Curriculumul de educație civică – o misiune democratică

Din punct de vedere istoric democrația românească este un fenomen recent, nu există o societate civilă suficient de dezvoltată care să fie capabilă să promoveze valorile și practicile democratice. Rolul școlii este crucial dar rolul cadrelor didactice este esențial pentru o cetățenie democratică activă. În cele ce urmează vom prezenta și analiza aspectele fundamentale legate de predarea educației civice în context democratic. Pentru aceasta trebuie să ne oprim asupra unor elemente legate de curriculumul acestei discipline. Ne vom referi la teoria profesorului Robert Sinclair, referitoare la cele trei dimensiuni sau aspecte ale unui curriculum: dimensiunea explicită, obiectivată în documente, cea implicită care rezultă din cultura și tradiția școlii și cea emergentă, adică modificările aduse curriculumului în urma interacțiunii cu elevii. Prima dimensiune a unui curriculum, cea explicită sau exprimată reprezintă acele obiective, conținuturi, metode, activități de învățare și evaluare conținute în documentele formale. În cazul de față, dimensiunea explicită a curriculum-ului de educație civică este chiar programa. Putem include aici și manualele avizate care pot fi utilizate de cadrele didactice în clasă. Cu toate că lectura și cunoașterea programei este o condiție necesară a unei educații de calitate, nu este însă și o condiție suficientă. Deciziile educative incluse în programă sunt predeterminate , centralizate și luate la o mare distanță față de elevul real. De aceea rolul lor este doar orientativ și normativ ( să permită o oarecare standardizare a cunoștințelor și abilităților pe care școala trebuie să le formeze ). Lăsându-ne exclusiv pe seama programei pierdem celelalte dimensiuni esențiale ale curriculum-ului de educație civică. Din acest motiv trebuie să privim programa de educație civică în contextul mai larg al semnificației și filosofiei educației civice. Programa școlară nu trebuie să îngrădească activitatea cadrului didactic, ci trebuie să fie un instrument util de orientare în procesul de formare a viitorilor cetățeni. Pentru a înțelege și aplica cele prezentate de programă trebuie să privim și spre celelalte dimensiuni curriculare ale educației civice. O altă dimensiune a unui curriculum este cea implicită. Dimensiunea implicită constă în totalitatea mesajelor neintenționate receptate de elevi din mediul fizic, social și intelectual al școlii. Aceasta se referă la ceea ce în literatura de specialitate se denumește curriculum informal sau curriculum ascuns, conținând mesajele neexprimate, neplanificate dar pe care școala le transmite prin tradițiile și cultura ei organizațională. Conceperea școlii și a
1

degeaba predăm valori civice și democratice . prin întrebări puse cu delicatețe la momentul potrivit. va transmite implicit mesajul că educația civică este mai puțin importantă decât matematica sau limba română. Dar astfel se pot explica probleme comportamentale și atitudinile negative ale unor elevi. ajustările și adăugirile făcute de cadrul didactic curriculumului explicit și implicit pentru a le armoniza cu individualitatea și personalitatea fiecărui elev în parte. Spre exemplu. Astfel. Un cetățean implicat în rezolvarea problemelor comunității sale și sincer preocupat de viața politică de zi cu zi este un câștig mai mare din 2 . A treia dimensiune a curriculumului este cea emergentă. dacă un cadru didactic ”sare” peste lecția de educație civică într-o săptămână argumentând că a rămas în urmă cu materia la matematică sau limba română. dacă întreaga cultură organizațională din școală este tributară unor modele non-democratice de comportament și unor metode de predare centrate pe profesor. Putem constata astfel dacă mediul educațional este favorabil sau nefavorabil educației civice și putem să intervenim pentru dezvoltarea unui mediu favorabil. adică cea care iese la suprafață. Acest lucru se poate face prin discuții particulare cu elevii și cu familia. Educația civică este o disciplină pentru toți elevii. din datele preluate din evaluare și din observarea comportamentului elevilor. reprezentând alterarea pe parcurs a programei. Reflecția și intervenția asupra curriculumului este necesară atunci când apar clivaje între elevul individual și curriculum. Modificările în curriculumul predat se pot face experimental-intuitiv incluzând pe această cale toți elevii în procesul de învățare.clasei ca pe o micro-comunitate democratică are un efect favorabil asupra educației civice a elevului. Educația civică nu este o disciplină pentru elite iar succesul ei nu se măsoară în numărul de elevi participanți la olimpiade și concursuri. Informațiile care ne stau la dispoziție în acest sens pot fi obținute prin inventarierea percepțiilor elevilor. Trebuie să intervenim imediat dacă observăm că unii elevi sunt apatici și nu participă la activități. există întotdeauna diferențe între proiect și realitate. putem să le dăm roluri diferite sau să alternăm activitatea. Putem spune că această dimensiune reprezintă ceea ce învață elevii din curriculumulul nostru. Tot de dimensiunea implicită a curriculumului ține și învățarea neintenționată ( curriculum nul ) rezultând din ceea ce este omis sau inclus din materiile și conținuturile predate. Putem acționa asupra dimensiunii implicite a curriculumului numai colectând și analizând percepțiile elevilor. drepturi ale omului. Succesul ei se măsoară în gradul de participare civică (și calitatea acesteia) a viitorilor cetățeni și implicit gradul de autenticitate a democrației din care facem parte. Oricare ar fi programa sau manualele pe care le folosim și oricât de minuțioasă ar fi planificarea calendaristică și a unităților de învățare. Reflectând asupra celor spuse mai sus constatăm că din dimensiunea implicită a curriculumului rezultă acțiuni și comportamente ale elevilor care foarte rar se verbalizează sau se explicitează.

Dewey privește școlile ca niște instrumente ale libertății sau ale represiunii. conținuturilor și activităților pentru predarea în clasă. În cazul societății democratice finalitățile și valorile societății sunt asimilate cu cele ale democrației. nu le putem promova prin activitatea noastră didactică și oricât de bine planificată și organizată ar fi aceasta demersul nostru rămâne unul lipsit de coerență și de sens. alegere care reflectă o anumită concepție filosofică. care în cazul educației civice trebuie să coincidă cu valori ale sistemului democratic. Filosofia și valorile promovate de curriculum conțin principiile fundamentale care ne călăuzesc și ne orientează acțiunile educaționale. împreună cu colegul său Kilpatrick sunt printre primii care privesc educația din punct de vedere social și din punctul de vedere al elevului. Adesea filosofia și implicit valorile promovate sunt ascunse și nu transpar la o primă lectură a programei. Obiectivele cadru exprimă anumite valori. După cum afirmă expertul în curriculum John Goodlad. lipsa sau conștientizarea filosofiei și valorilor care stau în spatele unei programe ne conduc la indecizia în ceea ce privește alegerea metodelor. Într-o societate democratică școala face parte din prima categorie. Pentru ca acest lucru să se realizeze trebuie să privim școala ca o formă a vieții sociale. filosofia este punctul de plecare al deciziilor curriculare și baza oricărei decizii ulterioare. Ea reprezintă un criteriu hotărâtor pentru determinarea obiectivelor cadru.punct de vedere civic decât un fost olimpic la educașie civică preocupat exclusiv de interesele proprii și care duce o viață retrasă lipsită de participare și angajament civic. prin care se promovează anumite valori. Cu alte cuvinte. Ideea lui Dewey are consecințe importante asupra modului în care concepem curriculumul școlar și în special asupra modului de predare a educației civice. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile sau materiile de studiu devenind evident în cazul educației civice sau a educației pentru o cetățenie democratică. Unul dintre fundamentele oricărui curriculum este filisofia care stă la baza acestuia . ca un proces al vieții și nu ca o pregătire pentru viața socială care începe mai târziu. Întotdeauna finalitățile educației trebuie să fie în concordanță cu cele ale societății. dacă nu înțelegem valorile și filosofia care stă în spatele educației civice în general ( și a programei specifice în particular). Mijloacele includ procesele și metodele propuse sau alese. Școala trebuie să simplifice viața socială existentă care este de multe ori prea 3 . Filosoful și educatorul american John Dewey. principii sociale și atitudini. Din acest motiv. Cu toate acestea filosofia influențează implicit sau explicit toate deciziile noastre curriculare (de aplicare a programei). a mijloacelor și a finalităților curriculumului.

4 . Al doilea plan al educației civice se referă la formarea abilităților și capacităților civice cognitive. Regăsim o preocupare constantă a tuturor statelor UE. în care atât elevii cât și cadrele didactice sunt membri activi. activitățile de învățare trebuie să continuie activitățile cu care copilul este obișnuit din familie și să continue interesele sale naturale. În programa de educație civică găsim particularizări pentru nivelul claselor a III-a și a IV-a ale acestor cunoștințe. Pentru ca elevul să nu fie pus la educație civică încă o dată față în față cu o nouă materie de studiu. De aceea trebuie să acordăm o atenție deosebită proceselor și activităților prin care elevii își formează abilități și capacități civice cognitive. O Educație pentru democrație eficientă se derulează pe patru planuri fundamentale. Primul plan este cel al cunoștințelor civice. Pentru ca școala să poată promova spiritul social al democrației și să dezvolte elevilor caractere democratice. După cum afirmă expertul american John Patrick . Acestea sunt deosebit de importante datorită caracterului aplicativ al educației civice. Cunoștințele civice ca atare nu garantează că acestea se folosesc în viața civică de zi cu zi.complexă pentru a fi înțeleasă de copii) și să ofere elevilor experiențe reale de viață. Dezvoltarea unor comportamente relaționale privind constituirea grupurilor sociale depinde exclusiv de folosirea unor metode interactive adecvate și de utilizarea unor activități care depășesc cadrul formal al școlii și presupun ieșirea în comunitate ( de exemplu metoda proiectului). Acceptând această teză. Analizând programa de clasa a III-a constatăm că realizarea obiectivului cadru 3. obținem niște consecințe importante referitoare la metodele de predare care se pot utiliza pentru promovarea acestui spirit democratic: este vorba de metode interactive în care elevii învață colaborând în mod democratic iar cadrul didactic renunță la rolul de autoritate absolută în favoarea celui de partener și facilitator al învățării. Acest fenomen este generat de creșterea numărului de state democratice și generarea unor preocupări comune de răspândire și dezvoltare a democrațiilor autentice. aceasta trebuie să fie organizată în viziunea lui Dewey ca o comunitate bazată pe cooperare. a USA și a celorlalte democrații pentru educația democratică. Un set minimal de cunoștințe civice este indispensabil oricărei persoane care participă eficient la viața civică. Putem concepe astfel școala ca pe o micro-comunitate democratică în care prin orele de educație civică se stimulează participarea la experiențe ale vieții democratice. ”predarea” democrației în zilele noastre are o dimensiune globală. internațională și comparativă.

Un al treilea plan al procesului de educație civică se referă la formarea abilităților și capacităților participative prin care viitorii cetățeni vor putea să influențeze decizii din sfera politicilor publice și să responsabilizeze autoritățile publice. se face referire la următoarele categorii majore de dispoziții civice democratice: 1. fatalismul. Succesul unei democrații depinde de gradul de răspândire și de intensitatea acestor dispoziții în rândul populației unei țări. apatia și izolarea. privilegiile și drepturile oferite de acest sistem de guvernare ei trebuie să-și asume o serie de responsabilități implicându-se pentru promovarea binelui comun și participând constructiv la viața civică și politică a comunității. Calități personale care promovează participarea eficientă în viața civică: a) demn de încredere b) optimist c) asertivitate d) compasiune e) disponibilitatea de a avea inițiative f) simț de identitate civică care transcede alte identități Aceste trăsături personale se opun altor trăsături care frânează cooperarea civică: egocentrismul. Dispoziț ii civice relevante unei societăț i democratice O dispoziție este capacitatea de a gândi și acționa în anumite feluri.Pentru ca cetățenii unei democrații să se poată bucura de avantajele. Un ultim plan al procesului de formare pentru o cetățenie democratică se referă la dispozițiile și atitudinile civice necesare pentru menținerea și progresul democrației constituționale reprezentative. Atitudini față de propria persoană care promovează implicarea activă a individului în viața civică democratică: • simțul eficienței personale • încrederea în sine și asertivitatea • autodisciplina și independența 5 . Cel mai adesea. 2.

lipsa de încredere în forțele proprii și în abilitatea personală de a produce schimbări pozitive împreună cu supraestimarea propriilor capacități. Atitudini față de alte persoane care promovează acțiunea civică democratică: • respectul față de drepturile celorlalți • toleranța față de grupuri sau persoane diferit • empatie – capacitatea de a se ”pune” în pielea altcuiva • solidaritate cu alți cetățeni • disponibilitate de cooperare • disponibilitate de a face compromisuri 4. Asemenea experiențe pot rezulta din activități de învățare care se bazează pe utilizarea jocului. a contactului direct cu persoanele din comunitate. 1992 John Holt ” Învățarea adevărată” din volumul ”Cum eșuează copiii”. 3. conceperea activităților de învățare. sentimentul de ineficiență. Cercetările recente din domeniul științelor neuronale ne arată că angajarea emoțională a elevilor în procesul învățării îmbunătățește și crește durabilitatea cunoștințelor și abilităților formate. Bibliografie Dewey. ingeniozitatea și entuziasmul fiecărui cadru didactic. John. 1982 6 . Alegerea metodelor. trecând dincolo de interesele personale imediate: • preocuparea față de binele public • așteptări rezonabile față de autoritățile publice • disponibilitatea de a se informa cu privire la chestiunile publice curente • neîncrederea în putere • încrederea în democrație • credința că fiecare om poate contribui cu ceva la viața publică etc. este recomandată asocierea procesului de învățare cu experiențe care implică afectivitatea elevului mic.Pe de altă parte. București. Perseus Books. New York. Atitudini față de activitatea instituțiilor publice care influențează în mod pozitiv viața publică și binele public. selectarea conținuturilor ține de creativitatea. EDP. vizionare de filme etc. blochează sau frânează participarea persoanei la viața civică. În ceea ce privește formarea atitudinilor și dispozițiilor civice. Fundamente pentru o știință a educației.

XIX. Sept. The project method. no. 4.Bîrzea. Cultură civică. vol. 1918 7 . București: Editura Trei. Teachers college record ( New York). 1999 Kilpatrick. William Heard. Cezar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful