Catehetica Activitatea omiletica a Parintelui antiohian pana la alegerea Sa intru episcop.

. Despre incomprehensibilitatea lui Dumnezeu Omilii rostite: >67 omilii la Geneza, in 388 sau putin dupa; >6 omilii asupra Anei a patra a fost pierduta; >3 omilii asupra lui David si Saul >omiliile asupra Psalmilor >90 omilii la Matei; >88 omilii la Ioan -ca structura, toate aceste omilii au ca punct de plecare un text scripturistic. -metoda antiohiana constituie prima parte a omiliei, preponderent doctrinara, ce infatiseaza adevaruri ale credintei crestine; -2 ani de pastoratie in Antiohia (386-398); G.Bardy despre scrierile Sf. Ioan: Ne-am nela dac l considerm pe Ioan un teolog n sensul strict al cuvntului. El triete ntr-o epoc i ntr-o societate postconflictual controverselor contre arienilor i anterioar luptelor contra nestorienilor i eutihienilor. Dar, temperamentul su e suficient pentru a demonstra indiferena pe care o manifesta pentru speculaie; el este un om al aciunii, predicato i moralist. El nva ideea de a tri cum se cuvine, mai mult dect a gndi bine, avnd certitudinea c acetia vor tri bine c vor gndi bine....Interesul de a studia teologia lui Ioan se gsete n alt parte, acest interes vine tocmai din faptul c teologia lui este teologia lumii ntregi, este teologia Bisericii din Antiohia n care a fost crescut i cea pe care o nva discipolilor si, cea a cretinilor simpli care caut s triasc cum se cuvine fr s caute explicaii tainelor insoluionabile. -I.Coman: Sf. Ioan Gura de Aur nu a fost un speculativ, cat un om practic, un educator si un reformator al societatii vremii sale; doctrina sa ortodoxa nu e de o originalitate prea mare; -12 carti din ciclul Contra anomaeos de incomprehensibile si cele 8 carti din ciclul Contra iudeos sunt cicluri de omilii tinute in Antiohia in primul sau an de activitate pastorala. Intrebare: Faptul ca Sf. Ioan nu a insistat pe speculatia teologica este motivat doar de temperamentul sau de om de actiune, sau este consecinta unei conceptii despre predica si in ultima analiza despre trairea crestina? Raspuns: Contra anomeilor raspunde: incomprehensibilitatea esentei divine pentru orice spirit creat este in fond tema esentiala, un demers speculativ nedublat de o conceptie adecvata privind aceasta incomprehensibilitate este de neconceput. >tratate dogmatico-polemice: Contra anomeilor si Contra iudeilor >problema este veche isi are originea in chiar originea crestinismului; Eduard Norden: o vede prezenta in filozofia greaca anterioara crestinismului; H.A.Wolfson: ii vede originea in gandirea lui Filon din Alexandria, expresie a experierii metafizice si religioase a transcendentei radicale a lui Dumnezeu in Sf. Scriptura.

>Filon: Binele suprem este de a nelege c Dumnezeu, datorit esenei Lui este inexplicabil omului; Cel care va dori s vad pe Suveranul suprem va fi orbit de strlucirea razelor sale, nainte de a-L vedea. >ea reapare la sf. sec. al IV-lea sub forma ereziei lui Eunomiu; recunoscand ca omul nu poate cunoaste esenta lui Dumnezeu prin propriile puteri, acesta impinge conceptia sa pana la un radical agnosticism. >in fata acestei erezii, Parintii Bisericii sec. al IV-lea pun accent pe incomprehensibilitatea esentei divine, precizand ca, chiar dupa inteligenta iluminata prin har, ea ramane tainica, ascunsa: Sf. Vasile cel Mare, in cartea sa Contra Eunomiu, Sf. Grigore de Nyssa, intr-o lucrare cu acelasi titlu si Sf. Chiril al Ierusalimului. >Hrisostom se adreseaza poporului crestin prin omilii dogmatico-polemice; el insista mai putin pe argumentatia savanta in avantajul atitudinii concrete; >tratatul Sf. Vasile este redactat intr-o forma melodica, desfiintand erorile punct cu punct si demascand sofismele cuprinse in scrierea lui Eunomiu; >Sf. Grigorie exprima propriile intuitii filosofice, incalzite de trairea sa adevarata in Hristos. >omiliile Sf. Ioan se constituie intr-un dosar anti-eunomian, tema cunoasterii lui Dumnezeu ramane subiacenta in restul omiliilor, dar este magistral tratata in prima ca un corolar natural, a doua este o lunga exortatie despre credinta, in fata neputintei omului de a cunoaste nu numai esenta lui Dumnezeu, dar chiar si toate manifestarile puterii Sale; a treia omilie o completeaza pe prima, in ce priveste tema cunoasterii: esenta lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta de om, ea fiind, in fapt, inaccesibila chiar si ingerilor; >Sf. Ioan abordeaza in ultimile doua omilii discutia teologica propriu-zisa, in a patra, egalitatea Fiului, dovedita prin cunoasterea pe care El o poseda de la Tatal; in a cincea, egalitatea persoanelor Sfintei Treimi. >se serveste de un mare numar de expresii negative care fac ca textele acestor omilii, impreuna cu scrierile Sfantului grigorie de Nyssa si ale lui Dionisie Pseudo-Areopagitul sa se constituie intr-un repertoriu bogat pentru studiul vocabularului teologiei apofatice; >aceste expresii sunt imprumutate din NT mai ales de la Sf. Ap. Pavel: invizibil, inexprimabil, de nepovestit, insondabil, imposibil de descoperit, inaccesibil; >altele sunt preluate de la Filon: de neconceput, imposibil de circumscris, imposibil de ilustrat, imposibil de contemplat, incomprehensibil de inteles. >la Sf. Grigorie de Nyssa se afla mai mult de 40 de expresii care ilustreaza incomprehensibilitatea lui Dumnezeu; Sf. Ioan este mai sobru. >expresii ce vin din filosofie: fara schimbare, fara inceput, necorporal, incoruptibil, inefabil. >acest limbaj apofatic, tezaur al teologiei, se regaseste in Liturghia orientala; >Sf. Ioan: incomprehensibilitatea esentei divine este radicala si priveste orice faptura: esenta lui Dumnezeu este incomprehensibila pentru orice creatura, chiar pentru sufletul iluminat de har. Ex. din Sf. Scr.: in Psalmi 138,6; Isaia 53,8; in Geneza 18,27; >esenta divina si inaccesibilitatea ingerilor: Ezechiel, Isaia; >Sf. Ioan rezuma aici intreaga invatatura ortodoxa privind vederea tainica a lui Dumnezeu: Ce spui tu? Judecile Lui sunt de neptruns, cile Sale sunt imposibil de descoperit, pacea Sa depete toat inteligena, darurile Sale sunt inexprimabile, ceea ce

Dumnezeu a pregtit pentru cei ce-L iubesc depete orice limit, inteligena Lui este fr msur, i totul n El este de neneles i numai El ar fi de neles? >Sf. Ioan: este necesar ca creatura sa se multumeasca cu masura cunoasterii care ne este permisa noua. >Sf. Ioan conchide ca daca Dumnezeu este incomprehensibil, adevarata stiinta este de a recunoaste ceea ce ignoram in timp; pretentia de a-L cunoaste este o adevarata ignoranta. Intrebare: Oare ignoranta despre care se vorbeste nu este agnosticismul? Raspuns: Sf. Ioan: o impietate este aceea de a pretinde o cunoastere completa a esentei divine, privilegiu doar al Fiului; >omiliile contra anomeilor, fac legatura intre cognoscibilitatea lui Dumnezeu si liturghie, intr-o maniera simpla, dar deloc simplista; >Sf. Ioan explica poporului ca nu exista mantuire in afara de Biserica si ca in Biserica Sfintele Taine constituie climatul insusi al liturghiei; Liturghia este momentul Sfintelor Taine; ea este o ora plina de o frica sacra. >Sf. Ioan insista asupra faptului ca liturghia este imprejurarea exceptionala favorabila rugaciunii, un timp de har, plin de frica sacra. >omiliile privind incomprehensibilitatea lui Dumnezeu reprezinta un document remarcabil pentru liturghia din Antiohia secolului al IV-lea, iar din punct de vedere dogmatic, ele fundamenteaza Taina biruintei lui Hristos si proslavirea Lui ca fiind calea spre intelegerea cea duhovniceasca, care este forma ortodoxa si romaneasca ce inlocuieste pe aceea foarte pretentioasa de comprehensibilitatea lui Dumnezeu. >Sf. Ioan a infaptuit trecerea de la limbajul pretentios al teologilor oteliti in razboiul cu ereziile primelor veacuri, la limbajul liturgic, pentru crestinul de rand, acolo unde factorul obstesc intareste pe cel personal, iar cel personal nu este posibil fara cel obstesc. >limbajul liturgic nu este doar o retorica evlavioasa; in el este exprimata esenta insasi a destinatiei Bisericii si a slujirii ei divine, lucrarea in care se implineste esenta celor ce se lucreaza binele dumnezeiesc care ni se descopera si ni se daruieste. >liturghia ortodoxa este atribuita, dupa traditie, Sf. Ioan sau Sf. Vasile cel Mare; Liturghia este Dumnezeiasca in care binele dumnezeiesc cu sensul sau din evanghelia schimbarii la Fata se descopera si se daruieste intr-o frumusete supralumeasca, cereasca si cosmica; ea nu poate fi a Sf. Ioan si nici dupa Sf. Ioan. >a Sf. Ioan = ar incadra nepermis partea omului; >dupa Sf. Ioan = ar face din Sf. Ioan un Apostol primitor direct de har si dar; Traditia o atribuie Sf. Ioan ca unul care s-a facut vas ales in alcatuirea sa dumnezeiasca. >un prim aspect reliefat de aceste omilii, priveste concedierile; dupa citirea textului zilei si dupa predica, inainte de liturghia euharistica propriu-zisa, diferite grupuri de participanti sunt concediati, scosi afara fara menajamente prin porunca repetata IESITI! >aceste grupuri sunt explicit numite in Constitutiile Apostolice: asistenti pagani, catehumeni, posedati, candidati la botez si penitenti.

>asupra acestora, afara de pagani, se fac rugaciuni inainte de a fi concediati; Sf. Ioan face referiri precise la rugaciunea pentru cei posedati, care precede concedierea lor: In acest moment diaconul cheama pe cei posedati si le porunceste sa-si plece capetele, pentru ca ei sa se roage macar prin atitudinea capului lor; >in Constitutiile Apostolice se dau indicatii complete si se explica aceste cuvinte: Dupa concedierea catehumenilor, diaconul spune: Rugati-va voi cei ce sunteti posedati de spirite malefice. Sa ne rugam toti pentru ei cu ardoare, pentru ca Dumnezeu Cel de oameni iubitor sa slobozeasca pe servii Sai acestia din tirania celui strain... Inclinati-va, voi cei posedati, pentru a fi binecuvantati. > si Episcopul ii binecuvanteaza zicand: Tie, celui care supune taria... >Elemente prezente in textul Sf. Ioan: * inclinarea capetelor celor posedati; * rugaciunea colectiva a credinciosilor pentru acestia; * binecuvantarea Episcopului; >in Omilia a IV-a, Sf. Ioan felicita pe cei prezenti, care au ramas in timpul rugaciunii pentru cei posedati si da inca noi indicii; el precizeaza ce se intelege prin posedati, demonizati; El compara demonizatii adusi in fata altarului unde va aparea Hristos cu prizonierii adusi in fata judecatorului; acestia nu vin pentru pedeapsa; >in Liturghie: Doamne miluieste alaturi de AMIN este raspunsul obisnuit al obstii la rugaciunile preotului sau diaconului facute pentru si in numele ei conslujirea lui Schmemann. >dupa concedierea succesiva a candidatilor la botez si a penitentilor, credinciosii sunt adusi la un loc, de catre diacon care le porunceste sa ingenuncheze pentru a face rugaciunile de inceput ale Liturghiei credinciosilor. >se intra apoi in liturghia credinciosilor; Diaconul cere si porunceste: Pace tuturor; >invitatia Sa stam bine, sa stam cu frica comentatorii spun ca e o invitatie de a ne ridica fiziceste, de a sta in picioare; >Sf. Ioan inlocuieste cuvantul FOVOS de la Sf. Ap. Pavel cu friki, fiorul sacru, acea frica a lui Dumnezeu. >elementul liturgic la care omiliile fac aluzie adesea este Trisaghion; >omiliile acestea in intregul lor, sunt patrunse de taina care este climatul teologiei insasi; Sf. Ioan o precizeaza intr-un pasaj important: Liturghia este momentul Sfintelor Taine... este o ora plina de frica sfanta, un eveniment extraordinar. >importanta cuvantului cheros in Evanghelie unde desemneaza evenimente esentiale ale vietii lui Hristos si in special Jertfa de pe Cruce, este capitala; Sf. Euharistie este un cheros, liturghia intreaga. >pt. Sf. Ioan continutul acestui termen este legat de trei elemente principale: * in primul rand ceea ce face din liturghie un moment exceptional de rugaciune este adunarea liturgica, comunitatea; nu individul se roaga, ci Biserica in care el este persoana; * al doilea element de taina al liturghiei este prezenta ingerilor >alaturi de aceste doua elemente, ceea ce determina cheros moment privilegiat care este liturghia, este jertfa lui Hristos, lucrarea sacerdotala in sine; >un ultim aspect al doctrinei Sf. Ioan este urmatorul: eficacitatea suverana a jertfei din dragoste, irevocabila, care se repeta in fiecare liturghie; in liturghie se ridica iarasi acea multumire curata a umanitatii indumnezeite;

>Pr. Schmemann: De fiecare data cand se inalta multumirea, inseamna ca mantuirea lumii este implinita Totul s-a implinit, totul s-a daruit. Omul sta din nou acolo unde l-a pus pe el Dumnezeu. >Crestinismul este darul dublei descoperiri: descoperirea de catre Tatal a Fiului si invers; >in liturghie se savarseste infierea noastra si aceasta comprehensibilitate in dragoste liturgica este doctrina pe care Sf. Ioan a lasat-o mostenire Bisericii si prin care Sf. Liturghie ii poarta cu ea numele.