Sunteți pe pagina 1din 1

PLUMB-Bacovia Poezia Plumbeste inclusa in volumul cu acelasi nume, aparuta in 1916 pe care il deschide atribuindu-ise astfel un caracter poetic

pragmatic Din punct de vedere structural poemul contine doua catrene si are in centru tema poetului damnat respins de societate si care nu isi gaseste loc intr-o lume meschina. Titlul este alcatuit din punct de vedere morfologic dintr-un substantiv comun reluat de inca 6 ori in ansamblul poemului. Acest substantiv nu devine sugestv doar prin cromatica sa(gri-cenusiu) plumbul ars e galben ci si prin densitatea foarte mare. Prima strofa a poemului incepe printr-o inversiune a unui verb la modul indicativ, timp imperfect, sugerand o actiune continua aflata in desfasurare si cu neputinta de a fi plasata pe o axa temporala. Adverbul cu rol de epitet adanc are implicatii funebre prevestind parca starea dominanta a intregului poem.De altfel campul semantic al mortii este realizat atat prin verbe(nu dormea:dormea) cat si prin grupuri nominale(substantive insotite de adjective cu rol de epitet metaforic:sicriile de plumb, funerar vesmant, flori de plumb, cavou, mort). Intaia secventa a poemului surprinde planul exterior dominat de elemente care induc sentimentul de frica, de spaima in fata mortii. Acest decor funebru este unul complex avand la baza atat imagini vizuale in care dominanta este culoarea cenusie cat si imagini auditive provocatoare de angoasa :vantul si scartaitul coroanelor de plumb Prima strofa este dominata de grupuri nominale in defavoarea verbelor avand menirea de a contura o exterioritate angoasa.Aceasta stare dominanta este potentiala si la nivelul fonetic prin utilizarea vocalelor inchise si a consoanelor labiale(u dintre vocale si m,b dintre consoane) A doua strofa a poemului deplaseaza accentul spre interioritate dominata de aceeasi angoasa iar introducerea in acest spatiu lugubru este operata cu ajutorul aceluiasi verb dormea completat de aceasta data de un epitet care evidentiaza o alta conotatie a amorului: calea de salvare din acest univers pare de negasit, deoarece nici macar dragostea nu mai are functie salvatoare.De astfel toate elementele acestei lumi sunt pervertite de fiorii mortii iar florile simbol prin excelenta al frumusetii, al vitalitatii. Prezenta punctelor de suspensie in al treilea vers din fiecare dintre cele doua strofe si a liniei de pauza la jumatatea celor doua strofe contribuie la realizarea simetriei poemului alaturi de prezenta substantivului plumb.Acest procedeu are ca implicatii stilistice conturarea unui univers inchis a unui cerc din care eul nu mai poate evada