amanismul

amanismul nu poate fi considerat o religie propriu-zis, fiind, mai degrab, un ansamblu de metode extatice i terapeutice care vizeaz comunicarea cu universul paralel, ezoteric, al spiritelor cu scopul de a obine ajutorul acestora n activitile omeneti. amanismul autentic a luat natere n Asia Central i Septentrional, iar termenul aman este de origine tunguz i nseamn vrjitor. Practicile amaniste sunt rspndite pe toate continentele i difer n funcie de zon. amanii au datoria de a menine un echilibru ntre lumea noastr i cea a spiritelor, acetia dezvoltnd numeroase modaliti de a intra n trans pentru a comunica eficient cu cellalt univers. amanismul asiatic este practicat de turci, mongoli i tunguizi-manciu, popoare de origine uralo-altaic. Dei s-a constatat c amanismul adevrat s-a format n Asia Central i Septentrional, cercettorii consider c aria acestei credine include Japonia, Coreea, Indochina i cele dou Americi. n Siberia, amanul motenete profesia de la tatl su i parcurge o iniiere complex. Iniial, cade prad bolilor psihice, apoi nva s comunice cu spiritele. n trans, el se folosete de anumite obiecte: toba furit din lemnul arborelui cosmic, tichia, costumul care-l apropie de spirite pe cel care-l imbrac. edinele amanice la arctici sunt mai intense dect cele din Siberia. Uneori, amanul este legat de un cort pe care spiritele l scutur cu putere. Ei vindec bolile prin tehnica ghicitului (qilaneq), prin variaia greutii unui obiect inut n mn cnd se adreseaz o ntrebare spiritului. n Coreea i Japonia, amanismul este practicat ndeobte de femei. Aceast pseudoreligie este ntlnit i n zonele din Tibet, China, India, Indonezia i Oceania. n America de Nord, puterile amanice se dobndesc n diferite moduri, cele mai obinuite fiind singurtatea i suferina. n cazul amanismului sud-american se folosesc substane halucinogene sau toxice (tutunul) i jucrele zornitoare pentru invocarea spiritelor. amanul se poate metamorfoza adesea n jaguar. amanismul este una dintre cele mai vechi practici din lume. Puterile amanice se dobndesc pe dou ci: fie prin motenire, fie printr-un ritual de iniiere.