Razele X sunt radiatii electromagnetice care permit vizualizarea organelor in scopul diagnosticarii unor afectiuni.

Beneficiile medicale ale acestor raze sunt incontestabile. Totusi, investigatiile care folosesc aceasta tehnologie reprezinta principala sursa de iradiere a populatiei. In cantitati mari, razele X au efecte extrem de grave pentru organismul uman. Ce sunt razele X Razele X, sau radiatiile X, sunt o forma de radiatii electromagnetice. Acest tip de raze mai sunt cunoscute si sub numele de radiatii Rontgen, dupa numele lui Wilhelm Conrad Rontgen. Acesta a descoperit aceste raze, pe care le-a numit X, deoarece erau necunoscute pana atunci. Tehnologia care foloseste raze X ii ajuta pe medici sa vada anumite organe din interiorul organismului uman. Aceste organe sunt observate foarte usor cu ajutorul razelor X. De asemenea, cu ajutorul raxelor X modificate se pot observa si plamanii, vasele de sange sau intestinele. Investigatiile cu raze X sunt usor de realizat si nedureroase. Razele X patrund in organism si sunt absorbite in cantitati diferite, in functie de densitatea organului prin care trec. Pe radiografiile cu raze, organele cu densitate mare, precum oasele, se vad intr-o nuanta de alb. Organele mai putin dense, precum plamanii, sunt reprezentate in nuante inchise. Grasimea si muschii au tonuri de gri. Cum au fost descoperite razele X Razele X au fost descoperite de Wilhelm Rontgen in 1895. Prima fotografie cu razele X infatiseaza mana sotie sale. In radiografie sunt sunt reprezentate oasele si verigheta. In aceea perioada, descoperirea lui Roentgen a creat senzatie. Oamenii foloseau razele X mai mult in scopuri artistice, decat medicale. Pentru descoperirea sa, Wilhelm Roentgen a primit premiul Nobel in anul 1901. De la descoperirea lor, razelel X au devenit un aliat de nadejde al medicilor are le folosesc ca instrument de diagnosticare. Pentru ce folosim razele X Tehnologia cu raze X este folosita pentru a examina anumite parti ale corpului. Razele X sunt folosite in special pentru radiografiera oaselor si dintilor. Fracturile, infectiile sau cariile se vad foarte clar in radiografiile cu raze X. Radiografiera incheieturilor poate arata si prezenta artritei, iar unele tipuri de raze X pot masura densitatea oaselor. De asemenea, razele X pot arata tumorile canceroase de la nivelul oaselor. Investigatiile cu raze X sunt folosite si pentru a detecta infectiile plamanilor. Afectiuni precum pneumonia, tuberculoza sau cancerul se pot vedea cu ajutorul unei radiografii. Mamografia este o investigatie speciala cu raze X care examineaza tesutul mamar. Afectiuni cardiace, precum marirea volumului inimii, pot fi detectate cu ajutorul investigatiilor cu raze X. Si afectiuni ale tractului digestiv pot fi detectate cu ajutorul razelor X. Efectele adverse ale razelor X

Razele X sunt din ce in ce mai folosite in medicina pentru diverse investigatii. In doze mari insa, aceste investigatii pot avea efecte nocive asupra organismului uman. Este indicat ca investigatiile cu raze X sa fie facute cat mai rar si doar atunci cand au fost epuizate celelalte tipuri de investigatie. Tinta preferata a razelor X este ADN-ul. Efectele pot apara in intervale diferite, de la cateva ore, pana la zile, saptamani sau chiar ani. Organismul uman suporta dozele mici de raze X, insa cantitatile mari produc grave deficiente celulare. Razele X produc radiatii care afecteaza pielea, ochii, sangele sau organele reproducatoare. Aceste raze pot produce mutatii genetice si favorizeaza aparitia cancerului. Cancerul apare de obicei in urma expunerii la cantitati mari de raze X. Expunerea la cantitati mari de raze X poate duce la tulburari de pigmentare, atrofie, scleroza cutanata, conjunctivita, cataracta, pierderea parului si diverse forme de cancer. Razele X au un efect negativ asupra femeilor insarcinate. Pot aparea deformari ale corpului fatului sau afectiuni grave care pot periclita viata copilului. Tipuri de investigatii cu raze X Radiografiile, tomografiile computerizate, mamografiile, urografiile sau fluoroscopiile sunt investigatii medicale care utilizeaza raze X. Radiografia este investigatia cea mai putin iradianta. Unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung in organism este millisievert (mSv). Doza maxima admisa de radiatii acumulate pe durata unui an nu trebuie sa depaseasca 20 mSv. Cantitatea de radiatii emise de o radiografie pulmonara este de 0,1-0,6 mSv. O radiografie dentara are o doza de radiatii de 0,02 mSv. Radioscopia echivaleaza cu zece radiografii pulmonare. In cazul mamografiei, doza de radiatii este de 1-2 mSv, iar in cazul unei densitometrii osoase doza este de 0,01-0,05 mSv. Cui sunt interzise investigatiile cu raze X Pe toata perioada sarcinii, femeile gravide nu trebuie expuse la radiatii. In caz contrar, dezvoltarea normala a fatului poate fi compromisa. Radiatiile duc la modificarea ADN-ului si la distrugerea celulelor. In urma radierii cu raze X creste riscul de avort spontan, de malformatii congenitale sau anomalii cerebrale, precum retard mintal. De asemenea, expunerea gravidei al raxe X poate duce la aparitia in copilarie a leucemiei sau a diverselor tipuri de cancer. Copiii si tinerii sunt alte categorii de pacineti care nu au voie sa se expuna radiatiilor X. Acestia se afla in perioada de crestere. Astfel, iradiatiile le pot influenta dezvoltarea. Glandele sensibile la radiatii precum glanda tiroida, glanda hipofiza, pituitara, gonadele, ovarele, globii oculari pot fi grav afectate. radiatiile X sunt radiatii electromagnetice, ce permite reprezentarea n 2D sau 3D a toracelui unui pacient, cu ajutorul unui fascicul de raze X. radiatiile X sunt radiatii electromagnetice, ce permite reprezentarea n 2D sau 3D a toracelui unui pacient, cu ajutorul unui fascicul de raze X. Natura radiatiilor X

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de penetrare indirect proportionala cu lungimea de unda. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat puterea de penetrare este mai mare. Razele mai lungi, apropiate de banda razelor ultraviolete sunt cunoscute sub denumirea de radiatii moi. Razele mai scurte , apropiate de radiatiile gama, se numesc raze x dure. Radiatiile X se produc cand electronii cu viteza mare lovesc un obiect material. O mare parte din energia electronilor se transforma in caldura iar restul se transforma in raze x, producand modificari in atomii tintei, ca rezultat al impactului. Radiatia emisa nu este monocromatica ci este compusa dintr-o gama larga de lungimi de unda. Primul tub care a produs raze X a fost conceput de fizicianul William Crookes. Cu un tub de sticla partial vidat, continand doi electrozi prin care trece curent electric. Ca rezultat al ionizarii, ionii pozitivi lovesc catodul si provoaca iesirea electronilor din catod. Acesti electroni, sub forma unui fascicul de raze catodice, bombardeaza peretii de sticla ai tubului si rezulta razele X. Acest tub produce numai raze X moi, cu energie scazuta. Un tub catodic imbunatatit, prin introducerea unui catod curbat pentru focalizarea fasciculului de electroni pe o tinta din metal greu, numita anod, produce raze X mai dure, cu lungimi de unda mai scurte si energie mai mare. Razele X produse, depind de presiunea gazului din tub. Urmatoarea imbunatatire a fost realizata de William David Coolidge in 1913 prin inventarea tubului de raze X cu catod incalzit. Tubul este vacuumat iar catodul emite electroni prin incalzire cu un curent electric auxiliar. Cauza emiterii electronilor nu este bombardarea cu ioni, ca in cazurile precedente. Accelerarea procesului de emitere a electronilor se face prin aplicarea unui current electric de inalta tensiune, prin tub. Cu cat creste voltajul, scade lungimea de unda a radiatiei. Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892 1962), laureat al Premiului Nobel, prin studiile sale a descoperit asa numitul effect Compton in anul 1922. Teoria sa demonstreaza ca lungimile de unda ale radiatiilor X si gama cresc atunci cand fotonii care le formeaza se ciocnesc de electroni. Fenomenul demonstreaza si natura corpusculara a razelor X. Proprietatile radiatiilor X Radiatiille X impresioneaza solutia fotografica, ca si lumina. Absorbtia radiatiilor depinde de densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica este mai mica, materialul este mai usor patruns de razele X. Cand corpul uman este expus la radiatiii X, oasele, cu greutate atomica mai mare decat carnea, absorb in mai mare masura radiatiile si apar umbre mai pronuntate pe film. Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri de radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile intunecate de pe film sunt cele mai usoare. Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi platinocianidul de bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea material, structura obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se numeste fluoroscopie.

Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care depinde de lungimea de unda. Capacitatea razelor X monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu energia lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei razelor X. Cand razele X trec printr-o camera de ionizare, se produce un curent electric proportional cu energia fasciculului incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele X pot fi vazute intr-un nor. Alte proprietati: difractia, efectul fotoelectric, efectul Compton si altele. Aplicatiile radiatiilor X Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina. Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au permis fizicienilor sa confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot fi identificate si structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu au structura cristalina, dar o structura moleculara regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica compusi chimici si se poate stabili marimea particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot identifica elementele chimice si izotopii lor. In afara de aplicatiile din fizica, chimie, mineralogie, metalurgie si biologie, razele X se utilizeaza si in industrie, pentru testarea nedestructiva a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si Caesium 137. De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite faze de productie si se elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea autenticitatii unor lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in tratamentul cancerului. Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner CAT sau CT) a fost inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield si a fost pus in aplicare pe scara larga dupa anul 1979. Razele X sunt radiatii electromagnetice ionizante, cu lungimi de unde mici, cuprinse ntre 0,1 si 100 .Descoperirea a fost realizata in anul 1895 de catre fizicianul german Wilhelm Conrad Rntgen, in timpul unor experimente.A bombardat un corp metalic cu electroni rapizi si a descoperit ca acestea emit radiatii foarte penetrante, radiatii pe care le-a denumit raze X.Acestea au fost numite mai trziu radiatii Roentgen sau Rntgen. Proprietatile Razelor X sunt urmatoarele : - n vid ele se propaga cu viteza luminii; -impresioneaza placile fotografice; -nu sunt deviate de campuri electrice si magnetice; -produc fluorescenta unor substante (emisie de lumina); Exemple de substante fluorescente: silicat de zinc, sulfura de cadmiu, sulfura de zinc, care emit lumina galben-verzuie. -sunt invizibile, adica spre deosebire de lumina, nu impresioneaza ochiul omului; -patrund cu usurinta prin unele substante opace pentru lumina, de exemplu prin corpul omenesc, lamele metalice cu densitate mica, hartie, lemn, sticla,dar sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor de patrundere depinde de masa atomica si grosimea substantei prin care trec. ionizeaza gazele prin care trec. Numarul de ioni produsi indica intensitatea radiatiilor. Pe aceasta proprietate se bazeaza functionarea detectoarelor de radiatii.

-au actiune fiziologica, distrugand celulele organice, fiind, n general, nocive pentru om. Pe aceasta proprietate se bazeaza folosirea lor n tratamentul tumorilor canceroase, pentru distrugerea tesuturilor bolnave. Principalele aplicatii ale radiatiilor X si in economie si viata sociala

Denumirea domeniului Iradierea tehnologica

Aplicatii

Analize macro si microstructurale Radiobiologie Radioterapie

Chimia radiatiilor Sterilizarea produselor medicale Tratarea pieilor si a textilelor Iradierea produselor alimentare Tratarea semiconductorilor Testarea materialor nucleare Radiografie (scopie) medicala Radiografie (scopie) industriala Difractie cu radiatii X Efectul radiatiilor ionizate asupra materiei vii Teleterapie Terapie intracavitara Terapie interstitiala Administrare interna Radioprotectie individuala Radioprotectie colectiva Supravegherea mediului ambiant Radioprotectia in caz de accident Radioprotectia spatiala

Doze administrate (Gy) 10106 104105 10105 10105 1102 102107 10-410-2 10-210-1 10-21 10-2106 1102

Principalele efecte economice si sociale

Materiale noi Materiale cu proprietati superioare Prelungirea duratei de conservare/utilizare Imbunatatirea structurii si compozitiei Verificarea fiabilitatii Radiodiagnostic Defectoscopie nedistructiva Determinarea structuri cristaline Determinarea mecanismului efectelor biologice Tratament anti-inflamator Tratament anti-tumoral

Radioprotectie

10-510-1 10-610-2 10-610-1 10-2102 10-510

Verificarea masurilor de radioprotectie Prevenirea imbolnavirii profesionale Eliminarea cauzelor urmarilor iradierii si contaminarii