încrederii noastre in
noi. PuŃini dintre noi, românii din
Germania, afirmă cu voce tare că
sunt români! Unii au luat numele
bunicii, alŃii al soŃiei sau soŃului, să
se creadă că sunt „nemŃi”! O
ruşine, căci sângele apă nu se
face! În fine, din punctul meu de
vedere, noi ca rasă, ne auto-
distrugem în mai puŃin de 6-7
generaŃii, adică 200 de ani. Odată
cu natalitatea noastră mică (cu 1,3
copii la o familie, în loc de 2,1 cât
ar ar trebui sa fie ca populaŃia să
rămână constantă), apoi cu
emigraŃie masivă, din pricina
factorului economic şi a
incompetenŃei politicienilor români
de a pune la punct o economie
funcŃională de rang, singurul
argument care ar fi valabil şi viabil
în ochii Europei unite. Apoi, faptul
că încă nu am reuşit să ne adunăm
energiile şi să punem piciorul în
prag, atât pentru românii din
Serbia, ce mureau prin Kosovo,
încă cu 10 ani în urmă, pentru o
cauză sârbească cu care nu aveau
de-a face, deoarece acolo românii
şi vlahii sunt înca entităŃi
deosebite pentru sârbi. Apoi cu
bucovinenii, cu moldovenii noştri,
cu românii asimilaŃi în Bulgaria, cu
cei maghiarizaŃi cu forŃa de
secole în Ungaria, dar şi în Ardeal.
Am uitat să fim mândri, am uitat
să spunem că suntem români. Noi
ne ruşinăm de noi şi de vatra
noastră! Nu este bine, nu este
normal, nu este atitudinea unui
popor care aspiră la bunăstare şi
linişte socială. Ne-am uitat
bătrânii, ne-am uitat copii! O
tragedie - dar care se mai poate
opri şi schimba în bine. Am
incredere - la fel cum sper -, deşi
mă simt de multe ori singur
luptător, însoŃit de o ceată de
conaŃionali invidioşi ce îmi poartă
sâmbetele, fiindcă nu sunt exact
aşa, cum ar fi dorit ei să fiu!
Nu ajunge să fim descendenŃi din
Roma şi Decebal, mai trebuie să
admitem că şi ceea ce facem
acum, în Ńară şi în străinătate, nu
ne ajută exemplar într-o acută
cursă pe plan mondial unde
valorile adevărate şi creştineşti
contează, nu originile, nu Roma,
nu Burebista, ci economia
prosperă, sistemele sociale
echilibrate, conştiinŃa valorii în
sine, credinŃa într-un Dumnezeu al
tuturor românilor. Aici ar trebui
pus accentul pe viitor, altfel vom
"pieri" şi noi... şi "cei de acasă".
Lucian Hetco, 4 Aprilie 2006

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |

 pag. 9

CRONICA EVENIMENTELOR
▌09.04: după sfânta liturghie, a avut Orthodox Churches in Australia). necesitatea convocării unei întruniri
loc a treia cateheză liturgică Slujba a avut loc la biserica greacă speciale a Adunării generale a
Sfânta Euphemia, din Bankstown, parohiei, în vederea soluŃionării
▌15.04: Sâmbăta lui Lazăr. După soborul fiind alcătuit din: PS chestiunii proprietăŃii bisericii şi a
liturghie a avut loc o masă comună Episcop Milutin, al Bisericii înregistrării parohiei potrivit
Ortodoxe Sârbe din Australia, PS legislaŃiei australiene în vigoare.
▌16.04: Intrarea Domnului în Episcop Seraphim al ŞedinŃa specială a Adunării generale
Ierusalim. După liturghie a avut loc Apolloniadelor, şi un grup de preoŃi a fost fixată pentru 25 iunie a.c.
o masă comună. Au fost serbate ziua greci, ruşi şi sârbi. Liturghia a fost
de naştere a Dnei. Ileana Păunescu urmată de o masă festivă, oferită de ▌07.05: după sfânta liturghie, a avut
şi ziua onomastică a Dnei. Lily comunitatea greacă a Sfintei loc şcoala de duminică. Cursurile au
Strungaru Euphemia. După amiază, un grup de fost susŃinute de preotul paroh (în
membri ai Comitetului parohial şi limba română) şi de D-nele. Marika
▌21.04: la denia prohodului, s-au credincioşi au participat la o Kalafatis şi Vicki Petrakis (în limba
alăturat credincioşilor noştri operaŃiune de curăŃare a bisericii, engleză)
părintele Petru Ilie Petre şi un grup sălii şi curŃii. La încheierea acŃiunii,
de enoriaşi de la parohia ortodoxă s-au bucurat de masa comună ▌14.04: după sfânta liturghie, a avut
română Bunavestire organizată de D-nele. Otilia loc a patra cateheză liturgică
Costache, Elvira Lăutaru, Maria
▌22.04: o parte dintre membrii Tiron şi Denisa Tita ▌16.05: au avut loc lucrările pentru
Comitetului parohial au participat la instalarea celui de-al doilea aparat
o acŃiune de curăŃire a bisericii, sălii ▌05.05: după vecernie, a avut loc de aer condiŃionat în sala adiacentă
adiacente şi curŃii şedinŃa Comitetului parohial. Au bisericii. AchiziŃionarea aparatului
fost discutate aspecte legate de şi lucrarea au fost plătite din grantul
▌23.04: Sfintele Paşti. guvernamental obŃinut de
După sfânta liturghie, parohie anul trecut
credincioşii au participat
la o masă comună. La ▌18.05: preotul paroh a
prânz, familia preotului participat la o întâlnire
paroh şi familia Zetea s- de lucru cu Revd John
au deplasat la filiala Henderson, Secretar
Sfântul Andrei din general al NCCA
Newcastle, pentru slujba (National Council of
numită ‘a doua înviere’ Churches in Australia), şi
Revd Dr Raymond
▌28.04: preotul paroh şi Williamson, Secretar
o parte din credincioşi general al NSW EC
au participat la liturghia (New South Wales
inter-ortodoxă prezidată Ecumenical Council)
de ÎPS Arhiepiscop Stylianos, utilizarea fondurilor primite de la
primatul Bisericii Ortodoxe Greceşti guvernul NSW, în vederea ▌21.05: după sfânta liturghie, a avut
din Australia, şi organizată sub continuării procesului de loc un picnic dedicat sărbătorii
auspiciile SCCOCA (Standing modernizare a sălii şi a curŃii. De sfinŃilor împăraŃi Constantin şi
Conference of the Canonical asemenea aspecte legate de Elena

16 aprilie – ai nostri ca brazii –

ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |

pag. 10

Pentru slava lui ▪ Doamna Alexandrina Păunescu a donat, pentru candele

Dumnezeu
▪ A fost achiziŃionat, pentru uz social şi
educaŃional (mese comune, şcoala de
duminică), un televizor, amplasat în sala
adiacentă bisericii. Aparatul a fost cumpărat
prin donaŃiile următorilor: Dl. George Costea,
$ 50; Dl. Ioan DiŃu, $ 50; Dl. Dr. Emil
Eracovici, $ 50; Dra. Dr. Monique Florescu, $
45; Dna. Tasica şi Dl. Julius Florescu $ 50; Dl.
Octav Laurian Hrincu, $ 50; Dna. Denisa Tita,
$ 50.
▪ Pentru aceleaşi scopuri, a fost achiziŃionat
un aparat DVD-VCR, prin donaŃiile
următorilor: Pr. Dr. Doru Costache, $ 50; Prof.
Dr. LaurenŃiu Păunescu, $ 50; Dl. Mihai Zetea,
$ 50.
▪ Dna Parthena Matişan a donat parohiei
biblioteca personală a soŃului său, Dl Ioan
Matişan
▪ O familie care a dorit să-şi păstreze
anonimatul a donat materialul pentru noile
acoperăminte ale sfintei mese şi perdeaua
sfântului altar. Lucrarea a fost realizată de
Dna. Vasiliki (Coca) Schweiger
pentru realizarea revistei parohiale şi a sitului
nostru, suma de AUD 100. La aceasta s-au
adăugat AUD 100, dintr-o donaŃie anonimă.
Banii au fost transmişi, ca dar de sfintele
sărbători, tehnoredactorului revistei (şi
webmaster al sitului parohiei)
▪ Dnii. Laurian Hrincu şi Sergiu RomanŃan
au donat şi montat două noi lămpi pentru
iluminarea curŃii bisericii
▪ Familia Doru şi Bibiana Bunescu a
împodobit biserica, în Duminica Floriilor, cu
două superbe aranjamente florale
▪ Familia Stavru şi Angela Kalafatis a donat
prescuri şi vin pentru sfinŃirea pâinii numită
paşti (care s-a împărŃit credincioşilor în
noaptea Învierii Domnului). De asemenea,
două noi perdele pentru sala adiacentă
bisericii
▪ Familia Lucian şi Denisa Tita a oferit un
nou set de flori ornamentale, pentru decorarea
pascală a bisericii, precum şi cele necesare
pentru mesele comune (farfurii, pahare,
sucuri, apă plată)
▪ Familia Mihai şi Maria Costache a donat
bisericii 4 litri de ulei de măsline şi fitiluri
▪ Familia Bonifacius şi Maria Tiron a donat
hârtie pentru copiator
▪ Dl Valentine Loumbos a donat AUD 100,
sumă ce a fost folosită pentru împodobirea
Sfintei Cruci în Joia Mare (denia celor 12
evanghelii)
▪ Dna. Dumitra Popescu (Tanti Mica) a
aprovizionat sfântul altar cu prescuri pentru
sfânta împărtăşanie
Adevăruri
M. ConstanŃa
Un om cu adevărat bun este
cel care ar fi putut fi rău
şi n-a fost.
DispreŃul este neputinŃa
de a preŃui.
DeprindeŃi-vă a-i preŃui pe
oameni după faptele pe care
le fac, nu după cele pe care
ar putea să le facă.

(de la Text Pad şi Word, utilizarea unei parole la

Descântec pentru adonis ajungând la avansatele deschidere, formatul
Anca Maria Ştefănescu programe de aşezare în paginii sau alegerea
pagină (Publisher, Quark modului de tipărire – color
Nu-Ńi fie teamă pentru mine, adonis. şi altele). După această sau alb negru. Odată
Sunt doar un călător singuratic. etapă, vom avea nevoie de imprimat documentul, îl
Ştiu să privesc noaptea demonii în ochi o imprimantă, dar nu una putem face public prin
Şi vântul să-l alung peste ape. obişnuită, ci una virtuală. intermediul internetului,
Şi aceasta se cumpără, dar aşa cum se întâmplă cu
Nu încerca drumul să-mi cuprinzi, adonis. sub formă de soft sau o revista ViaŃa Parohială
E-un drum pentru fiare şi îngeri. putem găsi gratuit (open (www.geocities.com/
Primele, le descânt şi le-adorm. source) pe internet (mai viataparohiala05).
Ultimii, îi ascult şi mă dor. jos sunt câteva adrese Resurse gratuite:
utile). Această imprimantă http://www.pdfonline.com,
Nu încerca sufletul să-mi atingi, adonis. virtuală se instalează ca http://www.primopdf.com,
Lumină-i atât cât şi umbră.
orice soft, fără prea multă http://www.pdf995.com,
Şi încă nu ştiu de la capăt de drum http://www.pdfpdf.com ,
bătaie de cap; odată având
Înger sau fiară va s-ajungă. http://sector7g.wurzel6.de
instalată această /pdfcreator/index_en.htm,
schiŃa modul de tipărire al imprimantă, se va trimite http://www.cutepdf.com
Raftul cu ebook unei eBook, şi anume că documentul deja existent
Ion Nedelcu, FranŃa la „tipărit” (aşa cum se Spor la treabă!
vom vorbi doar despre
cărŃile electronice în face în cazul unei
Cum să facem o
format pdf (Portable imprimante obişnuite), dar redacŃia:
eBook? alegând imprimanta pr. dr. Doru Costache
Document Format –
dezvoltat de compania noastră virtuală. Tocmai
Îmi amintesc că am aici ar începe bătaia de cap concepŃie grafică &
discutat cândva, ceva mai Adobe System), pentru că (dar o las în grija celor tehnoredactare:
tehnic, despre ce este o este cel mai la îndemână
care doresc să-şi creeze Ion Nedelcu (FranŃa)
eBook (carte electronică), oricui şi cel mai utilizat singuri o astfel de carte),
dar niciodată n-am precizat format. căci ne putem alege o 64 Linthorn Ave,
nimic despre cum se Pentru a crea o eBook vom
mulŃime de particularităŃi Croydon Park,
„tipăreşte” o astfel de carte avea nevoie în primul rând pentru noul document NSW 2133.
digitală. Trebuie să fac însă de documentul ce urmează creat (dacă nu vrem să
phone: (02) 9642 02 60
o precizare înainte de a a fi tipărit. Acesta poate fi www.geocities.com/
scris în orice editor de text utilizăm funcŃia default):
sfmaria_sydney
ViaŃa parohială | mai - iunie 2006 |