Metabolismul intern al glucidelor.

Glucoza,fructoza si galactoza,absorbite la nivelul tubului digestive, ajung pe calea venei porte la ficat. La acest nivel,galactoza, in totalitate,si cea mai mare a fructozei sunt transformate printr-o serie de reactii in glucoza, forma de utilizare preferentiala a hexazelor sursa de energie. GLICOGENOZA, procesul de formare a glicogenului-polimer al glucozei cu molecula foarte mare-,m are loc la nivelul diferitelor celule din organizm,dar cu precadere in ficat si muschi.Glicogenul forma de depozitare a glucozei ,care poate fi mobilizata cu usurinta,la nevoie,printr-o serie de reactii de depolimerizare,proces ce poarta denumirea de glicogenoza si este activat de catre adrenalina si glucagon. GLICOLIZA reprezinta desfacerea moleculei de glucoza pentru a forma doua molecule de acid piruvic. .Procesul se desfasuara in zece trepte de reactii chimice succesive,fiecare treapta fiind catalizata de catre o enzima proteica specifica.Cele doua molecule de acid purivic ce rezulta dintr-o molecula de glucoza pot fi transformate,in prezenta oxigenului,in doua molecule de acetil coenzima A,care vor intra in ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs), desfasurat in matricea mitocondriala. Rezultatul net per molecula de glucoza la sfdarsitul ciclului acizilor tricarboxilici este obtinere a doua molecule de ATP, la fel ca si in cazul glicolizei.Cu toata complexitatea glicolizei si aciclului Krebs, in timpul acestor procese se3 sintetizeaza foarte mici de ATP.Cea mai mare parte a cantitati de ATP furnizata de o molecula de glucoza (apoximativ 95%) se va sintetiza in timpul fosfosilari oxidative, desfasurat in mitocndrii si care presupune oxidarea hidrogenului produs in timpul glicolizei si al

ciclului Krebs.Acest proces extrem de complex si este posibil datorita prezentei la nivelul mitocondrilor a unor structuri specializate care, prin reacti controlate enzimatic,furnizeaza energie ce se va inmagazina sub formas de ATP.In timpul fosfosilari oxidative se obtin 34 de molecule de ATP. Astfel, eficienta transferului de nergie prin catabolismul unui mol de glucoza este de 66%,restul transformandu-se in caldura. Treuie subliniat rolul pe care il are ADP-ul inb controlul glicolizei si al oxidarii glucozei, deoarece el este necesar in diferite etape pentru a fi convertit la ATP.In concluzie, absenta lui duce la stopare degradari moleculei de glucoza.Asadar, odata ce tot ADP-ul din celela a fost trransformat in ATP, intregul proces glicolitic si oxidativ se opreste. Eliberarea de energie in absenta oxigenului- glicoliza anaeroba.Uneori, oxigenul devine fie indisponibil, fie insuficient, si atunci, in aceste conditii, o cantitate mica de energie poate fi eliberata de catre celule prin glicoliza, pentru ca reactiile de obtinere a acidului purivic nu necesita oxigen. Acest proces, desi are un randament extrem de mic(3%), este salvator pentru viata celulei pentru cele cateva minute in care oxigenul poate fi indisponibil.In aceste conditii, cantitati mari de acid purivic sunt transformate in acid lactic,care difuzeaza in afara celuleor, permitand obtinere in continuare de acids purivic prin glicoliza.Cand oxigenul devine din nou disponibilacidul lactic se transforma din nou in acid purivic,care,eventual,vafi oxidat,pentru a asigura o cantitate suplimentala de energie.Trebuie amintit ca eliberarerea din glucoza mai poate fi facuta si pe cale alternativa proceselor discutate pana acum, si anume pe calea numita a pentozo-fosfatilor

GLUCONEOGENEZA.Atunci cand glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoza ori a utilizari ei excesive,are loc transformarea acizilor grasi(proveniti din scindarea lipidelor) sau a aminoacizilor(proveniti din catabolizarea proteinelor) in glucoza(gluconeogeneza)In situatia in care cantitatea de glucoza este crescuta peste posibilitatea celulei de a o utiliza, are loc transformarea glucozei in trigliceride si depunerea acestora sub forma de lipide de rezerva in tesutul adipos.Acest fapt explica de ce scaderea consumului energetic(sedentarismul), ori aportul excesiv de glucide atrag cresterea cantitatii de tesut adipos(ingrasare). MECANISMUL DE REGLARE A GLICEMIEI. Valorile glucozei i sange,glicemia,varieaza relativ putin, mentionandu-se in limite relativ copnstante(70-100mg la 100 mg de sange),dotorita unor complexe mecanisme de reglare care pastreaza echilibrul intre procesele de glicogenoza,glicogenogeneza,glicoza si gluconeogeneza Insulina, hormon secretat de pancreasul endocrin, scade glicemia,prin facilitarea patrunderii si utilizarii ei celulare.O serie de hormoni au insa o actiune opusa insulinei.De exemplu, Glucagonul, un alt hormonsecretat de pancreasul endocrin, stimuleaza glicogenoliza si gluconeogeneza, ceea ce explica actiunea lui hiperglicemianta; adrenalina isi exercita actiune hiperglicemianta prin stimularea glicogenolizei, iar hormonii glucocorticoizi(cortizolul) stimuleaza gluconeogeneza.Rolul glucidelor in organizm este multiplu.Rolul energetic este primordial.Ca urmare a degradarii complete a unui gram de glucoza,in cursul procedeului de glicoliza si oxidare ia nastere un total de 4,1 kcal.Avantajul utilizarii glucidelor ca sursa energetica consta in faptul ca ele sunt rapid degradate,fara obtinerea unor produsi reziduali, pana la CO2 si H2O.Glicogenul, depozitat in special in ficat si

in muschi, constituieo rezerva energetica(aproximativ 3 000 Kcal) mobilizata prioritar in condiitii de solicitare de relativ scurta durata (efort fizic moderat, expunerea organizmului la frig). Rolul plastic.Anumite structuri glucidiceinstra in alcatuirea unor tesuturi ori a membrelor celulare. Rolul functional.Pentozele(riboza si dezoxiriboza) intra in alcatuirea acizilor nucleici sau a unor enzime.