Coperta de Emilia Boboia

Lkarna traia, singurateca, ntr-a padure de liliac. Era faarte batrna, desi ea nu stia asta trupul nu-i mai era de culaarea nestatornica a 'spumei de mare, ci parea mai mult ca zapada ningnd naaptea n bataia lunii. Insa avea achii limpezi, netulburati de abaseala, si se misca pre.cum umbrele alunecnd peste mare. Nu arata dtusi de putin ca un ,cal cu carn, cum snt adesea zugraviti unicamii; era mai mica, si avea co.pitele despicate, si n taate miscarile ei se simtea o. gratie straveche si salbateca, asa cum n-au avut niciodata caii, gratia din care capriaarele arata daar a asemuire timida, subtirateca, si pe care o. maimutaresc n dansurile lor tapii. Gtul i era prelung si zvelt, si de aceea capul parea mai mic dect era n realitate, iar caama i cadea pna apraape pe mijlo.cul spinarii, maale .ca puful de papadie si spumoasa ca un nar n destramare. Urechile le avea ascutite, si piciaarele subtiri, la glesne cu smacuri de blana alba; carn,ul cel lung de deasupra achilar i scnteia tremuratar ntr-a luminiscenta de scoica de mare, chiar si la cel mai adnc miez de naapte. Cu el amarse adinioara dragani, si vindecase un rege a carui plaga atravita nu vroia sa se nchida, si scuturase din pami castane coapte pentru puii de urs. Licarnele snt nemuritaare. E n firea Iar sa traiasca singuratece, de abicei n cte a padure unde e si un iaz de ajuns de limpede sa-si paata vedea rasfrngerea caci putin tat snt vanitaase, stiindu-se fapturile cele mai frumaase din lume, si pe lnga asta si vrajite. Se imperecheaza faarte rar, si nu exista lac mai fermecat pe fata pamntului dect cel n 'care s-a nascut un unicarn sau a Iko.rna. Ultima data cnd mai fusese pe acolo. o. alta faptura din neamul ei, feciaarele - cum erau cele care
5

mai veneau si acum s-o caute din cnd n cnd - o strigasera n alta limba; adevarul este nsa ,ca ea n-avea deloc idee de trecerea lunilor, si anilor, si veacurilar, nici chiar a anotimpurilor. In padurea ei era primavara vesnica, pentru ca traia ea acolo, si ziua ntreaga ratacea printre mestecenii uriasi, veghind fapturile ,care vietuiau prin iarba si prin desisuri, n cuiburi si prin pesteri, n vizuinile din pamnt sau prin vrfurile copacilor. Generatii dupa generatii, fapturile acestea, lupi si iepuri deopotriva, vnau, se iubeau, faceau pui - si mureausi cum lkarna nu facea nici unul din lucrurile acestea, nu obosea niciodata sa le priveasca. Intr-o zi s-a ntmplat ca doi barbati cu arcuri nalte au intrat ,calaJ:'in padure, la vnatoare de caprioare. Licarna i urmarea, miscndu-se att de usoara nct nici caii nu o simteau pe aproape. Vederea 'Oamenilor i strnea un simtamnt vechi, ciudat, lent, de tandrete si spaima. Pe ct i era cu putinta, nu-i lasa niciodata pe oameni s-o vada, nsa i placea sa-i priveasca trecnd calari prin fata sa si sa-i asculte vorbind ntre ei. - Nu mi-e deloc la ndemna n padurea asta, mOI1mai cel mai n vrsta dintre cei dai vnatori. Vietuitoarele care traiesc ntr-o padure unde e o lkorna nvata si ele cu vremea cte o vraja si mai ales vraja cum sa se faca nevazute. N-o sa gasim nimic de vnat pe aici. - Licornele, unicornii s-au dus demult, spuse celalalt. Adica, dac-or fi fost vreodata, cu adevarat. Asta nu-i dect o padure 'ca oricare alta. - Atunci, de ,ce pe aki nu cad niciodata frunzele, sau nu ninge? Iti spun eu, a mai ramas o licorna pe lume - si n-are de.ct ; din partea mea, cu att mai bine pentru ea, saraca, n singuratate a ei - dar ct mai traieste aici n padure, nici un vnator n-are sa gaseasca macar un soarece de cmp sa duca spre casa :Laoblnc. Nu-i nimic; sa mergem mai departe - o sa vezi tu pna la urma. Ma pricep si eu, ct de ct, cnd e vorba de :unicami. - Din carti, spuse celalalt. Numai din carti, si din povesti si Cntece. Dar de trei domnii de rege ncoace nu s~ mai auzit nici macar vorbindu-se de licorne - pe-aici sau pe oriunde n alta parte. Nu te pricepi nici tu la de-alde astea mai bine 'ca mine, ca si eu doar am citit tot aceleasi
6

carti, si am ascultat aceleasi basme, si nici eu nu pot sa spun c-as fi vazut vreuna. Primul vnator ramase tacut un timp; n vremea aceasta celalalt fluiera mohort printre dinti, numai pentru sine. Pe urma, primul spuse: - Strabuniea mea a vazut odata o li:corna. Imi tot povestea despre ea cnd eram mic. - Zau ? Si a prins-o cu un ,capastru de aur? - Nu. N-avea ea capastru de aur. Dar nici nu-ti trebuie asa ceva ea sa prinzi o li:corna; astea-s povesti. Trebuie numai sa fii cu inima curata. - Da, da. Cel mai tnar chicotea acum. Si atunci, ce-a facut? A umblat oal,are pe ea? Asa, fara sa, pe sub copaci, ,ca o nimfa de pe vremurile cnd lumea noastra era tnara si nevinovata ? - Strabunidi mele i era frica de jivinele astea mai mari, spuse primul vnator. N-a ncalecat, a stat doar nemiscata, si licorna a venit si si-a lasat capul n poala ei, si-a adormit linistita aca}o. Strabuni'oa mea nid nu s-a clintit pna nu s~ trezit. - Si cum era? Pliniu z'ee ca uni,cornii snt ca niste fiare salbatece - la trup ca un cal, cu capul de cerb, cu picioare de elefant, cu coada de urs ; au, dca, glasul adnc, rasunator, si un singur corn, negru, lung de doi coti. Si chinezii... - Strabunica-mea mi-a spus numai ca licorna mirosea frumos. Ea n-a putut niciodata sa sufere cum miros animalele, nici chiar pisiea, sau va,ea - si cu att mai putin rabda mira sul de salbataciune. Dar cum mirosea licorna, i-a pla,cut. O data, a si nceput sa plnga, asa, cum mi povestea despre ea. Sigur, era a femeie foarte batrna la vremea a'ceea, si plngea la tot ce-i aducea aminte de tineretile ei. - Hai sa facem cale ntoarsa, si sa cautam altceva de vnat, spuse deodata cel de al doilea vnator. Licorna se strecura ncetisor ntr-un tufis cnd ei si ntoarsera caii, si reveni pe urmele 1'01' doar dupa ce-i vazu ca se ndeparteaza bine. Barbatii calareau tacuti, dar cnd se apropiara de marginea padurii, cel de al doilea vnator ntreba cu glasul scazut:
7

_ Si de ce crezi c-au plecat de-aici ? Asta, daca crezi c-au existat, vreodata. _ Cine stie? Se schimba vremurile. Tu crezi ca vremurile noastre, de acuma, mai snt bune pentru licorne ? _ Nu, dar nu stiu zau daca cineva pna la noi s-a gndit vreodata ca vremurile n care traia el ar fi potrivite pentru licorne. Acuma, daca stau si ma gndesc, parca-mi aduc aminte c-am auzit si eu povesti de-astea - numai ca eram somnoros, de prea multa bautura, sau poate ma gndeam si eu la altceva. In sfrsit, sa lasam asta. Mai e destula lumina sa V'mamceva daca ne grabim. Haide. Iesira din padure, si mboldira caii n galop, si se ndepartara grabiti. Insa nainte de a se pie:I~den zare, primul vnator mai arunca o privire peste umar, si striga, ca si cum ar fi vazut-o pe licorna, oprita locului, colo, n umbra: - Rami unde esti, faptura sarmana. Lumea asta larga nu mai e pentru tine. Rami n padurea ta, tine-ti mai departe copacii mereu verzi, da-le viata lunga la la cei care-ti snt prieteni. Si fetelor tinere nu le mai da nici o atentie - tot n~u s~junga niciodata nimic mai de soi dect niste babe proaste. Si mult noroc. Licorna, nemiscata la marginea padurii, spuse cu voce tare: "Snt singura care mai exista din neamul unkornilor." Erau primele cuvinte pe care le spusese tare,chi,ar si numai pentru urechile ei, de mai bine de o suta de ani. Dar nu se poate, gndi. Pna atunci nu suferise la gndul ca ar fi ramas singura pe lume, sau ca nu vedea niciodata n preajma ei vreo alta licorna, caci stiuse dintotdeauna ca mai erau si altele asemenea ei pe lume, si unei licorne i ajunge att ca sa nu 'se simta nsingurata. "Dar as simti daca toate celelalte ar fi pierit cu adevarat. Nici eu n-as mai fi atunci aici. Nu li se poate ntmpla nimic lor, sa nu mi se ntmple si mie." Insa sunetul glasului ei o sperie, si dintr-o data se trezi fugind, 1nspaimntata. Aluneca pe potecile ntunecoase ale padurii, grabnica si stralucitoare, strabatnd luminisuri neasteptate, cu iarba nefiresc de luminoasa, cu umbrele adnci, simtind cum totul n jurul ei e viu -

ierburile care-i mngiau n fuga glesnele, sclipetele care-i tremurau nelinistite n fata, albastre si argintii, cnd vntul facea sa tremure frunzele. ,,0, dar eu n-as putea sa le parasesc niciodata, toate acestea, - nici chiar daca as fi singura licorna care a mai ramas pe lume. Asta, aici, e viata mea - stiu ,ce gust au toate aici n jur - stiu cum miros toate - cum snt toate - ce-as mai avea de cautat n lumea larga, ce-as mai gasi - dect tot ce am aici ?" Dar cnd n sfrsit se opri si ramase nemiscata, ascultnd ciorile si veveritele certndu-se undeva deasupra capului ei, ncepu sa se ntrebe. Dar daca au plecat, cu toatele, undeva departe, departe? Daca-s ascunse undeva, si ma asteapta si pe mine ? Din acea prima clipa de ndoiala nu-si mai gasi linistea ; din clipa cnd i trecuse prin minte c-ar fi putut sa-si paraseasca padurea, nu-si mai gasea nicaieri locul ; mereu si dorea sa fie altundeva. Tropaia n sus si n jos pe lnga iazul ei, nelinistita, nefericita. Caci licornele nu snt facute sa aleaga. Isi spunea - nu, pe urma - da, si iarasi - nu, zi si noapte, 'si pentru ntia data ncepu sa simta clipel'e trndu-i-se pe trup, ca niste viermi. "N-am sa plec. Daca aamenii n-au mai vazut unicorni de la o vreme, asta nu nseamna ca au pierit toti. Si chiar dac-ar fi adevarat, tot n-as plec-a.Aici e locul meu." Insa n cele din urma se destepta dintr-o data la miezul unei nopti calde, si spuse: "Da, acum." Porni n graba prin padure, ncerdnd sa nu mai simta atingerea pamntului sub copitele ei despicate. Vietuitoarele care se misca n ntuneric, bufnitele, vulpile si caprioarele, si ridicau capetele cnd trecea, nsa ea nu mai voia sa le arunce nici macar o privire. Trebuie sa plec ct mai repede de aici, se gndea, si sa ma ntorc ct am sa pot mai curnd. Poate nici n~e sa fie nevoie sa merg prea departe. Dar fie ca le gasesc pe celelalte, fie ca nu, am sa ma ntorc foarte curnd, ct mai curnd. In lumina lunii, drumul ,care pornea de la marginea padurii sclipea ca a apa; dar cnd pasi pe el, ndepartndu-se de ,copaci, simti cit era de aspru sub picioare, si ct de lung. Aproape ca-i venea sa se ntoarca din cale; nsa
~

trase adnc n piept aerul padurii, care i se mai agata de nari, si-l mai pastra apoi n ,gura, ca pe o floare, ct putu mai multa vreme. Drumul acesta lung nu se grabea nicaieri, si nu avea nici un capat. Trecea prin sate si orasele, peste sesuri si munti, prin tinuturi sterpe si pietroase, si peste pajistile care rasareau dintre stnci, dar nu s-ar fi spus ca ndragea vreun loc sau altul, si nu se odihnea nicaieri. O purta pe licorna tot mai departe, prinzndu-i .pkioarele ,ca naintarea fluxului, mereu nelinistind-o, nedndu-i pace sa se opreasca sau sa asculte adierile, asa cum fusese ea deprinsa pna atunci. Ochii i erau mereu necati n praf, .si coama i ajunsese .aspra si grea de noroaie. Cta vreme fusese n padurea ei, timpul i trecuse mereu .prin fata, acum nsa ea era cea care trecea prin timp n drumetia-i nesfrsita. Straiele colorate ale 'copacilor se primeneau mereu, vietuitoarele de pe lnga drum si mbracau blanurile grele, si apoi le lepadau iarasi; norii se trau sau alunecau grabiti dusi de vnturile schimbatoare - erau trandafirii sau de aur n bataia soarelui, ori livizi n furtuna. Oriunde ajungea, ea le cauta pe cele din neamul ei, nsa nu gasea nici urma de ele, si n nici unul din graiurile pe care le auzea vorbindu-se n drum nu mai existau ,cuvinte pentru fapturi de felul ei. Devreme, ntr,.,o dimineata, cnd tocmai se gndea sa se abata din drum ca sa doarma, vazu un om care~i sapa gradina. Desi stia bine 'ca ar fi trebuit sa se ascunda, ramase locului si-l privi cum lucreaza, pna Cnd el si ndrepta salele si o zari deodata. Era un barbat gras, si obrajii-i saItau la fiecare pas pe ,care-l facea spre ea. - Oho ! spuse. Ce frumoasa esti! Cnd l vazu ca-si scoate cingatoarea, i face un lat la capat si o porneste stngad si greoi spre ea, hcorna fu mai degraba ncntata dect speriata. Omul acesta stia asadar ce fel de faptura era ea, si [stia ,si 'ce se .cuvenea sa faca un om ca el : sa ,sape napi si sa fuga dupa 'ceva Icare stralucea si era n stare sa .alerge mai repede dect el. Se trase n laturi la prima lui ncer,care de a-si arunca latul catre ea, la fel de usoara, ca si cum numai suflul miscarii lui grabite ar fi mpins-o departe.
10

- Pe mine m-au vnat cu clopotei si stindarde, i spuse. Oamenii stiau ca singurul fel n ,care m-ar putea prinde 'era sa faca vnatoarea att de minunata, nct sa ma apropii si eu s-o vad. Si nici macar asa nu m-au prins niciodata. - Cred ca mi-a alunecat piciorul, spuse omul. Stai tu nitel, frumoaso! "N-am nteles niciodata", se gndea cu glas tare licorna, pe cind omul se ridica greoi de pe jos, "ce va nchipuiti voi c-ati putea sa faceti cu mine, dac-ar fi s-ajungeti sa ma prindeti vreodata." Omul fa,cu iarasi un salt, si ea i ,aluneca prin fata, usoara ca o pala de ploaie. "Cred ca nki voi nu stiti ce vreti", mai spuse. - Ha, usor, usor! Stai asa acuma. Fata asudata a omului era brazdata de murdarie, si de-abia mai apuca sa-si traga rasuflarea. Frumusico, gfi el. Ce frumusete de iapa. - Iapa? Licorna trmbita vorba cu o voce att de ascutita, nct omul se opri din fuga si-si lipi palmele de urechi. Iapa? ntreba ea. Eu, cal ? Drept asa ceva ma iei ? Asta vezi tu aici n fata ta ? - Calutule, gfia ,grasunul. Se sprijinise de gard si-si sterg'ea mereu fata. Am sa te ngrijesc, am sa te tesal; ai sa fii iapa ,cea mai frumoasa, sa ,se duca vestea. Se stradui sa-si mai arunce o data latul. Am sa te duc si la blci, spuse. Haide ncoace, calutule. - Cal, spuse licorna. Asta voiai sa prinzi. O iapa alba cu coama plina de scaieti. Si cnd omul se mai apropie iarasi, si petrecu 'cornul rprin latul cingatoarei, i-o smulse din mini si i-o azvrli peste drum ntr-un rasad de margarete. Cal - asta-s eu ? pufni ea. Ti..,arat eu, cal. O clipa omul fu foarte aproape de ea, si ochii ei mari privira ntr-ai lui, care erau mici, si obositi, ,si buimaci. Pe urma, ea se ntoarse si fugi n sus pe drum, alergnd att de repede nct cei care-apucara s-o zareasca exclamau: "Ia te uita, ce cal. Asta mai zic si eu ,cal!" Un batrn i spuse sfatos neveste-si : "Asta-i eal harap. Am fost '0 data pe o corabie pe care era un cal harap". De atunci licorna se feri sa mai treaca .prin asezari omenesti, chiar si noaptea; doar cnd ntr-adevar n-avea Cum sa le ocol'easca. Chiar si asa se mai gasira unii s-o
11

fugareasca, dar cautau ntatdeauna sa prinda a iapa alba ratacitoare, si niciodata cu evlavie si bucurie, cum s-ar fi cuvenit sa urmareasca o licorna. Veneau cu frnghii si plase si momeli de capatni de zahar, o fluiera,u sau a strigau pe tat felul de nume. Uneori ea ncetinea de ajuns de mult ca sa-i lase ,sa se apropie pe caii Iar, sa-i adulmece bine urma, si pe urma ramnea sa priveasca animalele speriate cum secabreaza si se smucesc, lund-a la fuga deodata, cu calaretii Iar ngraziti n spinare. Caii o re cunosteau ntatdeauna. "Cum se paate una ca asta ?" se minuna ea. "As ntelege ca oamenii sa fi uitat pur si simplu c-au existat vreodata unkarni, sau ca s-ar fi schimbat pna-ntr-atta nct sa-i urasca acuma, si sa caute sa-i ucida cnd i ntlnesc.' Dar sa nu-i vada, sa se uite la ei si sa vada altceva n loc... atunci cum se mai vad ntre ei ? Cum de mai vad 'copacii, sau casele, sau caii adevarati, sau cum si mai vad pna si copiii ?" Uneari se gndea: "Da,ca oamenii nu mai stiu nici la ce se uita cu achii Iar, s-ar mai putea sa fie nca unicorni pe lume, nestiuti, si mai bucurosi ca nu-i stie nimeni." Insa, dincalo de speranta si de orgaliul ei, stia bine ca aamenii se schimbasera, si lumea odata cu ei - pentru ca unicornii disparusera din lume. Si cu taate acestea mergea mai departe, pe drumul anevaios, desi cu fiecare zi care trecea darea tot mai mult sa nu fi ajuns niciadata sa-si fi parasit padurea. Pe urma, ntr-a dupa amiaza, un fluture se arata tremurator, purtat de-o adiere, si-i papasi n vrful carnului. Era tat numai catifea, cu trupul ntunecat acaperit de praf, cu pete aurii pe aripi, si subtire ca o petala de floare. Dansnd de-a lungul carnului, a saluta cu antenele ncrligate. "Eu snt un hainar si-un pierde-vara. Ce mai faci ?" Licorna rse atunci, pentru prima data de cnd parnise la drum. - Fluture, de ce-ai iesit afara pe a zi vntaasa ca asta? l ntreba. Ai sa racesti si-ai sa mari cu zile. - Maartea ia ce-ar vrea amul ,sa tina, spuse fluturele, si lasa ,ce-ar vrea omul sa piarda. Sufla tu vnt, sa-ti crape abrajii. Imi ncalzesc minile la facul vietii, si-mi iau
12

adihna din cele patru vnturi ale diminetii. Scnteia ca a fsie de lumina-de-bufnita pe cornul ei. - Tu stii ce snt eu, fluture? ntreba lkarna plina de speranta, si el i raspunse : - Stiu, te stiu. Esti o negustareasa de peste. Tu esti tatul pentru mine, esti raza mea de saare cu spulberari line, esti batrna, si-ncaruntita, si apasata de samn, ai fata nacrita, si trasa, si afticoasa. Tacu a clipa, fluturndu-si aripile n vnt, si adauga, numai asa, sa faca si el canversatie: Numele tau e-un clapot de aur, leganndu-se""n in1ma mea. Mi-as sfarma trupul n mici farme, sa-ti spun doar a data pe nume. - Spune-mi pe nume, atunci, l ruga licorna. Daca-mi stii numele, spune-l acum. - Spiridus, spiridus, raspunse cu vaiasie fluturele. Gacia! N-ai sa capeti nsemnele. Zvknea si sclipea pe carnul ei, cntnd. Nu mai vii acasa, Bill Bailey, nu mai vii acasa, unde nid el nu s-a mai ntors. Tad acuma, Winsacki, du-te si prinde steaua cazatoare. Trupul e nemiscator, dar sngele-i ratacitar, si asa mi-a fost norocul - au sa spuna prin tot locul. Ochii i sticleau stacajii n lucirea cornului licarnei. Ea suspina, si pomi mai departe, si putin nveselita, si dezamagita. Asa-ti trebuie, si spuse. Daca te-ai asteptat ca un fluture sa stie cu adevarat cine esti si cum te cheama. Tat ce stiu de-alde el snt cntece, si poezii, si ce se mai ntmpla sa le-ajunga la ureche. Au cele mai bune intentii, dar nu-s n stare sa-si duca nid un gnd la capat. Si de ce-ar face-a ? Mor att de tineri... Fluturele dansa prin aer prin fata achilor ei, cntnd. "Unu, dai, trei, la-la", pe cnd se rotea prin aer; si apoi murmurnd : "Nu, nu vreau, nu-i treaba mea, nsingurata-i calea mea. Si-nca, a, ce mai spun ,clipele trecnd, cu-ndaiala petrecnd. Si acum cu bucurie, sa ne strngem gndurile, bucuroase, furioase, daar eu sa le stapnesc, frumoase, si-au sa fie de vnzare, vreme de trei zile si de-o seara, la preturi de trg de vara. Te iubesc, te iubesc, a, si spaima, spaima, si piei, vrajitaareo, piei, lipsesti, adevar ti spun, nu ti-ai ales bine locul sa te ivesti, asa, schioapa de picioare, salcie, salcie, salcie plngataare." Vocea i suna cu clin13

chet n auzul Ucornei, 'ca niste bani de argint, ningnd unii peste altii. Merse astfel, mpreuna cu ea, pe masura ce amurgul cobora spre noapte, nsa cnd soarele aluneca de tot spre apus si cerul se umplu cu pesti trandafirii, zbura de pe cornul ei si ncepu sa-i danseze iarasi prin aer, n fata. "Acuma trebuie sa iau cortegiul spre apus", i spuse cuviincios. Asa cum se profila pe lumina norilor, aripile - vedea licorna - i erau catifelate, strabatute de vinisoare negre. - Rami cu bine, i spuse ea. Iti doresc sa mai auzi nca multe cntece, - era lucrul cel mai frumos pe ,care se gndea <Ca putea ura unui fluture. tnsa n loc s-o parai-l seasca, el zburatacea mai departe pe deasupra capului ei, si n aerul noptatec paru deodata mai putin vioi, si parca nfiorat. Hai, zboara, l ruga ea. E prea rece pentru tine la vremea asta pe-afara. Insa fluturele sovaia nca, ngnndu-si un cntec numai pentru sine. - Vin calare pe mndrii lor Icai,care le zice Macedonai, intona el cu gndul aiurea; si apoi, cu glas deodata foarte limpede: Licorna. Unicorn. Franceza veche - unicorne; latina - unicornis. Literalmente - cu un corn; unus, un si cornu, ,corn. Animal fabulos asemenea unui cal cu corn n frunte. Ha, dar eu snt bucatar vestit, si ,capitan ndracit, ,si matelot pe vasul Nancy numit. L-ati vazut cineva pe-aici pe Kelly ? Se falea voios prin aer, si cei dinti licurici clipeau n jurul lui, minunndu-se ,cu o ndoiala solemna. Licorna fu att de utmita si de fericita sa-si auda numele rostit n cele din urma cu glas tare, nct i trecu cu vederea cuvintele de la sfrsit despre cal. ,,0, asadar ma cunosti !" si suflul ei, cnd ,c;;i spuse ncntarea, l mpinse pe fluture pna la douazeci de picioare departare. Cnd el se ntoarse, sovaind, prin aer napoi, lkorna l ruga : - Fluture, da,ca stii cu adevarat cine snt, spune-mi daca ai mai vazut vreodata altele ca mine, spune-mi ncotro sa 'rna ndrept ca sa dau de ele. Unde s-au dus? "Fluture, fluture, sa m-ascund unde?" cnta el n lumina care murea ncet. "Nebunii cei dulci, nebunii mari, n curnd ai sa-i vezi 'cum rasar. O, Doamne, dac-as fi cu iubita mea-n brate, n culcus cu perna pe fata." Se mai
14

odihni nca o data pe cornul licornei, si ea l simtea cum tremura. - Te rog, i spuse. Tot ,ce-as vrea sa stiu e daca mai snt si alte licorne pe undeva prin lume. Fluture, spune-mi daca mai snt si altele ca mine, si am sa te ,cred; atunci, am sa ma ntorc n padurea mea, acasa. Am plecat de atta, atta vreme, si cnd am pornit la drum mi-am spus c-am sa ma ntol1cct mai curnd. - Departe, peste muntii din luna, ncepu fluturele, departe prin Valea de Umbra, sa calaresti, sa calaresti cu ndrazneala nebuna. Pe urma se <opri dintr-o data, si spuse cu glas ciudat: Nu, nu, asculta-ma, nu m-asculta, asculta-ma. Poti sa le gasesti, pe cele din neamul tau, daca ai curaj. Au trecut pe drumurile astea, de mult, de mult; si Taurul Stacojiu le-alerga din urma, de foarte de-aproape, si le-a acoperit urmele. De nimic sa nu te-nfricosezi, nici prea mult sa nu te-ncrezi. Aripile i mngiara iarasi ,crupa ficornei. - Taurul Stacojiu? ntreba ea. Ce-nseamna asta, un Taur Sta,cojiu ? Fluturele ncepu sa dnte : "Urmeaza-ma. Urmeaza-ma. Urmeaza-ma. Urmeaza-ma." Insa apoi si scutura agitat capul, si recita : - Luminatia sa taureasca are multa maretie, coarnele lui snt coarne de taur salbatec. Cu ele are sa-i mpinga pe oameni, pe toti, pna la capatul pamntului. Asculta, asculta, asculta repede. - Te ascult, striga licorna. Unde snt cele din neamul meu, si cine e Taurul Stacojiu ? Insa fluturele i se legana acum pe aproape de ureche, rznd. "Visez urt, <o, e urt, ca ma trasc greoi pe pamnt", c Cnta. "Cinii cei mici, Tray, Bianca, Suzana, latra la mine, puii de serpi ma suiera, si cersetorii se-ndreapta acum spre cetate. Si atunci, la urma, n cele din urma, napadesc scoicile." Inca o clipa i mai dansa prin amurg n fata; apoi se ndeparta tremurnd prin umbrele liliachii de la marginea drumului, cntnd cu un fel de sfidare: "Acuma, ntre noi doi, molie! Mna-n mna, mna-n-mna-n-mna ..." Ultima oara cnd l mai vazu licorna, mai era doar o pl15

pire marunta printre copaci, dar poate ca o nselasera ochii, caci noaptea ntreaga zvcnea de aripi. Cel putin m-a recunoscut, se gndi cu tristete. Tot nseamna ceva. Dar, si raspunse: Nu, nu nseamna chiar nimic, dect ca cineva a facut odata, de mult, un cntec despre licome, sau o poezie. nsa Taurul Stacojiu ... Ce-o fi vrut sa spuna cu vorbele astea? Vreun alt cntec, mi-nchipui. Merse ncet mai departe, si noaptea o nvaluia din toate partile. Cerul coborse, si era acum aproape pe de-a-ntregul negru, n afara de o singura pata de argint ngalbenit, pe unde trecea luna n spatele norilor desi. Licoma si cnta ncetisor un cntec, pe care-l auzise cntat demult de o rata n padurea ei :
..V:rabH..,ausa-mi sara-n botfori, pisid n botine, Pina s-ajung sa ma nuntesc iar cu tine; Pesti au sa iasa din mare - si scoki Tu n-ai sa temaiintor.ci.

Cuvintele nu le ntelegea, cntecul nsa o facea sa se gndeasca plina de nostalgie la padurea ei. Acum i venea sa creada ca n clipa cnd iesise din padure, la drum, auzise toamna cum ncepea sa scuture mestecenii. In cele din urma, se ntinse pe iarba rece si adormi. Licornele snt ce}e mai sperioase dintre salbataciuni, dar atunci cnd dorm, dorm adnc. Cu toate acestea, daca n-ar fi visat padurea ei, sigur e c-ar fi trezit-o zgomotul si scrtlitul rotilor care se apropiau prin noapte, desi rotile erau nfasurate n zdrente si clopoteii prinsi n clti. Insa ea era foarte departe, mai departe dect ar fi putut ajunge clinchetul clopoteilor, si nu se trezi. Erau noua carute, toate drapate n negru, fiecare trasa de cte un cal negru slabanog, si fiecare din ele desgolindu-si cercuri de scndura de-o parte si de alta, ca niste colti, cnd sufla vntul printre zdrentele ntunecate. Caruta din frunte era mnata de o batrna grasa, ndesata, si avea semne vopsite pe zdrentele coviltirului, spunnd cu litere mari: BABA FORTUNA - BILCIU-N MIEZ DE NOAPTE. Si dedesubt, cu litere mici: Fapturi ale noptii, redate luminii vietii.
16

Cnd prima caruta ajunse n dreptul locului unde era ntinsa licoma adormita, batrna trase deodata de haturi, oprindu-si mirtoaga neagra. Toate celelalte carute se oprira si ele, asteptnd tacute pe cnd batrna se lasa sa alunece la pamnt cu miscari de o gratie urcioasa. Trndu-se pna aproape de licorna, se apleca si o privi multa vreme ; apoi spuse : - Mda. Mda, uite ca inima asta uscata si batrna a mea mai are si ea o bucurie. Si eu care credeam ca nu mai exista nici una din ele. Vocea il lasa n vazduh o mireasma de miere si praf de pusca. Dac-ar sti el, mai spuse, si-si arata dintii ca niste pietricele cnd surse. Da' eu zic ca mai bine sa nu-i spun. Se ntoarse sa priveasca ndarat spre carute si pocni de doua ori din degete. Cei care tineau haturile n cea de a doua si treia caruta coborra si se apropiara de ea. Unul era scund si ntunecat la fata, cu chip mpietrit ca si ea ; celalalt era un barbat nalt, subtire, cu privirile visatoare dar nu nehotarte. Era nfasurat ntr-o mantie veche, neagra, si avea ochii verzi. - Tu ce vezi? l ntreba batrna pe cel scund. Rukh, ce vezi aici n iarba ? - Un cal mort, raspunse acesta. Nu, nu-i mort. Da-i-l manticorului, sau dragonului. Chicoti uscat si chicoteala-i suna ca niste chibrituri trosnind sa se aprinda. - Esti un prost, spuse Baba Fortuna. Apoi, catre celalalt : Ia sa te vedem si pe tine, vrajitorule, clar-vazatorule, taumaturgule? Ce vezi tu, cu vederea ta vrajitoreasca ? Rse mpreuna cu Rukh, cu hohot galagios si uscat, dar tacu atunci cnd vazu ca cel nalt sta nemiscat sa priveasca licorna. Raspunde-mi, saltimbancule ! mri, nsa barbatul cel nalt nu-si [ntoarse capul. Batrna i-l ntoarse ea atunci, ntinzndu-si mna ca o cange de crab sa-i suceasca barbia ntr-o parte. El si plec! ochii n fata privirii ei galbene. - Un cal, murmura. O iapa alba. Baba Fortuna l privi ndelung. - Si tu tot prost esti, magicianule, pufni ea n cele din urma, numai ca un prost mai mare dect Rukh, si mai primejdios. El minte doar din lacomie, dar tu minti si de
ra.

17

frica. Sau poate din prea multa blndete, ? Barbatul cel n,alt nu-i raspunse nimic, si Baba Fortuna nse doar pentru gmdurile ei. _ Foarte bine, spuse. E o iapa alba. Am nevoie de ea pentru bilciul asta al m-:u. T.ote goala cusca a n?rua.v _ Imi trebuie o frmghle, spuse Rukh. Vma sa se Intoarca pe calcie s-o porneasca napoi spre carute, dar batrna l opri. _ Singura frnghie care s-o lege pe asta, i spuse ea. ar fi funia cu care demult l-au legat zeii pe lupul Fenris. Aia de-atunci era mpletita din suflare de peste, scuipat de pasare, barba de femeie, mteunat de pisica, zgrciuri de urs, si din nca ceva. Stai ca mi-am adus aminte - radacina de munte. Si cum n-avem nici una din astea, si nici pitici care sa ne ... mpleteasca, 'o sa facem si noi ce putem o cu niste gratii de fier. Inti sa asez somnul peste ea, uite asa, si minile Babei Fortuna ncepura sa [nnoade n suvite aerul noptii n vreme ce mormaia din gtlej niste vorbe care sunau neplacut. ,In jurul licomei se lasa un miros de fulger cnd batrna si ncheie descntecul. - Acuma, n cusca cu ea, le spuse celor doi barbati. Are sa doarma pna la rasaritul soarelui, orict zgomot ati face - dect daca, prosti cum snteti, o s-o atingeti cu minile. Desfaceti cusca a noua si faceti-o la loc aici, de jur [mprejurul ei, numai ca, tineti minte! Mna care o atinge, ct de usor, pe coama, pe loc se preschimba-n copita de magar, asa cum si merita. Si iarasi l privi batjocoritoare pe barbatul cel nalt si subtire. Are sa-ti fie si mai greu dect pna acum sa-ti faci vrajitoriile tale de Doamneajuta, magicianule, adauga, stranutnd. La treaba acuma. Nu mai tine cine stie ct ntunericul. Cnd ea se departase de ajuns sa nu-i mai auda, alunecnd iarasi n umbra carutei ca si cum n-ar fi iesit de acolo dect sa masoare o clipa trecerea timpului, barbatul numit Rukh scuipa, si spuse plin de curiozitate: - Stau si ma minunez, ce-o mai fi rcind-o pe hoasca asta batrna. La urma urmei, ce daca-am atinge-o pe gloaba asta ? Magicianul i raspunse, cu glas att de linistit nct de abia-l auzeai:
18

- Atingerea minii omenesti ar trezi-o si din somnul cel mai adnc pe care diavolul nsusi l-ar lasa peste ea. Si Baba Fortuna nu-i diavol. - Ar vrea ea s-o credem noi diavol, rnji cel cu f.ata smolita. Copita de magar! Ha, ha! Insa si nfundase minile adnc n buzunare. Si de ce s-ar rupe vraja, adica? Nu-i dect o iapa alba si batrna. Dar magicianul se ndeparta ncet, pasind spre ultima dintre carutele cele negre. - Grabeste-te, i mai spuse peste umar. Acusi se face ziua. Le trebui tot restul noptii sa farme cea de a noua cusca, cu gratii, dusumea si acoperis cu tot, si apoi sa le aseze pe toate la locul lor n jurullicornei adormite. Rukh tocmai [ncerca usa sa se convinga daca-i bine zavorta, cnd copacii cenusii dinspre rasarit ncepura sa fiarba n lumina si licorna si deschise ochii. Cei doi se ndepartara grabiti, nsa magicianul mai arunca o privire n urma, la timp s-o vada pe licorna rididndu-se n picioare si privind cu ochii mari gratiile de fier, leganndu-si capul plecat, ca un cal alb, batrn.

II
La lwn1na zilei, oele noua caruye ale Blciului din Miez de Noapte pareau mai mici si deloc amenintatoare, ci doar subrede si sleampete, ca niste frunze uscate. Draperiile le pierisera acum, si erau mpodobite doar cu niste prapuri triste si negre, croite din paturi vechi, si cu panglici negre si ciuntite care zvcneau n vnt. Erau asezate ntr-un desen ciudat pe o miriste tepoasa: un grup de cinci custi nohiznd ntre ele un triunghi, si caruta Babei Fortuna iscndu-se ca un ciot strmb la mijloc. Doar caruta aceasta din urma si mai pastrase valul negru, ascunzndu-i ce-o fi fost nauntru. Baba Fortuna nu se vedea nicaieri.
19

2*

Barbatul numit Ru1cll conducea un grup cam saracacios de tarani, ducndu-i ncet de la o cusca la alta, povestindu-Ie posomort despre fiarele dinauntru. _ Asta de-aici e manticorul. Cap de om, trup de leu, coada de scorpion. Prins n miez de noapte, cnd mnca vrcolaci sa-i miroasa gura frumos. Fapturi ale noptii, aduse la'lumina vietii. Uite si dragonul. Scoate foc pe nari, cnd si cnd - mai ales la aia care-l mpung cu batul, asa sa stii, ma baiatule. Pe dinauntru, maruntaiele lui snt fierbinti ca iadul, da' pielea o are asa de nghetata ca te arde daca pui mna. Dragonul vorbeste saptesprezece limbi, da' toate stricat, si sufera si de podagra. Aicisa, satirul. Cucoanele mai la o parte. Asta poate sa ne dea bine de furca. Pe-asta l-am prins n mprejurari mai curioase, da' nu le povestim dect la domni, pe o taxa mica, dupa spectacol. Fapturi ale noptii. Oprit n picioare lnga cusca licornei, una dintre cele trei dinauntrul blciului, magicianul cel nalt urmarea cu privirea procesiunea celor care se perind au prin fata custilor din afara. Eu nici n-ar trebui sa fiu aici, i spuse licornei. Batrna m-a sfatuit sa ma tin ct mai departe de tine. Chicoti nveselit. Si-a cam batut ea joc de mine nca din ziua cnd am venit la Blciul asta al ei, dar si eu am facut-o sa nu se prea simta n largul ei toata vremea asta. Licorna aproape ca nici nu-l auzea. Se nvrtea fara ncetare prin cusca, si trupul tot i se crispa cnd se atingea de gratiile de fier care o nconjurau. Nici o faptura a noptilor - asa cum le cunosc oamenii - nu iubeste fierul rece, si chiar daca licorna ar fi putut totusi sa-i ndure prezenta, miasma ucigasa care se desprindea dintre gratii o facea sa-si simta oasele moi ca nisipul si sngele ca apa de ploaie. Iar gratiile custii ei erau fara ndoiala prinse ntr-o vraja, caci nu conteneau sa tot susoteasca rautacios ntre ele, cu soapte uscate, taioase ca niste ghiare. Lacatul greu chicotea si el, si se tinguia ca o maimuta turbata. - Spune-mi ce vezi, i vorbea acum magicianul, ntocmai asa cum l ntrebase si pe el Baba Fortuna. Uita-te bine la fapturile astea de basm, ca si tine, si spune-mi si mie ce vezi.
20

Glasul cenusiu al lui Rukh suna hodorogit prin aerul ofilit al dupa~miezii. - Strajerul de la poarta lumii infernale. Trei capete si piele sanatoasa, de vipera, dupa cum vedeti. Ultima data s-a mai vazut aici pe pamnt pe vremea lui Hercule, care l-a nsfacat si l-a tras n sus pe pamnt, la subsuoara. L-am mai momit o data la lumina zilei cu promisiuni c-o sa dea si el de o viata mai b1.lIla.Cerberul. Ia priviti la asti sase ochi rosii, mincinosi. S-ar putea sa mai dati ochii cu el odata, ntr-o zi. Si acuma, pe-aici, spre sarpele cel mare. Pe-aici. Licorna privea printre gratii la vietatea din cusca de alaturi. Facuse ochii mari si rotunzi de nencredere. - Dar asta nu-i dect un cine, sopti. E-un cine nenorocit, nemncat, cu un singur cap, si de-abia mai are blana pe el, saracul. Cum ar putea crede cineva ca-i Cerberul ? Ce, snt orbi cu totii ? - Mai uita-te o data, spuse magicianul. - Si satirul, continua licorna. Satirul asta-i o maimuta batrna cu un picior sucit. Dragonu-i un crocodil, si mai degraba ti-ar veni sa crezi c-o sa sufle pesti pe nari dect foc. Iar marele manticor e un leu - leu adevarat, dar nici el nu-i mai de spaima dect ceilalti. Nu mai nteleg nimic. - Dar n inelele trupului sau nchide lumea toata, mormaia nainte, monoton, Rukh. Si, nca o data, magicianul spuse: Mai uita-te odata. Si atunci, ca si cum i s-ar fi deprins ochii cu ntunericul, licorna ncepu sa desluseasca, n fiecare dintre custi, nca o faptura. Se iscau, uriase, pe deasupra trupurilor captive, fiecare prinsa de trupul nchis acolo : vise furtunatece nascute din cte un smbure de adevar. Astfel ca era acolo si un manticor - cu ochii nfometati, cu gura naclaita de spuma, urlnd, ncovoindu-si coada ucigatoare pe deasupra spinarii pna cnd spinul cu otrava i se baIanganea tocmai deasupra urechii - si un leu, marunt si nefiresc pe lnga cealalta jivina. Si totusi erau aceeasi creatura. Licorna si zvcni picioarele, cuprinsa de mirare. Tot astfel, si n celelalte custi. Dragonul de umbra si casca imensa gura si sufla un foc fara putere, ct sa-i faca pe privitori sa se traga napoi minunndu-se, iar paznicul
21

portilor iadului, cu blana de sarpe, zbiera blesteme si pustiiri ntreite nspre cei care-l nselasera, si satirul schiopata rnjind pna la gratiile custii si le facea fetelor tinere semn sa vina la placeri nemaipomenite, acolo chiar, n vazul lumii. Iar crocodilul, maimuta si Cinele cel jalnic, toti se risipeau n fata acestor fantasme minunate, pna cnd ei nsisi ajunsera sa fie doar umbre - chiar si pentru ochii nencrezatori ai licornei. - E o vrajitorie ciudata, spuse ea ncet. E aici un nteles mai adnc dect al vrajitoriei. Magicianul rse, si cu ncntare, si cu o mare usurare. - Bine spus, bine spus - ntr-adevar. stiam eu ca hoasca asta n-are sa te ameteasca si pe tine cu farmecele ei de doua parale. Vocea i se facu aspra si tainica. Acuma ea a facut cea de a treia greseala, spuse, si asta nseamna cel putin doua mai mult dect i se iarta unei saltimbance batrne si obosite, cum e ea. Se apropie vremea. - Se apropie VIiemea, le spunea Rukh privitorilor, ca si cum l-ar fi auzit. Ragnarok. Cnd vine ziua sa se pravaleasca zeii, sarpele cel mare are sa scuipe o pala de venin spre nsusi marele Thor, pna cnd si el are sa se rostogoleasca n hau, ca o musca otravita. Si asa, uite-l ca sta si-asteapta ziua Judecatii de Apoi, si viseaza cum are sa fie el atunci. S-ar putea sa fie chiar asa - eu nu stiu sa spun mai departe. Fapturi ale noptii, scoase la lumina vietii. Cusca se umpluse acum cu o fiinta serpeasca. Nu era acolo nici cap, nici coada de sarpe - doar un val de ntuneric, beteag, rostogolindu-se dintr-un colt ntr-altul, nemailasnd loc pentru altceva decit pentru gfitul lui urias. Doar ca licorna mai vedea, ncolacit ntr-un ungher, un sarpe boa mbalosat; gndindu-se ntunecat poate la Judecata pe care el nsusi ar fi vrut s-o rosteasca asupra Blciului de Miez de Noapte. In sa era mputinat si cetos, asemenea stafiei unui vierme n umbra Sarpelui. Unul dintre cei care cascau gura, cuprins de mirare, si ntinse degetul si-l ntreba pe Rukh : - Daca sarpele asta mare se ncolaceste n jurul lumii ntregi, asa cum zici, cum se face ca ai o bucata din el, chiar aicea, n carut.a ta ? Si daca el poate sa cutremure marea toata, numai Cnd se ntinde, ce-l opreste sa n-o ia
22

din loc de-aicisa, cu bkiul vostru cu tot n spinare, agatat acolo, de gtul lui ? Se auzira murmure de ncntare, si unii din cei care dadusera glas acum ncepura sa se traga ndarat, nfricosati. - Ce bine-mi pare ca m-ai ntrebat tocmai asta, prietene, spuse Rukh rnjindu-i n nas. Vezi ca se-ntmpla ca sarpele asta mare exista ntr-o alta ntindere, n ce e n jurul nostru, dect noi, ntr-o alta dimensiune. Asa ca, fireste, ar trebui sa fie nevazut, dar daca-I tragem aicea, n lumea noastra - asa cum a izbutit sa-I traga odata Thor ni se arata limpede ca fulgerul, care si el vine de undeva din alta parte, unde s-ar putea sa arate cu totul altfel. Si fireste ca s-ar putea sa se nfurie daca si-ar da seama ca o parte din rotogoalele astea din pntecele lui snt puse la vedere zi de zi, si duminica, la Blciul Babei Fortuna. Numai ca, vezi, nu stie. Are el altele 'cu oare sa-si bata capul dect ce se mai ntmpla cu buricul lui, si mergem si noi la noroc - ca si 'mneavoastra cu totii - si tragem nadejde ca ramne mai departe linistit, la locul lui. Rotunji, si ntinse rostindu-Ie, ultimele cuvinte, ca pe o bucata de aluat, iar ascultatorii rsera cu bagare de seama. - Dar astea-s numai farmece parelnice, spuse licorna. Ea nu e cu adevarat n stare sa creeze ceva. - Si nici sa schimbe ceva cu adevarat, adauga magicianul. Priceperea asta a ei, putintica asa cum e, sta numai n potriveli de aparente. Si chiar si atta lucru ar fi mai presus de puterile ei, daca n-ar fi curiozitatea pofticioasa a nenorocitilor astora, a prostilor, sa auda si ei cu urechile lor tocmai ce le vine mai usor sa creada. Nu poate sa faca unt din smntna, dar unui leu poate sa-i dea asemanarea manticorului, asta pentru ochii celor care vor cu tot dinadinsul sa vada un manticor acolo - ochii gata sa ia un manticor adevarat drept leu, balaurul drept soprla, sarpele asta mare drept cutremur de pamnt. Si o licorna n loc de o iapa alba. Licorna si opri rotocoalele ncete, deznadajduite prin cusca, caci acum bagase de seama pentru ntia data ca magicianul i ntelegea spusele. El i sunse; vazu atunci ca avea un chip nefiresc de tnar pentru un barbat n toata
23

firea - necutreierat de timp, nebntuit de suferinta sau de ntelepciune. - Eu te cunasc pe tine, spuse el. Gratiile custii sapte au ntre ele cu rautate. Rukh i mna pe spectatori catre custile dinlauntrul blciului. Licorna l ntreba pe barbatul cel nalt: - Tu cine esti ? - Mie mi se spune Schmendrick, magicianul, i raspunre. N-,ai de unde sa stii ceva despre mine. Licornei i statea pe limba sa-i explice ca, oricum, i-ar fi fost cu neputinta sa fi auzit despre vreun vrajitar sau altul, nsa ceva, si trist si curajos, n glasul lui, i stinse vorbele pe buze. Magicianul spuse : - Ii mai distrez si eu pe gura-casca astia cnd se strng la spectacol. Vraji marunte, scamatarii - flari preschimbate-n steaguri, steagurile-n pesti, taata vremea dndu-i cu gura, sa-i las sa creada c-as putea sa fac minunatii si mai adnci, numai daca-as vrea. Nu-i cine stie ce treaba, dar pe vremuri era si mai rau, si ntr-a zi am sa fac altceva mai bine. N-am ajuns eu la capatul puterilor. Dar sunetul glasului sau o facea pe licorna sa se simta ca si cum ar fi fast prinsa aici ca-ntr-o cursa, pe vecie, si atunci ncepu sa se roteasca iarasi n cusca, miscndu-se ncala si-ncaace, sa nu i se frnga inima de spaima ca are sa ramna captiva pentru tatdeauna. Rukh se aprise n fata unei custi unde era numai un paianjen mic, cafeniu, tesndu-si printre gratii o plasa subtirateca. - Arachnea din Lydia, le spunea oamenilar. Garantata ca cea mai de soi tesatoare din lumea-ntreaga - chiar si soarta care-a ajuns-o aici ne-a dovedeste. A avut ghinionul s-a ntreaca pe zeita Athena la un concurs de tesatorie. Dect ca Athenei nu i-a canvenit sa piarda, si-acuma Arachnea e un paianjen, care tese exclusiv pentru Blciul de Miez de Noapte al Babei Fartuna, asta prin ntelegere speciala. Fire de foc mpletite-n zapada, alta ca ea n-o sa se mai vada. Arachnea. Intinsa ca pe razbai, ntre gratiile custii, pnza era simpla de tot, si apraape fara culoare, daar din cnd n cnd tremurnd intr-un fior asemenea curcubeului, cnd se misca ntr-o parte paianjenul sa ndrepte vreun fir. Insa atragea achii privitorului, si chiar si pe cei ai licarnei, tn24

cala si-ncoace, mereu mai adnc, pna cnd ti se parea ca ametesti, si ti se rastagalesc privirile n jas spre marile hauri ale lumii, prin crapaturi negre, cascate fara remuscare n lume, dar care, paate, n-aveau sa se mai lateasca atta vreme ct pnza Arachneei tinea lumea laolalta. Licarna se scutura cu un suspin, si atunci n fata ochilar ei se ivi pnza cea adevarata. Era simpla de tat, si apraape fara culoare. - Asta nu e ca celelalte, spuse. - Nu, ncuviinta maracanas Schmendrick. Dar mCI nu-i vreun merit pentru Baba Fartuna n asta. Vezi tu, paianjenul crede. Vede toate mpletiturile astea, si crede ca-s urzeala lui. Credinta e ce da putere unor vraji ca astea ale Babii Fortuna. Pai, daca toata adunatura de prastanaci de aici nu s-ar mai minuna atta, n-ar mai ramne nimic din taate vrajitariile ei, dect cel mult scncetul paianjenului plingnd. Si nici nu l-ar auzi nimeni. Licoma nu mai vroia sa-si cabaare privirile n pnza paianjenului. Isi ntaarse ochii spre cusca cea mai apropiata, si deadata simti cum suflarea i se schimba ntr-un fior nghetat alunecndu-i prin tat trupul. Aco.la, cacotata pe o stinghie de stejar, era a faptura la trup ca o. pasare mare de branz, si cu fata ca o zgripturoaica, nclestata si moarta ca si ghiarele pe care si le ncrustare n lemn. Avea urechi ratunde, blanaase, ca de urs, nsa pe umerii-i salzasi si amestecndu-se n pumnalele lucitaare ale penajului cadea un par de culaarea darului de luna, des si tineresc, nconjurndu-i chipul omenesc plin de ura. Stidea, nsa daca a priveai mai mult simteai cum se stinge lumina pe cer. Zarind-a pe licarna scaase un sunet straniu, suierat si chicotit totodata. Licarna spuse linistita: - Asta este adevarata. E harpia Celaena. Chipul lui Schmendrick se facuse alb ca a fiertura de avaz. - Batrna a prins-o din ntmplare, sapti el, pe cind era adormita, cum s-a ntmplat si cu tine. Dar a fast de fapt un ghinian, si amndaua stiu. Vrajile Babei Fortuna snt tacmai de ajuns de puternice s-a tina aici pe fiara asta, dar nsasi prezenta ei i tat subtiaza farmecele, asa ca n
~5

curnd n-au sa mai aiba destula putere nici sa prajesti oua cu ele. N-ar fi trebuit sa se apuce de asa ceva, n-ar fi trebuit sa se-ncurce cu o harpie adevarata, sau cu o licorna adevarata. Adevarul i destrama ntotdeauna vrajile, dar ea tot nu se poate stapni sa si le ncerce mereu. De data asta nsa ... _ Sora cu curcubeul, fie c-o credeti voi, fie ca nu, l auzeau pe Rukh urlnd la privitorii nspaimntati. Numele ei nseamna "Intunecata", cea ale carei aripi ntuneca cerul naintea furtunii. Ea si cu cele doua surori ale ei aproape ca l-au facut sa moara de foame pe regele Phinaeus, ca-i tot smulgeau mncarea din fata si i-o scrnaveau pna s-apuce sa si-o mbuce. Insa fiii vntului de miaza-noapte le-au venit de hac; nu-i asa, frumoaso? Harpia nu scoase nici un sunet si Rukh rnji, glasul lui nsusi sunnd asemenea gratiilor unei custi. - Faptura asta s-a luptat cu noi mai tare dect toate celelalte la un loc pn-am prins-o, continua el. Era ca si cum ai fi ncercat sa stavilesti iadul ntreg numai c-un fir de par, dar puterile Babei Fortuna snt de ajuns de mari si pentru asta. Fapturi ale noptii scoase la lumina vietii. N-ai vrea o bucatica, mititico? - Prea putini din cei din multimea de privitori rsera. Ghiarele harpiei se nclestara pe craca ei pna cnd lemnul scnci. - Va trebui sa fii libera cnd o ajunge si ea sa-si cstige libertatea, spuse magicianul. Nu trebuie sa te prinda nchisa n cusca. - Nu ndraznesc sa ma ating de fierul asta, spuse licorna. As putea sa deschid lacatul cu cornul, dar n-ajung pna la el. Nu pot sa ies de aici. Tremura toata de sila n fata harpiei, nsa glasul i era linistit. Schmendrkk magicianul si ndrepta trupul si deveni mai nalt cu cteva degete dect ar fi crezut licorna ca ar fi fost cu putinta. - Nu te teme de nimic, ncepu el dndu-si aere. Cu tot felul asta al meu de a fi, asa tainic, eu am o inima simtitoare. Dar fu ntrerupt de apropierea lui Rukh si a celor care-l urmau, acum mai tacuti dect se aratasera cu cteva clipe mai nainte, cnd sporovaiau n fata manticorului.
26

Vrajitorul se retrase din fata lor, adaugnd doar ncet peste umar : Sa nu-ti fie frica. E Schmendrick cu tine. Sa nu-ncerci nimic pna nu-ti dau eu de stire! Vocea i pluti pna la licorna, att de slaba si de singurateca nct nici nu mai era sigura daca o auzise cu adevarat sau o simtise abia atingQnd-o, ca suflarea vntului. Se facea ntuneric. Lumea se oprise n fata custii ei, privind-o cu sfiala. Rukh spuse: "Li,coma", si se trase n laturi. Ea le auzi inimile batndu-le mai grabite n piepturi, lacrimile izvornd, si respiratia supta ndarat de pe buze, nsa nimeni nu spuse nici o vorba. Dupa suferinta, ratacirea, blndetea care li se lasasera pe chipuri, si dadu seama ca o recunoscusera, si primi nfometarea care li se citi deodata pe fete ca un prinos adus ei. Se gndi la strastrabunica vnatorului, si se ntreba ce putea sa nsemne sa ~mbatrnesti, si sa plngi. - Cele mai multe blciuri, vorbi Rukh dupa o vreme, s-ar termina cu asta; caci ce am mai putea arata dupa o licorna adevarata? Dar Blciul din Miez de Noapte al Babei Fortuna tot mai are o taina - un demon mai distrugator dect dragonul, mai monstruos dect manticorul, mai hidos dect harpia, mai univer,sal dect licorna. Isi flutura mna spre cea din urma ,caruta, si acolo valurile negre ncepura sa tremure ntredeschizndu-se, desi nu tragea nimeni de ele. Priviti-o! striga Rukh. Priviti-o pe EHi! !Inauntrulcustii era mai ntuneric dect n nserarea din jur si frigul se cutremura n spatele gratiilor, asemenea unei fiinte vii. Ceva se misca prin raceala de ghiata de acolo, si licorna o vazu pe EHi - o femeie batrna, osoasa, nvestmntata n zdrente; sta ghemuita n cusca leganndu-se pe calcie si ncalzindu-se la un foc care nu-i ardea n fata. Parea att de firava, nct ai fi zis ca apasarea ntunecimii are s-o striveasca, si att de neajutorata si de singura nct toti pri.vitorii ar fi trebuit sa se repeada cuprinsi de mila s-o elibereze. ,In schimb, nsa, ncepura sa se traga napoi tacuti, ca si cum Elli ar fi fost cea care sa se napusteasca spr,e ei. Dar ea nu-i lua n seama. Sedea n ntuneric, si-si ngna cu voce sparta un cntec numai
27

pentru ea, iar glasul i suna ca un ferastrau strabatnd trunchiul unui copac, si ca un copac gata sa se pravaleasca :
"Ce-i 'cules v,a creste iarasi, Mai traieste ce-i rapus, Ce-i fuoot va mai ramne Ce s-a dus, s-a dus."

Nu prea pare cine stie ce, nu ? ntreba Rukh. Dar nici un erou nu-i poate sta mpotriva, nici un zeu n-o poate dobon, nici o vraja n-o poate tine departe - sau ntre gratiile unei GUsti,caci ea nu e captiva noastra. Chiar si acuma cnd vi-o aratam aici se misca libera printre voi, va atinge, si va vorbeste. Caci EHi este Batrnetea. Frigul din cusca se ntinse afara catre Hcorna, si ori de cte ori o atingeau palele lui, ea simtea cum se nfioara si tremura. Se simtea ofilindu-se, pierzndu-se, si simtea frumusetea parasind-o cu fiecare suflare. Urtenia i zvcnea n coama, i apasa n jos capul, i jumulea coada, i usca trupul, i mnca blana si-i bntuia mintea cu aducerea aminte a ceea ce fusese odinioara. Undeva, aproape, harpia si scotea sunetul ascutit, nfometat, nsa licorna s-ar fi strns bucuroasa n umbra aripilor ei de bronz, sa se ascunda de acest demon din urma. Cntecul lui EHi i ferastruia mai departe inima :
"Ce-i nascut din mare seaca, Frumusetea a apus. Si ce dai iti arde palma Ce s-a dus, ,s-a dus."

Spectacolul se terminase. Privitorii se risipeau, nu cte unul, ci perechi, sau n grupuri mai mici ori mai mari, strainii agatndu-se de minile strainilor, privind adesea peste umar sa vada daca EHi nu se furiseaza pe urmele lor. Rukh mai striga plngator: - Nu mai vor domnii sa ntrzie putin, sa auda povestea satirului ? si arunca un chicot, acru, de rs, mpingndu-i n fuga lor nceata. Fapturi ale noptii, scoase la lumina vietii! Ei se straduiau sa razbata prin aerul deodata nabusitor, pe lnga cusca licornei, tot mai departe, rsul lui Rukh latrndu-le pe urme, mpingndu-i spre case, si EHi mai cntnd nca n spatele lor.
28

E totul o iluzie, si spuse licorna. Este o iluzie - si, cu greu, si nalta capul apasat de ngreunarea mortii, sa mai priveasca adnc n ntunericul celei din urma custi, si acolo vazu nu Batrnetea, ci pe nsasi Baba Fortuna, ntinzndu-se, pufnind si lasndu-se sa alunece la pamnt cu linistea ei nefireasca, straveohe. Si licorna stiu ca nu ajunsese cu adevarat muritoare si urta, dar nici nu se simtea iarasi frumoasa. Poate si asta este o iluzie, se gndi, obosita. - Mi-a placut, i spunea Baba Fortuna lui Rukh. Partea asta-mi place totdeauna. Cred ca, n adncul inimii, snt actrita. - Mai bine ai mai ,controla-o pe harpia aia blestemata, o ndemna Hukh. O simteam de data asta cum se desface din lanturi. Ca si cum as fi fost eu frnghia cu care e legata, si ea m-aI' fi desfacut la noduri. Se cutremura, coborndu-si vocea. Descotoroseste-te de ea, spuse ragusit. Pna nu ne destrama ea pe noi pe bolta cerului, ca pe niste nori sngerii. La asta se gndeste toata vremea. O simt cum sta si se gndeste la asta. - Taci din gura, pI1ostule! Glasul vrajitoarei se nversunase de spaima. Pot s-o destram eu pe ea n vnt, daca fuge, sau n zapada, sau n sapte sunete de muzica. Dar eu vreau s-o tin aici. Nici o alta vrajitoare pe lumea asta n-are o harpie captiva, si nici n-are sa existe vreuna sa aiba vreodata. As tine-o aici, sa stiu bine c-ar trebui s-o hranesc doar cu cte o bucatica din ficatul tau n fiecare zi. - Da ? Ce dragut din partea ta, spuse Rukh. Se trase mai departe de ea. Dar daca ea pofteste de fapt la ficatul tau ? ntreba. Ce te faci atunci ? - Tot pe-al tau il-as da sa-I mannce, raspunse Baba Fortuna. Nu si-ar da ea seama de deosebire. Harpiile nu stralucesc n desteptaciune. Singura n darul de luna, batrna aluneca de la o cusca la alta, zdranganind lacatele si mpungnd cu toiagul animalele ei fermecate, asa cum precupetele si ncearca pepenii la trg. Cnd ajunse la cusca harpiei, monstrul scoase un sunet 'ascutit ca o sulita si-si desfacu larg slava urcioasa a aripilor. O clipa licornei i se paru ca gratiile
29

cu stii ncep sa tremure si sa se prelinga asemenea ploii ; dar Baba Fortuna pocni doar o data din degetele ei ramuroase, si gratiile se facura la loc de fier, iar harpia se aseza iarasi pe craca ei, asteptnd. _ Nu nca, spuse vrajitoarea. Nu nca. Se priveau una pe alta <cuaceiasi ochi. Baba Fortuna spuse: Esti a mea. Chiar daca ma omori, tot a mea esti. Harpia ramase nemiscata, nsa un nor lunecator stinse luna. _ Nu nca, repeta Baba Fortuna, si se ntoarse apoi spre cusca licornei. Mda, mai spuse, cu vocea ei dulce, fumegoasa. Te-am cam speriat un pic, ce zici ? Rse, cu sunetul pe ,care-l fac serpii grabindu-se prin noroaie, si se trase si mai aproape. _ Ori ce-ar spune prietenul tau, magicianul, continua, tot s-ar zice ca-mi stapnesc si eu arta, ct de ct. Sa nseli o licorna, s~o faci sa se creada batmna si urta - pentru asa ceva tot ti trebuie ceva talent, zic eu. Si sa fie numai farmece de doua parale astea care o tin captiva pe ntunecata ? Nimeni pna la mine ... Licorna raspunse : _ Nu te mai lauda atta, batrno. Moartea ta e-acolo, n cusca ceea, si te aude. _ Da, spuse linistita Baba Fortuna. Dar eu cel putin o stiu unde e. Tu bati drumurile sa ti-o cauti pe-a ta. Rse iarasi. Si eu o stiu si pe-asta unde e. Dect ca, vezi ca ti-am crutat osteneala s-o mai gasesti, si-ar trebui sa-mi fii recunoscatoare. Uitnd cu totul unde se afla, licorna se apropie de gratiile custii. Ii ranira trupul, dar ea nu se dadu ndarat. _ Taurul Stacojiu, spuse. Unde-l gasesc pe Taurul Stacojiu? Baba Fortuna venise acum foarte Cliproapede cusca. - Taurul Stacojiu al regelui Haggard, murmura ea. Asadar, stii de Taur. Isi arata doi dintre dintii ei galbeni. Oricum, nu pune el mna pe tine, spuse. Tu-mi apartii mie. Licorna clatina din cap. - Nu te mai preface, i raspunse blnda. Da-i drumul harpiei, dt mai ai vreme; si da-mi si mie drumul. Tine-ti umbrele astea nenorocite, daca vrei cu tot dinadinsul, dar noua da-ne drumul.
30

Ochii statatori ai vrajitoarei suflara ca o flacara att de salbatec de luminoasa, nct un grup zdrentaros de molii de luna, iesite sa-si faca si ele de cap o noapte, zburatacira de-a dreptul n ei si se sleira fsind ntr-o cenusa zapadoasa. - Mai degraba m-as lasa de tot Blciul asta, mri ea. Sa oroocai asa prin vesnicie, sa trag dupa mine niste orori din astea prefacute, aranjate de mine - asta crezi tu ca a fost visul meu cnd eram tnara si rea ? Crezi tu ca mi-am ales vraj a asta saracacioasa, care se hraneste doar din prostia altora, pentru ca n-as fi stiut care e adevarata vrajitorie ? Fac nchipuiri cu cinii si maimutele pentru ca nu pot sa ating cu minile mele iarba, dar deosebirea o stiu foarte bine. Si acuma vii tu si-mi ceri sa renunt la vederea ta, la prezenti puterii tale? I-am spus lui Rukh ca mai degraba i-as taia lui n bucati ficatul pentru harpie, daca numai n felul asta as mai putea-o tine aici, si chiar asa as face. Si ca sa te am mai departe de tine, as fi gata sa-I iau pe prietenul asta al taUl Schmendrick, si sa-I... Se neca de furie ntr-un suvoi de vorbe fara noima, si n cele din urma si stinse glasul n tacere. - Pentru c-a venit vorba despre ficat, spuse licorna. Un farmec adevarat n-ai sa-I poti face niciodata trguindu-te cu ficatul altuia. Trebuie sa ti-l smulgi din tine chiar pe al tau, si sa nu te mai astepti sa-I mai vezi ndarat. Vrajitoarele adevarate stiu asta. Cteva fire de nisip fosnira uscat pe obrazul Babei Fortuna pe cnd o privea neclintita pe licorna. Asa plng vrajitoarele. Se ntoarse si se ndrepta grabita spre caruta ei, dar deodata se ntoarse iarasi spre licorna si-si rnji rnjetul bolovanos. - Dar de doua ori tot te-am pacalit; asta ramne, spuse. Ti-ai nchipuit vreo singura clipa ca gagautii aia te-ar fi recunoscut drept ceea ce esti, daca nu le-as fi dat dinainte o mna de ajutor? Nu, a trebuit sa-ti dau eu o nfatisare pe care sa poata s-o nteleaga si ei, si chiar si un corn pe care sa fie si ei n stare sa-I vada. In zilele noastre tot mai e nevoie de o vrajitorie i,eftina, de blci, sa-i faca pe oamenii din popor sa recunoasca o licorna adevarata. Ai
31

face mai bine sa rami aici, cu mine, si sa fii o licorna falsa, caci n toata lumea asta numai Taurul Stacojiu poate sa te cunoasca ce esti cu adevarat, cnd are sa dea ochii cu tine. Se facu nevazuta n caruta ei, si harpia lasa luna sa se arate iarasi.

III
Schmendrick se napoie putin nainte de ivirea zorilor, furisndu-.se printre custi, tacut ca firuil de apa. Doar harpia scoase un sunet cnd trecu pe dinaintea-i. - N-am putut sa scap mai devreme, i spuse ellicornei. Baba l-a pus pe Rukh sa ma pazeasca, si ala nu doarme aproape niciodata. Dar eu i-am spus o ghicitoare, si i trebuie ntotdeauna o noapte ntreaga sa dezlege o ghicitoare. Data viitoare am sa-i spun o gluma, si-atunci i dau de furca pentru o saptamna. Licorna era cenusie si nemiscata. - E-un farmec pus asupra mea, spuse. De ce nu mi-ai spus ? - Mi-am nchipuit ca stii, raspunse magidanul ncetisor. La urma urmei, chiar nu te-ai ntrebat cum s-a facut ca te-.au recunoscut? Pe urma surise, ceea ce-l facu sa para ceva mai batrn. Nu, binenteles ca nu. Nu ti-ar fi trecut niciodata prin minte sa te ntrebi una ca asta. - Pna acuma n-au mai fost niciodata puse farmece asupra mea, spuse licorna. O strabatu un fior prelung si adnc. N-a fost pna acuma lume n care eu sa nu fiu cunoscuta. - Stiu ntocmai ce simti, spuse Schmendrick din toata inima. Licorna l privi cu ochii ei ntunecati, nesfrsiti, si el surse nervos si-si privi minile. Rareori e luat omul drept ceea ce si e n realitate, spuse. Multe snt judecate gresit pe lume. Adevarul e nsa ca eu am stiut ca esti licorna de cum te-am vazut, de la nceput, si mai stiu si ca snt prietenul tau. Si totusi ma crezi un bufon, un pacatos, sau unul care de-abia asteapta sa te tradeze, si asta ar si trebui sa fiu, daca asa ma vezi tu. Vraja asupra ta e doar
32

o vraja, si se va risipI de ndata ce vei fi libera, dar farmecul sau eroarea pe care ai aruncat-o asupra mea, are S-o trebuiasca s-o port pentru totdeauna n ochii tai. Nu sntem ntotdeauna ce parem, si aproape nkiodata nu sntem ceea ce visam. Si cu toate acestea am citit, sau am auzit un cntec, spunnd ca licornele, pe dnd timpul era tnar, stiau sa faca deosebirea ntre fal,sa stralucire si cea adevarata, ntr'e rsul buzelor si focul inimii. Vocea sa calma crestea pe masura ce se lumina cerul, si o clipa licorna nu mai auzi nid geamatul gratiilor, nici sunetul nabusit, metalic al aripilor harpiei. - Cred ca esti prietenul meu, spuse ea. Ai sa ma ajuti? - Daca nici pe tine, atunci pe nimeni, raspunse magicianul. Tu esti ultima mea sansa. Una cite 'una, fiarele triste ale Blciului din Miez de Noapte se destept au din somn, gemnd, stranutnd, cutremurndu-se. Una visase stnci, si carabusi, si frunze fragede; alta ca se zbenguia prin ierburi nalte, calde; a treia - noroi si snge. Si una visase o mna care sa-i scarpine locul singuratec de dupa ureche. Numai harpia nu dormise, si acum sta privind cu ochii mari soarele, fara sa clipeasca. Schmendrick spuse: - Daca asta-si capata libertatea nti, sntem pierduti. Auzira glasul lui Rukh pe undeva pe aproape - glasul acesta parea totdeauna sa vina de undeva de aproape _ strignd: "Schmendrick! Hei, Schmendrick, am gasit! E-un samovar, nu-i asa ?" Magicianul ncepu sa se ndeparteze, furisndu-se. - La noapte, i murmura licornei. Mai ai ncredere n mine pna-n zori. Si disparu ntr-un pocnet si un fosnet de pnza, parnd, la fel ca si mai nainte, ca-si paraseste n urma o parte din sine. Rukh sosi schiopatnd n fata custii, o clipa mai trziu, cumpanit si solemn. Nevazuta n caruta ei, Baba Fortuna mormaia mai departe, numai pentru ea singura, cntecul lui Elli :
"Ce-a fost 'nalt ,cade-n ruina, Ce-a fost spus este nespus, Ce e drept nu stie nimeni _ Ce s-a dus, iS..,a dus."

3 - Ultima l1cornll

33

Curnd un alt grup de privitori se strnse alene sa vada blciul. Rukh i ndemna sa intre, strignd : "Fapturi ale noptii !" - ca un papagal de tinichea, iar Schmendrick se cocota n picioare pe o lada si ncepu sa faca scamatorii. Licorna l urmarea cu mult interes si cu o nesiguranta crescnda, nu fata de inima lui ci fata de arta vrajitoriei lui. Facea, de pilda, o scroafa ntreaga dintr-o ureche de porc ; preschimba o predica ntr-o piatra, un pahar de apa ntr-un pumn de apa, un cinci de pica ntr-un doisprezece de pica, si un iepure ntr-un pestisor auriu, care se neca nsa. De fiecare data cnd se iscau ncurcaturi, i arunca licornei o privire care spunea: "Da, dar tu stii ce-am facut, de fapt." O data preschimba un trandafir uscat ntr-o samnta. Licornei i placu mult partea aceasta, chiar daca 'se vadi mai trziu ca era o samnta de ridiche. Totul porni iarasi de la capat. Inca o data Rukh si conduse grupul de la una din povestile saracacioase ale Babei Fortuna la cealalta. Dragonul scoase flacari, cerberul urla de zor sa vina iadul sa-I scape, si satirul ispit'ea femeile pna le facea sa plnga. Oamenii priveau chiors si aratau cu degetul la smocurile de blana ga1buie ale manticorului si la ghimpele lui umflat; si stinsera glasurile gndindu-se la ce putea face marele sarpe; si se minunau de pnza noua a Arachneei, care era asemenea unei pnze de pescari cu lumina de luna picurndu-i prin ochiuri. Cu totii o credeau o plasa de paianjen adevarata, nsa paingul nsusi credea cu toata taria ca n ea se prinsese luna adevarata. De data asta, Rukh nu mai spuse povestea regelui Phinaeus si a argonautilor ; la drept vorbind, i grabi pe spectatori ct i statu n putinta prin fata harpiei, bolborosindu-i doar numele si ntelesul acestui nume. Harpia surse. Nimeni n-o vazu surznd n afara de licorna, si chiar si ea ar fi vrut sa se fi ntmplat sa priveasca n alta parte n clipa aceea. Cnd se oprira n fata custii ei, privind-o tacuti, cu ochii mari, licorna se gndi plina de amaraciune: Ce tristi snt ochii lor. Si, ma ntreb, cu ct mai tristi ar fi nca daca farmecul acesta care ma travesteste s-ar risipi si ar ramne sa caste ochii la o iapa alba, obisnuita? Vrajitoarea are dreptate - nimeni n-ar fi n stare sa ma recunoasca. Insa
34

atunci o VOceblnda, de fapt mai asemanatoare cu vocea lui Schmendrick tristi le snt ochii. magicianul, spuse nauntrul ei : Dar ce Si cnd Rukh ncepu sa tipe: "Ia priviti aici spaima cea de pe urma !", si draperiile negre alunecara la o parte s-o arate pe EHi, murmuratoare n frig si n ntuneric, licorna se simti napadita de aceeasi spaima deznadajduita ca are sa mbatrneasca ntocmai ca oamenii care ncepura sa se risipeasca, desi stia bine ca n cusca era doar Baba Fortuna. Se stie ea ca stie.gndi: Vrajitoarea asta stie mai multe dect Noaptea veni repede, poate si pentru ca o zori harpia. Soarele cazu prin norii murdari ca o piatra n mare si, tot ca o piatra, s-ar fi zis ca n-avea sa mai iasa niciodata de acolo ; nu era luna, si nici stele. Baba Fortuna trecu iarasi cu pasul ei lunecat sa faca ocolul custilor. Harpia ramase nemiscata la apropierea ei, si aceasta o facu pe batrna vreme. sa se opreasca locului si sa o priveasca lung, multa . "Nu nca", murmura ea n cele din urma, "nu nca", nsa acum glasul i era obosit si plin de ndoiala. O privi scurt pe licorna, cu ochii ca o zvcnire molateca, galbuie, n ntunericul unsuros. "Mda, nca o zi", Spuse cu un oftat critor, si se ndeparta iarasi. Dupa ce ea se facu nevazuta, n tot Bilciul nu se mai auzi nici un zgomot. Toate fiarele radormisera, n afara de paing - si acesta tesea, si n afara de harpie _ si aceasta astepta. Si toata vremea, noaptea se strngea n sine prind, pna Cnd lkornei i se parea ca va pocni deodata, deschizndu-se uri:asa, sfsiind prelrmg ,cerul, ca sa dea la iveala magicianul ? - Tot alte gratii, se gndi ea. Unde e In sfrsit, el veni strabatnd grabit tacerea, rotindu-se si dansnd ca o pisica n frig, mpleticindu-se prin umbre. Cnd ajunse la cusca licornei, facu o plecaciune plina de bucurie, si spuse mndru: "Schmendrick e alaturi de tine." Inbronzului. mai apropiata, licorna auzi nfiorarea ascutita a cusca cea - Cred ca avem foarte putina vreme, spuse ea. Poti cu adevarat sa ma scoti de-aici ?
3* 35

Barbatul surse, si chiar si degetele lui palide, solernne, se nveselira deodata. _ Ti-am spus ca vrajitoarea a facut trei greseli mari. Cnd te-a prins pe tine a facut-o pe cea de a treia, si cnd a prins-o pe harpie pe cea de a doua, pentru ca voi amndoua snteti adevarate, si Baba Fortuna nu poate sa va faca pe nici una din voi doua numai ale ei, tot asa cum n-ar putea face iarna cu nici macar o zi mai lunga. Dar atunci cnd m-a luat pe mine drept un simplu saltimbanc, asa CU!Ill e ea nsasi - atunci a fost prostia ei dinti, si fatala. Pentru ca si eu snt adevarat. Eu snt Schmendrick magicianul, ultimul dintre cei pecetluiti cu pecetea vrajitoriei, si snt mai batrn dect par. _ Unde-i celalalt? ntreba licorna. Schmendrick si tragea n sus mnecile mantiei. _ Nu-ti face griji cu Rukh. I-am spus o alta ghicitoare, una care nici n-are dezlegare. S-ar putea chiar sa nu se mai clinteasca din loc niciodata. Rosti trei cuvinte coltur oase si pocni o data din degete. Cusca disparu. Licorna se regasi n picioare ntr-un crng _ cu portocali si Iami, peri ,si rodii, migdali si salcmi, cu pamntul moale si primavaratec sub picioare, si cerul crescnd nalt asupra-i. Inima i se facuse usoara ca fumul, si-si strnse toata puterea pe care o avea n trup pentru un zvcnet urias n noaptea cea dulce. Dar lasa saltul sa i se risipeasca, nencercat, caci stia, chiar daca nu le vedea acum, ca gratiile erau mai departe n jurul ei. Era prea batrna ca sa nu stie asta. _ Iarta-ma, spuse Schmendrick, undeva n ntuneric. As fi vrut mult ca acesta sa fie farmecul care sa-ti redea libertatea. Acum cnta ceva nghetat si murmurator, si copacii cei stranii se risipira n vnt ca puful de papadie. _ Acesta-i un farmec mai sigur, spuse. Gratiile s-au uscat acum ca brnza nvechita, pe care pot s-o farmitez si s-o spulber, ulte asa. Pe urma scoase un icnet si-si zvcni repede minile ndarat. De pe fiecare din degetele lui pn~lungi picura snge. _ Trebuie sa fi folosit un accent gresit, spuse cu vocea sparta. Isi ascunse minile sub mantie, si ncerca sa-si faca vocea nepasatoare. Se ntmpla.
36

De data aceasta, urma o scrijelitura de vorbe aspre ca cremenea, si minile nsngerate ale lui Schmendrick plpira pe fondul ntunecat al noptii. Ceva cenusiu si cu rnjet pe fata, o faptura asemenea unui urs, nsa mai mare, o forma care chicotea noroioasa, se apropie schiopatnd, venind de niciunde, gata-gata sa sfarme cusca ntreaga ca pe o nuca si sa smulga cu ghiarele fsii din trupullicorneL Schmendrick i porunci sa se retraga napoi n noapte, dar faptura nu voia. Licorna se ascunse ntr-un colt si-si pleca ncet capul, nsa harpia se opinti ncetisor n cusca ei, sunndu-si trupul de bronz, si forma cea cenusie si ntoarse ceea ce trebuie sa-i fi fost capul .si o vazu. Scoase un sunet ncetosat, naclait de spaima, si disparu. Magicianul blestema n barba si se cutremura din toata fiinta. Spuse: - Am mai chemat unul ca astia o data, de mult. Si nici pe-acela n-m.n fost n stare sa-I tin n fru. Acuma ii sntem harpiei datori pentru vietile noastre, si s-ar putea ca pna rasare soarele sa vina sa-si ceara datoria napoi. Ramase o clipa tacut, framntndu-si degetele ranite, asteptnd-o pe licorna sa spuna ceva. Am sa mai ncerc o data, spuse n cele din urma. Sa mai ncerc o data ? Licornei i se parea ca mai vede nca noaptea fierbnd, acolo unde fusese forma cenusie. - Da, spuse. Schmendrick respira o data adnc, scuipa de trei ori, si spuse niste cuvinte asemenea unor clopote rasunnd de sub mare. Presara un pumn de pulbere peste locul unde scuipase, si surse triumfator cnd praful acela zvcni n sus ntr-un fulger verde, tacut si singuratec. Cnd lumina lui se stinse, mai spuse nca trei cuvinte. Erau ca zumzetul pe care-l fac albinele bzind n elarul de luna. Cusca ncepu deodata sa se faca mai mica. Licorna nu vazuse gratiile elintindu-se, nsa de fiecare data cnd Schmendrick spunea, "Ha, nu 1", ea avea tot mai putin loc. Acum nu se mai putea nici roti pe loc. Gratiile veneau una spre alta, nemiloase ca fluxul marii sau ca zorile, si aveau s-o sfirtece, sa-i mpresoare cu totul inima, sa o cuprinda, sa o tina captiva pentru vesnicie. Nu tipase
37

cnd faptura pe care o invocase Schmendrick se iscase rnjind sa se apropie de ea, nsa de data aceasta scoase un sunet. Era un scncet mic, de spaima, dar nu si de nfrngere. Schmendrick oprise n loc gratiile, desi ea n-avea sa stie niciodata cum izbutise. Nu auzise daca apucase sa rosteasca vreo formula magica; oricum, gratiile se oprira din alunecarea lor una ntr-alta cu o clipa nainte de a-i atinge trupul. Insa le simtea, pe fiecare, asemenea unei boare nghetate, mieunnd nfometa te. Dar nu izbutisera sa-i atinga trupul. Bratele magicianului cazura obosite. - Nu mai ndraznesc, spuse greoi. Data viitoare s-ar putea sa nu mai fiu n stare ... Glasul i se stinse napastuit, si ochii i erau la fel de nfrnti ca si minile. In ce ma priveste, vrajitoarea nu s-a nselat, mai spuse. - Mai ncearca o data, l ruga licorna. Tu esti prietenul meu. Mai ncearca. Insa Schmendrick, surznd amar, si pipaia buzunarele n cautarea unui obiect care clinchenea ncetisor. - Stiam c-am sa ajung la asta, murmura. Visasem c-are sa fie ,altminteri, dar, de fapt, stiam. Scoase un inel de pe care atrnau cteva chei ruginite. Tu meriti serviciile unui vrajitor mare, i spuse licornei, nsa mi-e teama c-are sa trebuiasca sa te multumesti si cu ajutorul unui nenorocit de hot de blci de mna a doua. Licornele nu stiu ce-i aceea nevoia, sau rusinea, sau ndoirala, sau datoria fata de altul - nsa muritorii, asa cum poate ca ai observat, se multumesc cu ce le cade n mna. Si Rukh nu se poate concentra dect asupra unui singur lucru deodata. Licorna si dadu deodata seama ca toate animalele c!!n Blciul Miezului de Noapte erau treze, fara sa scoata nici unul vreun sunet, nsa pndind-o, toate, pe 'a. tn cusca de alaturi harpia ncepu sa tropaie ncet, trecndu-si greutatea trupului de pe un picior pe altul. - Grabeste-te, spuse licorna. Grabeste-te. Schmendrick ncepuse sa ncerce o cheie la lacatul scrtitor al custii. La prima ncercare, care nu izbuti, lacatu1 ramase tacut, nsa atunci cnd ncerca o alta cheie,
38

tipa deodata cu glas mare: "Ho-ho, un magician! Ce mai magician !" Avea glasul Babei Fortuna. ,,0, face-te-ai albastru la fata!" mormai magicianul, nsa licorna l simtea cum se roseste. Invrti cheia, si lacatul se casca cu un ultim grohait de mpotrivire dispretuitoare. Schmendrick smuci larg n laturi usa si spuse cu glas scazut : - Haide jos de acolo, doamna. Esti libera. Licorna pasi usoara la pamnt, si Schmendrick magicianul se trase napoi, covrsit de mirare. - O, sopti el. Altfel era cnd stateau gratiile-ntre noi. Erai mai mica, si nu asa de ...0 ! O, Doamne! Ea era acum iarasi ,acasa, n padurea ei, care i se ridi,ca nnegrita, si umeda, si vestejita nainte-i, pentru ca o parasise de att de multa vreme. De unde v,a, de departe, o striga cineva, dar ea se rentorsese acasa, si ncalzea iarasi copa'cii cu c~gura trupului ei, si trezea din nou iarba la viata. Pe urma auzi glasul lui Rukh, si suna ca fundul unei luntre scrsnind peste pietrisul de pe tarm. - Gata, Schmendrick, ma dau batut. De ee e un corb asemenea unui cort sub care st.ai sa scrii ? Licorna pasi sub cortul cel mai ntunecos al umbrei din fata custii ei deschise, iar Rukh nu l mai vazu dect pe magician, n fata custii goale, care ,se micsora vaznd cu ochii. Mna i zvcni spre buzunar si iesi de acolo iarasi la lumina. Oho, hot nenorocit, de doua parale, spuse, rnjind nghetat ca un drug de fier. Uite-acusi vine ea sa te-nsire pe srma cu ghimpi, sa faca din tine colan pentru harpie. Si ndata ce spuse Fortuna. se ntoarse pe calcie si tsni spre caruta Babei acestea, - Fugi, spuse magicianul. El nsusi facu o saritura disperata, nebuneasca, ntr~adevar ca un zbor prin vazduh, si se pravali n spinarea lui Rukh, mbratisndu":i faptura ntunecoasa, asurzindu-l si orbindu-l cu bratele lui lungi. Se rostogolira la pamnt nclestati unul ntr-altul, si Schmendrick se ridica primul, tintuind la pamnt cu genunchii umerii lui Rukh. Srma cu ghimpi, icnea. Ma, ngramad1re de moloz, maidan nenorocit, pustietate. Am sa te-nec chiar n murdaria asta a ta scrboasa, pna-ti
39

ies .ochii din cap. Am sa fac din inima asta a ta un loc cu iarba hirsuta, si din tot ce iubesti tu mai mult am sa fac .o oaie. Am sa te prefac ntr-un poet ratat, si care mai si viseaza pe deasupra. Am sa pun ungh~ile de la degetele de la pidoare sa-ti creasca napoi n carne. Sa te-nveti minte sa te mai bagi n treburile mele. Rukh scutura din cap si se ridica n capul oaselor azvrlindu-l pe Schmendrick la trei coti departe de el. - Ce tot trancanesti acele? chiceti. Nu-i nimic de capul tau. Magicianul se straduia sa se ridice n picieare, dar Rukh l ;rasturna la loc dintr-un brnci, si se aseza calare pe el. Sa stii, mie nu mi-ai placut niciodata, i spuse, prietenos. ti dai aere si n fond esti un slabanog. Grele ca noaptea, minile i se unira pe gtul magicianului. Licorna nu vedea nimic din toate a'cestea. Era acum n fata celei mai departate custi, unde mria, si scheuna, si se tra pe burta manticerul. Atinse lacatul cu vrful cornului, si apoi fara sa mai priveasca n urma se ndrepta spre cusca dragenului. Unul dupa altul, i elibera pe toti - pe satir, pe Cerber, sarpele cel mare. Farmecele care i aparau pierira de cum si simtira libertatea, si ncepura sa salte, sa se trasca, sa alunece n noapte, fiecare regasindu-se deedata n faptura adevarata - leu, maimuta, sarpe, crocodil, cine nveselit. Nici unul nu-i multumi licernei si nici ea nu-i privi pe nici unul din ei cum se ndeparteaza. Numai paingul nu-i dadu nici o atentie cnd licorna l striga cu glas ncet din usa deschisa a custii. Arachneea era preocupata de o pnza, care - i se parea ei - era asemenea Caii Laptelui n clipa dnd s-ar fi scamosat deodata sa cada n ninsoare. Licorna i sopti: "Tesatoareo, libertatea-i mai buna, libertatea-i mai buna", nsa paianjenul se g;rabea la treaba lui fara sa-i raspunda, miscndu-se n sus si n jos pe razboiul de fier. Nu se opri nici o clipa, nici ohiar cnd licorna i striga: "E cu adevarat ceva de farmec, nsa nu e arta." Pnza cea noua se retea ncet jes pe gratii asemenea ninsorii. Atunci ncepu vntul. Scame de pnza de paianjen i se spulberara licornei n ochi, si pi,erira. Harpia ncepuse sa bata din aripi, chemndu-,<;>i uterile n trup, asa cum p un val, chircindu-se pe vine, atrage nisipurile si apele
40

cnd se rostog.oleste fesnind pe tarm. Luna, injectata de snge, sparse norii, si licor:na .o vazu atunci - toata de aur, umflata sa plesneasca, cu parul revarsat aprinzndu-i-se, si cu aripile-i reci, ncete, scuturnd din temelii cusca. Harpia rdea. !n umbra custii licornei, Rukh si Schmendrick se ridicasera n genunchi acum. Magidanul si nclestase minile de lantul cel greu cu cheile, si Rukh se freca la ochi si 'Clipea mereu. Chipurile le erau .oarbe de spaima cum se ntorsesera sa priveasca harpia care se trezise ; se sprijineau unul de altul n bataia vntului. Si vntul i izbea unul de altul, iar oasele le sunau dogit. Licorna ncepu sa paseasca spre cusca harpiei. Schmendrick magicianul, ,acum marunt si livid, si tot casca si nchidea gura spre ea, ,si ea ntelegea ca i striga ceva, desi nu auzea ce. "Are sa te omeare, are sa te omoare ! Fugi, nebuno ! Ct mai e nca n cusca! Te .omoara dac-o sceti de acolo!" nsa licorna nainta mereu, urmnd lumina pe care o iradia propriul ei corn, pna cnd se .opri n fata Intunecatei Celaeno. clipa, aripile nghetate ncremenira tacute n vazduh, ca niste nori, si ochii batrni si galbeni ai harpiei se cufundara n inima licornei, ,si o trasera nca mai aproape de ea. "Am sa te emor daca-mi dai libertatea", spuneau ochii acestia. "Da-mi drumul n libertate." Licoma si ,cobor 'capul pna cnd cornul atinse lacatul de la cusca harpiei. Usa nu zvcni sa se deschida, si nici gratiile de fier nu se topira n luminiscenta stelara. Insa harpia si ridica aripile, si cele patru laturi ale custii se naruira n'cet, ris1pindu-se, ca petalele unei flori mari trezindu-se noaptea. Si din aceasta ruina, harpia nflori, nspaimntatoare si libera, tipnd, si parul i se clatina ca o sabie. Luna se ofili si pieri n fuga. Licorna se auzi tipnd, nu de spaima, ci de uimire. ,,0, dar tu esti asemenea mie!" Se arunca plina de bucurie ntru ntmpinarea harpiei, oprita cu capul plecat, si cornul ei tsni deedata n bataia vntului rau iscat de acolo. Harpia si icni prima lovitura, n-o atinse, si zvcni apoi ntr-o parte, cu aripile zanganindu-i, si suflarea i era fierbinte si urt mirositoare. Ardea acum prin aer deasupra

41

capetelor lor, si licorna se vazu pe sine nsasi rasfrnta n pieptul de bronz al harpiei si simti ca monstrul si lua stralucirea din chiar trupul ei zvcnitor de jos. Isi dadura astfel un timp ocol, ca o stea dubla, si sub cerul naruit nu mai era nimic altceva adevarat dect cele doua fapturi ale 101'. Harpia rse de bucurie, si ochii i se facura de culoarea mierii. Si licorna stiu atunci ca avea sa ncerce s-o loveasca iarasi. Harpia si strnse aripile si se pravali ca o stea - nu peste licorna, <Ci incolo de ea, trecndu-i att de aproape d nct o singura pana de-a ei facu sa tsneasca snge din umarul licornei: ghiarele ei scnteietoare se ntindeau catre inima Babei Fortuna, care si ea si iscase unghiile ascutite, 'ca si cum ar fi vrut s-a primeasca pe harpie la snul ei. "N-ati fost singure!" urla vrajitoarea triumfatoare spre ele amndoua. "Singure n-ati fi fost n stare sa scapati niciodata! Ati fost ale mele !" Pe urma harpia o izbi, si vrajitoarea se frnse ca un vreasc uscat, naruindu-se. Harpiase chirci peste trupul ei ntunecos, ascunzndu-l vederii, si aripile ei de bronz se nrosira. Licorna si ntoarse fata de acolo. Foarte aproape, auzea vocea unui copil spunndu-i ca trebuie sa fuga, ca trebuie sa fuga de-acolo. Era magicianul. Ochii lui erau imensi si goi, iar chipul - care ntotdeauna fusese prea tnar - i se pravalise ntr-o uimire copilareasca atunci cnd l privi licorna. - Nu, spuse ea. Vino ,cu mine. Harpia scoase un sunet gros, de satisfactie, care-i muie genunchii magicianului. Insa licorna spuse iarasi: "Vino cu mine", si mpreuna se ndepartara ncet de Blciul Miezului de Noapte. Luna pierise, nsa atunci cnd magicianul o privi, licorna era ea nsasi luna, rece si alba si foarte batrna, luminndu-i calea catre salvare, sau poate catre nebunia din urma. Si el o urma, fara sa mai arunce nici o singura privire ndarat, nici chiar cnd auzi tropaitul si lunecarea unor picioare ngreunate, vuietul unor aripi de bronz si tipatul sugrumat al lui Rukh. - El a luat-o la fuga, spuse licorna. Nu trebuie sa fugi niciodata din fata unei fiinte nemuritoare. Ii atrage atentia. Vocea ei era blnda, si nemiloasa. Sa nu fugi, spuse. Paseste ncet, si prefa-te ca te gndesti la altceva.
42

Cnta un cntec, spune pe dinafara o poezie, fa-ti scamatoriile tale, numai ai grija sa mergi ncet, si atunci ea n-are sa te poata urma. Mergi ncet de tot, magicianule. Si astfel se ndepartara mpreuna, n noapte, pas cu pas, barbatul cel nalt nvestmntat n negru si faptura alba ncununata cu un singur corn. Magicianul se strecurase ct ndraznise mai aproape de lumina licornei, caci dincolo de cercul ei de lumina se furisau umbre nfometate, umbrele zgomotelor pe care le facea harpia pe cind nimicea putinul care mai ramasese de nimicit din Blciul Miezului de Noapte. Insa un alt sunet i mai urmari multa vreme dupa ce acestea toate se stinsesera; i urmarea nca, n lumina diminetii pe drumul strain - scncetul marunt, uscat al unui paing plngnd.

IV
Ca un copil nou-nascut, magicianul plnse multa vreme pna sa fie iarasi n stare sa vorbeasca deslusit. "Sarmana batrna", sopti n cele din urma. Licorna nu spuse nimic, si Schmendrick si ridica ochii si o privi n chip ciudat. Incepuse sa cada o ploaie cenusie de dimineata, si prin ea li'corna stralucea ca un delfin. - Nu, spuse ea, raspunznd privirilor lui. Eu nu . pot sa regret nimic niciodata. El ramase tacut, ghemuit la marginea drumului, n ploaie, strngndu-si mantia napadita de apa n jurul trupului, pna ajunse sa semene cu o umbrela neagra, frnta. Licorna astepta, simtindu-si zilele vietii cum i aluneca la picioare, odata 'Cuploaia. - Pot sa sufar pentru ceva, ncepu iarasi, cu blndete, dar nu-i acelasi lucru. Cnd Schmendrick si ridica iarasi ochii spre ea, izbutise sa-si strnga laolalta trasaturile fetei, dar chipul sau tot se mai lupta sa-i scape. - Si acum unde ai sa te duci? ntreba. Incotro te ndreptai cnd te-a prins ea ?
43

- Le cautam pe cele din neamul meu, spuse licarna. Tu nu le-ai vazut, magicianule ? Snt ne stapnite, si albe ca marea, cum snt si eu. Schmendrick clatina grav din 'cap. - N-am vazut niciodata o fiinta ca tine, niciodata treaz fiind. Se spunea ca ar mai fi ramas cteva licarne - asta cnd eram eu copil - nsa n-am ntlnit dect un singur am care sa fi vazut vreadata vreuna. Acum e sigur ca s-au dus cu toatele, doamna, taate n afara de tine. Pe unde mai mergi tu, si-ti asezi picioarele pe pamnt, strnesti un ecau pe unde-au fast ele odinioara. - Nu, spuse ea, pentru ca le-au vazut altii. Se bucura sa auda ca mai fusesera vazute licorne chiar de curnd, n capilaria magicianului. Spuse: Mi... povestit un a fluture despre Taurul Stacajiu, si vrajitoarea vorbea si ea despre regele Haggard. Asa ca ma duc acalo, oriunde-or fi ei, :sa vad daca stiu ei ceva. Tu nu stii sa-mi spui unde e regele Haggal~d? Chipul magicianului aproape ca-i scapase cu totul, nsa mai reusi sa-I prinda totusi si ncepu sa surda foarte ncet, ca si cum gura i-ar fi fast deodata prinsa n fiare. Izbuti s-o aseze la vreme n farma cuvenita, nsa era un surs prins n fiare. Pat sa-ti spun un poem, spuse el.
"Aoolo unde dealurile snt sterpe ca niste pumnale, Si unde mici frunza nici iarba de mult ,fi-au miscat, Unde inimile-s acI'lite <:a berea statuta, Haggard e regele, nsingumt."

veasca o tarina prjolita de foc 'sau de lacuste, sau de vnt: Pustiita ca inima lui Hagg'ard. Se mai spune si ,ca nu se vad lumini n castelul sau, si nici focuri n vatra, si ca-si trimite oamenii sa fure gaini, si cearsafuri, si turtele pe care le aseaza taranii pe pervazul ferestrelor. Si mai spune povestea ca ultima data cnd a mai rs regele Haggard ... Licorna batu din picior. Schmendrick spuse : - Ct despre Taurul Stacojiu, stiu ,chiar si mai putine dect am auzit, pentru ca am auzit prea multe povesti despre el si nici una nu se mpaca deloc cu cealalta. Taurul Stacajiu exista cu adevarat, Taurul Stacojiu este o fantasma, Taurul Stacojiu este nsusi Haggard cnd apune soarele. Taurul bntuia tara dinainte de sosirea lui Haggard, sau anavaliri .odata cu el, l scuteste de chemat de el. Il apara de venit si rascoale, sau a venit cheltuiala de a-si ridica singur armata. Il tine captiv n 'castelul lui. Este diavolul, oaruia Haggard i-a vndut sufletul lui nemuritor. Este lucrul pentru care, ca sa ajunga sa-I stapneasca, si-a vndut sufletul diavalului. Taurul i apartine lui Haggard. Haggard este posedat de Taur. Licorna simtea un fior de ncredere n sine cum i se raspndeste prin trup, pornind de la mijloc si Iargindu-se, asemenea unui cerc pe apa. In mintea ei cnta iarasi fluturele: "Au trecut pe drumurile acestea de mult, de mult, si Taurul Stacojiu le-alerga din urma, foarte de-aproape, si le-a acoperit urmele," Vedea siluete albe mpinse tot mai departe de vntul rasunator, si coarne galbui cutremurndu-se. - Eu ntr-acola ma duc, spuse. Magicianule, ti snt datoare un dar, pentru ca mi-ai redat libertatea. Ce ti-ai dori de la mine, nainte sa te parasesc? Ochii prelungi ai lui Schmendrick sticleau ca frunzele n saare. - Ia-ma cu tine. Ea se ndeparta, rece, zvcnindu-si trupul ca ntr-un dans, si nu-i raspunse. Magicianul spuse: - Ti-as putea fi de folos. Eu stiu drumul catre tara lui Haggard, si limbile care se vorbesc n tarile dintre lacul unde sntem si pna acola. Licorna parea ca se risi45

- Atunci am sa !stiu cnd ajung acolo, spuse ea, gndndu-se ca o lua peste picior. Stii cumva poezii si despre Taurul Stacojiu? - Despre el nu snt poezii, raspunse Schmendrick. Se ridicase n picioare, palid si surzator. Despre regele Haggard stiu numai ce-am auzit, spuse. Este un batrn, tepos ca vremea lui noiembrie trziu, care stapneste peste o tara pustie la marginea marii. Unii povestesc ca tara aceasta a fost .odinioara nverzita si blnda, nainte sa fi venit Haggard, nsa el a palit peste ea si tatul s-a .ofilit. E si acum o zicala printre tarani, cnd se .opresc sa pri44

peste dintr-a clipa ntr-alta n ceata lipiciaasa, si Schmendrick se grabi sa spuna ce mai avea de spus. Pe lnga asta, ntatdeauna caIatarii au avut de prafitat daca era cu ei si cte un vrajitar, chiar si licarnele. Adu-ti aminte ce se pavesteste despre marele vrajitar Nikas. Odata, ntr-a padure, a zarit un unicarn darmind cu capul n paala unei feciaare care chicatea viclean, n vreme ce trei vnatari se trageau aproape cu arcurile pregatite, sa-I amaare sa-i ia carnul. Nikasstia ca n~are dect a singura clipa sa ncerce sa faca ceva. Dintr-o singura varba si cu un singur semn din mna, l-,a preschimbat pe unicarn ntr-un barbat tnar, frumas, care s-a desteptat din samn, si cnd i-a vazut pe arcasii ncremeniti de uimire cum casca gura la el, s-a napustit asupTa Iar si i-a omart pe tati. Avea a sabie ntartacheata ca a flacara, si dupa ce i-a ucis, le-a ,calcat trupurile n piciaare. - Si fata? ntreba Hcarna. A amart-a si pe fata? - Nu, s-a casatarit cu ea. Spunea ca ea nu fusese dect un capil fara minte, care se ,certase 'cu ai ei, si ca n realitate n-avea nevaie de altceva dect de un barbat ca lumea. Cum si era el n dipa aceea, si cum a si ramas pentru tatdeauna, pentru ca nici chiar Nikas n-a mai reusit sa-i redea chipul dinti. A murit batrn si respectat de tati - pentru ca ar fi mirasit prea multe vialete, spun unii - nu se satura niciodata de vialete. Capii n-au avut. Pavestea aceasta se cuibari undeva n suflarea licarnei. - Magicianul de care spui tu nu i-a facut un bine, ci dimpotriva un mare rau, vorbi ea cu voce nceata. Ce groaznic ar fi daca toate din neamul meu ar fi fast preschimbate n fiinte amenesti de vrajitari din acestia, care-si tat nchipuie ca le fac vreun bine - sa ajunga surghiunite, prinse n case cazute prada flacarilar. Mai degraba as vrea sa ajung sa aflu ca Taurul Stacajiu le-a ucis pe taate. - Acala unde te duci tu acum, i raspunse Schmendrick, putini au sa-ti doreasca altceva dect raul, .si a inima prietenaasa - ari ct de prastanac ar fi ,cel caruia-'l bate n piept - ar putea sa-ti fie la f.el de binevenita ca
46

si a gura de apa ntr-o zi de arsita. Ia-ma cu tine - sa rdem, sa ne purtam norac unul altuia, sa trecem mpreuna prin ceea ce-i necunascut n fata naastra. Ia-ma cu tine. Pe cnd i varbea, plaaia ncepu sa se risipeasca, cerul se lumina treptat si iarba uda lucea ca nlauntrul unei scaici. Licarna privea nspre departari, cautnd prin valurile de ceata regesti un anume rege, si prin zapadaasa licarire a taur. umerii unuieastelelar si palatelor unul anume, cladit pe - Niciadata n-a mai calatarit cineva mpreuna cu mine, spuse, dar, la urma urmei, nici nu m-a mai nchis nimeni vreadata ntr-a cusca, si nici nu m-a mai luat vreadata cineva drept a iapa alba, nici nu m-a facut sa ma preschimb singura n ceea ce snt cu adevarat. S-ar parea ca s-au hatart multe sa mi se-ntmple pentru ntia data si, sigur, nu tavarasia ta ar fi cel mai ciudat -lucru din taate astea, si nidcel din urma. Asa ca, n-ai dect sa vii cu mine, daca tii, desi as fi vrut mai degraba sa-mi fi cerut alta rasplata. Schmendrick surse cu tristete: - M-am gndit si eu la asta. lsi privi degetele, si licarna vazu cicatricele ca niste semiluni acala unde-l muscasera gratiile. Dar tu nu mi-ai fi mplinit niciadata adevarata mea darinta. Iata, asta este, se gndi licarna, simtind cum i tremura sub piele prima nfiarare mpaienjenita a suferintei. Asa are sa fie mereu, sa mergi mpreuna cu un muritar, toata vremea. - Nu, i raspunse. Eu nu te pat preschimba n ceva ce nu esti cu adevarat, asa cum n-a izbutit s-a faca nici vrajitoarea. Nu te pat face un vrajitar adevarat. - Nici eu n-am crezut, spuse Schmendrick. Dar nu-i nimic. Nu te necaji pentru atta lucru. - Nu ma necajesc de asta, raspunse licorna. In acea prima zi a drumului Iar mai departe, un catafan albastrui cabar n zbor asupra-le, si spuse: "Ei, ia te uita ce mai minunatie", si flutura grabit din aripi
47

catre casa, sa-i povesteasca neveste-si despre ce vazuse. Ea sedea n cuib, cntndu-le puilor cu voce taraganata, mohorta:
"Paianjeni, ndaci, greieri prin roua, Limacsi pe sub roze, capuse dnd ploua, Lacuste sau me1ci, un ou de potirniche sau doua Toate din cioc sa vi le dam voua Noi vi le--aducem, voi dormiti 'cu folos; Sa zbori, nu-i chiar att de frumos."

zuse, ca nici n-ar fi ndraznit s-o mai vada, dar, oricum, tot i arse una cu ciocul. Era o femeie care se pricepea sa ia initiative n ohestiuni morale mai delieate. Licoma si magicianul mergeau nainte prin aerul primavaratec, strabatnd blndul Munte al Pisidi, cobornd acum ntr-o vale liliachie unde erau multi meri. Dincolo de aceasta vale unduiau niste dealuri nu prea nalte, greoaie si prietenoase ca niste Qi, care-si plecau ncet capetele s-o amusine, plini de uimire, pe licorna cnd trecea printre ele. Dupa acestea urmara culmile si, mai ncete ale verii, si podis urile coapte de soare peste care aerul plutea sticlos ca zaharulcandel. Impreuna, ea si Schmendrick trecura ruri prin vaduri, se catarara n sus si n jos pe maluri maracinoase si prin rpe, si ratacira prin paduri care i aminteau lkomei de locurile ei de acasa, desi pe aici tinuturile n-ar fi ajuns niciodata sa le semene cu adevarat celor de dincolo, caci acestea cunoscusera timpul. Dar si padurea mea a ajuns sa-I cunoasca, se gndea ea, nsa apoi si spuse ca asta n-avea importanta ca atunci cnd se va fi ntors, totul avea sa fie iarasi ca mai nainte. Noaptea, pe cnd Schmendrick dormea somnul unui magician nfometat cu picioarele ranite de drum ndelung, licoma ramnea treaza, ghemuita la pamnt, si asteptnd sa vada silueta uriasa a Taurului Stacojiu cum se napuste.ste asupra ei, Icobornd din luna. Uneori simtea ceva, si era sigura ca e mirosul lui - o duhoare ntunecoasa, vicleana, furisndu-se prin noapte, ntinzndu-se sa ajunga pna la ea. Atunci sarea n picioare cu un tipat nghetat, care arata ca este pregatita, si nu vedea dect doua-trei caprioare care o priveau de la o departare respectuoasa. Caprioarele le iubesc si le invidiaza pe li~ome. Si o data, un tap care...,sitraia a doua vara, mpins de la spate de niste prieteni chicotitori, veni aproape de tot de ea si-i mormai fara sa-si ridice capul s-o priveasca n ochi: "Esti foarte frumoasa. Esti ntocmai asa de frumoasa cum ne povesteau mamele noastre." Licorna l privi si ea, tacuta, stiind ca nu astepta nici un raspuns din partea ei. Ceilalti tapi rnjeau si susoteau:
49 4

Am vazut astazi o licoma, spuse cotofanul coborndu-se n cuib. _ Dar ceva de mncare n-ai vazut, bag de seama, i raspunse cu raceala nevasta-sa. Nu pot sa-i sufar pe barbatii astia care stiu sa vorbeasca cu gura goala. _ Dar, draga mea, gndeste-te! O licoma! Cotofanul tsi lasase la o parte nepasarea si topaia n sus si-n jos pe craca. N-am mai vazut din astea nca din ... _ N-ai mai vazut niciodata din astea, i raspunse ea. Stai acuma de vorba cu mine, nu uita. Stiu eu destul de bine ce~ai vazut tu n viata ta, si ce nu. Barbatul nu dadea atentie la ce-i spunea ea. - Era o faptura mai ciudata, mbracata n negru, cu ea, croncani el. UI'casera tocmai pe Muntele Pisicii. Ma ntreb daca nu cumva se ndreptau Ispre tara regelui Haggard. Isi lasase capul pe o parte, cu aerul de artist cu care stia ca o cucerise pe vremuri pe nevasta-sa. Ia-nchipuie-ti, ,ce mai surpriza, la vremea prnzului de dimineata pentru Haggard batrnul, se minuna el acum. Sa-i vina o licoma n vizita, ca si cum nid usturoi n-a mncat, nid gura nu-i miroase; toc-toc-toc, la usa. Ce n-as da sa vad si eu ... _ Mi-nchipui ca n-ati stat amndoi chiar toata ziua sa cascati gura la o licorna, l ntrerupse nevasta-sa clampanind tare din cioc. Cel putin ea, tin eu minte c-avea mai multa imaginatie cnd era vorba sa toarne la gogosi despre ce faceati n timpul vostru liber. lnainta spre el, si penele de pe gt ncepura sa i se zburleasca. - Dar, iubito, nid n-am mai vazut-o de... ncepu cotofanul, si nevasta-sa stia foarte bine ca n-o mai va4!l

"Da-i-nainte, da-i-nainte." Atunci tapul si nalta fruntea si striga plin de bucurie: "Dar eu stiu pe cineva 'care-i mai frumoasa dect tine !" Se roti pe copite si tsni de acolo, scaldat tot n lumina lunii, iar prietenii sai l urmara. Licorna se aseza iarasi, strngndu-si picioarele sub ea. Din cnd n cnd, n drumul lor, ajungeau la cte un sat, si acolo Schmendrick se prezenta drept un vrajitor ratacitor, gata oricnd, cum striga pe ulite, "sa va mpung nitel pentru un codru de pine, sa va necajesc, asa putin, sa va tulbur somnul ct de ct, ca pe urma plec eu mai departe." Putine erau satele n care nu era poftit sa-si gazduiasca frumoasa iapa alba n vreun grajd si sa petreaca noaptea cu ei si, nainte sa se duca la culcare copiii, dadea si el cte o reprezentatie n piata trgului, la lumina felinarelor. In realitate, nu ncerca niciodata vreo vraja mai ambitioasa dect sa faca papusile sa vorbeasca si sa preschimbe bucatile de sapun n zaharicale, si chiar si farmecele acestea nensemnate i scapau uneori printre degete. Insa copiii l iubeau, si parintii l mbiau cu bunatate cu de-ale gurii, iar serile de vara erau blnde si senine. Veacuri dupa aceea, li,coma avea sa-si mai aminteasca nca de mirosurile ciudate, ca de ciocolata, ale grajdurilor, si de umbra lui Schmendrick care dansa pe pereti, pe usi si pe hornuri n luminile plpitoare. Diminetile, si continuau drumul, si buzunarele lui Schmendrick erau pline de pine si brnza si portocale, iar licoma nainta ncet alaturi de el: era alba ca marea cnd trecea n bataia soarelui, verde ca marea cnd intra n ntunericul de sub copaci. Scamatoriile lui erau uitate nainte chiar ca el sa fi apucat sa se ndeparteze, insa iapa lui alba tulbura noptile multor sateni, si erau femei care se trezeau plngnd din visele despre ea. Intr-() seara se oprira ntr-un trg nstarit, rotofei, unde, chiar si cersetorii aveau gusa, iar soarecii se leganau pe picioare de grasi ce erau. Schmendrick fu de ndata poftit la masa de primar si de ctiva dintre sfetnicii sai mai rotunjori ; iar licorna, care ca de obicei nu fusese recunoscuta drept ce era cu adevarat, fu lasata n libertate pe o pajiste unde iarba crestea dulce ca laptele. Masa era ntinsa afara, n piata, pentru ca noaptea era calda si pri50

marului i placea sa se faleasca atunci cnd avea oaspeti de soi. A fost o cina fara seaman. La masa, Schmendrick istorisi ntmplari din viata lui de vraci ratacitor, umplnd golurile cu regi, si dragoni, si nobile doamne. Nu mintea, aseza doar ntmplarile ntr-un fel mai cuvenit, si astfel povestile lui pastrau un gust de adevar chiar si pentru siretii dregatori din sfatul primarului. Nu numai ei, ci si tot felul de oameni care treceau pe ulita se opreau sprijinindu--se n coate pe garduri, sa auda cum se fac farmecele care deschid toate lacatele, daca le spui cum trebuie. Si nu era nici unul care sa nu ramna impresionat privind cicatricele de pe degetele magicianului. - Suvenir de la ntlnirea mea cu o harpie, le explica linistit Schmendrick. Harpiile musca. - Si nu ti-a fost frica niciodata? se minuna cu vocea ntretaiata o fata tnara. Primarul ssi spre ea, nsa Schmendrick si aprinse o tigara si-i surse prin fum. - Frica si foamea ma tin mereu tnar, i raspunse. Privi n jur peste cercul de sfatuitori atipiti, amortiti, si, plin de ndrazneala i facu cu ochiul fetei. Primarul nu se supara. - E-adevarat, ofta, mngindu-si farfuria cu degetele ncrligate. Noi aici ducem o viata frumoasa, sau dac-am spune ca nu, ar nsemna ca nu stim ce vorbim. Ma gndesc si eu cteodata ca putina frica ne-ar prinde bine ne-ar mai ntari sufletele, ca sa zic asa. Din cauza asta sntem ntotdeauna bucurosi de strainii care sosesc cu povesti si cntece. Ne mai deschid si noua ochii... ne mai ndeamna sa privim si nlauntrul nostru ... Casca, si se ntinse, scotnd un sunet de multumire din gtlej. Unul dintre dregatorii lui spuse deodata: - Pe cuvntul meu, ia uitati-va pe pajistea aia! Capete ngreunate se ntoarsera pe gturi apasate de atipeala, si cu totii vazura vacile si oile si caii din sat mbulzindu-se la capatul pajistii, cu ochii tinta la iapa cea alba a magicianului, care pastea linistita iarba proaspata .. Nici unul din animale nu scotea vreun sunet. Chiar si porcii si gstele erau tacuti ca stafiile. O cioara croncani o singura data, undeva departe, si tipatul ei brazda cerul amurg it, ca o scnteie singurateca.
51 4*

- Sa te miri, nu alta, munnura primarul. Sa nu-ti vina sa crezi. - Da, nu-i asa? n cuviinta magicianul. Daca v-as spune numai unele din lucrurile de pret care mi s-au oferit 'in schimbul ei... - Partea cea mai interesanta, spuse dregatorul care vorbise primul, este ca s-'ar zice ca nici nu se sperie de ea. Au doar asa, o nfatisarea smerita, de parc-ar face o reverenta n fata ei. - Vad acolo, la ea, ceva - si voi ati uitat cum sa vedeti si voi acelasi lucru. Schmendrick si bause tainul de vin rosu, iar fata l sorbea cu ochii ei mai dulci dar mai putin adnci dect ai licornei. Isi trnti paharul pe masa si-i spuse primarului, care-l asculta surznd : Ea este o faptura mai de pret dect ati ndrazni voi sa va nchipuiti chiar n visele voastre. E un mit, o amintire, o-izvorre-a-<iorintei. O-jeluire-a-<iorintei. Daca v-ati mai aduce aminte vreodata, daca s-ar ntmpla vreodata sa va mai fie foame de ... Vorbele i se pierdura nsa ntr-o zbucnire ropotitoare de copite si n vuietul strnit de tipetele copiilor. Vreo duzina de calareti, nvestmntati n zdrentele toamnei, navalira n galop n piata, urlnd si hohotind, mprastiindu-i pe trgoveti ca pe niste bile ntr-un joc de copii. Se strnsera cu totii n sir si apoi tropaira zgomotos dnd ocol pietei, rastumnd tot ce le iesea n cale si zbierind laude nfumurate si chemari la lupta care nu se ndreptau catre nimeni anume. Unul din calareti se ridica n picioare pe scarile seii, si ncorda arcul si sageta cocosul de tabla care se rotea dupa vnt n vrful sagetii de pe turla bisericii ; un altul i smulse lui Schmendrick palaria din cap, si-o nfunda pe propria sa capatna, si tropai mai departe hohotind. Altii saltau pe seile lor copii nspaimntati, iar altii se multumeau cu burdufurile de vin si halcile de pine si carne de pe masa. Ochii le scnteiau salbateci pe fetele supte si tepoase, iar rsetele le rasunau ca tunetul tobelor. Primarul cel rotofei ramase nemiscat pna cnd prinse privirea celui care-i conducea pe calareti. Atunci si ridica o sprnceana; omul pocni din degete si de ndata caii 'incremenira locului, iar barbatii cei zdrentarosi se facura tacuti ca si vitele satului n fata licornei. Ii lasara binisor
52

pe copii la pamnt, si aproape cu totii dadura napoi burdufurile de vin smulse de pe masa. - Jack Jingly, daca esti bun, spuse linistit primarul. Conducatorul calaretilor descaleca si se apropie cu pasi nceti de masa unde se ospatau dregatorii si oaspetele lor. Era un barbat urias, nalt de peste doi metri, si cu fiecare pas scotea cte un sunet de zurgalai si de clopotei din pricina inelelor si clopoteilor si bratarilor cusute n vestmintele-i de piele peticita. - 'Seara, Luminatia Voastra, .spuse cu un chicotit ragusit. - Sa terminam cu treaba asta, vorbi primarul. Si nu-nteleg de ce nu puteti veni linistiti, calare, ca oamenii civilizati. - Pai, baietii n-au vrut sa faca nici un rau, 'Naltimea Voas', mormai uriasul fara sa-si piarda buna dispozitie. Stau pititi toata ziulica-n codru' verde, si mai simt si ei nevoia sa se ntinda putin, ca un fel de catarsa, cum ar veni. E, n sfrsit, sa trecem la treaba noastra, asa-i ? Oftnd, scoase de la bru o punga batucita bine si-o aseza n palma ntinsa a primarului. Uite-aici sa, 'Naltimea Voas', spuse Jack Jingly. N-o fi cine stie ce - da' mai mult _ n-avem da unde. Primarul deserta bancutele n palma, si le mpinse cu degetul lui cel gros, grohaind. - Te cred ca nu-i cine stie ce, se plnse. Nu-i nici macar ct s-a strns luna trecuta, si-aia a fost si ea ca vai de lume. Hoti de drumul mare snteti voi, prapaditilor ? - Vremuri grele, raspunse posomort Jack Jingly. Ce sntem noi de vina ca nici calatorii n-au gologani la ei, mai mult ca din el. noi ? OriCt ai stoarce napu' tot nu curge snge - Ba eu pot sa-I storc mai tare, spuse primarul. Se strimba fioros_acum si-si scutura pumnul pe sub nasul tlharului. Si daca te prind ca ma tragi pe sfoara, zbiera, daca-ti captusesti tu buzunarele pe spinarea mea, am sa te storc eu pe tine, prietene, am sa te storc pna nu-ti mai ramne dect uscatura de sub coaja, si te las sa te bata vntul unde-o sti el. Cara-te acuma, si spune-i asta si trentarosului aJuia de caJpetenie a voastra. Valea, taranoilor.
53

Pe cnd Jack Jingly se ntorcea bombanind pe calcie, Schmendrick si drese glasul si spuse sovaind : _ Palaria mi-ar mai trebui, daca nu te superi. Uriasul se holba la el cu ochi injectati ca de bivol, fara sa spuna nimic. _ Palaria mea, ceru Schmendrick cu voce mai ferma. Unul din oamenii matale mi-a luat palaria, si ar fi mai intelept din partea lui sa mi-o dea ndarat. _ Intelept, a ? grohai Jack Jingly n cele din urma. Si cine-ai fi, tu, rogu-te, asa de grozav ca sa stii ce-i ntelepciunea? Vinul mai tresalta nca in ochii lui Schmendrick. _ Eu snt Schmendrick, magicianul, si pot sa fiu un dusman de temut, declara el. Snt mai batrn dect par cnd te uiti la mine, si mai putin prietenos. Palaria mea. Jack Jingly l mai privi citeva clipe; pe urma se ndrepta spre calul lui, pasi pur si simplu peste el si se aseza n sa. Veni astfel calare spre masa, pna cnd ajunse la un fir de barba de Schmendrick, care statea acolo n picioare, asteptndu-l. _ Na, atunci, bubui glasul lui. Daca esti magician, fa si tu ceva mai vrajitore.ste. Fa-mi trandafiru' asta-al meu sa fie verde, umple-mi coburii cu zapada, sufla-mi barba sa se faca nevazuta. Mie, sau sa-mi arati ceva magie, sau, daca nu - calciele. Scoase un pumnal ruginit de la bru si-l legana prin aer tinndu-l de vrf, toata vremea asta suiernd rautacios. _ Magicianul e oaspetele meu, l avertiza primarul, nsa Schmendrick vorbi mai departe, plin de solemnitate: _ Foarte bine. De cap sa-ti fie. Incredintndu-se cu coada ochiului ca fata l privea cu gura cascata, el arata cu degetul spre ceata de momi care rnjeau n spatele sefului lor si spuse niste cuvinte care sunau din coada. De ndata, palaria lui neagra se smulse din degetele omului care o furase si pluti ncet prin aerul nserarii, tacuta ca o bufnita. Doua femei lesinara, si primarul se aseza deodata n jiltul lui. Tlharii tipara cu glasuri de copii. Palaria cea neagra pluti ncetisor de-a lungul pietei, pna ajunse la o troaca de adapat caii, unde se apleca si se strnse caus umpEndu-se cu apa. Apoi, invizibila aproape
54

prin umbra, se roti ncet prin aer, ntorcndu-se, dupa toate aparentele tintind catre capul nespalat al lui Jack Jingly. Acesta si-l acoperi cu amndoua minile, horcaind : "Nu, nu, oheam-o ndarat", si chiar si oamenii lui pufnira n asteptarea spectacolului care li se pregatea. Schmendrick surse triumfator si pocni din degete sa grabeasca palaria n zborul ei. Dar, pe cnd se apropia de seful tlharilor, zborul palariei ncepu sa-si schimbe directia, arcuindu-se, la nceput treptat, apoi tot mai hotart pe masura ce se apropia de masa dregatorilor. Primarul de-abia mai avu timp sa sara tn picioare nainte ca palaria sa secuibareasca alene pe capul lui. Schmendrick se feri ntr-o parte la vreme, dar vreo doi dregatori tot se alesera cu o burnita mproscata spre ei. In hohote de rs care cresteau si se stingeau dupa plac, Jack Jingly se apieca n sa si-l smulse cu iuteala de fulger pe Schmendrick magicianul, care nca mai ncerca sa-I stearga pe primar cu fata de masa. - N-as crede c-o sa-ti mai ceara sa repeti chestia asta, i zbiera uriasul la ureche. Mai bine sa vii cu noi. Il arunca pe Schmendrick cu fata n jos peste obEnc, si se ndeparta n galop, urmat de cohorta lui soioasa. Pufniturile, icniturile, hohotele lor mai dainuira prin piata multa vreme dupa ce ropotul copitelor se stinsese. O droaie de oameni se mbulzira n graba sa-I ntrebe pe primar daca sa-I urmareasca sau sa-I salveze pe magician, dar el si clatina capul murat, spunnd: - Nu cred c-ar mai fi nevoie. Daca oaspetele nostru e-ntr-adevar omul care pretinde el c-ar fi, atunci ar putea sa se descurce singur. Si daca nu-i - atunci un prapadit de sarlatan care s-a bucurat prin nselaciune de ospitalitatea noastra n-are nici un drept sa ne ceara noua ajutorul. Nu, nu, nu ne mai batem capul cu el. Firisoare de apa i alunecau n jos, pe falci, sa se uneasca apoi cu siroaiele de pe gt si cu suvoiul care-i napadise acum plastronul camasii, nsa el si ntoarse privirea placida 5pre pajistea unde iapa cea alba a magicianului licarea ncet prin ntuneric. Tropaia n sus si n jos de partea_ cealalta a gardului, fara sa faca nici un zgomot. Primarul spuse incet:
55

_ Cred ,c-ar fi bine s-avem noi grija de iapa prietenului nostm care s-a despartit tocmai de noi, din moment ce e limpede ca o pretuia att de mult. Trimise pe pajiste doi oameni cu porunca sa prinda iapa ntr-un lat si sa o nchida n ieslea cea mai bine pazita din grajdurile lui. nsa oamenii nici n-apucasera sa ajunga pna la portita care da n pajiste, cnd iapa cea alba sari peste gard si se pierdu n noapte ca o stea cazatoare. Cei doi ramasera locului o vreme, fara sa le pese de poruncile primarului care le cerea sa se ntoarca; si nici unul din ei nu mai spuse vreodata mai trziu, nici macar celuilalt, de ce ramasese astfel cu ochii pierduti, atta vreme, dupa iapa magicianului. nsa din cnd n cnd dupa aceea, se trezeau rzind, cu un fel de bucurie uimita chiar si n toiul cine stie carei mprejurari foarte grave, si astfel ajuns era sa fie socotiti niste pierde-vara, niste oameni cu gndul mereu aiurea.

v
ot ce-si mai aducea aminte mai trziu Schmendrick despre furtunoasa calarire cu tlharii era vntul, marginea seii, si rsul hohotitor al uriasului cu zurgalaii. Fusese dealtfel tot timpul prea preocupat de felul n care se sfrsise vrajitoria lui cu palaria ca sa mai bage n seama ce era n jur. Prea multe cuvinte n limba vulgara, si spunea ncercnd sa gaseasca explicatia. S-a dus dracului echilibrul. nsa apoi clatina din cap, ceea ce i era greu, data fiind pozitia n care se afla. Puterea magiei, ea stie ce trebuie si ce vrea sa faca, se gndea, hurducindu-se din tot trupul pe cnd calul traversa un pru rpos. Doar ca eu nu stiu niciodata ce stie ea. !n orice caz, nu 'stiu cnd ar trebui. I-as scrie o scrisoare duhului magiei, daca as sti unde se ascunde. Frunzisul si ramurisul i scrijeleau fata, si bufnitele i tipau n urechi. Caii ncetinira n trap, apoi la pas. Un glas nalt, tremurator, cnta n fata lor: "Stai si da parola !"
56

- La dracu' ! Iar o luam de la capat, mormai Jack Jingly. Se scarpina n cap scotnd un sunet ca de ferastrau, si ridica vocea si raspunse : Viata-i scurta, da-i plina de bucurie, aici n padurea cea verde; tovarasii toti, ca unul uniti, ntru victorie daruiti... - Libertate, il corecta glasul din fata. Intru libertate daruiti. E ritmul saltaret. - Multumesc. Intru libertate daruiti. Tovarasi uniti nu, asta am mai spus-o. Viata-i scurta, dar plina de bucurie, tovarasii uniti - nu, nu-i asa. Jack Jingly se scarpina iarasi n cap gemnd. Intru libertate daruiti - da' mai da-mi si tu o mna de ajutor, ce dracu' ! - Toti pentru unul, unul pentru toti, spuse glasul, ndatoritor. Gasesti singur restul? - Toti pentru unul, unul pentru toti - gata, am gasit! zbiera uriasul. Toti pentru unul, unul pentru toti, uniti rezistam, despartiti sntem morti. si mboldi calul si trecu mai departe. O sageata schelalai prin ntuneric, i ciupi o bucatica de carne din ureche, mpunse calul celui care-i mergea alaturi si se pierdu n noapte vjind ca un liliac. Tlharii se risipira la adapostul copacilor, si Jack Jingly aproape ca plnse de necaz : - Sari-ti-ar ochii, ti-am mai spus parola asta< !de zece ori ! Las' ca pun eu mna pe tine ! - Am schimbat parola n lipsa ta, Jack, se auzi glasul plantonului. Era prea grea ca s-o tii minte usor. - A, ati schimbat parola, asa? Jack Jingly se freca la urechea ranita cu o pulpana a mantiei lui Schmendrick. Si de unde era sa stiu eu, ma natafleata fara cap, fara mate, cu rnza scoasa ? - Nu te mai nfuria asa, Jack, l potoli plantonul. La urma u~melor, nici n-are vreo importanta daca stii sau nu parola noua, pentru ca e foarte simpla. Tipi si tu o data ca girafa. Capitanul s-a gndit chiar elIa asta. - Sa tip ca girafa! Uriasul njura att de murdar, nct pna si caii ncepura sa se framnte pe picioare stnjeniti. Ma, prostalaule, girafa nu tipa n nici un fel. Capitanul ar fi putut la fel de bine sa ne spuna sa facem ca pestele, sau ca fluturele.
57

_ stiu. Da' v~zi ca acum nimeni nu roai poate sa mai uite parola, nici chiar tu. Nu-i destept, capitanul ? _ Destept, foc, spuse Jack plin de mirare. Da' ia asculta aici, ce poate sa-I opreasca pe un poteras sau pe vreunul din oamenii regelui sa tip si ei ca girafa cnd le ceri tu parola ? _ Asa, vezi, chicoti multumit plantonul. Tocmai n asta sta desteptaciunea. Trebuie sa dai parola de trei ori. De doua ori lung, si o data scurt. J ack Jingly sedea tacut pe calul lui, frecndu-se la ureche. _ De doua ori lung, si o data scurt, ofta el curnd dupa aceea. Mda, la urma urmei nu-i chiar o prostie mai mare dect p vremea cnd n-aveam nici o parola, si punea sa-I omoare pe oricine raspundea cnd tip ai tu. De doua ori lung, si o data scurt - bine. Calari mai departe printre copaci si oamenii lui l urmara ncet. Glasuri murmurau undeva n fata lor, mohorte ca lZumzetul unor albine ce se stiu jefuite. Pe masura ce se apropiau, lui Sohmendrick i se parea ca distinge printre ele si vocea unei femei. Pe urma simti pe obraz caldura focului, si si ridica privirile. Se oprisera ntr-un mic luminis, unde alti zece sau doisprezece oameni sedeau n jurul focului, boscorodind sau certndu-se ntre ei. Mirosea a fasole arsa. Un barbat cu parul rosu, pistruiat tare, mbracat n niste zdrente mai acatarii dect ceilalti, facu citiva pasi n ntmpinarea lor. _ Si-asa, Jack! striga. Pe cine-aduci acolo: tovaras sau captiv? Si peste umar striga catre altcineva: Mai toarna niste apa n supa, iubito; avem oaspeti. _ Pai, nici eu nu stiu bine ce e, sovai Jack Jingly. Incepu sa spuna povestea cu palaria si primarul, nsa de-abia ajunsese la partea cnd se napusti sera urlnd n sat, ca fu ntrerupt de o femeie uscata ca un ghimpe, care-si facu loc mpingndu-se prin cercul de barbati strnsi n jurul lui si ncepu sa strige: Ba de loc, Cully ; supa si-asa nu-i dect un fel de naduseala, de lunga ce-i ! Avea fata osoasa, palida, cu ochi ca taciunele, acum aprinsi de mnie, si parul i era de culoarea ierburilor moarte.
58

- Si lunganu-asta, cine-o mai fi? ntreba, cercetndu-l pe Schmendrick ca si cum ar fi fost cine stie ce murdarie pe care-ar fi gasit-o agatata de talpa ncaltarii. Orasean nu-i. Nu-mi place deloc cum arata. Taie-i vruta. Voise sa spuna sau "burta" sau "mutra", si chiar si spusese aceste amndoua vorbe, nsa sunetul care iesise l strabatu pe Schmendrick prin sira spinarii ca un fir de iarba de mare. Aluneca din saua lui Jack Jingly si se opri n fata capeteniei tlharilor. - Eu snt Schmendrick magicianul, anunta, rotindu-si mantia cu amndoua minile pna cnd, de bine de rau, se nfoie nitel. Si tu esti ntr-adevar faimosul capitan Cully din padurea verde, cel mai ndraznet dintre cei ndrazneti si cel mai liber dintre cei liberi? Ctiva dintre tlhari pufnira, iar femeia scoase un geamat. - Stiam eu, spuse. Taie-l, Cully, scoate-i roatele sa le mannce ratele, pna cnd nu te duce el pe tine, cum a mai facut si ala dinainte. Insa capetenia se nclina cu mndrie, aratndu-si o insula de chelie pe crestet, si raspunse : - Acesta-s eu. Cine ma urmareste sa-mi taie capul are sa gaseasca n mine un dusman de spaima, dara cine ma cauta ca pe un prieten, are sa gaseasca un prieten de seama. Cum de-ai ajuns aici, domnul meu? - Am ajuns pe burta, raspunse Schmendrick, si fara voia mea, dar cu toate acestea cu prietenie. Desi frumoasa asta a matale se cam ndoieste ca spun drept, adauga, nclinndu-si capul catre femeia cea slaba, care scuipa pe pamnt n fata lui. Capitanul Cully rnji si-si petrecu cu prudenta bratul pe dupa umerii ascutiti ai femeii. - A, asa se poarta Molly Grue de obicei, explica el. Ea ma pazeste mai bine dect as putea sa ma pazesc singur. Eu snt un om generos, darnic; poate chiar n mai mare masura dect ar trebui - mna-ntinsa si punga deschisa pentru toti cei care fug de tiranie - asta-i deviza mea. E si firesc ca Molly sa ajunga banuitoare, suparacioasa, mbatrnita nainte de vreme, chiar si putin cam cicalitoare. Orict ar fi cineva de desavrsit, tot mai are si-un cusur, nu, Molly? Dar are inima buna, inima buna. Fe59

meia si scutura umerii de sub bratul lui, nsa capitanul nu-si mai ntoarse capul spre ea. Esti binevenit printre noi, seniorule vrajitor, i spuse lui Schmendrick. Trage-te aici lnga foc, si spune-ne povestea ta. Cum se vorbeste despre mine pe-acolo, prin partile voastre? Ce-ati mai auzit despre viteazul capitan Cully si despre ceata lui de oameni liberi ? Tine-aici o halca de carne. Schmendrick primi locul lnga foc, refuza cuviincios bucata de carne cam rece, si raspunse : _ Am auzit ca esti prietenul celor neajutorati si dusmanul celor puternici, si ca tu si oamenii tai duceti o viata plina de bucurii prin paduri, lund de la bogati si daruindu-le saracilor. stiu povestea cum tu si cu Jack Jingly v-ati spart capetele cu doage de butoaie mari si pe urma ati ajuns frati de cruce; si cum ai scapat-o pe Molly de la nuntirea cu bosorogul pe care i-l alesese taica~su. De fapt, Schmendrick nu auzise niciodata de capitanul Cully pna n seara aceea, nsa cunostea ndeajuns de bine legendele populare si mai cunostea si genul capitanului. Si, binenteles, risca el nca o remarca, mai e si povestea aia cu regele cel rau ... _ Haggard, blestem si pacoste pe capul lui! striga Cully. Da, da, nu-i om pe-aici prin partea locului care sa nu fi fost nedreptatit la vremea lui de porcul asta batrn de Haggard - gonit de pe pamnturile lui legiuite, lipsit de rangul si de averile lui, jupuit de tot ce-avea. Cu totii, astia, nu mai traiesc dect ca sa se razbune, asculta ce-ti spun eu, magicianule, si-ntr-o buna zi Haggard are sa trebuiasca sa plateasca toate socotelile ... Sumedenie de umbre trentaroase suierara de la locurile lor de pe lnga foc ntarindu-i spusele, nsa rsul lui Molly Grue se abatu peste ei ca o grindina, certndu-i, piscndu-le fetele. _ Poate c-o sa plateasca, de, i batjocori ea. Da' numai ca n-o sa plateasca nimic la o droaie de sarantoci ncrezuti ca astia. Castelul lui putrezeste pe picioare si se clatina din temelii pe zi ce trece, si oamenii lui au mbatrnit ca nici nu-si mai pot tine armurile n spinare, nsa dac-ar fi pe ce-o sa ndrazneasca vreodata capitanul Cully, Haggard asta are sa domneasca de-a pururi.
60

Schmendrick si ridica o sprnceana, si Cully se facu rosu ca ridichea la fata. - Trebuie sa ntelegi si tu, mormai el. Regele Haggard are pe lnga el Taurul asta ... - Ho, Taurul Stacojiu, Taurul Stacojiu! hohoti Molly. Sa-ti spun eu ceva, Cully, dupa toti anii astia pe care mi i-am pierdut prin padure pe-aici cu tine, am ajuns sa cred ca Taurul asta nu-i nimic altceva dect o scornire de-a ta, sa-ti ascunzi lasitatea. Daca mai aud o singura data povestea asta, ma duc eu singura si-l gasesc pe bosorogul de Haggard, si-ti arat eu atunci ct esti de ... - Destul! zbiera Cully. Nu de fata cu strainii! Se chinuia sa-si traga spada, si Molly si deschisese lars. bratele s-o primeasca rznd mai departe. In jurul focului mini unsuroase faceau sa sticleasca pumnalele, si arcurile pareau sa se ncordeze singure, nsa atunci Schmendrick si ridica si el glasul, ncercnd sa salveze vanitate a amenintata a lui Cully. Nu putea sa sufere scenele de familie. - In tara mea se cnta chiar o balada despre tine, ncepu el. Nu-mi aduc aminte bine cum vine ... Capitanul Cully se ntoarse spre el, rotindu-se pe calcie ca o pisica vnndu-si coada. - Care din ele? ntreba. - Nu stiu, raspunse Schmendrick luat pe nepregatite. Ce, snt mai multe? - Mai multe? Te cred! striga Cully, stralucind la fata si parnd deodata sa creasca n fata ochilor celuilalt, ca si cum si-ar fi purtat n pntece propria mndrie. Willie Gentle ! Willie Gentle ! Unde-o fi baiatu' ala? Un tinerel buburos, cu parul lung si soios, care avea n mna o lauta, nainta domol spre foc. Ia zi tu una din ispravile mele, pentru seniorul de-aici, i porunci capitanul Cully. Cnt-o pe-aia despre cum ai intrat tu n ceata mea. N-am mai auzit-o de martea trecuta. Menestrelul ofta, ciupi o coarda si ncepu sa cnte cu o voce tremurata, pitigaiata, de tenor :
,.Oho, capitanul Cully, cum venea el calare Dupa ce haituise cerbii regelui, n vesela vnatoare, Cnd pe cine vedea? Un tinerel palid la fata Cum i iesea inainte pe landa, prin ceata.
61

Ho, viteazule! Au corabiile toa'te ti s-au necat ? Sau de ce-ti frnge pieptul mereu un oftat? Au poate plngi dupa frumoasa inimii tale? Au ti-au luat piuitul cumva pe sub zale? Nu mi-au luat piuitul, ce-o mai fi fiind asta, Si mi-este ,chiar n largul meu Ln zalele astea. Dar plng si oftez dupa fI"umoasa inimii mele, Care-ai trei frati ai mei mi-au furat-o cu toate cele. Eu snt capitanul Cully din padurea cea verde, Si oamenii mei snt mai viteji chiar dect Daca-ti aduc iubita ndarat, neatinsa, curata, Ce-mi dai tu n schimb ca rasplata? Daca mi-o ,aduci pe iubita mea ndarat, Am sa-ti turtesc cu pumnii nasul asta urit. Dar ea avea la gt un smarald minunat Pe care, odata cu ea, ai trei frati l-au furat. Atunci capitanul spre cei trei ttlhari calarea, Spada sa prin vazduh tremura, stralucea. Fata tineti-vi-o sanatosi, smaraldul sa mi-l dadeti, Care dect o cOI'oana de riga e mai de pret."

ai putea

crede.

- Acuma vine partea cea mai frumoasa, i sopt' Cully lui Schmendrick. Se legana plin de ncintare pe vrful picioarelor, strngndu-se singur n brate.
"Atunci trei mantii se-nfoaie, trei sabii cu sopot Sint trase din teci, suierind ca ceaiul. n clocot. Pe crucea mea de voinic, spuse Cully nfuriindu-se Acuma v-ati sters pe bot si de smarald si de fata. Ii tmpunge cu spada, i mbolde~te, i tot bate, Ii goneste-ncoace si-ncolo ca pe niste oi capiate ..." deodata,

- Ca pe niste oi capiate, sufla Cully. S8lte. sa fredoneze, sa-nvrta prin aer trei parndu-le fan darile cu antebratele, toata tinura urmatoarele saptesprezece stante
62

Continua sa se sabii nevazute, vremea cit mai ale cintecului:

era ca dus pe alta lume de ncntare si nu mai lua deloc n seama batjocurile pe care le revarsa asupra-i Molly si nici nerabdarea oamenilor sai. Balada se termina n cele din urma si Schmendrick batu din palme cu toata seri 0zitatea si ct mai puternic, Iaudndu-1 pe Willie Gentle pentru tehnica minii drepte. - Asta-i ceea ce se cheama un pizzicato de din vale, raspunse menestrelul. I-ar fi explicat mai departe, dar Cully l ntrerupse spunnd: - Bravo Willie,. ai fost grozav; da' acuma cnta-le si pe-alelalte. Sunse radios catre Schmendrick, care na dajduia ca reusise sa-si compuna o expresie de surpriza placuta. Ti-am spus ca snt mai multe cntece despre mine. Snt treizeci si unu, ca sa fiu exact, desi nici unul n-a fost nca transcris n antologiile astea care se tot fac acum ... Ochii i se facura deodata mari si rotunzi, si-l prinse cu un gest impulsiv pe magician de umeri. Nu cumva ai fi matale unu' din astia care umbla sa strnga cntecele pentru carti de antologie? l ntreba. D-alde astia tot umbla sa strnga balade, asa am auzit, travestiti n oameni simpli. .. Schmendrick clatina din cap. - Nu snt, si-mi pare rau, ti spun drept. Capitanul oita si-si cobor bratele de pe umerii celuilalt. - Nu-i nimic. murmura. Mai trage omul nadejde, ntelegi, chiar si n vremurile noastre - ai vrea sa te vezi strns ntr-o carte, controlat, adnotat, cu versiuni si variante, poate chiar sa ti se puna la ndoiala autenticitatea ... ei, da; n sfrsit, nu-i nimic. Cnta si cntecele alelalte, Willie baiatule. Ai nevoie de exercitiu, ca, odata, ntr-o zj au sa vina sa te transcrie. Tlharii mormaira foindu-se si unii ncepura sa dea cu piciorul n pietrele de lnga foc. O voce ragusita se facu auzita din umbra unde i se ascundea posesorul: - Ce dracu', Willie, cinta-ne un cintec adevarat. Cnta-ne unu' despre Robin Hood. - Cine-i ala care-a zis asta? Spada lui Cully zvcni zanganind din teaca, iar el si ntoarse capul cercetator de
63

la unul la altul. Chipul i paru deodata palid si istovit ca o bucata stoarsa de lamie. - Eu am spus asta, zise Molly Grue, care de fapt nu vorbise. Oamenii s-au saturat de balade si de vitejiile tale, capitane draga. Chiar daca ti le-ai scris tu singur. Cully tresari si-i arunca o privire dintr-o parte lui Schmendrick. - Dar tot pot sa fie socotite cntece populare, nu-i asa, nvatatule? ntreba cu voce scazuta, nesigura. La urma urmelor ... - Dar eu nu snt un nvatat dintre aceia, spuse Schmendrick. Iti spun drept ca nu. - Adica, nu te poti ncrede n oamenii din popor sa lasi pe mna lor chestii de-astea importante, epice. Astia le-ncurca pe toate. Un tlhar mai vrstnic, nfasurat n vestminte de catifea uzata, pasi nainte, dintre ceilalti. - Capitane, daca e vorba de cntece populare, si vad ca n-avem ncotro si trebuie sa fie vorba, atunci eu zic c-ar trebui sa fie cntece adevarate despre haiduci adevarati, nu despre viata asta de minciuna pe care-o ducem noi. Nu te supara, capitane, da' la drept vorbind nu prea ducem noi o viata vesela, daca stam sa ne gndim ... - Ba eu' snt vesel douazeci si patru de ore pe zi, Dick Fancy, spuse Cully cu raceala. Adevarul asta e. - Si nici nu furam de la bogati ca sa le dam saracilor, se grabi sa spuna mai departe Dick Fancy. Furam de la saraci, pentru ca astia nu ni se pot mpotrivi - cei mai multi - si bogatii iau ei de la noi, pentru ca ne-ar strpi ct ai bate din palme daca si-ar pune mintea cu noi. Nu stam sa-I jefuim pe porcul ala gras si lacom de primar la drumul mare; i platim tribut la fiecare luna ca sa ne lase el n pace. N-am rapit de cnd sntem vreun episcop mai fudul, sa-I ducem sa-I tinem ostatec n padure, si aici sa mai si benchetuim cu el si sa-I omenim, pentru ca Molly nici n-are oale ca lumea sa faca mncare, si pe urma nici noi n-am fi o tovarasie prea nobila pentru vreun episcop. Cnd ne ducem travestiti prin trguri, nu cstigam niciodata la trasul cu arcul sau la aruncarea inelelor. Auzim uneori vorbe frumoase despre cum ne-am mai schimbat cnd ne punem alte haine, dar asta e tot.
64

- Am trimis si eu odata o tapiserie la un concurs, si aminti Molly. A iesit a patra. A cincea. Era un cavaler stnd de veghe - dar n anul ala toata lumea facuse tapiserii cu cavaleri stnd de veghe. Dintr-o data ncepuse sa se frece la ochi cu pumnii ei nodurosi. O, dracu' sa te ia, Cully ! - Ce ? Ce vrei ? zbiera acesta exasperat. E vina mea ca nu te tii de tapiserii ? Odata ce-ai pus si tu mna pe-un barbat, ai lasat dracului sa ti se risipeasca toate talentele. Nu mai cosi, nu mai cnti, n-ai mai facut si tu vreo nluminura pe cte-un manuscris de ani de zile - si ce-ai facut cu viola aia da gamba pe care ti-o gasisem? Se ntoarse catre Schmendrick : Parc-am fi nsurati de-a bine.lea, cnd o vezi cum se .lasa pe tnjeala. Magicianul apuca sa schiteze din cap un semn de aprobare, dar se ntoarse sa se uite n alta parte. - Ct despre dregerea nedreptatilor, despre lupta pentru libertatile cetatenesti, si alte chestii de-astea, spuse Dick Fancy, asta n-r fi partea cea mai rea - vreau sa spun ca-n ce ma priveste, eu nu snt din aia care se dau n vnt dupa campanii si cruciade; unii snt si altii nu-s, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere - da' uite ca ne pui si pe noi sa dam cu gura cu cntecele astea, ca noi facem codru' verde, si-i ajutam pe cei napastuiti. Si tu stii, Cully, ca n-o facem, noi i dam pe napastuiti pe mna legii ca sa luam banii de rasplata, si cntecele astea nu-s dect o mare plicUseala, si asta-i adevarul. Capitanul Cully si ncI.l1cisa bratele pe piept, ignornd rnjetele prin care oamenii lui l aprobau pe Dick. Tu zi-i cu cntecele alea, Willie. - Ba il-am sa le zic de loc. Menestrelul sta teapan si parea ca n-a vea de gnd sa-si mai ridice niciodata mna spre coardele Iautei. Si adevarul e ca nici nu te-ai batut vreodata cu fratii mei pentru vreun smarald, Cully. Le-ai scris pur si simplu o scrisoare, pe care nici n-ai vrut s-o semnezi ... Cully si trase bratul ndarat, si ascutisurile pumnalelor sclipira printre cei din jurul focului, ca si cum cineva ar fi aruncat deodata un pumn de carbuni pe jaratec.
5Ultima licorn~

65

Atunci Schmendrick facu iarasi un pa9 nainte, sm:znd grabit. - Daca-mi dati voie sa va propun un alt fe1 de a ne trece timpul, sugera el, de ce nu l-ati lasa pe oaspetele vostru sa-si cstige odi'hna n noaptea< asta, printre voi, aratnd si el cu ce poate sa va distreze '1 Eu nUl s.tiu nici sa cnt din gura, nici>din Iaut, nsa cite ceva to1Jstiu si eu sa fact si s-ar putea Ca' unii dintre; vor sa nu mai fi vazut asa ceva pna acum. J ack Jingly, se- nvoi: numaidect,: - Zau asa, Cully, 'mnealut e; magician.!. Sa se mai distreze si baietii. MoIly Grue morma1 si ea, e dI1ept niste genera1i~ari pripite despre vxajitorir luaV in bloc; nsa oamenii: si iesisera din fire da bucUlli~ tipil'ld si a};uncndu..-sen sus. unii pe altH~ Singura mpotrivim o aratii capitanul Cully nsu:;;i,care protesta cu tristete : - Da, da' ce fac.em cu cntecele? lnvatatul nostru trebuie sa asculte cnteeele pentru cartea lui. - Si am sa le si ascult, l ncredinta Schmendrick. Dar mai trziu. Cu1Iy se lumina atunci la fata si le striga oamenilor sa se dea la o parte, sa,.i faca loc. Ei se asezara sau se lungiI1a n umbra, privind cu dnjete 13.l'gipe fata cum Schmendrick ncepu sa-si. dep&ne scamatoriile cele vechi cu care-i distra si pe taranii ce veneau la Bilciul Miezului de Noapte. Ca magie, totul schiopata, nsa el si spunea ca snt si asa lucruri destul de bune pentru o adunatura cum erau cei Cal"ealcatuiau ceata lui Cully. Ii judecase gresit nsa. Batma din palme la inelele si basmalele lui nesfrsite, la pestisorii aurii si la asii de cupa pe care si-i scotea din urechi, se aratara cuviinciosi si bine crescuti, dar ctusi de putin cuceriti de vrajile lui. Cum nici el nu le oferea magie adevarata, nu putea sa scoata de la ei incntare adevarata; si cnd unul din farmece i mai si dadea gres - ca atunci, de pilda, cnd le promisese ca are sa preschimbe o rata ntr-o fata bisericeasca pe care ei s-o poata prada cum se cuvine, si nu reusi sa dea la iveala dect un pumn de mate de pasare, si crude nca - ei batura doar din palme, tot att de ngaduitori si de cu gndul aiurea ca si cum i-ar fi reusit scamatoria. Era un public desavrsit.
66

Cully surdea nerabdator, si Jack Jingly ncepuse sa motaie, nsa pe magician il necajea faptul ca vedea dezamagirea n ochii nelinistiti ai lui Molly Grue. Un iior de mnie l strabatu pe neasteptate fadndu-l sa rda deodata. Lasa sa-i lunece din mini cele sapte mingi rotitoare care se faceau tot mai stralucitoare pe masura ce le rotea ndemnatec prin aer cu amndoua minile (n serile lui bune le facea chiar sa ia foc de-a binelea), arunca la o parte toate paIariile de matasa de care i se facuse de mult sila, si-si nchise ochii. "Fa ce vrei", i sopti puterii magice pe care si-o simtea deodata. "Fa ce vrei tu." Si ea suspina n trupul lui, pornind de undeva din adncuri tainice - poate din omoplati, poate din maduva fluierului picioarelor. Inima i se umplu si se umfla ca o pnza de corabie, si n trup i se strni ceva mai sigur de sine dect simtise pna atunci vreodata. Ii vorbea cu glasul lui chiar, poruncindu-i. Sfrsit de puterea aceasta care se nascuse deodata n el, cazu n genunchi, si ramase asa, asteptnd sa redevina iarasi Schmendrick. Ma minunez ce-oi fi facut. De facut, am facut oricum ceva.

Deschise ochii. Cei mai multi dintre tlhari hohoteau n gura mare, si aratau cu degetele la tmple, bucurosi ca aveau prilejul sa-si bata joc de el pe fata. Capitanul Cully se ridicase n picioare, gata sa anunte ca partea asta de distractii luase sfrsit. Si atunci, Molly Grue scoase un tipat cu glasul tremurat, plin de spaima, si cu totii ntoarsera capul sa vada ce vazuse ea. Un barbat strain si facuse aparitia n luminis. Era mbracat, tot, n verde, mai putin o scurta cafenie si o paIarioara tot cafenie, pusa ntr-o parte si cu o pana de cocos de munte nfipta n ea. Era foarte nalt, prea nalt pentru un om ca toti oamenii; arcul i atrna pe umar, aproape la fel de lung ca si Jack Jingly, si sagetile lui ar fi fost tocmai bune ca Ianci sau ghioage pentru capitanul Cully. Fara sa le bage ctusi de putin n seama pe vreuna din umbrele care ncremeni sera n zdrentele lor n jurul focului, strabatu luminisul si pieri, fara un suflu, fara vreun zgomot de pasi.
5* 67

Dupa el venira altii, cte unul sau cte doi, unii vorbind ntre ei, multi din ei rznd, nsa nici unul nelasnd sa se auda nici cel mai mic sunet. Toti aveau arcuri lungi agatate pe umeri si cu totii erau nvestmntati n verde toti n afara de unul care se arata nfasurat n straie stacojii din crestet pna-n talpi, si de un altul, ascuns ntr-o rasa cafenie de calugar, cu sandale n picioare si cu pntecele urias strns ntr-o cingatoare de funie. Unul mngia o alauta si cnta tacut trecnd prin fata lor. _ E Alan din vale. Willie Gentle era cel care vorbise. Ia auziti ce terte ia. Vocea i suna golasa ca un pui de rata. Fara efort, mndri, gratiosi ca niste girafe (chiar si cel mai nalt dintre ei, un lungan cu ochii blnzi), arcasii strabatura ncet luminisul. La urma, mna n mna, trecura un barbat si o femeie. Chipurile lor erau frumoase ca si cum n-ar fi cunoscut niciodata frica. Parul greu al femeii stralucea ca o taina, ca un nor care ascunde luna. _ O, exclama Molly Grue. Marian. _ Robin Hood e un mit, spuse nervos capitanul Cully. Un exemplu clasic de personalitate eroica din folclor, sintetizata dintr-o nevoie obiectiva. Si John Henry tot asa. Oamenii au nevoie de eroi, dar nici un om nu se poate ridica vreodata la naltimea necesitatii, si astfel legenda se ntrupeaza n jurul unui smbure de adevar ca o p6r"l'a. Nu-i cine stie ce scamatorie, la drept vorbind. Chipesul cam trecut care era Dick Fancy se urni primul. Toate siluetele, n afara de cele doua de la urma, se pierdusera n ntuneric, cnd se napusti dupa ele, strignd cu glas ragusit: "Robin, Robin, Domnule Hood, seniore, stai, asteapta-ma !" Nici barbatul, nici femeia nu-si ntoarsera capul spre el, dar toti oamenii din ceata lui Cully - cu exceptia lui Jack Jingly si a capitanului nsusi - dadura buzna spre marginea luminisului, mbulzindu-se si calcndu~se n picioare, mprastiind taciunii focului, astfel ca luminisul ncepu sa se umple de umbre. "Robin !" strigau; si : "Marian, Stacojiule, Micule John ntoarceti-va! Veniti ndarat!" Schmendrick ncepu S2. rda, fara sa se poata stapni, dar cu un fel de duiosie. Mai presus de glasurile lor urla capitanul Cully: "Prostilor, tmpiti si cazuti la mintea copiilor! A fost o
68

minciuna, o vraja totul! NiCI nu exista Robin Hood !" Insa tlharii, scosi din minti de spaima ca au sa-i piarda pe cei o clipa zariti, fugira prin padure dupa stralucitorii arcasi, mpiedicndu-se de busteni, pravalindu-se prin maracinisuri, jeluindu-se, nfometati parca, pe cnd se risipeau n urmarirea lor. Numai Molly Grue se opri si arunca o privire peste umar. Fata i ardea, alba. - Nu, Cully, tocmai pe dos, i striga. Ce nu exista cu adevarat e unul ca tine, sau ca mine, sau ca noi toti. Robin si Marian snt adevarati, si noi sntem o nchipuire ! Pe urma alerga si ea mai departe strignd : "Asteptati-ma, asteptati-ma!", ca si ceilalti, lasndu-i pe capitanul Cully si pe Jack Jingly nsingurati lnga focul calcat n picioare, sa asculte rsul magicianului. Schmendrick aproape ca nici nu baga de seama cnd ei se aruncara asupra lui, apucndu-l fiecare de cte un brat, sa-I tintuiasca locului; si nici macar nu tresari cnd Cully l mpunse cu un pumnal sub coaste, suierndu-i: - Asta a fost o diversiune primejdioasa, seniorule care strngi cntece, si chiar o grosolanie. Ar fi fost mai cinstit sa spui ca n-ai chef sa asculti cntecele despre mine. Pumnalul se nfipse ceva mai adnc. Departe de tot l auzi pe Jack Jingly mormaind : - Nu-i asta nvatat care sa caute cntece, Cully, si nici vrajitor care sa rataceasca pe drumuri. Acum l recunosc. E feciorul lui Haggard, printul Lir, tot att de hapsn ca si taica-su si, nendoios, priceput n arta neagra a farmecelor. Dar stapneste-te, capitane - mort n-avem ce face cu el. Cully si cobor glasul. - Esti sigur, J ack ? Parea un om att de cumsecade. - Un caraghios cumsecade, vrei sa spui. Da, Lir se pricepe sa faca pe-ala care nici usturoi n-a mncat nici gura nu-i miroase, toti mi-au spus. Face pe prostul, dar e dracul gol cnd e vorba sa te traga pe sfoara. Ia gndeste-te numai cum s-a prefacut ca-i din aia cu cartile de cntece, ca sa te duca de nas.
69

- Da' nu m-am lasat deloc dus de nas, Jack, protesta Cully. Nici o clipa. Poate ca asa vi s-a parut voua, da' si eu ma pricep sa-i trag pe sfoara pe altii, sa stii. - Si p urma, cum l-a scornit pe Robin Hood, ca sa le suceasca la ai nostri capetele, si sa-i asmuta mpotriva ta. Numai ca, vezi, cu asta s-a dat de gol, si-acuma s-a ars, aici ramne, n mna noastra, chiar daca taica-su o trimite si T3.urul Stacojiu sa-I scape. La asta lui Cully i se cam taie respiratia, nsa uriasul l nsfaca iar pe magician, care nici nu se gndea sa opuna vreo rezistenta, si-l duse pe sus pna la un copac enorm, unde-l lega cu fata spre trunchi si cu bratele petrecute pe dupa trunchiul arborelui. In toata vremea asta, Schmendrick chicotea ncetisor, si chiar i usura treaba mbratisnd copacul cu dragoste, ca si cum ar fi fost o noua iubita. - Asa, spuse Jack Jingly n cele din urma. Acuma, stai si pazeste-l n noaptea asta, Cully, ct dorm eu nitel, si dimineata ma duc eu la regele Haggard, sa vad ce pret pune pe fecioru-su. S-ar putea sa ajungem cu totii seniori cu dare de mna n mai putin de-o luna. - Si ce facem cu oamenii? ntreba Cully ngrijorat. Or sa se mai ntoarca, ce crezi? Uriasul casca si se ntoarse spre foc. - Vin ei dimineata, si-or sa fie abatuti, si-oI' sa stranute de-ai sa zici ca ce-i aia, asa c-o sa trebuiasca sa-i iei mai usor o vreme. Se-ntorc ei, ca nu-s soiul de oameni care sa dea ceva din mna chiar pe degeaba, cum nici eu nu snt de-alde astia. Altminteri ar fi stat si Robin Hood ala cu noi, aici. Acuma ti doresc noapte buna, capitane. Dupa ce se departa el, nu se mai auzi nici un sunet" dect tritul greierilor si chicotelile nabusite ale lui Schmendrick care-si strngea mai departe copacul n brate. Focul se stingea ncet, iar Cully se rotea n cercuri, oftnd cu fiecare carbune care murea sub spuza. In cele din urma, se aseza pe un ciot si-i vorbi astfel magicianului captiv: - S-ar putea cu adevarat sa fii feciorul regelui Haggard, sptlSe, gnditf>r, si nu nvatatul care culege cntece, asa cum te-ai prefacut. Dar oricine ai fi, stii foarte
70

bine ca Robin Hood e o poveste si ca adevarul-adevarat snt eu. Si uite, n-or sa se strnga balade despre mine, dect daca le scriu eu ; altfel copiii de scoala n-au sa citeasca despre faptele mele de vitejie, si n-au sa se joace de-a mine si. de-a ceata mea. Si cnd dascalii au sa scormoneasca prin povestile de demult, si nvatatii au sa cearna prin sita ntelepciunii lor cntecele din vechime sa vada daca Robin Hood a existat cu adevarat vreodata, n-au sa gaseasca niciodata, niciodata numele meu, dect dac-au sa sparga coaja lumii, sa-i caute smburele cel mai adevarat. Dar tu stii, asa ca acuma am sa-ti cnt cntecele capitanului Cully. El a fost un tlhar bun, cu inima deschisa, care-i jefuia pe bogati si le mpartea averile saracilor. Ca semn de multumire si recunostinta, oamenii simpli au facut aceste versuri fara pretentii despre el. Drept care le cinta pe toate, adaugndu-1 si pe cel pe C8re i-l mai recitase inainte Willie Gentle. Se oprea adesea sJ. faca observatii despre schimbarile de ritm, rimele a3(mante si modurile me16dice.

VI
apitanU1Cu1ly .adormi .:ta \stanta ia ,treisprezecea dintr-al 'n0uasprezecelea cintec,.'.;;i 'Schmendrick - alre incetase sa rda ceva mai devreme - :se apudi pe data sa se -elibreze din legaturile care-l tintui-au de copac. Tragea de ele din toate puterile, lnsa frnghia era rezisten.ta. Jack Jingly l nfasurase dealtfel n destula frnghie ca sa fi putut priponi n siguranta o corabie mai mica cu pnze, ;sifacuse noduri de marimea unei teste fiecare. ,;Binisor, binisor", ncerca sa se Hnisteasca singur. .;Unul care are puterea sa-I evoce pe Robin Hood - de rapt, chiar sa-l creeze - nu poate ramne multa vreme legat de un copac. Un CUvlnt doar, o dorinta, si copacul se :face la loc o ghinda pe creanga, iar funia se ntoarce n ierburile verrzi de prin mlastirii". Insa stia, chiar na(ll

inte de a-si mai chema puterea pe care si-o simtise adineaori, ca ceea ce coborse asupra lui o clipa pierise acum iarasi, lasnd n loc doar o suferinta. Se simtea ca o larva parasita de fluturele ei. "Fa ce vrei", murmura ncetisor. Capitanul Cully, trezit de glasul lui, cnta acum stanta a patrusprezecea:
"Snt cincizeci de sabii 'nauntru, si-alte cincizeci afara, Si teama mi-e, capitane, c-au sa ne faca de-ocara. Si Cul1y,viteazul, raspunde: - Ha, ha, nu va-nfricati, Pot sa fie o suta de sabii, noi sntem sapte barbati."

- Ba nadajduiesc c-au sa va taie pe toti, i spuse magicianul, nsa Cully adormise din nou. Schmendrick ncerca atunci cteva farmece mai marunte ca sa se elibereze, nsa nu-si putea misca minile si nu-i mai era inima la asemenea scamatorii. Ceea ce se ntmpla n schimb fu pur si simplu ca se ndragosti copacul de el deodata, si ncepu sa-i murmure dragastos ce bucurie era sa fii pe vecie mbratisat de un stejar rosu. "Mereu, mereu", i suspina cte o creanga, "credinta si statornicie mai mare decit ar putea-o merita vreun om. Am sa-ti pastrez n amintire culoarea ochilor, cnd nimeni alta pe lume nici n-are sa-si mai aduca aminte de numele tau. Nu-i alta nemurire dect iubirea unei fiice a padurii". - Dar vezi ca eu snt logodit, se scuza Schmendrick. Cu o tisa. nca din copilarie. Unire prin zapis, fara putinta alegerii. Fara speranta. Povestea asta a noastra nu se va mplinj. niciodata. Un vnt de furie scutura stejarul; ca si cum o .furtuna s-ar fi abatut numai asupra lui din toata padurea. "Furtuna si trazneste pe capul ei 1"fosni stejarul cu salbaticie. "Afurisit esenta moale, conifera blestemata, mincinoasa verzi tura - dar ea n-are sa te aiba niciodata 1 O sa murim mpreuna, si padurea ntreaga va pastra ca pe un tezaur amintirea nefericirii noastre !" Ct era de lung, Schmendrick simtea trunchiul copacului zvcnind ca o inima, si o clipa i fu teama ca avea sa se despice n doua de furie. Ochiurile funiei care-Itineau de trunchi se ncordau tot mai mult pe trupul lui, si noaptea se facea ncet rosie si galbena. Incerca sa-i
72

explice copacului ca iubirea e generoasa tocmai pentru ca niciodata n-are sa ajunga sa fie nemuritoare, si apoi se gndi sa-I strige pe capitanul Cully; dar nu izbuti sa scoata dect un sunet nabusit, asemenea unei crengi trosnind n vnt. "Are si ea cele mai bune intentii", se mai gndi, si se lasa n voia iubirii. Si atunci legaturile i se destinsera pe neasteptate, tocmai cnd mai tragea o data de ele, si cazu la pamnt pe spate, zbatndu-se sa traga aer n piept. Licoma se nalta n fata lui, ntunecata, de culoarea sngelui, asa cum o vedeau privirile lui ncetosate. Si l atinse cu cornul ei. Cnd izbuti sa se ridice n picioare, ea se ntoarse sa plece, dar magicianul o urma, pasind cu grija sa ocoleasca stejarul, chiar daca acum copacul se arata nemiscat si linistit, ca orice arbore care n-ar fi iubit niciodata. Cerul era ntunecat nca, dar era o ntunecime apoasit prin care Schmendrick putea sa vada cum noata zorile liliachii. Norii grei de argint se topeau vaznd cu ochii pe masura ce se ncalzea cerul; umbrele se scamosau, sunetele si pierdeau contururile, si formele de acum nu stiau nca ce aveau sa ajunga peste zi. Chiar si vntul sta si se ntreba ce avea sa faca de acum nainte. - M-ai vazut? o ntreba pe licorna. Te uitai la mine n vremea asta ? Ai vazut ce-am facut? - Da, raspunse ea. Era vraja adevarata. Simtamntul ca si pierduse puterea i se ntoarse n trup, rece si amar ca o spada. - Dar acum. a pierit, spuse. Am avut-o - m-a stapnit o clipa - dar acuma s-a dus. N-am putut s-o tin n mine. Licorna i plutea prin fata, tacuta ca un fulg. De undeva, de aproape, un glas cunoscut i vorbi, spunndu-i : - Ne parasesti asa de devreme, magicianule? Baietilor are sa le para rau ca nu si-au luat ramas bun de la tine. lsi ntoarse capul ntr-acolo, si o vazu pe Molly Grue sprijinita de un copac. Vestmintele si parul, murdare deopotriva, i se zdrentuisera, picioarele goale i erau nsngerate si murdare de noroaie, si surdea spre el cu rnjet de liliac.
73

- Bau, i spuse. Snt Fecioara Marian. Dar atunci o vazu pe licorna. Nu facu nici o miscare, nu spuse nici un cuvnt, n~a ochii ei ntunecati se facura deodata mari si plini de lacrimi. O clipa lunga nu se clinti din loc; pe urma, cu fiecare din pumni si apuca un ghem din tivul rochiei, si genunchii i se ntretesura ntr-un fel de ploconeala tremuratoare. Glesnele i erau ncrucisate si ochii i erau coborti adnc, nsa cu toate acestea lui Schmendrick i mai trebui o clipa sa-si dea seama ca Molly Grue facea o plecaciune. Izbucni n rs, si Molly sari n picioare, nrosindu-se de la radacina parului pna la adncitura gtului. - Unde-ai fost? striga ea. Dracu' sa te ia, unde-ai fost pna acum? Schita ctiva pasi spre Schmendrick, nsa ochii i priveau dincolo de el, catre licorna. Cnd ncerca sa treaca pe lnga el, magicianul i se puse n cale. - Nu poti sa vorbesti asa, i spuse, nca nesigur ca Molly ar fi recunoscut-o pe licorna. Nu stii chiar deloc cum sa te porti, femeie? Si nici nu se cade sa faci plecaciuni, asa. Insa Molly l mpinse la o parte si-si continua drumul catr~ licorna, cercetnd-o cu rautate, ca si cum ar fi vorbit cu vreo vadi ratacita de la pasune: - Unde dracu' ai fost? In fata siluetei albe si a cOrnului stralucitor al licornei, Molly aparu deodata marunta, asemenea unei gnganii cu glas ascutit, nsa de data aceasta licorna fu cea care-si pleca ochii. - Acuma snt aici, spuse ea n cele din urma. Molly rse, si buzele i dezgolira dintii. - Si ce-mi foloseste mie ca esti acuma aici? Unde-ai fost acum douazeci de ani, acum zece ani ? Cum ndraznesti, cum de mai ndraznesti sa mi te arati acum n fata, cnd eu am ajuns asa ceva? Isi flutura mna prin aer sa i se nfatiseze: fata pustiita, ochii goi, inima ncet ofilinciu-i-se. Mai bine ar fi fost pentru mine sa nu mai fi venit niciodata; de ce-ai venit tocmai acum? Lacrimile ncepura sa-i lunece, de o parte si de cealalta a nasului.
74

Licorna nu raspunse nimic, si Schmendrick vorbi el [n cele din urma : - Aceasta de aici este ultima. Este ultima licorna din lume. - Cred si eu ca e ultima, pufni Molly. Trebuia sa fie chiar ultima licorna din lume ca sa i se arate lui Molly Grue. si ntinse atunci si ea mna, sa-si lase palma peste cornul licornei; nsa amndoua se nfiorara o clipa, tragndu-se fiecare ndarat, si mngierea ei ajunse sa se aseze pe locul mereu nfiorat de pe botul licornei. Molly spuse: Nu-i nimica. Te iert. - Licornele nu snt facute ca sa fie iertate. Magicianul simtea cum ameteste de gelozie, nu numai la atingerea aceasta mngietoare, ci si pentru acel ceva care semana cu o taina strnindu-se acum ntre licorna si Molly. Licornele snt pentru nceputuri, spuse el, pentru nevinovatie si puritate, pentru ceea ce este nou. Licornele snt pentru fete tinere. Molly mngia acum gtul licornei, cu sfiala desavrsita, ca si cum ar fi fost oarba. Isi sterse lacrimile murdare d~ coama alba a licornei. - Nu prea te pricepi tu la licorne, spuse. Cerul era acum ca jadul batnd n cenusiu, si copacii care, cu o clipa nainte, se mai trasesera nca n ntuneric, erau copaci adevarati iarasi, suiernd n vntul zorilor. Schmendrick vorbi cu raceala, privind-o pe licorna : - Trebuie sa mergem mai departe, noi. Molly ncuviinta de ndata. - Da, pna nu se trezesc astia, si nu-ti taie beregata ca ti-ai batut joc de ei, saracii... Arunca o privire peste umar. Ma gndeam c-as mai fi vrut sa iau cu mine niste lucruri, dar acuma nu mai au nici o importanta. Snt gaia. Schmendrick i taie drumul din nou, facnd un pas nainte. - Tu n-ai de ce sa mergi cu noi. :N'oisntem porniti ntr-o mare cautare. Glasul si ochii i erau ct de solemni putea el sa le faca, nsa simtea ca nasul l tradaza, ca e ncurcat si nesigur. Nu fusese niciodata n stare sa-si stapneasca asa cum trebuie nasul.
75

Chipul lui Molly i se nchise n fata, asemenea unui castel care si-ar fi rostogolit deodata n afara tunurile si bombardele si ceaunele cu plumb topit. - Si cine-ai fi tu sa spui Noi? - Eu snt calauza ei, spuse magicianul dndu-si importanta. Licorna scoase un sunet blnd, plin de uimire, asemenea unei pisici chemndu-si puii. Molly rse tare, si scoase si ea ca raspuns acelasi sunet. - Nu prea te pricepi tu la licorne, repeta ea. Te lasa sa vii si tu cu ea, nu nteleg de ce - ca nevoie n-are n nici un fel de tine. Nici de mine n-are vreo nevoie, stie Dumnezeu, dar ma ia si pe mine. N-ai dect s-o ntrebi pe ea. Licorna scoase din nou acelasi sunet stins si, tot ca un castel, chipul lui Molly si cobor puntile si-si deschise larg chiar cele mai de pe urma tainite. Intreab-o pe ea, spuse. Schmendrick stia ce avea sa-i raspunda licorna dupa felul n care i se strnse deodata inima. Ar fi vrut sa poata ndura totul ca un ntelept, nsa invidia si golul n care se simtea deodata nchis l dureau att de tare, nct se auzi strignd cu tristete : - Niciodata! Ti-o interzic - eu, Schmendrick magicianul ! Vocea i se nasprise, si pna si nasul i ajunsese amenintator. Fereste-te sa traiesti mnia unui vrajitor. S-o trezesti, vreau sa spun. Daca-mi pun n gnd sa te preschimb n broasca ... - Daca-ti pui chiar asa ceva n gnd, eu chiar ca ma prapadesc de rs, spuse bine dispusa Molly Grue. La basme cu zne-ti merge cum ti mai merge, dar din smntna nu mai faci tu unt. Ochii i stralucira deodata, ca si cum si-ar fi nteles un gnd urt. Vino-ti n fire, omule, spuse. Ce-aveai de gnd sa faci tu cu ultima licorna din lume - s-o tii ntr-o cusca? Magicianul se ntoarse cu spatele, sa n-o lase pe Molly sa-i vada chipul. N-o privea pe licorna n fata, ci tragea doar cu coada ochiului spre ea, cu fereala, ca si cum s-ar fi temut sa nu fie silit sa-i dea napoi imaginile pe care le fura astfel de la ea. Alba si tainica, si cu cornul din frunte stralucindu-i n lumina diminetii, ea l privea cu
76

o blndete patrunzatoare, nsa el stia ca n-o poate atinge. Ii spuse femeii subtiri ca un ghimpe de alaturi: - Nici macar nu stii ncotro ne ndreptam. - Crezi ca-mi pasa macar attica? l ntreba Molly. Si mai scoase o data sunetul acela, ca de pisica. Schmendrick spuse : - Calatorim catre regele Haggard. Il cautam pe Taurul Stacojiu. Pielea de pe trupul lui Molly ngheta o clipa de spaima, dincolo de ceea ce si-ar fi putut nchipui oasele ei sau de ceea ce-i stia inima nsa ndata licoma i sufla ncetisor n palma, si Molly surse nchizndu-si degetul, sa strnga in pumn caldura. - Atunci nseamna c-ati pornit pe un drum gresit, spuse. Soarele rasarea tocmai cnd ea i conduse ndarat pe drumul pe unde venisera, prin fata lui Cully nca adormit, chircit acolo pe ciotul lui de copac, si apoi mai departe, strabatnd luminisul. Oamenii lui Cully se ntorceau ; se auzeau trosnind pe aproape crengi moarte, si prin tufisuri se auzeau trupuri strecurndu-se greoaie. O data fura siliti sa se ascunda repede ntr-un maracinis, cnd doi dintre haiducii lui Cully schiopatara istoviti pe lnga ei, ntrebndu-se unul pe altul, cu amaraciune, daca vedenia cu Robin Hood trecnd prin luminis fusese adevar sau nchipuire. - Le-am simtit mirosul, spuse primul din ei. Ochii ti se lasa nselati usor, te mint prin firea lor, dar, sigur, n-ai sa spui ca umbrele au miros? - Ochii sint sperjuri, e-adevarat, mormai cel de al doilea, care parea sa fi iesit tocmai atunci dintr-o mlastina. Dar tu chiar stai sa crezi ce-ti spun urechile, sau nasul, sau radacina limbii? Eu nu, prietene. Lumea ntreaga ne minte simturile, si simturile ne mint si ele pe noi, si noi, la urma urmei, ce sntem, ce-am putea fi altceva dect niste mincinosi? Eu, din partea mea, nu ma ncred nici n solii si nici n soli; nici n ce mi se spune, si nici n ce vad. Adevarul s-ar putea sa existe pe uooeva, dar n-ajunge niciodata pna la mine.
77

- Aha, spuse primul, cu un rnjet neguros. Dar ai dat si tu fuga, ca noi toti, sa mergem dupa Robin Hood, si-ai ratacit si tu sa-I cauti noaptea ntreaga, si-l chem ai si plngeai ca si noi toti. De ce nu ti-ai crutat osteneala asta, daca stiai mai bine ce-i adevarul ? - Pai, nu poti sa stii niciodata, raspunse celalalt, cu vocea naclaita si scuipnd noroi din gura. S-ar putea sa nu am nici eu dreptate. Erau o data un print si o printesa asezati pe malul unui pru ntr-o vale mpadurita. Cei sapte slujitori pe care-i aveau cu ei naltasera sub un copac un baldachin stacojiu, si tnara pereche princiara si lua tocmai prnzul adus n cosu1ete, n acompaniamentul 'lautelor si theorbelor. Abia daca schimbara vreo vorba unul cu altul pna-si terminara masa, si apoi printesa ofta si spuse: "Mda, cu ct termin mai repede cu toata prostia asta, cu att mai bine." Printul incepu sa citeasca o revista. "Ai putea si tu, cel putin ..." spuse printesa, nsa printul citea mai departe fara sa-i dea vreo atentie. Printesa facu un semn catre doi dintre slujitori, care ncepura sa cnte o melodie mai veche la lautele lor. Atunci ea facu prin iarba ctiva pasi, ridica n mini o cingatoare care lucea ca untui, si striga: "Hei, unicornule, ia vino! Haide, dragutule, aici, la mine, Bi, mama, bi." Printul pufnL "Nu-ti strigi curcile, sa stii", remarca el, fara sa-si ridice ochii. "De ce nu cnti ceva mai bine, n loc sa cotcodacesti asa ?" "Fac si eu ce pot", striga printesa. "N-am mai chemat niciodata fapturi din astea pna acum." Dar dupa o scurta tacere, ncepu sa cnte:
"Eu snt fiica de rege, Si dac-as vrea, pe-ndelete, Luna care nu are stapna Mi-ar plpil mie in plete. Nimeni ,sa nu-ndrazneasca sa ceara Ce mi-am ales eu sa doresc. Nicicnd nu mi-a fost mie foame, Fara sa am ce-mi doresc.
78

Eu sint fika de rege, Si-mbatrnesc, inchisa mereu, In temnita fiintei mele, Strnsa-n catusele trupului meu. As vre.a sa fug acuma de-acasa Sa cersesc pe la porti si pe drum, Doar sa-ti mai vad umbra o data, O singura, ultima 'Oara acum."

Cnta astfel, si mai cnta o data, si apoi striga: "Unicornule dragutule, puipuipui, bi," ctava vreme nca. La sfrsit spuse, mnioasa: "Ei, am facut ce m-am priceput sa fac. Acuma ma duc acasa." Printul casca mpaturindu-si foaia pe care o citise. "Ai incercat de ajuns sa faci si tu cum cer obiceiurile", i spuse, "si nu-ti cere nimeni mai mult. Era doar o formalitate. Acum putem sa ne casatorim." "Da", spuse printesa, "acum putem .sa ne casatorim." Slujitorii ncepura sa mpacheteze lucrurile la loc, iar cei doi cu lautele trecura la muzica sprintara, de nunta. Vocea printesei suna putin trista si sfidatoare cnd spuse: "Dac-ar exista ntr-adevar vietati din astea, unicorni, ar fi venit vreunul cnd l-am tot chemat. I-am strigat ct mai blnd si mai ademenitor cu putinta si aveam la mine si cingatoarea de aur. Si, binenteles, eu snt curata, si neatinsa." "De mine, n orice caz", raspunse nepasator printul. "Cum ziceam, obiceiurile pamntului le-ai multumit. Pe tatal meu nu-l prea multumesti, dar daca stam si ne gndim, nici eu nu-l multumesc chiar dupa pofta inimii. Pentru asa ceva ar trebui chiar un unicorn." Printul era un barbat nalt, cu chipul blnd si placut ca o nalba de gradina. Cnd ei si suita lor disparusera, licorna iesi din padure urmata de Molly si de magician si porni din noU la drum. Multa vreme mai trziu, pe cnd rataceau printr-o tara unde nu erau praie si nu crestea nici un fel de verdeata, Molly o ntreba de ce nu i se aratase printesei la cntecul acesteia. Schmendrick se trase mai aproape ca sa-i auda raspunsul, dar ramase tot n dreapta licornei. Nu trecea niciodata de partea cealalta, unde era Molly.
79

Licorna spuse : - Fata asta de rege n-ar fi fugit niciodata de acasa ca sa-mi vada umbra. Daca m-as fi aratat, si m-ar fi recunoscut, s-ar fi speriat mai rau ca de un balaur, caci nimeni nu-i asa de prost sa se apuce sa-i promita ceva unui balaur. Imi aduc aminte ca odinioara nu-mi pasa deloc daca printesele cred sau nu n ce cnta. Ma apropiam de fiecare si-mi lasam capul n poala lor, si cteva au si calarit chiar n spinarea mea - desi q~le mai multe erau prea speriate sa ncerce. Dar acum nu mai am vreme de ele, printese sau slujnice de bucatarie, sau ce-or fi. Nu mai am vreme. Ce spuse atunci Molly suna ciudat venind din partea uneia care nu dormea nici o noapte ntreaga fara sa se trezeasca de mai multe ori sa vada daca mai e licorna alaturi, si ale carei vise sclipeau toate de cingatori de argint si de haiduci tineri si buni la suflet. - Printesele snt cele care nu au vreme, zise. Cerul tese si trage totul odata cu sine n alunecarea lui, si pe printese, si pe magicieni, si pe Cully, saracul de el, pe toti. Tu nsa rami locului. Tu nu privesti nimic pe lumea asta numai o singura data. As vrea sa fii si tu o clipa, ct de scurta, o printesa, sau o floare, sau o rata salbateca. Ceva care sa nu aiba rabdare sa astepte. Si ncepu sa cnte o stanta dintr-un cntec dureros, schiopatat, oprindu-se dupa fiecare vers, ca si cum ar fi cautat mereu sa-si aduca aminte urmarea:
"Cei ,ce pot nu stau s-aleaga. Pentru noi alegeri nu-s. Noi iubim numai ce pierdem Ce s-a dus, s-a dus."

Schmendrick se ntinse sa priveasca ncordat peste cornullicornei, n partea unde mergea Molly. - De unde-ai auzit cntecul asta? o ntreba. Era prima data ca-i adresa 'cuvntul din dimineata cnd li se alaturase n calatoria lor. Molly clatina din cap. - Nu-mi aduc aminte. Il stiu de muit.
80

Tinuturile deveneau tot mai aride, zi dupa zi, pe masura ce mergeau mai departe, iar chipurile oamenilor cU care se ntlneau se facusera amare, asa cum si ierburile pareau tot mai cafenii ; nsa cnd o privea licorna, Molly se schimba ncet ntr-o tara mai blnda, cu helesteuri si pesteri, unde flori vechi tsneau n flacari din pamnt. Chipul murdar si obosit o facea sa para numai de vreo treizeci si sapte sau treizeci si opt de ani - nu era, desigur, mai n vrsta dect Schmendrick, desi magicianul avea o fata pe care nu se nscrisesera anii. Parul ei aspru nflorise, pielea i se fa'cuse moale, iar glasul i era aproape la fel de blnd cnd le vorbea altor fapturi ca atunci cnd i spunea ceva licornei. Ochii nu i-ar mai fi putut fi vreodata veseli, cum nu si-ar mai fi putut schimba culoarea, sa ajunga verzi sau albastri, nsa ,si ei capatasera o viata noua. Intrase n mparatia regelui Haggard, pasind hotarta cu picioarele goale, pline de bataturi si de rani, si foarte adesea o auzeai cntnd. Si foarte departe de ea, de cealalta parte a licornei, pasea tacut Schmendrick magicianul. Mantia neagra i se zdrentuia tot mai mult destramndu-i-se treptat, cum se risipea pe nesimtite nsasi faptura lui. Ploaia care-i daruise o viata noua lui Molly nu-l scalda si pe el la fel de binefacatoare, si parea mereu mai uscat de seceta si mai pustiit, ca si pamntul pe care paseau acum. Pe el licorna nu-l putea vindeca. O atingere a cornului ei l-ar fi putut aduce ndarat dintre morti, nsa asupra deznadejdii ea nu avea putere, si nici asupra puterii magice care coborse odinioara asupra lui, si apoi se risipise. Astfel calatoreau mpreuna, urmnd ntunecimea care le fugea dinainte n paIe de vnt, lasndu-le pe buze gust de cuie ruginite, Pe aici, pe unde treceau acum, scoarta pamntului plesnise, si dedesubt trupul tarnei se cojea n adnciturisi rpe, sau se chircea rabufnind n dealuri rapanoase. Cerul era att de nalt si palid nct disparea cu totul n timpul zilei, si licorna se gndea uneori ca ei, toti trei, se trau desigur la fel de orbi si de neajutorati ca lima'csii n lumina soarelui, atunci cnd li s-ar fi dat la o parte busteanul sau stnca umeda sub care ar fi stat
81
6

ascunsi pna atunci. Insa ea ramnea mai departe o licorna, si acum stapnea puterea licornelo.r de a se face tot mai frumoase n vremuri si n locuri rele. Chiar broastelor care mormaiau prin santuri si n copacii morti, li se curma deodata suflarea cnd trecea ea. Insa pna si broastele s-ar fi zis ca se aratau mai ospitaliere dect poporul posomort din tara lui Haggard. Pe aici satele se iveau goale printre dealuri, taioase ca pumnalele si pustiite de orice vegetatie; oamenii din partile acestea aveau inimi nacrite ca berea trezita. Copiii i ntmpinau pe drum fugari~du-i cu pietre sa-i mpinga sa intre prin sate, iar de acolo i goneau cinii haituindu-i. Multi dintre cinii acestia nu se mai ntorceau niciodata acasa, caci Schmendrick constatase deodata ca-i placea carnea de cine, si si cstigase ndemnarea de a-i prinde. Si asta i nfuria pe sateni mai mult dect un furt oarecare. Ei nu daruau niciodata nimic nimanui si stiau ca numai dusmanii lor si-ar fi putut ngadui sa dea ceva cuiva. Licorna obosise acum de fiinte omenesti. Privindu-si nsotitorii cnd dormeau, urmarindu-le umbrele viselor cum le alunecau pe chipuri, se simtea ncovoindu-se, ca sub o povara, la gndul ca le cunostea acum numele, ca stia cine snt ei. Atunci pornea la fuga si alerga pna se facea dimineata, sa-si aline durerea care-i sfsia inima; fugea mai repede dect ploaia, mai usoara dect o amintire pierduta, alergnd sa prinda din urma timpul cnd nu cunostea altceva dect fericirea de a fi ea nsasi. Deseori atunci, n clipele dintre o suflare grabita si cealalta, i se parea ca Schmendrick si Molly murisera de mult, ca si regele Haggard dealtfel, ca se ntlnise cu Taurul Stacojiu si-l nvinsese - ca toate se petrecusera de att de multa vreme inct copiii copiilor stelelor care privisera ntmplarile acestea se ofileau acum, prefacndu-se ncet n carbune - si ea continua sa fie ultima licorna ramasa pe lume. Pe drum, ntr-<> seara de toamna fara bufnite, trecura de o cotitura a drumului, pe lnga o stnca, si n fata lor era castelul. Alunecase n sus pe cer, de la capatul unei vai lungi si adnci - subtiratec si ntortocheat, ramuros de
82

turnulete tepoase, ntunecos si fioros ca rnjetul unui urias. Molly rse cu gura larg deschisa, nsa licorna se cutremura, caci i se parea ca turnurile strmbe pipaiau dupa ea prin aerul amurgului. Dincolo de castel, marea licarea ca fierul. - Cetatea lui Haggard, murmura Schmendrick clatinnd din cap cu uimire. Vizuina de spaima a lui Haggard. Se zice ca i l-a cladit o vrajitoare, si ca el n-a mai vrut sa-i plateasca, asa ca ea l-a blestemat cu tot ce-i n el. Ea a jurat ca ntr-o buna zi castelul acesta are sa se scufunde n mare, cu Haggard cu tot, n ziua cnd lacomia lui are sa faca marea sa se reverse peste tarmuri. Pe urma a scos un tipat de spaima, cum tipa vrajitoarele, si s-a facut nevazuta ntr-un nor de fum puturos. Haggard s-a si mutat ndata n castel. Zicea ca nici un castel nu poate fi socotit desavrsit daca nu-l apasa vreun blestem. - Nu-l condamn ca nu i-a platit vrajitoarei, spuse C'.l dispret Molly Grue. Imi vine sa cred ca pna si eu, dac-as sari o data mai tare peste zidurile lui, l-as risipi tot, ca pe niste frunze vestede. Oricum, nadajduiesc ca vrajitoarea are ceva interesant de facut asteptnd sa i se mplineasca blestemul. Marea e mai mare dect lacomia unei fiinte omenesti. Pasari osoase se zbateau prin vazduh, tipnd "Ajutorrr, ajutorrr, ajutorrr", si siluete mici, negre, pareau sa salte pe la ferestrele fara lun1ina ale castelului lui Haggard. O miasma umeda, nceata, ajunse pna la narile licornei. - Unde-i Taurul? ntreba ea. Unde-l tine Haggard pe Taur? - Nimeni nu-l tine undeva pe Taurul Stacojiu, raspunse linistit magicianul. Am auzit spunndu-se ca rataceste noaptea, iar ziua zace undeva, tupilat ntr-o pestera sub zidurile castelului. O sa aflam noi curnd-curnd, dar nu asta e problema noastra acum. Primejdia mai apropiata acolo e. Arata jos n vale, n locul unde ncepusera sa se nfioare cteva luminite. Acolo-i Hagsgate, spuse. Molly nu raspunse nimic, dar si lasa pe spinarea licornei o mna rece ca un nor. ,Isi lasa adesea minile pe trupul licornei cnd era trista, sau obosita, sau nfricosata.
83 6"

- E orasul regelui Haggard, spuse Schmendrick, primul pe care l-a cucerit dupa ce a strabatut marea, cel pe care-l stapneste de cea mai multa vreme. Are un renume blestemat, desi nimeni dintre cei pe care i-am ntlnit eu pna acum n-a stiut sa-mi spuna de ce. Nimeni nu intra vreodata n Hagsgate si nimic nu iese dintre zidurile lui, dect povesti care sa nspaimnte copiii - monstri, vrcolaci, vrajitoare, demoni ziua-n amiaza mare, si tot felul de urtenii din astea. Dar este ntr-adevar ceva rau n Hagsgate. Baba Fortuna n-a vrut niciodata sa vina pna aici, si o data mi-a si spus chiar ca nid Haggard nu se prea simte-n largul lui ct mai sta Hagsgate-ul n picioare. Trebuie sa fie ceva adevarat aici. O privea cu atentie pe Molly n timp ce spunea acestea, caci singura lui placere amara n zilele din urma fusese s-o vada nspaimntata n ciuda prezentei neprihanite a licornei. Insa ea i raspunse linistita, si minile i ramasera atrnndu-i fara sa tresara de-a lungul trupului. - Am auzit spunndu-se despre Hagsgate ca e orasul pe care nu ajunge nimeni sa-I cunoasca vreodata cu adevarat. Poate ,ca taina lui asteapta sa vina o femeie s-o dezvaluie - o femeie si o licorna. Dar ce-o sa facem atunci cu tine? Schmendrick surse numai. - Eu nu snt o fiinta omeneasca, spuse. Snt un magidan fara putere magi'ca, si asta nseamna ca snt chiar un nimeni. Ca niste luciri fosforescente, luminile din Hagsgate se faceau tot mai vii pe cnd licorna se oprise sa le priveasca, dar nid macar reflexul vreunei arme nu licarea dinspre castelul regelui Haggard. Era prea ntuneric sa se vada strajerii miscndu-se pe parapete. Insa deasupra vaii se auzea sunetul molatee al armurilor si ~oviturile lancilor n piatra. Erau strajerii care se ntlni sera si apoi se desparteau continundu-si rondul. Mirosul Taurului Stacojiu plutea pretutindeni n jurul licornei, cnd ea porni sa coboare pe poteca ngusta, napadita de spini, care ducea catre Hagsgate.
84

VII
Orasul Hagsgate avea forma unei urme de pICIor, cu degete prelungi pornind de la laba l~tita si ,tel'minndu-se cu gheare negre, scormonitoare. Si, ntr-adevar, pe cnd celelalte asezari din regatul lui Haggard pareau sa zgrie doar ca vrabiile n pamntul arid si saracacios, Hagsgate era nfipt adnc, de-a binelea. Strazile i erau pietruite si netede, gradinile i hcareau, si casele, pline de mndrie, pareau sa fi crescut din pamnt ca arborii. La fiecare fereastra straluceau lumini, si cei trei calatori auzeau glasuri, cinii Iatrnd, si zanganitul vaselor si oalelor att de bine spalate si frecate nct scrtiau parca. Se oprira n fata unui pod nalt ntrebndu-se ce aveau sa faca. - Credetic-am luat-o pe undeva pe un drum gresit si ca asta nu-i Hagsgate ? sopti Molly. Isi netezea cu mna, prosteste, zdrentele si peticele n care era nfasurata. Stiam euc-ar fi fost mai bine sa-mi fi luat rochia cea buna.Ofta. Schmendrick si mngie obosit ceafa, sa si-o dezmorteasca. - Hagsgate e, i raspunse. Trebuie sa fie Hagsgate. si totusi nu simt deloc miros de vrajitorie, nu recunosc suflul magiei negre. Si atunci, la ce mai snt bune legendele, basmele, povestile cu zne ? Nu mai stii ce sa crezi, mai ales cnd n-ai mncat dect un singur nap toata ziua. Licorna nu spunea nimic. Dincolo de oras, departe, mai ntunecos dect nsasi ntunecimea, castelul regelui Haggard se clatina ca un urias cocotat pe picioroange, si dincolo de castel se legana ncet marea. Mirosul Taurului Stacojiu se urnea prin noapte, strecurndu-se nghetat printre mirosurile de vietuitoare si de mncare ale orasului. Schmendrick spuse : - Oamenii trebuie sa fie cu totii pe la casele lor, bucurndu-se fiecare dece i-a dat Dumnezeu. Sa-i strig. Facu un pas nainte, aruncndu-si mantia ntr-o parte, peste umar, nsa nu apucase sa-si deschida gura ca o voce aspra se facu auzita de undeva din ntuneric.
85

- Nu te grabi sa-ti irosesti suflarea, strainule, s-ar putea sa mai ai nevoie de ea. Patru barbati rasarira din spatele unui gard viu. Doi dintre ei i pusera lui Schmendrick sabiile n gt, n vreme ce un altul o supraveghea pe Molly cu pistoalele n mini. Cel de al patrulea se apropie de licorna s-o apuce de coama; nsa ea se cabra deodata, cu o stralucire salbateca, si omul sari repede la o parte. - Numele tau! i se adresa lui Schmendrick cel care vorbise primul. Era un barbat de vrsta mijlocie, poate ceva mai batrn chiar, cum dealtfel erau toti ceilalti, mbracat n vestminte bune dar ntunecate la culoare. - Hc, igni magicianul, caci l apasau sabiile pe gt. - Hc, vorbi gnditor omul cu pistolul. Un nume strain. - Fireste, spuse cel dinti. Toate numele snt straine, aici la Hagsgate. Mda, domnule Ilc, continua el, coborndu-si putin sabia pna n locul unde se uneau claviculele lui Schmendrick, ce-ar fi sa ne spui ce te aduce, mpreuna cu doamna He, asa, pe furis, aici... Schmendrick si recapata n sfrsit glasul. -- Dar nici nu stiu bine cine e femeia asta! tipa el. Pe mine ma cheama Schmendrick, Schmendrick magicianul, si snt nfometat, si obosit, si pot sa fiu si rau daca vreau. Luati-va sabiile astea de pe mine, sau daca nu, o sa va treziti cu cte un scorpion. Cei patru se privira o clipa. - Un magician, spuse primul. Tocmai ce ne trebuia. Doi dintre ceilalti ncuviintara din cap, nsa cel care ncercase s-o prinda pe licorna mormai : - In vremurile de azi oricine poate sa spuna ca ti magician. Nu mai e ca altadata, lucrurile n care credeam noi s-au dus. Si pe urma, un vrajitor adevarat trebuie sa aiba barba. - Ei, daca nu-i vrajitor, spuse fara sa-si piarda cumpatul primul, curnd-curnd are sa-i para rau ca nu-i. Isi baga sabia n teaca, si se nclina n fata lui Schmendrick si a lui Molly. Eu snt Drinn, si s-ar putea sa fie pentru mine o placere sa va salut la Hagsgate. Ziceati ca va e foame, parca. Pentru asta gasim noi usor un leac - si pe
86

urma poate c-o sa ne faceti si voi un serviciu, n calitatea voastra de profesionisti. Veniti cu mine. Aratndu-se deodata mbietor si plin de bunavointa, i conduse catre un han cu ferestrele viu luminate, n timp ce ceilalti trei barbati i urmau ndeaproape. Alti trgoveti ncepusera sa se arate, grabiti, revarsndu-se curiosi din case, lasndu-si cina abia nceputa si ceaiul aburind pe masa; astfel ca la vremea cnd Schmendrick si Molly se asezasera n sala hanului, aproape o suta de oameni se nghesuiau pe bancile lungi de acolo, se mbulzeau la usa si ncercau sa se strecoare nauntru pe ferestre. Lkorna, neluata n seama de nimeni, venise ncet n urma - o iapa alba cu ochii ciudati. Barbatul numit Drinn luase loc la aceeasi masa cu Schmendrick si Molly, sporovaind fara ncetare n timp ce ei mncau, umplindu-Ie paharele cu un vin negru. gros. Molly Grue bea foarte putin. Sedea privind linistita la chipurile celor din jurul ei, si se gndea ca nici unul nu parea mai tnar dect Drinn, si ctiva erau chiar mult mai batrni. Era ceva anume care-i facea pe toti cei din Hagsgate sa semene mult la fata unul cu altul, nsa nu ntelegea nca anume 'ce. - Si acum, spuse Drinn cnd si terminasera masa, acum trebuie sa-mi ngaduiti sa va explic pentru ce v-am primit att de ne curtenitor. - Bah, nu-i nici o nevoie, chicoti Schmendrick. Vinul l facea sa :se simta bine dispus si n largul lui, iar ochii verzi i straluceau ca aurul. Ce-as vrea eu sa stiu este din ce cauza spun toti ca Hagsgate e plin de strigoi si vrcolaci. E o prostie! Drinn surse. Era un om noduros cu falci puternice, gaunoase, ca ale unei broaste testoase. - E-acelasi lucru, spuse. Asculta. Orasul asta, Hagsgate, e apasat de un blestem. Incaperea deveni deodata foarte tacuta, ;si [n lumina aurie ca berea, 'chipurile orasenilor pareau moarte .-;;ialbe . ca niste bucati de brnza. Schmendrick rse din nou. - De o binecuvntare, vrei sa spui. Aici, n tara asta frumoasa a batrinului Haggard, o duceti ca ,pe un alt tarm - e ca () primavara, ca o oaza. Ai dreptate c <sn'87

teti sub a vraja aici, nsa eu mi ridic paharul pentru vraja asta. Drinn il apri tacmai cnd vaia sa-si nalte paharul. - Sa nu bei pentru asta, prietene. Vrei sa nchini pentru a suferinta batrna de mai bine de cincizeci de ani? Cam de-atunci ne bntuie jalea asta, de cnd regele Haggard si-a ridicat castelul acala, lnga mare. - De cnd i l-a ridicat vraiitaarea, adica. Schmendrick l dajeni ridicndu-si degetcl. Sa-i recunaastem fiecaruia meritul, asa cum se cuvine. - A, ai auzit si dumneata pavestea asta, spuse Drinn. Atunci trebuie sa mai fi auzit si ca Haggard a refuzat s-a plateasca pe vrajitaare cnd si-a terminat treaba. Magicianul aproba din cap. - Da, si ea l-a blestemat pentru lacamia si avaritia lui - mai bine zis, a blestemat castelul. Dar ce-are asta de a face cu Hagsgate? Orasul nu i-a facut vrajitoarei nici un rau. - Nu, replica Drinn. Dar nici vreun bine nu i-a facut. Ea nu putea sa-i darme castelul - sau n-a vrut s-a faca, pentru ca-si nchipuia ca e a artista, si se lauda ca apera ei nu va fi nteleasa dect mai trziu, cu timpul. Oricum, a venit aici, n fata batrnilar din Hagsgate, si le-a cerut sa-I sileasca ei pe Haggard sa-i plateasca ce i se cuvenea. "Uitati-va la mine si uitati-va si la vai", le crancanea ea. "Asta-i piatra de ncercare pentru un aras, pentru un rege. Un seniar caTe a nsala pe a vrajitaare batrna si urta are sa-i nsele si pe aamenii lui, mai devreme sau mai trziu. Opriti-l ct mai puteti, pna nu ya abisnuiti C1J. el." Drinn si sarbi vinul si, dus pe gnduri, i mai umplu a data paharul lui Schmendrick. Haggard nu i-a dat bani, cantinua el, si Hagsgate, spre nefericirea arasului, nu i-a dat atentie. S-au purtat cuviincias cu ea si au ndrumat-a spre autaritatile campetente. La care ea s-a nfuriat la culme si ne-a tipat n fata ca, tat cautnd sa nu ne facem nici un dusman, tacmai bine ne-am cstigat acum dai. Tacu a cliptt acaperindu-si achii cu pleaapele att de subtiri nct Mally era sigura ca paate sa vada prin ele, ca a pasare. Cu achii nchisi, varbi mai departe: Atunci a blestemat castelul, si a blestemat si arasul nastru. Asa ca, vezi, Iacamia lui ne-a atras tuturar nenaracirea.
88

In tacerea ncarcata de suspine, glasul lui lYlally Grue suna ca a lavitura de ciacan peste a patcaava, ca si cum s-ar fi trezit deadata cicalindu-l iar pe capitanul Cully : - Haggard e mai putin vinavat dect snteti vai, i certa ea pe lacui tarii d,in Hagsgate, caci el a fast un singur pungas, dar vai snteti multi. Vai singuri v-ati cstigat nenaracirea asta cu zgrcenia vaastra, nu cu a regelui vastru. Drinn si deschise achii si-i arunca a privire mniaasa. - Nai nu ne-am cstigat nimic, pratesta el. Pe parintii si bunidi nastri i-a rugat vrajitaarea sa a ajute, si recunasc si eu ca, n felul Iar, si ei erau de candamnat, la fel de mult ca si Haggard. Nai, acestia de acum, am fi pus cu tatul altfel pr9blema. Si fiecare din chipurile nca nu de ajuns de mbatrnite din ncapere, se ntaarse cu cte a strmbatura urta spre chipurile mai batrne. Unul scncita: dintre batrni varbi atunci cu vace hritaare si - Ati facut si vai ntacmai ce-am facut nai. Erau si atunci recalte de strns si turme de ngrijit, cum snt si azi. Era si atunci regele Haggard, cu care trebuia sa ne ducem traiul, cum e 'Si azi. Stim si nai fOoartepine cum v-ati fi purtat si vai. Snteti capiii nastri. Drinn l facu sa taca aruncndu-i a privire ,crunta, si altii din sala ncepura sa strige mniasi, nsa magicianul i patali pe tati atunci cnd ntreba: - Si ,care a fast bkstemul ? E paate ceva n legatura cu Taurul Stacojiu? Cuvintele i sunara nghetate, si chiar si n sala aceasta bine luminata, Mal1y se simti deadata, singura. Dnd, ascultare unui impuls nelamurit, adauga si ea a ntrebare care s-ar fi parut ca hu are nici a legatura cu cele spuse pna atunci: . - Vreunul dintre vai a vazut vreadata a licarna ? Si atunci, ea nvata doua lucruri: deasebirea dintre tacere si tacerea de maarte ; si apai ca avusese dreptate sa puna anume aceasta ntrebare. Chipurile celar din Hagsgate ncercau din -taateputerile sa ramna nemiscate, nsa se schimbasera. Drinn spuse, pranuntnd cuvintele cu grija:
89

_ Pe Taur nu-l vedem nidodata, si nu vorbim despre el niciodata. Nimic din ce tine de el nu e si nu are sa fie vreodata treaba noastra. Ct despre licorne, asa ceva nu exista. N-au existat niciodata. l.si mai turna din vinul cel negru. Am sa va spun cuvintele blestemului, adauga. tsi lncrucisa br.atele pe piept si ncepu sa cnte :

ti mpartiti

"Voi pe care Haggard ii tine~n :puterea lui, ospatul mpartasiti si ~ieirea lui. Norocul vostru are sa <nfloreasca Cita vreme tur,nul nu I(ll'e sa se naruiasca ; Si doar cineva din oras, de aid, iata, Poate sa na,ruie castelul vreodata."

Ctiva dintre ceilalti si unira glasurile cu al lui ca sa psalm.odieze vechiUl blestem. Vocile le erau triste si departate, ca ~i cum nici n-ar fi rasunat n sala hanului, ci s-ar fi rotit prin aer, undeva sus, ileasupra horuului, neajutor.ate .caniste frunze moarte. Ce au cu totii pe chipuri'? se ntreba Molly. Aproapeaproape ca-mi aduc .aminte. Magicianul ~edea tacut alaturi de ea, rotindu-si paharul de vin ~nminile prelungi. _ Cnd vorbele acestea au ,fost spuse pentru ntia oara, (ZiseDrinn, Haggard f;osise .doar de curnd in tara noastr.a, si toate in dur -erau inca frumoase, infloritoare _ toate, maI putin orasul Hagsgate. lIagsgate -era pe atunci intocmai asa cum a ajuns de .atunci incoace :restul ;tarii: .o '6sezare .pustie. ,saracacioasa. unde .oamenii puneau .pietre mari .pe acoperisurile colibelor. sa nu le ia ,vntul. Rnji cu tlmaraciune catre ceilalti din ncapere. 'Recolte ,de 'strns, turme de 1ngrijit ! 'Doar varza, gUlii, si Ctiva carto'fi nenorociti, si n ntregul Hagsgate nu era dect o singura vaca .slabanoaga si "batrna. StrainH ~jceau ca-i un oras blestemat, care ar -.:f.i iIlemultumit-o odata pe vreo :vrajitoare mai supar.acioasa. Molly () simti 'Pe 'licorria trecnd pe afara prin fata hanului, :apoi .aprindu-se .si \ntorcndu-se, nelinistita ea si tor,tele prinse in .zid, tot mai mult aplecndu-se, cu lumina tot Imai plpitoare. Ar f,i yrut sa ifuga afara, la ea, ,nsa ramase :locului si:ntreba :ncet :
,~o

- Si dupa aceea, cnd ce spuneau strainii s-a si ntmplat cu adevarat? Drinn raspunse : - Din clipa aceea n-am mai cunoscut nimic altceva dect belsugul. Pamntul nostru sterp si posomort s-a facut deodata att de bun, nct gradinile si livezile rodesc de la sine - n-avem nevoie nici sa le semanam, nici sa le ngrijim. Turmele ni se nmultesc; meseriasii nostri ajung, prin somn parca, tot mai ndemnateci; aerul pe care-l respiram si apa pe care o bem ne apara de orice boala. Orice suferinta, cnd ajunge aici, se despica :,1 doua si trece pe lnga noi, lasndu-ne neatinsi la mijlo,::, si toate acestea s-au ntmplat n timp ce restul regatului, odinioara att de bogat si nverzit, a ars si s-a risipit n cenusa sub mna lui Haggard. De cincizeci de ani ncoace, numai el si cu noi am pr.osperat. Ca si cum ceilalti ar fi fost blestemati. - Ii mpartiti ospatul, i mpartasiti si pIeIrea, murmura Schmendrick. Inteleg, nteleg. Mai dadu pe gt nca Un pahar de vin negru, si apoi rse. Dar batrnul rege Haggard mai domneste si acum nca, si are sa mai domneasca pna are sa se reverse marea. Habar n-aveti ce nseamna un blestem adevarat. Sa va povestesc eu despre nenorocirile mele. Lacrimile ncepura sa-i straluceasca pe neasteptate n ochi. La nceput, maica-mea n-a tinut niciodata la mine. S-a prefacut ca ma iubeste, dar eu mi dadeam seama ... Drinn l ntrerupse si n clipa aceea Molly mtelese ce anume era att de ciudat pe fetele celor din Hagsgate. Erau, fiecare din ei, mbracati bine si calduros, nsa chipurile care li se aratau peste vestmintele acestea bogate erau chipuri de oameni saraci, reci ca ale unor fantome si parca prea hamesite de foame ca sa mai poata mnca ceva vreodata. Drinn spuse : - Da, dar nimeni dect unul din orasul Hagsgate nu va putea sa naruie vreodata castelul. Cum sa ne mai putem bucura de norocul si de averea noastra cnd stim ca totul trebuie sa se termine odata, si ca unul dintre noi anume are sa-i puna capat? Fiecare zi ce trece ne face si mai bogati, si n acelasi timp ne aduce cu o zi mai
91

aproape de ruina noastra. Magicianule, de cincizeci de ani traim ct mai saracacios cu putinta, ne ferim de orice apropiere cu oricine, ne dezlegam de toate obisnuintele, ne pregatim pentru revarsarea marii. N-am cunoscut nici o clipa de bucurie n averile noastre - si n nimic altceva din ce avem - ,caci pentru noi bucuriile nu snt altceva dect niste lucruri pe care pna la urma va trebui sa le pierdem. Fie-va mila de Hagsgate, strainilor, caci n toata lumea aceasta a nefericirii nu exista oras mai nefericit dect e al nostru. - Pierduti, pierduti, pierduti sntem! sopteau trgovetii n jur. Nenorocitii, nenorocitii de noi. Molly Grue i privea fara vorbe, nsa Schmendrick spuse plin de respect: - Asta mai zic si eu blestem cum trebuie, treaba de meserias bun. Totdeauna am spus, dnd ai nevoie de ceva bine facut, du-te la omul prkeput. Te costa poate mai scump, dar pna la urma f.ace. Drinn se ncrunta, si Molly l nghionti pe Schmendrick. Magicianul clipi grabit. - Mda. Da, si ce doriti anume de la mine? Trebuie sa va spun de la nceput ca nu snt un vrajitor prea priceput, nsa as fi foarte fericit sa ridic blestemul acesta ce va apasa, dac-as fi n stare s-o fac. - Nu te-am luat ca mai bun dect esti n realitate, raspunse Drinn. Dar chiar asa cum esti, tot ai sa fii mai bun dect altii. Blestemul, eu cred ca trebuie sa-I lasam asa cum este. Daca-I destrami, s-ar putea sa nu saracim cu totul iarasi, nsa, oricum, nu ne-am mai mbogati asa ca pna acum, si asta ar fi la fel de rau. Nu, treaba noastra este sa tinem ct mai bine pe picioare turnul lui Haggard, sa nu-l lasam sa cada n ruine, si pentru ca eroul care pna la urma are sa-I naruie trebuie sa vina de aici din Hagsgate, lucrul acesta nu ni se pare deloc cu neputinta sa se ntmple. In primul rnd, noi nu le dam voie strainilor sa se aseze aici. Ii tinem ct mai departe de orasul nostru, cu forta daca nu se poate altfel, dar mai ales prin viclesuguri. Povestile astea de spaima despre Hagsgate de care spuneai, noi le-am nascocit singuri, si le raspndim ct mai departe, ca sa fim siguri ca vom avea ct mai
92

pUtini oaspeti. Surse plin de mndrie cu falcile lui gaunoase. Schmendrick si propti barbia pe degetele strnc;e n pumn, si l privi pe Drinn cu un surs nesigur. - Si ce faceti cu copiii vostri? ntreba. Cum faceti sa-I opriti pe unul sau altul din ei sa creasca, sa n-ajunga sa ndeplineasca blestemul? Privi n jur prin sala hanului, cercetnd atent chipurile zbrcite care-l fixau ntunecate. Dar daca stau sa ma gndesc, spuse ncet, nu snt deloc oameni tineri aici, n oras ? Parca se culca devreme de tot copiii aici, la Hagsgate. Nu-i raspunse nimeni. Molly si simti deodata sngele zvcnindu-i n urechi si sub pleoape, si pielea pe trup se nfiora ca la o pala de vnt rece. Apoi Drinn spuse : - Noi nu avem copii. N-am mai avut deloc copii din ziua cnd s-a rostit blestemul asupra noastra. Tusi n pumn si adauga : Asta ni s-a parut calea cea mai sigura sa zadarnicim vrerea vrajitoarei. Schmendrick si rasturna capul pe spate si rse tacut, dar rse att de tare nct lumina tortelor tremura pe ziduri. Molly si dadu atunci seama ca magicianul era beat de-a binelea. Gura lui Drinn se facu nevazuta, si ochii i se nasprira taiosi, ca niste cioburi de portelan. - Nu vad nimic de rs n nenorocirea asta a noastra, Spuse pronuntnd vorbele cu multa blndete. Chiar nimic. - Da, nimic, se neca Schmendrick aplecndu-se peste masa si varsndu-si vinul din pahar. Nimic, iarta-ma, chiar nu-i nimic de rs. Sub privirea mnioasa a doua sute de ochi, izbuti sa-si recapete gravitate a si sa-i raspunda serios lui Drinn. Atunci, as zice ca nu mai aveti nici o pricina de necaz. Nici una care sa va tulbure pe voi, n orice caz. Un firisor de rs i se strecurase printre buze ca aburul dintr-un ceainic. - Asa s-ar parea. Drinn se ntinse peste ma~ si atinse cu doua degete ncheietura minii lui Schmendrick. Dar nu ti-am spus tot adevarul. A'cum douazeci si unu de ani, aici la Hagsgate s-a nascut un copil. Al cui era copilul asta n-am reusit sa aflam niciodata. Eu nsumi l-am gasit, cnd treceam prin piata, ntr-o noapte de iarna. Era pus pe un bustean de lemn pe care-si hacuiesc carnea macelarii, si
93

nu plngea, cu toate ca era o noapte cu vnt si ninsoare. Sta la caldura gngurind, ncalzit de niste pisici fara stapn. Pisicile se strnsesera toate una ntr-alta si torceau, si torsul asta era plin de o stiinta numai a lor. Am stat multa vreme acolo, lnga leaganul asta ciudat, dus pe gnduri, si n vremea asta ningea greu si pisicile torc-eau profetic. Se opri, si Molly Grue ntreba grabnic : _ Ai luat copilul acasa la dumneata, si l-ai crescut ca pe copilul dumitale, nu ? Drinn si lasa minile cu palmele n jos pe tablia mesei. _ Am gonit pisicile, spuse, si m-am ntors singur acasa. Fata lui Molly se facu deodata de culoarea cetii. Drinn ridica nerabdator din umeri. Stiu si eu sa recunosc un erou nca de la nastere, spuse. Senme si prevestiri, serpi n leagan. Daca n-ar fi fost pisicile, poate ca l-as fi luat cu mine pe copil, la noroc, dar pisicile faceau ca totul sa fie limpede de tot, ca n mitologie. Ce-ar fi trebuit sa fac - sa pun eu cu minile mele la adapost pieirea Hagsgate-ului? Ii tremura buza, ca si cnd i-ar fi fost agatata ntr-un crlig de undita. S-a vadit mai trziu ca n-am facut bine, dar nu pentru c-as fi fost prea bun. Cnd m-am ntors n zori n piata, copilul nu mai era. Schmendrick desena niste chipuri cu degetul muiat ntr-o baltoaca de vin varsat pe masa, si s-ar fi zis ca nu auzise nici o vorba. Drinn continua: _ Fireste, nimeni nu a recunoscut ca ar fi parasit un copil n piata, si cu toate ca am cotrobait prin toate casele, din poduri pna n pivnita, nu l-am mai gasit niciodata. As fi putut sa-mi spun ca l-au mncat lupii, sau chiar ca as fi visat toata ntmplarea, cu pisici cu tot - daca a doua zi nu ar fi venit n goana calului un herald din partea regelui Haggard sa ne porunceasca sa ne bucuram cu totii. Dupa treizeci de ani de asteptare, regele capatase n sfrsit un baiat. Isi cobor ochii sa nu mai vada expresia care se ntiparise pe chipul lui Molly. Fiindca veni vorba, copilul pe care-l vazusem eu era baiat. Schmendrick [si linse vrful degetului si-si ridic~ privirea.
94

- Lir, spuse gnditor. Printul Lir. Dar nu s-a gasit nici un fel de alta explicatie pentru aparitia lui, asa deodata? - Nu prea, pufni Drinn. Daca s-ar fi gasit vreo femeie sa se nvoiasca sa se marite cu Haggard, e sigur ca Haggard nsusi ar fi respins-o. A raspndit povestea ca baiatul i-ar fi nepot, un nepot pe care a consimtit el sa-I adopte la moartea parintilor. Insa Haggard n-are familie, n-are nici un fel de rubedenii. Snt unii care spun ca s-ar fi nascut dintr-o lepadatura a marii, asa cum Venus s-a nascut din mare. Nu exista fiinta care sa-i dea regelui Haggard un copil sa-I creasca. Magicianul si ridica paharul, calm, si apoi si-l umplu singur cnd Drinn refuza s-o faca. - Oricum, de undeva a gasit o odrasla, si cu att mai bine pentru el. Dar cum ar fi putut sa dea tocmai el peste copilul acela ratacit pe care l-ai vazut dumneata? Drinn spuse : - Se plimba prin Hagsgate noaptea; nu prea des, din cnd n cnd. Multi dintre noi l-am vazut - nalt, carunt ca lemnul aruncat de ape pe tarm, furisndu-se sub luna nghetata, ridicnd de jos monezile cazute de la altii, cioburi de farfurii, linguri, pietre, batiste, inele, mere putrede si calcate-n picioare, orice, totul, fara sa aiba nici un motiv sa faca asa ceva. Haggard a fost cel care a luat copilul. Snt tot att de sigur de asta, cum snt sigur ca printul Lir este cel care va narui si va cufunda n mare si pe Haggard si Hagsgate-ul deopotriva. - Nadajduiesc si eu c-are s-o faca el, l ntrerupse Molly. As vrea ca printul Lir sa fie copilasul pe care dumneata l Iasasesi atunci sa moara, si as vrea ca el sa fie cel care sa va nece tot orasul, si va mai doresc si ca pestii sa va roada oasele de tot ca pe niste coceni... Schmendrick o pocni n glesna pe sub masa, ct putu mai tare, caci ascultatorii din jur ncepusera sa ssie ca niste taciuni stinsi n apa, si ctiva chiar se ridicasera n picioare. Intreba nca o data: - Ce doriti n fond de la mine? - Te duci, dupa ct vad, la castelul lui Haggard. Schmendrick ncuviinta din cap. Aha, spuse mai departe
95

Drinn. Pai, unui magician mai istet are sa-i vina usor sa se mprieteneasca repede cu printul Lir, care e cunoscut ca fiind un tnar plin de curiozitate si de dorinta de a nvata. Un vrajitor mai iscusit trebuie sa cunoasca si tot felul de filtre si unsori mai ciudate, bauturi, leacuri, ierburi si deochiuri, si treburi din astea. Asta, un vrajitor mai iscusit - baga de seama, am spus mai iscusit, nu mai mult - un vrajitor din astia mai de soi ar putea fi n stare, daca mprejurarile i-ar fi prielnice... Lasa restul vorbelor sa se roteasca n aer nespuse, nsa nu mai putin marturisite. - Asta pentru o masa? Schmendrick se ridica n picioare rasturnndu-si scaunul. Se apleca peste masa, sprijinindu-se pe tablie cu amndoua minile, suflnd greu. Asta e plata la voi acum ? O masa si ceva vin - cu asta platiti otravirea unui print? Ar trebui sa dati ceva mai mult dect atta, prietene Drinn. Nu v-as curati nici cosurile sobelor pentru o plata ca asta. Molly Grue l apuca de brat scncind : - Ce spui tu aicea ? Magicianul i scutura mna la o parte, dar n acelasi timp si cobor o pleoapa ntr-un semn ncet nsa limpede. Drinn se lasa pe spate pe scaunul sau, surznd. - Cu un mester nu ma trguiesc niciodata, spuse. Douazeci si cinci de monede de aur. Se trguira timp de o jumatate de ,ceas, Schmendrick cerndu-i o suta de galbeni, si Drinn refuznd sa-i dea mai mult de patruzeci. In cele din urma se nvoira la saptezeci, jumatate platiti pe loc, si cealalta jumatate la ntoarcerea lui Schmendrick, daca avea sa izbuteasca. Drinn i numara chiar acolo banii scosi dintr-o punga de piele de la chimir. - O sa nnoptati n Hagsgate, fireste, spuse. E-o placere pentru mine sa va gazduiesc eu. Insa magicianul datina din ,cap. - Eu zic mai bine sa nu. Mergem nainte pna la castel, daca tot am ajuns att de aproape. Cu ct ajungem mai degraba acolo, cu-att ne ntoarcem mai repede, nu ? Si rnji cu rnjet viclean si plin de subntelesuri.
96

- Castelul lui Haggard este ntotdeauna un loc primejdios, noaptea. dios dect l preveni Drinn. Si nu e niciodata mai primej- Asta se spune si despre Hagsgate, replica Schmendrick. Nu trebuie sa crezi chiar tot ce ti se spune, Drinn. Pasi catre usa hanului, si Molly l urma. Isi mai ntoarse capul si le surse luminos trgovetilor din Hagsgate, strnsi acolo n vestmintele lor frumoase. As mai dori doar sa ma despart de voi cu acest gnd din urma, le spuse. Cel mai mestesugit blestem care s-a mormait, sau croncanit, sau bubuit vreodata nu are nici o putere asupra unor inimi curate. Noapte buna. Afara, noaptea zacea ncolacita pe strada, rece ca o cobra si solzoasa de stele. Nu era luna. Schmendrick nainta cu ndrazneala, chicotind n barba, sunndu-si banii de aur in buzunar. Fara s-o priveasca pe Molly spuse: - Niste prostanaci. Sa creada 'chiar att de usor ca ofice magician are putere de viata si de moarte. Acuma, sa zic, daca mi-ar fi cerut sa le ridic blestemul... mda, asta as fi putut s-o fac fie si numai pentru merindele pe care mi le-au dat n noaptea asta. As fi facut-o si pentru un singur pahar de vin. - Imi pare bine ca n-ai facut-o, spuse Molly cu rautate. Astia-si merita soarta, o soarta mai rea chiar. Sa lase un copil, asa, n zapada ... - Mda, dar daca nu I-ar fi lasat ei asa, n-ar fi ajuns print. N-ai mai fost niciodata pna acum intr-un basm? Vocea magicianului era plina de bunatate si naclaita de bautura, si ochii i erau la fel de stralucitori ca si banii de aur pe care tocmai i primise. Eroul trebuie sa fad. o prevestire sa se adevereasca, si capcaunul e cel care trebuie sa-I opreasca ... cu toate ca n povestile de alt fel, mai adesea se int;.npla tocmai de-a-ndoaselea. Si eroul trebuie S-o duca gr' .1 nca de la nastE're, caci altminteri n-ar mai fi erou. Dar ~ o mare usurare ca am aflat cum stau lucrurile cu print Lir. Am tot asteptat ca povestea asta a noastra sa ne du :, la personajul principal. Lico~tla. fu iarasi lnga ei, asa cum rasare deodata o stea un jeva, aproape, naintnd putin n fata lor, ca o pnza c1(corabie n ntuneric. Molly spuse: lJaca Lir este eroul, atunci ea ce este?
7 Ulthno licorna

97

- Asta-i altceva. Haggard, si Lir, si Drinn, si cu tine si cu mine ... noi sntem ntr-o poveste si trebuie sa mergem nainte cum merge si povestea. Ea nsa e adevarata. Ea e adevarata. Schmendrick casca si sughita nfiarndu-se, toate deodata. Mai bine sa ne grabim, spuse. Poate c-ar fi trebuit sa nnoptam aici, numai ca batrnul Drinn asta ma enerveaza. Snt sigur ca l-am tras pe sfoara cum trebuie, dar, oricum ... Lui Molly i se parea, asa' mergnd ca prin vis, ca Hagsgate se ntindea ca o laba sa-i traga pe ei trei ndarat, ncovoindu-se n jurul lor si leganndu-i ncetisor inainte si napoi, ca si cum i-ar fi condamnat sa mearga la nesfrsit pe propriile lor urme, dar mereu pe loc. Dupa o suta de ani ajunsera la casa cea mai din urma si la capatul orasului; dupa alti cincizeci de ani se trezira orbecaind peste cmpurile umede, printre vii si livezi chircite. Molly visa ca erau niste ai care rnjeau rau nspre ea din vrfurile pomilor, si ca niste vaci reci le paseau peste picioare si-i mpingeau la a parte din cararea serpuitaare. tnsa lumina licornei le plutea lina n fata si, treaza sau ,adormita, Molly a urma. Castelul regelui Haggard se nalta pe cer, o pasare oarba si neagra pescuind n noapte prin vale. Mally i auzea acum suflul aripilor. Apoi suflarea licornei ii tremura n par si-l auzi pe Schmendrick ntrebnd: - Cti snt? - Trei barbati, spuse licorna. Merg n urma noastra de cind am iesit din Hagsgate, dar acum vin repede de tot. Asculta. Pasi prea nabusiti pentru graba cu care se aprapiau ; glasuri prea scazute ca sa nsemne ceva bun. Magicianul se freca la achi. - Paate ca pe Drinn a nceput sa-I mustre constiinta ca-si plateste prea ieftin otravitorul, murmura el. Poate ca nu-l lasa constiinta sa daarma. Totul e cu putinta aici. Poate am si eu pene pe umeri. O apuca pe Molly de brat si o trase n jos ntr-o groapa adnca si tare, la marginea drumului. Licorna se ntinse la pamnt alaturi, tacuta ca si lumina lunii. Pumnale licarind ca urmele pestilor pe marea ntunecata. O voce, deodata, puternica si mnioasa.
98

- I-am pierdut, ti spun. Am trecut pe lnga; :ei de-acum o posta, atunci cnd am auzit fosnetele alea. Sa ma ia dracu' daca alerg mai departe. - Taci! sopti salbatec o a doua voce. Vrei sa ne scape si sa ne dea de gol? De magician ti-e fri.ca, dar mai bine ti-ar fi frica de Taurul Stacojiu. Daca Haggard afla de jumatatea noastra de blestem, l si trimite pc Taur sa ne calce n picioare pna ne face mici farme. Cel dinti raspunse, coborndu-si si el vocea; - Nu ca mi-ar fi frica. Un magician fara barba nu e magician sau vrajitor. Dar ne pierdem pur si simplu timpul. S-au abatut din drum, au luat-o peste cmp cum si-au dat seama c-am pornit dupa ei. Putem sa-i cautam pe aici ajungem.pe drum mult si bine, toata noaptea, si n-o sa-i O al:a voce, mai obosita dect celelalte doua: - de ziua. crapa Am fugit dupa ei toata noaptea. Ia uitati-va, se Molly si dadu seama ca se sucise sub mantia neagra a lui Schmendrick, si acum fata i se ngropase ntr-o tufa de iarba moarta, aspra. Nu ndraznea sa-si ridice capul, !lSa si deschise ochii si vazu atunci ca aerul capatase treptat o luminozitate nefireasca. Cel de al doilea spuse : Esti un prost. Mai avem nca doua ceasuri bune pna dimineata, si pe urma noi mergem acum catre apus. - Daca asa stau lucrurile, raspunse cel de al treilea glas, eu ma n"torcacasa. Pasi grabiti se departau pe drum. Cel dinti striga: - Stai nitel, nu pleca. Asteapta, vin si eu cu tine! Catre cel de al doilea murmura grabit; Nu ma duc acasa, vreau doar sa ma ntorc pe unde-am venit, o parte din drum. Eu tot cred ,ca pe ei i-am auzit adineaori, si mi-am si pierdut pe undeva cremenea... Molly l auzea departndu-se pe cnd spunea a'cestea. - Sa va ia dracu', lasi ce snteti! njura cel de al doilea. Stati o clipa, atunci, mai astptati pna ncerc ce m-a nvatat Drinn. Pasii care se departau parura sa sovaie, si atunci el intona cu glas puternic: Mai cald ca vara,
j"

99

mai gustos ca mncarea, mai dul,ce ca o femeie si mai nepretuit dect sngele care ... - Haide odata, spuse cel de al treilea glas. Haide. Uite cum e cerul. C mai e si tmpenia asta? Chiar si glasul celui de al doilea ncepuse acum sa tremure. - Nu-i nid o tmpenie. Drinn si pretuieste prea mult banii ca sa vrea sa se desparta de ei. E, de fapt, cea mai mare dragoste pe care ai putea s-o vezi. Asa-i spune si el. Continua grabit, putin sovaind: Mai tare ca apa, dect porumbeii mai firesti, spune acuma pe cine iubesti? - Drinn, zanganira monedele de aur n punga lui Schmendrkk. Drinndrinndrinndrinndrinn. Si atunci se intmplara toate deodata. Mantia aspra si neagra o izbi tare pe Molly peste obraz cnd Schmendrick ncepu sa se agite n genunchi pipaind disperat dupa punga lui. Ii fosnea si-i zanganea ca un sarpe cu clopotei n mna. O arunca departe n tufisuri, dar cei trei se si aruncasera asupra lor, toti deodata, cu pumnalele sclipindu-Ie rosii in mini ca si cum i-ar fi izbit chiar. Din'colo de castelul regelui Haggard se ridica o stralucire de foc, spargnd noaptea ca un umar urias ridicndu-se. Magicianul se r~dicase in picioare, amellJntndu-i pe cei trei cu demoni, cu metamorfoze, cu boli care sa-i ntepeneasca si cu lovituri tainice de judo. Molly apuca de jos o piatra. Cu un strigat stravechi, plin de bucurie si care anunta ruina, licorna tsni din locul unde statuse ascunsa. Copitele i bateau iarba ca o ploaie de pumn ale, coama i se nfQase furioasa si pe frunte avea o pana de fulger. Ci trei ucigasi lasara sa le cada pumnalele si-si ascunsera fetele si ,chiar si Molly Grue si Schmendrick i se plecara nainte-i. Insa licorna nu-i vedea pe nici unul din ei. Dezlantuita, dansnd, alba ca marea, si necheza iarasi chemarea la lupta. Si stralucirea de dincolo i raspunse cu un muget care suna cum trosneste gheata cnd se sparge, primavara. Oamenii lui Drinn fugira, mpleticindu-se, tipnd de groaza.
100

Castelul lui Haggard era cuprins de flacari parca, leganndu-se salbatec ntr-o rece. Molly spuse cu glas tare: izbucnire napraznica de vnt - Dar trebuia sa fie marea, asa trebuia sa fie. 1 se paru ca Apoi veni Taurul Stacojiu.departe de tot, si o fata cenusie. vede o fereastra, acolo,

VIII
Era ca sngele la culoare, nu sngele care izvoraste din inima, ci sngele 'care freamata sub o rana veche niciodata vindecata cu adevarat. O lumina teribila curgea pe trupul lui, ca sudoarea, si mugetul lui porni sa clinteasca tarna pe dealuri, n valuri. Coarnele i erau pali de, 'ca niste cicatrici. O clipa, licorna i statu n fata, nghetata, ,ca un val care S-a ridicat si se va prabusi apoi pe tarm. Pe urma, lumina cornului ei se stinse, si ea se ntoarse si fugi. Taurul Stacojiu mugi iarasi, si pomi n salturi dupa ea. Licornei nU-i fusese niciodata frica de nimic. Era n(?muritoare, nsa putea fi ucisa: de o harpie, de un dragon, de o himera, de o sageata ratacita azvrlita dupa vreo veverita. Insa dragonii nu puteau dect s-o omoare _ n-ar fi putut niciodata s-o faca sa uite ce era ea cu adevarat, si nici pe ei nsisi nu se puteau face sa uite ca, chiar si moarta, avea sa fie totusi mai frumoasa dect ei. Taurul Stacojiu n-o cunoscuse pna atunci, si cu toate acestea simtea ca pe ea anume o urmarea el, nu o iapa alba. Spaima o izbi atunci ca o pala neagra, si fugi, n vreme ce mnioasa si vale. n urlatoarea nestiinta a Taurului umplea cerul si se revarsa Copacii se ntindeau spre ea, si ea se strecura nelinistita, sa le scape, ea care pasise att de usor prin vesnicie fara sa se loveasca vreodata de ceva. In urma ei, arborii se spargeau ca de sticla n navala Taurului Stacojiu. El mai mugi o data, si o creanga mare o izbi peste umar att de tare nct licorna se clatina pe picioare si cazu. Se ridica
101

de ndata, nsa acum radacinile i se agatau de picioare pe cnd fugea mai departe, si alte radacini scormoneau grabite ca niste crtite n pamnt sa-i taie calea. Liane si vite o loveau ca niste serpi nversunati, ierburi agatatoare teseau plase printre trunchiurile arborilor, crengi moarte se prabuseau cu trosnete n jurul fugii ei. Cazu a doua oara. Copitele Taurului izbind pamntol i niiorau si ei trupul, si atunci mai tipa nca o data. ' Pe urma, trebuie sa-si fi gasit un drum din paienjenisul copacilor, caci acum alerga peste cmpiile aspre, aride care se ntindeau dincolo de pasunile prospere de la Hagsgate. Aici avea loc sa alerge, si licornelealearga cu adevarat atunci cnd stiu ca-i lasa n urma pe vnatorii ce-si mboldesc zadarnic armasarii fara putere. Inainta acum cu iuteala vietii, tresaltnd de la un trup la altul sau depanndu-se n stralucirea unui tais de sabie; era mai iute dect orice fiinta ngreunata de picioare sau de aripi. SI totusi, chiar fara sa se uite n urma, stia ca Taurul Stacojiu o ajungea, venind dupa ea asemenea lunii, asemenea lunii posomorte si obrintite a vnatorilor. Simtea. aproape, atingerea coarnelor lui liv1de pe crupa, ca si cum ar fi izbit~o chiar. Un lan de porumb cu tulpinile aspre si coapte se pleca sa-i ridice o bariera n fata pieptului, nsa ea l calca n picioare. Cmpuri argintii de grne se faceau reci si se destramau ulei oase cnd se abatea peste ele suflarea Taurului; se agatau de picioarele ei s-o traga n jos, ca zapada. 'Dar alerga mai departe, necheznd nfrnta, si n urechi i suna clinchetul de gheata al fluturelui: "Au trecut pe drumurile astea, de mult, de mult, si Taurul Stacojiu le alerga din urma, de foarte de-aproape." Si Taurul le omorse pe toate. Deodata Taurul i se ridica n fata, ca si cum ar fi fost naltat de pe cmp asemenea unei piese de sah, mpins prin aer si asezat iarasi jos sa-i taie ei calea. Nu se napusti asupra ei ,chiar de ndata, si nici ea nu-i fugi din fata. Fusese urias si cnd fugise, ntia data dinainte-i, dar n cursul urmaririi ajunsese att de nemasurat de mare nct nici nu si-l mai putea nchipui tot deodata. Parea acum sa se ncovoaie odata cu nsasi bolta cerului, injectat de snge;
102

picioarele i erau 'ca niste vrtej uri mari de vnt, iar capul i se legana rostogolindu~se pe cer odata cu stelele de miazanoapte. Narile i se zbrceau horcaitoare pe cnd o cauta prin jur, si atunci licorna ntelese ca Taurul Stacojiu era orb. Daca s-ar fi aruncat atunci asupra ei, i-ar fi facut fata, asa micuta si deznadajduita, doar cu singurul ei corn ntunecat, chiar stiind bine ca ar fi calcat-o n picioare. El era mai iute; era mai bine sa-I nfrunte acum dect sa fie prinsa din fuga. nsa Taurul nainta ncet, cu un fel de gratie sinistra, ca si cum ar fi cautat sa n-o sperie, si ea fugi din nou din calea lui. Cu un tipat nabusit, trist, se nvrti pe loc si ncepu sa alerge din nou pe drumul pe care venise: napoi peste lanurile batatorite si peste cmpii. catre castelul regelui Haggard, la fel de ntunecos si nghebosat ca mai nainte. Si Taurul Stacojiu venea dupa ea, urmarindu-i spaima. Schmendrick si Molly fusesera mpinsi la o parte ca niste vreascuri cnd trecuse Taurul pe lnga ei - Mol1y, trntita la pamnt fara suflu, ametita, iar magicianul zvrlit ntr-un tufis de scaieti, care-i smulse jumatate din mantie si cam a opta parte din piele. Se ridicara si ei cum putura si pornira sohiopatnd dupa fugari, sprijinindu~se unul pe altul. Nici unul nu scoase o vorba. Drumul printre copaci fu pentru ei mai usor dect l gasise licorna, caci dupa ea trecuse pe acolo, naintea lor, Taurul Stacojiu. Molly si mag~cianul se catarara peste trunchiuri uriase de copaci nu numai rasturnate si strivite el pe jumatate nfundate n pamnt, si se Hisara n patru labe sa se trasca prin rpe pe care nu le vedeau ct erau de adnci n ntunefi.c. Nu existau copite ,care sa fi putut face asa ceva, se gndea Molly ametita; pamntul se sfrtecase singur tragndu~e n adnc sub apasarea Taurului. Se gndi atunci la licorna si i se nfiora inima. Cnd iesira n cmpie, o vazura - ndepartata si abia deslusita, pala de apa alba purtata de vnt, aproape de nevazut n izbucnirea stralucitoare si aprinza a Taurului Stacojiu. Molly Grue, nnebunita aproape de oboseala si .spaima, i vedea 'lunecnd cum se misca stelele si pietrele prin vazduh : caznd fara sfrsit, urmarindu-se fara sfrsit,
103

nsingurati pentru vesnicie. Taurul Stacojiu n-avea s-a ajunga niciodata pe licorna, asa cum Ceea ce-i Acum niciodata nu poate ajunge pna la Ceea ce va Fi, cum Ceea ce s-a Dus nu poate ajunge pna la Ceea ce va Sa-nceapa. Molly surse nseninata. lnsa umbra aprinsa se isca boltindu-se asupra licornei pna cnd Taurul paru sa o cuprinda din toate partile. Ea se cabra, se roti ,si tsni n alta directie, dar si acolo l ntlni pe Taur, cu capuJ. aplecat si cu falcile lasnd sa-i picure tunet. Se ntoarse iarasi, si iarasi, tragndu-se ndarat, alunecnd, cautnd sa faca sarituri viclene ntr-o parte si-ntr-alta ; si de fiecare data Taurul Stacojiu o mpingea n laturi iesindu-i nemiscat n fata. N-o ataca, nsa nu-i mai lasa nici o cale de iesire, n afara de una singura. - O mpinge, spuse Schmendrick ncet. Dac-ar fi vrut s-o omoare, ar fi putut s-o faca pna acum. O mpinge pe drumul pe care le-a mnat si pe celelalte - catre castel, catre Haggard. Ma ntreb de ce. Molly spuse : - Fa ceva. Vocea ei era ciudat de calma si de indiferenta, iar magicianul i raspunse pe acelasi ton: - Eu nu pot face nimic. Lkorna mai fugi o data, ncoltita, neajutorata nsa neobosita, iar Taurul Stacojiu i lasa loc sa fuga, nsa nici o cale sa se ntoarca din fuga. Cnd i iesi n fata a treia oara, ea aj\l[1sese destul de aproape ca Molly sa-i vada picioarele din spate tremurndu-i ca la un Cine speriat. Acum se opri locului, scormonind pamntul cu copitele si dndu-,si pe spate urechile mki si subtiri. Insa nu mai putea scoate nici un sunet, si cornul nu-i mai lucea luminos acum. Se strnse n sine cnd mugetul Taurului Stacojiu sfsie cerul facndu-1 sa trosneasca, dar acum nu se mai trase napoi. - Te rog, spuse Molly Grue. Te rog fa ceva. Schmendrick se ntoarse s-o priveasca si fata i era salbatidta de neputinta. - Ce pot eu sa fac ? Ce pot sa fac eu cu magia asta a mea ? Sa fac scamatorii cu palaria, cu bancutele de-a para, sau aia cu pietrele prajite din 'care fac omleta? Crezi ca asa ceva l-ar distra pe Taurul Stacojiu, sau sa ncerc si chestia aia cu portocalele care cnta? Am sa
10.

fac orice-mi ceri, caci si eu as fi ferkit sa-i fiu ei de vreun ajutor. Molly nu-i raspunse. Taurul se apropia tot mai mult, iar licorna se strngea, chirdndu-se, tot mai mi'ca, pna cnd spuse:paru ca e aproape sa se rupa n doua. Schmendri'ck - Stiu ce sa fac. Dac...,asputea, as schimba""O ntr-o alta vietuitoare, ntr-o faptura prea nensemnata ca sa-si mai bata Taurul ,capul cu ea. Dar numai un mare magician, 'un vrajitor cum a fost Nikos, profesorul meu, ar avea puterea asta. Sa preschimbi o licorna n altceva _ cine poate sa faca asa ceva poate sa jongleze si cu anotimpurile si sa bata anii ca pe niste carti de joc. Si eu n-am mai multa putere dect ai si tu : mai putina chiar, caci, uite, S-a sfrsit. Uite. tu poti s-o atingi, si eu nu. Pe urma spuse deodata: Li'coma statea nemiscata de tot n fata Taurului Stacocu capul plecat, iar albeata trupului i se baltase acum pna ajunsese cenusie, murdara. Parea mica si slaba; si chiar si Molly, care o iubea ,att, nu se putu mpiedi,ca sa vada ca licorna este o faptura absurda atumci cnd i""3 pierit stralucirea. Coarda ca de leu, picioare de cerb, labe de tap, coama rece si fina ca spuma de mare peste minile mele, cornul nnegrit ca de carbune, ochii - o, ochii! Molly se nclesta de mna magicianului si-si vr unghiile n ea ct putu mai adnc.
jiu,

- Tu ai puterea magica, spuse ea. Isi auzea propria voce, adnca si limpede 'ca a unei sibile. Poate ca nu stii s-o gasesti, dar exista n tine. L-ai chemat pe Robin Hood, si Robin Hood nu exista, dar a venit, si era adevarat. Si ,asta e magie. Ai toata puterea de care ai nevoie, numai sa ai .curajul sa ti""O cauti. Schmendrkk o privi n tacere, tintuind-O' cu o privire att de intensa ca si cum ochii lui verzi ncepusera sa-si caute puterea magi,ca n ochii lui Molly Grue. Taurul pasea usor catre licorna, si a'cum n-o mai urmarea, ci i poruncea cu apasarea prezentei lui, si ea i se misca nainte, dociIa, ascultatoare. El o urma ca un cine ciobanesc, mpingnd-o catre turnul zdrentuit al regelui Haggard si catre mare.
1()~

- O, te rog! Vocea lui Molly se sfarma ca ntr-o pulbere. Te rog, nu e drept, nu se poate ntmpla asa ceva. O mpinge spre Haggard, si pe urma nimeni n-are s-o mai vada vreodata, nimeni. Te rog, tu esti un magician, n-ai sa-I lasi sa faca asta. Degetele i se ngropau si mai mult n bratul lui Schmendrkk. Fa ceva! Plngea acum. Nu-l lasa, fa oeva ! Schmendrick se lupta zad.armicsa-i desclesteze degetele ncrligate. - N-run sa fac, fir-ar sa fie, chiar nimic, spuse printre dintii nclestati, pna nu-mi dai drumul. - O, spuse Molly.Iarta-ma. - Daca strngi asa, poti sa-mi opresti si circulatia sngelui, sa stii, i spuse magicianul cu severitate. Isi freca bmtul si facu nainte ctiva pasi, n calea Taurului Stacojiu. Si se opri acolo, cu bratele ncrucisate si cu capul sus, desi cazndu-i din c1nd n cnd, caci em foarte obosit. - Poate de data asta, l auzi Molly murmurnd, poate de data asta. Nikos spunea... ce spunea Nikos? Nu-mi mai aduc aminte. A trecut att de multa vreme de atunci. Era n g1asullui o durere batrna, batrna, pe care Molly nu o mai auzise nidodata. Pe urma o bucurie tsni acolo ca o flacara, cnd el mai spuse : De, cine stie, cine stie ? Daca nu-i acuma timpul, poate as ncerca eu sa-I fac sa fie. Tot mai e o mngiere, prietene Schmendrkk. De data asta chiar ca nu vad cum ai putea sa-ncurci lucrurile mult mai rau dect snt ncuI1cate acuma, si rse ncet. Taurul Stacojiu, fiind orb, nu baga n seama silueta nalta care-i sta n cale, pna cnd aproape calca pe ea. Atunci se opri, amusinnd aerul; furtuna i vibra cu tunet n gtlej, nsa o oarecare nesiguranta se ghicea n felul n care legana capul urias. Licoma se opri cnd se opri el, si lui Schmendrick i se taie respiratia cnd o vazu att de supusa. "Fugi !" i striga "Fugi acuma !" nsa ea nici macar nu-i aTunca vreo privire, lui sau ndarat spre Taur; nici nu-si mai ridica ochiidin pamnt. . La sunetul glasului lui Schmendrick, mugetul de tunet al Taurului se facu mai puternic si mai amenintator. Pa106

.rea dornic sa iasa ct mai repede mpreuna cu licorna din vale, si magicianul credea ca ntelege de ce. Mai presus de lucirea nalta a Taurului Stacojiu, vedea doua sau trei stele palide si o unda sfioasa de lumina mai calda. Se apropiau zorile. "Nu-i place lumina zilei", si spuse Schmendrick. "E bine de stiut." Inca o data i mai striga licornei sa fuga, dar singurul raspuns pe care-l primi fu un muget ca rostogolirea tobeloI'. Licorna tsni nainte, si Schmendrick fu silit sa sara repede la o parte din calea 'ei, caci altfel l-ar fi rasturnat. Foarte aproape n UI1maei venea Taurul, mpingnd-o acum repede, asa ,cum Vntul mpingeaceata subtire, sfsiata. Suflul trecerii lui l salta pe Schmendrick n aer si-l arunca n alta parte, unde se rostogoli ncerCndsa se fereasca, sa nu se lase calcat n picioare, iar ochii i zvcneau orbi si capul i vuia ca n flacari. I se paru ca o aude pe MollyGrue tipnd. Ridicndu-se ntr-un genunchi, vazu ca Taurul Stacojiu o mpinsese pe lico;rna pna aproape de liziera padurii. naca ea ar mai fi ncercat macar o data sa fuga _ nsa acum era a Taurului, nu mai era ea nsasi. Magicianul o zari o clipa, palida, pierouta, printre coarnele livide ale Taurului, si apoi umerii uriasi si rosii i-o ascunsera vederii. Atunci, ametit, leganndu-se neputincios, bolnav si nvins, .si nchise ochii si lasa neputinta sa-i treaca prin trup, pna cnd, undeva n el, ceva se trezi la viata, ceva care mai tresarise odinioara n el. Si scoase un tipat, de frica si de bucurie. Cu ce cuvinte vorbi aceasta a doua oara puterea magica, el n-avea sa stie sigur niciodata. Cuvintele acestea l parasira asemenea unor vulturi lundu-si zborul, si el 1e lasa sa se ridice din el; si cnd ultimul dintre ele pieri, golul se napusti ndarat cu o lovitura de trasnet care-l arunca la pamnt cu fata n jos. Totul se ntmpla ntr-o clipa. De data aceasta stiu nainte de a se ridica de jos ca puterea coborseasupra lui si apoi pierise. In fata, Taurul Stacojiu se oprise locului, mi'rosind cu capul plecat ceva ntins la pamnt. Schmendrick n-o mai vedea pe licorna. Porni ntr-acolo ct putu mai repede, nsa Molly fu cea care se apropie cea dinti, de
107

ajuns ca sa vada ce anume mirosea Taurol acala. Isi duse mna la gura, ca un copil. La picioarele Taurului Stacojiu, pe pamnt, era ntinsa o fata, strnsa ntr-o gramajoara de lumina si umbra. Era goala, si pielea i era de culoarea zapezii n bataia lunii. Un par fin, incilcit acum, alb ca o cascada, i cadea pe spate. Chipul i era ascuns n mini. - O, spuse Molly. O, ce"'ai facut? si, fara :sa se gndeasca la primejdie, alerga :spre fata si ngenU'l1'chelnga ea. Taurul Stacojiu si nalta capul orb si urias si si-l roti ncet nspre Schmendrkk. Parea sa scada n marime si sa paleasca pe masura ce se lumina cerul cenusiu, cu toate ca mai mocnea. lucitor si salbatec asemenea lavei n revarsare. Magidanulse ntreba ct putea sa fie de mare cu ,adevarat, si de ce culoare, cind era singur. Inca o data, Taurul Stacojiu amusina silueta nemiscata de la pidoarele lui, facnd-o sa se nfioare sub respiratia lui nghetata. Apoi, fara vreun sunet, se napusti n umbra copacilor si, din trei salturi uriase, se facu nevazut. Schmendrick l mai zari totusi o data cnd ajunse la marginea vaii; nu mai era o silueta, ci doar o ntunecime nvrtejita, ntunecime rosiatica pe care o vezi cnd ti nchizi ochii ndurerati. Coarnele lui ajunsesera acum daua turnuri, cele mai ascutite, de la castelul nebunesc al batrnului rege Haggard. Molly GI"UelUJasen poala ei capul fetei albe, si saptea mereu, n nestire: "Ce-ai facut?" Chipul fetei, linistit n somn si aproape surzator, era cel mai frumos chip pe care-l vazuse Schmendrick vreodata. Il facea sa simta o suferinta adnca privindu-l, nsa si o caldura prin tot trupul n acelasi timp. Molly mngia parul straniu al fe1Jei,si Schmendrick vazu ca aceasta avea pe frunte, deasupra si ntre ochii nchisi, o urma mica, putin iesita n afara, mai ntunecoasa dect pielea de pe fata. Nu era nici cicatrice, nici vnataie. Semana cu o floare. - Ce-i asta, ce-am faout ? o ntreba pe Molly care se vaicarea n nestire. N~am facut altoeva dect oCa ,am scapat-o de Tam prin puterea vrajilor, asta-i tot ce-am facut. Ou puterea magi'ca, femeie, cu puterea mea magica! ETa acum stapnit tot de ncntare, caci simtea si oCa-ivine sa dantuie, si sa stea nemiscat locului; tremura, tot, de
108

vorbe si de tipete, si cu toate aoestea nu avea nimic de spus. Pna la urma rse prosteste, strngndu~se singur cu minile peste piept pna cnd i se taie respi'ratia, si cazu jos la pamnt alaturi de Molly cind nu-l mai tinura picioarele. - Da-mi mantia ta, spuse Molly. Magicianul a privea rznd prosteste cu toata fata, clipind. Ea se ntinse si-i lua fara blndete mantia wentuita de pe umeri. Pe urma o nfasura n ea, dt mai putea sa nfasoare ceva cu ea, pe fata adormita. Trupul fetei stralucea prin ea ca soarele printre frunze. - Te ntrebi acuma, fireste, cum am sa fac s-o aduc iar la forma ei dinti, noepu Schmendrick. Nu te mai ntreba. Puterea are sa-mi vie iarasi cnd am sa am nevoie de ea - asta o stiu bine aeum. Are sa coboare asupra mea ntr-o zi, cind am s-o chem, dar vremea aceea nu a sosit nca. Ou un gest impulsiv o apuca n brate pe Molly Grue, strngndu-i capul n bratele lui lungi. Dar ai avut dreptate, striga, ai. avut dreptate. Exista puterea asta n mine, si e puterea mea ! Molly i se desprinse din brate, si un obraz i se nrosise, iar amndoua urechile se turti sera si o dureau. Fata ofta n poala ei, si stinse sursul si si ntoarse fata catre lacul de unde avea sa rasara soarele. Molly spuse : Schmendrick, neferkitule, magidanule, nu vezi... "- Ce sa vad? NU-i nimic de vazut. nsa vocea i se facuse deodata aspra si precauta, si n ochii lui verzi ncepea sa se arate frica. Taurul Stacojiu a venit sa vneze o licorna, si atunci ea trebuia sa se preschimbe n altceva. Tu m-ai rugat s-o schimb - ce mai vrei acuma ? Molly clatina din cap, cum fac femeile batrne cnd bocesc. Spuse : - N-am stiut ca te gndeai s-o preschimbi ntr-o fiica a omului. Ar fi trebuit sa faci ceva mai bun ... Nu mai termina, dar si ntoarse capul de la el. Cu a mna mngia mai departe parul fetei albe. - Magia a ales 'chipul n care s-o s'chimb, nu eu, raspunse Schmendrick. Un saltimbanc poate sa-si aleaga o nselatorie sau alta, dar magicianul este doar un purtator, un asin care-si pa arta stapnul acolo unde trebuie sa ajunga. Magieianul cheama, dar puterea magica alege. Daca ea a

109

schimbat o licorna ntr-o fiinta omeneasca, atunci nseamna ca era singurul lue-I'Ude facut. Fata i se aprinsese de fierbinteala ca ntr-un delir, care-l facea sa para mai tnar. Eu snt un purtator, cnta el acum. Snt salasul unei puteri, snt un mesager ... _ Esti un neghiob, i spuse Molly Grue furioasa. Ma auzi? Magician ai fi, dar esti un magician prost. 1nsa fata ncerca a'cum sa se trezeasca din somn, minile i se deschideau si se strngeau apoi iarasi, si pleoapele i se bateau ca pieptul pasarilor. Si cnd Molly si Schmendrick se ntoarsera spre ea, fata scoase un sunet mic si si deschise ochii. Ochii i erau mai departati dect la fiintele obisnuite, si ceva mai adndti n orbite, ntunecati ca marea adnca; si iluminati, tot ca marea, de fapturi dudate, scnteietoare, din cele ,care nu se ridica niciodata la suprafata. Licorna ar fi putut la fel de bine sa fi fost preschimbata ntr-o soprla, se gndi Molly, sau ntr-un rechin, un melc, o gsca, dar, ntr-un fel sau altul, ochii ei ar fi aratat mai departe de unde venea schimbarea. Mie mi-ar fi aratat, oricum. Eu as fi stiut. Fata statea mai departe, ntinsa, fara nid o miscare, si ochii ei o gasirra pe ea nsasi n cele din urma, n ochii lui Molly, si n cei ai lui Schrnendrick. Pe urma, dintr-o singura miscare, fu n picioare, si mantia neagra i cazu la spate, n poala lui Molly. O clipa se roti n ceI'C, privindu-sl minile, pe care si le tinea mult ridicate n aer, neputincioase, peste piept aproape. Sarea si se foia ca o maimuta care ncearca o scamatorie de bUci, si fata ei el"a fa1(a prosteasca, nenteleg atoare, a unuia care e victima unei glume. Si cu toate acestea nu putea face nid o miscare care sa nu fi fost frumoasa. Spaima ei captiva era mai ncntatoare dect orice bucurie pe care .o vazuse vreodata Molly, si asta era, de fapt, lucrul cel mai groaznic. _ Asasinule, spuse Molly. Mesagerule. _ Pot s-o preschimb la loc, spuse magicianul ragusit. Nu-ti fie frica. Pot s-o fac la loc cum era nainte. Stralucitoare n ,soare, fata cea alba sarea ncolo si-ncoace pe picioarele ei tinere, puternice. Deodata se mpiedica si cazu, si cazu rau pentru ca nu stia cum sa se
110

ajute cu minile. Molly se repezi spre ea, dar fata ramase chircita la pamnt, privind-o, si vorbi cu voce joasa: "Ce mi-ati facut ?" Molly Grue ncepu sa plnga. Schmendrick pasi spre ea, cu fata rece si umeda, nsa vocea i era linistita: - Te-am preschimbat ntr-o fiinta omeneasca, sa te scap de TaUI'UlStacojiu. Nu puteam sa fac nimic altceva. Te schimb la loc n tine nsati, imediat ce..,amsa pot. - Taurul Stacojiu, sopti fata. A! Tremura tare, ca si cum era n ea ceva scuturndu-i, docanindu-i trupul. Era prea puternic, spuse, prea puternic. Puterea lui nu dre sfrsit, si nici nceput. E mai batrn dect mine. Ochii i se facura mari deodata, si lui Molly se parea \:a Taurul aluneca prin ei, strabatndu-le adncurile ca un peste n flacari, si disparnd. Fata ncepu sa-si pipaie chipul 'cu sfiala, nfiorndu-se pe masura ce-si simtea propriile trasaturi. Degetele ei ncovoiate trecura peste semnul pe care-l avea pe frunte, si si nchise ochii si scoase un geamat subtire, ascutit, de durere si oboseala si deznadejde fara margini. - Ce mi~ati facut? plnse ea. Am sa mor aici! Isi sfsia trupul neted ,si sngele i urma trecerea degetelor. Vreau sa mor aici! Vreau sa mor aici! Si totusi nu era spaima pe fata ei, desi spaima i se tra n glas, n mini, n picioare, n parul alb care-i cadea peste trupul cel nou. Fata i ramnea linistita, netulburata. Molly se apleca peste ea, ct ndraznea mal aproape, rugnd-o sa nu se mai raneasca astfel. Insa Schmendrick spuse: - Stai linistita, si cuvintele acestea trosnira ca niste crengi n toamna. Spuse: Puterea magica stia ce face. Stai linistita si asculta! - De ce nu l-ati lasat pe Taur sa ma omoare? se vaicarea fata alba. De ce nu m-ati lasat, atunci, n puterea harpiei ? Ati fi fost mai buni cu mine atunci, dect sa ma nchideti n cusca asta. Magicianul se schimba la fata amintindu-si de acuzatia batjocoritoare a lui Molly, nsa vorbi mai departe cu o liniste disperata. - In primul rnd, e o forma ct se poate de atragatoare, spuse. N-ai fi gasit ceva mai bun, si sa rami fiinta omeneasca.
111

Ea se privi dintr-o parte, pe umeri si de-a lungul bratelor, apoi n jos peste trupul zgriat si pentru ea mprejmuitor. Ram3Seo clipa ntr-un picior, cta vreme si examina talpa celuilalt; si ridica ochii dt mai sus sa-si vada sprncenele argintii, privi piezis peste obraji sa-si vada nasul; si se apleca chiar sa priveasca vinele verzi ca marea de la ncheieturile minilor, si ncheieturile chiar i erau svelte si vesele ca niste vidre tinere. In cele din urma si ntoarse fata catre magician si iarasi el simti cum i se taie respiratia. Am facut o vraj a si o magie, se gndi el, nsa o suferinta i zvcni ascutita n gt, ca un crlig eleundita care s-ar fi prins bine acolo. - Foarte bine, spuse el. Pentru tine n-ar fi fost nici o deosebire daca te-as fi schimbat ntr-un rinocer, caci de aici a plecat tot mitul asta prostesc. Dar n travestirea de acum ai totusi o sansa sa ajungi pna la castelul regelui Haggardsi sa afli ce s-a ntmplat cu ai tai. Ca licorna ai fi suferit doar soarta lor - dect daca ti nchipui ca ai putea sa-I nvingi pe Taurul Stacojiu presupunnd ca-l mai ntlnesti a doua oara. Fata cea alba c1atina din cap. - Nu, raspunse. Niciodata. Daca-I mai vad o data, n-as mai putea rezista nici ct acum. V.ocea i era moale, ca si cum i s-ar fi nmuiat oasele. Spuse: Neamul meu, s-au dus s-au dus cu toatele, ,si eu sa le urmez curnd, n orice forma m-ai fi prins tu n capcana. Dar eu as fi ales oricare alta nchisoare dect asta. Un rinocer e la fel de urt ca si o fiinta omeneasca, si e si el muritor, dar cel putin nu-si nchipuie niciodata ca e frumos. - Nu, nu-si nchipuie niciodata asa ceva, se nvoi magicianul. Si din cauza asta nu face altceva dect sa ramna mai departe rinocer, si n-ar fi niciodata binevenit ni<Ci hiar la curtea lui Haggard. Dar o fata tnara, o fata c pentru care nu nseamna nimic faptul ca nu e rinocer - o fata ca asta, n vreme ce regele si cu fiu-su cauta sa nteleaga 'ce e 'cu ea, ar putea ea nsasi sa-si depene propriile ei ntrebari, pna le da de capat. Rinocerii nu snt animale care sa-si puna ntrebari, dar fetele tinere snt. Cerul era acum fierbinte si tot mai ngrosat; soarele se topise ntr-o baltoaca de culoarea pe care o are blana
112

leului, si pe cmpia Hagsgate nu se c1intea nimic dect un vnt statut, greoi. Fata, goala, cu semnuJ de floare ne frunte, l privea tacuta pe :barbatul cu oohii verzi, iar femeia de lnga ei i pndea fle amndoi. In dimineata aurie, castelul regelui Haggard nu mai parea nici ntunecat, nici blestemat, d doar posomort, stnd sa cada n ruina, Jipsit de maretie. Sagetile de pe turnurile subtiri nu mai semanau deloc cu niste coarne de taur, ci mai curnd cu ghimpii de pe tichia unui bufon. Sau cu coarnele unei dileme, se gndi Schmendrick. Dar o dilema nu are niciodata numai doua. Fata cea alba spuse: - Mai snt nca eu nsami. Trupul acesta e muribund. Il simt ,cum putrezeste de jur-mprejurul meu. Cum poate sa fie adevarat ceva care are sa moara? Cum poate sa fie cu adevarat frumos ? Molly Grue i puse mantia magicianului iarasi pe umeri, nu din modestie sau pentru ca asa s-ar fi cuvenit, ci dintr-un ndemn ciudat de mila, ca si cum ar fi vrut s~ faca sa nu se mai poata vedea singura. - Am sa-ti spun o poveste, spuse Schmendrick. Cnd eram copiI, am fost dat ca ucenic la cel mai puternic magician dintre toti cti exista, marele Nikos, despre care v-am mai vorbit si nainte. Dar chiar Nikos, care poate sa transforme pisicile n turme de oi, fulgii de zapada n ghiocei si licornele n fiinte omenesti, n-a putut sa ma ",chimbe pe mine nici macar ntr-un simplu scamator de blci. Pna la urma mi-a spus: "Fiule, lipsa ta de talent e att de totala, incompetenta ta att de adnca, nct snt sigur ca este n tine o putere mai mare dect am cunoscut eu vreodata. Din nenorocire, s-ar parea ca ea lucreaza de-an-daratelea acuma, si nici chiar eu nu pot sa gasesc mijlocul s-o pun n miscare asa cum trebuie. Asta trebuie sa nsemne ca esti sortit sa-ti gasesti singur drumul, ,cu timpul, pna la puterea asta a ta ; dar, sincer ti spun, asta mai nseamna ca trebuie sa traiesti att ct ai nevoie ca sa ajungi acolo. Asa ca pot sa-ti darui soarta sa nu mai mbatrnesti, incepnd din ziua asta, dar n schimb sa calatoresti peste tot, lumea ntreaga de-a lungul, de-a latul, mereu fara putere si izbnda, pna cnd n cele din urma ai sa te regasesti singur si 'ai sa stii cine esti. Nu-mi multumi. Tremur cnd ma gndesc cum ai sa platesti asta".
8
113

Fata cea alba l privea cu ochii limpezi, de amaranta, ai licornei - blinzi si nspaimntatori n fata aceasta neschimbata de timp - nsa nu spuse nimic. Molly Grue fu atunci cea care-l ntreba: - Si dac-ai sa-ti gasesti puterea magica - atunci ce se ntmpla ? - Atunci farmecul se rupe si am sa ncep sa mor, asa cum am nceput nca de la nastere. Chiar si vrajitorii cei mai mari mbatrnesc, ca si oamenii :ceilalti, si mor. Se clatina parca n somn, motaind, si apoi se trezi deodata : un barbat nalt, slab, prost mbracat, mirosind a praf ~i a bautura. V-am mai spus ca snt mai batrn dect arat, spuse. Am fost nascut ca muritor, si am fost nemuritor un timp lung, si fara rost, si ntr-o zi am sa fiu iarasi muritor; asa ca eu stiu un lucru pe care o Hcorna n-are cum sa-I stie. Tot ceea ce rpoate sa moara e frumos - mai frumos dect o licorna care traieste vesnic, si ,care este cea mai frumoasa faptura din lume. Ma ntelegi? - Nu, spuse ea. Magicianul surse obosit. - Ai sa ntelegi odata. Esti si tu n ,poveste cu noi toti, acum, si trebuie sa mergi nainte cu povestea, fie ca vrei sau nu. Daca vrei sa le gasesti pe cele din neamul tau, sa ajungi sa fii iarasi o licorna, atunci trebuie sa urmezi povestea asta, basmul acesta, pna la castelul regelui Haggard, si oriunde n alta parte vrea povestea sa te mai duca. Povestea nu se poate sfrsi fara printesa. Fata alba spuse: - Nu vreau sa merg. Se trase la o parte cu trupul ncordat, si 'Parul rece i cadea pe umeri. Spuse: Eu nu snt printesa, nici muritoare, si' nu vreau sa merg mai departe. Doar lucruri rele mi s-au ntmplat de cnd mi-am parasit padurea, si numai lucruri rele li s-ar fi putut ntmpla unor licorne n tara aceasta. Da-mi napoi forma adevarata, si am sa ma ntorc la copacii mei, la iazul meu, acolo e locul meu. Povestea asta a voastra nu are nici o putere asupra mea. Eu snt o Hcorna. Eu snt ultima licorna. Mai spusese ea oare cuvintele acestea odata, de mult, de mult, n tacerea albastrie-verde a copacilor? Schmendrick continua sa surda, nsa Molly Grue spuse :
114

- Schimb-o la loc cum a fost. Ai spus ca poti s-o schimbi. Las-o sa se ntoarca acasa la ea. - Nu pot, raspunse magicianul. V-am spus, puterea asta a magi ei nu este a mea, sa raspunda la poruncHe mele ; nu nca. Din cauza asta ~i eu trebuie sa merg mai departe la castel, si la soarta rea sau buna care asteapta acolo. Daca as ncerca sa fac la loc schimbarea ei la fata acum, as putea cel mult s-o preschimb ntr-un rinocer. Asta ar i cel mai bun lucru care s-ar putea ntmpla. Care ar fi cel mai rau ... Se nfiora si tacu. Fata si ntoarse privirile de la ei catre departari, spre castelul care se nalta asupra vaii. Nu se vedea nici o miscare la vreuna din ferestre sau printre turnurile darapanate, si nici urma de Taurul Stacojiu. Insa ea stia ca Taurul este acolo, asteptnd mohort, undeva la radacinile castelului, pna cnd avea sa se lase iarasi noaptea: mai puternic dect nsasi puterea, de nenvins ca nsasi noaptea. Pentru a doua oara si atinse pe frunte locul unde-i fusese cornul. Cnd si ntoarse iarasi capul, ei adormisera acolo unde erau asezati o clipa nainte, si barbatul si femeia. Capetele li se sprijineau pe aer si gurile le atrnau deschise. Ramase o clipa astfel lnga ei, urmarindu-i cum respira, tinndu-si cu o mna mantia cea neagra nchisa la gt. Foarte nelamurit si slab, pentru prima data acum, i 'ajunse :la nari mirosu: marii.

IX
Strajerii i vazura apropiindu-se putin nainte de apusul soarelui, Cnd marea era o ntindere nemiscata si orbitoare. Strajerii se plimbau rpe al doilea turn ca naltime, dintre multele turnuri strmbe eare rasareau din castel si-l faceau sa semene cu un copac ciudat, din cei care cresc cu radacinile n aer. De unde se oprisera, cei doi strajeri puteau sa cuprinda cu ochii ntreaga vale Hagsgate, pna ila oras si la colinele abrupte din spatele lui,
8*
113

precum si drumul care ducea de la marginea vaii spre marea poarta de intrare, acum caznd ncet n ruina, a castelului regelui Haggard. - Un barbat si daua femei, spuse cel dinti strajer. Se grabi spre capatul mai ndepartat al turnului; era o deplasare care trezea neliniste n stomac, ntruct turnul se nclina astfel nct jumatate din cerul pe care-l priveau strajerii era, de fapt, marea. Castelul era cladit pe marginea unei stnci care cadea asemenea taisului unui cutit catre faleza subtire, galbuie, zdrentuita si golasa, deasupra unar stnci verzui si negre. Pasari batrne si moi se chirceau pe stnci, cirind : "tiamspus, tiamspus". Cel de al dailea strajer l urma mai ncet pe tovarasul sau de-a latul turnului. Spuse: - Un .baI1batsi a femeie. Al treilea - cel cu mantia nu snt sigur ce-i cu al treilea. Amndoi erau mbracati n zale facute n casa - inele, ca:pace de sticla, bucati de lant cusute de niste piei pe jumatate tabacite - si fetele le erau de nevazut pe sub vizierele ruginite, nsa glasul si mersul celui de al dailea strajer l aratau ca fiind mai in vrsta. Silueta aia cu mantia neagra, mai spuse nca o data. Sa nu te-ncrezi prea curnd c-ai nteles ce-i cu aia. Dar primul strajer se apleca n afara, spre scnteierea portocalie a marii care se muncea sa urce pe cer, si ctiva nasturi nu prea bine prinsi pe armUTa lui saracacioasa rcira parapetul. - E o femeie, declara el. Mai degraba m-as ndoi de sexul meu dect de-al ei. - De asta chiar c-ai putea sa te si ndoiesti, remarca iranic celalalt, ca tot nu faci nimic din ce s-ar cuveni sa faca un barbat, dect cel mult sa caIaresti ca barbatii. Iti mai spun o data: nu te grabi sa spui despre al treilea de-acola ca-i barbat sau femeie. Asteapta putin, si-ai sa vezi tu ce-ai sa vezi. Primul strajer i raspunse, fara sa-si mai ntoarca ochii spre el : - Chiar dac-as fi crescut pna acum fara sa fi visat vreodata ca snt doua taine deosebite una de alta pe lwne, chiar dac-as fi crezut ca orice femeie pe ,care-am ntlnit-o n viata mea nu ar fi fost cu nimi,c deosebita de mine, tot as fi stiut ca faptura aceea este altfel dect orice am mai
116

vazut eu pna acuma. Intotdeauna mi-a parut rau ca nu ti-am placut, dar acum, cnd ma uit la ea, mi pare rau ca nu mi-am placut nid mie niciodata. O, iarta-ma. Se apleca si mai mult peste parapet, ncordndu-si ochii spre cele trei siluete ncete de pe drum. Un chicatit i suna n spatele vizieI"ei. - Femeia cealalta pare prost dispusa si s-ar zice ca o dor si picioarele, anunta el. Barbatul pare sa fie mai simpatic, chiar daca e limpede ca e un fel de vagabond. Un menestrel, probabil, sau un actar. Nu mai spuse nimic multa vreme, privindu-i cum se apropie. - Si faptura a treia? ntreba apai cel mai n vrsta. Stapna asta dinspre soare-apune a nchipuirHor tale? Ce, ti..Jasi trecut fantezia, n mai putin de un sfert de ora ? Ai si vazut mai de-aproape dect ndrazneste de obkei sa priveasca dragostea? Lui, glasuJ. i suna prin casca asemenea unor labe mici, cu gheare. - Nu cred c-am s-o pot vedea prea de apraape, raspunse strajerul, orict de mult s-ar apropia ea de mine. Vocea i suna acum nabusita si plina de regrete, purtnd n ea ecoul unar ncercari pierdute. Are ceva nou n faptura, spuse. Totul e pentru ntia data. Uita-te cum se misca, cum merge, cum si ntoarce capul - toate le faCE pentru ntia data, ntia data cind a facut cineva toate miscarile astea. Uite eUm si trage suflarea si cum lasa aerul sa-i iasa din piept, ca si cum nimeni dect ea n-ar sti pe lumea asta ct de bun este aerul. Taate snt parca pentru ea. Daca mi s-ar spune ,ca s-a nascut de abia astazi dimineata, n-as fi surprins dect pentru ,ca o vad ca e n toata firea. Cel de al doilea strajer privea din turnul sau, n jos, spre cei trei calatari. Barbatul cel nalt l vazu primul, apoi femeia cea posomorta. Oohii nu le oglindira nimic dect armura lui, ntunecata, mncata de vreme si gaunoasa. Insa apoi fata cu mantia neagra si zdrentuita si ridica si ea capul, si atunci el se trase ndarat de la parapet, ridicndu-si a manusa de tabla sa se apere de privirea ei. Dupa o clipa, ea intrase n umbra casteluJui, mpreuna cu nsotitarii ei, si el si cobor mna. - S-ar putea sa fie nebuna, spuse, calm. Nu exista fata n toata firea sa arate asa - dect doar daca e nebuna.
117

Asta n-ar fi prea amuzant, sigur, dar preferabil dect singura posibilitate care mai ramne. _ Si care e ... ? l mboldicel mai tnar dupa o tacere. _ Ca ntr-adevar s-a nascut astazi dimineata. Mi-ar place mai curnd sa fie nebuna. Haide sa coborm acum. Cnd. barbatul si cele doua femei ajunsera n fata castelului, cei doi strajeri stateau de o parte si de alta a portii, cu halebardele lor tocite, ncrucisate si cu sabiile ncovoiate, sucite la cingatoare sa le vina n fata. Soarele apusese, si armurile lor absurde deveneau tot mai amenintatoare pe masura ce se decolora marea. Drumetii sovaira, privindu-se unul pe altul. Ei n-aveau un castel ntunecat n spate si ochii lor nu erau ascunsi. _ Rostiti-va numele, grai vocea hrita a primului strajer. Barbatul nalt facu un pas nainte. _ Eu snt Schmendrick magicianul, spuse. Aici e Mol1y Grue, ajutoarea mea - si aceasta este doamna Amalthea. Se poticni la numele fetei albe ca si cum nu l-ar mai fi pronuntat niciodata pna atunci. Cerem audienta la reg~le Haggard, urma el. Am facut drum lung sa ajungem sa-I vedem. Cel de al doilea strajer astepta sa spuna ceva primul, nsa cel mai tnar statea cu ochii pe Doarrma Amalthea. Nerabdator, vorbi el atunci : Spuneti ce treaba aveti CU regele Haggard. Spun, replica magicianul, dar numai regelui Haggard nsusi. Ce fel de treaba regeasca poate sa fie daca a,? putea-o ncredinta unor usieri si portari ? Duceti-ne la rege. _ Ce fel de treaba regeasca poate sa arba un vrajitor ratacitor si cu limba sloboda de discutat cU regele Haggard? ntreba ntunecat cel de al doilea strajer. Se ntoarse nsa pe calcie si pasi pe poarta cea mare a castelului, iar oaspetii regelui l urmara. La urma venea strajerul mai tnar, si pasul lui devenise la fel de usor ca si cel al Doanmei Amalthea si, fara sa-si dea seama, i imita acesteia orice miscare. Ea se opri o clipa n fata portii privind marea, si strajerul facu la fel. Camaradul lui care o luase nainte l striga cu glas mnios, dar tnarul strajer avea acum o alta misiune, si
118

raspundea fata de un alt fel de capitan pentru uitarile si neglijentele sale. Pasi si el pe marea poarta numai dupa ce Doamna Amalthea se hotar sa intre. Apoi o urma, cntndu-si siesi un cntec monoton, visator :
"Ce ,se-ntmpla acum cu mine? Ce se-nt1mpla acum cu mine? Sa ma sperii, sau sa-uni para bine? Ce ,se-ntmpla 2.cum cu mine ?"

Strabatura O curte interioara pietruita, unde rufe nghetate ntinse la uscat le pipaira fetele, si trecura printr-o poarta mai mica ntr-o sala att de vasta nct nu-i puteau vedea n ntuneric nici zidurile si nici tavanul. Stlpi mari de piatra le zbucneau n fata cind paseau greoi prin aceasta sala, si apoi se trageau ndarat n bezna, fara sa se lase vreodata vazuti cu adevarat. Rasuflarea suna cu ecou n locul acesta mare si gol, si pasii altor fapturi, mai mici, sunau deopotriva de tare cu ai lor. Molly Grue se tinea ct mai aproape de Schmendrick. Dupa sala cea mare, urma o alta poarta si apoi o scara subtirateca. Erau ferestre putine si nici un fel de lumini. Scara se ncolacea tot mai strns pe masura ce urcau, pna cnd s-ar fi zis ca fiecare treapta se rasuceste n jurul ei nsasi si ca turnul se nchide peste ei ca un pumn asudat. Intunericul i privea, atingndu-i. Avea un miros de cine plouat. Ceva se auzi ca un tunet din adncuri, de aproape. Turnul tremura ca o corabie aruncata pe tarm, si raspunse cu un geamat nabusit, de piatra. Cei trei drumet.l slobozira un tipat, luptndu-se sa-si tina echilibrul pe treptele tremuratoare, nsa calauza lor urca mai departe, fara sa sovaie si fara sa spuna ceva. Strajerul mai tnar i sopti grav Doamnei Amalthea : - E n regula, sa nu-ti fie teama. Doar Taurul. Tunetul nu se mai repeta. Cel de al doilea strajer se opri deodata, scoase o cheie dintr-un loc tainic si o vr - dupa toate aparentele de-a dreptul n peretele orb. O parte a zidului luneca nauntru si mi,ca procesiune patrunse, n sir cte unul, ntr-o ncapere scunda si strmta, cu o singura fereastra si un scaun la capatul din fund. Nu mai era aici nimic
119

altceva: nici un fel de alta mobila, nici covoare, drq.perii sau tapiserii. In ncapere se aflau cinci persoane, scaunul cu spatarul nalt, si lumina groasa a craiului nou care rasarea ncet afara. _ Aici e sala tronului regelui Haggard, spuse st:I'ajerul. Magicianul l apuca de bratul nzauat si-l suci pna cnd stateau fata n fata. _ Asta-i o temnita. Asta-i o cripta. Nici un rege viu n-ar sedea aici. Du-ne la Haggard, daca mai traieste. _ De asta o sa va convingeti singuri - daca traieste sau nu, raspunse glasul dogit al strajerului. lsi desfacu din ncheieturi casca si si-a ridica de pe capul carunt. Eu snt regele Haggard, spuse. Ochii lui erau de aceeasi culoare ca si coarnele Taurului Stacojiu. Era mai nalt dect Schmendrick si desi chipul i era brazdat de riduri amare, nu era nimic blnd dar nici prostesc n acest chip. Era o fata de stiuca: falcile lungi si reci, obrajii aspri, gtul uscativ plin de viata si puternic. Ar fi putut ave3. deopotriva saptezeci de ani, sau optzeci, sau mai mult. Primul strajer nainta si el tinndu-si casca sub brat. Molly Grue ramase cu gura cascata cnd l vazu la fata, caci era fata prietenioasa, brazdata de creturi a printului tnar care citise o revista n vreme ce printesa lui ncercase sa cheme o licorna. Regele Haggard spuse: - Acesta e Lir. _ Salut, spuse printul Lir. Imi pare bine de cunostinta. Sursul lui li se gudura la picioare, ca un catelus tnar, dornic sa placa, nsa ochii - de un albastru adnc, umbrit, pe sub sprncenele stufoase - se odihneau calmi n ochii Doamnei Amalthe.a. Il privi si ea raspunzndu-i, tacuta ca un giuvaer, si nu s-ar fi putut spune ca l-ar fi vazut mai adevarat dect i vad oamenii pe unicorni. Insa printul se simtea sigur, plin de o siguranta stranie, fericita, ca ea l privi se, si l vazuse tot, pe de-a-Il'tregul, patrunznd cu privirea pna n pesteri pe care nici el nu stiuse ca le ascunde n el, si acolo privirea ei cnta si strnea ecouri. Minunatii ncepeau sa se destepte la viata undeva la sud-vest de cea de a douaspTezecea coasta, si el
120

nsusi - nca oglindind-o pe Doamna Amalthea - ncepu sa straluceasca. - Ce treaba aveti cu mine? Schmendrick magicianul si drese glasul si se nclina n fata batrnului cu ochii palizi. - Dorim sa intram n serviciul tau. Departe, peste mari si tari, s-a dus faima curtii regelui Haggard ... - N-am nevoie de slujitori. Regele se ntoarse de la ei si fata si trupul i se destinsesera deodata n indiferenta. Totusi Schmendrick distingea o culoare care ntrzia curios pe pielea de culo,area pietrei si la radacinile parului lui caruni. Spuse cu precautie: Dar, desigur, tii aici o suita, ai slujitori. Simplitatea este podoaba cea mai de pret unui rege, recunosc, dar pentru un rege ca Haggard ... Incepi sa ma plictisesti, l ntrerupse iarasi glasul ruginit, si asta e foarte periculos. Intr-o clipa, am sa va uit pe toti cu totul si cu totul, si nu veti mai fi n stare nici macar sa va mai aduceti voi aminte ce-am facut cu voi. Ce uit eu, nu numai ca nceteaza sa existe, dar n primul rnd nici nu a existat vreodata. Pe cnd spunea acestea, ochii lui, ca si ai fiului sau, se ntoarsera sa ntlneasca privirea Doamnei Amalthea. Curtea mea, urma el, pentru ca tu vrei s-o numesti asa, e alcatuita din patru osteni. M-as descurca fara ei, daca ar fi dupa mine, pentru ca ma costa mai mult dect valoreaza, ca si orice altceva. Dar fac si ei cu rndul ca strajeri, sau ca bucatari, si creeaza aparenta, vazuti de departe, ca ar fi o armata. De ce alta suita as mai avea nevoie? - Dar :placerile curtii, striga magicianul, muzica, femeile si fntnile, conversatia, vnatoarea, balurile mascate si marile serbari... - Astea nu nseamna nimic pentru mine, spuse regele Haggard. Le-am cunoscut pe toate, si nu m-au facut fericit. Nu vreau sa pastrez lnga mine nimic din ce nu ma poate face fericit. Doamna Amalthea trCUncet, pe lnga el, catre fereastra si de acolo privi afara spre marea nnoptata. Schmendrick si regasi suflarea care i se taiase o clipa, si afirma:
Ci

121

_ Te nteleg perfect! Ct de obositoare, statute, fara de viata si de profit mi se par obiceiurile lumesti! Esti plictisit de felicitate, satul de senzatii, batatorit de bucurii bezmetice. E o boala de rege, si deci nimeni nu are nevoie mai multa de serviciile unui magician dect are nevoie un rege. Caci numai pentru un magician este lumea mereu fluida, nesfrsit de miscatoare si vesnic noua. Numai el cunoaste secretul schimbarii, numai el stie cu adevarat ca toate lucrurile se ghemuie pe brnci arznd de dorinta de a sari n altceva, si din ncordarea asta universala si trage el puterea. Pentru un magician, iarna e primavara, zapada e verde si iarba e cenusie; asta este, sau oricum ai vrea sa-i spui. Fa-ti rost de un magician, astazi chiar ! Termina cu un ,genunchi la pamnt, cu bratele larg desfacute n laturi. Regele Haggard se departa de el nervos, mormaind : _ Rtdica-te, ridica-te, ma faci sa ma doara capul. Si pe urma, eu am un magician regal. Schmendrick se ridica greoi, cu fata nrosita si deodata goala de orice expresie. _ Asta n-.ai spus-o pna acuma. Cum l oheama ? _ 11 cheama Mabrulc, raspunse regele Haggard. Nu vorbesc despre el prea des. Nid macar ostenii mei nu stiu ca traieste si el aici n castel. Mabruk e asa cum ai spus tu ca trebuie sa fie un vrajitor, si mult mai mult dect mi nchipui ca visezi tu macar. In profesia lui e cunoscut ca "magicianul magicienilor". Nu vad nici un motiv sa-I nlocuiesc cu un bufon vagabond, fara nume ... _. A, dar eu vad! l ntrerupse Schmendrick disperat. Vad un motiv pe care chiar tu l-.ai spus acum o clipa. Minunatul Mabruk nu te face fericit. Peste fata crncena a regelui ,cazu o umbra nceata de dezamagire si nselaciune. O suflare de timp paru un tnar pus n ncurcatura de ceva de nenteles pentru el. _ Da, asta-i adevarat, murmura regele Haggard. Magia asta a lui Mabruk nu m-a mai ndntat de multa, multa vreme. De cta vreme, chiar? Batu din palme deodata, strignd : Mabruk ! Mabruk ! Vino ncoace, Mabruk ! _ Snt aici, spuse o voce adnca dintr-un colt ndepartat al camerei. Un barbat ntr-un halat ntunecat la culoare si presarat cu stele, pe cap cu o palarie ascutita,
122

nstelata si ea, statea acolo si nimeni n-ar fi putut spune cu certitudine ca nu fusese acolo, n vazul tuturor, nca de cnd intrasera n sala tronului. Barba si sprncenele i erau albe, si trasaturile si expresia fetei, blnde si ntelepte, nsa ochii i erau aspri ca pietrele nghetate ale grindinei. Ce doreste de la mine Majestatea Voastra ? - Mabruk, spuse regele Haggard, domnul acesta face parte din com'reria voastra. Se numeste Schmendrick. Ochii nghetati ai batrnului vrajitor se Iargira putin si l privi scurt pe barbatul cel prost mbracat. - Da, chiar asa! exclama cu aparenta placere. Schmendrick, draga baiete, ce bine mi pare ca te vad ! Nu-ti mai aduci aminte de mine, dar eram prieten cu scumpul, scumpul tau maestru, scumpul, batrnul Nikos. Isi punea attea sperante n tine, sarmanul de el. Ca sa vezi, ce surpriza! Si chiar mai lucrezi nca n bransa? Mai-mai, esti conservator! Intotdeauna am spus eu, perseverenta e noua zecimi din orice arta - nu c-ar fi de mare ajutoT sa fii noua zecimi de artist, fireste. Dar ce vnt te aduce pe-aici ? - A venit sa-ti ia tie locul. Vocea regelui Haggard era lipsita de expresie si categorica. El este acum magicianul casei mele regale. Tresarirea de surpriza a lui Schmendrick nu scapa batrnului Mabruk, desi vrajitorul nu paru dect prea putin uimit de hotarrea regelui. O clipa era limpede ca ramase sa cntareasca eventualitatea ca ar putea arata mnie, nsa alese ,n sohimb o expresie de amuzament jovial. - Dupa bunul plac al Majestatii Voastre, acum ca si oricnd, toarse el ca o pisica. Dar poate ca Majestatea Voastra ar vadi interes sa afle cte ceva din trecutul noului sau magician. Snt sigur ca s'cumpul meu Schmendrick n-are sa se supere cnd am sa mentionez faptul ca el constituie subiectul multor anecdote amuzante n bransa noastra. La drept vorbind, printre experti e amintit cel mai adesea sub numele de "Nebunia lui Nikos". Incntatoarea si desavrsita lui neputinta de a descrifra chiar cele mai simple rune; modul creator n care recita chiar cele mai copilaresti poezioare de teurgie, ca sa nu mai vorbim ... Regele Haggard facu o miscare subtire cu latul palmei si Mabruk tacu deodata. Printul Lir chicoti. Regele spuse:
123

- Nu trebuie sa ma convingi ct e de nepotrivit pentru pozitia lui. O singura privire spre el mi spune asa ceva, tot asa cum o privire mi spune la fel de limpede ca tu estl unul din cei mai mari vrajitori din lume. Mabruk se legana putin pe calcie, mngindu-si barba splendida si ncruntndu-si fruntea blnda. - Dar nici asta n-are importanta pentru mine, continua regele Haggard. In trecut, mi-ai facut toate miracolele pe care ti le-am cerut, si tot ce-ai reusit cu asta a fost sa ma faci sa-mi treaca gustul de minuni. Nici un fel de sarcina nu-i mai presus de puterile tale - si totusi, dupa ce s-a ndeplinit minunea, nimic nu s-a schimbat n fond. Snt ncredintat ca exista o mare putere care nu-mi da ce-mi doresc eu cu adevarat. Un mare magician, un maestru nu m-a facut fericit. Am sa vad ce poate face unul incompetent. PotI sa pleci, Mabruk. Si l concedie cu un semn din cap pe batrnul vrajitor. Afabilitatea parelnica a lui Mabruk se stinse deodata ca o scnteie pe zapada, si chiar scotnd acelasi sunet. Fata toata i se facu la expresie cum i erau ochii. - Pe mine nu ma poti da afara chiar atit de usor, spuse foarte blnd. Nu dintr-un capriciu, chiar daca e un capriciu de rege, si nu n favoarea unui idiot. Baga de seama, Hagg~d ! Mabruk nu e o faptura pe care s-o mnii cu usuratate. Un vnt ncepu sa sufle deodata prin ncaperea ntunecata. Venea si dintr-o part, si dintr-alta - prin fereastra, prin usa ramasa ntredeschisa - nsa adevaratul izvor i era n faptura nclestata a vrajitorului. Vntul era rece si statut, un vnt umed, hurui tor, de mlastina, si sarea ici si colo prin ncapere ca un animal vesel care descopera deodata frivolitatea si usuratatea fiintelor omenesti. Molly Grue se strnse lnga Schmendrick, care paru deodata ne~n-largul lui. Printul Lir si misca cu degete nerabdatoare sabia n teaca. Chiar si regele Haggard se dadu un pas napoi n fata rnjetului triumfator al batrnului Mabruk. Peretii camerei pareau ca se topesc si pier, iar halatul nstelat al vrajitorului deveni nsasi noaptea imensa hauind de ecouri. Mabruk nu scoase nici un cuvnt, nsa vntul ncepuse sa suiere cu un sunet rau, ca un grohait, care capata tot mai
124

multa putere. Inca o clipa si avea sa devina vizibil, sa izbucneasca prinznd forma. Schmendrick deschise gura, nsa chiar daca pronunta un contrafarmec, acesta nu se auzi, si nici nu avu vreun rezultat. In ntuneric, Molly Grue o vazu pe Doamna Amalthea ntorcndu-si capul, de undeva de departe, ntinzndu-si o mna la care degetul inelar si cel mijlociu erau deopotriVa de de luminos ca ciudat fel lungi. Semnul o floare.de pe fruntea ei stralucea acum la Atunci vntul se stinse ca si cum n-ar fi suflat niciodata, si peretii de piatra se ivira din nou n jurul lor, iar ncaperea cea posomorta era la fel de vesela acum dupa ce trecuse prin noaptea strnita de Mabruk. Vrajitorul se facuse mic, strns n el, ghemuit aproape la pamnt, privind-o pe Doamna Amalthea. Fata lui nteleapta, plina de bunatate parea fata unui necat, si barba i picura subtire de pe barbie, ca o apa statatoare. Printul Lir l apuca de brat. - Haide, batrnule, i spuse, nu fara bunavointa. Pe aici, bunicutule. Am sa-ti scriu o referinta. - Plec, spuse Mabruk. Nu pentru ca mi-ar fi frica de tine - de tine, bucata de balega uscata - si nici de nebunul, nerecunoscatorul de taica-tu; nici de noul vostru magician, si va urez sa aveti parte de multa fericire de pe urma lui. Ochii lui ntlnira ochii nfometati ai regelui Haggard, si atunci rse behaitor, ca un tap. Haggard, n-as vrea sa fiu n locul tau pentru nimic n lume, declara el. Ti-ai dat drumul la propria pieire pe poarta din fata, desi sa stii ca n-are sa iasa tot pe acolo. Ti-as explica eu mai pe larg, dar nu mai snt n slujba ta. E pacat, pentru ca are sa vie o vreme cnd nimeni altul dect un mare maestru ar mai fi n stare sa te salveze - si n ceasul acela ai sa-I ai pe Schmendrick la care sa faci apel! Adio, Haggard sarmane, adio ! Pieri rznd nca; nsa veselia lui avea sa dainuie vesnic praf vechi, rece. sau de prin colturile acelei ncaperi, ca si mirosul de fum, - Mda, spuse regele Haggard n lumina cenusie de luna. Da. Se apropie ncet de Schmendrick si de Molly, cu pasi tacuti, si capul sH clatina, parca n joaca. Stati unde snteti, le porunci cnd ei se c1intira de la locurile lor. Vreau sa vad cum aratati la fata.
125

Respiratia lui rcia aerul ca un cutit pe cremene, n timp ce privea ncordat de la unul la cealalta. _ Mai aproape! mormai, straduindu-se miop sa vada prin ntuneric. Veniti mai aproape - mai aproape! Vreau sa va vad. _ Aprinde o lumina atunci, spuse Molly Gnle. Calmul propriei ei voci o sperie mai mult dect o nfricosase furia batrnului vrajitor. E usor sa fii curajoasa de dragul ei, se gndi, dar daca acuma ncep sa ma arat curajoasa de dragul meu, unde mai teruninam atunci? _ Eu nu aprind niciodata lumini, replica regele. La ce-s bune luminile? Se ntoarse cu spatele la ei, mormaind : Unul din chipuri este aproape nevinovat, o fata de prost aproape, dar nu de ajuns de prosteas'ca. Cealalta fata e ca si fata mea, si asta trebuie sa nsemne primejdie. Si totusi, astea le:-am vazut, nca de la poarta - de ce i-am mai lasat sa intre deci? Mabruk avea dreptate: am mbatrnit, m-am ramolit, am ajuns usuratic. Si totusi, nu-l vad dect pe Haggard cnd ma uit n ochii lor. Printul Lir se foi nervos cnd regele strabatu sala tronului catre Doamna Amalthea. Ea se ntoarse iarasi sa priveasca pe fereastra, si regele Haggard ajunsese foarte aproape de ea, cnd deodata se roti repede spre el, coborndu-si capul n chip ciudat. _ N-am sa te ating, i spuse el si ea ramase nemiscata. De ce tot stai la fereastra? o ntreba. La ce te uiti acolo? _ Ma uit la mare, spuse Doamna Amalthea. - Vocea i era joasa, tremuratoare, nu de frica ci de prea multa viata, ca un fluture nou care tremura n soare. _ Aha, spuse regele. Da, marea e totdeauna buna de asa ceva. La nimic nu pot sa stau sa privesc mai multa vreme; dect la mare. Totusi privi acum multa vreme fata Doamnei Amalthea, si chipul lui nu rasfrngea nimic din lumina ei - cum facuse chipul printului Lir - ci lua lumina de la ea si o ascundea apoi undeva, sa o tina el. Suflarea lui era la fel de statuta si de muceda ca si vntul vrajitorului, nsa Doamna Amalthea nu se clinti. Deodata, el str~ga : _ Ce e cu ochii tai ? Snt plini de frunze verzi, ncarcati cu copaci si praie si vietuitoare mici. Eu unde snt? De ce nu ma vad pe mine n ochii tai?
126

Doamna Amalthea nu-i raspunse. Regele Haggard se suci pe calcie sa-i priveasca pe Schmendrick si pe Molly. Sursul lui ca un palos si lasa taisul rece pe gturile lor. - Cine e ea ? ntreba. Schimendrick tusi de mai multe ori. - Doamna Amalthea e nepoata mea, ncerca el. Snt singura ruda care i-a ramas n viata, si pe lnga asta si tutorele ei. Fara ndoiala, felul n care e nvestmntata acum te pune pe gnduri, dar pot sa-ti explic usor. In cursul calatoriei noastre, am fost atacati de niste tlhari si jefuiti de tot ce-aveam ... - Ce prostii ndrugi acolo? Ce-i cu vestmintele ei ? Regele se ntoarse din nou s-o priveasca pe fata cea alba 'si Schmendrick ntelese deodata ca nici regele Haggard si nici fiul sau nu bagasera de seama ca era goala sub zdrentele mantiei. Doamna Amalthea avea un port att de mndru si de gratios, nct facea ca zdrentele si peticele sa para singurul vestmnt potrivit pentru o printesa; si pe lnga asta nici ea nsasi nu stia ca e goala. Regele mbracat n armura era cel care parea dezbracat in fata ei. Regele Haggard spuse : - Cum e mbracata, ce vi s-ar fi putut ntmpla pe drum, ce snteti fiecare din voi unul pentru altul - toate lucrurile astea, din fericire, pe mine nu ma privesc. In treburile aste'! n-aveti dect sa ma mintiti ct va tine curajul. Vreau sa stiu cine e ea. Vreau sa stiu cum a rupt vraja lui Mabruk fara macar sa scoata o vorba. Vreau sa stiu de ce snt frunze nverzite si pui de vulpe n ochii ei. Vorbeste repede; si vezi sa nu cazi n ispita sa ma minti, mai ales n ce priveste frunzele astea verzi. Raspunde. Schmendrick nu raspunse imediat. Scoase cteva sunete ct mai serioase, dar nici un cuvnt de nteles nu era printre ele. Molly Grue si strnse curajul sa vorbeasca ea, desi banuia ca era cu neputinta sa i se spuna adevarul regelui Haggard. Ceva n fiinta lui iernatica pustia cuvintele, ncurca ntelesurile si ncovoia intentiile cinstite n forme la fel de strmbe ca si turnurile castelului. Cu toate acestea ar fi spus ceva, nsa o alta voce se facu auzita n ncaperea posomorta: vocea usoara, blnda, prosteasca a printului Lir.
127

- Tata, ce importanta are asta? Important e ca ea este aici acum. Regele Haggard ofta. Nu era un sunet frumos, ci adinc, semannd cu un rcit ; nu un sunet de resemnare nvinsa, ci asemenea gndului tulbure mrit al unui tigru care se ncordeaza sa sara. - Sigur, ai dreptate, spuse. Ea este aici, ei cu totii snt aici, si fie ca asta nseamna pieirea mea sau nu, am sa stau sa ma uit la ei un timp. Un aer placut de catastrofa i nsoteste. Poate ca asta e ce vreau si eu. Iar catre Schmendrick spuse, scurt: - Ca magician al meu personal, ai sa ma distrezi ori de cte ori am sa vreau sa fiu distrat, n chipuri diferite, pline de profunzime sau frivole. Esti obligat sa stii cnd e nevoie de tine, si n ce chip, pentru ca nu poti sa te astepti sa stau sa-mi tot identifi,c starea de spirit si dorintele ca sa stii tu ce vreau. N-ai sa primesti nici un fel de leafa, pentru ca e sigur ca nu pentru asa ceva ai venit aici. Si sluga asta a ta, ajutoarea ta, oricum vrei sa-i spui, are sa ma slujeasca si ea daca vrea sa ramna n castelul meu. Din seara asta este bucatareasa si slujnica laolalta, femeia care spala podelele si fata la toate, toate la un loc. Facu o pauza, dupa toate aparentele asteptnd-o pe Molly sa protesteze, nsa ea d~du doar din cap aprobndu-l. Luna alunecase din dreptul ferestrei, nsa printul Lir vedea ca n ncapere nu se facuse mai ntuneric din cauza aceasta. Stralucirea proaspata a Doamnei Amalthea crestea mai ncet dect spori se vntul strnit de Mabruk, nsa printul ntelegea bine ca era cu mult mai primejdioasa. Dorea acum sa scrie poeme la lumina aceasta, si pna atunci nu dorise niciodata sa scrie vreo poezie. -- Tu poti sa te misti pe aici cum doresti, spuse regele Haggard catre Doamna Amalthea. S-ar putea sa fie o nebunie din partea mea ca te-am primit, dar n orice caz nu snt att de prost ca sa-ti interzic sa intri pe una sau alta dintre portile castelului. Tainele mele se apara singure - au sa poata si ale tale sa faca la fel? La ce te uiti acuma? - Ma uit la mare, i raspunse iarasi Doamna Amalthea.
128

- Da, marea e totdeauna buna de asa ceva, Spuse regele. Intr-o zi o sa ne uitam mpreuna la mare. Se ndrepta ncet catre usa. Are sa fie ceva curios, spuse, sa ai n castel o faptura care l-a facut pe Lir sa-mi spuna "tata" pentru prima data de cnd a mplinit cinci ani. - Sase, spuse printul Lir. Implinisem sase ani. - Cinci sau sase, spuse regele, de mult a ncetat sa ma mai faca asa ceva sa ma simt fericit, si nu ma face mai fericit nici acum. Nu s-a schimbat nca nimi,c pentru ca e ea aici. Iesi din ncapere aproape la fel de tacut ca si Mabruk, si i auzira cizmele de tabla bocanind pe trepte. opriMolly Grueea la fereastra. alaturi de se apropie ncet de Doamna Amalthea si se - Ce e ? ntreba ea. Ce vezi acolo? Schmendrick se sprijini de tron, privindu-l pe printul Lir cu ochii lui prelungi, verzi. Afara, departe, n valea spre Hagsgate, mugetul nghetat rasuna iarasi. - Am sa va gasesc camere, spuse printul Lir. Va e foame? Am sa fac rost de ceva de mncare. Stiu si unde se afla niste faci o rochie. pnza mai buna, un satin fin. Ai putea sa-ti Nimeni nu-i raspunse. Noaptea grea i nghiti cuvintele, si lui i se parea ca Doamna Amalthea nici nu-l auzea si nici nu-l vedea. Ea nu se clinti din loc, si cu toate acestea era sigur ca se ndeparta de el n timp ce el nsusi ramasese acolo, ca se ndeparta asemenea lunii. - Lasa-ma sa te ajut, spuse printul Lir. Ce pot sa fac ca sa te ajut? Lasa-ma sa te ajut.

x
printul Lir.

- Cum

as putea sa te ajut?

ntreba

- Deocamdata, nu prea mai ai cum, spuse Molly Grue. Am avut nevoie doar de putina: apa. Dect, daca ai vrea sa-mi cureti si niste cartofi, n-as avea nimic mpotriva.
9 - Ultima licorna
129

- Nu, nu de asta ziceam. Adica, binenteles ca-i curat daca tii, dar eu cu ea vorbeam. Cnd vorbesc cu ea o tot ntreb asta. - Stai aici si curata-mi niste cartofi, spuse Molly. In felul asta ai sa ai ce sa faci cu minile. Se aflau n bucataria mica, o camaruta umeda care mirosea a napi putrezi si a sfecla fermentata. Vreo duzina de strachini de lut ars erau puse una peste alta ntr-un colt si un foc foarte mic tremura sub un trepied ncercnd sa faca sa fiarba o oala mare cu apa cenusie. Molly sedea la o masa grosolana acoperita cu cartofi, praz, ceapa, piper, morcovi si alte legume, cele mai multe dintre ele pipernicite si cam stricate. Printul Lir sta n picioare n fata ei, leganndu-se ncet pe picioare si tot frngndu-si degetele lungi si moi. - Am mai omort un dragon n dimineata asta, spuse deodata. - Da ? Ce bine, raspunse Molly. Frumos din partea dumitale. La cti ai ajuns? - Cinci. Asta de azi era mai mic dect ceilalti, dar la drept vorbind mi-a dat mai multa bataie de cap. N-am putut sa ma apropii pe jos, asa ca a trebuit sa ma reped la el cu lancea, si calul meu s-a ales cu niste arsuri, mama-mama. Ce nostim, sa vezi, calul ... Molly l ntrerupse. - Stai jos, Alteta, si nu te mai foi atta. Ametesc cind ma uit dupa dumneata. Printul Lir se aseza n fata ei. Scoase un pumnal de la cingatoare si ncepu, prost dispus, sa curete cartofi. Molly l privea cu un surs lent, nesigur. - I-am dus ei capul, spuse el. Era n camera ei cum e de obicei. Am trt dupa mine pe scari capul, tocmai pna acolo sus, sa i-l las ei la picioare. Suspina si se si taie la deget cu pumnalul. Ce dracu! Nu mi-a pasat de asta. Tot drumul pna sus pe scari era un cap de dragon, cel mai de pret dar pe care i-l poti darui cuiva. Dar cnd s-a uitat la el, s-a prefacut deodata ntr-o gramajoara urta, hacuita, de solzi si coarne, o limba tepoasa si niste ochi nrositi de snge. M-am simtit ca un baiat de la macelarie care-i duce iubitei de la tara o halca de carne mai buna, n semn de iubire. Si pe urma, s-a uitat ,si la mine, si a si nceput sa-mi para rau ca l-am omort. Sa-ti para rau ca ai omort
130

unse taie iarasi. si dragon! Pumnalul i aluneca pe un cartof mai stricat - Taie cu cutitu-n afara, nu spre dumneata, l nvata Molly. Sa stii, la drept vorbind, eu cred ca n-ar mai trebui sa-ti bati capul sa tot omori dragoni pentru Doamna Amalthea. Daca cinci n-au emotionat-o, nca unul nu cred c-are sa aiba vreun SUcces.Incearca altceva. - Dar ce mai exista pe lumea asta sa nu fi ncercat? ntreba printul Lir. Am trecut not patru ruri, toate revarsate, si nici unul din ele nu era mai ngust de-o mila. M-am catarat pe sapte munti pe care nimeni nu s-a mai suit vreodata, am dormit trei nopti n Mlastina Spnzuratilor, si am iesit pe jos si viu din padurea cu flori care-ti ard ochii si privighetori ce-ti toarna otrava n urechi. Am rupt logodna cu printesa cu care ma nvoisem sa ma-nsor - si daca-ti nchipui ca asta n-a fost o fapta eroica nseamna ca n-o cunosti pe maica-sa. Am nfrnt exact cincisprezece cavaleri negri care asteptau lnga cincisprezece vaduri cu steagurile negre ridicate sa provoace la lupta pe oricine venea sa treaca pe acolo. Si de mult am pierdut socoteala cte vrajitoare prin paduri salbatece, uriasi, demoni travestiti ca doamne tinere; sau coline sticloase, ghicitori cu taierea capului si alte munci de spaima - ca sa nu mai spun de mere vrajite, inele, lampi, filtre magice, sabii, mantii, cizme, legaturi de gt si scufii de noapte. Ca sa nu mai pun la socoteala caii cu aripi, vrcolacii si serpii de mare, si tot restul turmelor de salbataciuni. Isi ridicase capul si ochii lui albastri ntunecati erau ncremeniti si tristi. - Si toate, n zadar, spuse ntr-un trziu. Nu pot s-o ating, orice as face. De dragul ei am ajuns erou _ eu, Lir adormitul, bataia de joc si rusinea tatalui meu _ dar puteam tot asa de bine sa fi ramas nataraul fara haz care eram ea. pentrunainte. Toate faptele mele mari nu nseamna nimic Molly si lua cutitul ei si ncepu sa curete niste napi. - Atunci, poate ,ca Doamna Amalthea nu poate fi cstigata prin fapte de-astea mari. Printul o privi, ncruntndu-si fruntea si nentelegnd ce vrea sa spuna.
9*
131

_ Da' ce, exista si alta cale sa cstigi inima unei fecioare? ntreba, serios. Molly, stii tu vreo alta cale? N-ai vrea sa mi-o spui? Se apleca peste masa si cauta s-o prinda de mna. Imi place si sa fiu curajos, dar as fi si un las lenes daca tu crezi ca e mai :bine. Cnd ma uit la ea, as vrea sa ma razboiesc cu toate relele ,siurciunile, dar tot asa parc-as sta locului, sa nu fac nimic si sa fiu I:lefericit. Ce crezi ca trebuie sa fac, Molly ? _ Nu stiu, spuse ea, deodata pusa n ncurcatura. Multa gingasie, eurtenie, fapte bune, chestii de felul asta. Si mult simt al umorului. O pisica mica, cenusie si aramie, cu o ureche strmba, i sari n poala, torcnd ca un huruit de tunet si frecndu-i-se de mna. Nadajduind sa-I faca sa schimbe vorba, ea l ntreba: Si ce-i cu calul? Ce-a fost asa de nostim ? Insa printul Lir o privea pe pisicuta cu urechea strmba. _ De unde-a mai venit si asta? E a ta ? _ Nu, spuse Molly. Eu doar i dau de mncare, si-o mai tin uneori n brate. O mngie pe pisica pe gtul ei subtire si aceasta nchise ochii. Credeam ca-i de pe aici, de undeva. Printul clatina din cap. _ Tata nu poate sa sufere pisicile. Zice ca nici nu exista chestii de-astea, pisici - snt doar forme pe care si le iau tot soiul de pitici, demoni si vrcolaci ca sa poata sa intre n casele oamenilor. Ar omori-o daca ar sti ca e pe-aici. _ Dar ce-a fost cu calul? ntreba din nou Molly. Chipul printului Lir se ntuneca iarasi. _ Asta a fost un lucru ciudat. Cnd am vazut ca nu se bucura deloc de darul meu, m-am gndit ca ar putea s-o intereseze n ce fel l-am cstigat. Asa ca m-am apucat sa-i povestesc cum l-am vazut, si am galopat spre el _ ntelegi - si cum aripile lui dezgolite suierau prin aer si cum i-a tisnit sngele ala negru din vrful lancii mele. Dar ea n-a auzit nimic, nici un cuvnt, pna cnd am ajuns la paIalaia de flacari care a tsnit si aproape ca i-a ars de tot picioarele calului, saracul. Atunci - atunci da, s-a ntors de acolo de unde fuge ori de cte ori ma apuc sa stau de vorba' cu ea, si a spus ca trebuie sa mearga sa
132

vada si ea calul meu. Am dus-o atunci n grajd, unde era calul, saracul, care tot necheza de durere, si ea a pus mna pe el, pe picioarele lui. Si n-a mai nechezat. Stii, caii cnd i doare ceva scot un nechezat groaznic. Cnd se opresc, parca-i un cntec. Pumnalul printului licarea pe masa printre cartofi. Afara, paIe mari de ploaie se nvrtejeau vjind n jurul zidurilor castelului, nsa cei din bucatarioara le auzeau doar, caci camaruta aceasta nghetata n-avea nici o fereastra. Si nici nu era vreo lumina, dect licarirea slabanoaga a focului din vatra. La luminita aceasta, pisica atipita n poala lui Molly parea o gramajoara de frunze tomnatece. - Si ce s-a ntmplat atunci? ntreba Molly. Cnd Doamna Amalthea a pus mna pe cal. - Nu s-a ntmplat nimic. Chiar nimic. Printul Lir paru sa se nfurie deodata. Isi lasa cu plesnet palma pe tablia mesei, si boabele de linte si mazare topaira n toate directiile. Te-ai fi asteptat sa se ntmple ceva? Ea da. Te-ai fi asteptat ca ranile calului sa se vindece pe loc carnea arsa sa se lege la loc, jupuiturile sa se lecuiasca ? Ea se astepta - jur pe sperantele mele n ea ca da ! Si cnd picioarele nu i s-au facut bine sub mna ei, a fugit. Acuma, nu mai stiu unde e. Vocea i se mblnzi se vorbind, si mna ramasa pe masa i se chirci trista rasturnndu-se ntr-o parte. Se ridica si merse sa arunce o privire n oala de pe foc. - Fierbe, spuse. Daca vrei, poti sa pui ierburile astea-nauntru ... A plns cnd a vazut ca nu s-au lecuit arsurile calului meu - am auzit-o plngnd - si cu toate astea cnd a fugit nu era nici o lacrima n ochii ei. Orice altceva era n ochii ei, dar lacrimi nu. Molly lasa binisor pisica jos si ncepu sa strnga legumele si ierburile vestejite sa le puna n oala. Printul Lir privea cum trece ncoace si-ncolo de la masa la oala, pe podeaua umeda. Ea cnta:
"De-,as putea iar sa dansez Cum dansez doar cind visez, Gingasa si sclipitoare Cum e Moartea travestita133

0, ,as fi mai fericita? Sau as vrea al1:unceaoare Sa fiu tinara, feeioal"a, Mireasa, sau mult stiitoare ?"

Printul spuse: _ Cine e ea, Molly? Ce fel de femeie e asta care crede _ care stie, caci i-am vazut fata - ca poate sa vindece ranile doar punndu-si minile peste ele, si care plnge fara lacrimi? Molly si vedea nainte de treaba, fredonndu-si cntecul. _ Orice femeie poate sa plnga fara lacrimi, i raspunse peste umar, si cele mai multe femei pot sa vindece cnd pun ele mna. Depinde de rana. Ea e o femeie, Alteta, si asta e o ghicitoare destul de grea si asa. Printul se ridica sa-i taie calea, si ea se opri, cu sortul plin de ierburi si cu parul cazndu-i late peste ochi. Printul Lir si apleca chipul spre ea: mai batrn cu cinci dragoni dar frumos si la fel de natarau. El spuse : _ Tu cnti. Tata te pune la treburile cele mai urte, si totusi cnti. N-au fost niciodata cntece n castelul asta, nici pisici, si nici n-a mirosit vreodata a mncare buna. Doamna Amalthea e cea care le face toate astea, asa cum ma face pe mine sa plec dimineata calare n cautare de primejdii. _ Eu am fost totdeauna o bucatareasa buna, spuse Molly blnd. Dac-am trait n padure cu Cully si cu oamenii lui saptesprezece ani... Printul Lir continua, ca si cum ea n-ar fi spus nici o vorba. _ Vreau s-o servesc pe ea, asa cum faci si tu, s-o ajut sa gaseasca orice-o fi lucrul acela pe care a venit aici sa-I gaseasca. As vrea sa fiu lucrul de care are ea mai multa nevoie. Spune-i-o. Vrei sa-i spui asta? ,In timp ce vorbea nca, un pas fara sunet i suna n ochi si suspinul unei rochii de satin i tulbura fata. Doamna Amalthea se oprise n prag. Un anotimp petrecut n domeniul de ghiata al regelui Haggard n-o ntunecase si nici n-o tulburase. Mai degraba s-ar fi spus ca iarna i nsufleti se si mai mult frumusetea,
134

ascutindu-i-o, pna-I patrundea pe cel care o privea ca o sageata ascutita care nu mai poate fi trasa afara din rana. Parul ei alb era ridicat n sus cu o panglica albastra, si rochia i era liliacfhie. Nu i se potrivea prea bine. Molly Grue nu era o croitoreasa grozava, si satinul o facea nervoasa. Insa Doamna Amalthea parea si mai frumoasa n lucratura aceasta nereusita, ntre pietrele acestea reci si n mirosul de gulii. Avea ploaie n par. Printul Lir se nchina n fata ei ; o plecaciune grabita, strmba, ca si cum l-ar fi pocnit cineva n stomac. - Doamna mea, murmura el. Ar trebui, zau, sa-ti acoperi capul cnd iesi pe vremea asta. Doamna Amal1Jhease aseza n fata mesei, si pisicuta de culoarea toamnei sari de ndata s-o ntmpine, torcnd grabita. Ea si ntinse mna, nsa pisica se trase ndarat, torcnd mereu. Nu parea speriata, dar n-o lasa sa-i atinga blana ruginie. Doamna Amalthea i facu un semn, si pisica se gudura cu tot trupul, ca un cine, nsa fara sa se apropie. Printul Lir spuse cu glas ragusit: - Trebuie sa plec. E un capcaun de nu stiu ce fel care bntuie satele cale de doua zile calare de-aici si mannca fecioarele. Se zice ca nu poate fi rapus dect de unul care are la el Marea Secure a Ducelui Alban. Din nefericire Ducele Alban nsusi a fost unul dintre primii mncati - la vremea aceea se travestise ntr-una din fecioarele satului ca sa-I nsele pe capcaun - si nu prea e greu de ghicit la cine e Marea Secure acum. Daca nu ma mai ntorc, gnditi-va la mine. Adio. - Adio, Alteta, spuse Molly. Printul se nclina iarasi si parasi bucataria purceznd spre nobila sa misiune. Se mai uita ndarat doar o singura data. - Esti rea cu el, spuse Molly. Doamna Amalthea nu-si ridi,ca ochii. Isi ntindea palma deschisa catre pisicuta cu urechea strmba, nsa pisica ramasese la locul ei, departe de mna femeii, tremurnd toata de dorinta de a se apropia. - Rea? ntreba Doamna Amalthea. Cum pot sa fiu rea? Rai doar muritorii pot sa fie. Apoi si ridica privirea si ochii i erau mari de suferinta, si de altceva nca, semannd a ironie. Spuse: Sau buni.
135

Molly Grue trebaluia pe lnga oala de pe foc, amestecnd supa si mai adaugndu-i cte ceva, miscndu-se tacuta. Cu vocea scazuta, insista : - Ai fi putut sa-i spui si lui o vorba buna macar. A trecut prin ncercari grele de dragul tau. - Dar ce cuvnt pot eu sa-i spun? o ntreba Doamna Amalthea. Nu i-am spus niciodata nimic, si cu toate astea vine zilnic la mine cu alte capete, coarne, crupe si cozi, cu tot felul de juvaere vrajite si arme fermecate. Ce-o sa mai faca daca-i si vorbesc? Molly spuse : - Ar vrea sa te gndesti la el. Cavalerii si printii nu stiu dect o singura cale sa lase o amintire n urma lor. Nu e vina lui. Eu cred ca e un om bun. Doamna Amalthea si ntoarse iarasi privirile catre pisica. Degetele ei lun.s;i rasuceau o ata scapata din tesatura rochiei. - Nu, nu vrea el gndurile mele, spuse, ncet. Ma vrea pe mine, la fel de mult cum ma voia si Taurul Stacojiu, si nu cu mai multa ntelegere. Dar ma sperie chiar mai mult dect ma speria Taurul, pentru ca el are inima buna. Nu, n-am sa-i spun nici un cuvnt de ncurajare sau de fagaduinta. Semnul palid de pe fruntea ei nu era vizibil n penumbra bucatariei. Ea si-l atinse, apoi si trase repede mna ndarat. ca si cum semnul ar fi durut-o. - Calul a murit, spuse, vorbindu-i pisicutei. N-am putut face nimic. Molly se ntoarse repede si-si puse minile pe umerii Doamnei Amalthea. Sub rochia lucioasa, pielea era rece si tare ca oricare din pietrele castelului regelui Haggard. -- O, doamna mea, sopti ea, asta e pentru ca nu mai esti n propria ta faptura. Cnd o sa redevii tu nsati, totul are sa se ntoarca - toata puterea, toata stapnirea, toata ncrederea n tine. Au sa se ntoarca toate la tine. Daca ar fi ndraznit, ar fi luat-o pe fata alba n brate, s-o legene ca pe un copil. Nici nu visase sa faca asa ceva cu vreo faptura pna atunci. Insa Doamna Amalthea i raspunse : - Magicianul mi-a dat numai asemanarea unei fiinte omenesti - asemanarea, dar nu si sufletul. Daca as fi
I3i

murit atunci, tot as fi fost o licorna. Batrnul stia asta, vr:1jitorul. N-a spus nimic, din rautate fata de Haggard, dar stia. De la sine, parul i scapa din panglica albastra si-i ca'zu grabit pe gt si pe umeri. Pisica fu aproape cucerita de aceasta navalnica revarsare; si ridica o laba sa se joace cu buclele fetei, nsa apoi se trase repede iarasi ndarat si Ee culca, cu coada nfasurata pe dupa labele din fata si cu pete destrmb aplecat ntr-o parte. Ochii ei erau verzi, cu capul aur. - Dar asta a fost demult, spunea fata. Acuma snt doua - eu nsami, si aceasta, cealalta careia tu i spui "doamna". Pentru ca e si ea aici, ca si mine, chiar daca odinioara era numai un vaI peste mine. Ea se plimba prin castel, doarme, se mbraca, se asaza si mannca, si-si gindeste gndurile ei. Daca n-are putere sa vindece, sau sa aline, are si ea o alta putere magica. Oamenii i vorbesc, si i spun "Doamna Amalthea", si ea le raspunde sau nu le raspunde. Regele o pndeste tot timpul cu ochii lui palizi, ntrebndu-se ce e ea n realitate, si fiul regelui se chinuie singur cu iubirea lui pentru ea si se ntreaba cine e ea. Si n fiecare zi ea cauta n mare si pe cer, prin castel si prin curte, prin donjon si pe fata regelui, cauta ceva de care nu-si aduce aminte totdeauna. Ce anume, ce cauta ea prin locurile astea straine? Stia acum o clipa, dar uite ca a uitat. Isi ntoarse fata catre Molly Grue si ochii ei nu erau ochii licornei. Erau nca frumosi, dar ntr-un fel care avea nume, asa cum e frumoasa o femeie. Adncul lor putea fi masurat si cunoscut, iar ct erau de ntunecati se putea spune cu toata precizia. Molly vazu frica si suferinta si uimire nentelegatoare cnd privi n ei, si se vazu si pe ea nsasi ; si nimic altceva. - Licornele, spuse ea. Taurul Stacojiu le-a mnat pe toate undeva, pe toate n afara de tine. Tu esti ultima licorna. Ai venit aici sa le cauti pe celelalte, si sa le redai libertatea. Si asta ai sa si faci. Incet, marea adnca .si tainica se rentoarse n ochii Doamnei Amalthea, umplndu-i iarasi pna cnd fura la fel de batrni si de ntunecati si cu neputinta de cunoscut si cu neputinta de descris ca nsasi marea. Molly vazu cum
137

se ntmpla aceasta si i se facu frica, nsa se nclesta mai tare de umerii care se ncovoiau ntre b~atele ei, ca si cum minile ei ar fi putut alunga deznadejdea asemenea unui paratrasnet. Si cnd facea asta, n dusumeaua bucatariei fremata un sunet pe care l mai auzise nainte : un scrsnet ca de niste dinti uriasi - ca niste masele - clantanind laolalta. Taurul Stacojiu se ntorcea n somn pe partea cealalta. Oare viseaza? se gndi Molly. Doamna Amalthea spuse : - Trebuie sa ma duc la el. Nu e alta cale, si mCI nu mai e timp de pierdut. In trupul acesta pe care-l am acum, trebuie sa-I ntlnesc iarasi, chiar daca toate din neamul meu au murit si nu mai e nimic de salvat. Trebuie sa ma duc la el, pna cnd nu ma uit pe mine nsami cu totul si pentru totdeauna, dar nu cunosc drumul si snt singura. Pisicuta si zvcni o data coada si scoase un sunet ciudat care nu era nici mieunat nici tors. - Am sa merg eu cu tine, spuse Molly. Nici eu nu stiu drumul pna jos la Taur, dar trebuie sa fie un drum. Schmendrick are sa vina si el. Are sa faca el drumul pentru noi daca nu vom izbuti sa-I gasim. - Nu nadajduiesc sa capat vreun ajutor de la magician, raspunse cu dispret Doamna Amalthea. Il vad n fiecare zi cum face pe prostul n fata regelui Haggard, cum l face sa rda de fiecare data cnd da gres, cum ncurca si cele mai usoare scamatorii. Zice ca asta e tot ce poate face pna vin iar puterile magice sa vorbeasca n el. Dar puterile astea n-au sa-i mai vorbeasca lui niciodata. Acuma, el nu mai e magician, e doar bufonul regelui. Molly simti deodata cum o doare fata ntreaga, si se ntoarse sa supravegheze cum fierbe supa. Raspunznd, si vorbea dincolo de un nod care i se pusese n gt, spuse : - El face asta pentru tine. In timp ce stai mohorta si te vaiti si te prefaci n alta, el se scalmbie si face pe prostul fata de regele Haggard, si i abate atentia ca sa ai vreme sa le gasesti pe cele din neamul tau, daca e cu putinta sa le gasesti vreodata. Dar nu mai poate sa treaca mult timp pna cnd regele are sa se plictiseasca de el, asa cum se plictiseste de orice lucru, si atunci are sa-I arunce n temnitele lui de sub pamnt, sau n cine stie ce loc si mai ntunecos. Rau faci acuma ca..ti bati joc de el.
138

Glasul i era un scncet, subtirel, trist, ca de copil. Spuse: - Insa asa pe tine. lumea te iubeste ceva nu ti se va ntmpla niciodata. Toata Si acum avura o clipa n care sa se priveasca una pe alta, aceste doua femei: una frumoasa si parnd straina n ncaperea rece si scunda; cealalta parnd chiar acasa la ea n acel loc - o gnganie mnioasa si mica, cu frumoasa intrata atunci n bucatarie. Apoi auzira zgomotul cizmelor rcind piatra, armurile zanganind, si glasurile vntoase ale tropaind n bucatarie. gard intrara unor batrni. Cei patru osteni ai regelui HagNici unul din ei nu avea mai putin de saptezeci de ani, cu totii erau slabanogi si schiopatau, pareau gata sa se farmiteze ca o pojghita de zapada, nsa cu totii erau nvestmntati din cap pna-n picioare n armurile jalnice ale regelui Haggard si-si purtau armele strmbe. Intrara salutnd-o cu glas mare si vesel pe Molly Grue, ntrebnd-o ce le pregatise pentru cina, dar la vederea Doamnei Amalthea toti patru devenira deodata foarte tacuti si se plecara n plecaciuni adnci care-i facura sa icneasca. - Doamna mea, spuse cel mai n vrsta dintre ei, porunceste slujitorilor tai. Sntem uzati, sleiti - dar daca domnia ta vrea sa vada miracole, nu ai dect sa ceri imposibilul din partea noastra. O sa ne facem iarasi tineri, daca doresti. Cei trei nsotitori ai lui si mormaira ncuviintarea. Insa Doamna Amalthea le sopti drept raspuns : - Nu, nu, nu veti mai fi tineri niciodata. Apoi fugi din rochialor, si parul suiera. iar fata de satin i ei despletit, orbitor, i ascundea fata. - Ct e de nteleapta! declara cel mai n vrsta dintre osteni. Intelege ca nici macar frumusetea ei nu se poate lupta cu timpul. E o ntelepciune rareori ntlnita, trista. la o fiinta att de tnara. Supa asta miroase grozav, Molly. - Miroase prea frumos pentru un loc urt ca asta. mormai al doilea pe cnd se asezau cu totii n jurul mesei. Haggard nu poate sa sufere mncarea buna. Zice ca nici un fel de mncare nu-i de ajuns de buna sa faca banii si munca ce se risipesc pentru pregatirea ei. "E o iluzie", zice, "si bani risipiti. Traiti si voi ca mine, fara sa va
139

lasati nselati" Brahaha! Se nfiora tot strmbndu-se, si ceilalti rsera. - Sa traiesc la fel ca H:aggard, spuse un alt ostean pe cnd Molly i turna cu polonicul supa aburinda n castron. Asta are sa fie partea mea pe lumea cealalta, daca nu snt cuminte n lumea asta. - Si-atunci, de ce mai stati n slujba lui? ntreba Molly. Se aseza alaturi de ei si-si sprijini barbia n pumn. Leafa nu va plateste, zise mai departe, si va da de mncare ct mai putin, ct crede el ca n-o sa faceti gura. Cnd e vremea mai rea, va trimite sa furati la Hagsgate, caci el nsusi nu cheltuieste nici o para din ce-are strns la el n camara si-n cufere. Va interzice totul, de la lumnari pna la laute, de la focuri n vetre pna la orice fel de sarbatori si cntece lumesti; totul va e oprit - si cartile si berea si amintirile din primaverile de altadata si pna si jocurile pe care le jucati ntre voi cu capetelele de sfoara. De ce nu-l parasiti? Ce poate sa fie pe lumea asta care sa va tina aici ? Cei patru barbati se privira nervosi, tusind si oftnd. Primul spuse : - E vrsta noastra naintata. Unde altundeva sa ne ducem? Sntem prea batrni sa mai batem drumurile, sa ne mai cautam de-acum ncolo de lucru si adapost. - Sntem prea batrni, spuse si al doilea ostean. Cnd ai mbatrnit, ori ce nu te mai tulbura e o alinare. Frigul si ntunericul si plictisul, de mult si-au pierdut puterea sa ne mai raneasca, dar caldura, cntecele, primavara - nu ; toate astea ar fi doar prilejuri de neliniste si tulburare. Snt si nenorociri mai mari dect sa traiesti ca Haggard. Cel de al treilea spuse : - Haggard este mai batrn dect noi. Cu vremea, printul Lir are sa fie rege aici, si nu vreau sa plec de pe lumea asta pna nu apuc ziua aceea. Am tinut dintotdeauna la baiatul asta, nca de cnd era attica. Molly si dadu seama atunci ca nu-i mai era foame. Privea n jur la chipurile batrnilor, si asculta sunetele pe care le faceau buzele si gtlejurile lor gaunoase pe cnd si sorbeau supa; si deodata i paru bine ca regele Haggard si lua ntotdeauna masa singur. Molly ajungea ntotdeauna, fara gres, sa tina la cei pentru care gatea si ntindea masa.
140

Ii ntreba acum precauta : - Ati auzit vreodata vreun zvon ca printul Lir mCI nu e nepotul pe care sa-I fi adoptat Haggard ? Ostenii nu aratara nici un fel de surprindere la aceasta ntrebare. - Mda, raspunse cel mai n vrsta, am auzit povestea asta. S-ar putea chiar sa si fie adevarata, ca printul nu pare deloc dupa fata sa fie din sngele regelui. Si ce-i cu asta? Mai bine un strain furat de undeva sa crmuiasca tara, dect un fecior adevarat al regelui Haggard. - Dar daca printul asta a fost furat din Hagsgate, striga Molly, atunci el e omul sa ndeplineasca blestemul care apasa pe castelul asta! Si repeta cteva din versurile pe care omul numit Drinn le recitase n sala hanului din Hagsgate :
"Si doar 'cineva din anas, de aici ,i,ata Poate sa naruie castelul vreodata."

Dar batrnii clatinara din cap, rnjind cu dintii lor la fel de ruginiti ca si castile sau pieptarele de zale. - Nu printul Lir, Spuse cel de al treilea ostean. Printul asta poate el sa omoare o mie de dragoni, da' nu e-n stare sa naruie castele, sau sa rastoarne vreUn rege. Nu-i n firea lui. El e doar un baiat care se teme de ai mai mari, feciorul-lui-taica-su - din nefericire - vrednic doar de omul caruia el i spune ca-i e tata. Nu printul Lir. Poezioara asta trebuie sa vorbeasca despre altcineva. - Si chiar daca printul Lir ar fi ala de care-i vorba, adauga al doilea, chiar daca blestemul l-ar fi ales tocmai pe el ca herald, tot nu S-ar arata el la naltimea sarcinii. Asta pentru ca ntre regele Haggard si orice amenintare cu pieirea mai e Taurul Stacojiu. O tacere tsni n camera si se opri acolo, ntunecnd fetele tuturor cu umbra ei salbateca si nghetnd supa buna si calda cu rasuflarea ei. Pisicuta nceta deodata sa mai toarca n poala lui Molly, ,sifocul palid de sub oala se chirci neputincios. Zidurile reci ale bucatarioarei pareau sa se furiseze tot mai aproape unul de altUl.!. Cel de al patrulea ostean, care nu glasuise pna atunci, vo~bi prin penumbra ncaperii catre Molly Grue :
141

_ Asta e motivul adevarat pntru care ramnem n slujba lui Haggard. El nu vrea ca noi sa plecam de-aici, si ce vrea sau nu vrea regele Haggard - asta e singurul i1.ucrude eare se intereseaza Taurul Stacojiu. Sntem noi oameni naimiti ai regelui Haggard., dar de fapt sntem captivii Taurului Stacojiu. Mna lui Molly nu tremura cnd mngie pisica, nsa vocea i era ascutita si uscata atunci cnd vorbi. _ Dar ce este la drept vorbind Taurul Stacojiu pentru regele Haggard ? Cel mai n vrsta dintre osteni raspunse : _ Nu stim. Taurul a fost dintotdeauna aici. Il slujeste pe Haggardsi ca armata si ca fortareata, este puterea si izvorul puterii lui ; si trebuie sa mai fie si singurul lui tovaras, pentru ca snt sigur ,ca uneori regele coboara n vizuina lui, pe cine stie ce scara tainica. Dar daca Taurul l asculta pe Haggard pentru ca vrea sa-I asculte sau pentru ca-i silit s-o faca, si cine dintre ei, regele sau Taurul e stapnul - uite, asta noi n-am stiut niciodata. Cel de al patrulea ostean, care era si cel mai tnar, se apleca spre Molly Grue, si ochii lui rosietici, umezi erau deodata febrili. Spuse: _ Taurul Stacojiu e un demon, si plata pntru ,care-l slujeste pe Haggard are sa fie ntr-o buna zi Haggard nsusi. Un altul l ntrerwpse, insistnd sa-i spuna ca dovezile cele mai limpezi aratau ea Taurul era sclavul vrajit al regelui Haggard, si avea sa ramna sdavul lui pna cnd avea sa rupa vraja care-l tinea captiv si sa-I nimiceasca p stapnul lui de pna atunci. ncepura eu totii sa strige unii la altii si sa-si verse supa din strachini. nsa Molly ntreba, nucu voce tare, dar ntr-un chip care-i facu pe toti sa taca: _ Stiti voi ce-i o licorna ? Ati vazut vreodata vreuna? Din tot ce era viu n ncapere n clipa aceea numai pisica si tacerea pareau sa-i ntoarca privirea cu ntelegere. Cei patru barbati dipira, gemura, se frecara la ochi. Undeva n adincuri, nelinistit, Taurul adormit se ntoarse iarasi pe cealalta parte. Terminndu-si cina, ostenii o salutara pe Molly Grue si iesira din bucatarie, doi dintre ei catre culcusurile lor,
142

ceilalti doi ca sa-si preia paza de noapte n ploaie. Cel mai batrn dintre ei astepta pna iesira ceilalti ca sa-i spuna linistit lui Molly : - Fii cu grija la Doamna Amalthea. Cnd a venit ea inti si nti aici, era att de frumoasa nct pna si castelul asta batut de blestem a ajuns sa fie frumos - ca si luna, care e doar o piatra lucitoare. Numai ca a stat aici prea multa vreme. Si acuma e la fel de frumoasa ca oricnd, nsa ncaperile si acoperisurile care o nchid pe ea au ajuns, ntr-un fel, mai urte din cauza ca e ea aici. Scoase un oftat adnc si lung, care se zdrentui ntr-un geamat. - Am mai vazut eu frumuseti din astea, le stiu, spuse, dar n-am mai vazut de felul astalalt pna acuma. Ai grija. Ar trebui sa plece de aici. Ramasa singura, Molly si ngropa fata n blana nedeslusita a pisicutei. Focul de sub trepied fornaia scazut, nsa ea nu se ridi'ca sa-I mai atte. Fapturi mici, iuti tropaiau prin camera, scotnd sunete care semanau cu vocea regelui Haggard ; ,si ploaia mormaia mai departe pe zidurile castelului, si sunetul ei nentrerupt era ca zgomotul facut de Taur. Si pe urma, ca un raspuns, l auzi si pe Taur. Mugetul lui cutremUl'a piatra de sub picioarele ei, si ea se nclesta deznadajduita de masa ca sa-si recapete echilibrul, tinnd pisica sa nu fuga n adncuri, spre el. Si tipa. Pisica spuse : - Acuma, el iese. n fiecare seara dupa apusul soarelui, iese sa vneze faptura aceea ciud-arta,alba, care i-a scapat atunci. Stii si tu foarte ,bine asta. Nu fi proasta. Mugetul nfometat se auzi iarasi, mai departe. Molly isi trase iarasi respiratia si o privi cu ochi nemiscati pe pisicuta. Nu era sUl'prinsa, cum ar fi fost alta; la vremea asta ajunsese sa se simta surprinsa mai putin si mai rar dect oricare alta femeie. - Dintotdeauna ai putut sa vorbesti ? o ntreba pe pisica. Sau numai vederea Doamnei Amalthea ti-a dat darul asta ? Pisica si lingea ginditoare o laba din fata. - Clipa cnd am vazut-o m-a facut sa ncep sa am chef sa vorbesc, spuse n cele din urma, si haide sa lasam asta. Asadar, e o licorna. E foarte frumoasa.
143

_ De unde stii ca e o licorna ? ntreba Molly. Si de ce ti-era frica s-o lasi sa te atinga? Te-am vazut. Ti-era frica de ea. _ Nu prea cred c-am sa am chef prea multa vreme sa vorbesc, replica pisica fara sa se supere. Daca as fi n locul tau, nu mi-as mai pierde vremea cu :prostii. La 'Prima ta ntrebare, pot sa-ti raspund ca nici o pisica, dU'pa ce si-a lepadat prima blana, nu se mai lasa nselata de aparente. Asta, spre deosebire de fiintele omenesti, care se dau n vnt dupa ele. La a doua ta ntrebare ... Aici sovai, si deodata deveni foarte interesata de gesturile cu care-si spala la'ba; si nici nu mai arata ca vrea sa vorbeasca pna cnd avea sa 'se spele bine pe toata blana, sa si-a zburleasca, si apoi sa si-o netezeasca la loc. Si nici chiar atunci nu mai vrU s-o priveasca 'Pe Molly, ci continua sa-si examineze ghiarele. _ Daca m-ar fi atins, spuse, cu voce foarte blnda, 2.tunci as fi fost a ei, n-as fi fost a mea, si asa as fi ramas pentru totdeauna. As fi vrut sa ma atinga, ,dar nu puteam s-o las. Nici o pisica n-ar rabda asta. Pe oameni i lasam sa ne mngie, pentru ca e o senzatie destul de placuta, si pe ei i linisteste - dar nu pe ea. Pretul pentru asa ceva e mai mare dect l-ar putea plati o pisica. Molly o ridica de jos, si pisica i toarse att de multa vreme 'cuibarita lnga gt, nct ea ncepu sa se teama ca momentul n care avusese puterea sa vor,beasca trecuse. lnsa curnd, pisica s'Puse : _ Mai aveti foarte 'Putin timp. Curnd ea nu are sa-si mai aduca aminte cine e, sau de ,ce a venit aici, si Taurul Stacojiu n-are sa mai mugeasca noaptea dupa ea. S-ar putea chiar ca sa se marite cu printul asta bun, care o si iubeste. Pisica si mpinse IcaPU~ mna lui Molly, care n devenise pe neasteptate teapana.Fa asta, i porunci. Printul e foarte 'curajos, daca sta sa se nJdragosteasca de o licorna. O pisica stie sa aprecieze cum se cuvine absurditatile astea pline de curaj. _ Nu, spuse Molly Grue. Nu, asa ceva nu se poate. Ea este ultima. _ Atunci, foarte bine, trebuie sa faca ce a venit sa faca, vorbi 'Pisica. Trebuie sa ia calea regelui, jos, spre Taur.
144

Molly o strnse deodata atit de tare, nct pisica scoase un chitait ca de soarece, protestnd. - Tu stii drumul? o ntreba ,pe pisica tot att de staruitor pe ct o ntrebase pe ea printul Lir. Spune-mi si mie drumul, spune-mi pe unde trebuie sa mergem. Aseza pisica pe masa si-si lua minile de pe ea. Mult timp pisica nu raspunse nimic, nsa ochii i se faceau tot mai stralucitori: aurul din ei se nfiora tot mai spre adnc sa acopere verdele. Urechea strmba i zvcnea, si vrful negru al cozii, nsa altceva din .fiinta ei nu. - Cnd vinul se bea singur, spuse pisica, si dnd hrca sta sa vorbeasca, si .cnd ceasul bate la vreme - numai atunci o sa gasiti tunelul care duce spre vizuina Taurului Stacojiu. 1si strnse labutele sub piept si adauga apoi: Binenteles, e si aici o smecherie. - Te cred, spuse Molly ncruntata. E o hrca sdrboasa. gata sa se farmiteze, nfipta tocmai n vrful unui stlp n sala cea mare, dar de multa, multa vreme n-a mai avut nimic de spus. Ceasul care-i sta undeva alaturi e tacanit de tot, si bate ,cnd i place lui - miezul noptii la fiecare ora ntreaga, ora saptesprezece la patru, sau poate sa nici nu scoata vreun sunet o saptamna ntreaga. Si vinul - o, pisicuta, n-ar fi mai simplu sa-mi arati unde-i tunelul? Ca tu stii unde e, nu-i asa? - Sigur ca stiu, raspunse pisica, si casca lucitor, frematnd. Sigur c-ar fi mai simplu pentru mine sa ti-l arat. Ne-ar face sa cstigam si timp, si ne-ar 'mai cruta de multe osteneli. Vocea i se facea tot mai taragan:ata si somnoroasa si Molly ntelese ca si pisica, asemenea regelui Haggard, si pieI'dea interesul pentru ce se petrecea n fata ei. Repede o ntreba: - Spune-mi numai un singur lucru, atunci. Ce s-a ntmplat cu licornele? Unde snt? Pisica se ntinse si casca fara graba. - Departe, aproape - aproape - departe, murmura ea. Snt asa de aproape ca doamna asta a ta poate sa le vada, dar snt aproape dincolo de marginile amintirii ei. Vin tot mai aproape, se duc tot mai departe. Si nchise ochii. Molly si simtea rasuflarea iesindu-i din piept ca o funie, zgriindu-i gtlejul ndurerat.
145

10

- 0, dracu' sa te ia, de ce nu vrei sa m-ajuti ? striga. De ce trebuie sa-mi vorbesti numai n ghicitori? Un singur ochi se deschise ncet, verde si auriu ca lumina soarelui n padure. Si pisica spuse: - Eu snt ceea ce snt. Ti-as spune ce vrei sa afli dac-as putea, pentru ca ai fost buna cu mine. nsa eu snt pisica, si nici o pisica niciodata nu i-a dat cuiva vreun raspuns deslusit dintr-o data. Ultimele cuvinte se necara ntr-un hrit adnc, monoton si pisi.ca adormi cu un ochi ntredeschis. Molly o mai tinu In brate mngind-o, si ea i torc ea n somn, nsa nu mai spuse nimic.

XI
Printul Lir se ntoarse acasa la trei zile dupa ce plecase sa ucida pe capcaunul caruia i placeau fecioarele, si Marea Secure a Ducelui Alban i se legana la spate n sa, iar capul capcaunului se balanganea izbindu-se de oblinc. Nu-i mai oferi nici unuI din aceste trofee Doamnei Amalthea, si nici nu se mai repezi s-o salute ca ea sa-I vada cu sngele monstrului nca patndu-i minile. Se hotarse, dupa cum i explica n aJceeasiseara lui Molly n bucatarie, sa n-o mai tulbure cu insistentele lui pe Doamna Amalthea, ci sa-si duca zilele linistit cu gndul la ea, slujind-o cu patima pna la moartea lui singurateca, nsa fara sa-i mai caute nici tovarasia, nici admiratia, nici iubirea. - Am sa fiu la fel de fara nume ca si aerul pe care-l respira ea, spunea, la fel de nevazut ca si puterea asta care o tine pe ea aici pe pamnt. Mai gndindu-se putin, adauga : S-ar putea sa mai scriu vreun poem pentru ea, cnd si cnd, si sa i-l strecor pe sub usa, sau sa-I las undeva sa-I gaseasca din ntmplaTe. Dar n-am sa semnez niciodata versurile acestea. - Nobil din partea dumitale, spuse Molly. Simtea o usurare la gndul ca printul renuntase sa-i mai faca acum
146

curte Doamnei Amalthea, si n aceIasi timp era si putin amuzata, si putin trista. Fetelor tinere le plac poeziile mai mult dect balaurii astia morti sau sabiile fermecate, ncerca apoi. Mie, cel putin, mi-au placut totdeauna mai mult cnd eram fata tnara. Daca am fugit cu CuHy atunci a rost pentru ca... nsa printul Lir o ntrerupse, spUllndu-i cu voce ferma: - Nu, nu-mi mai da sperante. Trebuie sa ma deprind acum sa traiesc fara sperante, asa cum face tata, si poate ca asa sa ajungem sa ne ntelegem mai bine unul pe altul, eu si cu el, pna la urma. si scormonea n ibuzunar, si Molly auzea de acolo fosnet de hrtie. De fapt, i-am si scris cteva poezii despre asta - despre speranta si despre ea, si asa mai departe. Poti sa te uiti peste ele, daca vrei. Mi-ar face mare placere, spuse Molly. Dar asta nseamna ca n-ai sa mai pleci niciodata sa te lupti cu toti cavalerii negri si sa treci prin cercuri de foc? Spusese vorbele astea ca o iTonie prieteneasca, nsa n timp ce le pronunta ntelese ca i-ar fi parut rau daca ar fi fost luate ca atare, caci aventurile prin care trecuse l facusera cu mul t mai frumos si mai svelt, si pe lnga aceasta i suflasera peste toata fiinta ceva din mireasma cam putreda a mortii caTe nvaluie trupul tuturor eroilor. Insa printul clatina din cap, si adevarul eca parea putin cam ncur,cat. - Mde, la urma urmelor, cred c-am sa continui n chestia asta, mormai el. Insa nu de dragul faptelor mari, si nici pentru ca ea sa afle de ele. La nceput, de asta ma straduiam, dar cu vremea te obisnuiesti sa salvezi oameni de la moarte, sa rupi vraji, sa chemi la Iupta dreapta pe ducii Vinovati - e greu sa renunti la rolul asta de erou, odata ce te-ai deprins cu el. Iti place primul poem? - Are, sigur, mult sentiment, spuse ea. Dar, chiar, poti sa rimezi "nflorit" cu "ruinat" ? - Mai e nevoie sa-I mai ciocanesc nitel, recunoscu printul. "Minune" - asta-i CUVntulcare mi-a dat cel mai mult de furca. - Eu ma gndeam mai mult la genune. - Nu, ca mai e si pluralul. Genune - genuni - sau invers?
10* 147

- Cu e, cred eu, s.puse Molly. Schmendrick, mai spuse, caci magicianul se nclina tocmai sa treaca pragul pe sub arcada scunda, cum e, minune sau minuni ? - Cu i, raspunse el obosit. Rimeaza cu minciuni. Molly i puse n fata un castron cu fiertura, si el se aseza greoi la masa. Ochii i erau aspri si nnorati, oa.de jad, si una din pleoape i tremura. Nu mai pot sa rezist mult, spuse, ncet. Nu e vorba de locul asta groaznic, si nid ca trebuie sa-I ascult.pe ala toata vremea - am nceput sa stiu cum sa ma descurc - e vorba de pacatoasele astea de scamatorii ieftine pe care ma pune sa i le fac ceasuri la rnd - astanoapte toata noaptea. Nu m-ar obosi att daca mi-ar cere magie adevarata, sau chiar vorbariile cu formule !lTIagicedar nu face altceva dect sa-mi ceara scamatorii cu inele si pestisori de aur, carti de joc si basmale si sforarii, exact cum era si la Blciul Miezului de Noapte. Nu mai pot. In orice caz, nu mai pot sa rezist mult. - Dar pentru asta te-a vrut, protesta Molly. Dac-ar fi vrut magie adevarata, l-ar fi tinut pe batrnul Mabruk. Schmendrick si ridica atunci capul si-i arunca o privire ruproapeamU'zata. Nu, n-am vrut sa spun asta, se corecta ea. Si pe urma, e numai pentru o vreme, pna gasim drum'Lu spre Taurul Stacojiu, drumul de care spune pisica. lsi coborSe vocea ntr-o soapta cnd spuse ultimele cuvinte, si amndoi i aruncara o privire grabita printului Lir; nsa el sta cufundat pe scaunul lui ntr-un colt, si era limpede ca scria alt poem. "Gazela", murmura, lovindu-se cu pana peste buze. "Demoazela, citadela, asfodela, filomela, paralela ..." Alese "imorteIa" si continua sa mzgaleasca grabit. - N-o sa gasim niciodata drumul, spuse Schmendrick, graind foarte rar. Chiar daca pisi,ca ar fi spus adevarul - si ma ndoiesc tare de tot - Haggard are sa aiba grija sa nu ne lase vremea sa cercetam cum trebuie hrca si ceasul. De c'-ti nchipui ca-ti da tot mai multa treaba de facut de la o zi la alta, dect ca sa nu te lase sa ,cotrobaie.o;;ti sa si spionezi prin sala cea mare de la intrare? De ce crezi ca ma tine toata vremea sa-I distrez cu scamatorii de blci ? - de ce crezi ca !ITI-asi luat ca vrajitor la curtea lui, n primul rnd? Molly, el stie ce vrem, snt sigur! Stie si cine e ea, chiar daca deocamdata nu crede cu totul - dar
H8

dnd are sa fie convins, are sa stie atunci si ce sa faca. stie. Vad asta cteodata pe fata lui. - "Dorul cu trecerea-i naripata, durerea pocnindu-ma deodata", spuse printul Lir. "Amaraciunea tam-tam-tamata. Crucificata, cocosata, putregaiata." La dracu! Schmendrick se apleca peste masa. - Nu putem sa stam asa si sa-I asteptam pe el sa loveasca. Singura noastra speranta e sa fugim noaptea - pe mare, poate, dac-as putea sa pun mna pe o barca de undeva. poarta ... Ostenii au sa stea cu ochii n partea ailalta, si - Dar toate celelalte! striga ea cu glas cobort. Cum sa plecam, acum !Cndea a facut atta drum sa le gaseasca pe celelalte hcorne, si cnd stim ,ca ele snt aici ? Si cu toate acestea, o parte meschina, tradatoare din ea se de.stepta deodata, dornica sa se lase convinsa ca toata ncercarea si cautarea dadusera gres, si si dadea seama de asta, si fu deodata fur10asa pe Schmendri1ck. Mda, si ce mai faci si cu puterea ta magica? l ntreba. Ce mai e si cu <iurerea si cautarea asta a ta ? Renunti si la asta ? Ai s-o lasi pe ea sa moara ca fiinta omeneasca, si tu sa rami sa traiesti n vecii vecilor? Atunci, mai bine o lasai prada Taurului. Magicianul se lasa n .soaun, cu fata rava:sita si albita, ca degetele unei spalatorese. - Nid nu mai are vreo 1mportanta, pna la urma totul .c;etermina ntr-un fel sau altul, spuse, ca si cum ar fi vorbit doar pentru sine. Acuma ea nu mai e lilcorna, e <ioar o femeie muritoare - cineva pentru prapaditul asta .sa scrie poeme si sa ofteze. Poate ca Haggard n-are s-o descopere pna la urma. Are sa ajunga fata lui, si el nici n-are sa stie vreodata cine e cu adevarat. Nostim. lsi dadu la o parte supa neatinsa, si-si ascunse fata n mini. N-as mai putea 15-0schimb la loc .n licorna daca le-am gasi pe celelalte, spuse. Nu mai e nici o putere magica n mine. - Schmendrick ... ncepu ea. lnsa n 'Clipa aceea el sari n picioare si iesi n fuga din bucatarie, desi ea nu-l auzise pe rege chemndu-l. Printul Lir nici nu-si ridica ochii; continua sa masoare n degete ritmuri si sa mormaie rime. Molly atrna o ulcica deasupra focului pentru ceaiul strajerilor.
149

- E gata toata, mai putin distihul de la urma, spuse curind Lir. Vrei s-o asculti acum, sau preferi sa mai astepti pna-i gata toata ? - Cum vrei, spuse ea, si el i-o citi atunci. Dar ea nu auzi nici un cuvnt din poemul acela. Din fericire, intrara ostenii nainte ca el sa fi terminat sa citeasca, si n prezenta celorlalti el era prea sfios ca s-o ntrebe cum i-a placut. La vremea cnd ostenii plecara, se apucase de alta poezie, si se facuse trziu de tot cnd i ura n cele din urma noapte buna. Molly sedea acum n fata mesei, tinnd-o n brate pe pisica ruginie. Noul poem urma sa fie o sestina, si printul Lir si legana capul, ncntat, jonglnd cu cuvintele de la coada versurilor n vreme ce urca scarile spre camera sa. "Pe primul i-l las n fata usii", se gndea, ,,'sipe celelalte le pastrez pentru mine." Sta acum la ndoiala daca sa ramna la prima sa hotarre sa nu-si semneze operele, sau daca sa le treaca sub pseudonime ca, de pilda, "Cavalerul Umbrelor" sau Le Chevalier Mal-Aime, cnd la un cot al scarii o ntlni pe Doamna Amalthea. Ea cobora grabita pe ntuneric, si cnd l vazu scoase un sunet ciudat, ca un suspin, si se opri locului, cu trei trepte mai sus de el. Purta o rochie pe care o furase pentru ea din Hagsgate unul din oamenii regelui. Isi ~asase parul pe spate, si era cu picioarele goale, si vaznd-o acolo pe scara, printul Lir simti o durere att de sfsietoare lingndu-i oasele ca o limba de foc, nct lasa deodata sa-i cada si poemele si sperantele si se ntoarse s-o rupa la fuga. Insa cum n adncul inimii era un erou, se ntoarse iarasi cu fata spre ea, spunnd cu glas calm si curtenitor : - Iti urez seara buna, doamna mea. Doamna Amalthea l privi cu ochii mari prin penumbra. de pe scara, ntinznd o mna, dar tragnd-o ndarat nainte ca el sa i-o fi atins. - Cine esti tu ? sopti ea. Esti Rukh ? - Eu snt Lir, spuse el, nspaimntat deodata. Nu ma mai cunosti ? Insa ea porni sa fuga napoi, si printului se parea ca pasii ei erau fluizi ca ai unei salbataciuni, si. ca-si plecase chiar si capul, cum fac tapii sau cerbii. Si repeta: Snt Lir.

- Batrina, spuse Doamna Amalthea. Luna s-a stins. O ! Se nfiora o data n tot trupul, si apoi ochii ei il recunoscura. Insa trupul i ramasese salbatec si pnditor, si nu se apropie de el. - Visai, doamna mea, spuse el, regasindu-si graiul cavaleresc. Mult as da sa-ti cunosc visele. - Am mai visat visul acesta, raspunse ea 'ncet. Eram ntr-o cusca, si erau altele - fapturi n custi si, nca, o batrna. Dar nu vreau sa te tulbur, Alteta, printe. Am mai visat visul acesta de multe ori pna acum. L-ar fi parasit atunci, nsa el i vorbi iara,si cu un glas pe care numai eroii reusesc sa-l gaseasca, asa cum multe jivine nvata o anume chemare cnd au pui. - Un vis care se ntoarce att de des e ca un sol care vrea sa-ti spuna ceva despre viitor, sau sa-ti aminteasca de lucruri pe care le-ai uitat prea devreme. Spune-mi mai multe despre astea, rogu-te, si am sa ,caut sa ti le deslusesc eu. La care ea se opri, privindu-l cu capul aplecat pe o parte, si nca paTea o vietuitoare svelta, imblanita, aruncnd priviri furise din vreun tuf]s. Insa n ochii ei era o suferinta omeneasca dupa ceva pierdut, ca si cum ar fi dus dorul unui lucru care-i lipsea, sau ca si cum ar fi nteles dintr-o data ca nu avusese niciodata acel lucru. Daca el ar fi cliJpit macar, o singura data, ar fi fugit de ndata; nsa el nu cltpi, ,si o tinea locului, asa cum nvatase sa tina locului grifonii si himerele, nemiscati, n .fata lui, doar cu privirea-i neabatuta. Picioarele ei goale l raneau mai adnc dect l junghi-ase vreodata vreun colt de fiara, ori vreun pinten, nsa el era un erou adevarat. Doamna Amalthea spuse : - In visul meu snt carute negre, zabrelite, si salbataciuni care snt si nu snt, si o faptura cu aripi care suna cu dangat ca un bronz n lumina lunii. Omul cel nalt are ochii verzi si minile nsngerate. - Omul cel nalt trebuie sa fie unchiul tau, magicianul, spuse gnditor printul Lir. Partea asta e limpede, oricum, si minile nsngerate nu ma mira. Nu mi-a placut niciodata cum arata omul asta, daca ma ierti ca ti-o spun. Acesta e tot visul?
151

150

~ Nu ti-l pot spune tot, vOI'lbi ea. Nu se termina nkiodata. Spaima i se ntoarse n ochi asemenea unei pietre uriase pravalindu-se ntr-o apa statatoare; totul se ntuneca si se nvrteji, si umbre iuti se napusteau din toate partile. Spuse: Fug dintr-un loc bun, unde eram la adapost, si noaptea arde jur-mprejurul meu. Dar este si ziua, si eu umblu pe sub stejari n ploaia calda, acra, si snt fluturi, si un sunet de miere, si drumuri baltate, si orase ,ca oasele de peste, si lucrul acela cu aripi o omoara pe batrna. Eu alerg, alerg prin focul care ma ngheata, ori ncotro m-as ntoarce, si pkioarele mele snt picioarele unei salbataciuni... _ Doamna, o ntrerupse printul Lir, doamna mea, ngaduie-mi, nu povesti mai departe. Visul ei se ntuneca, prinznd trup ntre ei, si deodata el nu mai vru sa stie ce nsemna. Nu spune mai departe, starui el. _ Dar trebuie sa merg mai departe, spuse Doamna Amalthea, pentru ca nu se termina niciodata. Chiar cnd snt treaza, nu pot sa spun ce e adeva['at si ce visez cnd ma misc si vorbesc si ma asez la masa. Imi aduc aminte de lucruri care nu se poate sa se fi ntmplat, si uit ceva care mi se ntmpla acum. Oamenii ma privesc ca si cum ar trebui sa-i cunooc, si i si cunosc in visul meu, si toata vremea focul vine mereu mai aproape, cu toate ca snt treaza ... _ Nu P()IVestimai departe, spuse el, deznarlajduit. O vrajitoare a cladit castelul acesta si daca povestesti vise urte aici, n el, adesea visele astea se fac adevarate. Nu visul ei i trezea un fior prin oase, ci faptul ca ea nu plngea povestindu-l. Ca erou, le ntelegea pe femeile care plng, si stia si cum sa faca sa le opreasca din plns _ n general pentru asta trebui sa omori ceva pentru ele _ nsa spaima ei calrna de acum il ncurca si-i topea barbatia, n vreme ce forma pe care o luase fata ei i farmita demni,tatea distanta pe care si-o mentinuse pna atunci cu atta ncntare. Cnd vorbi iarasi, vocea lui era tnara si i se poticnea: Ti-as depune omagiile mele la picioare cu mai multa dulceata, spuse, daca as sti cum s-o fac. Dragonii si faptele mele de arme te plictisesc, dar ele snt tot ce-ti pot eu oferi. Nu snt de prea multa vreme erou, si nainte de a fi fost erou, n-am fost nimi'c, chiar nimic, doar feciorul cam ncet, cam moHu al tatalui meu.
152

poate ca snt la fel de molu si acum, doar ca-ntr-alt fel, dar uite-ma, asta snt, si snt aici, si e rau din partea ta sa ma lasi sa ma risipesc asa. As vrea sa-mi ceri ceva, sa doresti ceva de la mine. Nu-i nevoie sa fie ceva de mare vitejie - ceva folositor doar. Si atunci Doamna Amalthea i surse pentru ntia data de cnd venise n castelul regelui Haggard. Era un surs mic, asemenea craiului nou pe cer, o ncovoiere svelta de stralucire la marginea nevazutului, nsa printul Lir se pleca spre ea sa se ncalzeasca. Ar fi vrut sa-si strnga palmele caus n jurul lSursului ei ,si sa-I sufle mai luminos nca, daca ar fi ndraznit s-o faca. - Cnta-mi, spuse ea. Ar fi o fapta de curaj sa-ti ridici vocea n locul acesta ntunecat, singuratec, si ar fi si folositor. Cnta-mi mie, cnta tare - neaca-mi visele, opreste-ma sa-mi mai amintesc, orice ar fi lucrul acela care-mi cere sa-mi aduc aminte de el. Cnta-mi, Alteta, daca ti-este pe plac. S-ar putea sa nu para o treaba de erou, dar pe mine m-aI' bucura. Astfel ca printul Lir i cnta cu voiosie, acolo pe scara nghetata, si multe fapturi umede, nevazute, fugira plescaind si tropaind sa se ascunda de bucuria luminoasa a glasului sau. Cnta primele cuvinte care-i venira n mine :
"Cnd er,am tnar si eram luat n seama, Nu ceream nimic din ce nu daruie doamnele in argint, Le culegeam lor inimile ca pe dorchini de strugure, Si cnd vorbeam de iubire, stiam bine ,ca mint. Imi spuneam ~nsa : 0, nici una din ele nu /1tie T,aina pe care o ascund si-<lpastrez, astept pe cea care are sa drteaoca in mine, Si am sa .stiu ca iubesc du,pa cum visez.

Anii taUtrecut ca norii pe sesuri, Doamnele pe Unga mine treceau 'ca zapada Le-am fermecat, le.,(lm mintit, le-am inselat, Si am pacatuit, am p,katuit, am pacatuit. Insa imi spuneam: 0, nici un,a din ele nu vede Ca e~n mine ceva ,curat ca v,alul n nami'ezi.

n vntul

mocnit.

153

Doamna mea-nirzie, dar are sa vada ,ca i-am fost credincios, Si-am sa stiu ca iubesc dupa ce-am sa visez. Si, n sfrsit, a venit -odoamna mult s,tiuboare, Blnda spunndu-mi : Nu esti <:'Um cred, fiecare. te N-a terminat de vorbit, si eu o am inselat. Atunci a nghitit otrava rece si a sarit n mare. Si cnd mai e vremea de vorbe, mi spun atunci, Pe cnd ,cu gratie, devin tot mai mult desfrnat: 0, iubirea e poate puternica, dar firea-i mai tare, Si ,am stiut ca iubeam dupa tot ,oe-am visat.

Cnd sfr,si, Doamna Amalthea rise, ,si la sunetul rsului ei, ntunecimea straveche, .batrna a castelului se trase suiernd din jurul lor. _ A fost ntr-adevar folositor, spuse ea. Iti multumesc, Alteta. _ Nu stiu de ce ti-am cntat cntecul acesta, spuse stngaci printul Lir. Unul din oamenii tatalui meu mi-l cnta pe vremuri. Ca sa spun drept, nu cred ce spune cntecul. Cred ca iubirea e mai tare dect firea sau mprejurarile. Cred ca e CU putinta sa te pastrezi pentru cineva multa vreme, si sa-ti aduci aminte ce anume asteptai atunci cnd ea vine, n sfr,sit. Doamna Amalthea surse iarasi, nsa nu-i raspunse, si printul facu un singur pas mai aproape de ea. Minunndu-se de propria lui ndrazneala, spuse ncet: _ As vrea sa intru n somnul tau, daca mi-ar fi cu putinta, sa te pazesc acolo, ,si sa omor lucrul acela care te haituieste, asa cum as face daca ar avea curajul sa mi se arate la lumina zilei. Dar nU pot sa patrund acolo dect daca tu ma visezi pe mine. Inainte ca ea sa fi putut spune ceva, daca ar fi avut cU adevarat de gnd sa spuna ,ceva, auzira pasi, jos, sub ei, pe scara ntortochiata, si glasul aco-perit ca de un vaI al regelui Haggard spunnd: _ L-am auzit cntnd. Ce treaba avea sa cinte aici ? Pe urma vorbi Schmendrick, vrajitorul curtii regale, si vocea lui era mieroasa si grabita :
154

- Sire, era doar o cntare eroica, un fel de chanson de geste, cum cnta el adesea cnd purcede calare spre alte fapte de slava, cau cnd se ntoarce calare aureolat de glorie. Sa fii ncredintat, Majestate ... - El nu cnta niciodata aici, spuse regele. Cnta tot timpul cnd umbla de colo pna colo bezmetic, de asta snt sigur, pentru ca asta e ce fac eroii. Dar acum Cnta aici, si nici despre batalii sau gesturi brave, ci despre dragoste. Unde-i ea ? Am stiut ca s-a apucat sa !Cntede dragoste chiar nainte de a-l auzi, caci ncepusera sa tremure chiar si pietrele din ziduri, ca atunci cnd se misca Taurul sub pamnt. Unde-i ea ? Printul si Doamna Amalthea se privira unul pe altul n ntuneric, si n clipa aceea erau alaturi, umar la umar, desi nici unul din ei nu se miscase de la locul sau. Si cu clipa aceasta veni si spaima de rege, caci ceea ce se nascuse ntre ei s-ar fi putut sa fie ceva pe care el l-a dorit. Deasupra lor un palier se deschidea ntr-un coridor; se intOal"Serasi fugira mpreuna, desi nu vedeau mai departe de suflarea pe care si-a simteau iesindu-Ie din gura. Picioarele ei fugeau la fel de tacute ca si promisiunea pe care i-o facuse, nsa cizmele lui grele sunau ntocmai cum suna cizmele pe o dusumea de piatra. Regele Haggard nu porni pe urmele lor, nsa glasul lui fosni pe coridor dupa ei, soptind pe sub vorbele magicianu1ui : - Soareci, stapne, fara ndoiala. Din fericire, stiu eu un farmec tocmai bun ... - Lasa-i sa fuga, spuse regele. Imi convine de minune ca ei sa fuga. Cnd se oprira din fuga, ori unde va fi fost locul unde se oprira, se privira iarasi. Si astfel iarna scnci si se tr tot mai departe, nu catre primavara, ci catre vara scurta, arzatoare a tarii regelui Haggard. La castel viata continua n tacerea care umple locurile unde nimeni nu spera nimic. Molly Grue gatea mncarea 'si spala rufele, freca pardoseala de piatra, crpea si repara armurile ,si ascutea sabiile; spargea lemne, macina faina, tesala caii ,si curata grajdul, topea aurul si argintul furat sa-I aseze n cuferele regelui, ,si facea chirpici
155

fara paie. Si serile, nainte de a se duce la culcare, de obicei rCiteapoeziile noi ale printului Lir pentru Doamna Amalthea, le lauda si le corecta ortografia. Schmendrick facea pe ;prostul ,si savr,sea s,camatorii si giumbuslucuri cum i poruncea regele, detestnd treburile acestea ,si stiind ca regele Haggaro stia ca el le detesta si tocmai din cauza asta se distra mai tare. Niciodata nu-i mai propuse lui Molly sa fuga de la castel mai nainte ca Haggard sa se nc~inteze ca a aflat adevarul despre Doamna Amalthea; dar nu mai cauta sa afle drumul cel tainic n jos catre Taurul Stacojiu, nici chiar atunci cind i se mai lasa si lui timp liber. Parea sa se fi dat nvins, nu regelui ci unui dusman mai vechi si mai crud, care I-ar fi ajuns n sfrsit din urma, n iarna aceasta aici. Doamna Amalthea se facea mai frumoasa cu fiecare zi care trecea, tot asa cum fieoare zi care trecea era mai .nchisa si mai posomorta dect cea dinainte. Ostenii cei batrni, cobornd uzi leoarca si nghetati de la rondurile lor pe turnuri, sau ntorcndu-se de la furtisagurile lor pentru rege, se deschideau linistiti ca niste flori cnd o ntlneau pe scari sau prin salile castelului. Ea le surdea si le vorbea frumos ; dar dupa ce trecea ea, castelul parea mai ntunecat dect oricnd, iar vntul de afara clantanea cerul gros, scuturndu-l ca pe o rufa ntinsa pe frnghie la uscat. Caci frumusetea ei era omeneasca si supusa pieirii, si nu era n ea mngiere pentru batrnii acestia. Lor nu le ramnea altceva de facut dect sa-si strnga mantiile picurnde si mai tare pe trupuri si sa schioapete jos la focul prapadit din bucatarie. nsa Doamna Amalthea si printul Lir se plimbau si vorbeau si cntau mpreuna veseli 'si bine dispusi, ,ca si dndcastelul regelui Haggard s-ar fi preschimbat ntr-o padure nverzita, nsufletita si umbroasa de viata nedomolita a primaverii. Urcau n turnurile strmbe ,ca pe niste coline, luau cte o gustare pe pajisti de piatra sub un cer de piatra, si lipaiau n sus si n jos pe scarile care se facusera molatece si capatasera viata fluida a praielor. Pl'intul i povestea tot ce ,stia, si tot ce gndea despre toate acestea, si inventa fericit o viata si pareri pentru ea, si ea l ajuta sa faca aceasta, ascultindu-l. Si de fapt nu-l nsela cu nimic, caci cu adevarat nu-si mai amintea nimic nainte
156

de castel si de el. Ea ncepea si se sfrsea odata cu printul Lir - mai putin visele, si visele se stinsera n curnd, asa cum i spusese el ca are sa se ntmple. Acum rareori mai auzeau noaptea mugetul de vnatoare al Taurului Stacojiu, dar cnd urletul acesta nfometat i ajungea la urechi, ea se nspaimnta, si iarna crestea iarasi n jur, ca si cum prima'vara lor ar fi fost creata numai de ea - darul bucuriei ei pentru print . .El ar fi vrut atunci s-o strnga n brate, nsa i stia de mult spaima de a fi atinsa de cineva. ntr-o dupa-amiaza, Doamna Amalthea statea n tUrnul cel mai nalt al ,castelului, pndind ntoarcerea printului Lir dintr-o expeditie mpotriva unUi cumnat al capcaunului pe care-l ucisese mai demult; caci el se mai ducea din cnd n cnd la fapte de vitejie, asa cum i si spusese lui lVIolly ca s-'ar putea sa mai vrea sa se duca. Cerul sta ngramadit peste valea din Hagsgate, si avea culoarea sapunului murdar, dar nu ploua. Departe, jos, marea aluneca spre zarea fumurie n fsii de argint si verde si cafeniu naclait. Pasarile cele urcioase erau nelinistite : porneau adesea n l,arg, cte doua sau trei deodata, se roteau n cercuri iuti pe deasupra apei, apoi se ntorceau sa topaie prin nisip, cirind si zvcnindu-si capetele spre castelul regelui Haggard, sus pe stnca. "Tiamspus, tiamspus." creasca. Marea era n reflux, dar pe cale sa nceapa sa Doamna Amalthea ncepu sa cnte, si vocea ei se legana si plutea prin aerul ncet, rece, ca un alt soi de pasare.
"Eu siI1tfiica de rege, Si~mbatrnesc, nchisa mereu. In temnita fiintei mele, Strin,sa-n 'catusele trupului meu. As vrea sa fug acuma de-acasa Sa 'cersesc pe la porti si pe drum ..."

Nu-si amintea sa mai fi auzit cntecul acesta vreodata, nsa cuvintele o ciupeau si o mpungeau ca niste copii, ncerCnd S-o tmga cu ele ndarat, ntr-un loc pe care doreau de ele. sa-I mai vada o data. Isi scutura umerii sa scape
157

"Dar eu nu snt batrna" si spuse, "si nici nu snt nchisa. Eu snt Doamna Amalthea, iubita de Lir, ,care a intrat n visele mele, astfel ca sa nu ma mai ndoiesc de mine nsami nici chiar cnd dorm. Unde as fi putut eu auzi un cntec de jale? Eu snt Doamna Amalthea, si cunosc doar cnteoele pe care le-am nvatat de la printul Lir." Isi ,ridica mna sa-si mai atinga o data semnul de pe frunte. Marea se rotea pe alaturi, ealma precum zodiacul, si pasarile urte tipara pe legea lor. O tulbura fraptul ca semnul de pe frunte nu vroia sa-i tr,eaca. - Majestate, spuse, desi nu se auzise nici un sunet. Auzise nsa un chicotit fosnitor n spatele ei, si atunci Se ntoarse si-l vazu pe rege. Purta o mantie cenusie peste zale, nsa avea capul descoperit. Pe fata, trasaturile i pareau negr,e pe unde unghiile batrnetii trasesera n jos pielea aspra, nsa chiar .si asa parea mai puternic dect fiul sau, si mai nsufletit de viata salbateca. - Ai miscari iuti pentru faptura care esti acum, spuse el, dar ncete, daca ma gndesc la ce-ai fi putut fi odata. Se spune ca dragostea i face pe barbati iuti, si pe femei ncete. Daca ai sa mai iubesti multa 'Vreme,te prind. Ea i surse fara sa-i raspunda. Nu stia niciodata ce sa-i spuna batrnului cu ochii palizi pe care-l ntlnea att de rar, dar pe care-l simtea doar oa ceva miscndu-se la marginea singuratatii ce o mpartasea cu printul Lir. Pe urma, o armura luci undeva ,adnc n vale, si auzi sunetul unei copite de cal obosit poticnindu-se de o piatra. - Se ntoarce fiul tau, spuse. Haide sa-I privim amndoi cum vine. Regele Haggard se apropie ncet pna ajunse alaturi de ea, sprijinindu-se de parapet, nsa nu-i arunca dect o privire fugara siluetei marunte, licaritoare care calarea spre castel. - Adica, ce ne intereseaza, pe tine sau pe mine, Lir, la urma urmelor? ntreba. El nu-i cu nimic al meu, nici prin nastere, nici prin altceva care mi-ar apartine. L-am luat si eu de pe jos de unde-l lasase altcineva, caci ma gndeam ,ca nu fusesem niciodata fericit si n-avusesem copii. La nceput a f'ost o placere, dar s-a risipit repede.
158

Orice ating eu cu mna mea moare. Nu stiu de ce moare, dar asa s-a ntmplat totdeauna, dect doar ca e un lucru, un singur lucru, ,care e n stapnirea mea si care nu s-a facut nici mai rece, nid mai putin stralucitor de cnd e n minile mele - singurul lucru care mi-a apartinut cu adevarat vreodata. Fata lui posomorta zvcni deodata, cu un salt brusc, nfometat, ca o capcana nchizndu-se. Si Lir n-are sa-ti fie de nici un ajutor sa gasesti lucrul acela, mai spuse. El nici macar nu stie ce e lucrul acela. Pe neasteptate, castelul ntreg rasuna ca o coarda, atinsa, atunci Cnd faptura adormita n adncurile lui si luneca de pe o parte pe alta trupul greoi si urcios. Doamna Amalthea si recapata echilibrul cu usurinta, caci acum era obisnuita, si spuse cu voiosie: - Taurul Stacojiu. De ce crezi ca am venit sa-ti fur Taurul? Eu n-am nici un regat de aparat, si nici o dorinta sa fac cuceriri. Ce-as putea eu face cu el ? Ct de mult mannca? - Sa nu rzi de mine! i raspunse regele. Taurul Stacojiu nu e nici el ,cu nimic mai al meu, cum nu e nici baiatul asta, si Taurul nici nu mannca, si nimeni nu-l poate fura. El slujeste pe oricine nu simte frica - si eu nu cunosc frica, tot asa cum nu stiu ce-i odihna. Insa Doamna Amalthea vedea presimtirile lunecndu-i pe fata prelunga, cenusie, si cuibarindu-se n umbrele sprncenelor si ale pometilor. Sa nu rzi de mine, repeta el. De ce te prefaci ca ai uitat ce cauti, ca eu ar trebui sa-ti aduc aminte? Stiu pentru ce ai venit tu aici, si tu stii foarte bine ca ceea ce cauti e n stapnirea mea. 1a-1atunci ndarat, lucrul acela, ia-l daca esti n stare - dar sa nu ndraznesti sa te dai batuta acum! Zbrciturile negre i se ascutisera ncordate, ca niste pumnale. Printul Lir venea fara grija, cntnd, nsa Doamna Amalthea nU-i deslusea nca vorbele cintecului. Ii spuse cu glas linistit regelui: - Sire, n tot castelul tau, n tot regatul tau, n toate regatele pe care le-ar putea cuceri pentru tine Taurul Stacojiu, nu e dect un singur lucru pe care sa mi-l doresc - si mi-ai spus adineauri ca lucrul acesta nu e al tau nici ca sa-I darui, nici ca sa-I tii pentru tine. Oricare ar fi celelalte lucruri pe care le strngi printre comorile
159

tale, n afara de el, ti doresc din toata inima sa-ti aduca bucu..'ii. Buna ziua, Majestate. Porni nspre scara turnului, nsa el i se aseza n cale si ea se opri atunci privindu-Icu ochii ntunecati ca urmele de copite n zapada. Regele carunt surse, si un simtamnt straniu de bunatate se deschise n ea catre el nfiornd-o, caci i trecu prin minte deodata ca, ntr-un fel, ei doi semanau. Insa dupa aceea el spuse: - Eu te cunosc. Te-am ,recunoscut aproape din prima clipa cnd te-am vazut pe drum, venind ncoace spre usa mea, mpreuna 'cu bucatareasa si bufonul tau. De atunci nu exista miscare pe car,e s-o faci si care sa nu te fi tradat. Un pas, o privire, f.elul cum ti ntorci capul, cum ti tremura gtul cnd respiri, chiar felul cum stai cu totul si cu totul nemiscata - toate acestea snt iscoadele mele. O vreme, scu,rta vreme, m-ai facut sa stau pe gnduri, si n felul meu ti snt recunoscator pentru asta. Dar acum, vremea ta s-a sfrsit. Privi catre mare peste umarul ei, si deodata pasi spre parapet cu gratia instinctiva a unui tnar. - Creste fluxul, spuse. Vino sa vezi. Vino ncoace. Vorbea cu vocea foa,rte scazuta, dar glasul lui cuprinse deodata tipatul pasarilor urcioase de pe tarm. Vino ncoace, spuse cu vocea d,eodata crncena. Vino. N-am sa te ating. Printul Lir cnta:
"Am sa te Lubesc cita vreme am sa pot, Oridt de multa vreme ar putea ,asta sa fie ..."

Capul hidos care-i atrna de oblncul seii i armoniza cntecul ntr-un fel de falseto n tonuri joase. Doamna Amalthea pasi alaturi de rege. Valurile vene.au catre tarm sub cerul greoi, foarte ncet roti tor, si 'cresteau ncete ca niste copaci n vreme ce se rostogoleau peste luciul marii. Pe masura ce se apropiau de tarm, se plecau arcuindu-si spinarile si crescnd tot mai nalte, si apoi sareau pe tarm pline de mnie ca niste salbataciuni napustindu-se asupra unui meterez, caznd cu suspine knite si apoi sarind, iar~i si iarasi, cu ghiarele naclaite mereu rupndu-Ii-se, si n vremea asta
160

pasarile urte si gemeau bocetele. Valurile erau cenusii si verzi ca niste porumbei pna ajungeau sa se sparga, si apoi aveau culoarea parului mpins de vnt n ochi. - Uite, i spunea o Voce ciudata, ascutita, vorbindu-i de foarte aproape. Uite-le. Regele Haggard rnjea privind-o si-i arata cu degetul apa alba. Uite-le, spuse, rznd ca un copil nspaimntat, uite-le. Spune daca nu snt 'cele din neamul tau, spune ca n-ai venit aici ca sa le cauti pe ele. Sa nu mai spui ca ai stat toata iarna n castelul meu doar din iubire. Dar n-avu rabdare sa-i astepte raspunsul; se ntoarse de la ea sa priveasca valurile mai departate. Fata i se schimbase ntr-un chip de necrezut: bUcuria i suflase culoare peste tenul ntunecat, i rotunjea pometii si-i destindea gura ncordata de obicei ca ,un arc. - Ale mele snt, Spuse ncet, mi'e mi apartin. Taurul Stacojiu le-a strins laolalta pentru mine, una cte una, si eu i-am poruncit sa le mne pe fiecare din ele n mare. Ce loc mai bun as fi putut gasi sa le tin pe licorne, si ce alta cusca ar fi putut sa le tina nchise? Caci Taurul le pazeste toata vremea, treaz sau dormind, si inimile lor, le-a nfrnt nca de mult. Si acuma, ele traiesc n mare, si de fiecare data fluxul le mai aduce pna aproape de tarm, la un pas doar, nsa ele nu ndraznesc sa faca acel singur pas, nu ndraznesc sa iasa din apa. Le e frica de Taurul Stacojiu. Aproape acum, printul Lir cnta: "Altii ar putea sa-ti fagaduiasca mai mult dect ti dau. Cta vreme traiesc, tot ce au ..." Doamna Amalthea si strnse minile pe piatra parapetului si si dori din toata inima sa vina ct mai repede lnga ea printul, caci stia acum ca regele Haggard era nebun. Jos sub ei se ntindea tarmul ngust, livid, si stncile, si mareea n crestere, si altceva nimic. - Imi place sa le privesc. De fiecare data cnd le vad, ma umplu de bucurie. Vocea copilareasca de alaturi cnta aproape. Snt sigur ca asta e bucuria. Prima data cnd am simtit-o, am crezut ca mor n .clipa aceea. Erau doua, n umbrele diminetii, devreme. Una bea apa dintr-un pru, si cealalta si rezemase capul de spinarea ei. Am crezut ca mor. I-am spus Taurului Stacojiu: "Trebuie sa le am. Trebuie sa fie ale mele toate, toate cte exista,
11 - Ultima llcorna 161

caci fara ele nu pot sa traiesc," Si acum Taurul le-a prins, una cte una. Pentru Taur era acelasi lucru. Ar fi fost acelasi lucru daca i-as fi cerut sa-mi prinda efemere, sau Clocodili. El nu poate sa deosebeasca dect ntre ce vreau si ce nu vreau eu. a clipa, pe cnd se apleca peste zidul scund de piatra, o uitase, si n momentul acela ea ar fi putut fugi din turn. Insa ramase locului, alaturi, caci n jurul ei, desi era lumina limpede de zi, ncepea sa se trezeasca un vis vechi, rau. Marea se spargea pe stnci, valurile se naruiau risipindu-se iar printul Lir venea calare cntnd: "Dar am sa te iubesc cta vreme am sa pot. Si n-am sa te ntreb daca-mi dai iubirea ta mie." - Cred ca eram tnar cnd le-am vazut ntia data, spunea regele Haggard. Acuma, banuiesc ca am mbatrnit - cel putin amc,ules din jur mult mai multe lucruri dect aveam pe atunci, si pe urma le-am lasat, iarasi deoparte. Insa am stiut ntotdeauna ca nimic din toate astea nu merita sa-mi darui lor inima, pentru ca nimic nu dainuie, si aveam dreptate, caci vezi, dintotdeauna, toata vremea, am fost batrn. Si totusi, de fiecare data cnd mi vad licornele, e ca n dimineata aceea n padure, si snt cu adevarat tnar n ciuda a tot ce am trait si am facut; si ntr-o lume care cuprinde n ea atta frumusete, se poate ntmpla orice. In visul acela mi coboram ochii si vedeam patru picioare albe, si simteam pamntul sub copitele lor despicate. Era pe fruntea mea ceva care ,ardea, cum e si acum. Dar nu a fost nici o licorna sa iasa din valuri odata cu mareea. Regele e nebun. El spuse : - Ma gndesc ce are sa se ntmple cu ele cnd o sa ma duc. Taurul Stacojiu are sa le uite numaidect, stiu asta, si are sa plece si el sa-si caute alt stapn, dar ma ntreb daca, chiar si atunci, ele au sa-si recapete libertatea. Nadajduiesc ca nu, caci asa ar ramne numai ale mele, vesnic. Pe urma se ntoarse sa o priveasca iarasi, si ochii i erau tot att de blnzi si dornici ca ai printului Lir cnd o privea. Tu esti ultima, spuse. Ai scapat
162

de Taur pentru ca trupul tau e acum ale unei femei, dar eu am stiut dintotdeauna. In fond, cum ai reusit sa te preschimbi ? MagicianU1 asta al tau n-ar fi reusit niciodata sa faca asa ceva. Nu ,cred c-ar fi n stare nici sa preschimbe smntna n unt. Daca ea si-ar fi desclestat minile de pe parapet, i s-ar fi prabusit la picioare; i raspunse nsa linistita: Sire, nu nteleg. Eu nu vad nimic n apa. Fata regelui foc. nfiora ca si cum ea l-ar fi privit prin flacara unui se - Tot te mai negi pe tine nsati ? sopti. Indraznesti sa te lepezi de tine ? Nu, asta e la fel de mincinos si de las ca si cum ai fi cu adevarat fiinta omeneasca. Daca te mai lepezi de tine, am sa te arunc acolo jos, la cele din neamul tau, eu cu minile mele. Facu un pas catre ea, si ea l privi cu ochii mari, neputincioasa sa mai faca vreo miscare. Tumultul marii i vuia n cap si n urechi, laolalta cu vocea printului Lir cntnd si cu geamatul bolborositor de moarte al omului numit Rukh. Fata cenusie a regelui Haggard S apleca asupra ei, ca un ciocan batndu-si cuvintele: - Asa trebuie sa fie. Nu se poate sa ma nsel. Si cu toate astea, ochii snt la fel de stupizi ca si ai lui, ca orice ochi care n-au vazut niciodata unicorni, care nu s-au vazut decit pe ei nsisi n vreo oglinda. Ce e minciuna aici, cum poateacum. n ochii ei fi minciuna aici? Nu mai snt frunze nverzite Atunci ea si nchise ochii, nsa cuprinse si tinu acolo mai mult dect lasase afara. Faptura cu aripi de bronz, Cu fata de vrajitoare pluti pe alaturi smucindu-se, rznd, sporovaind, si fluturele si strnse laolalta aripile ca si cum ar fi vrut sa loveasca cu ele. Taurul Stacojiu se misca tacut prin padure, mpingnd n laturi cu coarnele lui palide crengile dezgolite. Ea stiu ca regele Haggard a plecat de lnga ea, nsa nu-si deschise ochii. Mult mai trziu, sau poate numai putin mai trziu, auzi n spate vocea magicianului. - Linisteste-te, linisteste-te, S-a sfrsit acum. Ea nu-si dadea seama ca scosese vreun sunet. In mare, spuse el. In mare. Mda, dar nu trebuie sa te sperii de asta. Nid eu nu
11* 163

le-am vazut, nici de data asta si nici alta data cnd am mai stat aici sa privesc mareea. Insa el le-a vazut - si daca Haggard a vazut ceva, nseamna ca e ceva acolo unde vede el. Rse cu un zgomot ca al securii izbind lemnul. Sa nu te simti prost. Acesta de aici e un castel de vrajitoare, si daca stai si traiesti aici, e greu sa te uiti atent la orice lucru. N-ajunge sa fii gata sa vezi - trebuie sa stii sa te uiti dupa ce vrei sa vezi, toata vremea. Rse iarasi, acum mai blind. Bine, bine, spuse. Acuma, le gasim. Haide. Haide cu mine. Se ntoarse spre el, miscndu-si gura sa spuna cuvinte, nsa nid un cuvnt nu-i iesi de pe buze. Magicianul o scruta atent cu ochii lui verzi. _ Ti-e fata umeda, i spuse mhnit. Nadajduiesc ca e numai spuma spulberata de vnt. Dac-ai ajuns pna ntr""att fiinta omeneasca nct poti sa si plingi, atunci n1ci o pute-re de pe lume ... o, lasa, trebuie sa fie spuma. Haide cu mine. Ar fi mult mai bine sa fie spuma.

XII
sala cea mare a castelului regelui Haggard, ceasul batu sase. In realitate erau unsprezece minute dupa miezul noptii, nsa n sala era doar cu putin mai ntuneric de-ct fusese la ceasurile sase, sau la amiaza. Si cu toate acestea, cei care traiau n castel puteau sa spuna ce ora e dupa cum se schin1ba ntunericul de la un ceas la altul. Erau momente cnd sala era nghetata pur si simplu din lipsa de caldura si posomorta din lipsa de lumina; cnd aerul era statut si tacut, si pietrele duhneau a apa veche pentru ca nu erau ferestre care sa lase sa patrunda vntul biciuitor. Atunci era ziua. Insa noaptea, asa cum snt unii copaci care tin n ei lumina vie ziua ntreaga, si o tin cu partea din jos a frunzelor pna multa vreme dupa apusul soarelui - tot astfel, noaptea, -castelul era ncarcat de ntunecime, misuna de ntuneric, era viu cu bezne. Atunci sala cea mare
164

era nghetata dintr-un motiv anume; atunci zgomotele mici care ziua dormeau se desteptau sa tropaie sau sa zgrie prin colturi. Noaptea, mirosul stravechi al pietrelor parea sa se nalte de undeva mult mai de jos dect pardoseala. - Aprinde o lumina, spuse Molly Grue. Te rog, n-ai putea sa faci lumina ? Schmendrick mormai ceva scurt, ceva dictat de profesia lui. O clipa nu se ntmpla nimic, apoi o lucire livida, ciudata, ncepu sa se ntinda pe pardosea, raspndindu-se prin ncapere, n zdrente care straluceau si chitaiau. Micile salbataciuni ale castelului luceau ca licuricii. Zvcneau ncolo si-ncoace prin sala, strnind umbre iuti cu lumina lor bolnava si facnd bezna si mai nghetata dect nainte. - Mai bine n-ai fi facut asta, spuse Molly. N-ai putea sa le stingi la loc? Pe cele purpurii, oricum, alea cu ... cu labe, cred. - Nu, nu pot, i raspunse Schmendrkk suparat. Taci din gura. Unde-i hrca aia ? Doamna Amalthea putea s-o vada, rnjind n umbra, n vrful unui par, ct o lamie de mica si posomorta ca luna de dimineata, nsa nu spuse nimic. Nu scosese nici un cuvnt de cnd coborse din turn. - Uite, spuse magicianul. Pasi catre hrca din par si privi intens n orbitele-i gaunoase si farmidoase, multa vreme, dnd ncet din -cap si scotnd sunete solemne din gtlej. Molly Grue privea n jur cu tot atta gravitate, nsa si ntorcea adesea privirile si spre Doamna Amalthea. In cele din urma Schmendrick spuse: Foarte bine. Nu mai sta asa de aproape de mine. - Chiar exista farmece sa faci un cap de mort sa vorbeasca? ntreba Molly. Magicianul si raschira degetele si-i adresa un surs mic, stiutor. - Snt farmece sa faca orice sa vorbeasca. Vrajitorii cei mari au fost totdeauna oameni care stiau sa asculte, si au gasit chip sa farmece ori,ce pe lumea aceasta, orice e viu sau mort, sa le fa-ca sa vorbeasca pentru ei. Cam asta si nseamna sa fii vrajitor - sa stii sa vezi si sa asculti. T'rase adnc aerul n piept, ndreptndu-si deodata ochii n alta parte, si frecndu""si minile. Restul e simpla tehnica, spuse. Mda. Deci, haide acuma.

lfij

Brusc, se ntoarse catre hrca din par, si aseza binisor mna pe teasta palida, si i se adresa cu voce adnca, ponmcitoare. Cuvintele i marsaluiau pe buze asemenea s01datilor, si pasii lor sunau puternic prin aerul ntunecat, nsa hrca nu scoase nici un raspuns. - Ma minunam si eu, spuse ncet magicianul. Isi lua mna de pe craniu si-i vorbi nca o data. De data aceasta farmecul suna rezonabil, mngietor, aproape plngaret. Hrca ramase tot tacuta, nsa lui Mol1y i se paru ca o umbra de trezie se furisa o clipa peste capul fara de fata, si pieri iarasi. In lumina pilpitoare a dihaniilor nestiute, licaritoare, parul Doamnei Amalthea lucea ca o floare. Parnd sa nu fie deloc interesata de ce se petrece, dar nici nepasatoare, ci doar linistita n felul n care un cmp de batalie e linistit uneori, ea l urmarea pe Schmendrick cum recita o incantatie dupa alta, vorbindu-i unui pumn de oase de culoarea pustiului CMe nu scotea nici o vorba, tot asa cum nici ea nu scotea vreun cuvnt. Fiecare din aceste farmece era spus pe un ton mai deznadajduit dect cel dinainte, nsa hrca nu voia sa vorbeasca. Totusi Mol1y Grue era sigura ca stia ce se ntmpla, ca asculta si se bucw'a n sinea ei de ce vede. Cunostea prea bine tacerea ironiei ca s-o mai poata confunda cu linistea mortii. Ceasul batu douazeci si noua - cel putin aici Molly pierdu sirul batailor. Bataile ruginite mai clampaneau nca pe parooseala cnd Schmendrick o ameninta deodata cu amndoi pumnii nc1estati pe hrca din fata lui, si striga: - Ei da, sa-ti fie de bine, rotula blestemata! Ce-ai zice daca ti-as arde una peste cap? La ultimele cuvinte, vocea i se destrama cu totul ntr-un rnjet de nefericire si furie. - Bine, spuse hrca. Tipa. Trezeste-l pe Haggard. Prropriul ei glas suna cum suna crengile trosnind si izbindu-se una de alta n vnt. Zbiara mai tare, spuse. Batrnul probabil ca si e pe-aici pe undeva. El nu prea doarme. Molly scoase un tipat mic de bucurie, si chiar Doamna Amalthea facu un pas mai aproape. Schmendrick ramase nemiscat cu pumnii strnsi si fara nici o expresie de triumf pe fata. Hrca spuse:
166

- Da-i drumul. Intreaba-ma cum dai de Taurul Stacojiu. N-ai sa gresesti daca-mi ceri mie sfatul. Eu snt paznicul regelui, pus aici sa pazesc drumul spre Taur. Nici chiar printul Lir nu cunoaste drumul acesta secret, nsa eu l stiu. Cam intimidata, Moily Grue ntreba: - Daca esti cu adevarat de paza aici, de ce nu dai alarma? De ce zici ca vrei sa ne ajuti, n loc sa-i chemi pe strajeri ? Hrca scoase un chicotit uscat. - Stau aici pe parul asta de multa vreme, spuse. Odinioara am fost seful strajerilor lui Haggard, pna cnd mi-a taiat capul, fara nici o pridna. Asta a fost demult, pe vremea cnd era rau si voia sa vada daca asta i place cel mai mult - sa fie si sa faca rau. Nu i-a placut, dar s-a gndit ca, la urma urmelor, ar putea sa se foloseasca n vreun fel de ,capul meu, asa ca mi l-a nfipt aici sa-i servesc drept sentinela. Tinnd seama de mprejurari, nu-i snt mai credincios regelui Haggard dect simt ca trebuie sa-i fiu. Schmendrick vorbi cu voce joasa: - Raspunde la ghicitoare, atunci. Spune-ne pe unde-i drumul spre Taurul Stacojiu. - Nu, raspunse hrca. Si ncepu sa rda ca o nebuna. - De ce nu ? striga Mol1y furioasa. Ce joc e si asta ... ? Falcile prelungi, galbene,ale hrcii nici nu se c1intira, nsa mai trecu o vreme pna cnd rsul rautacios si opri clampanitul. Chiar si vietatile iuti ale noptii care se grabeau primprejur se oprira o clipa, ncleiate n lumina lor lipicioasa, asteptnd-o sa taca. - Eu snt mort, spuse capul. Snt mort, si stau aici pe ntuneric, pazindu-i proprietatea lui Haggard. Singura placere, marunta asa cum e, care mi-a mai ramas, este sa-i sci si sa-i scot din sarite pe cei vii, si n-am prea multe prilejuri pentru bucurii din astea. Le simt tare lipsa, pentru ca n viata eram o fire care mult se bucura sa-i necajeasca pe altii. O sa ma iertati, sigur, daca ma mai joc si eu nitel cu voi. Mai ncercati mine. Poate sa va spun mine.
167

_ DaT n-avem vreme! se ruga Molly. Schmendrick o nghionti, nsa ea insista, pasind mai aproape de hrca si rugndu-i ochii pustii. Nu mai avem vreme. S-ar putea sa fie prea trziu si acum. _ Eu am vreme, spuse hrca gnditoare. Si, la urma urmelor, nu e prea grozav sa ai vreme. Graba, nghesuiala, deznadejde, toate-mi lipsesc, toate au ramas undeva n urma, si toate mi se pareau atunci prea mari sa ncapa ntr-un loc att de mk - dar asa era facuta viata, asa trebuia sa fie. E drept sa ajungeti si voi prea trziu pentru unele lucruri. Nu va mai necajiti din cauza asta. Molly ar mai fi nceI"cat sa se roage, nsa magicianul o apuca de brat si o trase la o parte. _ Taci din gura! i spuse cu glas scazut, mniat. Nici o vorba, sa nu mai aud nici o vorba. Blestematia a vorbit pna la urma, nu ? Poate ca asta e tot ce ne trebuie cu ghicitoarea aia nenorocita. _ Nu e, l informa craniul. Eu pot sa v.orbesc ct de mult vreti, nsa de spus n-am sa va spun nimic. Snt m.ort, nU ? Sa ma ii vazut cnd eram viu ... Schmendrick nu-i dadu nici o atentie. _ Unde-i vinul? a ntreba pe Molly. Sa vad ce pot sa fac cu vinul. _ N-am gasit deloc vin, spuse ea, nerv.oasa. M-am uitat peste tot, dar cred ca nu e nici a picatura de vin n tot castelul. Magicianul se uita urt la ea, ntr-o tacere apasatoare. Dar m-am uitat! repeta ea. Schmendrick si ridka bratele ncet si apoi le lasa sa cada de-a lungul trupului. _ Bine, spuse. Bine, asta e, daca nu gasim vin. Orict mi-as face iluzii, chiar din nimic nu pot sa fac vin. Hrca chicoti cu rsul ei hrit, dcalitor. _ Materia nu poate fi nki creata, nici distrusa, vorbi ea. Nu de catre cei mai multi dintre magicieni, n orice caz. Dintr-o cuta a r.ochiei, Molly scoase o plosca mica ce licarea stins n ntuneric. _ Ma gndeam ca daca ai putina apa, la nceput cel putin ... Schmendrick si craniul o privira aproape n acelasi fel amndoi. Ei, dar asta s-a mai facut, spuse ea vorbind tare. Nu-i vorba sa faci chiar ceva nou cu totul. Asa ceva nu ti-as cere.
168

Auzindu-se vorbind, i arunca o pnVIre dintr-o parte Doamnei Amalthea; nsa Schmendrick i lua plosca din mna si a cerceta acum gnditor, ntorcndu-o pe o parte si pe alta si murmurnd n barba niste vorbe ciudate, fragile. In cele din urma spuse : - De ce nu ? Cum spui si tu, e o scamatorie simpla. Era chiar la moda ntr-o vreme, mi amintesc, dar astazi s-a cam perimat. Isi misca o mna ncet peste plosca, tesnd un anume cuvnt prin aer. - Ce faci? l ntreba curioasa hrca. Hai, fa-o mai aproape, vino mai ncoace, nu vad nimic ce fad acolo. Magicianul se nt.oarse cu spatele, strngnd plosca la piept si aplecndu-se asupra ei. Incepu sa cnte ceva n soapta, ceva care pe Molly o facea sa se gndeasca la sunetele unui foc stins, mult dupa ce s-a nnegrit ultimul taciune. - Intelegi, spuse el, ntrerupndu-se, n-are sa fie ceva deosebit. Vin ordinaire, nu-i asa? Molly dadu din cap solemna. Schmendrick spuse: Si, de obicei, e prea dulce; si ,cum ar trebui sa-I fac sa se bea singur, asta chiar ca n-am nici cea mai vaga idee. - Rencepu incantatia, cu voce mai nceata, n vreme ce hrca se plngea, enervata, ca nu vede si nu aude chiar nimic. Molly i spuse ceva, cu voce joasa si plina de speranta. Doamnei Amalthea, care nici n-o privi, nici nu-i raspunse. Cntecul se opri dintr-o data, si Schmendrick si ridica plosca la buze. O mirosi nti, mormaind : - Slab, apos, aproape ca n-are buchet. Nimeni n-a facut vreodata un vin mai ca lumea numai prin magie. Apoi o apleca sa bea - o scutura, o privi deodata atent; si pe urma, cu un surs mic, oribil, ntoarse pl.osca cu gura n jos. Nu ,curse din ea nimic, ,chiar nimic. S-a facut deci, spuse Schmendrick, aproape vesel. Isi scoase printre buze limba uscata, si repeta : S-a facut, deci, s-a facut si asta. Inca surznd, mai ridica o data plosca sa o azvrle la capatul celalalt al salii. - Nu, stai - hei, asteapta! Vocea clampanitoare a hrcii protesta att de vehement, nct Schmendrick si opri gestul nainte ca plosca sa-i fi pornit din mna. El si cu Molly se ntoarsera, amndoi deodata, sa priveasca hrca, si aceasta - att era de tulburata - ncepu chiar sa se cutremure si sa se zbata n parul unde era nfipta, pocninleg

du-si de stilp occipitalul batatorit de vreme pe cnd se muncea sa scape de la locul ei. Nu face asta! se jeluia. Voi, oamenii, snteti complet nebuni, sa aruncati asa vinul. Da-mi-l mie, daca tu nu-l vrei, dar nu-l arunca ! Se zguduia si c1antanea n parul ei, gemnd. O expresie visatoare, ntrebatoare, trecu peste fata lui Schmendrick, ca un nor de ploaie alunecnd peste un cmp ars de seceta. Incet, ntreba: _ Si la ce-ti trebuie tie vinul, cnd n-ai nici limba sa-i simti gustul, nici cer al gurii sa-I savurezi, nici gtlej sa-I dai pe gt? Esti mort de cincizeci de ani, si mai poti sa-ti mai aduci aminte, sa mai doresti ... ? _ Snt mort de cincizeci de ani, si ce-mi ramne altceva de fa.cut ? Capul de mort si ncetase acum zbaterile, dar dorinta zadarnicita facea ca vocea sa-i sune aproape omeneasca. Imi aduc aminte, spuse. Imi aduc aminte si de multe lucruri, nu numai de vin. Da-mi '0 gura, numai o gura _ o sorbitura - si am sa-i simt gustul cum n-ai sa fii tu n stare sa-I simti nidodata, cu toata carnea asta care sta sa-ti cada de pe trup, cu toate simturile si organele tale. Eu am avut timp sa ma gndesc. Eu stiu cum e vinul. Da-mi-l. Schmendrick datina din cap, rnjind. _ Ai o anume elocventa n ce spui, dar n ultima vreme si eu m-am simtit nclinat sa fiu rautacios. Ridica pentru a treia aara plosca goala, si hrca gemu iarasi, cu o suferinta de moarte. _ Din mila, Molly Grue ncepu a spune : _ Dar nu e... - nsa magicianul o calca pe picior. _ Binenteles, spuse, gndindu-se cu V'0ce tare, daca s-ar ntmpla sa-ti aduci aminte de intrarea n pestera Taurului Stacojiu, tot asa de bine cum ti mai aduci aminte si de gustul vinului, am mai putea sta de vorba. Si legana neglijent plosca n vrful degetelor. _ Facem trgul, striga hrca de ndata. S-a facut, pentru a nghititura, dar da-mi-o acuma! Mi-e mai sete acuma, gndindu-ma la vin, dect mi-a fost vreodata n viata, cnd aveam si gtlej pe care sa mi-l simt uscat. Numai, da-mi sa trag o dusca acuma, si-ti spun tot ce vrei sa afli. Falcile ngalben.ite ncepusera sa-i scrsneasca
170

lunecnd dintr-o parte una peste alta. Dintii ca niste pietricele tremurau si scuipau. - Da-i-o, i sopti Molly lui Schmendrick. Ii era teama ca arbitele goale ar fi putut sa se umple cu lacrimi. Insa Schmendrick si c1atina capul nca o data. - Ti-l dau tot, i spuse. Dar dupa ce ne spui cum ajungem la Taur. Hrca afta, dar nu sovai nici o clipa. - Drumul e prin ceas, spuse. Intrati pur si simplu n ceas, si ati ajuns. A.cuma,da-mi vinul. - Prin ceas. Magicianul se ntoarse sa priveasca n coltul cel mai departat al salii, unde se afla ceasul. Era o pendula nalta, neagra, si ngusta, ca umbra aruncata de un cadran solar. Sticla de deasupra cadranului era sparta, si limba care arata ceasurile cazuse. Sub sticla cenusie abia se zareau masinariile, nvrtindu-se cu zvcnete si rotindu-se nelinistite ca niste pesti. Schmendrick spuse: Vrei sa spui, cnd ceasul bate exact ora, atunci se deschide, si e acolo un tunel, o scara ascunsa. Vocea i era plina de ndoiala, caci ceasul parea mult prea ngust ca sa poata ascunde un asemenea coridor secret. - Nu stiu nimic din chestiile astea, replica hrca. Daca stai si astepti ca ceasul asta sa bata ora exacta, atunci nseamna ca rami aici pna ajungi la fel de chel ca si mine. De ce sa compliciun secret att de simplu? Intri n ceas, treci prin el si Taurul Stacojiu e n partea cealalta. Da-ncoace. - Dar pisica zicea ... ncepu Schmendrkk. Pe urma se intoarse pe calcie si se ndrepta spre ceas. In ntuneric parea ca se ndeparteaza cobornd pe un deal, si parea tot mai mic si cocrjat. Cnd ajunse n fata ceasului, continua sa mearga fara sa se opreasca, ca si cum pendula nsasi ar fi fost doar o umbra. Insa nu facu altceva dect sa-si striveasca nasul. - Asta-i o prostie, i spuse craniului cnd se ntoarse in fata lui. Cum ti nchipui c-o sa ne tragi pe sfoara? Drumul catre Taur s-ar putea sa treaca ntr-adevar prin ceas, dar mai trebuie sa stim ceva. Spune-mi ce anume, sau, daca nu, ti vars vinul aici pe jos sa-ti aduci aminte
171

si mai bine de miros si sa mai si poti sa te uiti la el ct poftesti. Grabeste-te. Craniul rdea iarasi; si de data aceasta scotea un sunet gndHor, placut aproape. - Aminteste-ti ce ti-am spus despre timp, zise. Pe vremea cnd eram viu, 'credeam - cum crezi si tu acuma ca timpul este cel putin la fel de adevarat si de solid ca si mine, si poate chiar si mai si. Spuneam "e ora unu" 'ca si cum as fi putut sa vad ara asta, si "luni" ca si cum as fi gasit ziua asta pe harta; si ma lasam mpins de la un minut la altul, de la o zi la alta, de la un an la altul, ca si cum m-as fi miscat dintr-un loc ntr-altul. Ca oricine, traiam ntr-o casa cladita din secunde si minute, din sfrsituri de saptamna si zile de Anul Nou, si n-am iesit niciodata din ea pna cnd am murit, pentru ca nu exista nici o alta usa. Acuma, stiu ca as fi putut sa trec prin ziduri. Molly clipea nedumerita, nsa Schmendrkk aproba din cap. - Da, spuse ,el. Asa fa.c magicienii adevarati. Dar atunci, ,ceasul... - Ceasul n-are sa bata niciadata ara adevarata, spuse hrca. Haggard i-a ncurcat masinaria nca de demult, ntr-o zi cnd ncerca sa apuce timpul ,ce trecea pe lnga el. Principalul e ca tu sa ntelegi ca n-are nici 'O importanta daca data viitoare ceasul bate zece, sau sapte, sau cincisprezece. Si tu poti sa-ti bati propriul tau ceas, si sa ncepi numaratoarea de 'Oriunde. Cnd ai nteles asta atunci orice oOra,oricare din ele, ar,e sa fie ora adevarata pentru tine. In clipaa,ceea,ceasul batu patru. Ultima bataie nu-si stinsese nca ecoul cnd se auzi ,sunetul de raspuns de sub sala cea mare. Nu mugetul, si nici huruitul salbatec de tunet pe care-l facea adesea Taur'ul Stacojiu cnd visa, ci un sunet prelung, ntrebator, ca si cum Taurul s-ar fi desteptat deodata simtind ceva necunascut n noapte. Fiecare din lespezile pardoselii zumzaiaca un sarpe, si nsasi ntunecimea parea sa se nfioare, pe cnd creaturile Hcaritoare ale noptii alerg.au tropaind spre toate colturile salii. Molly stiu, dintr-o data si n ,chip cert, ca regele Haggard e pe undeva pe aproape.
172

- Da-mi vinul, spuse hrca. Eu mi-am tinut partea mea de fagaduiala. Tacut, Schmendriock apleca plosca goala catre gura gaunoasa a tidvei, si ea gUgU, suspinnd de placere si clampanindu-si fal'cile. A, spuse n cele din urma, a fost ceva pe 'cinste, asta mai zk si eu vin! Esti un vrajitor mai ceva dect te-am crezut. Acuma ntelegi ce vreau eu sa spun cu timpul ? - Da, raspunse Schmendrkk, cred 'ca nteleg. Taurul Stacojiu scoase din n'Ou sunetul acela straniu, si tidva clampani n ,cale? Nu-i vreo alta parul ei. Schmendrkk spuse: Nu. Nu stiu. - Cum ar putea sa mai fie alta? Molly auzi pasi; pe urma nu mai auzi nimic; apoi firul subtiratec, precaut al unei respiratii. Insa n-ar fi putut sa spuna de unde venea. Schmendrick se ntoarse spre ea, si chipul lui parea mnjit pe dinauntru, ca nlauntrul unei lanterne cu teama si ncurcatura. Era si o lumina, nsa tremura toata ca o lanterna pe vremea de furtuna. - Cred ncerc. teleg. Am sa ,ca nteleg, spuse el, dar la drept vorbind nu-n- Eu tot cred ca-i ceas adevarat, spuse Molly. Dar n-are importanta. Eu pot sa intru ntr-un ceas adevarat. Vorbise n parte ca sa-I linisteasca pe Schmendrick, nsa si simtea o stralucire n tot trupul, cnd ntelese deodata ca ceea ce spusese era adevarat. Stiu unde trebuie sa ajungem, spuse, si asta-i la fel ca si cum ai sti exact ct e ceasul n fiecare zi. Hrca 00 ntrerupse. Spuse : - Am sa va dau si un sfat pe deasupra, pentru ca vinul a fost asa de bun. Schmendrick avea un aer vinavat. Hrca spuse: Sfarmati-ma. Trnteste-ma de pamnt si vezi sa ma fac bucati. Nu ntreba de ce, fa 'ce-ti spun. Vorbea repede de tot acum, aproape n soapta. Mally si Schmendrick spusera amndoi deodata : - Ce-i asta? Dece? Hrca si repeta ,cererea. Schmendrick ntreba: Ce tot spui a,colo ? De ce sa te facem bucati, oadica ? - Fa-o! insista hrca. Fa ce-ti spun! Zgomatul rasuflarii se apropia acum, venind parca din toate partile deodata, desi nu se auzea dect un singur pas.
173

....

_ Nu, spuse Schmendrick. Ti-ai pierdut mintile de tot. li nt.oarse spatele hrcii si porni din n.oU,catre ceasul nalt si ntunecat. Molly o apuca pe Doamna Amalthea de mna ei rece si-l urma, tragnd-o pe fata alba dupa ea ca pe un smeu atrnat de o sfoara. _ Bine, spuse hrca. Eu v-am spus. Si cu glas teribil, un glas ca al grindinii caznd peste a foaie de fier, ncepu pe neasteptate sa strige: Hei, ajutor! Sa vina regele! Garzi, dati fuga! Uite, banditi, tlhari, asasini, hoti de drumul mare, spargatori de case cinstite, ucigasi, calomniat.ori, plagiatori, dusmani ! Rege Haggard ! Ho-ho, rege Haggard! Si acum, pretutindeni, asupra Iar, n jurul lor, se auzeau picioare grabindu-se, si glasurile suieratoare ale ostenilor mbatrniti dnd fuga. Nu se vedeau torte sclipind, caci nu era v.oie sa se aprinda vreo lumina n castel dect daca regele dadea porunca, si pna acum Haggard nsusi nu spusese vreo varba. Iar 'cei trei ramasera locului, ncurcati, descumpaniti,cu ochii mari catre hrca. _ Rau mi pare, spuse craniul. Asa snt eu, fara 'caracter. Da' am ncercat sa va spun ... Si atunci ochii stinsi din capul de mort a zarira pe Doamna Amalthea, si deodata se facura mari, lumin.osi, desi, la drept v.orbind, n-ar fi putut sa se mai lumineze. A, nu, spuse, ncet. Sa nu faci asta. E-adevarat, nu snt unul n care sa te-ncrezi - dar nici chiar att de necinstit. _ Fugi, spuse Schmendrick, asa cum i mai spusese demult fapturii nestapnite, alba ,ca marea, dintr-o legenda, pe care atunCi o eliberase din cusca. Fugira atunci prin sala cea mare, n vreme ce .ostenii se nvalmaseau pe ntuneric, cu zgomot mare, iar capul de mOI't tipa de mama focului: _ Licorna! Licorna! Haggard, Haggard, uite-o ca fuge, se duce jos la Taur! Baga de ,seama cu ceasul, Haggard - unde dracu' esti ? Licorna ! Licorna ! Si apoi vocea regelui, susotind salbateca n tot vacarmul din sala : _ Ticalosule, tradatorule, tu i-ai spus! Pasii lui gra:: biti, tainici, sunau acum aproape de t.ot, si Schmendrick se ntoarse sa-i faca fata; nsa i veni n fata un grohait, un
174

trosnet, un ~gomot aspru de sfsiere, si clampanitul oaselar peste piatra veche. Si magicianul .orupse la fuga. Cnd ajunsera n fata ceasului, nu mai aveau vreme nid sa stea la ndoiala, nici sa caute sa nteleaga. Ostenii patrunsesera n sala acum, si pasii lor tunau cu ecou de la un perete la altul, iar regele Haggard suiera rau si-i ndemna nainte cu blesteme. Doamna Amalthea nu statu nici a clipa pe gnduri. Intra n ceas si se facu nevazuta, tot asa cum luna intra n nori - ascunsa de ei, dar nu n ei, la mii de leghe departe de nori. Ca si cum ar fi .o driada, se gndi Molly disperata, si ca si cum timpul ar fi pomul n care sa se ascunda. Prin sticla ntunecata, baltata si murdara a ceasului, Molly vedea greutatile pendulei, limba leganat.oare si masinaria mbatrnita, clatinndu-se, arzndu-i n fata .ochilor. Dincolo de masinaria ceasului nu mai era nici a usa, pe unde ar fi putut sa treaca Doamna Amalthea. Erau doar cararile ruginite ale arcuril.or si masinilor, ametindu..,i privirile, ca o ploaie. Greutatile pendulei se leganau dintr-o parte ntr-al ta, ca niste ierburi de mare. Regele Haggard striga: "Opriti-i ! Sfarmati ceasul !" Molly ncepu sa-si ntoarca atunci capul ntr-o parte, caci ar fi vrut sa-i spuna magicianului ca a nteles ce voise sa spuna tidva ; nsa magicianul disparuse; si pierise de asemenea si marea sala a castelului regelui Haggard. Pierise si ceasul, si ea se regasi alaturi de Doamna Amalthea ntr-un loc unde era foarte frig. Vocea regelui o ajungea de undeva de foarte departe, nu att auzita, ct amintita. lsi continuase miscarea cu care-,si ntorsese capul, si se vazu privindu-l pe printul Lir. In spatele lui cadea .o ceata luminoasa, tremuratoare ca pieptul unui peste, si nemaisemannd deloc cu masinariile uzate de vreme ale unui ceas. Schmendrkk nu se vedea nicaieri. Printul Lir si nclina cu gravitate capul n fata lui Molly, nsa nti si nti i varbi Doamnei Amalthea. - Asa, ai fi vrut sa te duci singura, fara mine, spuse. Nici n-ai ascultat ce-ti spuneam eu. Si lui i raspunse, caci nu-i vorbise nici lui Molly, nici magicianului. Cu voce scazuta, limpede, i spuse:
175

_ M-as fi ntors. Nu stiu dece ,am ajuns aici, si nu stiu nici cine snt cu adevarat. nsa m-as fi ntors. _ Nu, spuse printul. Nu te-ai mai fi ntors niciodalta. nainte ca el sa mai fi putut spune altceva, Molly l ntrerupse _ si ea nsasi fu foarte surprinsa de spusele ei - strigndu-i: _ Lasa asta acuma! Unde-i Schmendrick? Cei doi straini o privira 'cu o uimire blnda, curtenitoare, la gndul ca ar mai fi fost cineva pe lume n stare sa vorbeasca, si ea se simti cutremurndu-se din crestet pna-n talpi. Unde-i ? ntreba. Ma ntorc eu, daca tu nu vrei, si se ntoarse pe calcie. Si atunci el veni, iesind din ceata, pasind cu capul n jos, ca si cum s-ar fi straduit sa nainteze mpotriva unui vnt puternic. si tinea o mna la tmpla, si cnd si lua mna de acolo, sngele i picura, adunndu-se n siroaie linistite. _ Nu-i nimic, spuse cnd vazu cum i picura sngele peste minile lui Molly Grue. Nu-i nimic, nu-i rana adnca. N-am izbutit sa trec pna nu s-a ntmplat ,asta. Se nchina tremurator n fata printului Lir. M..,amgndit eu ,ca dumneata ai f'Ost cel ,care a trecut pe lnga mine prin ntuneric, zise. Ia spune-mi, cum ai trecut asa de usor prin ceas? Hrca spunea 'ca nu stii drumul. Printul parea sa nu nteleaga. _ Ce drum? ntreba. Ce era de stiut? Am vazut pe unde-a intrat ea, si am mers dupa ea. Rsul nestapniJt al lui Schmendrick se freca urcios de peretii care pluteau catre ei, pe masura ce li se obisnuisera ochii ,cu ntunecimea. _ Sigur, spuse. Snt lucruri care-si au sorocul. lor, de la sine. Rse iarasi, clatimnd din cap, si n vremea asta i ,curgea sngele. M'Ollysi sfsie 'o bucata din rochie. Sara,cii de ei, spuse magicianul. N-au vrut sa ma faca pe mine sa sufar, si nid eu n-as fi vrut sa-i ranesc, daca mi-ar fi fost cu putinta. Ne-am tot nvrtit unu-n jurul altuia, si ne tot ceream iertare, ,unul de la altul, si Haggard zbiera, si eu tot dadeam cu nasu-I1Jceasul asta. Stiam bine ca nu e ceas adevarat, dar mi se paruse la nceput real, si nu mai stiam ce sa cred. Si pe urma a venit Haggard cu
176

sabia, si m-a lovit cu ea. Isi nchisese 'Ochii, n vreme ce Molly i bandaja capul. Haggard, spuse. Aproape ca ajunsesem sa-mi placa. Si chiar mi place si acuma. Parea asa de nspaimntat. Glasurile nelamurite, departate, ale regelui si ale oamenilor lui pareau sa se auda mai bine. - Nu nteleg, spuse printul Lir. Dece era nspaimntat - tatal meu? Ce-a facut el... ? Dar ehiar n clipa aceea, dinspre partea cea mai departata a ceasului se auzi un chitait, fara cuvinte, de triumf, si un mare tr'Osnet. Ceata licaritoare se risipi de ndata, si o tacere neagra se lasa asupra lor, a tuturor. - Haggard a sfarmat ceasul, spuse atunci Schmendrick. Acuma nu mai avem nici un drum ndarat, si nici o alta cale spre afara, dect calea pe care o ia Taurul. Un vnt ncet, gros, ncepu sa se strneasca.

XIII
Drumul era de ajuns de larg sa poata merge toti unul lnga altul, nsa cu toate acestea inaintau n sir. Doamna Amalthea mergea nainte, si ea singura si alesese locul n frunte. Printul Lir, Schmendrick si Molly Grue o uI1mau, si parul ei le era lanterna, nsa ea ns~i nu avea nici 'O lumina sa-i arate calea. Cu toate acestea nainta usor, ca si cum ar mai fi trecut pe acolo. Unde erau cu adevarat, nu stiau. Vntul nghetat parea real, ca si duhoarea rece care venea odata cu el, iar ntunericul i lasa sa treaca mult mai greu si fara de voie dect o facuse ceasul mai devreme. Cararea era destul de aspra ca sa le raneasca picioarele, si n unele locuri era napadita de pietre adevarate si de paJmntul care se prabusise de pe peretii pesterii. nsa cal-area aceasta serpuia dupa chipul nefiresc al unui vis: era ntortochiata si anev'Oioasa, revenind mereu asupra ei nsasi; si uneori cadea aproape de-a dreptul, naruindu-se, alteori parea sa urce putin; iar alteori cobora n panta du1ce, ca apoi sa se ntoarca iarasi sa-i ia ,si pe ei eu ea, si ducndu-i poate iarasi sub sala cea mare unde regele Haggard se nvrtea,
177 12

fara ndoiala mnios, pe lnga ceasul rasturnat si hrca nfiorata. Era o vrajitorie, fara ndoiala, se gndea Schmendrick, si nimic din ce se face prin vrajitorie nu e adevarat, pna la urma. Apoi, nsa, mai adauga n gndul lui : Dar asta trebuie sa fie cea de la urma. Daca nu e cea de la urma, atunci are sa fie adevarata. Pe masura ce naintau mpleticindu-se anevoios prin ntuneric, i povestea n graba printului Lir aventurile prin care trecusera, ncepnd cu propria lui poveste att de ciudata si C"tl. soarta lui si mai ciudata nca; povestindu-i nimicirea Blciului din Miez de Noapte si fuga lui mpreuna cu licorna, continund apoi cu ntlnirea lor cu Molly Grue, calatoria spre Hagsgate, si ce le istorisise Drinn despre ndoitul blestem asupra castelului si orasului. Aici se opri, caci n fata lor, dincolo de vorbele acestea, era acum noaptea Taurului Stacojiu; o noapte care avea sa se termine, n bine sau n rau, cu putere magica - si cu o fata goala care se zbatea nchisa n propriul ei trup ca o vaca nnamolita n nisipuri. Nadajduia ca printul avea sa arate mai mult interes fata de nasterea lui eroica dect fata de povestea nceputurilor Doamnei Amalthea. Printul Lir se minuna banuitor, ceea ce e un lucru de obicei greu de facut. - Am stiut de foarte multa vreme ca regele nu e tatal meu, spuse el. Dar cu toate acestea m-am straduit ct am putut sa fiu fiul lui. Snt dusmanul oricui comploteaza mpotriva lui, si are sa trebuiasca mai mult dect neroziile unei babatii ca sa ma faca sa-i urzesc pieirea. Ct despre cealalta -chestie, cred ca nu mai exista licorne, si stiu ca regele Haggard n-a avut n viata lui o licorna. Cunl ar putea cineva care a dat ochii macar o data cu o licorna - ca sa nu mai vorbim ca ar vedea mii din ele la fiecare maree - sa fie att de trist ct e regele Haggard ? Pai, eu daca as fi vazut-o, macar o singura data, apoi niciodata dupa aceea ... Si aici se opri prins ntr-o 'ncurcatura, caci si el simtea ca vorbele lui se ndreapta catre o suferint5 de care n-ar mai fi izbutit sa se elibereze niciodata. Ceafa si umerii lui Milly ascultau cu ncordare, dar Doamna Amalthea nu dadea nici un semn daca auzea si ea ce spuneau cei doi barbati.
178

- Si cu toate acestea, regele are undeva n viata lui o bucurie ascunsa, spuse Sahmendrick. Cu adevarat, n-ai vazut niciodata o urma de asemenea bucurie _ nu i-ai vazut printe. clipa, trecerea n ochii lui? Eu am vazut-o. Gndeste-te o

Printul ramase tacut, si mersera nainte, mplb.tndu-se tot mai adnc n ntunericul duhnitor. Nu mai puteau sa-si dea seama de fiecare data cnd urcau sau coborau, si nici daca uneori cararea nu se ncovoia n drumul ei pornind ndarat, si uneori aprOipierea rece a unui perete orb le nfiora fata. Nu se auzea nici cel mai mie sunet dinspre Taurul Stacojiu, si nici vreo plpire a luminii lui nefaste ; nsa cnd Schmendrick si atingea fata uJneda, mirosul Taurului i se desprindea de pe degete. Printul Lir spuse: Uneori, cnd se ntorcea din turn, era ceva pe chipul lui. Nu chiar o lumina, ci o limpezime, a'cum mi aduc aminte. Am fost si eu copil, si n-am vazut niciodata asa ceva pe fata lui cind se uita la mine, sau la orice altceva. Si am visat ceva. Mergea foarte ncet acum, trsindu-si picioarele. Am visat Un vis, de mai multe ori acelasi vis, spuse, cum stateam la fereastra, n miez de noapte, si-l vedeam pe Taurul Stacojiu, l vedeam pe Taurul Stacojiu ... NU-si termina spusele. - Il vedeai pe Taurul Stacojiu mnndu-Ie pe licorne n mare, spuse Schmendrick. N-a fost un vis. Haggard le stapneste acum, leganndu-se din valuri, intrnd iarasi n valuri, si asta numai pentru placerea sufletului lui _ le are pe toate, mai putin una. Magicianul respira adnc. Si aceea una este Doamna Amalthea. - Da, VOI1bi printul Lir. Da. Stiu. Schmendrick se ntoarse spre el. - Ce vrei sa spui, ca .stii ? ntreba mnios. Cum ai putea sa stii ca Doamna Amalthea este o licorna ? Ea n-a putut sa-ti spuna, pentru ca nici ea nu...,si mai aminteste. De cnd ai cucerit-o, nu se mai gndeste dect cum sa fie o femeie muritoare. Stia foarte bine ca adevarul era tocmai pe dos, iarasi.acum nu-i mai pasa de asta. De unde stii ? ntreba dar Printul Lir se opri din mers si se lntoarse cu fata Spre el. Era prea ntuner1c ca Schmendrkk sa vada alt12*

179

ceva dect lucirea rece, Iaptoasa, acolo unde erau ochii mari deschisi ai celuilalt. - N-am stiut ce-i ea cu adevarat pna acum, spuse. Dar am stiut din ,clipa cnd am vazut-o pentru prima data ca era ceva mai mult dect vedeam cu ochii mei. Licorna, sirena, lamie, vrajitoare, gorgona - nici un nume pe care i l-ai da tu nu m-ar surprinde, si nu ro-ar speria. Eu iubesc ce iubesc. - E frumos ce spui tu, spuse Schmendrick. Dar cnd am s-o preschimb iarasi n ce era mainte, n eul ei adevarat, ca sa se poata lupta cUTaurul Stacojiu sa le elibereze pe cele din neamul ei... - Ce iubesc eu, iubesc cu adevarat, repeta ferm printul Lir. Tu nu ai putere asupra ce e cu adevarat important. Inainte ca magicianul sa-i fi putut raspunde, Doamna Amalthea se oprise ntre ei, desi nici unul din ei nici n-o vazuse si nici n-o auzise ntorcndu-se pe coridorul ntunecat. In ntuneric, scnteia si tremura ca o apa curgatoare. Spuse: - Eu nu mai merg mai departe. Ea i vorbise printului, nsa i raspunse Schmendrick : - N-ai de ales. Nu putem dect sa mergem nainte. Molly Grue se apropie si ea : un ochi nelinistit, si licarirea palida a unui obraz. Magidanul spuse iarasi : Nu putem face altceva dect sa mergem nainte. Doamna Amalthea nu-si ntoarse fata spre el. - Nu trebuie sa ma preschimbe iar, i spuse ea printului Lir. Nu-l lasa sa-si mai ncerce vrajile pe mine. Taurului nu-i pasa de fiinte omenesti - am putea sa trecem pe lnga el, sa iesim afara. Taurul o vrea pe licorna. Spune-i sa nu ma presohimbe n licorna. Printul Lir si frngea degetele pna i trosnira. Schmendrick spuse : - E adevarat. Am putea foarte bine sa-i scapam Taurului Stacojiu chiar si acum, asa cum am mai scapat si nainte. Dar daca facem asta, n-are sa mai fie niciodata un alt prilej. Toate licornele din lume au sa ramna captivele lui pentru vesnicie, toate afara de una, si ea are sa moara. Are sa mbatrneasca si are sa moara.
180

- Toate lucrurile mor, spuse ea, vOIibindu-i si acum numai printului Lir. E bine ca toate mor. Si eu vreau sa mor cnd o sa mori tu. Nu-l lasa sa ma vrajeasca, nu-l lasa sa ma faca nemuritoare. Eu nu snt licorna, nu snt faptura magica. Snt fiinta omeneasca si te iubesc. El i raspunse, cu blndete: - Nu prea stiu multe despre farmece, dect cum sa faresa le destram. Dar stiu ca pna si cei mai mari vrajitori snt fara putere mpotriva a doua fi1nte care ramn alaturi una de alta - si acesta de aici e doar sarmanul Schmendrick, la urma urmei. Sa nu-ti fie frica, sa nU-ti fie frica de nimic. te tin aici. Si eu pot saOrice ai fi fost n trecut, acum esti a mea. Ea se ntoarse n sfrsit sa-I priveasca pe magician, si chiar si prin ntuneric, el i simtea spaima n ochi. - Nu, spuse ea. Nu, nu sntem destul de puternici. El are sa ma preschimbe, si orice s-ar mai ntmpla dupa aceea, tu ,si cu mine ne vom pierde unul de altul. N-am sa te mai iubesc atunci cnd am sa fiu licorna, si tu ai sa ma iubesti numai pentru ca n-ai sa poti altfel. Eu am sa fiu mai frumoasa dect orice pe lumea asta, si am sa traiesc vesnic. Schmendrick ncerca sa spuna ceva, nsa sunetul vocii lui o facu sa se ncovoaie ca flacara unei lumnari. - Nu vreau. Nu vreau sa se ntmple asta. Privea aCUm de la unul la altul, de la print la magician, stapnindu-si vocea cu greutate, ca si cum ar fi ncercat sa apropie marginile unei rani. Spuse: Daca mai ramne o singura clipa de iubire cnd el ma preschimba, tu ai sa stii, caci am sa-I las pe Taurul Stacojiu sa ma mpinga n mare, alaturi de celelalte. Si atunci, n sfrsit, am sa fiu aproape de tine. - Dar nu e nici o nevoie de asa ceva. Schmendrick vorbea pe un ton usuratec, ncerend sa se faca singur sa rda. Nu cred. c-as putea sa te preschimb la loc n ce-ai fost, chiar daca~ai vrea tu. Nikos nsusi n-a reusit sa schimbe o fiinta omeneasca ntr~o licorna _ si tu acuma esti cu totul si cu totul omeneasca. Poti sa traiesti iubirea, si spaima, poti sa opresti unele lucruri sa se ntmple, sa si raspunzi fata de felul n care se ntmpla. Sa lasam atunci sa se termine toate, sa se ncheie aici cautarea
181

ta. Crezi <:a pierde <:eva lumea daca nu mai snt licorne, si ca pe lume ar fi mai bine daca licornele ar ncepe sa alerge iarasi prin paduri si cmpii ? a singura femeie buna mai mult pe lume face mai mult dect 'Oricesingura licorna care s-a dus. Sa se termine t'Oate. Marita-te ,cu printul, si n-aveti dect sa traiti fericiti dupa asta. Coridarul pesterii parea sa se faca tot mai luminos, si Schmendrick si nchipui deodata ca Taurul Stacojiu se furisase catre ei, cu precautii gratesti, asezndu-si copitele cu gingasie, ca btlanii. Licarirea subtirica a pometilor lui Mally Grue se stinse, cnd si ntoarse fata de la Sohmendrick. - Da, spuse Doamna Amalthea, asta este dorinta mea. nsa n acelasi mament printul Lir spuse: - Nu. Vorbele tsnisera din el ca un stranut, pe neasteptate, iesind la iveala ca un schelalait ntrebator vacea unui tnar prostanac, pe care l apasa, dincolo de putinta de a-i face fata, o vinovatie bagata, grozava. Nu, repeta el, si de data aceasta cuvintele lui sunau ntr-o altfel de voce, vocea unui rege ; nu a lui Haggard, ci a unui rege a carui suferinta nu venea din ceea ce nu avea, ci din ceea ce ,stia ca nu paate da. Doamna mea, spuse, eu snt un erou. E o vocatie si asta, nimic mai mult, cum ar fi sa fii tesator ori berar, si ca orice vocatie si are si ea ascunzisurile, ocolisurile, micile ei artificii. Snt feluri stiute n care 'Poti sa cunasti vrajitoarele, si poti sa deosebesti firele de apa 'Otravite; snt partile slabe pe care le au toti balaurU, si unele ghicitori mai ascunse pe care ucigasii naimiti stiu sa ti le spuna cind ti ies n fata. nsa adevarata taina, atunci cnd esti un erau, este sa stii cum se urmeaza lucrurile unul altuia. Porcaru1 nu poate sa se socoteasca logodit cu printesa chiar de cnd pleaca n calatoria sa, si nici baietasul nu poate sa ajunga sa bata n usa vrajitoarei, atunci cnd vrajitoarea e plecata si ea n vacanta. Unchiul cel rau nu poate fi demascat si nimicit, pna cnd n-a apucat sa faca o fapta rea. Lucrurile n basme trebuie sa se ntmple atunci cnd le vine vremea sa se ntmple. Cautarile astea erai ce nu pot fi parasite, pur si simplu; profetiile nu le poti lasa sa putrezeasca precum niste fructe pe care n-ai vrut sa le culegi; licornele pot sa mearga n drumul lor multa vreme, fara sa fie a'Parate de nimeni, dar
162

nu totdeauna. povestirii. chiar la mijloculSfrsitul acesta fericit, vezi, nu poate veni Doamna ce nu ? Cine spune ca nu ? - Si de Amalthea nu-i raspunse. Schmendrick ntreba: - Eroii o spun, raspunse printul Lir, trist. Eroii stiu ca se termina totul cum trebuie, ca povestile au sfrsit frumos - eroii stiu ca unele lucruri snt mai bune dect altele. Tmplarii cunosc scndurile care au noduri, si cele care se dau bine la rindea. si ntinse minile catre Doamna Amalthea si facu un pas catre ea. Ea nu se trase ndarat din fata lui, si nici nU-si ntoarse fata; la drept vorbind, si ridica si mai mult fata spre el, si printul fu cel care si ntoarse fata dinspre ea. Tu m-,ai nvatat pe mine, spuse. N-am putut niciodata sa te privesc fara sa vad cu ce duiosie se strnge lumea la'Olalta, sau fara sa simt durere pentru destramarea ei. Am ajuns erou ca sa te slujesc pe tine, si tot ceea ce se leaga de tine. Si, de asemenea, ca sa ncep sa stiu cum sa stau de vorba cu tine. nsa Doamna Amalthea nu-i mai Spuse nici un CUVnt. a paloare alba ca lutul !ncepea sa se ridice n pestera. Acum se puteau vedea limpede unul pe altul, si fiecare din ei era cu chipul tras si sohimbat de teama. Chiar si frumusetea Doamnei Amalthea secase sub luminiscenta aceea posomorta, nfometata. Parea mai muritoare dect 'Jr~caredin ceilalti trei alaturi de ea. - Vine Taurul, spUse printul Lir. Se ntoarse si o porni pe coridor, cu pasii hotarti, ndrazneti, ai unui erou. Doamna Amalthea l urma, pasind usor si mndru cum stiu printesele sa paseasca. Molly Grue se tinea ct mai aproape de magician, atingndu-i mna, asa cum se obisnuise sa atinga licorna, atunci cnd se simtea singura. El sinesurse, privind-o dintr-o p.arte, si parea multumit de i nsusi. Molly spuse: - Las-o asa cum e. Las-o neschimbata. - Asta spune-i-o lui Lir, i raspunse el vesel. Eu am spUs ca ordinea-i totul? Eu am spus ca ea trebuie sa-I infrunte pe Taurul Stacojiu pentru ca asa are sa fie mai bine si mai potrivit? Pe mine nu ma intereseaza evadarile astea cUVenite, si nici sf~siturile fericite aranjate dinainte. Nu sint Lir.
183

- Dar tu l-ai fa-cut sa ncerce asta, spuse ea. Stii bine ca tot ce-si doreste mai mult pe lume e ca ea sa renunte la cautarea ei, sa ramna cu el. Si ar fi facut-o, numai ca tu i-ai amintit ca e un erou, si acuma trebuie sa faca ce fac eroii. El o iubeste, si tu l-ai nselat. - Eu, del'Oc, spuse Schmendrick. Taci acuma, ca te aude. Molly se simti ametita, pr'Ostita deodata de apr'Opierea Taurului. Luminiscenta si duhoarea se facusera o mare greoaie, bolnava, n care plutea si ea, asemenea licornel'Or, fara de speranta si eterna. Cararea ncepuse sa coboare, spre lumina tot mai densa si greoaie, si mult mai nainte printul Lir si Doamna Amalthea naintau spre sfrsitul lor, la fel de linistiti ca -si lumnarile care-si ardeau trupul. M'OllyGrue pufni nabusit. Si ncepu sa v'OIibeasca: - Stiu si de ce ai fa,cut-o. Nici tu nu pati sa redevii muritor, dect daca o preschimbi pe ea cum a fost. Nu-i asa ? Nici nu-ti pasa ce se 'ntmpla cu ea, sau cu oricare din ceilalti, numai daca poti tu sa ajungi, n sfrsit, vrajitor adevarat. Nu-i asa ? Ei bine, n-ai sa fii v.rajitor adevarat, chiar daca l-ai preschimba pe Taur ntr-un br'Oscoi, pentru ca asta nu e altceva dect tot vrajitorie ieftina. Nu-ti pasa de nimic altceva dect de !puterea ta magica - si ce fel de vrajitor e asta? Schmendrick, uite, nu ma simt bine deloc, trebuie sa ma asez j'Osundeva. Pr'Obabil ca Schmendrkk a duse a vreme n brate, caci era sigura ca nu mai mersese un timp pe picioarele ei, si ochii lui verzi i ardeau zumzaind [ncap. - E-adevarat. Nimic nu are nsemnatate pentru mine, dect puterea magica. Le-as mna si pe licorne n mare pentru regele Haggard, daca n felul acesta mi-as spori puterile macar cu o iota. E adevarat. Eu nu am nici un fel de sinceritate, si nici un fel de credinta. Nu am dect credinta n magie. Vacea i era aspra si trista. - Cu adevarat? ntreba ea, leganndu-se n vrtejul spaimei lui, privind cum i se risipe.ste stralucirea. Gr'Oaznic. Era zguduita. Cu adevarat, asa esti ? - Nu, i raspunse, atunci, sau mai trziu. Nu, nu e.adevarat. Cum as putea sa fiu astfel, si tatusi sa sufar atta? Pe urma spuse: M'Olly,acuma trebuie sa mergi pe picioarele tale. E aici. E aici.
184

nti si nti Molly vazucaarnele. Lumina lor o facu sa-si acapere fata, nsa coarnele palide o i~beau amarnic prin palme .si pleoape, pna dincol'O de gndurile care-i stateau n ochi. Ii vazu pe printul Lir si pe Doamna Amalthea 'Opriti n pici'Oare, n fata c'Oarnelor, n timp ce facuI nflarea pe peretii pesterii si izvora tot mai sus spre ntunecimea fara acoperamnt. Printul Lir si trasese sabia din teaca, nsa sabia i arse n mini, si o lasa sa cada, si ea se topi ca 'Obucata de ghiata. Taurul Stac'Ojiu izbi din copite, si toti cei din jur se prabusira la pamnt. Schmendrick se gndise ca avea sa-I gaseasca pe Taur asteptndu-i n vizuina lui, sau ntr-un loc destul de larg n care sa se poata nfrunta n lupta. nsa Taurul se furisase tacut pe c'Oridor,sa le iasa n lntmpinare, si aCUm le sedea nainte, nu numai ac'Operind toata largimea coridorului de la un perete al pesterii la altul, amndoua arznd, ci parnd sa fi intrat chiar n pereti, si dincolo. ncovaindu-se n toate -cele ce le erau n fata, acum si totdeauna. Si nu era un miraj, ci Taurul Stacajiu, aburind, amusinnd, clatinndu-,si capatna 'Oarba. Falcile i clampaneau peste aburul rasuflarii, cu un icnet nspaimntator. Acum, acum e vremea, fie ca am sa naruiesc totul, fie ca am sa savrsesc un bine. Acesta e sfrsitul. Magicianul se ridica ncet pe picioare, ndreptndu-si trupul, ignarndu-l pe Taur, ascultnd numai ce-i spunea pr'Opria lui fiinta, nchisa n sine ca ntr-o scoica. nsa nici 'O putere nu-i vorbea, nu se clintea n el ; nu auzea nimic, dect goliciunea departata, subtire, uruitoare, sunndu-i n urechi; asa cum regele Haggard trebuie sa si-o fi auzit !pe a lui, treaz sau darmind ; si nici un fel de alt sunet. Nu are sa mai coboa1'e
peste cemine. Nikos nu a avut ceea par. dreptate. Eu snt ntocmai

Doamna Amalthea se trasese napoi cu Un pas din fata TaurulUi, nsa nu mai mult, si l privea linistita, pe cnd el framnta pamntul cu copita si scotea pufnituri mari, tunatoare, ploioase prin narile uriase. Taurul parea ncurcat n fata ei, aproape pierdut. Nu mugi. Doamna Amalthea i facea fata, dreapta, cu capul rasturnat putin pe spate, sa-I vada pe de-a ntregul. Fara sa-si mai ntoarca fata, si ntinse doar a mna sa caute mna printulUi Lir.
185

Foarte bine. Foarte bine. Nu pot sa fac nimic, si-mi pare mai bine asa. Taurul are s-o lase sa treaca, si ea are sa plece cu Lir. E cel mai bun lucru care se poate ntmpla. Imi pare rau numai de licorne. Printul nu bagase nca de seama ca

ea ntinsese mna spre el, nsa ntr-o clipa avea sa-si ntoarca ochii. sa o vada, sa o atinga pentru ntia oara.
El n-are sa stie n'iciodata ce i-a dat ea cu adevarat, dar la drept vorbind nici ea n-are sa stie. Taurul Stacojiu si

pleca atunci capul si se napusti spre ei. Venea fara nici o tresarire care sa-i fi anuntat zbucnirea, si fara vreun sunet, n afara de tunetul copitelor; si daca ar fi vrut i-ar fi strivit pe toti patru din prima lui navala tacuta. tnsa le ngadui sa se risipeasca n fata lui, sa se traga n peretii zbrciti de piatra; si trecu fara sa-i atinga, desi ar fi putut sa-i smul~a cu coarnele din ascunzisurile lor gaunoase n pereti ca pe niste flori de stinca. Suplu ca flacara, se ntoarse acolo unde nu era nici un loc sa se ntoarca, si se napusti din nou spre ei, eu botul aproape atingnd pamntul, si gtul unduindu-i ca un val. Si de abia atunci mugi. Ei fugira, si Taurul i urmari; nU la fel de grabnic cum navalise asupra-le, dar destul de iute sa-i iaca pe fiecare sa se simta singur, inspaimntat n ntunericul de spaima. Pamntul se smucea sub picioarele lor, ,si stiau ca tipa de frica, nsa nici ei nu se auzeau pe ei nsisi. Fiecare muget al Taurului Stacojiu naruia bucati uriase de pamnt si de pietre care se pravaleau asupra lor; si ei se luptau mai departe sa fuga, asemenea unor insecte nfrinte, si Taurul venea dupa ei. Peste mugetul lui turbat, mai auzeau alt sunet, geamatul adnc al castelului in.<;usi e cnd se zbuciuma p din radacini, fluturnd ca un stindard n vntul mniei sale. Si foarte slab, simtira venind prin coridor mirosul marii. El stie, stie! O data l-am pacalit, dar acum nu mai pot. Femeie sau licorna, de data asta are s-o urmareasca pna
n valurile marii, asa cum i s-a poruncit s-o faca, si nici o vraja de a mea n-are sa-l mai abata. Haggard a cstigat.

Acestea erau gndurile magicianului n vreme ce fugea mai departe si, pentru prima data n viata lui lunga si ciudata, speranta l parasi cU totul. Drumul se largise deodata si razbira ntr-un fel de grota care nu putea fi altceva decit vizuina Taurului. Duhoarea somnului sau era
186

att de deasa si de veche aici, nct do'bndise un fel de dulceata scrbavnica; si pestera se ntuneca rosiatica, sngerie, ca si cum luminiscenta aceasta i s-ar fi jupuit de pe peretii de stnca si s-ar fi ncrustat pe alocuri prin crapaturi si adncituri. Dincolo se deschidea iarasi tunelul, si licarirea posomorta a apei izbindu-se de stnci. Doamna Amalthea cazu deodata, la fel de fara speranta sa se mai ridice vreodata, cum se frnge o floare, Schmendrick sari ntr-o parte, rotindu-se n fuga s-o traga pe Molly Grue cu el. Se izbira cu toata !puterea de un perete frnt de stnca, si se ghemuira acolo m vreme ce Taurul Stacojiu trecu ca o furtuna fara sa-si abata coarnele spre ei. Se opri nsa ntre un salt si celalalt; si tacerea neasteptata - ntrerupta doar de suflarea Taurului si de fosnetul departat al marii - ar fi fost absurdf" daca nu i-ai fi stiut cauza. Ea se prabusi pe o parte, cu un picior ncovoiat s'Jb greutatea trupului. Se misca ncet, dar fara sa scoattl vreun sunet. Printul Lir se oprise, nalt, n picioare, n1.re trupul fetei si Taur, fara arme, dar cu bratele ridicate ca si cum ar mai fi tinut n ele o sabie si un scut. Si nca o data, n noaptea fara sfrsit, printul spuse: Nu. Parea nensemnat si prostesc, si te asteptai sa-I vezi pe data strivit sub copitele fiarei. Taurul Stacojiu nici nu putea sa-I vada, si l-ar fi nimicit chiar fara sa-si fi dat seama ca i se oprise n drum. Uimire, si multa iubire, si o mare suferinta l cutremurara pe Schmendrick magicianul atunci, si l napadira pe dinauntru, cuprinzndu-l eu totul, cuprinzndu-l pna cnd se simti nsufletit si revarsndu-se ntr-un suvoi unde nu tremurau nici unul din aceste simtaminte. Nici nu credea, nsa l napadira deodata, asa cum il mai luasera n stapnire de doua ori nainte pna atunci, ca apoi sa-I lase mai gol dect fusese vreodata. De data aceasta era n el prea mult sa mai poata tine n sine totul : i se revarsa prin piele, izvorndu-i prin degetele de la mini si picioare, tsnindu-i prin ochi, prin par si prin adnciturile umerilor. Era prea mult sa mai poata tine n el, prea mult sa mai poata face ceva eu ceea ce era n el ; si simtea ca plnge, suferind ca de o foame de nes aturat. Se gndi, sau spuse, sau cnta: Nici n-am stiut ca eram att de gol, ca sa pot fi deodata att de plin.
187

Doamna Amalthea zacea mai departe, acolo unde cazuse, desi acum ncerca sa se ridke, iar printul Lir o pazea inca, ridicndu-si minile goale mpotriva formei uriase care l cuprindea deasupra, din toate partile. Vrful limbii printului se zarea printr-un colt al gurii, facndu-l sa o;emene CU un copil care se straduieste sa nteleaga ceva. Multi ani mai trziu, cnd numele lui Schmendrick ajunsese mai mare dect al lui Nikos si cnd rele mai mari dect simple vraji se destramau la auzul sunetului sau, nu avea niciodata sa mai poata face vreo vraja, nici cea mai marunta, fara sa-I vada n fata pe printul Lir, cu ochii piezisi din pricina stralucirii care-i zbucnise n fata si cU vrful limbii aratndu-i-se printre dinti. Taurul Stacojiu izbi nca o data din copite, si printul Lir cazu cU fata la pamnt, ,si se ridica nsngerat tot. Mugetul Taurului rencepu, si capul umflat si orb se pleca, naruindu-se ca un taler al soartei. Inima nenfricata a lui Lir atrna o clipa ntre ,coarnele palide, ca si cum ar fi picurat de vrfurile lor, si el nsusi paru strivit, risipit; gura i se strmbase putin, dar nu se clinti din loc. Mugetul Taurului crescu si mai mult cind si apleca de tot capul. Atunci Schmendrick pasi nainte si spuse citeva cuvinte. Erau niste cuvinte scurte, obisnuite, prin nimic deosebindu-se, nici prin melodie, nici prin asprime, si nici Schmendrick nu si le auzi prin ragetul cumplit al Taurului Stacojiu. lnsa stia ce nsemnau, si stia si cum trebuia sa le spuna, si stia ca le-ar mai fi putut spune iarasi daca ar fi vrut, n acelasi chip sau n vreun alt fel. Acum le spuse ncet si cU bucurie, si atunci cnd le rosti si simti nemurirea cazndu-i de pe trup ca o armura, sau ca un giulgiu. La primul cuvnt, Doamna Amalthea scoase un tipat subtire, amar. lsi ntinse iarasi minile catre printul Lir. nsa el era cu spatele spre ea, aparnd-o de Taur, si n-O auzi. Molly Grue - si inima i era bolnava - l apuca pe Schmendrick de brat, nsa magidanul si rostea mai departe vraja. Si totusi, chiar si atunci cnd minunea nflori n locul unde fusese ea - alba ca marea, aliba ca marea, si la fel de nemarginit de frumoasa cit era de puternic Taurul 188

Doamna Amalthea se mai agata de ea nsasi o clipa nca. Nu mai era acolo acum, si totusi fata i mai plutea prin aer, ca o suflare prin lumina rece, urt mirositoare. Ar fi fost mai bine daca printul Lu- nu s-ar fi ntors catre ea pna cnd ea nu pierise cu totul, dar si roti ntr-acolo trupul. Si o vazu pe licorna, si licorna straluci n el ca ntr-o oglinda; nsa el pe cealalta o striga - pe cea pierduta, aruncata n laturi, pe 'Doamna Amalthea. Glasul lui i aduse sfrsitul; ea disparu cnd el i striga numele, ca si cum l-ar fi vestit cocosul n zori. Lucrurile se petre cura si repede si ncet, asa cum se nfaptuiesc n vis, unde la drept vorbind totul e deopotriva. Licorna satea nemiscata cu tot-ul, privind catre ei cu ochii pierduti, din alta lume. Parea si mai frumoasa dect si amintea Schmendrick, caci nimeni nu poate tine multa vreme minte o licorna ; si cu toate acestea nu era asa cum fusese, dupa cum nici el nu era la fel cu ,cel dinainte. Molly Grue facu un pas spre ea, vor,bindu-i cu voce nceata, prosteste, nsa licorna nu dadu nici un semn ca ar fi recunoscut-o. Cornul ei minunat ramase posomort si mat ca ploaia. Cu un muget care facu peretii vizuinii sale sa scoata ecou mare si sa se -crape ca un cort de blci, Taurul Stacojiu se napusti catre ea a doua oara. Licorna straJbatu n fuga pestera si pieri n ntuneric. Printul Lir, cnd se ntorsese catre ea, facuse un pas ntr-o parte, si pna sa se fi putut misca iarasi, fuga Taurului urmarind-o l strivi la pamnt, ametindu-l, lasndu-1 cu gura deschisa. Molly ar fi vrut sa se apropie de el, dar Schmendrick o apuca de brat si o trase cu sine dupa Taur si dupa licorna. Nici unul nu se vedea, nsa coridorul n stnca tuna nca de ecoul pasilor lor. Ametita, buimaca, Molly se mpleticea alaturi de strainul ncrncenat care nu voia nici s-o lase sa cada locului la pamnt, si nici sa-si ncetineasca pasii. Deasupra capului ei, pretutindeni n jur, simtea castelul gemnd, trosnind n stnca asemenea unui dinte care se desprinde din gingie. P.oemul vrajitoarei i cnta n amintire, fara melodie, iarasi si iarasi :
"Si doar cineva din oras, de ,aici, iata, Poate sa ,naruie castelul vreodata."
189

Si deodata se ivi nisipul ncetinindu-le pasii, si mirosul marii _ rece ca si celalalt miros, dar att de ,bun, att de prietenos nct amndoi se oprira din fuga si se auzira rznd n hohote. Deasupra lor, pe stnd, castelul regelui Haggard crestea catre un cer de dimineata, cenusiu-verde, mproscat cu nouri subtiri, laptosi. Molly era sigura ca regele nsusi i pndea de undeva, dintr-unul din turnurile lui tremurate, dar de vazut nu-l vedea. Cteva stele mai fluturau pe cerul greu, aLbastru, deasupra apei. Valurile bateau, si faleza stearpa avea o lucire cenusie, umeda, ca o scoica baltata, nsa departe, jos pe tarm, marea se ncovoia ca un arc, si Molly stiu atunci ca fluxul se terminase. Licorna si Taurul Stacojiu si faceau fata unul altuia n arcuirea falezei, iar licorna era cu spatele catre mare. Taurul nainta ncet, fara sa se arunce asupra ei, dar mpingnd-o, cu blndete aproape, spre apa, fara s-o atinga. Ea nu se mpotrivea. Cornul i era ntunecat si si plecase capul, si Taurul o stapnea tot att de desavrsit cum o stapnise pe cimpia de la Hagsgate, nainte ca ea sa fi devenit Doamna Amalthea. Ar fi putut fi aceeasi zi de atunci, aceiasi zori, dect ca acum erau n fata marii. Si cu toate acestea nu era nirnta pe de-a-ntreguL Se dadu napoi, pna cnd una din copitele din spate atinse apa marii. Atunci zvcni prin focul mocnit si posomort al Taurului Stacojiu si fugi de-a lungul tarmului : att de iute si de usoara nct suflul fugii i spulbera urmele pasilor n nisip. Taurul pomi dupa ea. _ Fa ceva, spuse o voce sparta alaturi de Schmendrick, asa cum de demult, de demult, mai spusese si Molly. Printul Lir era acum n spatele lui, cUfata nsngerata si ochi de nebun. Arata ntocmai ca regele Haggard. Fa ceva, spuse. Tu ai putere. Tu ai schimbat-o iar n licorna - fa ceva acum s-o salvezi. Te omor daca nu faci ceva. Isi ridica spre magician minile goale. _ Nu pot, i raspunse Schmendrick, ncet. Nici toata puterea magica din lume n-o mai poate ajuta acum. Daca nu se lupta cU el, trebuie sa intre si ea n mare laolalta cUcelelalte. Nici vraja si nici crima n-o pot ajuta. Molly auzea valuri mici spargndu-se pe nisipul tarmului _ mareea rencepuse. Nu vedea licornele navali;ld din apa, desi se uita dupa ele, desi dorea sa le vada aparnd.
190

Adica, sa fi fost prea trziu ? S-ar fi putut sa se fi dus cu valurile n reflux, n largul marii, pna unde nu mai ajung corabiile, temndu~se de monstri si serpii de mare, de ierburile de mare care aluneca din loc n loc si trag la fund tot ce se agata de ele? Atunci, n-avea sa le mai gaseasca niciodata. Si ea are sa ramna cu mine? - Atunci, la ce mai e buna puterea magica? Intreba tulburat printul Lir. La ce mai serveste vrajitoria daca nu poate salva pe o licorna ? Isi nclestase mna de umarul magicianului, sa nu cada. Schmendrick nu-si ntoarse capul spre el. Cu o urma de ironie trista n voce, spuse : - Pentru asta exista eroii. Pe licorna n-o mai vedeau acum, dincolo de trupul urias al Taurului ; nsa deodata se ntoarse pe propriile ei urme si zbura pe tarm catre ei. Orb si rabdator ca si marea, Taurul Stacojiu o urma, si copitele lui lasau gropi adnci n nisipul umed. Fum .si flacara, valuri spulberate si vnt furtunos, veneau amndoi, unul dupa altul, si nici unul nu se departa prea mult de celalalt, iar printul Lir scoase un scncet mic sa arate ca a nteles. - Da, fireste, spuse. Tocmai, pentru asta exista eroii. Vrajitorii nu izbutesc sa schimbe nimic, asa ca spun si ei ca nimic nu se schimba, dar eroii snt facuti sa moara pentru licorne. Isi lua mna de pe umarul lui Schmendrick, surznd gndurilor sale. - E un sofism mare n rationamentul tau, ncepu indignat Schmendrick, nsa printul nu mai auzi care era sofismul. Licorna fulgera pe lnga ei - rasuflarea i tsnea albastruie si alba, si si tinea capul prea sus - iar printul Lir sari deodata n calea Taurului. O clipa, disparu cu totul, ca o pana ntr-o flacara. Taurul navali peste el, lasndu-l ntins la pamnt. Ramasese cu un obraz nfipt prea adnc n nisip, si un picior i mai zvcni izbind aerul de trei ori nainte de a cadea nemiscat la pamnt. Se prablL';;isefara sa scoata un strigat, si Schmendrick si Molly ramasesera la fel de amutiti ca si el, nsa licorna si ntoarse capul. Taurul Stacojiu se opri cnd se opri ea, si se roti pe loc, s-o mpinga iarasi ntre el si mare. Isi
191

rencepu pasii gingasi, ca de dans, nsa ar fi putut tot att de bine sa danseze n fata unei pasari, caci licorna nu-i dadea nici o atentie. Ramasese nemiscata, privind trupul rasucit la pamnt al printului Lir. Mareea venea mugind acum, si tarmul se facuse mai ngust cu o fsie. n lumina tot mai limpede a zorilor, se desluseau moluste si fete-ale-marii prelingndu-se din valuri, nsa Molly Grue nu vedea nici o alta licorna, dect pe a ei. Deasupra castelului, cerul era stacojiu si, pe turnul cel mai nalt, regele Haggard se nalta, limpede conturat si negru ca un pom pe vreme de iarna. Molly i vedea si taietura dreapta a gurii, si unghiile nnegrindu-i-se pe cnd si le nclesta pe parapet. nsa castelul nu se mai putea prabusi acum. Numai Lir l-ar fi putut face sa se naruie. Deodata licorna tipa. Tipatul ei nu semana deloc cu clinohetul ca de dopotei n chemare cu care-l ntmpinase pentru ntia oara pe Taurul Stacojiu; era un geamat urt, spart, de durere si de suferinta despartirii, dar si de mnie, cum nu mai scosese niciodata vreo faptura nemuritoare. Castelul se zgudui din temelii, si regele Haggard se trase ndarat acoperindu-si fata cu bratul. Taurul Stacojiu sovai, miscndu-si pe loc copitele prin nisip, coborndu-si capul cu ndoiala. Licorna tipa iarasi si se ridica n doua picioare, ca un palos. Unduirea dulce a trupului vietatii o facu pe Molly sa-.si nchida ochii, nsa i deschise iarasi, la timp s-o vada pe licorna sarind spre Taurul Stacojiu, si pe Taur cum se smuceste n laturi din drumul ei. Cornul licornei era aprins iarasi, arznd si nfiorndu-se ca un fluture. Si iarasi se napusti spre Taur, si iarasi Taurul se trase la o parte, greoi si nentelegator, dar tot iute ca un peste. Coarnele lui erau de culoarea si ntru asemanarea fulgerului, si cea mai mica zvcnire a capului lui greoi o facea pe licorna sa se mpleticeasca ; nsa el se tragea mereu napoi, ndreptndu-se acum cu spatele catre tarm, asa cum facuse ea mai devreme. Licorna se napustea mereu dupa el, smucindu-si cornul, sa-I ucida, nsa nu putea sa-I atinga. Parea ca se straduie sa njunghie o umbra, sau o amintire.
192

Si astfel Taurul Stacojiu se tragea ndarat, fara sa primeasca lupta, pna cnd ea l mpinse la marginea liniei valurilor. Acolo el se opri, si valurile mici i mprejmuiau copitele, iar nisipul se nvolbura printre ele. Nu voia nici sa se lupte si nici sa fuga mai departe, si atunci ea stiu ca n-avea sa poata sa-I nfrnga niciodata. Se pregati totusi pentru un alt zvknet, si n vremea aceasta Taurul mugea ncet, minunndu-se, din gtlej. Pentru Molly Grue lumea ramase nemiscata n clipa aceea de sticla. Ca si cum ar fi stat pe un turn mai nalt dect cel al regelui Haggard, si pleca ochii spre o fsie de stnca, unde un barbat si o femeie, micuti ca niste jucarii, priveau cu ochi ncruntati la un t<lur de lut si la o licorna micuta de ivoriu. Jucarii parasite - mai era si alta papusa, pe jumatate ngropata n nisip; si un castel de nisip cu un rege subtire ca un betisor proptit ntr-un turn nclinat. Mareea avea sa le stearga pe toate ntr-o dipa, sa nu mai ramna nimic dect pasarile istovite de pe plaja, sarind de colo-colo n cercuri. Atunci Schmendrick, alaturi de ea, o zgudui deodata de brat, chemnd-o: "Molly !" Departe, din larg, veneau valuri lungi: talazuri prelungi, grele, ncretindu-se albe pe deasupra inimilor lor verzi; destramndu-se n fum, pe nisipuri si pe stncile nverzite, rcind tarmul 'cu fosnete de foc. Pasarile se ridicara n zbor cu tipete sparte, si spaima lor stridenta se pierdea n plnsetul valurilor ca niste ace risipite pe apa. Si n albul lor, din albul lor, nflorind pe apele zdrentuite, cu trupurile arcuindu-li-se n adndturile strabatute de vine ale valurilor, cu coarnele si cozile si barbutele fragile ale unicornilor arznd n lumina soarelui, cu ochii ntunecati si nstelati de juvaereca si marea adnca - si coarnele scnteind, cu stralucirea de scoica a fiecarui corn! Cornul fiecaruia venea rostogolindu-se pe valuri ca si catargele batute n curcubeie ale unor corabii de argint. rnsa nu ndrazneau sa urce pe tarm, cta vreme Taurul Stacojiu era acolo. Se rostogoleau n valuri si se roteau unde erau apele mai putin adnci, zvcnind laolalta nebuneste, ca niste pesti speriati cnd se ridica spre suprafata plasele; nu mai erau acum n maree, i scapau. Sute, veneau cu fiecare crestere a talazurilor si se izbeau de
193
13 UJ tima llcornA

celelalte ,care se luptau sa nu se lase mpinse pe tarm, si fiecare la rndul lor se lupta,cabrndu-se, mpleticindu-se, ntinzndu-si gturile lungi, ,cetoase, de departe, din spate. Licorna si cobor capul a ultima 'Oara ,si se mai arunca o data spre Taurul Stacajiu. Daca el ar fi fast un trup adevarat sau a stafie vntoasa, lovitura ei l-ar fi sfrtecat ca pe un fruct putred. rnsa el se nt.oarse, fara s-o ia n seama, si pasi ncet n mare. Licornele din valuri zburara nnebunite din laturi, sa-I lase sa treaca; se zbateau si zvcneau n apa spulberata, prefacnd-o ntr-o -ceata rotitoare pe care ,carnul fiecareia din ele a schimba n curcubeu; nsa pe tarm, si pna n susul stncilar, si n lung si n lat n regatul lui Haggard, pamntul suspina usurat de povara taurului. El pasi n apa mult timp nainte de a ncepe sa noate. Valurile cele mai uriase nu-i ajungeau mai sus de crupa, si fluxul nfri,cosat se tragea n laturi din jurul lui. Dar cnd, n sfrsit, se lasa n apa cu totul, atunci o mare zbucnire a marii i se ridica n spa1:e: a navala verde si neagra, adnca, si neteda, si aspra ca si vntul. Ea se strnse laolalta n tacere, nfoindu-se de la a zare la alta, pna cnd o 'Clipaascunse cu totul umerii cocosati si spatele ar,cuit al Taurului Stacojiu. Schmendrick ridica de la pamnt le-sul printului si, tragndo ,cu el pe Molly, fugi-ra de acolo pna cnd stncile abrupte i oprira. Valul cazu n jurul Iar ca o izbucnire umeda de lanturi. Si atunci licornele iesira din mare. Molly nici nu le vazu limpede - erau ca o lumina zvcnind catre ea si ca un plnset care-i lua 'Ochii. Era destul de nteleapta sa stie ca nici o fiinta muritoare nu era facuta sa v,ada toate licornele de pe lume, si deci ncerca s-o gaseasca numai pe lkorna ei si s-o priveasca numai pe ea. Dar erau prea multe, si prea frumoase. Oarba ca si Taurul, pasi sa le iasa n ntmpinare, deschizndu-si bratele sa le primeasca. Lkornele ar fi strivit-o, desigur, asa cum Taurul Stacojiu l strivi se pe printul Lir, 'caci erau nnebunite de libertate. rnsa Schmendrick spuse ceva, si ele serpuira prin dreapta si prin stnga lui Molly, si a lui Lir, si a lui nsusi - unele chiar sarind peste ei - asa cum marea se sparge
194

de o stnca si apoi si uneste apele dincolo de ea. De jur mprejurul lui Mollycurgea si nflorea o lumina fara seaman, ca a zapezii arznd, si mii de copite despkate cntau ca nistecimbale. Ea statea nemiscata, nki plngnd nici rznd, caci bucuria i era prea mare ca s-o nteleaga cu trupul muritor care-i ramasese. - Priveste, spuse Schmendrick. Castelul se naruie. Isi ntoarse capul si vazu turnurile topindu-se, pe cnd licornele si unkornii sareau n sus pe stnci si curgeau n jurul lor, si era ca si cum castelul ar fi fost cladit din nisip si l-ar fi ajuns apele marii. Castelul se sfrteca n bucati mari, reci, de piatra, care se subtiau si se topeau pe dnd se nvolburau n aer, si dispareau apoi. Castelul se narui si pieri fara sunet, si nu lasa ruine, nici pe pamnt si nici n amintirile celor dai car'e-i vazusera naruirea. O dipa mai trziu, nu-si mai aminteau nici unde se naltase, nici cum fusese. Insa regele Haggard care, el, era adevarat, se prabusi n ruinele castelului sau, ,cu vraja risipita ca un cutit lasat sa cada prin nori. M'Olly l auzi rznd a data, ca si cum s-ar fi asteptat toart:avremea la asta. Foarte putine lucruri l surprindeau pe regele Haggard.

XIV
data ,ce marea le luase nap.oi urmele, ca niste diamante, ale copitel'Or, nu mai era nici un semn ca fusesera acol.o vreodata, cum nu era semn nid ca ar fi existat castelul regelui Haggard. Singura deosebire era ca Molly si amintea de licorne, foarte bine. "E mai bine ca a plecat fara sa-si ia ramas bun", si spuse n sinea ei. "M-as fi purtat 'ca o pr'Oasta. Oricum, ntr-o clipa am sa ma arat proasta care si snt; nsa, e mai bine asa." Pe urma, o caldura i flutura peste obraji si n par, ,ca lumina soarelui, si se nt'Oarse si-si petrecu bratele pe dupa gtullicomei.
195

ai ramas! sopti. Ai ramas aici! Era .ct pe-aci sa se poarte ,chiar 'Ca o proasta, s-o ntrebe: "Ai sa rami cu noi ?", nsa licorna undui ncet de sub bratele ei si se ndrepta spre locul unde zacea printul Lir cu ochii ntunecat albastri ncepnd sa-si piarda culoarea. Se opri asupra lui, asa cum si el o aparase pe vremuri cu trupul lui pe Doamna Amalthea. - Ea poate sa-i redea viata, spuse Schmendrick ncet. Cornul unei licorne are putere ,chiar mpotriva mortii. Molly l privi atunci deodata ncordata, cum nu-l mai privlse de multa vreme, si vazu ca el ajunsese n sfrsit sa-si gaseasca puterile si nceputul vietii sale. N-ar fi putut sa spuna de unde stia asta, -caci n jurul capului nu-i ardea nki o aureola, si nici un semn de recunoscut nu se arata n cinstea lui, n clipa aceea. Era Schmendrick, magicianul, cum fusese ntotdeauna - si totusi, ntr-un fel, era pentru prima data. Mult timp, licorna ramase aplecata asupra printului Lir, nainte de a-l atinge cu cornul. Desi ,cautarea ei se ncheiase cu o izbnda, n felul n care statea acolo, cu trupul ncovoiat, era o oboseala si era o tristete n frumusetea ei pe care Molly nu le mai. vazuse niciodata. 1 se paru deodata, privind-o, ca durerea licornei era nu pentru Lir, ci pentru fata pierduta care nu mai putea fi adusa napoi niciodata: pentru Doamna Amalthea care ,ar fi putut sa traiasca dupa aceea fericita pna la adnci batrneti mpreuna cu printul. Licorna si cobor capul, si cornul i straluci peste obr,azul lui Lir, stngaci ca un prim sarut. El se ridica clipind, surznd catre ceva, un lucru pe care-l stiuse de mult. - Tata, spuse, cu glas grabit, plin de mirare. Tata! Am visat ceva. Pe urma o vazu pe licorna, si se ridica n picioare, iar pe fata lui sngele ncepu sa-i straluceasca si sa-i pulseze iarasi. Spuse: Am fost mort. Licorna l atinse a doua oara, pe inima, lasndu-si cornul sa adaste acolo o clipa. Amndoi tremurau. Printul Lir si ntinse bratele catre ea, ca niste cuvinte. Ea spuse: - Imi aduc aminte de tine. Imi aduc aminte.
lOG

-o,

- Cnd eram mort... ncepu printul Lir, nsa ea plecase. Nici o piatra nu se urni sub pasii ei, nki o tufa nu se nfiora cnd zv'cni n sus pe stnci; trecu usoara ca umbra unei pasari; si cnd mai privi o data ndarat, cu unul din picioarele ei despicate ridicat n aer, si cu lumina soarelui pe crupa, cu capul si gtul nefiresc de firave pentru greutatea cornului, atunci cei trei ramasi jos, sub ea, o strigara sfsiati de suferinta. Ea se ntoarse si pieri; nsa Molly Grue vazuse glasurile lor patrunznd-o ca niste sageti, si chiar mai mult dect ar fi dorit ca licorna sa se ntoarca, ar fi dorit sa n-o fi strigat. Printul Lir spuse: - Cum am vazut-o, am stiut ca am fost mort. A fost ntocmai ca cealalta data, cnd am privit de sus, din turnul tatalui meu, si am vazut-o. Isi ridica privirile, si respiratia i se opri. Acesta fu singurul sunet de durere pentru regele Haggard pe ,cClre-lscoase vreo fiinta. Eu am fost? sopti el. Blestemul spunea ca eu aveam sa fiu cel care sa naruie castelul, ,dar n-as fi vrut s-o fac niciodata. El n-a fost bun cu mine, dar asta nUlnai pentru ca eu nu eram ce voia el sa fiu. Din cauza mea s-a naruit castelul? Schmendrick raspunse : - Daca tu n-ai fi ncercat s-o salvezi pe licorna, ea nu s-ar mai fi ntors mpotriva Taurului Stacojiu si nu l-ar fi mpins n mare. Taurul Stacojiu a strnit revarsarea marii, si astfel le-a eliberat pe celelalte licorne, si ele au nimicit castelul. Ai fi vrut sa nu se fi ntmplat asta, acum cnd stii cum a fost? Printul Lir clatina din cap, dar nu spuse nimic. Molly ntreba: - Dar de ,ce a fugit Taurul din fata ei ? De ce nu s-a oprit sa se lupte cu ea ? Nu se mai vedea n'Ciun semn de Taur 'Cndprivira n larg pe mare, desi era, desigur, mult prea urias sa fi putut dispare cu totul n att de putin timp. Dar daca ajunsese pe alte tarmuri, sau daca apele i necasera chiar si trupul urias, n-aveau sa afle dect mult mai trziu; si, n regatul acela, el nu a mai fost vazut niciodata. - Taurul Stacojiu nu se lupta niciodata, spuse Schmendrick. El i nfrnge pe altii, si 'cucereste izbnzi, dar nu se
El,!

lupta niciodata. Se ntoarse catre printul Lir si i puse o mna pe umar. Acum tu esti rege, spuse. O atinse si pe Molly si spuse ceva care semana mai mult cu un suierat dect cu un cuvnt, si toti trei plutira prin aer ca niste fulgi de papadie pna n susul falezei. Lui Molly nu-i era deloc frica. Puterea fermecata o ridica prin aer, usoara ca si cum ar fi fost un sunet muzical si ar fi cntat-o. Simtea ca puterea aceasta nu era prea departe de a fi nestapnita si primejdioasa, dar i paru cu toate acestea rau -cndo lasa la pamnt. Nu mai ramasese nid o piatra din 'castel, nici o adncitura n pamnt; pamntul nu era nici cu o umbra mai palid acolo unde fusesera temeliile. Patru tineri mbracati n armuri ruginite, gaurite, rataceau cu respiratia taiata prin ,coridoarele disparute, si se nvrteau ncolo si-ncoace prin golul care fusese pe vremuri marea sala. Cnd i vazura pe Lir, pe Molly si pe Schmendrick, alergara spre ei, rznd. Cazura n genunchi n fata lui Lir si strigara toti deodata: "Majestate ! Traia~ca regele Lir !" Lir se rosi si se stradui sa-i ridice n picioare. - Lasati asta, mormai el, lasati asta. Cine snteti? Privea uimit o fata, apoi alta. Va stiu - va cunosc - dar cum se poate ? - E adevarat, Majestate, raspunse primul dintre tineri cu voce fericita. Sntem ntr-adevar ostenii regelui Haggard - aceiasi ,care l-am slujit att de multi ani reci si ntunecati. Am fugiJt din castel dupa ce ai disparut n ceas, caci Taurul Sta'cojiu mugea, si turnurile toate se cutremurau, si ni s-a facut frica. Stiam ca vechiul blestem trebuie, n sfrsit, sa se mplineasca. - Un val mare a spulberat 'castelul, spuse cel de al doilea ostean, asa cum a prevestit vrajitoarea. L-am vazut scurgndu-se n jos pe stnci ca si ,cum ar fi fost de zapada, si dece nu ne..,am dus si noi dupa el, uite, nu stiu. - Valul s-a despicat sa treaca pe lnga noi, spuse un altul, ,cum n-am mai vazut niciodata sa faca un val. Era o apa dudata, ca o stafie de val, fierbea cu o lumina de curcubeu, si o clipa mi s-a parut... Se freca la ochi si ridica
198

din umeri, apoi sun se ca si cum n-ar mai fi nteles nimic. Nu stiu. A fost 'ca un vis. - Dar ce s-a ntmplat cu voi toti? ntreba Lir. Erati batrni nca dinainte de a ma naste eu, si acum snteti mai tineri ca mine. Ce minune mai e si asta ? Cei trei care vorbisera pna atunci chicotira, parnd ncurcati, nsa cel deal patrulea raspunse : - Est'e minunea ca am fost sinceri n ce am spus. Odata i-am spus Doamnei Amaltheaca vom redeveni tineri, daca ea doreste asta, si probabil ca am spus adevarul. Unde e ea ? Vrem sa-i merg'em n ajutor, chiar daca ar nsemna ca Itrebuie sa ne luptam cu Taurul Stacojiu nsusi. Regele Lir spuse : - Ea a plecat. Cautati-mi calul si puneti-i saua. Cautati-mi calul. Vocea i era aspra si nfometata, si ostenii se grabira sa dea ascultare noului lor stapn. Insa Schmendrick, oprit n spatele lui, spuse ncet: - Asta nu se poate, Majestate. Nu trebuie s-o urmezi. Regele se ntoarse spre el, si ,acum semana cu Haggard. - Magicianule, ea e a mea! Se opri o .clipa, si apoi continua cu glas mai potolit, ,aproape rugator : De doua ori m-a trezit din moarte, si ce as fi fara ea, dect mort, a treia oara? n ,apuca pe Schmendrick de ncheieturile mini10r cu o nclestare deajuns de puternica sa-i sfarme n pulbere oasele, nsa magicianul nu se clinti. Lk spuse: Eu nu snt regele Haggard. Nu doresc s-o iau captiva, ci doar sa-mi petrec viata mergnd dupa ea - mile, leghe, chiar ani n urma ei - poate fara s-o vad nidodata, dar fericit astfel. E dreptul meu. Eroul are si el dreptul la un sfrsit fericit, cnd vine, la urma, sfrsitul. Insa Schmendrick i raspunse : - Acesta nu e sfrsitul, nici pentru tine, nici pentru ea. Esti rege peste o tara pustiita unde nu a domnit niciodata vreun alt rege dect spaima. Adevarata ta menire a nceput acum, si s-ar putea ,ca toata viata sa nu ajungi sa stii daca ai izbndit n menirea asta, ci numai daca ntr-adevar ai dat gres. Iar ea, ea e o poveste fara sfrsit, fara sfrsit nici feri'cit, nici trist. Ea nu poate sa ajunga sa apartina niciodata vreunei fiinte de ajuns de muritoare ca s-o doreasca. Si, foarte ciudat, l lua n brate pe tnarul rege, si-l tinu
199

astfel, strns, un timp. Fii multumit asa, sire, spuse, cu glas cobort. Nici un alt om n-a avut vreodata mai multa parte de frumusetea ei dect ai avut parte tu, si nici un altul nu va fi vreodata binecuvntat de amintirea ei. Ai iubit-o si ai slujit-o - multumeste-te cu att - si fii rege. - Dar nu asta vreau eu ! striga Lir. Magicianul nu-i raspunse nici un cuvnt, ci l privi numai. Ochii albastri privira ca raspuns n cei verzi; un chip care se subtiase si devenise stapnitor, ntr-un altul care nu era nici att de frumos, nici att de ndraznet. Regele ncepu sa priveasca piezis si sa clipeasca, de parca si-ar fi ridicat ochii spre soare, si nu trecu mult pna cnd si cobor privirile si murmura: Asa sa fie. Am sa stau aici si am sa domnesc singur peste un popor neferict ntr-o tara pe care o urasc. Dar n-am sa am din stapnirea mea mai multa multumire dect a avut sarmanul Haggard. O pisica mica, tomnateca, si ,cu o ureche strmba, iesi dintr-o firida secreta de aer si casca nspre Molly. Ea o ridica si si-o apropie de fata, si pisica si ncurca labutele n parul ei. Schmendrick surse si i spuse regelui : - Trebuie sa te parasim acum. Vrei sa vii cu noi, sa ne nsotesti cu prietenia ta pna la marginea stapnirii tale? Snt multe ntre locul de aici si cele de acolo pe care ar merita sa le vezi si sa le nveti - si pot sa-ti fagaduiesc ca acolo vor fi si semne de licorne. Atunci regele Lir striga iarasi sa i se aduca repede calul, iar oamenii lui l cautara si i-l gasira ; nsa nu erau cai si pentru Schmendrick si Molly. Totusi, cnd ostenii veneau cu calul regelui, si ntoarsera capul urmarindu-i privirea uimita si vazura alti doi cai mergnd linistiti n urma lor; unul negru si unul roib, si amndoi erau nseuati si cu friele puse. Schmendrick l alese pe cel negru pentru sine, si i-IIasa pe celalalt lui Molly. La nceput, ei i fu frica de caii acestia. - Snt ai tai? l ntreba. Tu i-ai creat? Poti sa faci si asta acum - sa faci lucruri, asa din nimic? Soapta regelui ii urma spusele uimite, ,caun ecou. - I-am gasit, raspunse magicianul. Dar ce vreau sa spun cnd spun ca am gasit ceva, e altceva dect ntelegeti voi. Nu ma mai ntreba nimic. O ridica n sa si apoi sari si el pe calul lui.
200

Si astfel, cei trei plecara calari, iar ostnii i urmara pe jos. Nici unul nu mai privi n urma, pentru ca nu mai era nim'Cde : ntoarca ochii vazut. nsa regele Lir spuse o da'ta, fara sa-si - E ciudat sa ajUl1gibarbat ntr-un loc, si pe urma sa vezi ca locul ,acela nu mai exista, si ,ca totul s-a schimbat _ si ;sa fii deodata rege. N-a fost nimic adevarat din toate astea? Sint eu adevarat, atunci? Schmendrick nu-i raspunse nimic. Regele Lir ar fi vrut sa nainteze ct mai repede, nsa Schmendrick i tinea la pas domol si pe carari ocolite. Cnd regele cerea nerabdator sa mearga mai repede, i se amintea sa se gndeasca la oamenii sai care veneau pe jos - desi, n chip minunat, ei nu se aratara deloc obositi, n eluda drumului lung. Dar Molly ntelese curnd ca magicianul i nt.rzia in drum pentru a-l face pe Lir sa-si cer,ceteze mai ndeapro.ape si mai atent regatul. Si, spre surpriza ei, 'constata ca tara aceasta merita sa fie cercetata astfel. Caci, foarte ncet, primavara venea n pustietatea care fusese tara lui Haggard. Un strain n-ar fi bagat de seama schimbarea, nsa Molly vedea 'Cumpamntul uscat se facea mai stralucitor, treptat, cu o nverzi re la fel de sfioasa ca a furnului. Pomi pitici, ntortochiati, car~ nu nflorisera niciodata, dadeau acum la iveala cu prudenta flori, asemenea unei armate care-si trimite soli nainte; fire de apa, de multa vremesecate, ncepeau sa sU'Suren albiile lor, iar fapturi mici ncepeau sa se strige unele pe altele. Mirosuri se stre.curau spre ei n fsii ; i,arba palida si noroi negru, miere si alune, menta si fin, si lemn putred de mar; si chiar si lumina de soare de dupa amiaza avea o mireasma fragila, ntepatoare, pe eare Molly ar fi recunoscut-o oriunde. Calarea alaturi de Schmendrkk, privind sosirea blnda a primaverii si gndindu-se cum venise si pentru ea, trzie nsa dainuitoare. - Licornele au trecut pe aici, i sopti ea magicianului. Asta e cauza, sau 'caderea lui Haggard si plecarea Taurului Stacojiu? Ce este, ce se ntmpla? - Totul, i raspunse el, totul, dintr-o data. Nu e vremea unei singure primaveri, 'ci a ,cincizeci de prima veri, si
11 Ultim:> licorna
201

nu din cauza ca una sau doua spaime au fugit de aici, ci pentru ca o mie de umbre mici au fost ridicate de deasupra tarii acesteia. Asteapta si ai sa vezi si alte lucruri. Vorbmd pentru urechile lui Lir,adauga : Si nici nu e ntia primavara care a fost vreodata n tara aceasta. Demult, era o tara frun1oasa, si n-are nevoie de multe lucruri, n afara de un rege adevarat, sa fie iar tnara. Priveste cum totul se face tnar si frumos in fata ta. Regele Lir nu spunea nimic, nsa ochii i sareau ntr-o parte si il.tr-alta pe cnd calarea nainte, si fara ndoiala C~l vedea cum se deschide totul la viata. Chiar si valea de llnga Hagsgate, de trista amintire, se acoperea de tot soiul de flori salbatece - columbine si albastrele, levantica si cafelute, degetei si codita soricelului. Urmele adnci de copite ale Taurului Stacojiu se necau n nalbe. Dar cnd ajunsera la Hagsgate, trziu dupa-amiaza, i ntmpina o priveliste Ciudata, salbaticita. Ogoarele erau devastate si paraginite, iar livezile si viile bogate fusesera strivite ca de furtuna, culcate la pamnt, fara sa mai lase arbore sau butuc de vita n picioare. Era o ruina cum numai Taurul ar fi putut-o face, nsa lui Mol1y Grue i se parea ca suferintele adunate de cincizeci de ani ajunsesera n sfrsit sa loveasca peste Hagsgate toate deodata, ntocmai cum multe primaveri se revarsasera sa ncalzeasca in sfrsit restul tarii. Pamntul batatorit parea cenusiu n lumina trzie. Regele Lir spuse ncet: - Ce este asta ? - Calareste mai departe, Majestate, replica magicianul. Mergi mai departe. Soarele apunea cnd trecura prin portile naruite ale orasului, mnndu-si ncet caii pe strazile pline de scndw'i si bunuri risipite, cioburi de sticla, ziduri naruite, ferestre sparte, hornuri, scaune desfundate, oale de bucatarie, tigle de acoperis, cazi de baie, paturi, mese mai mici sau mai mari. Toate casele din Hagsgate erau cazute n ruina; tot ce s-ar fi putut sparge sau sfarma era naruit. Orasul ntreg arata ca si cum ar fi fost calcat de niste picioare uriase. Orasenii din Hagsgate sedeau pe prag, oriunde mai ramasese un prag, privind ruinele. Avusesera ntotdeauna
W2

nfatisarea unor oameni saraci, chiar si n toiul belsugului pe care-l stapnisera, si ruina adevarata i facea sa para aproape usurati, si nici cu o iota mai saraci. Abia daca-l luara n seama pe Lir care se ndrepta calare spre ei, pna cnd el spuse : - Eu snt regele. Ce vi s-a ntmplat aici? - A fost un cutremur, murmura un barbat cu glas visator, si un altul l contrazise : - A fost o furtuna, un vint dinspre no'rd-vest, suflnd de-a dreptul din mare. A zguduit orasul si l-a naruit, l-a facut farme, si pe urma grindina ne-a lovit ca niste copite. Un altul nsa insista ca un val urias se revarsase pest.e Hagsgate : un talaz alb ca spuma si greu ca marmura, care nu necase pe nimeni si sfarmase totul. Regele Lir i asculta pe toti, sUrlznd posomort. - Ascultati, spuse cnd toti tacura. Regele Haggard a murit, si castelul lui a cazut n ruine. Eu snt Lir, copilul din Hagsgate care a fost parasit la nastere ca sa se mpiedice mplintrea blestemului, ca sa nu se ntimple asta, Arata cu bratul n jur spre casele devastate. Nefericitilor, prostilor - licornele s-au ntors - licornele pe care voi le-ati vazut fugarite de Taurul Stacojiu, si v-ati prefacut ca nu vedeti nimic, Ele au adus ruina castelului, si a orasului totodata. Dar lacomia si teama voastra, astea v-au distrus pe voi. Trgovetii oftara resemnati, nsa o femeie mai n vrsta nainta cu un pas si spuse cu oarecare nsufletire: - Pare cam nedrept, stapne, da'ca-mi dai voie sa spun asa. Ce-am fi putut face noi sa salvam licornele ? Ne era frica de Tamul Stacojiu. Ce-am fi putut face? - Un si.ngur cuvnt ar fi fost, poate, de ajW1S, raspuns.e regele Lir. Acuma nsa n-aveti cum sa mai stiti. Ar fi vrut sa-si ntoarca pe loc calul si sa plece de acolo lasndu-i n plata Domnului, nsa un glas slab, de om batrn, l striga: - Lir - micutule Lir - copilule - regele meu. Molly si cu Schmendrick l recunosc ura pe omul care se apropia trndu-si picioarele, cu bratele deschise, hrind
203

din gtlej ,si schiopatnd si parnd mai batrn dect era cu adevarat. Era Drinn. - Cine esti? ntreba regele. Ce doresti de la mine? Drinn i pipaia scarita seii, lingndu-i cizmele. - Nu ma cunosti, baiatule? Nu - cum ai putea sa ma cunosti? Cum as merita eu sa ma cunosti? Eu snt tatal tau - sa'rmanul tau tata, acum cuprins de bucurie. Eu snt cel care te-am lasat n piata n noaptea aceea de iarna, acum multa, multa vreme, si te.am daruit destinului tau eroic. Ct de ntelept am fost, si ct ,am suferit, multa, multa vreme, si ce mndru snt acum! Baiatul meu, frumosul meu baiat! La,c,rimi adevarate chiar nu putea sa plnga, nsa i curgea nasul. ,Fara o vorba, regele Lir trase de drl'Ogii calului, iesind din multime. Batrnul Drinn ramase 'cu bratele ntinse n gol. - Uite ce nseamna sa ai copii, se tngui el. Fiu nerecunoscator, sa-ti parasesti tatal n ceasul acesta de nefericire, dnd un singur cuvnt alvrajitorului tau pe care-l ocrotesti atta ar putea sa fa'ca totul iarasi cum a fost? Dispretuieste-ma daca vrei, dar eu mi-am jucat rolul !Cnd te-am asezat acolo unde esti ,acum - sa nu ndraznesti sa tagaduiesti. Si faptel,e rele si au dreptul lor ! Regele nca ar fi vrut sa plece, nsa Schmendriek i atinse bratul, 'aplecndu-se dtre el. - E adevarat, sa stii, i ,sopti. Daca n-ar fi fost el - daca n-ar fi fost ei toti - povestea s-ar fi desfasurat mai departe nalt fel, si cine ar mai sti daca sfrsitul ar fi fost la fel de fericit ca a,cum ? Tr,ebuie sa fii regele lor si trebuie sa-i crmuiesti cu bunatate, cum ai face..,o daca ai stapni un popor mai bun si mai credincios. Caci ei snt o parte din soarta si menirea ta. Atunci Lk si ridi,ca bratul catre trgovetii din Hagsgate, si ei se nghiontira cu totii sa faca liniste. El grai: '- Trebuie sa merg mai departe cu prietenii mei, sa le tin tovarasie o vreme. Dar am sa-mi las ostenii aici, Sl ei au sa va ,ajute sa ncepeti sa va claditi la loc or,asul. Cnd am sa ma ntorc, peste putina vreme, am sa va ajut si eu. N-am sa ncep sa-mi recladesc castelul pna cnd nu vad orasul Hagsgate naltndu-se i:arasi ca nainte.
204

Ei ,se plnsera eu glas amar, spunnd ca Schmendrick ar fi putut sa fa'ca orasul iarasi"cum a f'Ostntr-o clipa, cu puterea lui magica. nsa magkianulle raspunse : - N-as putea, chiar daca:as vrea. Snt legi care 'conduc arta vrajitorilor, asa ,cum snt legi care stapnesc an'Otimpurile si marea. Puterea magica v-,a facut bogati altadata, cnd toti ceilalti din tara asta erau saraci: dar zilele prosperitatii v'Oastre s-au terminat si trebuie s-a luati iarasi de la nceput. Ceea 'ce a fost pustiu pe vremea lui Haggard va creste iarasi verde si darnic, nsa Hagsgate va fi un oras la fel de sara'c si de urt cum snt inimile celor eare locuiesc aid. Puteti sa va lucrati iarasi pamnturile si sa va ngrijiti la loc livezile si viile, dar ele nU vor mai fi rodnke ca nainte, ni'ciodata - dect daca nvatati sa va bucur,ati de ele, fara pricina, numai de dragul 1'01'. Ii privi fara minie n ochi, d doar cu mila pe trgovetii tacuti. Daca as fi in lo,cul vostru, m-as gndi sa :am copii, spuse; si apoi, catre regele Lir: Ce spune Majestatea Voastra? Sa ramnem aici peste noapte, si sa pornim mai departe n zori ? nsa ;egele se ntoa'rse si ,calari afara din Hagsgate, ct mai repede putu sa-si ndemne calul. Trecu multa vreme pna cnd Molly si magicianul l ajunsera, si nca si mai multa nainte de a se opri sa se odihneasca peste noapte. Multe zile 'caIatorira prin tinuturile stapnite de regele Lir, si n fiecare zi le recunosteau tot mai putin si se bucurau tot mai mult de ce vedeau. Primavara alerga naintea lor, iute ca flacarile, nvestmntnd tot ce fusese golas si deschiznd tot ce ramasese nchis atta vreme, atingnd pamntul asa ,cum licorn:a i atinsese trupul lui Lir. Tot soiul de vietati, de Ia ursi pna la gnganii, ieseau bucurindu-se, trndu-se, tropaind n calea lor, si cerul nalt, care fusese nisipos si arid ca si pamntul, nflorea acum cu pasari ce se roteau n stoluri att de dese ndt ziua ntreaga parea un amurg. Pestii se zbenguiau si sagetau prin torentele nspumate, si florile salbatece se cocotau si coborau pe pantele dealurilor, ca niste captivi eliberati. Tara ntreaga suna de ecoul vietii, nsa bucuria
20:;

tacuta a florilor era cea care-i tinea cel mai mult treji noaptea pe calatori. Oamenii de prin sate i salutau cu nencredere, si cu doar ceva mai putina asprime dect le aratasera atunci cnd Schmendrick cu Molly trecusera ntia data. Numai cei mai batrni dintre ei mai vazusera o primavara pna atunci. si multi se temeau ca verdeata aceasta, care napadea totul, ar fi putut fi o molima sau o invazie. Regele Lir le spunea ca Haggard murise si ca Taurul Stacojiu plecase pentru vecie, i poftea sa-I viziteze atunci cnd avea sa-si fi naltat la loc castelul, si trecea mai departe. _ Au nevoie de vreme sa se simta n largul lor printre flori, spunea. Pe oriunde trecea, lasa vorba ca toti tlharii erau iertati, si Molly nadajduia ca aceasta stire buna avea sa ajunga si pna la capitanul Cully si la vesela lui ceata. Si chiar le ajunse la urechi, si pe data si parasira viata n cadrul verde, cu totii n afara de Cully nsusi si de Jack Jingly. Ei doi se apucara mpreuna de meseria de menesti'eli ratacitori si sa spunea mai trziu ca ajunsesera foarte ndragiti n toate provinciile regatului. ntr-o noapte, cei hei dormeau la granitele cele mai ndepartate ale regatului lui Lir, culcati n iarba verde. Regele avea sa-si ia ramas bun de la ei a doua zi dimineata si sa se rentoarca la Hagsgate. _ Am sa ma simt singur, spuse n intuneric. As vrea mult sa merg cu voi, sa nu fiu rege. _ 0, cu timpul are sa ajunga sa-ti placa, raspunse Schmendrick. Cei mai vrednici tineri de la sate au sa ajunga la castelul si la curtea ta, si ai sa-i nveti sa fie cavaleri si eroi. Sfatuitorii cei mai ntelepti au sa vina sa te povatuiasca, muzicienii si jonglerii si povestitorii cei mai talentati au sa vina sa-ti ceara favorurile. Si are sa fie si o printesa, cu timpul - ori fugind de nespus de raii ei frati si de tatal ei nelegiuit, ori cernd sa li se faca lor dreptate. Poateca ai sa auzi de ea, cum sta nchisa ntr~un turn de cremene si diamant, avnd doar tovaras un paianjen milos... _ Nu vreau sa aud de asa ceva, spuse regele Lix. Ramase tacut att de multa vreme, nct Schmendrick crezu
206

ca adormise, nsa tocmai atunci el vorbi iarasi: As vrea mai vad o data, sa-i spun ce e n inima mea. N-are sa stie niciodata ce am vrut eu cu adevarat sa spun. Mi-ai fagaduit ca am 15-0 vad. Magidanul i raspunse aspru: - Ti-am fagaduit doar ca ai sa vezi urme ale licornelor, si ai si vazut. Regatul tau e binecuvntat mai mult dect ar fi me~'itat vreo tai'a, pentru ca ele au trecut libere pe aici. Ct despre tine, si inima ta, si lucrurile pe care le-ai spus si cele pe care nu le-ai spus, ea are sa si le aminteasca, pe toate, atunci cnd oamenii au sa fie povesti si basme n carti scrise de iepuri. Gndeste-te la asta, si fii linistit. Regele nu mai spuse nimic dupa asta si Schmendrick se cai pentru vorbele sale. Te-a atins de doua ori, spuse, dupa putina vreme. Prima atingere a fost ca sa te readuca la viata, nsa cea de a doua a fost numai pentru tine. Lir nu-i raspunse, si magicianul nu stiu daca l auzise sau nu. Schmendrick visa ca licorna se ivise deodata, oprindu-se alaturi de el la rasaritul lunii. Vntul subtire de noapte se .ridicase si-i resfira coama, si luna stralucea pe lucratura ca un fulg de zapada de pe capul ei micut. Stia ca e vis si era f'ericit ca o vede. "Ce frumoasa esti", i spuse. "Nu ti-am spus-o cu adevarat niciodata." Ar fi vrut sa-i trezeasca pe ceilalti, nsa ochii ei i cintau un ndenm sa n-o faca, la fel de limpede ca si cum ar fi fost doua pasari speriate, si stiu atunci ca daca ar fi facut vreo miscare sa-i cheme pe Molly si pe Lir, s-ar fi desteptat, si ea ava sa piara. Astfel ca spuse doar: "Ei te iubesc mai mult, cred, dar eu fac tot ce stiu si pot eu sa fac." "Din cauza aceasta", spuse 00, si el n-ar fi putut sa spuna ce vrusese sa spuna cu aceste -cuvinte. Ramase ntins, nemiscat, spernd ca avea sa-si aminteasca de conturul urechilor ei cnd avea sa se trezeasca a doua zi dimineata. Ea spuse: "Esti ,acum un vrajitor adevarat si muritor, asa Cun1 ti-ai dorit-o totdeauna. Nu te face asta sa fii fericit ?" "Da", spuse el, rznd linistit. "Eu nu snt ca sarmanul Haggard, sa-mi pierd dorinta inimii cnd mi~ vad mpli15-0
20i

nita. Dar snt va:-ajitori si vrajitori; exista magie alba si magie neagra, si nenumarate nuante de cenusiu ntre ele - si acum vad ca toate snt deopotriva, unul si acelasi luaru. Fie ca ma hotarasc sa fiu ceea ce oamenii spun ca ar fi un vrajitor ntelept si bun - sa-i ajut pe viteji, sa destram farmecele vrajitoarelor, sa-i nfrng pe nobilii rai si pe parintii nentelegatori; sa aduc ploaia, sa-i vindec pe bolnavi si pe apucati, sa dau jos pisidle ;ramase n copaci - fie ca aleg retorte pline de elixiruri si filtre, prafuri si ierburi si alte balsamuri, sau cartile de stiinte vechi, ferecate cu lacate legate n piele, de care mai bine sa nu spunem din ce e, sau ceata posomorta din unele camari si glasurile dulci soptind de acolo - ce nsemnatate are, viata e scurta, si pe cti pot sa-i ajut, la cti pot sa le f,ac vreun rau? Am puterea mea magica n sfrsit, dar lumea e nca prea grea ,ca s-o pot urni din loc, desi prietenul meu Lir ar putea sa ,creada altfel." Si dse iarasi n visul lui, putin trist. Licorna spuse: "Asta e adevarat. Esti barbat, si barbatii nu pot sa faca nimic, sa schimbe prea mult lucrurile." Insa vocea i era dudat de nceata si de mpovarata. Il ntreba : "Si 'ce ai sa alegi ?" Magicianul rse pentru a treia oara. ,,0, magia cea buna, fireste, pentru ca asa ti-ar place tie mai mult. Nu cred 'ca am sa te mai vad vreodata, dar am sa ncea:',c sa fac ce ti-ar place tie daca ai sti vreodata ce fac eu. Si tu - unde ai sa fii tot restul vietii mele ? Credeam ca te-ai ntors n padurea ta de mult." Ea se misca, ndepartndu-se putin de el, si lumina neasteptata a stelelor coborndu-i pe umeri fa,cu deodata ca toate vorbele lui despre puterea magica sa-i ramna n gt ,ca nisipul. Molii si fluturi de noapte ma;runti, si tot soiul de alte gnganii, prea mici ca sa fie ,ceva anume, venira sa danseze noet n jurul cornului ei stralucitor, si aceasta n-o facea pe ea sa para mai nensemnata, ci le facea pe gnganii foarte ntelepte si frumoase, sarbatorind-o astfel pe ea. Pisicuta lui Molly i se freca de picioarele din fata.
208

"Celelalte s-,au dus", spuse licorna. "S-au raspndit n padurile de unde venisera, nicaieri doua deodata, si oamenii n-au sa loemai vada des, si e ca si cum ar mai fi toate n mare nca. Si eu am sa ma ntor,c n padurea mea, dar nu -stiu da'ca am sa traiesc fericita acolo, sau oriunde n alta parte. Am fost muritoa;re, si o parte din mine e muritoare nca. Snt napadita de lacrimi si de foame si de spaima mortii, chiar da'ca nu pot sa plng, si nu doresc nimic, si nu pot sa mor. Acum nu mai snt ca celelalte, caci nici o licorna nu s-a nascut vreodata sa poata sa simta reglretul, nsa eu l simt. Simt dorul." Schmendrick si ascunse fata ca un copil, desi era un mare magician. "Imi pare rau, mi pare att de rau", murmura el peste mna care-i acoperea gura. "Ti-am facut un mare rau, asa 'cum i.,a facut Nikos celeilalte licorne atunci, desi eram deopotriva de dornici sa facem bine, si nu mai pot sa fac lucrurile cum au fost nainte, cum nici el n-a putut atunci. Baba Fortuna si regele Haggard si Taurul Stacojiu, facut eu." toti laolalta nu ti-au facut att rau dt ti-am Insa ea i raspunse cu blndete, spunndu-i: "Cele din neamul meu snt iarasi pe lume. Nici o durere n-are sa mai traiasca n mine atta timp dt are sa ramna bucuria asta - mai putin o suferinta, si chiar si pentru asta ti multumesc. Rami cu bine, bunule magician. Am sa nceI'c sa ma ntor,c acasa." Nu scoase nici un sunet cnd se departa de el, nsa el fu treaz deodata, si piska cu urechea strmba mieuna singurateca. IntoI'cndu-si capul, vazu lumina lunii tremurnd n ochii deschisi ai regelui Lir si ai lui Molly Grue. Toti trei ramasera ntinsi n iarba, treji pna dimineata, dar nici unul din ei nu sco.aseo vorba. In zori, regele Lir se rkica si si nseua calul. Inainte de a se urca n sa, vorbi dtre Schmendrkk si Molly: - Mult m-ar bucura daca ati veni sa ma vedeti ntr-o zi. Il ncred intara ca au sa vina, dar el mai sovaia nca alaturi de ei, rasucind frul printre degete. Am visat-o asta-noapte, spuse. Molly striga:
11

209

- Si eu! - si Schmendrick deschise gura, dar pe urma o inchise la loc. Regele Lir spuse, si glasul ii era ragusi t : - In numele prieteniei noastre, va rog - spuneti-mi si mie ce v-a spus voua. Miinile i se inclestasera pe cite o mina a fiecaruia dintre i, si i erau reci, si strinsaarea lor i durea. Schmendrick i adresa un surs palid. - Sire, atit de rar mi mai aduc aminte de visele mele. Mi se pare ca am vorbit cu solemnitate despre niste lucruri prostesti, asa cum se intmpla - o solemnitate prosteasca, gaunoasa, pieritoare ... Regele i lasa mna lui, si si intoarse spre Molly privirea haituita. - Eu n-am sa spun niciodata, rosti ea, putin speriata, dar rosindu-se la fata ntr-un fel ciudat. Imi aduc aminte, dar l1-am s-o spun nimanui niciodata, chiar de-ar fi sa mor - nici chiar tie, sire. Nu-l privea pe el in timp ce vorbea, ci pe Schmendrick. Regele Lir dadu drumul si miinii ei, si se arunca n sa am de salbatec, nct calul tisni n soarele ce tocmai rasarea, boncaluind ca un cerb. nsa Lir ramase bine infipt n sa si mai privi n jos catre Molly si Schmendrick cu ochii mari, si chipul li era atit de ntunecat si de brazdat de zbircituri si de supt, de pal'ca ar fi fost l'~ge la fel de multi ani ca Haggard nsusi inaintea lui. - Mie nu mi-a spus nimic, sopti. Intelegeti, nu mi-a spus nimic mie, chiar nimic. Pe urma fata i se mai mblnzi, asa cum ,chiar si fava regelui Haggard se facuse putin mai blnda cind privea licornele in mare. In clipa aceea scurta fu iarasi pri~tul cel tnar caruia li placea sa stea cu Molly n bucatarie. Spuse: - M-a privit. In visul meu, ea m-a privit, si n...laspus nici un singur ,cuvint. Pleca de la ei, fara sa-si ia ramas bun, si ei privira in urma lui pina cind colinele l ascunsera ochilor lor : un calaret trist, stind drept n sa, niorcindu-se acasa la el, sa fie rege. Molly spuse in cele din urma : 0, sarmanul de el. Sarmanul Lir.
210

- Nu-i chiar asa de rea soarta lui, vorbi magicianul. Marii eroi au nevoie de suferinte si poveri mari, sau daca nu, maretia lor ramne pe jumatate neobservata. E si asta o parte din basm. Insa glasul i suna putin ncarcat de ndoiala, si si lasa bratul incet pe dupa umerii lui Molly. Nu poate sa insemne sa fi avut soarta rea daca a iubit o licorna, spuse. Sigur, acesta trebuie sa fie cel mai mare noroc din toate, chiar daca si l-a cistigat cel mai greu. Curind nsa, o ndeparta de el ntinzindu-si bratele, si o ntreba: - Acuma, ai sa-mi spui mie ce ti-a spus ea? nsa Molly Grue rse doar, si-si scutura capul pina cnd parul li cazu pe ochi, si deodata fu mai frumoasa dect Doamna Amalthea. Magicianul spuse: Foarte bine. Atunci, am s-o gasesc iarasi pe licorna, si poate ca are sa-mi spuna ea. Si se ntoarse calm sa fluiere caii. Ea nu spuse nimic cita vreme el isi nseuacalul, dar cnd incepuse sa puna saua pe al ei, si aseza mna pe bratul lui. - Crezi - nadajduiesti cu adevarat ca o s-o gasim? E un lucru pe care am uitat sa i-l spun. Schmendrick o privi peste umar. Soarele de dimineata i facea ochii limpezi si voiosi ca unduirea ierbii; nsa din cind n cind, atunci cnd se apleca in umbra calului, se strnea in ei un verde mai adnc _ verdele acelor de pin care are n ele o amaraciune l~ce. Spuse : - Ma tem de asta, cnd ma gindesc ce e bine pentru ea. Ar nsemna ca si ea e acum o ratacitoare, si aceasta e soarta fiintelor omenesti, nu a licornelor. Dar nadajduiesc, sigur ca da, trag nadejde. Pe urma i sulise lui Molly si li lua mna ntr-a lui. Oricum, daca tot trebuie ca noi, tu si cu mine, sa alegem o cale pe 'care sa mergem de acum nainte, din cele multe care duc toate n acelasi loc pna la urma, e mai bine sa luam calea pe care a apucat-o licorna. S-ar putea sa n-o mai vedem niciodata, dar vom sti ntotdeauna pe unde a fost ea. Haide acum. Vino cu mine.
11* 211

Astf'el si ncepura noua lor calatorie, c~e i duse cu timpul prin cele mai multe din locurile blndei, rauta-' cioasei, mbatrnitei lumi, si apoi dincolo de fiecare din ele, .si astfel, n ,cele din urma, spre soarta lor, ciudata si minunata. Insa acestea toate au fost mai departe; si nainte, cnd nu trecusera nici zece minute de cnd iesisera din regatul lui Lir, se ntlnira ,cu o fecioara care se grabea pe jos nspre ei. Rochia ieI"a sfsiata si murdara de nO'1'oi, nsa era limpede ca fusese o rochie de pret, iar desi parul i era despletit si plin de scaieti, bratele zgriate, si fata frumoasa - murdara, nu ai fi putut deloc gres.i cnd ai fi spus despre ea ca e o printesa aflata la ananghie. Schmendrick cobor de pe cal s-o ajute, si fe.., cioara se agata de el 'cu amndoua minile, ca si cum ar fi fost un fruct pe 'care sa-I smulga. - Ajutor! striga, ajutor, an secours! De esti barbat cu inima si milosrdie, atun'ci da-mi ajutoJ.'. Mi--e numele printesa Alison Jocelyn, fiica bunului rege Giles, si iata, el fost-a uds miseleste de fI1atele sau, sngerosul duce Wulf, care luatu-i-a pe cei trei frati buni ai mei, printii Corin, Colin si Calvin n urcioasa captivitate, si aruncatu-i-a n cea mai adnca temnita ca ostateci, ca sa ma poata lua de nevasta gcr:-asanulluifecior, lordul Dudley, dar iaca-ta, ,ca eu am dat inita grea strajerului si le-am nfundat gtlejul cinilorsi. .. Insa Schmendrick magidanul si ridica mna si ea tacu privind n sus spre el, 'cu uimire n oOOii-iviorii. - Frumoasa printesa, spuse el grav, omul ,de care ai tu nevoie a pornit tocmai pe-acolo ..., si arata n spatele lui catre vara pe ,care o parasisera att de curnd. Ia calul meu si ai sa-I ajungi ,chiar cta vreme umbra-ti mai este n spate. Isi facu palmele caus, ca printesa Alison Jocelyn sa-si puna piciorul sa se salte n sa, si ea se urca obosita, si nca nentelegndu-l 'cu totul. Schmendrick se ntoarse spre calul lui, povatuind-o : - E sigur ca-I vei ajunge, caci el calareste ncet. E un om bun si un erou mai mare dect s-ar cere n orice fapta de vitejie. Toate printesele mele, lui i .le trimit. Il cheama Lir.
212

Apoi l lovi pe cal cu palma peste crupa si-l mpinse pe drumul pe care plecase regele Lir, si pe urma rse att de multa vreme, nct nu mai avea puterea sa se salte si el n sa n spatele lui Molly, si o vreme trebui sa mearga pe jos n urma ei. Cnd si recapata n cele din urma respiratia, ncepu sa cinte, si ea si uni glasul cu al lui. Si acesta a fost cintecul pe ,care l-au cntat ei n timp ce se ndepartau calare pe acelasi cal, de locurile acestea, parasind povestirea de pna acum si intrnd n alta poveste :
"Nu snt rege, nu snt nobil, stapn,
Nici nu sint ostean, vezi bine,

Spuse el, snt doar Un biet menestrel, Si-am venit sa ma nsor cu tine. Daca ai fj stapn, mie mi-ai fi stapnul, Si ai fi la fel cmar de-ai f,i hot de drumul mare, Spuse ea, si daca esti menestrel, rtot la fel, Ca'ci pentru mine nki o nsemnatate nu are, Pentru mine o nsemnatate nu ,are, nu are, nu are. Dar ce fad daca se-arata ,ca nu_s menestrel ? Ca te-am mintit din iubire, a spus el. Atunci, te-nvat eu sa Cnti mult melodios, Spuse ea, caci mie mi place dntul frumos."

Din aceeasi
AU APARUT:

literatura

ISAAC ASIMOV - Soarele gol WAYNE C. BOOTH - Retorica romanului MICHAEL CRICHTON - Germenul Andromeda WILLIAM FAULKNER - Absalom! Absalom I BENJAMIN FRANKLIN - Autobiografie SHIRLEY ANN GRAU - Trece condorul NATHANIEL HAWTHORNE - Faunul de marmura ARTHUR HAILEY - Rotile JOSEPHINE JOHNSON - Acum, n noiembrie EZRA POUND - Cantos si alte poeme JOHN STEINBECK - Pasunile raiului EUDORA WELTY - Batalii pierdute WALT WHITMAN - Cintec despre mine THORNTON WILDER - Ziua a optQ

VOR

APAREA:

Antologia poeziei americane, voI. I JOHN BALL - In zaduful noptii TRUMAN CAPOTE - Alte glasuri, alte ncaperi HENRY JAMES - Ce stia Maisie CARSON McCULLERS - Ceasornicul ncremenit MARK TWAIN - Autobiografie TENNESSEE WILLIAMS - Teatru

.et.
.Jric _fiit.

Il