Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete

Page 1 of 4
Imprima povestea!

Balaurul cel cu sapte capete

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata ntr-o tara un balaur mare, nevoie de cap. El avea sapte capete, traia ntr-o groapa, si se hranea numai cu oameni. Cnd iesea el la mncare, toata lumea fugea, se nchidea n case si sta ascunsa pna ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care l tr agea ata la moarte. Toti oamenii locului se tnguiau de rautatea si de frica balaurului. Rug aciuni si c te n luna si n soare se facusera, ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesat ios balaur, dara n desert. Fel de fel de fermecatori fusera adusi, nsa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. n cele din urm a, daca vazu mparatul ca toate sunt n desert, hot ar ca sa dea pe fiica lui de sotie si jumatate mparatia sa acelui voinic, care va sc apa tara de aceasta urgie, si dete n stire la toata lumea hotarrea sa. Iara dupa ce se duse vestea n tara, mai multi voinici se vorbira sa mearga mpreuna la pnda si s a mntuiasc a tara de un asa balaur nfricosat. Ei se nteleser a ntre dnsii ca sa faca un foc la marginea cetat ii, care era mai apropiata de locul unde traia balaurul, si n care cetate era si scaunul mparatiei, si acolo sa stea sa privegheze pe rnd cte unul, unul, pe cnd ceilal ti sa se odihneasca; si ca nu cumva cela ce ar fi de pnda sa doarma si sa vie balaurul sa-i mannce d-a gata, facur a leg atura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omort, drept pedeapsa daca va dormi cnd ar trebui sa fie destept. Cu acesti voinici se ntov arasi si un om verde, pui de romn, stii colea, care auzise de fagaduinta mparatului si venise sa-si ncerce si el norocul. Pornira, deci, cu totii, si alesera un loc aproape de groapa si se pusera la pnda. Pndira o zi, pndira doua, pndira mai multe zile, si nu se ntmpla nimic. Iara cnd fu ntr-una din zile, cam dupa asfintitul soarelui, pe cnd era de rnd viteazul nostru sa pndeasca, iesi balaurul din groapa si se ndrepta catre voinicii cari dormeau pe lnga foc. Viteazului care priveghea, i se facuse inima c t un purice, dara, mbarbatnduse, se repezi, si unde se arunca, mare, asupra balaurului cu sabia goal a n mna, si se lupta cu dnsul, pna i veni bine si hrst! i taie un cap, hrst! si-i mai taie unul, si asa cte unul, cte unul pna i taie sase capete. Balaurul se zvrcolea de durere si plesnea din coad a, de te lua fiori de spaima, viteazul nostru nsa se lupta de moarte si obosise, iara tovarasii sai dormeau dusi. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta, si puse toate puterile, se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. Atunci un snge negru las a din ea, fiara spurcata, si curse, si curse, pna ce stinse si foc si tot. Acum ce sa faca viteazul nostru, ca sa nu gaseasc a focul stins, cnd s-or destepta tovarasii lui, caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. S-apuca mai nti si scoase limbile din capetele balaurului, le baga n

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete

Page 2 of 4

sn si iute, cum putu, se sui ntr-un copaci nalt, si se uita n toate partile, ca de va vedea undeva vro zare de lumina, sa se duc a si s a ceara nitel foc, ca sa atte si el pe al lor ce se stinsese. Cata ntr-o parte si ntr-alta si nu vazu nic airi lumina. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari ntr-o dep artare nespus a o schinteie ce abia licarea. Atunci se dete jos si o porni ntr-acolo. Se duse, se duse, pna ce dete de o padure, n care ntlni pe Murgila, si pe care l opri pe loc, ca sa mai ntrzie noaptea. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte, si trebui sa o lege si pe dnsa ca sa nu dea peste Murgila. Ce sa faca, cum sa dreag a ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci n spinare, care, zicea el, l taiase de la radacina; o nvata el sa se puie cu spatele sa mpinga, pe cnd el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu minile, ca sa-i pice n spinare si sa-l ia sa se duc a la treaba lui. Miazanoapte, de mila si de rugaciunea ce-i facu, se puse cu spatele la copaciul care i l arata viteazul si, pe cnd mpingea, el o lega de copaci cobza, si porni nainte, ca n-avea vreme de pierdut. Nu facu multa cale si ntlni pe Zorila, dara lui Zorila nu prea i da mesii a sta mult de vorba, caci, zicea el, se duce dupa Miazanoapte, pe care o luase n goana. Facu ce facu si-l puse si pe dnsul la buna rnduiala, ca si pe ceilalti doi, dar cu mai mare bataie de cap. Apoi pleca nainte si se duse pna ce ajunse la o pestera mare, n care zarise focul. Aci dete peste alte nevoi. n pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cte un ochi n frunte. Ceru foc de la dnsii, dar ei, n loc de foc, pusera mna pe dnsul si-l legara. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu ap a si se gateau sa-l fiarba ca sa-l mannce. Dara tocmai cnd era sa-l arunce n caldare, un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea, toti iesira, si lasara pe un batrn de ai lor ca sa faca asta treaba. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul, i puse gn d rau. Unchiasul l dezleg a ca sa-l bage n cazan, dara voinicul ndata puse mna pe un taciune si-l azvrli drept n ochiul batr nului, l orbi, si apoi f ara sa-i dea ragaz a zice nici crc! i puse o piedica s i-i facu vnt n cazan. Lua focul dupa care venise, o apuca la s anatoasa, si scapa cu fata curata. Ajungnd la Zorila, i dete drumul. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pna ce ajunse la Miazanoapte, o dezleg a si pe dnsa, si apoi se duse si la Murgila pe care l trimise sa-si vaza de treaba. Cnd ajunse la tovarasii sai, ei tot mai dormeau. Nu ncepuse, vezi, nca a se arata albul zilei, att de lunga fu noaptea, fiindca voinicul i oprise cursul, si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care i trebuia. N-apuca sa atte focul bine si tovarasii sai, desteptndu-se, ziser a: - Dara lunga noapte fu asta, mai vere. - Lunga da, vericule, raspunse viteazul. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. Ei se sculara, apoi ncepura a se-ntinde si a casca, dara se cutremurara cnd vazur a namila de lighioana lnga dnsii si un lac de snge ct pe colo. Zgira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc, iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce pat ise, de teama sa nu intre ura ntre dnsii, si se ntoarsera cu to tii n oras. Cnd ajunsera n cetate, toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului, da lauda sfntului ca trecuse noaptea aia lunga, mai ajunsera o data iar a la ziua si ridica pn n naltul cerului pe mntuitorul lor.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete

Page 3 of 4

Viteazul nostru, care vazuse si el lipsa capetelor, nu se framnta deloc cu firea, fiindca se stia curat la inim a, si porni catre curtea mparateasc a, ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi, c aci el ntelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. Pasamite, bucatarul mparatului, un tigan negru si buzat, se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala, bala, pe la flacaii ce stau la pnda. Si daca dete peste dnsii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare, el se arunca cu satrul de la bucatarie si-i taie capetele. Apoi merse la mparatul cu capetele si i le arata, falinduse ca el a facut izbnda. Iara mparatul daca vazu ca se nfatiseaza bucatarul curtii cu izbnda, facu o masa mare, ca sa-l logodeasca cu fie-sa, si pusese n gnd sa fac a o nunta, unde sa cheme pe toti mparatii. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de snge, ca sa fie crezut. Cnd ajunse viteazul nostru la palat, mparatul cu voie bun a sedea la masa, iara cioropina sta n capul mesei pe sapte perne. Cum ajunse la mparat, i zise voinicul: - Prea naltate mparate, am auzit ca oarecine s -ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. Nu e adevarat, maria-ta, eu sunt acela care l-am omort. - Minti, mojicule, striga tiganul ngmfat, si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. mparatul, care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie, zise: - Cu ce poti dovedi zisele tale, voinicule? - Zisele mele, raspunse viteazul, se pot dovedi prea bine, porunciti numai ca mai nti sa se caute daca capetele balaurului, care stau colea la iveala, au si limbile lor. - Sa caute, sa caute, zise bahnita. El nsa o cam bagase pe mnica, dara se prefacea ca nu-i pasa. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba, iara mesenii nmarmurira, caci nu stiau ce va sa zic a asta. Tiganul, care o sfeclise de tot, si care se caia de ce n-a cautat capetele n gura, mai nainte de a le aduce la mparatul, striga: - Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. mparatul nsa zise: - Tu, voinicule, va sa zica ne dai sa ntelegem ca acela a omort pe balaur care va arata limbile. - Fugi d-acolo, mparate, zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara, nu vezi ca calicul asta este un desuchiat, care a venit aici sa ne am ageasca? - Cine amageste, raspunse voinicul linistit, sa-si ia pedeapsa. El ncepu apoi a scoate limbile din sn si a le arata la toata adunarea, si de cte ori arata o limba de attea ori cadea si cte o perna de sub tigan, pna ce, n cele din urma, cazu si el de pe scaun, att de tare se speriase dihania. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cte a patit, si cum a facut de a tinut noaptea att de mult timp. Nu-i trebui mparatului sa se gndeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate, si cum era de suparat pe tigan, pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata, porunci si numaidec t se aduse doi cai ne nvatati si doi saci de nuci, leg a pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. Ei o luara la fuga prin sm rcuri, si unde cadea nuca, c adea si buc atica, pna ce s-a prapadit si tigan si tot. n urma pregatindu-se lucrurile, dupa cteva zile facu nunta mare, si lu a romnasul nostru pe fata mparatului de sotie, si tinu veselie mare si nemaipomenita

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete

Page 4 of 4

mai multe saptamni, puindu-l si n scaunul mparat iei, iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu c a a scapat-o de slutenia pamntului, de harapina spurcata. Eram si eu p-acolo si dedeam ajutor la nunta, unde c aram apa cu ciurul, iara la sfrsitul nuntei adusera un cos de prune uscate s a arunce n ale guri cascate. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php

7/12/2003