Sunteți pe pagina 1din 235

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas Achelis Lia Lucia Epure {erban Foar]@ Constantin M@r@scu Flaviu C@lin Rus Marcel Tolcea Dona Tudor Ton Veen

Editura MIRTON Timi}oara, 2004

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Coperta: Grafic@ }i foto:

Andrada Nec}a, Vali C@r@ba} Lucian Paulescu

Traducerea cursurilor lectorilor str@ini }i a anexelor: Rozalia Popa, Alexandru B@}tian Tehnoredactare: Redactor de carte: Eliza Lupea Adriana Cristea

ISBN :

Toate drepturile sunt rezervate. Reproducerea sau transmiterea, chiar fragmentar@ (except$nd-o pe cea a unor scurte citate menite exemplific@rii, ^nso]ite de precizarea sursei), indiferent de form@ sau mijloc, sunt permise numai cu acordul scris al autorilor.

C T. Achelis, L.L. Epure, {. Foar]@, C. M@r@scu, C. Rus, M. Tolcea, D. Tudor, T.Veen -

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

CUV#NT %NAINTE
Interac]iunile ^n care intr@m zilnic cu semenii no}tri s-ar transforma imediat ^n ciocniri dac@ nu ar exista comunicare. Dac@ nu ar fi acele norme pe care le ^nv@]@m continuu, de c$nd ne na}tem }i p$n@ p@r@sim via]a aceasta, ar fi greu de imaginat lumea. Asta dac@ ar mai fi o lume... Comunic, deci exist ar putea fi, prin urmare, truismul pe care omenirea secolul XXI ar trebui s@ }i-l }opteasc@ seara, ^nainte de culcare; sau mai bine diminea]a, c$nd deschide ochii. E, ^ns@, suficient s@ comunici? S-a demonstrat faptul c@ majoritatea fiin]elor de acela}i fel comunic@ ^ntre ele. {i furnicile, }i pe}tii, }i m@garii, }i berzele. Or, noi ne }tim superiori celorlalte vie]uitoare }i datorit@ faptului c@ am dezvoltat o serie de coduri ale comunic@rii. Iar ^ntre noi, oamenii, diferen]a se face (}i) prin modul ^n care cunoa}tem aceste coduri, dar mai ales cum reu}im s@ le punem la treab@, cum le facem s@ lucreze ^n favoarea noastr@. Dar }tim, oare, s@ comunic@m? %n]elegem cum se cuvine semnele care ni se fac? Descifr@m corect simbolurile pe care le vedem la fiecare pas? Percepem p$n@ la ultima ei consecin]@ informa]ia ce zburd@ ^n jurul nostru? Suntem in sau off? Am putea da r@spunsuri pertinente la aceste ^ntreb@ri doar dac@ ne-am putea evalua singuri capacit@]ile de comunicatori. Or, de regul@, adev@ratele r@spunsurile le primim de la cei din jurul nostru, f@r@ s@ ^i ^ntreb@m. Dar ca aceste r@spunsuri s@ fie pozitive, trebuie, ^ntr-adev@r, s@ fim eficien]i ^n rela]iile interumane. Cum? %nv@]$nd de la cei care sunt profesioni}ti ^n domeniu. Iar c@r]ile pe care ei le public@ sunt mijloacele cele mai rapide de a ne ^nsu}i micile/marile secrete ale comunic@rii. Cartea pe care o ]ine]i ^n m$ini este un astfel de mijloc. Scopul: perfec]ionarea ^n comunicare. Autorii volumului sunt speciali}ti ^n rela]ii publice }i ^n mass-media. Sunt oameni pentru care comunicarea este o meserie. Thomas Achelis }i Ton Veen dou@ nume europene cu greutate ^n domeniu abordeaz@ comunicarea cu cet@]eanul }i pragmatismul comunic@rii, respectiv, rela]iile publice, care ^ncep acas@. Paralimbajul }i vorbirea sunt elementele 4

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

analizate, din perspectiv@ psihologic@, de jurnalista Lia Lucia Epure, care, apoi, propune o incursiune ^n codul de conduit@ profesional@ al purt@torului de cuv$nt. Despre retorica publicitar@ scrie {erban Foar]@, ale c@rui accente cad pe etica }i poetica reclamei. Fiindc@ tr@im ^ntr-o epoc@ dominat@ de televiziune, din cuprinsul c@r]ii nu putea s@ lipseasc@ un capitol destinat rolului acesteia ^n crearea imaginii organiza]iilor, capitol semnat chiar de un om de televiziune: Constantin M@r@scu. Rela]iile publice implic@ mai multe forme de comunicare, asupra c@rora popose}te C@lin Rus. Ziaristul Marcel Tolcea demonstreaz@ importan]a interviului pentru construirea imaginii unei institu]ii, iar Dona Tudor sondeaz@ conceptul de imagine, ca produs informa]ional. Am panoramat cuprinsul pentru a ar@ta c$t de extins@ este aria pe care autorii o genereaz@ prin textele lor, texte care, trebuie spus, sunt scrise cu har pedagogic, fiindc@ to]i autorii volumului sunt cadre didactice universitare. Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e apare sub sigla Uniunii Europene, ca rezultat al unui proiect derulat de Centrul de Comunicare Focus Vest din Timi}oara. Or, o astfel de carte este unul dintre semnalele bune pe care ^l d@m ^n exterior: ne preg@tim, pentru integrarea european@, }i la capitolul comunicare. Capitol ce va r@m$ne deschis at$t timp c$t noi vom r@m$ne oameni. Robert {ERBAN

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cuprins
Thomas Achelis - S@ comunic@m cu cet@]eanul................................ pag. 9 Thomas Achelis - Aspecte practice ale comunic@rii......................... pag. 19 Lia Lucia Epure - Aspecte ale metacomunic@rii }i vorbirii ^n psihologia comunic@rii ...................................................................... pag. 25 Lia Lucia Epure - Codul de conduit@ profesional@ al purt@torului de cuv$nt al unei organiza]ii ................................. pag. 45 {erban Foar]@ - Retoric@ publicitar@: etic@ }i poetica reclamei..................................................................................... pag. 73 Constantin M@r@scu - Rolul televiziunii ^n crearea imaginii organiza]iilor ........................................................ pag. 83 Flaviu C@lin Rus - Formele de comunicare ^n rela]ii publice......... pag. 95 Marcel Tolcea - Interviul }i imaginea institu]iei...................................... pag.107 Dona Tudor - Considera]ii asupra conceptului de imagine ca produs informa]ional cu elemente posibile de substituire a realit@]ii comunica]ionale ^n realitatea social@.............................. pag.119 Ton Veen - Comunicarea intern@: Rela]iile publice ^ncep acas@.................................................................................................... pag.137 6

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e


Centrul de Comunicare Focus Vest - amplu proiect adresat persoanelor din jude]ul Timi} care doresc s@-}i dezvolte abilit@]ile de comunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@ sau doresc s@ lucreze ^n acest domeniu - a derulat programe de cursuri de traineri.

Au ]inut cursuri:

Nicolae Bibu, Cornel Bogdan, Lia Lucia Epure, Ildiko Foar]@, {erban Foar]@, Constantin M@r@scu, Flaviu C@lin Rus, Robert {erban, Marcel Tolcea, Dona Tudor, Valeriu [one}, Ton Veen

Thomas Achelis,

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS

S@ comunic@m cu cet@]eanul
Clientul e st@p$nul nostru. Oare e la fel }i cet@]eanul ?
O administra]ie cordial@ }i apropiat@ cet@]eanului contribuie decisiv la un bun climat ^n ora} }i ^n comunitate. Iar acesta ^mbun@t@]e}te hot@r$tor bucuria de a munci a func]ionarilor publici - }i astfel, }i motiva]ia muncii. Experien]a, ^n special cea din Germania, a dovedit c$t de important@ poate fi }i ce finalitate de succes are ^mbun@t@]irea rela]iilor }i a tipurilor de rela]ii dintre administra]ia public@ }i cet@]eni. {i ^n Rom$nia are loc dezvoltarea administra]iilor or@}ene}ti }i comunale, a poli]iei }i a altor institu]ii publice }i transformarea lor in institu]ii de servicii din ce ^n ce mai moderne }i mai eficiente ^n cadrul c@rora cet@]enii se afl@ ^n centrul ac]iunii. Func]ionarii publici, angaja]ii ora}elor }i comunelor aduc prin munca lor o contribu]ie important@ la func]ionarea administra]iei publice precum }i la rela]ia acesteia cu cet@]eanul. Rela]iile dintre func]ionarii administrativi }i cet@]eni sunt marcate ^n principal de comunicare. Aceasta se poate realiza ^n scris prin peti]ii greoaie, adesea caricaturizate, adresate autorit@]ii, dar, bine^n]eles, }i telefonic sau direct, pe cale oral@. La baza textului de fa]@ stau par]ial lucr@rile prietenului meu, psihologul Gerhard Anwander, care }i-a adunat consemn@rile ^n volumul Administra]ie cordial@, apropiat@ cet@]eanului (Editura Boorberg). Acesta dore}te s@ ofere o privire de ansamblu despre cum poate fi ^mbun@t@]it@ ^n mod eficace comunicarea cunosc$nd elementele psihologice ^n leg@tur@ cu modific@rile organizatorice ^n cadrul proceselor - }i pe aceast@ cale, ^n final, cum pot fi eliminate stresul }i alte maladii care rezult@ ^n urma comunic@rii adesea marcate de tensiuni }i de presiunea timpului. Cine cunoa}te comandamentele timpului, cine percepe ^n mod serios critica adresat@ permanent administra]iei publice }i o ^n]elege ca o provocare }i o nou@ }ans@ spre reg$ndirea }i transformarea real@ nu se va putea ascunde de principiul din simplu cet@]ean, ^n clientul (}i, deci, ^n mod automat, st@p$nul) administra]iei 9

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

%n orice caz, cet@]enii unei comune sau ai statului sunt ^n acela}i timp aleg@tori }i beneficiari ai serviciilor administra]iei, deci sunt clien]ii administra]iei. Dac@ ^n trecut erau mai degrab@ peti]ionari sau solicitan]i, ba chiar, mai mult, destinatari ai unor ordine, ast@zi ei se consider@ mai mult dec$t clien]i parteneri cu drepturi egale ai administra]iei. Din acest motiv administra]ia public@ }i func]ionarii s@i trebuie s@ se considere ca institu]ie modern@, ca un drept, ce se dovede}te zilnic concret, ce chiar trebuie experimentat. Acest lucru poate fi cuprins cel mai simplu ^ntr-o singur@ propozi]ie ce trebuie s@ devin@ deviz@ ^n activitatea fiec@rui lucr@tor al administra]iei Noi, ^n calitate de func]ionari publici, ^i trat@m pe concet@]enii no}tri a}a precum ne-am dori s@ fim noi trata]i dac@ am fi ^n locul lor. Comunicarea ro}u - verde Agresiunea din ambele p@r]i ^}i las@ adesea amprenta pe comunicarea dintre func]ionarul public }i cet@]ean. S@ ne ^nchipuim doar o singur@ dat@ discu]ia clasic@ dintre un poli]ist }i un conduc@tor auto care este oprit pentru dep@}irea vitezei legale. Ce se ^nt$mpl@ c$nd poli]istul, cu o min@ sup@rat@, se adreseaz@ acestuia din urm@ ^n urm@torul mod: Ce v-a apucat s@ circula]i aici cu o asemenea vitez@ ?, not$nd cu degetul ^n stratul de praf de pe marginea drumului viteza m@surat@ de radar ? Nu am observat semnul de circula]ie ... . Nu am circulat cu vitez@ prea mare, se pare c@ aparatul dvs. radar nu func]ioneaz@ ... }i alte replici asem@n@toare. De cele mai multe ori conduc@torul auto va fi intimidat de atitudinea rigid@, chiar agresiv@, a ap@r@torului legii. Nu mai poate fi vorba de un dialog ra]ional dintre dou@ persoane cu drepturi egale. Ce se ^nt$mpl@ ^ntr-un alt exemplu, c$nd func]ionarul autorit@]ii cu atribu]ii de a emite aprobarea de construc]ie, respinge cererea pentru extinderi la construc]ia unei case, indic$nd prevederea legal@ ? Acesta se va putea deseori a}tepta din partea cet@]eanului/ solicitantului/ la injurii precum: Asta e chiar o nesim]ire! Voi, func]ionarii, tr@i]i, de fapt, din banii mei. Am s@ m@ pl$ng la }eful vostru ! }.a.m.d. Dup@ asemenea repro}uri, mai poate oare avea loc o comunicare ra]ional@ ? Indiferent ce se ^nt$mpl@ ^n continuare, de}i e greu de ^nchipuit o continuare a discu]iei, va rezulta un dialog nesatisf@c@tor, care va avea influen]@ asupra ambilor interlocutori, chiar }i dup@ ^ncheierea sa. Modelul ro}u-verde ^mparte comunicarea ^n bine }i r@u, ^n verde }i ro}u. Verde reprezint@ comunicarea destins@, pozitiv@, iar ro}u, dimpotriv@, comunicarea negativ@, nepl@cut@, ^nc@rcat@ de stres. Pentru a nu ^n]elege gre}it, verde nu are nici o leg@tur@ cu sl@biciunea sau chiar cu servilismul. Verde este mai mult un mod de comunicare ^n cadrul c@reia partenerul de discu]ie este apreciat }i ^l poate relaxa mai ales atunci c$nd este iritat }i enervat. Cine este ^n stare s@ 10

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

emit@ ]intit mesaje verzi, are la ^ndem$n@ elementele de baz@ ale unui dialog eficace. Acesta poate discuta }i cu cet@]enii agresivi }i poate st@p$ni modul de desf@}urare al discu]iei. Comunicarea verde creeaz@ o baz@ eficient@ de discu]ie. Modelul ro}u-verde este unul simplu, ce poate fi aplicat cu u}urin]@ ^n practic@; aceasta ^nseamn@ c@ el poate fi utilizat chiar }i ^n cazul unei situa]ii conversa]ionale dificile. Modelul ilustreaz@ faptul c@ ^n comunicarea uman@ se formeaz@ un anumit tip de cerc vicios. O anumit@ parte din ceea eu emit, din mesaje, sentimente etc., indiferent dac@ sunt pozitive sau negative, se ^ntorc din nou la mine. Dac@ emit ro}u, o anumit@ parte din mesajele mele negative, sub o form@ sau alta, se ^ntorc la mine. {i asta deoarece atunci c$nd ^ncep s@ comunic ro}u interlocutorul meu se vede constr$ns s@-mi r@spund@ la fel de agresiv. %n continuare eu voi r@spunde poate pe un ton }i mai aspru - iar cel@lalt nu poate altfel dec$t ...; }i a}a mai departe. Astfel, din model rezult@ c@ nu conteaz@ cine a condus discu]ia pe banda ro}ie, cine a ini]iat acest tip de comunicare. De cele mai multe ori nici nu poate fi stabilit acest lucru, ^ntruc$t totdeauna cel@lalt a fost cel care a ^nceput. Comunicatorii experimenta]i depun toate eforturile s@ evite comunicarea ro}ie. Tocmai ^n administra]ia public@, unde, dup@ cum am mai afirmat, discu]iile decurg ^n mod tensionat, se recomand@ comunicarea cu cet@]eanul pe unda verde. Din acest motiv, scopul unor rela]ii corecte cu cet@]eanul este acela de a-]i clarifica ce poate contribui la aducerea }i men]inerea discu]iei pe linia verde. Aici, ^ns@, este ^n primul r$nd important de a se clarifica cum e}ti ^n general receptat ^n calitate de func]ionar public de c@tre cet@]ean }i cum se desf@}oar@ ^n mod normal discu]iile cu acesta. Astfel se poate ajunge rapid la concluzia c@ ^n cadrul unei percep]ii generale sunt predominante aspectele negative. Un num@r important de cet@]eni ^l percep cu ochi critic pe func]ionarul public ^n calitate de reprezentant al autorit@]ii publice/ stat, jude], comun@. %n acest sens se pot admite mai multe motive: - Supra^nc@rcarea cu sarcini de serviciu - Dvs. nu }ti]i c$t de important@ este problema, deoarece - Discu]ia este adesea un eveniment singular. Deseori nu se prime}te o revenire, neexist$nd }ansa de corectare. - Chiar dac@ se comunic@ permanent ro}u }i astfel impresia l@sat@ cet@]eanului este proast@, acest fapt nu influen]eaz@ nici locul de munc@, nici cariera sau recunoa}terea din partea }efului sau a colegilor. - Func]ionarul sufer@ din cauza reac]iilor agresive, pe care le prime}te prin reac]ie invers@, f@c$ndu-l vinovat ^n acest sens numai pe cet@]ean. %n cadrul acestor constat@ri trebuie, de asemenea, precizat faptul c@ este mult mai pu]in important cum este emis un mesaj, ci cum este acesta receptat de 11

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

interlocutor. {i asta pentru c@ dac@ tot ceea ce a fost comunicat ^n mod pozitiv ar fi receptat la fel de pozitiv, asta ne-ar face s@ ne ^ntreb@m dac@ nu cumva noi, deja, suntem ^n paradis, dar ^nc@ nu aflaser@m asta. Din aceasta cauz@ comunicatorii experimenta]i se g$ndesc ^n primul r$nd la - cine este interlocutorul, de unde provine acesta, care este nivelul s@u social }i intelectual, ce v$rst@ are }.a.m.d. Pe aceste elemente trebuie construit tipul de discu]ie. Numai astfel poate fi ^n stare func]ionarul public s@ emit@ mesaje pozitive, verzi, }i s@ evite pe c$t posibil mesajele negative Comunicarea interuman@ nu este simpl@ ^ntruc$t nu ^ntotdeauna se poate }ti cine este receptorul mesajului sau la ce urechi ajunge acesta. Av$nd ^n vedere c@ ^n acest sens confuziile pot ap@rea foarte u}or, fiecare, de-a lungul vie]ii, trebuie s@ tind@ spre o comunicare pozitiv@. Asta pare a fi obositor, dar merit@ str@duin]a: cu c$t comunicarea interioar@ este mai bun@, cu at$t }i influen]a asupra interlocutorului este mai reu}it@. Ca efect final este de fapt asem@n@tor cu operarea pe calculator. Acesta m@ ascult@ numai dac@ ^i respect cu stricte]e regulile. Semnifica]ia limbajului corporal (body language) C$nd oamenii se ^nt$lnesc sau intr@ ^n contact prin telefon, limbajul corporal joac@ adesea un rol decisiv: o singur@ privire, o frunte ^ncruntat@, o mi}care necugetat@ a m$inii - toate acestea pot avea influen]@ asupra discu]iei. Limbajul corpului cuprinde toate mesajele }i semnalele existente pe l$ng@ limba vorbit@ (deci a celor consemnate ^n scris). Acesta cuprinde ]inuta, aspectul exterior }i charisma, mimica, gestica, timbrul vocii }i articularea, mirosul corpului (sau al parfumului), ^mbr@c@mintea }i ^ntre]inerea corpului etc. %ntrebarea dac@ dou@ persoane se consider@ reciproc ca fiind un individ simpatic se decide de cele mai multe ori la nivelul limbajului corporal. %ntruc$t limbajul corporal este dirijat de sentimente }i mai pu]in de ra]iune, comunicarea fiind mai spontan@, mai pu]in controlat@, acesta este deseori considerat de exper]i ca fiind izvorul adev@rului. Pe de alt@ parte, gesturile corporale sunt ascultate (percepute) rareori ^n mod con}tient. Aici totul depinde de a emite semnale clare. Fire}te, multe semnale ale limbajului corporal pot fi ambigue. Acesta depinde pe de o parte de faptul c@, de exemplu, un clipit din ochi poate fi interpretat pozitiv sau negativ ro}u sau verde. Pe de alt@ parte, anumite gesturi au o alt@ semnifica]ie ^n diversele straturi sociale sau ^n spa]ii culturale diferite. Astfel, cineva poate s@-}i ^ncrunte fruntea dac@ ceva nu ^i este pe plac sau dac@ nu are ^ncredere ^n cele auzite. Dar el poate de asemenea exprima c@ g$nde}te profund la cele spuse pentru a g@si o solu]ie, acesta urm$nd a fi ^n]eles ca un semnal verde. De asemenea, interlocutorul poate avea dureri de cap }i cu toate acestea se str@duie}te s@ m@ asculte; }i acesta poate fi interpretat ca un semnal verde. 12

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dup@ p@rerea psihologilor, limbajul corporal ^}i are r@d@cinile ^n personalitatea omului. Din acest motiv se consider@ c@ nu e chiar foarte simplu ca ^n mod superficial s@-i aduci schimb@ri. Un exemplu: dac@ ^ntr-o anumit@ situa]ie ^mi este fric@, de exemplu s@ vorbesc ^n fa]a unei mul]imi de oameni, frica p@trunde ^n interiorul meu. Mii de fibre musculare ^ncep s@ lucreze, ^ntr-un mod total necunoscut mie, ^n a}a fel precum natura a prev@zut pentru o stare de fric@. Dac@ a} vrea s@ modific starea de fric@ ^n mod superficial, ar trebui s@ fiu un foarte bun actor pentru a-mi putea ^n}ela auditoriul cu privire la starea mea. {i ^n caz c@ miar reu}i, contrar a}tept@rilor, acest lucru s-ar petrece numai pentru un foarte scurt timp. %n momentul ^n care m-a} concentra din nou asupra textului expunerii, automatismele s-ar activa }i starea de fric@ ar ap@rea din nou. Aceasta este particularitatea semnalelor din limbajul corpului: cele proprii nu pot fi modificate ^n mod con}tient, iar ale altora, ^n timpul unei convorbiri, nu pot fi observate ^n mod con}tient pe o durat@ lung@ }i nici interpretate ^n permanen]@ corect. Din aceasta cauz@ trebuie s@ ne preocupe ^n mod serios st@p$nirea acestor st@ri de fric@ sau altor st@ri proaste, atunci c$nd ele sunt prezente ^n anumite situa]ii, pentru ca limbajul corpului sau alte limbaje s@ se manifeste, mai mult sau mai pu]in automat, corecte, corespunz@toare. Dac@ cineva nu se simte bine, cel mai bine este ca interlocutorului s@ i se explice acest lucru pentru a se putea elimina din fa}@ orice fel de ne^n]elegere. Capcana st@rii de spirit (dispozi]iei de moment) Realitatea dovede}te, mai ales ^n cazul func]ionarilor publici, c@ ace}tia cad ^n capcana proastei dispozi]ii. Te-a enervat discu]ia anterioar@, o indica]ie a }efului sau, pur }i simplu, faptul c@ un alt serviciu nu ]i-a pus ^nc@ la dispozi]ie documentele solicitate. Ar fi bine ca ^nainte de ^nceperea urm@toarei convorbiri s@-]i spui: Urm@torul interlocutor nu are nici o vin@ c@ m-am enervat cu cel dinaintea lui reac]ia corect@ dup@ o faz@ ro}ie. Majoritatea reac]ioneaz@ ^ns@ ^n acest stil: %mi pare de pe acum r@u de urm@torul interlocutor ce va intra aici. Acestuia ^i voi ar@ta eu !. Aceasta este o anumit@ form@ de reac]ie negativ@, dar se pune ^ntrebarea dac@ va fi aceasta o discu]ie reu}it@ ? {i va fi oare func]ionarul fericit, dac@ cet@]eanul ^n final va depune pl$ngere ^mpotriva lui ? C@ci ce se poate prevedea c@ vei ob]ine astfel ? Bine^n]eles, o comunicare ro}ie. {i asta chiar ^n situa]ia ^n care oricum e}ti ^ntr-o dispozi]ie proast@, c$nd ai avea nevoie urgent@ de ceva verde. {i iat@ amenin]area infernalului cerc vicios. De aceea psihologii }i exper]ii ^n comunicare recomand@, chiar dac@, poate, sun@ paradoxal, urm@toarele: Chiar }i atunci c$nd e}ti ^n dispozi]ie proast@, trebuie s@ ^ncerci s@ ac]ionezi ^n mod relaxat }i pl@cut, deci verde. 13

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cine este ^n dispozi]ie proast@, trebuie s-o con}tientizeze. Acesta trebuie s@-}i clarifice ^nainte de toate, la ce duce dac@ te la}i atras ^n capcana dispozi]iei de moment. Din acest motiv trebuie s@-]i induci mecanisme de avertizare }i s@ te instruie}ti ^n acest sens: - fii foarte atent ca nu cumva s@ emi]i brusc semnale ro}ii - f@-]i timp }i g$nde}te-te foarte bine, cum ^]i formulezi r@spunsurile pentru ca ele s@ fie ^n]elese corect - ascult@ azi cu deosebit@ aten]ie pentru o evita orice fel de ne^n]elegeri, confuzii, din partea interlocutorului /partenerului de discu]ie - fii foarte atent la ritualurile verzi, de exemplu la ^nceputul discu]iei, astfel ca macazul s@ nu se mute pe ro}u, ci pe verde - dac@ toate acestea nu sunt de nici un folos }i observ c@ ^n ciuda tuturor eforturilor, f@r@ nici un motiv clar, discu]ia ia o turnur@ ro}ie, urmeaz@ s@ m@ deta}ez, m@ voi scuza preventiv }i ^i voi explica celuilalt c@ emisia de unde ro}ii nu ^i este adresat@ lui. %ntr-o atare situa]ie este recomandabil s@ te adresezi unor colegi cu care te ^n]elegi mai bine. Ace}tia te pot feri, de la caz la caz, s@ cazi ^n capcana ro}ie. Al]ii pot vedea mult mai clar ceea ce tu nu po]i s@ observi despre propria persoan@. C$nd situa]ia ce poate atrage dup@ sine urm@ri fatale a fost identificat@, se recomand@ contracararea cu ritualurile verzi - care sunt deosebit de importante ^n special la ^nceputul unei discu]ii. Astfel macazurile sunt comutate pe direc]ia verde. Urm@toarele opera]iuni de rutin@ s-au dovedit a fi ^ncununate de succes }i sunt utile independent de buna sau proasta dispozi]ie: - C$nd cet@]eanul intr@ ^n birou, ^ntrerupe]i activitatea ^n care era]i prins. Ar fi nepoliticos }i apreciat ca desconsiderare, dac@ a]i continua s@ lucra]i. - Adresa]i-v@ cu o formul@ de salut corespunz@toare ^nso]it@ de o mimic@ amical@, ^ntorc$ndu-v@ c@tre vizitatorul dvs. Deci nu pronun]a]i sec Buna ziua, ci adresa]i-v@ cu Cu ce v@ pot fi de folos ?. - C@uta]i pe c$t posibil s@ intra]i ^n contact vizual cu acesta, dar nici nu-l fixa]i permanent cu privirea. - C$teva propozi]ii generale (small talk) sunt foarte potrivite pentru a crea o atmosfer@ pozitiv@ a ^nceputului de discu]ie. Aici pute]i s@ aminti]i de starea de enervare prin care a]i trecut pentru a-i clarifica vizitatorului c@ expresia iritat@ de pe fa]a dvs. nu se refer@ la el. - Adresa]i-v@ vizitatorului cu numele acestuia, faptul c@ v-a]i ostenit s@-I re]ine]i numele induc$ndu-i pre]uirea din partea dvs. Asemenea deprinderi (elemente de rutin@) verzi pot fi aplicate oriunde, chiar }i la ghi}eu, chiar }i dac@ dureaz@ doar c$teva secunde. 14

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Continuarea discu]iei verzi Dac@ contactul ini]ial s-a realizat ^n mod pozitiv, se recomand@ o serie de moduri verificate de comportament, care nu cost@ nimic, dar care ^mbun@t@]esc climatul discu]iei }i astfel sunt favorabile ambelor p@r]i. C$teva exemple: - S@ repe]i dorin]a cet@]eanului }i s-o confirmi - }i pe c$t posibil, s-o ^ndepline}ti rapid. - Dac@ sunt posibile ^nt$rzieri, s@-i explici cet@]eanului, nu s@ ^l la}i s@ a}tepte pur }i simplu. - Dac@ dorin]a cet@]eanului nu poate fi ^ndeplinit@, exprim@-]i p@rerea de r@u, prezint@-i totodat@, motivele, f@r@ a afi}a, ^ns@, un aer superior. - %n caz de dificult@]i, caut@ ^mpreun@ cu acesta solu]ionarea problemei f@r@ a aluneca pe panta conflictual@ a contraargumentelor. - Mul]ume}te la preluarea de la cet@]ean a unor documente pe care i le-ai solicitat. - La apari]ia unor disfunc]ionalit@]i sau ^nt$rzieri (}i unde nu apar acestea!), s@-i m@rturise}ti situa]ia }i s@ te scuzi pentru ele. Oric$nd este posibil ca acestea s@ apar@. - Nu invoca, ^ns@, dificult@]i }i probleme de ordin intern. - S@ nu faci observa]ii negative la adresa colegilor, cet@]enilor }i autorit@]ilor. - S@ explici situa]ia sau pozi]ia legal@, f@r@ a o sus]ine ^ns@ - nu este sarcina ta, ci a legiuitorului. - S@ nu faci aprecieri personale cu privire la pozi]ia cet@]eanului, chiar dac@ ea ]i se pare absurd@. - Nu folosi chineza de specialitate, cet@]enii obi}nui]i nu o vor putea ^n]elege. - P@streaz@ permanent contactul vizual }i arat@-i c@ e}ti atent la ce spune. - Adreseaz@-te cet@]eanului pe numele acestuia. - %n cazul ^n care sunt implicate alte birouri, f@-i cuno}tin]@ cet@]eanului cu colegii respectivi sau cel pu]in spune-i cui trebuie s@ se adreseze. - Dac@ problema nu poate fi rezolvat@, informeaz@-l pe cet@]ean despre cum se va proceda ^n continuare. - La ^ncheierea discu]iei alege]i o formul@ adecvat@ pentru confirmarea celor stabilite }i ^ncheia]i cel mai bine cu un small talk. Probleme cu telefonul De}i majoritatea oamenilor din lume sunt obi}nui]i s@ vorbeasc@ la telefon, acesta mai creeaz@ ^nc@ probleme de comunicare deosebite. Telefonul este totu}i un mediu de comunicare relativ nou pentru care, chiar ^n statele puternic industrializate nu exist@ ^nc@ reguli concrete. 15

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

La ce probleme poate conduce acesta, ne arat@ un exemplu din cotidian: Un cet@]ean dore}te s@ clarifice o problem@. El ^}i stabile}te telefonic o programare (un termen de audien]@) cu func]ionarul din administra]ie. Se preg@te}te pentru audien]@, adun@ toate documentele necesare }i ^}i ia o jum@tate de zi liber@ ca s@ nu abuzeze de timpul de lucru pentru probleme personale. Vine cu ma}ina, ^}i caut@ un loc de parcare unde trebuie s@ pl@teasc@ }i taxa }i se prezint@ punctual la termenul stabilit la autoritatea respectiv@. %ntruc$t partenerul s@u de discu]ie ^nc@ nu este liber, a}teapt@ pu]in ^n anticamer@. Dar sose}te }i momentul mult-a}teptat, }i convorbirea ^ncepe. %n aceast@ clip@ sun@ telefonul de pe masa func]ionarului }i un alt cet@]ean care, }ez$nd comod acas@ ^n fotoliu, tocmai are ceva timp la dispozi]ie }i intervine, f@r@ rele inten]ii, ^ntruc$t el nu poate }ti ce se petrece ^n biroul func]ionarului public. El, desigur, ar putea s@ ^ntrebe dac@ deranjeaz@, dar lucru acesta nu este obi}nuit. %n afar@ de aceasta, la modul oarecum egoist, el se bucur@ c@ l-a putut contacta telefonic pe func]ionar. O situa]ie normal@ ? Func]ionarul ce dore}te s@ se comporte cordial, apropiat de cet@]ean, are acum o problem@: s@-l prefere pe interlocutorul prezent ^n fa]a lui }i s@ se scuze la cel de la telefon - sau invers. C$t de des se ^nt$mpl@ ca o convorbire telefonic@ s@ fie considerat@ mai important@, iar solicitantul de la cap@tul cel@lalt al firului s@ fie deservit cu ^nt$ietate ? Cum va reac]iona cet@]eanul, care }i-a luat liber o jum@tate de zi ? Comunicarea prin telefon este ^ngreunat@ ^n plus prin faptul c@ pe interlocutor doar ^l auzi }i asta, adesea, prost. Limbajul corporal prin mimic@, gestic@, ^mbr@c@minte etc. nu este posibil. Dar se poate lucra cu vocea }i diferite formul@ri; acestea ^i semnalizeaz@ partenerului de discu]ie c@ se comunic@ verde. Primul contact al majorit@]ii cet@]enilor cu autoritatea public@ se face prin telefon. Acest lucru este ^n general valabil nu numai pentru administra]ia public@, ci practic }i ^n cazul tuturor institu]iilor. {i pentru c@ prima impresie este cea care de regul@ persist@, telefonul prime}te o importan]@ special@. Un fapt care din p@cate se ^nt$lne}te adesea este c@ serviciul telefonic este ^ndeplinit de t$n@rul ucenic care ^nc@ nu }tie s@ fac@ altceva sau de o persoan@ ^n v$rst@ care nu mai poate suporta stresul zilnic }i ^}i a}teapt@ pensionarea ^n centrala telefonic@. Ambele situa]ii sunt fundamental gre}ite. %n primul r$nd, aici trebuie s@ lucreze un func]ionar deosebit de antrenat, care ^nc@ de la primul contact ^i induce apelantului un sentiment pozitiv. Iat@ mai jos c$teva propuneri ce nu trebuie luate ^n serios: - C$nd telefonul sun@, nici ^ntr-un caz nu ridica]i imediat receptorul; - %]i trebuie nervi de o]el, dar cel care sun@ poate s@ a}tepte; - C$nd ridica]i receptorul prezenta]i-v@ repede, scurt }i pe c$t posibil s@ 16

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nu se poat@ ^n]elege; doar nu trebuie s@ ^n]eleag@ chiar totul. - L@sa]i-l pe cel care a sunat c$t mai mult timp ^n stare confuz@, f@r@ a-l l@muri dac@ dvs. sunte]i sau nu competent pentru problema lui. Pu]in@ tensiune nu stric@. - %n cazul ^n care comuta]i leg@tura la altcineva, nici ^ntr-un caz s@ nu-i preciza]i unde o face]i. - Ajuta]i firma Romtelecom s@-i creasc@ profiturile, prelungind convorbirile (^n special pe cele interurbane) prin a nu fi atent la cele comunicate, c@ut$nd din greu dup@ dosare, r@sfoindu-le apoi pe ^ndelete sau chiar ^ntre]in$ndu-v@ cu colegii. - P@stra]i la secret num@rul dvs. de telefon direct (num@rul de interior) }i ave]i grij@ s@ nu ave]i probleme cu prea multe leg@turi telefonice, pentru c@ a]i putea fi suprasolicitat. - Nu ^i comunica]i centralistei unde pleca]i c$nd v@ p@r@si]i biroul. - Nu activa]i robotul telefonic atunci c$nd lipsi]i din birou deoarece revenirea aici nu ar mai fi amuzant@. Dar iat@ }i c$teva recomand@ri de luat ^n serios: - O atitudine, respectiv o ]inut@ pozitiv@ este la fel de important@ ^n cadrul convorbirii telefonice ca }i la o convorbire personal@, ^ntruc$t cel de la cap@tul cel@lalt al firului aude (percepe) prin telefon aceast@ ]inut@. - Pronun]a]i lent }i clar formula dvs. de prezentare, chiar dac@ trebuie s@ o face]i de sute de ori pe zi. - Indiferent dac@ suna]i sau sunte]i sunat prezenta]i-v@ }i introduce]i o formul@ de salut politicoas@. Formula Da, consacrat@ ^n Rom$nia nu este cea mai potrivit@ pentru a ini]ia a comunicare pozitiv@. - C$nd suna]i undeva prezenta]i-v@ cu numele }i institu]ia sau sec]ia pe care o reprezenta]i - %ncerca]i s@ re]ine]i numele celui care a sunat (eventual nota]i-l), pentru a i v@ putea adresa la nevoie pe nume. A lucra sub stres Tema stresului a f@cut obiectul multor c@r]i. De aceea prezenta lucrare va atinge doar tangen]ial aceast@ tem@ at$t de dezb@tut@, ea fiind de mare importan]@ din punctul de vedere al comunic@rii cu cet@]eanul. Stresul apare ^n organism atunci c$nd energiile de refugiu (evadare) }i cele de lupt@ sunt sufocate }i nu li se poate da fr$u liber. Energiile excedentare sunt astfel orientate ^mpotriva organismului propriu. Asem@n@tor cu motorul unei ma}ini care la mers ^n gol ambaleaz@; acesta supratureaz@ }i ^}i d@uneaz@ sie}i. Stresul apare }i atunci c$nd trebuie s@ te st@p$ne}ti. Din anumite motive devii iritat }i mintal ajungi ^n zona ro}ie. Ai prefera s@ evadezi sau s@ lup]i, dar nu 17

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ai voie, de exemplu din motive sociale. Autost@p$nirea este adesea necesar@, dar este nes@n@toas@. Stresul duce la spasme musculare }i spate ^ncordat (mul]i lucr@tori din administra]ia public@ au probleme cu spatele), tulbur@ri ale somnului, boli ale stomacului }i intestinelor, respira]ie rapid@, palpita]ii, hipertensiune arterial@, tulbur@ri ale poftei de m$ncare, sc@dere de randament }i multe altele. Iar stresul reduce durata de via]@. Oare merit@ ? Stresul desigur, e vorba de cel negativ, dar }i cel pozitiv, ^n exces, nu poate dec$t s@ aduc@ deservicii este o piedic@ ^n calea muncii eficiente. Numai func]ionarii relaxa]i sunt ^n stare s@ ac]ioneze ^ntr-adev@r ^n mod cordial ^n rela]ia cu cet@]eanul. Ce se poate face ^mpotriva stresului ? Exist@ o serie de recomand@ri. Iat@ doar c$teva: stresul trebuie pur }i simplu evitat }i eliminat din via]a cotidian@. Calea este practicarea gimnasticii medicale, jogging, plimb@ri ^n aer liber, ore suficiente de somn, alimenta]ie echilibrat@, bogat@ ^n vitamine. De asemenea, antrenamentele de relaxare regulate (training autogen) contribuie la reducerea stresului. Relaxarea con}tient@ se realizeaz@ foarte simplu, dac@ anterior ]i-ai ^ncordat ^n mod con}tient grupurile de mu}chi corespunz@toare. Oamenii de }tiin]@ sunt de p@rere c@ e recomandat s@-]i ^ncordezi timp de }ase secunde, de exemplu bra]ul cu mu}chii bra]ului }i antebra]ului }i s@-]i str$ngi pumnul; sau mu}chii fe]ei, prin ^ncordarea mu}chilor frun]ii, obrazului, maxilarului superior }i inferior ^ntr-o grimas@. Apoi ^ntrerupe]i ^n mod con}tient s@ v@ ^ncorda]i. Ve]i sim]i o senza]ie de c@ldur@, furnic@turi }i pulsarea s$ngelui. Acestea sunt semnele clare ale relax@rii. Acest exerci]iu trebuie f@cut treptat cu fiecare grup de mu}chi. Doar un om calm, relaxat poate comunica f@r@ ^ncordare. De aceea este at$t de important@ relaxarea pentru func]ionarii din administra]ia public@, ei fiind nevoi]i adesea s@ poarte discu]ii obositoare.

Concluzii Comunicarea cu cet@]eanul este sarcina de baz@ a majorit@]ii func]ionarilor din administra]ia public@. S@ comunici amical, apropiat de cet@]ean, ^nseamn@ comunicare verde, emitere de semnale pozitive. Acest lucru devine posibil numai dac@ este eliminat sau redus stresul din via]a cotidian@ }i dac@ cet@]eanul este considerat a fi client. Iar clientul nostru este, nu-i a}a, ^n definitiv, st@p$nul nostru ! Dont worry be happy !

18

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS

Aspecte practice ale comunic@rii


Rela]ii publice publicitate marketing
Defini]ii: Dac@ un b@iat se ^nt$lne}te cu fat@ frumoas@ }i ^i explic@ c$t este el de bun }i de puternic (propagand@) Dac@ ^i explic@ c$t este ea de frumoas@ }i atr@g@toare (publicitate) Dar dac@ ^i cere unui prieten s@-i spun@ fetei ce b@rbat de b@rbat este el aceea ^nseamn@ Rela]ii Publice Rela]ii publice = managementul comunic@rii active Defini]ia CERP: Rela]iile publice reprezint@ Organizarea con}tient@ a comunic@rii Func]ie de conducere Sarcina rela]iilor publice este: S@ realizeze ^n]elegere reciproc@ }i s@ stabileasc@ rela]ii benefice ^ntre organiza]ie }i publicurile sale }i mediul ^n care ^}i desf@}oar@ activitatea, prin intermediul comunic@rii bidirec]ionale Publicitatea este o form@ pl@tit@ de a comunica un mesaj prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare. Este persuasiv@, informativ@ }i urm@re}te influen]area comportamentului }i concep]iilor cump@r@torilor. Marketing-ul include identificarea nevoilor ne^mplinite }i producerea unor servicii }i produse care s@ satisfac@ aceste nevoi, precum }i stabilirea pre]urilor, distribu]ia }i promovarea acestora ^n vederea realiz@rii profitului. Propaganda Agita]ie Dezinformare Demagogie: activit@]i f@cute cu scopul de a influen]a sau controla opiniile unui grup sau unor grupuri de persoane exclusiv pentru beneficiul unui individ, grup sau unei institu]ii, cu inten]ia ca, ^n orice situa]ie, reac]ia celor influen]a]i s@ fie cea dorit@ de c@tre propagandist.
19

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lobby-ul = efort specific de a influen]a activitatea public@ de luare a deciziilor Presiuni pentru schimbarea politicilor %ncercarea de prevenire a unor astfel de schimb@ri Con]inut Reprezenta]ii oferite oric@rui func]ionar referitor la orice aspect politic Orice m@sur@ de implementare a acelei politici Orice chestiune avut@ ^n vedere sau care este posibil s@ intre ^n aten]ia unui organism public Activitatea dificil@ a unui lobby-ist Schimb@ri ^n lumea media: De zece ori mai multe oferte de televiziune dec$t ^n 1985, dar acela}i nivel de utilizare Cele mai multe mijloace de comunicare din toate timpurile (Germania 40.000) Mai mult@ publicitate Mai multe m@rci Mai multe produse interschimbabile Sc@derea valorii investi]iilor Sc@derea valorii dividendelor Concuren]a Publicitatea Scop: promovarea v$nz@rilor Libertate de crea]ie Libertate ^n alegerea mijloacelor de comunicare Buget mare frecven]@ mare Costisitoare Comunicare unidirec]ional@ Pu]in plauzibil@ Emo]ional@ Subiectiv@ Necesit@ un efort sc@zut de aten]ie Credibilitate sc@zut@ Rela]iile Publice Scop: ob]inerea ^ncrederii Posibilit@]i limitate ^n crea]ie Inexisten]a garan]iei public@rii Frecven]@ incontrolabil@ Mai ieftin@ Comunicare bidirec]ional@
20

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Informativ@ Mai obiectiv@ Necesit@ un efort ridicat de aten]ie Credibilitate ridicat@ Rela]iile publice ^n practic@ Crearea publicului-]int@ Dirijeaz@ procesele de comunicare Organizeaz@ evenimente Rela]iile publice ^n practic@ nu reprezint@ un lux, ci un dialog necesar ^ntre companii / institu]ii }i public Orice companie, orice organiza]ie desf@}oar@ activit@]i de rela]ii publice ^ntrebarea este dac@ o face bine sau r@u Orice companie, orice asocia]ie, orice organiza]ie, orice persoan@ are ceva de comunicat publicului clien]ilor, angaja]ilor, cet@]enilor, dar de asemenea, jurnali}tilor sau editorilor Protagoni}tii activit@]ilor de rela]ii publice Companii produc@toare }i firme prestatoare de servicii Institu]ii Organiza]ii, asocia]ii, federa]ii Organiza]ii non-profit: Biserica, Crucea Ro}ie, sindicatele Guverne, partide politice Organe administrative Publicuri ]int@ Interne Angaja]i Rude Reziden]i Poten]iali angaja]i Pensionari Liber profesioni}ti }i consultan]i Ac]ionarii Externe Clien]i Companii Organe administrative Guverne Institu]ii Federa]ii Biserici 21

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Media Grupuri politice Grupuri ideologice Vecini Activit@]ile de Rela]ii Publice Analiz@ }i planificare (concep]ie) Informare }i proiectare (editare) Rela]ii umane interne }i externe (contacte) Organizare }i implementare (organizare) Verificarea rezultatelor / eficacit@]ii (evaluare) Noua provocare cu care se confrunt@ rela]iile publice %n trecut: PR = necesitate, multe companii, asocia]ii le foloseau Nu se verificau rezultatele economice Se realiza doar num@r@toarea t@ieturilor din ziare Ast@zi: Cererea din partea clien]ilor }i liderilor formali este ^n cre}tere, ace}tia dorind dovezi tangibile c@ rela]iile publice Justific@ investi]ia Reprezint@ o valoare {i pot cu adev@rat s@ influen]eze renumele Rela]iile publice ^ncep acas@ Calitatea rela]iilor interne este direct influen]at@ de eficien]a activit@]ilor externe de rela]ii publice. Comunicarea intern@ Rela]iile publice ^ncep acas@ fundamentul succesului ^n comunicare Comunicare vertical@ Comunicare orizontal@ Rela]ii interne Avizier Newsletter Scrisori de informare Revist@ cu circula]ie intern@ Urn@ de reclama]ii Spa]iu destinat discu]iilor informale Excursii ale angaja]ilor Petrecere de Cr@ciun Sport Anivers@rile angaja]ilor Sistem de acordare a primelor Revista presei 22

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]ii externe Raport anual Produs nou, tehnic@ nou@ Inova]ii tehnice Sarcin@ important@ Rezultate financiare Aniversarea companiei Proiectul cl@dirilor? M@suri ^mpotriva polu@rii Investi]ii substan]iale Oaspe]i renumi]i Detalii (numele reprezint@ }tiri) Comentarii din partea consiliului de administra]ie, directorului general etc. Rela]ii publice externe Bro}ur@ Anun]uri pentru crearea de imagine Revist@ pentru clien]i Sponsoriz@ri Evenimente Rela]ii publice chiar }i atunci c$nd nu este nimic de spus Creare de evenimente Creare de ocazii - zi a por]ilor deschise - cel de-al o sut@ mielea client - crearea unui premiu pentru jurnali}ti - ziua turistului ^n Timi}oara Rela]ii publice pe plan extern Obiective: o politic@ de informare transparent@, orientat@ c@tre client ^mbun@t@]irea nivelului de cuno}tin]e pozi]ionarea companiei ca reprezent$nd o loca]ie propice investi]iilor ^mbun@t@]irea imaginii / implementarea unei imagini pozitive Subiecte g@sirea de investitori mediul ^nconjur@tor siguran]a pe drumurile publice s@n@tatea public@ V-a]i f@cut acum o idee despre ce reprezint@ rela]iile publice }i a]i ^n]eles de ce RP joac@ un rol important ^n procesul de creare al imaginii?
23

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

24

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lia Lucia EPURE

Aspecte ale metacomunic@rii }i vorbirii ^n psihologia comunic@rii


Pentru comunicatori, se impune o revizuire ^n chiar ceea ce prive}te no]iunea ^ns@}i de comunicare, acel fenomen de creare a realit@]ilor }i rela]iilor inedite care provoac@, plec$nd de la noile date, transformarea ^n altceva a ideilor }i cuno}tin]elor de]inute de fiecare fiin]@ uman@, dup@ cum ^l numea G. Willet. Este, a}adar, necesar@ trecerea de la ideea de transmitere de informa]ie spre un schimb }i o ^mp@rt@}ire de mesaje }i semnifica]ii, spre o rela]ie productiv@, efortul teoriilor ^ndrept$ndu-se, astfel, spre ^n]elegerea }i explicarea comunic@rii ca motor }i matrice a situa]iilor ^n care se creeaz@ realit@]ile }i rela]iile. Principala barier@ ^n calea unei bune comunic@ri este ^ns@}i individualitatea noastr@ }i se impune s@ con}tientiz@m faptul c@ exist@ o multitudine de factori care pot cauza probleme }i de care trebuie s@ fim preveni]i pentru a le dep@}i sau pentru a le minimiza efectul de bariere ^n calea comunic@rii. Se cuvine s@ facem ^n cele ce urmeaz@ o scurt@ trecere ^n revist@ a acestora din urm@. Diferen]ele de percep]ie modul ^n care noi privim lumea este influen]at de experien]ele personale anterioare iar diferen]ele de percep]ie sunt deseori numai r@d@cina multor altor bariere de comunicare. Dificult@]ile de exprimare dac@ sunte]i emi]@torul, }i ^nt$mpina]i probleme ^n a g@si cuvinte pentru a exprima ideile, aceasta ^n mod sigur va fi o barier@ ^n comunicare }i, inevitabil, trebuie s@ v@ ^mbog@]i]i vocabularul. Lipsa de ^ncredere, care de asemenea poate cauza dificult@]i de comunicare, poate fi ^nvins@ prin preg@tirea atent@ a mesajelor. Emo]ii emotivitatea emi]@torilor }i receptorilor de mesaje poate fi, de asemenea, o barier@. Emo]ia puternic@ este r@spunz@toare de blocarea 25

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

aproape complet@ a comunic@rii. O metod@ de a ^mpiedica acest blocaj const@ ^n evitarea comunic@rii atunci c$nd sunte]i }i dumneavoastr@ afectat de emo]ii puternice. Aceste st@ri v@ pot face incoerent sau pot schimba complet sensul mesajelor transmise. Totu}i, uneori, cel care prime}te mesajul poate fi mai pu]in impresionat de o persoan@ care vorbe}te f@r@ emo]ie sau entuziasm, consider$nd-o plictisitoare astfel c@ emo]ia (^n cantit@]i moderate, desigur) poate deveni un catalizator al comunic@rii. Personalitatea s-a observat c@ nu numai diferen]ele dintre tipurile de personalit@]i pot cauza probleme, ci, adeseori, propria noastr@ percep]ie asupra persoanelor din jurul nostru este afectat@ }i, ca urmare, comportamentul nostru influen]eaz@ procesul comunic@rii. Aceast@ ciocnire a personalit@]ilor este una dintre cele mai frecvente cauze ale e}ecului ^n comunicare. Nu ^ntotdeauna suntem capabili s@ influen]@m personalitatea celuilalt dar, cel pu]in, trebuie s@ fim preg@ti]i s@ ne studiem propria persoan@ pentru a observa dac@ o schimbare ^n comportamentul nostru poate genera reac]ii satisf@c@toare. Lipsa de cunoa}tere - este dificil s@ comunic@m eficient cu cineva ale c@rui cuno}tin]e ^n leg@tur@ cu un anumit subiect ^n discu]ie sunt mai reduse; e posibil, ^ns@ necesit@ ^ndem$nare din parte celui care comunic@. El trebuie s@ fie con}tient de discrepan]a ^ntre nivelurile de cunoa}tere }i s@ se adapteze ^n consecin]@. Concluzii gr@bite deseori vedem ceea ce dorim s@ auzim, evit$nd s@ recunoa}tem realitatea ^n sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se nume}te a face doi plus doi s@ dea cinci. Stereotipii ^nv@]$nd permanent din experien]ele proprii, vom ^nt$mpina riscul de a trata diferite situa]ii ca }i c$nd ar fi una singur@: Dac@ am cunoscut o anume situa]ie, atunci le-am cunoscut pe toate. Lipsa de interes una dintre cele mai mari bariere ce trebuie dep@}it@ de toate persoanele. Acolo unde lipsa de interes este evident@ }i de ^n]eles, trebuie s@ ac]iona]i cu abilitate, pentru a direc]iona mesajul dumneavoastr@ astfel ^nc$t s@ corespund@ intereselor }i nevoilor celui ce-l prime}te. Con}tientiz$nd barierele mai sus enumerate, putem ^ncerca o succint@ examinare a acelor c@i care }i-au dovedit eficien]a ^n realizarea unei comunic@ri eficiente. Prima regul@ de aur este anticiparea. Dac@ am analiza unele dintre problemele mai dificile ^nainte de a comunica, am putea ^ncerca s@ le evit@m. A}adar, se va impune ^ntotdeauna apelarea la formula: De ce, cine, unde, c$nd, ce, cum indiferent ce ac]iune ^ncerca]i s@ ^ntreprinde]i, pune]i-v@ aceste 6 ^ntreb@ri simple ^nainte de a ^ncepe - ve]i conferi comunic@rii dvs. o mai bun@ }ans@ de succes }i v@ va face sarcina mai u}oar@. 26

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

De ce scopul. Care este scopul real: ce sper s@ realizez o schimbare de opinie, o schimbare de atitudine; vreau s@ informez, s@ influen]ez, s@ conving, s@ fraternizez cu cineva. Cine - interlocutorul. Cine este cel vizat a fi receptorul mesajului meu, ce tip de persoan@ este, ce educa]ie, v$rst@, statut social are. Cum va reac]iona la con]inutul mesajului meu. Ce }tie el deja despre con]inutul mesajului meu (mult, pu]in, nimic). Unde }i c$nd locul }i contextul. Ce elemente anume, ale mesajului meu nu-i sunt cunoscute, astfel ^nc$t va fi nevoie s@-i reamintesc faptele. %n ce moment sose}te mesajul meu. (Pot r@spunde la o problem@ ridicat@ de interlocutor, sau mesajul meu va reprezenta prima informa]ie pe care interlocutorul o va auzi despre problema respectiv@). Care este rela]ia mea cu ascult@torul, este subiectul mesajului meu un motiv de controvers@ ^ntre noi. Atmosfera este ^nc@rcat@ sau este una cordial@. R@spunsurile la aceste prime patru ^ntreb@ri v@ vor ajuta s@ g@si]i r@spunsuri la urm@toarele dou@ mai u}or dec$t dac@ le-am aborda direct cu Ce a} vrea s@ spun?. Ce - subiectul - ce vreau exact s@ spun, ce dore}te interlocutorul meu s@ }tie, ce informa]ii pot omite, ce informa]ii pot oferi pentru a fi: clar, concis, dar ^n acela}i timp complet, amabil, constructiv, corect. Cum - tonul }i stilul .Cum voi comunica mesajul meu ^n cuvinte, ^n imagini, ^n cuvinte plus imagini (^n ce cuvinte, ^n ce imagini), cum voi organiza informa]iile pe care vreau s@ le transmit: voi folosi o prezentare deductiv@ (^ncep cu punctul meu de vedere principal }i apoi s@ continui cu explica]ii, exemple, ilustr@ri) sau voi utiliza o prezentare inductiv@ (^n care esen]a mesajului meu va fi plasat@ la final). Cum voi realiza efectul dorit: de ce ton trebuie s@ uzez pentru a-mi realiza obiectivul, ce cuvinte trebuie s@ folosesc, sau s@ evit, pentru a crea o atmosfer@ potrivit@. Este foarte u}or s@ vedem lucrurile din punctul nostru de vedere, uit$nd c@ interlocutorul le poate vedea altfel, ^ns@ se impune s@ z@bovim asupra acestor probleme ^nainte de a comunica un mesaj dificil sau de mare importan]@. Trebuie ^n permanen]@ s@ ]inem cont de aceste observa]ii, chiar }i ^n situa]ia ^n care comunicarea are loc spontan. Aceste elemente vor ac]iona ca o bun@ disciplin@ ^n a ne ^mpiedica s@ vorbim f@r@ s@ g$ndim. Problemele dificile sau conflictuale merit@ o aten]ie }i o analiz@ ^ndelungat@, ^nainte de a transmite mesajul. Comunicare non-verbal@. Desigur, noi nu folosim numai cuvinte pentru a comunica. De c$te ori comunic@m, noi trimitem ^n exterior mesaje }i prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci c$nd nu vorbim, noi totu}i comunic@m ceva, uneori neinten]ionat.
27

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

C$nd vorbim, voluntar sau involuntar, comunic@m, de asemenea, prin: expresia fe]ei (un z$mbet, o ^ncruntare); gesturi (mi}carea m$inilor }i a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal); pozi]ia corpului (modul ^n care st@m, ^n picioare sau a}eza]i); orientarea (dac@ st@m cu fa]a sau ^n profil, raportat la interlocutor); proximitatea (distan]a la care st@m fa]@ de interlocutor, ^n picioare sau a}eza]i); contactul vizual (dac@ privim interlocutorul sau nu, intervalul de timp ^n care ^l privim); mi}c@ri ale corpului (pentru a indica aprobarea, respectiv, dezaprobarea sau pentru a ^ncuraja interlocutorul s@ continue); aspectul exterior (^nf@]i}area fizic@ sau alegerea vestimenta]iei); aspectele non-verbale ale vorbirii (varia]ii ale ^n@l]imii sunetelor, t@ria lor }i rapiditatea vorbirii, calitatea }i tonul vocii - denumite uneori paralimbaj). Ansamblul elementelor non-verbale ale comunic@rii este uneori denumit metacomunicare (cuv$ntul grecesc meta ^nseamn@ dincolo sau ^n plus). Metacomunicarea este, deci, ceva ^n plus fa]@ de comunicare }i trebuie s@ fim ^ntotdeauna con}tien]i de existen]a sa. Trebuie s@ subliniem c@ metacomunicarea, care ^nso]e}te orice mesaj, este foarte important@. Ascult@torul va folosi aceste chei pentru a-l ajuta s@ interpreteze ce urm@ri]i s@ spune]i dar, mai important, el va prelua ^n]elesul mai degrab@ din metacomunicare dec$t din cuvintele auzite, ^n special c$nd una spune]i }i alta face]i. Dac@, de exemplu, atunci c$nd sunte]i sup@rat, ^ncerc$nd s@ ascunde]i acest lucru, trebuie s@ fi]i con}tient de pozi]ia corpului, modul ^n care folosi]i ochii, gesturile, expresia fe]ei }i tonul vocii, care v@ pot tr@da. Metacomunicarea }i paralimbajul comunicarea non-verbal@ ^nseamn@ cu totul altceva dec$t cuvintele prin care transmitem un mesaj. Felul ^n care st@m, mergem, d@m din umeri, hainele pe care le purt@m, ma}ina pe care o conducem toate comunic@ idei c@tre ceilal]i. Toate aceste lucruri pe care le lu@m ^n considerare ^n interpretarea celor spuse de cineva, ^nainte }i dup@ rostirea cuvintelor, se refer@ la o metacomunicare (prin urmare, la ceva ^n completarea comunic@rii. Dac@ a]i sesizat datorit@ expresiei fe]ei sau din mi}carea corpului, c@ vorbitorul era nemul]umit - toate au fost exprimate cu ajutorul mijloacelor de metacomunicare). Dac@ a]i recep]ionat mesajul din inflexiunile vocii sale, el a comunicat aceasta prin ceea ce noi numim paralimbaj. Frecvent paralimbajul transmite sensul opus al cuvintelor. C$nd se ^nt$mpl@ aceasta, apel@m la ^n]elesurile paralimbajului }i nu la semnifica]ia limbajului folosit. Cu alte cuvinte, putem spune: Nu este important ceea ce spune, ci felul ^n care o spune. Desigur, deseori noi comunic@m ^ntr-un mod nonverbal, cu ajutorul gesturilor, expresiilor fe]ei }i al altor mi}c@ri ale corpului. De}i nu reac]iona]i, deseori sunte]i afectat ^n mod incon}tient de aceste comunic@ri nonverbale. Similar, nu sunte]i totdeauna con}tient de modul ^n care transmite]i mesaje nonverbale 28

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nedorite. C@ile de comunicare nonverbale sunt reac]iile necon}tientizate, dar care sunt evidente pentru cei din jur. Limbajul t@cerii C$nd cineva ne pune o ^ntrebare }i nu reu}im s@ r@spundem, noi comunic@m prin t@cerea l@sat@ la sf$r}itul fiec@rui discurs. T@cerea poate fi o tehnic@ eficient@ de ^ncurajare a r@spunsurilor pentru o comunicare bidirec]ional@ real@. T@cerea deci, este un instrument puternic de comunicare, dar care trebuie folosit cu abilitate. Mul]i antropologi vor fi preocupa]i s@ extind@ domeniul de studiu clasic al comunic@rii (limbajul verbal) prin introducerea nonverbalului (postur@, mimic@, ]inut@, prezentare a sinelui etc.), care face trimitere la personalitatea protagoni}tilor, dar }i la normele sociale nescrise, care sunt rezultatul unor tradi]ii sociale complexe. Printre ace}ti cercet@tori, Ray Birdwhistell }i Edward Hall, ambii, antropologi inspira]i de lingvistic@, se vor interesa ^n primul r$nd de gestualitate (kinezic@), iar ^n al doilea r$nd, de spa]iul interpersonal (proxemic@). Prin kinezic@, Birdwhistell ^ncerca s@ ofere o imagine riguroas@ a comportamentului gestual de comunicare. La r$ndul s@u, Hall se apleac@ asupra rolului jucat de spa]iu ca element de interac]iune. Structurat de cultur@, cadrul spa]io-temporal are un efect structurant asupra rela]iilor sociale pe care le studiaz@ Hall prin proxemic@. El deosebe}te trei tipuri de spa]ii utilizate de diverse culturi ^n mod distinct: spa]iul cu organizare fix@ (ora}e, case, camere), spa]iul cu utilizare semifix@ (mobilie, u}i etc.) }i spa]iul informal, distan]a fizic@ ce separ@ interactan]ii, variabil@ potrivit c@reia rela]ia poate fi: intim@, personal@, social@ sau public@. Spa]iul %nainte de a vedea modul ^n care ne mi}c@m diverse p@r]i ale corpului, nu e lipsit de importan]@ s@ examin@m atitudinea noastr@ referitoare la spa]iul ^n care aceast@ mi}care are loc. Nu numai c@ spa]iul afecteaz@ felul ^n care noi comunic@m, dar ar trebui s@ }tim cum s@ ^l folosim pentru a comunica. Aceasta ar putea p@rea un lucru m@runt, lipsit de o importan]@ extraordinar@, dar lucrurile stau, desigur, cu totul altfel. Spa]iul }i pozi]ia social@ %n lumea afacerilor, spa]iul este de obicei ^ntr-o rela]ie direct@ cu rangul, ^n sensul c@ pe m@sur@ ce oamenii avanseaz@ ^n func]ii, cresc }i dimensiunile birourilor lor. Unele dintre marile companii au chiar reguli care plaseaz@ angaja]ii pe niveluri, cu un spa]iu de lucru bine definit, ^n func]ie de pozi]ia pe care ace}tia o ocup@. %ntr-o institu]ie, la nivelurile inferioare, achizi]ionarea de spa]ii pentru personal a impus faptul c@ este mai bine s@ i se dea fiec@ruia un birou, chiar dac@ acesta are o suprafa]@ mai mic@, dec$t s@ i se dea unul mai mare, dar pe care ar trebui s@-l ^mpart@ cu al]ii. Exist@, desigur, diferen]e culturale privind modul ^n care este folosit 29

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

spa]iul, dar ^n cadrul unei organiza]ii acesta poate spune ceva ^n leg@tur@ cu pozi]ia social@. Teritoriul Nevoia noastr@ de a revendica o anumit@ suprafa]@, caracter mo}tenit despre care observa]iile indic@ un anumit lucru: omul are un sim] al spa]iului care ^l determin@ s@-}i protejeze locuin]a de orice musafir nepoftit. Teritoriul va fi apoi p@strat. Spa]iul personal Ideea unui teritoriu apare pentru fiecare dintre noi: probabil din dorin]a de a c$}tiga un teritoriu personal, orice individ este ^nconjurat de spa]iu personal, reprezent$nd distan]a de la care suntem preg@ti]i s@ interac]ion@m cu al]ii. Putem modifica aceast@ distan]@, ^n func]ie de c$t de bine cunoa}tem pe cineva }i de activitatea sau tipul de comunicare ^n care suntem implica]i. Hall clasifica aceste spa]ii personale sau distan]e ^n 4 tipuri (fiecare dintre ele, la r$ndul s@u, are o zon@ apropiat@ }i o zon@ ^ndep@rtat@. Desigur, baza observ@rii ^n comunicare o vor constitui elementele de suprafa]@ care sunt cel mai u}or de determinat: aspectul fizic }i manifest@rile de comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea, ^mbr@c@mintea etc. Aspectul fizic sau conforma]ia corporal@ a indivizilor }i particularit@]ile lor de structur@ psihic@, respectiv de conduit@ social@. Astfel de leg@turi exist@, f@r@ nici o ^ndoial@, ^ntr-un fel sau altul, conforma]ia fizic@ se repercuteaz@ asupra activit@]ii psihice }i asupra comportamentului individului, chiar dac@ aceste influen]e }i mecanismele lor nu au ajuns ^nc@ s@ fie cunoscute cu precizie. Trebuie spus ^ns@, pe de alt@ parte, c@ particularit@]ile conforma]iei corporale nu sunt exclusiv definitorii, ci reprezint@ numai una dintre numeroasele surse de influen]@ asupra structurii psihice }i asupra conduitei oamenilor. %n cadrul acestei abord@ri elementele referitoare la aspectul fizic }i comportamental pot fi ^mp@r]ite ^n dou@ mari grupe: a) simptomatica stabil@ }i b) simptomatica labil@. (Mai trebuie men]ionat acestea dou@ }i o alt@ surs@ de date cu privire la tabloul psihic al unui individ, care se al@tur@ la ceea ce am denumit mai sus simptomatica stabil@ sau simptomatica labil@ - aspectul vestimentar). a). Simptomatica stabil@ cuprinde toate datele care pot fi ob]inute prin observare corpului subiectului ^n stare de nemi}care. Aceste m@rimi corporale nu sunt analizate ^n mod independent, ci ^n str$ns@ corela]ie, ^n cadrul unor grup@ri ca: tipul constitu]ional (care reprezint@ un anumit mod de ^mbinare a caracteristicilor fizice cu cele psihice, ^n a}a fel ^nc$t din cunoa}terea unora s@ poat@ fi deduse celelalte) }i fizionomia (^n]eleg$nd prin aceasta tot ceea ce sub aspect strict anatomic, constituie pentru cercet@torii din domeniul }tiin]elor medicale obiect de studiu ^n cadrul somatometriei: aspectul fe]ei, dar }i al 30

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

capului omului, particularizate prin raporturile de amplasare }i de m@rime dintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, b@rbia, pome]ii obrajilor, ochii, maxilarele etc. Consider$nd c@ aspectele statice pe care le include aceasta sunt revelatoare numai ^n corela]ie cu aspectele dinamic-expresive ale fe]ei (cu mimica), se cuvine o scurt@ trimitere asupra fizionomiei cu referire la simptomatica labil@. b). Simptomatica labil@ include toate aspectele dinamice ale corpului, respectiv cele care prezint@ schimb@ri importante de la un moment la altul: 1. pantomima (]inuta, gesturile), 2. mimica (expresiile fe]ei), 3. modific@rile vegetative, 4. vorbirea. ( Tot ^n cadrul simptomaticii labile al@turi de pantomim@, mimic@, modific@ri vegetative }i vorbire - se ^ncadreaz@ }i ticurile, reac]ii stereotipe ce se repet@ des, de multe ori f@r@ }tirea individului -, care pot ap@rea fie numai ^ntr-una din categoriile men]ionate (pantomim@, mimic@, gesturi, vorbire), fie ca o manifestare complex@, ^mprumut$nd elemente din mai multe categorii. Ele ajut@ la particularizarea cunoa}terii oamenilor, facilit$nd evocarea lor). Pentru interpretarea psihologic@ a acestor elemente nu pot fi date criterii fixe, deoarece ^n determinarea particularit@]ilor dinamice ale corpului intervin }i multe imponderabile a c@ror sesizare depinde de institu]ia }i experien]a celui ce observ@, dar }i de expresivitatea celui care transmite, comunic@. Fiecare om, la primul contact cu o persoan@ necunoscut@, realizeaz@, ^n cursul unui proces care la ^nceput este pur intuitiv }i numai treptat devine con}tient, o cunoa}tere a ^nsu}irilor psihice ale persoanei respective - uneori destul de aproape de realitate - }i ^n func]ie de care ^}i adapteaz@ aproape automat propriile manifest@ri (gesturi, expresii etc.). Aceast@ cunoa}tere se realizeaz@ la ^nceput pe baza elementelor exterioare care sunt cel mai u}or de sesizat: statura, ]inuta, mersul, gesturile, fizionomia }i mimica, exprimarea etc. Se formeaz@ astfel a}a-numita prima impresie, care constituie cel mai important (pentru c@ este cel mai utilizat) element de reglare reciproc@ a comportamentului. De aici - ca o prim@ condi]ie pentru a ajunge la cunoa}terea mai sigur@ a oamenilor - nevoia de a acorda doar un credit limitat primei impresii }i de a apela, ori de c$te ori este necesar, la observarea lucid@, sistematic@, spre a realiza o veritabil@ comunicare. %nainte de a ne referi la fiecare element ^n parte, socotim utile c$teva recomand@ri generale cu privire la modul de observare }i apreciere a simptomaticii labile: Comportamentul exterior al fiec@rui individ constituie o rezultant@ a dou@ categorii de factori, unii reflect$nd ceea ce este el cu adev@rat, iar al]ii ceea ce el ar vrea s@ fie. A doua categorie reprezint@ imaginea sau 31

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

poza pe care fiecare om caut@ s@ }i-o protejeze sau s@ o impun@ lumii exterioare - }i chiar lui ^nsu}i - ca ar@t$nd adev@ratul lui mod de a fi. (Exist@ ^n fiecare individ tendin]a fireasc@ de a c@uta, ^n societatea semenilor s@i, s@ apar@ ^n lumina cea mai bun@, s@ apar@, sub anumite aspecte, ceva mai mult sau altfel dec$t este de fapt. Aceasta duce la intensificarea voit@ a unor tr@s@turi sau la estomparea altora). Poate c@ nu ar fi exagerat s@ se spun@ c@, mai mult sau mai pu]in con}tient, fiecare om se comport@, nu numai ^n rela]iile cu ceilal]i oameni, ci chiar fa]@ de sine, ca }i cum ar juca un rol, cel al lui ^nsu}i. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizeaz@ o larg@ suprapunere ^ntre structura real@ }i cea dorit@ (^n aceste cazuri, poza, dac@ se poate vorbi de ea, este ^n mare m@sur@ conform@ realit@]ii }i, ca urmare, ^n comportament nu mai apare nimic distonant. De regul@, o reac]ie, cu c$t este mai prompt@, mai apropiat@ de limita spontaneit@]ii, cu at$t este mai adev@rat@). Reiese de aici necesitatea ca observa]iile asupra comportamentului oamenilor s@ fie mereu supuse analizei cu scopul de a discerne ceea ce este adev@rat de ceea ce reprezint@ numai o aparen]@. (Dar aparen]ele nu trebuie s@ fie pur }i simplu desconsiderate, pentru c@ }i ele au o anumit@ valoare de cunoa}tere. Rolul pe care, con}tient sau nu, }i-l asum@ unii oameni ^n rela]iile cu semenii spune }i el, ^n sine, destul de multe lucruri despre structura lor real@: tendin]a de subestimare, sau supraestimare a propriilor posibilit@]i, aprecierea dat@ celor din jur, anumite tr@s@turi de caracter etc.). O alt@ condi]ie important@ ^n observarea }i valorificarea pe planul cunoa}terii a comportamentului oamenilor rezid@ ^n permanenta confruntare }i coroborare a concluziilor desprinse din analiza manifest@rilor izolate. De pild@, o concluzie formulat@ ^n urma observ@rii unei anumite manifest@ri trebuie s@ fie considerat@ ca adev@rat@ numai dac@ este confirmat@ }i de analiza altor reac]ii sau acte de conduit@, de note ob]inute din utilizarea unor metode psihologice verificate. %n cele ce urmeaz@, vom trece ^n revist@ sursele de elemente semnificative }i, de aici, c$teva dintre principalele concluzii posibile. I. Pantomima reprezint@ ansamblul reac]iilor la care particip@ ^ntreg corpul }i care cuprinde: ]inuta, mersul, gesturile. [inuta sau atitudinea exprim@, printr-o anumit@ pozi]ie a corpului dar }i printr-un anumit con]inut psihic, r@spunsul sau reac]ia individului ^ntr-o situa]ie dat@: fa]@ de unul sau mai mul]i indivizi, efectul unei solicit@ri, modul de a a}tepta confruntarea cu un anumit eveniment. Cel mai adesea, pozi]ia general@ a corpului este edificatoare pentru tr@irea psihic@ a individului ^n momentul respectiv, astfel: atitudinea caracterizat@ prin: umerii c@zu]i, trunchiul ^nclinat ^n fa]@, capul aplecat ^n jos, m$inile ^ntinse moi de-a lungul 32

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

corpului denot@ ^n mod frecvent fie starea de oboseal@ - ca urmare a unei solicit@ri anterioare - fie o stare depresiv@, ^n urma unui eveniment nepl@cut. La extrema cealalt@ - pieptul bombat, capul sus, umerii drep]i, picioarele larg dep@rtate, m$inile evolu$nd larg pe l$ng@ corp denot@ cel mai adesea siguran]@ de sine, tendin]@ dominatoare, atitudine mar]ial@, atitudine de provocare. (O condi]ie important@ pentru descifrarea semnifica]iei pe care o are atitudinea const@ ^n cunoa}terea situa]iei, a contextului ^n care se plaseaz@ ea, pentru c@ o aceea}i ]inut@ poate avea semnifica]ii deosebite ^n situa]ii diferite. %n plus, ea trebuie corelat@ }i cu alte elemente semnificative, ^ntre extremele men]ionate put$nd exista o infinitate de nuan]e. Prin ]inut@ sau atitudine nu trebuie s@ se ^n]eleag@ numai o anumit@ pozi]ie a corpului ^n sine, ci modul particular ^n care se ^mbin@ o serie de elemente ca: statura }i constitu]ia corporal@, forma }i pozi]ia capului, pozi]ia trunchiului }i a umerilor, amplasarea m$inilor }i picioarelor, direc]ia }i expresia privirii etc. - toate acestea comunic$nd o secven]@ din structura psihologic@ a persoanei studiate). Gesturile reprezint@, al@turi de mers }i de modific@rile pozi]iei corpului ca atare, unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reac]iei organismului la o modificare survenit@ ^n mediul exterior sau interior }i au rol de a restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul cu mediul exterior sau interior. Altfel spus, rolul gesturilor const@ ^n ^ncercarea de a restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul pe o treapt@ nou@, superioar@ - actul de comunicare fiind ^n acest caz un cod sintetic de informa]ii utile. Gesturile pot fi ^mp@r]ite ^n trei mari diviziuni: instrumentale, retorice }i reactive. a) Gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul c@rora se efectueaz@ o anumit@ activitate. Rolul instrumental mai amplu revine m$inii aceasta r@m$n$nd un instrument pus ^n ac]iune de o serie ^ntreag@ de mecanisme psihice, rezult@ c@ observarea gesturilor efectuate cu ajutorul m$inilor poate pune ^n lumin@ multe dintre particularit@]ile mecanismelor psihice care stau ^n spatele lor. Pantomima ^n genere transmite, comunic@, dar gesturile au registre speciale }i decodori specializa]i de percepere }i ^n]elegere. Exist@ gesturi instrumentale generale }i specifice: gesturile instrumentale generale fiind cele la care recurg practic to]i oamenii apar]in$nd aceluia}i mediu social sau cultural pentru satisfacerea diverselor lor trebuin]e (activit@]ile casnice }i gospod@re}ti, scrisul }i cititul etc.), iar specifice sunt cele implicate ^n exercitarea activit@]ilor profesionale, diferite de la o profesie la alta (de aceea, la oamenii apar]in$nd altor categorii profesionale, observa]ia va viza sfera gesturilor instrumentale generale). Oric$t de variate, gesturile instrumentale generale pot fi analizate prin prisma unui num@r redus de criterii: viteza, frecven]a, intensitatea, amplitudinea, planul de efectuare, precizia }i, 33

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n str$ns@ leg@tur@ cu cea din urm@, eficacitatea. Concluzii psihologice mai bogate pot fi apoi ob]inute din analiza raportului dintre viteza }i precizia gesturilor instrumentale. Astfel: gesturile rapide, dar de o precizie mediocr@ denot@ ^n general o stare de hiperexcitabilitate ori poate fi semnul fie al unei ridicate tensiuni emo]ionale, fie al unei puternice irita]ii. Gesturile prompte, sigure }i precise denot@ calm, st@p$nire de sine, ^ncredere ^n sine, prezen]@ de spirit etc. Gesturile lente, dar sigure }i precise denot@ meticulozitate, tendin]a de a neglija dimensiunea temporal@ a activit@]ii ^n favoarea calit@]ii. Gesturile variate ca vitez@, dar sistematic lipsite de precizie, denot@ totdeauna ne^ndem$nare, ^napoia acesteia put$nd sta cauze diferite: lips@ de interes pentru activitatea respectiv@, nivel sc@zut de mobilizare energetic@, lips@ de exerci]iu. b).Gesturile apar]in$nd celei de-a doua mari diviziuni, cea a gesturilor retorice, sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, au drept scop s@ conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia o anumit@ stare emo]ional@ sau afectiv@. Semnifica]iile gesturilor retorice sunt tot a}a de numeroase }i variate ca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Varietatea }i coloratura afectiv@ a gesturilor este ^n mare m@sur@ edificatoare pentru fondul de emo]ii }i sentimente ale individului. Astfel, observarea atent@ a gesturilor retorice ale oamenilor poate aduce importante preciz@ri cu privire la caracterul spontan sau, dimpotriv@, elaborat al gesturilor - ^n m@sura ^n care acesta poate fi sesizat. El ne sugereaz@ secven]e privind sinceritatea individului, gradul ^n care el este convins de ceea ce spune }i ne trimite la abordarea mult mai complex@ a atitudinilor. c) {i, ^n fine - gesturile reactive sunt constituite din acele mi}c@ri ale corpului }i membrelor efectuate ca r@spuns la diferite solicit@ri sau situa]ii nea}teptate cu care este confruntat individul. Spre deosebire de mi}c@rile efectuate ca r@spuns la solicit@rile sau situa]iile a}teptate - care, put$nd fi g$ndite sau preg@tite, intr@ ^n mod firesc ^n sfera gesturilor instrumentale -, cele reactive nu sunt elaborate con}tient, ele servind, ^n marea majoritate a cazurilor, unor scopuri de ap@rare. La fel ca }i mersul sau celelalte categorii de gesturi, manifest@rile reactive pot fi analizate prin prisma unor criterii ca: promptitudinea declan}@rii, viteza de desf@}urare, num@rul (frecven]a), amplitudinea, intensitatea etc. %n func]ie de acestea, gesturile reactive sunt edificatoare pentru dinamica neuropsihic@, resursele energetice }i ^n special caracteristicile reactivit@]ii emo]ionale, de la manifest@rile extreme de tipul blocajului, al incapacit@]ii de a ac]iona etc.), p$n@ la cele extreme de tipul avalan}ei de mi}c@ri, ac]iunilor haotice, fenomenelor de pronun]at@ irita]ie). 34

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

II. Mimica reprezint@ ansamblul modific@rilor expresive la care particip@ p@r]ile mobile ale fe]ei: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilarele. Nu exist@ ^ns@ nici o ^ndoial@ c@ la expresivitatea fe]ei concur@, chiar f@r@ voia individului, }i o serie de elemente statice apar]in$nd fizionomiei, respectiv simptomaticii stabile (cum sunt: culoarea p@rului }i a fe]ei, culoarea ochilor, conforma]ia fe]ei, profilul ^n ansamblu, profilul frunte - nas, nas gur@ b@rbie, forma maxilarelor etc. ). Expresivitatea fe]ei depinde cel mai mult de elementele mobile, astfel ^nc$t no]iunile de mobilitate }i expresivitate sunt cu referire ^n mimic@ - aproape sinonime. Expresivitatea este asigurat@ ^ns@ ^n special de elementele mobile: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilarele etc. Expresiile fe]ei sunt extrem de variate }i sunt detectate ca modalit@]i de comunicare universal@ ^n special ^n func]ie de modul ^n care se ^mbin@ deschiderea ochilor, direc]ia privirii, pozi]iile succesive ale spr$ncenelor, mi}c@rile buzelor etc. Ca atare, vom exemplifica aceste no]iuni de baz@ care ajut@ la descifrat oamenii. Astfel, ^n cadrul mimicii, un rol esen]ial revine privirii, aceasta reprezent$nd ^ntruc$tva cheia expresiei fe]ei. a)Gradul de deschidere a ochilor este ^n mare m@sur@ edificator pentru situa]ia ^n care se afl@ individul: pe de o parte pentru atitudinea (acceptarea sau respingerea) pe care el o ia fa]@ de informa]iile cu care este confruntat, iar pe de alt@ parte pentru m@rimea fluxului informa]iilor respective. (S-a demonstrat, de altfel, ^n urma unei experien]e, efectuate cu ajutorul unor fotografii, c@ senza]iile de pl@cere sau nepl@cere, provocate de imagini, se traduc }i prin dilatarea, respectiv contractarea, pupilei). Astfel, ochii larg deschi}i pot denota: ne}tiin]@, absen]a sentimentului de culp@ sau de team@, atitudine receptiv@, de interes pentru noutatea pe care o con]in informa]iile, act de c@utare, ^n]elegerea nout@]ii pe care o aduc informa]iile etc. Iar deschiderea mai redus@ a ochilor poate denota: atitudine de neacceptare, de rezisten]@ fa]@ de informa]iile primite; suspiciune, tendin]a de a descifra eventualele g$nduri ascunse ale interlocutorului, tendin]a de a ascunde, stare de plictiseal@ etc. %n general, se poate vorbi de un raport direct propor]ional ^ntre gradul de deschidere a ochilor }i cantitatea informa]iilor recep]ionate sau emise de c@tre individ: cu c$t cantitatea informa]iei primite sau emise (de pild@, ^n cursul explic@rii pentru o alt@ persoan@) este mai mare, cu at$t ochii sunt mai larg deschi}i. b)Direc]ia privirii joac@, de asemenea, un rol important ^n determinarea expresiei fe]ei. Nedumerirea, efortul de rememorare sunt ^nso]ite de obicei de a}a-numita privire ^n gol. Privirea ^n jos sau ^n l@turi poate semnifica atitudine de umilin]@, sentiment al vinov@]iei, ru}ine etc. Privirea ^n sus, peste capul interlocutorului, denot@ de regul@ lips@ de respect pentru acesta. {i, ^n sf$r}it, ochii ^ndrepta]i ferm c@tre interlocutor sus]in$nd f@r@ dificultate 35

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

privirea acestuia denot@ sinceritate, atitudine deschis@, hot@r$re sau, ^n alte situa]ii - asprime, atitudine critic@, iar uneori, provocare. %n str$ns@ leg@tur@ cu direc]ia, este necesar s@ se ia ^n considerare: c) Mobilitatea privirii. Exist@ oameni c@rora privirea le fuge ^n permanen]@, ^n toate direc]iile, neput$nd-o fixa }i sus]ine pe cea a interlocutorului ceea ce denot@ lips@ de fermitate, tendin]a de a-}i ascunde g$ndurile, inten]iile, iar uneori, sentimentul vinov@]iei sau la}itate. La extremitatea cealalt@, privirea fix@, imobil@, denot@ o anumit@ lips@ de aderen]@, de contact cu realitatea sau, ^n unele cazuri, atitudine de ^nfruntare a interlocutorului. %n general, interpretarea privirii joac@ un rol ^nsemnat ^n cunoa}terea structurii }i atitudinii oamenilor din jur. Astfel, prima modalitate a oamenilor de a lua contact unii cu al]ii const@ ^n ^nt$lnirea sau a}a-numitul joc al privirilor. De regul@, atunci c$nd doi oameni se privesc, cobor$rea sau ^ntoarcerea privirii ^n alt@ parte la unul dintre ei semnific@ retragerea acestuia pe pozi]ii neofensive. De aceea, ^n studierea comportamentului oamenilor este necesar s@ se acorde o aten]ie deosebit@ privirii, ^n special modului de a sus]ine privirea interlocutorului. Ca }i caracteristic@ general@, se poate observa c@ mimica predominant depresiv@, caracterizat@ prin expresie meditativ@ dat@ de mu}chii fe]ei c@zu]i (Omega melancolic) denot@ faptul c@ individul se afl@ sub influen]a unui eveniment nepl@cut. Mimica mobil@ }i, de aceea, bogat@, constituie de regul@ semnul unor tr@iri emo]ionale }i afective de tipul veselie, bun@ dispozi]ie etc. Aceasta, ^n vreme ce mimica excesiv de mobil@ denot@, de regul@, o anumit@ instabilitate temporar@ a echilibrului tr@irilor psihice, mai ales dac@ e ^nso]it@ }i de alte manifest@ri ca logoree (verbalizare deosebit de rapid@, cu un debit bogat, tendin]a de a vorbi mult, cu pierderea frecvent@ a firului) sau o gestic@ ampl@ }i rapid@. III.Modific@rile vegetative reprezint@, de asemenea - al@turi de mimic@ }i pantomim@ -, o surs@ important@ de date cu privire la structura }i starea psihic@ a individului. %n aceast@ sfer@ intr@ toate particularit@]ile acelor func]ii vegetative despre care se }tie cu precizie c@ se afl@ ^ns@ o str$ns@ corela]ie cu activitatea psihic@. Unele sunt relativ accesibile observa]iei }i ele se num@r@ printre cele mai importante. Acestea sunt: respira]ia, pulsul, reac]iile vaso-motorii }i secretorii (deduse din rapiditatea }i amploarea modific@rilor culorii fe]ei, din procesele de transpira]ie etc.), ca }i func]ionalitatea gastric@, func]ionalitatea aparatului urinar, func]ionalitatea musculaturii, toate tr@d$nd modificri obiectivate la distan]@. Modific@rile de ordin vegetativ sunt edificatoare ^n special pentru tr@irile emo]ional-afective }i, ^n str$ns@ leg@tur@ cu aceasta, pentru capacitatea 36

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de autocontrol a individului. Astfel, ^n cazul unei tr@iri emo]ionale deosebit de puternice, pot fi ^nt$lnite modific@ri vegetative ca: tulbur@ri respiratorii; modific@ri ample ale culorii fe]ei, modificarea vocii; pusee sudorale; tremur generalizat; spasme gastrice sau intestinale (eventual ^nso]ite de v@rs@turi); frisoane, cl@n]@nitul din]ilor; b$lb$ial@ sau mutism; sc@derea sensibil@ a preciziei ^n gesturi etc. Intensitatea tr@irii emo]ionale poate fi dedus@ din num@rul }i amploarea modific@rilor vegetative. De asemenea, este important de subliniat faptul c@ o stare emo]ional@, chiar pu]in intens@, se tr@deaz@ totdeauna printr-unul sau mai multe dintre semnele men]ionate. IV. Vorbirea - poate fi, de asemenea, analizat@ }i valorificat@ din punct de vedere psihologic. Analizarea ei trebuie s@ vizeze concomitent: a) analiza formal@ }i b) analiza semantic@ (aspectele legate de semnifica]iile termenilor utiliza]i). a) Analiza formal@ distinge ^n special ^nsu}irile de ordin fizic ale verbaliz@rii, cum sunt: intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea); fluen]a, debitul sau viteza, intona]ia, pronun]ia (}i ^n leg@tur@ cu aceasta, eventualele defec]iuni de limbaj). Aceste ^nsu}iri nu sunt lipsite de semnifica]ie psihologic@. Astfel: 1. Intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fondului energetic al individului, dar }i al unor ^nsu}iri ca: hot@r$rea, autoritatea, calmul, ^ncrederea ^n sine. Ca urmare, vocea puternic@, sonor@, denot@ energie, siguran]@ de sine, hot@r$re etc., ^n vreme ce vocea de intensitate sonor@ sc@zut@ indic@ lips@ de energie, eventual oboseal@, nesiguran]@, emotivitate, nehot@r$re etc. 2.Fluen]a - respectiv caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii constituie un indice direct al mobilit@]ii proceselor cognitive, al vitezei de conceptualizare, de idea]ie. Vorbirea fluent@ denot@ u}urin]a ^n g@sirea cuvintelor, a termenilor convenabili pentru exprimarea ideii dorite, ceea ce presupune, printre altele, un tonus neuropsihic ridicat. Dimpotriv@, vorbirea lipsit@ de fluen]@, ^ntrerupt@ frecvent de pauze, denot@ dificult@]i de conceptualizare (dificult@]ile ce pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic sc@zut (lips@ de dinamism, oboseal@ instalat@ precoce), reactivitate emo]ional@ (lips@ de ^ncredere ^n sine, team@), dificultate ^n elaborarea deciziilor), respectiv dificult@]i ^n g@sirea cuvintelor adecvate demersului. (Desigur, nu este vorba aici de situa]iile de necunoa}tere a problemei ^n discu]ie, ^n care orice individ poate prezenta o anumit@ lips@ de fluen]@ ^n expunere). O form@ special@ a lipsei de fluen]@ o reprezint@ a}a-numita vorbire ^n salve (grupuri de cuvinte rostite precipitat, dar cu pauze relativ mari ^ntre ele, prezent$nd de regul@ }i multe aspecte de incoeren]@ - cel pu]in din punct de vedere gramatical). Aceasta denot@ adesea o reactivitate emo]ional@ crescut@.

37

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

3.Debitul sau viteza exprim@rii constituie cel mai adesea o caracteristic@ temperamental@, ^ns@ depinde de gradul de cunoa}tere a obiectului discu]iei, de rela]ia afectiv@ ^n care se afl@ individul care vorbe}te cu interlocutorul s@u: cu c$t cunoa}terea obiectului este mai ampl@, cu at$t debitul va fi mai mare. De asemenea, debitul este mai mare atunci c$nd rela]ia dintre indivizii ^ntre care se poart@ discu]ia are caracteristicile unor afinit@]i ^ntre persoane. Rela]ia de respingere, unilateral@ }i cu at$t mai mult bilateral@, se caracterizeaz@ ^n primul r$nd prin reducerea sau chiar suspendarea comunic@rii verbale dintre indivizii ^n cauz@. Se cuvine precizat c@ debitul sc@zut, respectiv viteza de exprimare redus@ nu ^nseamn@ numaidec$t }i lips@ de fluen]@. Vorbirea poate fi fluent@ }i atunci c$nd viteza de exprimare este mic@, tot a}a dup@ cum lipsa de fluen]@ poate fi ^nt$lnit@ }i ^n condi]iile exprim@rii cu un debit ridicat. 4.Intona]ia are, de asemenea, multe componente psihice, din r$ndul c@rora cea mai important@ poate fi considerat@ capacitatea sau tendin]a exterioriz@rii pe plan social a tr@irilor emo]ional-afective. Astfel, intona]ia bogat@ ^n inflexiuni este caracteristic@ indivizilor cu un fond afectiv bogat }i care ^n acela}i timp tind, con}tient sau mai pu]in con}tient, s@-}i impresioneze interlocutorii. %n schimb, intona]ia plat@, monoton@, s@rac@ ^n inflexiuni poate denota anumite dificult@]i sau inhibi]ii ^n comportamentul social precum: incapacitatea exterioriz@rii propriilor sentimente, dificult@]i ^n stabilirea de contacte cu oamenii din cauza timidit@]ii etc. 5. Pronun]ia depinde pe de o parte de caracteristicile neuropsihice, iar pe de alt@ parte de nivelul de cultur@ general@ }i profesional@ a individului. Poate varia de la pronun]ia deosebit de corect@ p$n@ la cea neclar@, neglijent@ (cu eliminarea din unele cuvinte a unor sunete, contopirea ^ntr-un sunet confuz a sf$r}itului unor cuvinte, cobor$rea tonului }i pronun]area neclar@ a sf$r}iturilor de fraz@). %n str$ns@ leg@tur@ cu pronun]ia trebuie s@ fie luate ^n considerare eventualele particularit@]i sau chiar defec]iuni de limbaj. Acestea pot servi pe de o parte la identificarea vocii, ^n absen]a imaginii interlocutorului (^n cursul convorbirilor telefonice etc.); iar pe de alt@ parte, ele pot da }i unele indica]ii asupra tr@s@turilor sale psihice. (De exemplu, ^n cazul manifest@rilor de b$lb$ial@ se poate presupune, f@r@ mari riscuri de a gre}i, c@ individul respectiv se caracterizeaz@ }i printr-o reactivitate emo]ional@ sporit@). b) Analiza semantic@ vizeaz@ o alt@ latur@ a vocabularului, }i anume semnifica]iile termenilor utiliza]i. %n leg@tur@ cu aceasta, pot fi supuse analizei: structura vocabularului, cantitatea de informa]ie }i nivelul de abstractizare a termenilor, adecvarea lor la con]inutul sau obiectul comunic@rii, coeren]a ^n judec@]i }i ra]ionamente, plasticitatea }i expresivitatea termenilor. Prin structur@ se ^n]elege ^n linii mari num@rul }i varietatea termenilor: un vocabular bogat }i variat relev@ interes pentru cunoa}tere, precum }i o 38

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

anumit@ capacitate intelectual@, respectiv posibilitatea de a ^n]elege }i rezolva mai u}or situa]iile ^nt$lnite ^n via]@ sau activitate. Cantitatea de informa]ie reprezint@ o dimensiune a vocabularului ce relev@ frecven]a de utilizare a termenilor. Cu c$t vocabularul este constituit din termeni comuni, de larg@ utilizare, cu at$t cantitatea sa de informa]ie este mai ridicat@. C$t despre nivelul de abstractizare - aflat ^n str$ns@ leg@tur@ cu cantitatea de informa]ie -, ^n general acesta este cu at$t mai ridicat cu c$t cantitatea de informa]ie este mai mare. Desigur, toate cuvintele abstractizeaz@ realitatea, dar nu ^n m@sur@ egal@. (Nivelul de abstractizare furnizeaz@ }i el o serie de indica]ii asupra calit@]ii instrumentelor intelectuale cu care se opereaz@, precum }i asupra produselor rezultate ^n urma acestui fapt - judec@]i ra]ionamente, teorii etc. Adecvarea la con]inut reprezint@ m@sura ^n care termenii utiliza]i sunt potrivi]i pentru a exprima cele dorite (din dorin]a de a impresiona pe cei din jur, unii oameni folosesc termeni de circula]ie mai redus@, dar f@r@ a le cunoa}te precis semnifica]ia ori, doar, ace}ti termeni sunt utiliza]i corect, ^ns@ ^n locul altora, cu aceea}i semnifica]ie dar mai cunoscu]i, }i care tocmai de aceea sunt considera]i mai banali). Un alt aspect al exprim@rii ^l constituie coeren]a ^n judec@]i }i ra]ionamente, respectiv ^n g$ndire. Orice manifestare verbal@ a omului, oric$t de succint@, reprezint@, independent de con]inutul comunic@rii, }i o mostr@ a modului s@u de a judeca, a felului ^n care interpreteaz@ datele realit@]ii. Prin plasticitatea }i expresivitatea termenilor (no]iuni ^ntruc$tva ^nrudite), din punct de vedere psihologic, se ^n]eleg acele ^nsu}iri ale limbajului care reflect@ capacitatea individului de a reda nu numai realitatea ca stare, ci }i atitudinea sa fa]@ de ea, ^ntr-un mod susceptibil de a provoca }i la cei din jur aceea}i rezonan]@ afectiv@ (pentru a exprima un lucru, este necesar s@ se aleag@ ^ntre mai multe expresii verbale, asem@n@toare ca semnifica]ie, dar cu nuan]e diferite - iar alegerea nu este niciodat@ ^nt$mpl@toare pentru c@ ea, chiar f@r@ voia celui ^n cauz@, este determinat@ ^n mare m@sur@ de atitudinea fa]@ de realitatea luat@ ^n considerare: acceptarea sau respingerea, minimalizarea sau supraaprecierea etc.). c) %n continuare, not@m o a treia surs@ de date cu privire la ^nsu}irile psihice ale oamenilor, plasat@ ^n afara a ceea ce am denumit mai sus simptomatica stabil@ }i, respectiv, simptomatica labil@: aceast@ a treia surs@ e reprezentat@ de aspectul vestimentar. %mbr@c@mintea constituie un indiciu asupra st@rii materiale a individului, dar dincolo de aceasta, ea are }i multiple semnifica]ii psihologice (reflect@ preferin]ele estetice, gustul celui ce-o poart@, dar ^n mare m@sur@ }i imaginea pe care acesta o are despre sine, respectiv felul ^n care ar dori ca ceilal]i s@-l vad@). Desigur, ^mbr@c@mintea standard, de serie mare, nu ^ng@duie per ansamblu prea multe concluzii cu privire la sim]ul estetic al individului 39

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ce o poart@, alegerea fiind determinat@, ^n mod evident, ^n primul r$nd, de criterii materiale. Aspectele ^mbr@c@mintei care au o semnifica]ie psihologic@ sunt, a}adar, cele de detaliu: croiala, ^mbinarea culorilor, ordinea, cur@]enia, concordan]a sau discordan]a fa]@ de moda zilei etc. Croiala neobi}nuit@, culorile stridente, }i cu at$t mai mult ^mbin@rile frapante ale acestora, precum }i tendin]a exagerat@ de a fi la mod@, denot@ o oarecare superficialitate, o concep]ie despre via]@ ^n care aspectul exterior al oamenilor }i lucrurilor este supraevaluat. Aceasta nu ^nseamn@, ^ns@, c@ la polul opus ^nt$lnim ^nsu}iri psihice pozitive; dimpotriv@. %ntr-adev@r, nu haina ^l face pe om, dar haina ^l exprim@ pe om, ^ntr-o m@sur@ mult mai mare, chiar dec$t acesta ^}i poate da seama. De aceea, dintre elementele supuse observa]iei ^n vederea cunoa}terii ^nsu}irilor psihice ale oamenilor nu poate lipsi ^mbr@c@mintea desigur, concluziile nu trebuie s@ fie absolutizante. Pentru ca procesul comunic@rii s@ fie unul eficient, trebuie s@ existe o rela]ie de feedback, e necesar s@ func]ioneze o mi}care a informa]iei ^n dublu sens. Evident, acest fapt nu poate avea loc f@r@ o ascultare atent@, dar }i eficient@, a celui ce expune un mesaj. Intervin aici dou@ prejudec@]i. Prima s-a constatat c@ fiecare individ ^n parte are o capacitate a sa, proprie, de a recep]iona informa]ia, testele ar@t$nd c@ o persoan@ obi}nuit@ ^}i poate aminti numai 50 la sut@ din ceea ce a ascultat - dac@ este chestionat@ imediat }i numai 10 la sut@ r@m$ne ^n memorie - dup@ 3 zile. A doua prejudecat@ foarte r@sp$ndit@ }i ^n mod incon}tient acceptat@ este cea potrivit c@reia pe m@sur@ ce o persoan@ avanseaz@ pe pozi]ii de r@spundere, pur }i simplu activitatea cotidian@ o modeleaz@ astfel ^nc$t ^i r@m$ne doar tendin]a de a spune ce }i cum s@ fac@, dezv@]$ndu-se s@ asculte }i s@ recep]ioneze mesaje, }i de aceea nu e eficient s@ se a}tepte de la aceasta s@ o fac@ totu}i - fapt, ^ns@, ce intr@ de mult ^n contradic]ie cu faptele reale. A}adar, }ti]i s@ asculta]i? Pentru mul]i dintre noi, bagajul de cuno}tin]e privitor la ascultare se reflect@ ^n propozi]ii de tipul: A} dori s@ m@ asculta]i }i pe mine c$teva minute. Adeseori, ascult@torii se g$ndesc la altceva, sau, ^n anumite cazuri, la ceea ce vor spune ei, dup@ ce dvs. ve]i termina de vorbit. Ascultarea pare a fi, din p@cate, neglijat@ }i uneori consider@m c@ ea este un act pasiv. Ea este extrem de important@ pentru o comunicare eficient@, c@ci un mesaj care nu este recep]ionat corect nu este altceva dec$t un banal zgomot de fond. De ce este nevoie s@ }ti]i s@ asculta]i. Vom constata c@ trebuie s@ fim capabili de a rela]iona corect mesajele pentru a ajunge la urm@toarele rezultate: %ncurajarea celorlal]i C$nd ceilal]i vor constata c@ dvs. ^i asculta]i cu bun@voin]@, vor renun]a total sau par]ial la tendin]a defensiv@, }i de obicei,

40

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

vor ^ncerca s@ v@ ^n]eleag@ mai bine. Astfel, propria dvs. capacitate de a asculta va da rezultate, transform$ndu-i pe ceilal]i ^n buni ascult@tori. Ob]inerea ^ntregii informa]ii - {tim c@ pentru a putea lua decizii corecte, este necesar s@ ob]inem c$t mai mult@ observa]ie relevant@. Aten]ia dvs. de obicei ^ncurajeaz@ vorbitorul s@ continue discu]ia }i s@ furnizeze c$t mai multe date. C$nd de]ine]i suficiente informa]ii exacte, sunte]i ^n m@sur@ de a lua decizii corecte. Ameliorarea rela]iilor cu ceilal]i O bun@ capacitate de ascultare amelioreaz@ rela]iile dintre oameni. Ve]i ^n]elege mai bine vorbitorul c$nd ^l ve]i asculta atent. Pe de alt@ parte, el va aprecia interesul dvs. ^n leg@tur@ cu persoana sa, realiz$ndu-se o interac]iune empatic@ pozitiv@. Rezolvarea problemelor Ne^n]elegerile }i problemele pot fi mai bine rezolvate c$nd indivizii se ascult@ cu aten]ie unii pe al]ii. Asta nu ^nseamn@ c@ unul trebuie s@ fie de acord cu punctul de vedere al celuilalt. El trebuie s@ arate c@-l ^n]elege (fiecare persoan@ dore}te ^n]elegere }i acest lucru se realizeaz@ printr-o percep]ie sensibil@) }i mai ales, c@ accept@ p@rerile celeilalte persoane. O mai bun@ ^n]elegere a oamenilor Ascult$nd cu aten]ie o alt@ persoan@, ea ^]i va ar@ta: cum g$nde}te, ce g$nde}te, ce simte }i care este scopul mesajului s@u. %n]eleg$nd-o, vei fi ^n stare s@ colaborezi mai bine cu ea, chiar dac@ nu exist@ o simpatie special@ pentru aceasta. Cu alte cuvinte, un bun ascult@tor c$}tig@: informa]ie, ^n]elegere, recep]ie (ascultare) reciproc@, cooperare. Nevoia de a asculta. Ascultarea este vital@ pentru cel care trebuie s@ }tie ce rol are ^n coordonarea diverselor activit@]i }i cum trebuie s@ ia decizii inteligente pentru a sigura o atmosfer@ propice desf@}ur@rii unei activit@]i inteligente. Un scriitor spunea Un om care ascult@ pentru c@ el nu are nimic de spus, poate fi cu greu o surs@ de inspira]ie. Singurul interlocutor valabil este acela care alternativ absoarbe }i exprim@ idei. Cum putem atunci s@ ne autoeduc@m pentru a recep]iona cu adev@rat ceea ce auzim? Iat@ Zece sfaturi pentru o bun@ ascultare: Fi]i preg@tit s@ asculta]i Ascultarea nu este o activitate pasiv@, ci una care necesit@ un efort sus]inut. Comunicarea este un proces care se desf@}oar@ ^n dou@ direc]ii }i de aceea noi trebuie s@ ^mp@r]im responsabilitatea eficien]ei cu vorbitorul: ^ncerca]i s@ v@ g$ndi]i mai mult la ceea ce vorbitorul ^ncearc@ s@ spun@ dec$t la ceea ce dvs. a]i dori s@ spune]i. A fi preg@tit ^nseamn@, de asemenea, adoptarea unei atitudini mentale corecte dar }i men]inerea aten]iei, pentru a ra]iona logic }i pentru a ob]ine o ^n]elegere deplin@. Sunt necesare c$teva exerci]ii preg@titoare pentru o ^nt$lnire, ^ntrevedere sau }edin]@, ^ntocmindu-v@ un plan al ^nt$lnirii. 41

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Fi]i interesat Dvs., ^n calitate de ascult@tor, sunte]i la fel de responsabil de modul ^n care mesajul dvs. este relevant, ^n munca }i interesele dvs. Este necesar s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: Ce ^ntreb@ri pot folosi din acest mesaj?. Ar@ta]i-v@ interesat ^nainte de orice, nimeni nu dore}te s@ vorbeasc@ la pere]i. Pune]i-v@ ^n locul celui care vorbe}te. P@stra]i-v@ mintea deschis@ A-]i p@stra mintea deschis@ ^nseamn@ a te ^ndep@rta de propriile prejudec@]i. (Nu trebuie s@ v@ sim]i]i insultat sau amenin]at de mesajele care v@ contrazic convingerile, atitudinile, ideile, valorile, ori s@ v@ gr@bi]i s@ trage]i concluzii pripite despre personalitatea vorbitorului, c$t }i despre mesajul transmis de el. V@ pute]i ^n}ela }i astfel pute]i bloca orice posibilitate de a ^n]elege esen]a mesajului). Urm@ri]i ideile principale %n general, ascult@torii sunt ^nclina]i s@ urm@reasc@ numai faptele. %nv@]a]i s@ urm@ri]i fapta de principiu, ideea, dovada de argument. Capacitatea de a extrage ideile principale depinde de abilitatea dvs. de a recunoa}te metodele conven]ionale de structurare a mesajului, limbajul folosit }i tendin]a vorbitorului de a se repeta. Ideile principale pot ap@rea la ^nceputul, la mijlocul sau la sf$r}itul mesajului, astfel c@ trebuie s@ fi]i ^n permanen]@ atent. Asculta]i critic Este necesar s@ fi]i critic }i impar]ial ^n leg@tur@ cu presupunerile }i argumentele pe care vorbitorul le folose}te }i s@ c$nt@ri]i cu aten]ie valoarea dovezilor }i structura logic@ a mesajului. Asculta]i atent Aten]ia poate fi fluctuant@ }i selectiv@. {i cel mai bun orator din lume poate e}ua ^n demersul s@u, dac@ ascult@torul nu este preg@tit s@ fac@ un minim efort de ^n]elegere. Normal, curba aten]iei pentru majoritatea oamenilor ^ncepe destul de sus, scade dac@ mesajul continu@ - }i cre}te din nou, c@tre sf$r}it. Trebuie s@ combate]i aceast@ tendin]@ f@c$nd un efort special, la mijlocul mesajului, }i s@ ^ncerca]i s@-l p@stra]i constant. Lua]i noti]e Dac@ mesajul este important, este necesar s@ face]i o schi]@ cu ideile principale ale vorbitorului }i, ^n plus, s@ nota]i }i c$teva exemple ilustrative (Trebuie, ^ns@, s@ ]ine]i cont de faptul aceasta ar putea s@ v@ distrag@ aten]ia. %n acest caz, ar fi mai bine s@ asculta]i cu aten]ie }i s@ nota]i abia dup@ ce vorbitorul a terminat). Ajuta]i vorbitorul - Am observat deja c@ vorbitorul este ^ncurajat dac@ p@rem interesa]i de mesajul s@u, ^ns@ exist@ }i alte c@i prin care ^l putem ^ncuraja. R@spunsurile ascult@torului sunt comentarii sau ac]iuni de foarte scurt@ durat@ prin care cel ce ascult@ confirm@ faptul c@ el recep]ioneaz@ cu interes mesajul transmis. Aceste gesturi trebuie f@cute discret, astfel ^nc$t s@ nu perturba]i }irul de idei ale vorbitorului. Redarea Acesta este un alt mod de a descrie ultimul dintre r@spunsurile ascult@torului men]ionate mai sus; este un instrument foarte util pentru un
42

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

bun ascult@tor }i merit@ a fi subliniat. Dac@ nu a]i ^n]eles ceea ce s-a expus sau dac@ dori]i ca vorbitorul s@ dezvolte o anumit@ idee, ^ncerca]i s@ face]i rostind o expresie reflexiv@, cum ar fi : A]i spus, a]i men]ionat, a]i sugerat anterior, a]i descris. Dup@ repetarea ideii, continua]i cu o ^ntrebare care ^ncepe cu cine, ce, unde, c$nd sau cum. (Propozi]iile reflexive sunt menite s@ dea o a doua }ans@ de a recep]iona ceea ce a]i sc@pat la prima expunere). Nu ^ntrerupe]i pe vorbitor Poate c@ cel mai greu lucru pentru a fi un bun ascult@tor este acela de a ^ncerca s@ nu ^ntrerup@ comunicarea. Chiar }i atunci c$nd vorbitorul face o pauz@, nu ^nseamn@ neap@rat c@ a terminat. %n ^ncheierea diserta]iei noastre, vom reaminti faptul c@, din punct de vedere etimologic, termenul de comunicare transmite ideea rela]iei cu cel@lalt (com - cu), ^n timp ce termenul informa]ie cap@t@ sensul de punere ^n form@ (in-formare). Dac@ accept@m ideea c@ aceast@ punere ^n form@ permite realului s@ circule ^n cadrul comunic@rii dintre indivizi, se deschid perspective care pot genera considera]ii teoretice. %n cadrul unui mesaj, putem distinge con]inutul propriu-zis, ca ansamblu de semnale simple, nesemnificative. Aici putem vorbi de dat@. Dar prin punerea ^n form@, acestor date, le pot fi atribuite diferite niveluri de semnifica]ie. %n primul r$nd, se poate vorbi despre o semnifica]ie care provine din reac]ia fizic@ a receptorului (a}a dup@ cum o aruncare la co}, la baschet, nu cap@t@ sens dec$t ^n reac]ie cu mingea). %ntr-un al doilea r$nd, se remarc@ un sens care ]ine de denumirea lucrurilor (este vorba despre denota]ia pur semantic@ a cuv$ntului, gestului, discursului, e vorba de limbajul a}a-numit practic; sensul atribuit este unul primar. Dar un sens provoac@ sensul imediat: este vorba de conota]ie (altfel spus, de limbajul mitic) - contribu]ie a interpret@rii culturale, psihologice, etice, politice etc. Cuvintele ^nseamn@ mai mult dec$t spun (a}a dup@ cum o hain@ - semn al statutului social). %n sf$r}it, exist@ un al treilea sens, chiar ^n ^mp@rt@}irea sensului }i recunoa}terea celuilalt ^n totalitatea pe care o permite respectiva ^mp@rt@}ire. %n aceste condi]ii, se poate vorbi despre dimensiunea rela]ional@. Mai mult ca oriunde, este aici evident@ distinc]ia solidar@ cu rela]ia comunica]ional@. Paul Watzlawick afirma: S@ spunem, mai ^nt$i, c@, ^n general, comportamentul de]ine o proprietate fundamental@, care, din acest motiv, scap@ aten]iei: comportamentul nu are contrariu. Altfel spus, nu exist@ noncomportament sau, pentru a exprima lucrurile }i mai simplu, nu putem s@ nu avem un comportament. Or, dac@ admitem c@ ^n cadrul unei interac]iuni, orice comportament are valoare de mesaj, adic@ reprezint@ o comunicare, reiese c@, vrem - nu vrem, nu putem s@ nu comunic@m. Activitate sau inactivitate, vorb@ sau t@cere, totul are valoare de mesaj. Aceste comportamente ^i influen]eaz@ 43

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pe ceilal]i, iar ceilal]i, ^n replic@, nu pot s@ nu reac]ioneze la comunic@rile respective, iar de aceea comunic@ }i ei. Trebuie s@ se ^n]eleag@ bine c@ a nu vorbi sau a nu acorda aten]ie celuilalt nu constituie o excep]ie de la ceea ce am spus; nu putem afirma c@ exist@ comunicare doar atunci c$nd ea este inten]ionat@, con}tient@ sau reu}it@, adic@ atunci c$nd se produce ^n]elegerea mutual@. Prin intermediul procesului de comunicare, urm@rim ^ntotdeauna patru scopuri principale: s@ fim recepta]i, s@ fim ^n]ele}i, s@ fim accepta]i, s@ provoc@m o reac]ie (o schimbare de comportament sau de atitudine). Atunci c$nd nu reu}im s@ atingem nici unul dintre aceste obiective ^nseamn@ c@ am dat gre} ^n procesul de comunicare.
Bibliografie
Irina Chiru Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc, Bucure}ti, 2003) Vasile Cioaric Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@ (Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002) Steve Duck Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2000) Jean Lohisse Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2002) Armand Mattelart, Michele Mattelart Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2001) Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, {tefan Niculescu - Maier - Introducere ^n Rela]ii Publice (Editura NIM, Bucure}ti, 1998) Nicki Stanton Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995)

44

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lia Lucia EPURE

Codul de conduit@ profesional@ al purt@torului de cuv$nt al unei organiza]ii


(Deontologia comunicatorului /cu exemplificare Cazul Gilda Laz@r)
Se consider@ c@ rela]iile publice constituie o activitate tot at$t de veche ca }i omenirea, fiin]a social@ care e omul tinz$nd mereu spre a interrela]iona cu ceilal]i semeni ai s@i, fiind, evident, de neconceput, dezvoltarea omenirii f@r@ prezen]a rela]iilor interpersonale. Spre sf$r}itul secolului XIX aceast@ activitate s-a specializat }i a c@p@tat contururi clare, impun$nd strategii }i tactici de func]ionare ca o ^ndeletnicire, iar mai apoi o art@ deosebit@ de celelalte. Simplific$nd, am putea spune c@ termenul RP define}te mijloacele prin care o organiza]ie tinde s@ dezvolte o rela]ie de armonie, ^n]elegere reciproc@ ^ntre ea }i publicul s@u. De cele mai multe ori aceast@ activitate are la baz@ comunicarea }i ^nglobeaz@ o serie de activit@]i: de la redactarea comunicatelor de pres@ }i preg@tirea conferin]elor de pres@, elaborarea concep]iilor de formare a imaginii organiza]iei, implementarea strategiilor de comunicare intern@ }i extern@ }i p$n@ la redactarea }i organizarea edit@rii publica]iilor de uz intern.

Bazele rela]iilor cu presa Identitatea unei organiza]ii e reprezentat@ de un ansamblu de caracteristici bazate pe o experien]@ }i tradi]ie institu]ionale de lung@ durat@. Acestea sunt bazate pe cuno}tin]ele noastre despre: misiunea organiza]iei; obiectivele; tr@s@turile distinctive; standardele }i principiile de via]@; atitudinea fa]@ de comunicarea intern@ }i extern@.
45

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Imaginea fiec@rei astfel de organiza]ii este obiect de patrimoniu. Termenul imagine nu se refer@ restrictiv la reproducerea material@ a unei realit@]i date, ci la capacitatea receptorului de a construi reprezent@ri mintale. De aceea, ^n PR-ul modern, de obicei, numele organiza]iei se asociaz@ cu cel al produsului s@u, fie el material, fie dimpotriv@. Imaginea const@ din: management performant; PR profesionist; desf@}urarea unei campanii publicitare bine puse la punct; codul etic al personalului. Mai ^nt$i, c$te ceva despre cum s-ar impune s@ decurg@ o activitate profesionist@ de PR, a purt@torului de cuv$nt, cu media. Rela]iile dintre purt@torul de cuv$nt, comunicatorul reprezentant al unei organiza]ii, }i pres@, e de dorit s@ se ^ntemeieze ^n baza unei ^ncrederi reciproce. Publica]iile de popularitate de cele mai multe ori dau cu prec@dere prioritate informa]iilor cu caracter senza]ional, dar, desigur, exist@ metode verificate de a le atrage aten]ia, iar profesioni}tii ^n PR trebuie s@ le cunoasc@ ^ndeaproape }i s@ }tie cum s@ se foloseasc@ de ele ^n avantajul organiza]iei pe care o reprezint@. Din zi ^n zi, ^ntre reprezentan]ii presei }i speciali}tii RP se stabilesc ni}te rela]ii bazate tot mai mult pe etica profesional@. Presa ^ncepe s@ con}tientizeze necesitatea contactelor cu institu]iile, ^n]eleg$nd c@ numai a}a va ob]ine informa]ii veridice, presa recunosc$nd, totodat@, rolul speciali}tilor de RP pentru a-i convinge pe conduc@torii organiza]iilor de importan]a faptului de a fi one}ti }i accesibili ^n rela]iile cu persoanele din afara institu]iilor respective. Speciali}tii ^n RP, la r$ndul lor, realizeaz@ c$t de important e rolul reprezentan]ilor presei ^n difuzarea masiv@ a unei informa]ii veridice }i echilibrate, ^n]eleg c@ apari]ia pe larg unor anumite informa]ii, pozitive, sau, dimpotriv@, neapari]ia dec$t pe un spa]iu limitat a altora, nefavorabile organiza]iei pe care o reprezint@ poate aduce mari servicii respectivei organiza]ii. Exist@ dou@ condi]ii ^n lucrul cu presa: operativitatea }i veridicitatea. Oricare ar fi regulile de prezentare a informa]iilor, acestea urmeaz@ a fi ^ndeplinite punctual. Legat de procesul propriu-zis de interrela]ionare ^ntre comunicator }i cei c@rora le este destinat@ informa]ia, e important de ]inut seama de clasica schem@ speaking, apar]in$nd lui Des Hymes. Jocul func]iilor limbajului este reprodus cel mai complet }i cel mai sistematic dintre toate versiunile precedente ^n octologul componentelor comunic@rii, pe care ^l face Des Hymes, urm$nd ordinea mnemotehnic@ a termenilor ^n englez@: Setting (cadru) e vorba de cadrul fizic (timp }i loc) }i cadrul psihologic (ambian]@ degajat@, casual, sau, dimpotriv@, ambian]@ tensionat@ de evenimente recente). Participants (termen general, desemneaz@ la Hall at$t destinatorul }i 46

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

destinatarul, c$t }i pe to]i cei prezen]i care particip@ ^ntr-un fel sau altul la desf@}urarea ac]iunii, indiferent dac@ vorbesc sau nu) pentru fiecare dintre participan]i, el ofer@ c$t mai multe caracteristici pertinente posibile din punct de vedere socio-cultural }i psihologic. Ends (finalit@]i) este vorba, pe de o parte de scop sau inten]ie, pe de alt@ parte de rezultatul activit@]ii de comunicare. De}i e f@cut@ o distinc]ie ^ntre cele dou@ subcomponente, scopul }i rezultatul ac]iunii nu coincid ^ntotdeauna. Scopul explicit al ^nt$lnirii este acela de a afla nout@]i; la un nivel mai profund, scopul este acela de a permite participan]ilor s@ re^nnoade leg@turile existente. %n acest caz, rezultatul va corespunde scopului dac@ fiecare afl@ nout@]i }i totodat@, nutre}te sentimente pozitive fa]@ de ceilal]i participan]i. Acts (acte) termenul, de}i nu foarte bine ales, acoper@ at$t con]inutul mesajului (tema), c$t }i forma acestuia. Prima subcomponent@ - desemneaz@ subiectele conversa]iei; a doua cu mai pu]in@ claritate, stilul global. Este, oare, vorba de un mesaj poetic sau, dimpotriv@, de unul pur referen]ial? Key (tonalitate) aceast@ component@ (foarte apropiat@ de precedenta) permite totu}i, caracterizarea ^ntr-un mod mai detaliat, a particularit@]ilor, modului ^n care se desf@}oar@ activitatea de limbaj. De exemplu, se poate trece de la o atitudine serioas@ la glum@. Instrumentalies (instrumente) mijloace de comunicare. Este vorba, pe de o parte, de canalele de comunicare, pe de alt@ parte de codurile care le corespund. Este, cu siguran]@, practic imposibil s@ ]inem seama de toate canalele }i codurile care servesc comunic@rii ^ntr-o situa]ie dat@. Comunicatorul va trebui s@ le observe }i s@ le descrie pe cele care sunt pertinente ^n ochii participan]ilor, la situa]ia ^n chestiune. Norms (norme) de interac]iune }i norme de interpretare. Primele se refer@ la mecanismele interac]ionale ale conversa]iei (ordinea lu@rilor de cuv$nt, ^ntreruperile etc.). Celelalte la sensul mesajului, a}a cum este el transmis }i primit, date fiind normele de interac]iune social@, sistemul de idei socioculturale ^n vigoare ale participan]ilor etc. De fapt, este vorba de obi}nuin]ele, adesea incon}tiente dar urmate, ^ndeob}te, de toat@ lumea, care guverneaz@ comunicarea din cadrul unei comunit@]i. Gen (tip de activitate de limbaj aceast@ component@ oblig@ la definirea situa]iei de comunicare ^n func]ie de categoriile care ^i deosebesc pe membrii unei comunit@]i). Pentru un comunicator ce reprezint@ o anume organiza]ie, e foarte important s@ nu uite c@ exist@ doi factori foarte importan]i ^n rela]iile cu presa - alegerea momentului oportun }i a auditoriului adev@rat, adic@ alegerea momentului psihologic potrivit pentru a face cunoscut con]inutul unui anume material }i, de asemenea, selectarea auditoriului potrivit pentru a-l recep]iona. 47

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Tehnici de conlucrare cu mass-media }i instrumentele folosite Comunicatul de pres@ Comunicatele de pres@, form@ important@ de comunicare PR, au ca scop s@ transmit@ informa]ii unei audien]e specializate, redactori/ reporteri din mass-media, }i reprezint@ principalul mod de comunicare al unei organiza]ii cu mass-media. %n momentul ^n care trebuie conceput un comunicat de pres@, ^n primul r$nd e necesar s@ existe certitudinea c@ sunt transmise toate informa]iile pe care organiza]ia dore}te s@ le transmit@, toate informa]iile de care ziari}tii au nevoie pentru a preda un material de interes }i, la fel de important, c@ urmeaz@ ca acest lucru s@ fie f@cut ^ntr-un stil atr@g@tor pentru jurnalist }i pentru cititorii, respectiv, telespectatorii s@i. Principala cerin]@ fa]@ de comunicatul de pres@ este c@ trebuie s@ fie clar, f@r@ ambiguit@]i. Importat, ^n fine, este s@ ^ncerca]i ^ntotdeauna s@ aborda]i rela]ia cu presa }i din punctul ei de vedere. Iar ea are nevoie de }tiri care s@ v$nd@ ziarul. {i de autorul comunicatului de pres@ depinde modul ^n care este ^mpachetat evenimentul pentru a putea atrage aten]ia presei }i prin ea - pe cea a opiniei publice, a finan]atorilor }i autorit@]ilor etc. Conferin]ele de pres@ }i cocteilurile Conferin]ele de pres@ au devenit o metod@ r@sp$ndit@ }i s-au dovedit a fi totodat@ una extrem de eficient@ de transmitere a informa]iei pentru pres@, nefiind recomandabil@, ^ns@, organizarea de conferin]e de pres@ }i cocteiluri dac@ acestea nu pot fi focalizate pe un subiect anume ci se convoac@ ^n cazurile c$nd este necesar ca purt@torul de cuv$nt, ca reprezentant al organiza]iei sale, s@ aduc@ la cuno}tin]a public@ o informa]ie inedit@, ori c$nd in discu]ie se pune o tem@ destul de important@ ori ^n controvers@, care poate genera ^ntreb@ri din partea jurnali}tilor. Conferin]ele de pres@ constituie un bun prilej pentru a emite a}a-numita informa]ie fon, informa]ie neoficial@ care nu trebuie neap@rat dat@ publicit@]ii. %nainte de conferin]a de pres@, ^n situa]iile speciale, privind subiecte delicate, e indicat s@ se organizeze un briefing ^n cadrul c@ruia s@ se stabileasc@ ce anume trebuie spus ziari}tilor }i cum s@ se r@spund@ la ^ntreb@rile care pot surveni. %n ceea ce prive}te conferin]a propriu-zis@, speech-ul introductiv urmeaz@ a fi scurt, mai ales dac@ se presupune c@ vor fi multe ^ntreb@ri din sal@. Vorbind tot despre conferin]ele de pres@ privind subiecte delicate e recomandabil ca pentru materialele ce vor fi repartizate jurnali}tilor prezen]i s@ se preg@teasc@ o map@ special@, urm$nd ca dup@ ^ncheierea conferin]ei respective, textele cuv$nt@rilor s@ fie expediate, spre luarea la cuno}tin]@, }i acelor redac]ii care n-au avut reprezentan]i la conferin]@.
48

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Instrumente ^n conlucrarea cu presa despre mesajele nonverbale Ajung$nd acum s@ trecem ^n revist@ instrumentele de care uzeaz@ vorbitorul ^n cadrul conferin]elor de pres@, se remarc@ importan]a ce trebuie acordat@ gesturilor, ^n mod special celor retorice, }i de asemenea, mi}c@rilor capului }i expresiilor chipului. %n ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordat un interes din ce ^n ce mai mare, iar cercet@ri riguroase au ^ncercat s@ stabileasc@ natura exact@ a rela]iei dintre acest tip de comunicare }i efectul acesteia asupra receptorului. Mesajele nonverbale ale vorbitorului tind s@ dezv@luie dorin]a de sinceritate, convingerea, corectitudinea, abilitatea }i cunoa}terea. Lucrul cel mai important este acela c@ frecvent, i se transmite vorbitorului m@sura ^n care auditoriul ^i accept@ mesajul, ia na}tere a}a-numitul fenomen de feedback. Modelul cutiei negre, teoretizat ^n 1956 de c@tre Ashby, deseneaz@ o bucl@ retroactiv@ (altfel spus, feedback-ul informa]ional), bucl@ ^n care comportamentul este interpretat ^n compara]ia cu o finalitate - ^n timp ce, simultan, aceast@ finalitate comand@ fenomenul). Cu alte cuvinte, limbajul corpului furnizeaz@ instantaneu un r@spuns vorbitorului }i ^i comunic@ acestuia cum se prezint@. Dac@ aceast@ reac]ie este prezent@, iar vorbitorul nu este sensibil la acest aspect }i nici con}tient de importan]a lui, f@r@ s@ poat@ interpreta sau citi acest limbaj, atunci o mare parte din propria sa comunicare s-a pierdut. Deci, trebuie s@ v@ stimula]i capacitatea de observa]ie }i abilitatea de a descifra aceste mesaje. Trebuie s@ v@ da]i seama de prezen]a acestor mesaje }i de posibilele lor semnifica]ii, s@ fi]i permanent atent la efectul limbajului trupului dvs. asupra altor persoane }i s@ fi]i tot timpul atent la r@spunsul posibil, astfel ^nc$t s@ pute]i imediat folosi propriile dvs. tehnici de comunicare, dac@ sim]i]i c@ este necesar. Mi}c@rile capului %n general, ^ncuviin]area din cap d@ celeilalte persoane permisiunea s@ continue, iar o succesiune rapid@ de ^nclin@ri laterale din cap ^n sus }i ^n jos ^nseamn@ nu, o dezaprobare. Expresia fe]ei dintre toate mi}c@rile trupului, expresia fe]ei poate fi cel mai bine ]inut@ sub control. Mi}carea ochilor %n contrast cu alte semnale ale corpului, mi}carea ochilor are un efect mai puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite. Unele mi}c@ri ale ochilor sunt necontrolabile, ele trimit mesaje puternice pe care la recep]ion@m aproape f@r@ a fi con}tien]i. Privirea variaz@ ca durat@ noi avem tendin]a s@ privim de dou@ ori mai mult dec$t s@ ascult@m sau s@ vorbim. Modul de a privi este ^n rela]ie cu interesul acordat. Dac@ suntem interesa]i de ceva sau cineva, sau de ceea ce spune, ^l vom privi cu aten]ie. Dac@ persoana, sau ceea ce spune, nu ne intereseaz@, atunci ne vom ^ndrepta privirea ^n alt@ parte (Atunci c$nd ne uit@m cu insisten]@ la cineva, semnaliz@m o dorin]@ de intimitate, de aceea, ^n cultura noastr@ exist@ tendin]a de a stabili reguli nescrise
49

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

care precizeaz@ c$t timp putem privi o persoan@, ^n func]ie de circumstan]e. Totu}i, sunt f@r@ ^ndoial@ momente c$nd privitul insistent este a}teptat, chiar de dorit. C$nd oamenii interac]ioneaz@, dar la mare distan]@ cum se ^nt$mpl@ ^n cazul conferin]elor de pres@, spre exemplu ei au tendin]a s@ se priveasc@ mai mult, ca }i cum ar ^ncerca s@ compenseze distan]a). Mi}c@rile ochilor, ca }i cele ale capului, sunt folosite pentru sincronizarea discursurilor. Vorbitorul va avea tendin]a s@ priveasc@ ^n alt@ parte dec$t spre auditoriu de ^ndat@ ce ^ncepe s@ vorbeasc@. Aceasta provine din faptul c@ dore}te s@ evite stimulii suplimentari, atunci c$nd el ^}i planific@ }i organizeaz@ ce are de spus. De asemenea, el poate privi ^n alt@ parte atunci c$nd ezit@. Dar c$nd vorbe}te repede }i fluent, ^}i va ^ndrepta privirea c@tre ascult@tor, ^n plus, la sf$r}itul discursului se va uita cu aten]ie la acesta, deoarece are nevoie s@ vad@ cum reac]ioneaz@ cealalt@ persoan@. Probabil incon}tient, el va semnala c@ a terminat ce avea de spus. %n pauzele din mijlocul unui discurs lung, el va privi ascult@torul cer$nd permisiunea s@ continue; cealalt@ persoan@, de obicei, va ^ncuviin]a prin ^nclinarea capului. Gesturi Alte mi}c@ri ale corpului grupate sub denumirea de gesturi sunt moduri obi}nuite de comunicare nonverbal@. Gesturile servesc urm@toarelor scopuri: Comunicarea informa]iei Exemplele de mi}care a m$inilor }i gesturile (pumnul str$ns, ridicarea unui deget etc.) au fost dezvoltate }i sistematizate ^ntr-un limbaj care poate ^nlocui complet discursul. Comunicarea emo]iei o dat@ cu gesturile folosite pentru transmiterea unei informa]ii, exist@ c$teva gesturi specifice, emo]ia difuz@ put$nd produce o accentuare a mi}c@rilor corpului; un vorbitor nervos este ^ntr-o continu@ mi}care. Exprimarea imaginii de sine Pute]i transmite imaginea pe care o ave]i despre dvs., prin mi}c@rile trupului sau prin gesturi. Dac@ v@ considera]i o personalitate extrovertit@, ^n mod incon}tient pute]i comunica aceasta prin gesturi energice; ^n cazul unei personalit@]i introvertite gesturile vor fi mai discrete. Exprimarea unui interes mutual sau a unor puncte de vedere similare cei ce studiaz@ modul ^n care limbajul corpului poate reflecta atitudini }i emo]ii au descoperit c@, deseori, acesta tinde s@ oglindeasc@ (de obicei incon}tient }i trec$nd neobservat de c@tre participan]i), gesturile }i mi}c@rile trupului persoanei cu care vorbim (aceste posturi }i mi}c@ri ^mp@rt@}ite fiind numite de c@tre Desmond Morris ecou postural). {i, ultimul dar nu cel din urm@ scop al gesturilor, sus]inerea discursului o persoan@ care vorbe}te ^}i mi}c@ continuu corpul, capul }i m$inile . Aceste mi}c@ri, numite gesturi retorice, sunt corelate cu discursul }i sunt componente ale comunic@rii. Mi}c@rile capului }i corpului sunt deseori utilizate pentru a sublinia }i a da un ^n]eles cuvintelor, pentru a desemna oameni }i obiecte sau pentru a ilustra forme, m@rimi, mi}c@ri. Ele sunt, de asemenea, ^ntr-o str$ns@ rela]ie cu structura 50

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

discursului, cu alte cuvinte, mi}c@rile ample corespund unor unit@]i verbale mai mari, cum ar fi paragrafele, iar mi}c@rile scurte corespund propozi]iilor, frazelor sau unor cuvinte specifice. Aceste tipuri de gesturi sunt deseori echivalente, ^ntr-un discurs, cu semnele de punctua]ie care ne ajut@ la o mai bun@ lecturare. Gesturile contribuie de asemenea, la o sincronizare a discu]iilor (O m$n@ ridicat@ poate ^nsemna c@ ascult@torul dore}te o ^ntrerupere, pentru a spune el ^nsu}i ceva sau pentru a pune o ^ntrebare. O palm@ ridicat@ cu fa]a ^n sus poate indica o invita]ie c@tre cealalt@ persoan@ de a vorbi). Cu to]ii }tim ce ^nseamn@ s@ vorbe}ti cu m$inile - iar din paleta larg@ a gesturilor, cele retorice sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, au drept scop s@ conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia o anumit@ stare emo]ional@ sau afectiv@. Limbajul gesturilor serve}te la comunicarea ^n special a emo]iilor: frica, m$nia, veselia, triste]ea etc. Dezvoltarea vorbirii nu a sc@zut cu nimic din importan]a gesturilor ca mijloc de comunicare, cea mai bun@ dovad@ fiind aceea c@ adesea abia gesturile care ^nso]esc un anumit mesaj verbal precizeaz@ sensul ^n care trebuie s@ fie interpretat acesta. Ca urmare a celor spuse mai sus, semnifica]iile gesturilor retorice sunt tot a}a de numeroase }i variate ca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Gesturile reprezint@ un limbaj direct, ^n sensul c@ ^n]elegerea lor nu este dependent@ de no]iuni, respectiv de cuvinte. Dar, tocmai datorit@ numeroaselor semnifica]ii pe care le pot avea gesturile, interpretarea lor ^n scopul cunoa}terii oamenilor este ^ntruc$tva dificil@. Din acest motiv, nu vom putea oferi prea multe criterii pentru analizarea }i interpretarea lor. O serie de concluzii psihologice pot fi desprinse ^n primul r$nd din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor, cum sunt: frecven]a, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Astfel: gesturile rare, moi, de mic@ amplitudine (str$nse pe l$ng@ corp) pot s@ denote: atitudine defensiv@ , team@; nivel sc@zut al mobiliz@rii energetice, ca urmare a oboselii, a unei st@ri depresive, sau de indiferen]@, plictiseal@, apatie. Pe de alt@ parte, gesticula]ia bogat@, impetuoas@, larg@ poate s@ denote: stare emo]ional-afectiv@ de tip stenic; nivel ridicat de mobilizare energetic@; elan, ^nfl@c@rare pentru o idee sau o cauz@, v@dind totodat@ tendin]a de a-i antrena, de a-i c$}tiga }i pe cei din jur la cauza respectiv@ etc. Gesturile repezi, violente, efectuate ^ndeosebi pe direc]ia ^nainte, ^n special c$nd ^nso]esc vorbirea cu tonul ridicat, pot denota: stare de irita]ie, dorin]a de afirmare proprie, de dominare; exercitarea con}tient@ a autorit@]ii etc. Ceea ce comunic@m cu adev@rat }i ceea ce am vrea inadverten]e }i chei pentru a contracara Din p@cate, sunt nu pu]ine situa]iile c$nd ^ntre ceea ce dore}te vorbitorul s@ transmit@ interlocutorului s@u }i informa]ia pe care i-o va comunica ^n mod 51

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

concret vor exista diferen]e majore - }i aceasta din pricin@ c@ ^}i face apari]ia }i se manifest@ ca atare conflictul dintre comunicarea verbal@ }i cea nonverbal@. Pentru a pre^nt$mpina efectele contraproductive ale acestuia, se impune prezen]a a dou@ trepte ^n abordare. Preg@tirea ^nt$lnirii Ar trebui s@ ^ncepe]i autoimpun$ndu-v@ st@p$nirea st@rii de nervozitate poate cea mai important@ problem@ a multor persoane puse ^n situa]ia de a se afla ^n fa]a unui interlocutor este o anume stare de nervozitate. Aproape to]i avem asemenea probleme, deoarece ideea de a fi judecat }i a}teptarea provoac@ nelini}te. Totu}i, trebuie s@ ]ine]i cont de urm@toarele patru aspecte. Mai ^nt$i - nervii pot fi folositori: un anumit grad (convenabil) de tensiune nervoas@ v@ va face mai atent }i capabil de a ac]iona mai bine. %n al doilea r$nd - anxietatea cre}te atunci c$nd nu }ti]i ce se va ^nt$mpla }i cum ve]i reu}i s@ face]i fa]@ ^ntreb@rilor. (Deci trebuie s@ v@ preg@ti]i din timp modul de a g$ndi, o g$ndire pozitiv@, ^n leg@tur@ cu ^ntrevederea, propria persoan@ }i comportamentul dvs.). A}adar, preg@ti]i-v@ eventualele ^ntreb@ri, datele pe care le ob]ine]i v@ vor genera dvs. ^n}iv@, aproape sigur, ^ntreb@ri noi, pe care e bine s@ vi le nota]i. F@r@ o preg@tire prealabil@ a discursului, ^n cel mai bun caz, }i asta ^n func]ie de c$t@ ^ncredere ave]i ^n dvs., ve]i avea tendin]a de a supraestima punctele dvs. tari sau de minimaliza sl@biciunile discursului. Nici una dintre aceste variante nu va fi interpretat@ favorabil de c@tre cei cu care ve]i avea ^nt$lnirea. Analiz$nd, ^n prealabil, punctele dvs., tari }i slabe din discurs, ve]i }ti cum s@ v@ prezenta]i sl@biciunile ^ntr-o lumin@ c$t mai favorabil@ }i le ve]i putea contracara cu calit@]i compensatorii. (Desigur, este posibil ca un lucru pe care dvs. ^l considera]i ca pe o calitate, s@ fie altfel privit de persoanele cu care v@ ve]i ^nt$lni. Este foarte bine s@ v@ g$ndi]i cum pute]i face fa]@ unei asemenea situa]ii. Astfel ve]i putea concepe o tactic@ de abordare a ^nt$lnirii). La ^nt$lnire fi]i dvs. ^n}iv@. Rezerva]i-v@ destul timp pentru a ajunge acolo, chiar mai devreme. Probabil se va ^ncepe cu c$teva replici generale, pentru a v@ destinde. Folosi]i acest interval pentru a v@ face comod }i a v@ calma. Se va aduce apoi vorba despre cele scrise sau afirmate ^n prealabil de dvs., }i se vor pune ^ntreb@ri referitoare la aceste aspecte. E bine s@ p@stra]i o copie a documentelor respective. (Nimic nu e mai grav dec$t s@ gre}i]i pentru c@ nu v@ mai aminti]i ce a]i scris sau spus). Construi]i o imagine bun@ despre dvs. - %ntreb@rile ^nt$lnirii sunt ^n leg@tur@ cu ac]iunile dvs., cu organiza]ia pe care o reprezenta]i. %ntr-un fel sau altul, trebuie s@ ar@ta]i c@ sunte]i responsabil, con}tiincios }i competent (altfel spus, c@ v@ intereseaz@ postul }i sunte]i ^ncrez@tor referitor la calit@]ile dvs.). %n plus, trebuie s@ ar@ta]i c@ sunte]i tipul de persoan@ competent }i creativ, care nu numai c@ 52

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

accept@ responsabilitatea, dar o }i descoper@. Aceast@ proiec]ie a imaginii de sine trebuie s@ fie la nivel ^nalt. Dac@ relata]i un incident sau o experien]@ la care a]i participat efectiv, trebuie s@ vorbi]i c$t mai natural }i cu u}urin]@. (Se ^nt$mpl@ ca cei ^n situa]ia dvs. s@ se ^ncurce ^n detalii nesemnificative. Nu pot reda adev@rul }i nu pot s@ sus]in@ faptele, de aici rezult$nd o stare de nelini}te }i disconfort ce poate produce nervozitate). Fi]i realist o alt@ capcan@ aceea de a fi exagerat de sincer ori exagerat de arogant, de con}tient de sine. Secretul const@ ^n a-]i ar@ta cele mai interesante calit@]i ^ntr-o manier@ c$t se poate de modest@. Demonstra]i-v@, ^ns@, ambi]ia ca organiza]ie. Majoritatea celor cu care ve]i avea ^nt$lniri se vor a}tepta ca dvs. s@ fi]i destul de ambi]ios, deci nu v@ fie fric@ s@ recunoa}te]i aceasta. Descrie]i-le calit@]ile, f@r@ a exagera, fi]i preg@tit s@ v@ recunoa}te]i sl@biciunile organiza]iei pe care o reprezenta]i, ^ns@ exprima]i-le astfel ^nc$t s@ ar@ta]i c@ v@ feri]i de ele }i c@ ave]i puterea de a ^nvinge. Dumneavoastr@ }ti]i cine sunte]i, ca organiza]ie, ce pute]i face, ce vre]i }i ^ncotro v@ ^ndrepta]i. Odat@ prevenit pericolul apari]iei conflictului dintre comunicarea verbal@ }i cea nonverbal@, o urm@toare treapt@ asupra c@reia trebuie s@ se focalizeze aten]ia comunicatorului, a purt@torului de cuv$nt, ar fi cea de planificare a mesajului avut ^n vedere, iar acest din urm@ proces se structureaz@, la r$ndul s@u, ^n }apte trepte. Treapta I precizarea obiectivului. Este bine s@ v@ preciza]i precizezi ^n scris, pe scurt, exact ceea ce ^ncerca]i s@ ob]ine]i prin mesajul dumneavoastr@: ve]i avea o not@ scris@ ^n fa]a dumneavoastr@, care v@ va ajuta s@ v@ organiza]i materialul }i a evita devierea de la subiect. Treapta a II-a ansamblul de informa]ii. Utiliz$nd noti]e scrise sau fi}e ^n cazul unui mesaj mai lung, raport sau discurs, ve]i ^nregistra toate ideile sau informa]iile pe care considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i. Se impune s@ selecta]i numai informa]iile pe care le considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i, s@ selecta]i doar informa]iile esen]iale, relevante, s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: Este aceast@ informa]ie cu adev@rat important@ pentru mesajul meu? Interlocutorii doresc cu adev@rat s@ o cunoasc@, vor ^n]elege ei corect mesajul meu? M@ va ajuta aceasta s@-mi ating obiectivul?. Treapta a III-a Grupul de informa]ii. Stabili]i leg@turile dintre elementele informa]iilor cuprinse ^n lista dvs. {i dac@ e cazul, rescrie]i notele dvs. ^n grupuri distincte. Este util s@ da]i fiec@rui grup un titlu; ^n final, ele vor r@m$ne fie tot titluri (dac@ sunt la obiect), fie vor con]ine esen]a fiec@rui paragraf, constituind fraza lui principal@ denumit@ fraz@ tipic@. Aminti]i-v@ c@ toate paragrafele trebuie s@ con]in@ o singur@ idee principal@; toate celelalte idei vor constitui material ajut@tor exemple, detalieri, ilustr@ri etc. Treapta a IV-a Pune]i informa]ia ^ntr-o fraz@ logic@. Urm@toarea dvs. 53

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

sarcin@ const@ ^n a ordona logic grupurile de informa]ii (chiar sub form@ de note), pentru ca ascult@torul s@ poat@ urm@ri firul ideii cu u}urin]@. Materialul trebuie ordonat dup@ urm@toarea metod@: 1. Ordinea cronologic@ este numit@ }i ordine istoric@; este, poate, cea mai uzual@ metod@, care prezint@ informa]iile ^n ordinea ^n care s-au desf@}urat sau se desf@}oar@ evenimentele ^n timp. Pentru toate evenimentele pe care dorim s@ le descriem, referitoare la o anumit@ problem@ cu desf@}urare secven]ial@, exist@ totdeauna tenta]ia de a folosi aceast@ metod@ de}i, uneori, nu este cea mai convenabil@. %ncerca]i s@ c@uta]i o leg@tur@ logic@ ^ntre sec]iunile materialului dvs. 2. Ordinea spa]ial@ (sau de loc) potrivit@ pentru a descrie pozi]ii geografice, ^nt$mpl@rile sunt prezentate din punct de vedere topografic: de la v$rf la baz@, ^n@untru }i afar@, aproape }i departe. 3. Ordinea importan]ei putem vorbi aici de patru situa]ii. Prima: ordinea descresc@toare a importan]ei (sau ordinea deductiv@): ^ncep$nd cu cel mai important aspect al problemei pentru a c$}tiga aten]ia ascult@torului, sau ^n ordinea cresc@toare a importan]ei (ordinea inductiv@): ^ncep$nd cu cel mai pu]in important aspect (Aceast@ ordine nu este de obicei recomandat@ ^n textele de afaceri cu excep]ia celor care urm@resc convingerea partenerului, caz ^n care pot fi foarte eficiente). Apoi: ordinea cresc@toare a complexit@]ii ideile mai simple sunt urmate de altele mai dificile sau de materiale mai complexe. Ar mai fi: ordinea descresc@toare a familiariz@rii se trece de la cunoscut la necunoscut }i, respectiv, cauz@ }i efect rela]ia dintre cauz@ }i efect se traduce pur }i simplu prin Din aceast@ cauz@ are loc acest eveniment, cu alte cuvinte De aceea se ^nt$mpl@ ceea ce se ^nt$mpl@. 4. Ordinea tematic@ c$nd nu exist@ o leg@tur@ real@ ^ntre diferitele p@r]i ale materialului, }i, deci, nici o secven]ialitate logic@, tot ce pute]i face, ^n acest caz, este s@ lucra]i cu fiecare element de material, de la tem@ la tem@, de la subiect la subiect. Trec$nd la treapta a V-a: Scoaterea ^n eviden]@ a unui plan Lucr$nd cu cele 4 trepte anterioare, a]i realizat, de fapt, un plan sau un schelet al mesajului final, chiar dac@ acesta nu apare pe h$rtie sau este prea lung. Misiunea dvs. de a v@ prezenta planul final va fi mult u}urat@. Treapta a VI-a - Scrie]i o prim@ variant@ a mesajului (ciorna) Gata s@ a}terne]i pe h$rtie prima variant@, nu trebuie s@ lua]i ^n acest stadiu ^n considerare stilul }i cuvintele folosite. Dac@ a]i f@cut programarea privind ceea ce ve]i scrie, ve]i descoperi c@ }i cuvintele vin relativ u}or. Treapta a VII-a Edita]i ciorna }i varianta final@. O dat@ ce a]i scris ciorna, pune]i-v@ ^n locul receptorului, recitind ciorna prin ochii s@i c@ut$nd eventuale ambiguit@]i, erori, expresii nepotrivite, lipsa unor cuvinte etc. {i, ^n plus, urm@ri]i un stil concis, u}or de ^n]eles. Urm@toarele idei v@ pot ajuta: varia]i lungimea frazelor, dar p@stra]i-le c$t mai scurte (^n medie, 1854

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

20 de cuvinte). Folosi]i numai cuvinte pe care ascult@torul le poate ^n]elege. Evita]i exprim@ri comune care ]in de limba vorbit@, evita]i cuvintele inutile, folosi]i fraze scurte }i potrivi]i-le ^n context. Evita]i cli}eele, expresiile banale (spre exemplu: v@ mul]umim anticipat, ve]i g@si al@turat etc.), evita]i repet@rile inutile de fraze sau cuvinte g@si]i pe c$t posibil alternative. Folosi]i mai degrab@ expresii afirmative dec$t negative }i mai degrab@ diateza activ@ dec$t pe cea pasiv@. (Atunci c$nd dore}ti s@ ar@]i c@ subiectul propozi]iei execut@ o ac]iune, trebuie folosit un verb la diateza activ@. Dac@ persoana care face ac]iunea nu este at$t de important@ ca lucrul asupra c@ruia se ac]ioneaz@, atunci diateza pasiv@ este un mijloc util pentru a focaliza aten]ia asupra a ceea ce este important. %n special, trebuie s@ v@ str@dui]i s@ evita]i pasivul impersonal (ca se sim]ea c@, pentru un noi sim]im c@, sau este regretabil c@, pentru un noi regret@m c@). Verbele active au ca rezultat un stil dinamic, care este mult mai u}or de ascultat }i confer@ vitalitate }i ac]iune. Facem gre}eli de exprimare, fie din ignoran]@, fie din neglijen]@ - gre}eli care pot duce la ne^n]elegeri, confuzie, }i uneori, la imposibilitatea de a comunica a}a cum ne-am dori s@ o facem. Comunic@m prin simboluri conven]ionale, dar dac@ nu folosim simbolurile potrivite Dac@ vom ^nc@lca regulile codului (sau dac@ nu le utiliz@m a}a cum se a}teapt@ ceilal]i), ascult@torii vor avea probleme de ^n]elegere a mesajului transmis - ei nu vor fi capabili s@ ne ^n]eleag@ sau, ^n cel mai bun caz, vor fi irita]i de faptul c@ sunt obliga]i s@ fac@ un efort inutil de a descifra mesajul transmis. Dup@ cum am v@zut, este frecvent@, din nefericite, situa]ia ^n care comunicarea non-verbal@ involuntar@ ^n acest context, regulile de gramatic@ neglijate sau o structur@ a frazei necorespunz@toare au un impact mai mare asupra receptorului dec$t con]inutul real pe care ^l comunic@m. Modul ^n care ar trebui s@ folosim limba rom$n@ reduc$nd posibilitatea unor ne^n]elegeri sau irit@rii ascult@torilor. %ntotdeauna este important s@ verifica]i din nou scrierea unei fraze, pentru a avea siguran]a c@ fiecare construc]ie urmeaz@ p@r]ii ei de fraz@, ^n special ^n frazele lungi }i complexe. E momentul s@ aducem ^n discu]ie }i acele caracteristici obligatorii ^n conturarea unei personalit@]i distincte a comunicatorului. Cercet@ri recente au demonstrat c@ personalizarea stilului constituie pasul cel mai important al procesului de comunicare. Aceast@ personalizare are dou@ etape, }i anume: stabilirea propriului stil }i, respectiv, evaluarea avantajelor }i dezavantajelor ce deriv@ din folosirea stilului respectiv. Av$nd ^n vedere c@ motiva]iile sunt acelea care determin@ stilul, c@ motivele ^n sine sunt de natur@ personal@, persoana cea mai indicat@ s@ determine stilul, ^n urma unei analize obiective, care s@ aib@ drept rezultat o determinare real@ a stilului, este comunicatorul ^nsu}i. 55

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Claritatea Ave]i nevoie, pentru a fi un bun orator, de capacitatea de exprimare clar@ a ideilor, ^ntr-o exprimare simpl@, materialul fiind astfel organizat ^nc$t s@ poat@ fi u}or de urm@rit. Nu trebuie s@ ^ncerca]i s@ impresiona]i auditoriul folosind cuvinte lungi }i complicate. (Desigur, uneori trebuie, s@ folosi]i un limbaj specializat, dar va trebui s@ ave]i grij@ s@ explica]i to]i termenii care pot s@ nu fie uzuali pentru auditoriul dvs.). O g$ndire clar@ implic@ }i o exprimare potrivit@, ^nseamn@ o pronun]ie clar@ a cuvintelor, astfel ^nc$t ele s@ fie u}or recunoscute. Acurate]ea trebuie s@ v@ asigura]i c@ expresiile }i cuvintele pe care le folosi]i exprim@ exact ceea ce dori]i s@ spune]i. Faptele la care v@ referi]i trebuie s@ fie corecte. Subiectul trebuie m@run]it p$n@ la cap@t }i informa]iile citate s@ fie de ^ncredere. Evita]i s@ declara]i lucruri neconforme cu realitatea }i care pot fi contestate (exprim@rile care ^ncep cu Toat@ lumea }tie sau nici o persoan@ rezonabil@ n-ar accepta asta sunt ^ntotdeauna periculoase }i pot fi contestate, ^n special c$nd sunt pe punctul de a genera o reac]ie ostil@). Empatia ^ncerca]i ^ntotdeauna s@ fi]i curtenitor }i prietenos. Oric$t de sup@rat a]i fi, ^ncerca]i s@ v@ st@p$ni]i emo]iile }i s@ r@m$ne]i cel pu]in calm. Poate cel mai bun mod ar fi s@ v@ pune]i ^n locul celeilalte persoane, s@ ^ncerca]i s@ sim]i]i ceea ce simte aceasta; pun$ndu-v@ ^n locul ei, pute]i stabili o empatie cu aceasta. Nu trebuie s@ fi]i mereu de acord cu ea sau cu idele sale, ci doar s@ fi]i ^n]eleg@tor }i r@bd@tor. Expresia fe]ei }i tonul vocii sunt, evident, importante, ^n special ^n discu]iile de grup. Sinceritatea aceasta ^nseamn@ ^n realitate a fi natural. Exist@ totdeauna pericolul (provenind din lipsa de ^ncredere ^n sine) ca atunci c$nd se discut@ cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai ^nalt s@ devenim rigizi }i st$ngaci sau s@ ^ncerc@m s@ simul@m. Str@dui]i-v@ s@ fi]i dvs. ^n}iv@ }i ^n astfel de situa]ii. Relaxarea cea mai bun@ metod@ de a v@ elibera de aceste dificult@]i de vorbire }i de eventuale mi}c@ri bru}te este relaxarea. Atunci c$nd mu}chii sunt ^ncorda]i, nu mai putem fi naturali, de aceea se impune s@ respira]i profund, efectul va fi ^n favoarea dvs. Contactul vizual schimbul de priviri este extrem de important - un vorbitor care nu se uit@ niciodat@ spre cel care-l ascult@ ar putea transmite mesaje de tipul: nu m@ interesezi, nu-mi placi, sau chiar nu sunt sigur pe ceea ce spun, s@ nu crezi ce spun. C$nd vorbi]i, nu v@ ^ndrepta]i privirea spre biroul la care }ede]i, spre genunchi sau spre fereastr@. Dac@ vorbi]i cu un grup mare, cuprinde]i-l cu privirea astfel ^nc$t fiecare individ s@ simt@ c@ este observat. Ei vor prefera o u}oar@ pauz@ a vorbitorului, care demonstreaz@ interesul ^n modul de a-i privi, asigur$nd prin acesta, fluen]@ discursului, spre deosebire de cel ce cite}te cu capul ^n jos, f@r@ a da importan]@ auditoriului.
56

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Aparen]a felul ^n care sunte]i privit arat@ c$t de bine v@ ^n]eleg ceilal]i. %nf@]i}area dvs. reflect@ modul ^n care v@ privi]i pe tine ^nsu]i propria imagine, self-image. Cel ce te ascult@ ^nregistreaz@ aparen]a, ^nf@]i}area dvs. }i atunci el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului ^n care v@ purta]i, cum v@ ^ngriji]i, chiar }i ce vestimenta]ie prefera]i. %n cele mai multe situa]ii de dialog, oamenii privesc vorbitorul }i ^l judec@ chiar ^nainte de-a vorbi. O ]inut@ vestimentar@ ^ngrijit@ este deosebit de important@ ^n situa]iile formale. vestimenta]ie }i ^nf@]i}are adecvate locului ^n care v@ desf@}ura]i activitatea. Deci, dac@ alege]i extremele ^n mod@ c$nd v@ afla]i la serviciu, ^n ochii interlocutorului se atenueaz@ ^nclina]ia dvs. de-a munci. Postura pozi]ia corpului este, de asemenea, important@ pentru procesul de comunicare. O persoan@ care st@ aplecat@ ^nainte pe scaun, ^n timp ce transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde nepl@cut, demonstr$nd o atitudine de oboseal@, plictiseal@ sau neglijen]@; ^ntotdeauna, ^n astfel de situa]ii, ascult@torii vor fi impresiona]i nepl@cut. Un element nepl@cut al comunic@rii poate rezulta ^n urma examin@rii posturii dvs. cum }ede]i, cum sta]i ^n picioare c$nd vorbi]i -, pozi]ii care vor pune ^n eviden]@ }i calitatea discursului dvs. O pozi]ie g$rbovit@ afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic, c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }i stare psihic@ ^i schimb@ at$t tonalitatea c$t }i ritmul, intensitatea. Dac@ ave]i o pozi]ie g$rbovit@, capul plecat sau umerii l@sa]i s@ cad@, vocea dvs. nu va mai fi clar@, pentru c@ respira]ia este influen]at@, neput$nd s@ trage]i prea mult aer ^n piept, }i nici nu pute]i avea un control asupra expira]iilor, sunetele sunt ^n@bu}ite sau ^ntrerupte. O pozi]ie g$rbovit@ afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic, c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }i stare psihic@ ^i schimb@ at$t tonalitatea c$t }i ritmul, intensitatea. Pentru a v@ ameliora }i perfec]iona postura c$nd vorbi]i, trebuie s@ ave]i ^n vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea (d@ auditoriului impresia c@ sunte]i con}tien]i de aceasta }i c@ v@ intereseaz@ ceea ce se ^nt$mpl@ ^n jurul dumneavoastr@ }i mai ales ce spune]i); pl@cerea de a vorbi (este un element de polite]e exprimat prin str@duin]a de-a oferi un ton prietenesc ^n voce, prin z$mbet }i priviri agreabile); claritatea, distinc]ia (este necesar@ unui discurs, astfel ^nc$t auditoriul s@ poat@ auzi }i ^n]elege cuvintele f@r@ efort); expresivitatea (este o asociere a sentimentelor cu vocea dvs. Pentru a fi expresiv, trebuie s@ evita]i monotonia ritmului pe care ascult@torul o va resim]i }i ^n ^n]elegerea mesajului. Este mai u}or s@ fi]i expresiv, c$nd men]ine]i o postur@ bun@, ar@t$ndu-v@ interesat at$t de subiect c$t }i de auditoriul dvs.). Acesta patru caracteristici vor influen]a }i calit@]ile vocale. Pute]i s@ v@ controla]i permanent modul de a vorbi, m@rind sau mic}or$nd volumul vocii, ajust$nd tonul ^n func]ie de circumstan]ele particulare.
57

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Primul pas este con}tientizarea factorilor care influen]eaz@ sunetele vocii, a mecanismelor vorbirii vorbirea implic@ multe abilit@]i mecanice, cere o manipulare complex@ a diafragmei, pl@m$nilor }i mu}chilor pectorali, de altfel }i a coardelor vocale, gurii, limbii }i buzelor. %n@l]imea }i intensitatea vocii vocea unei persoane care vorbe}te pe tonalit@]i ^nalte este ascu]it@, strident@ (C$nd suntem tensiona]i sau anxio}i, corzile vocale se ^ntind puternic iar vocea se sub]iaz@, devine strident@). Tonul vocii de]ine un rol important ^n limbajul verbal, }i mai ales ^n situa]ii informale. Volumul vocii - volumul este mult mai u}or de controlat dec$t tonalitatea vocii, iar practica v@ va ajuta s@ ob]ine]i un volum corect. (%nv@]a]i cum s@ v@ controla]i vocea, ^n a}a fel ^nc$t s@ pute]i fi bine auzit la distan]@ mare f@r@ s@ ]ipa]i sau s@ fi]i strident, ^n acest fel ve]i impresiona prin calitate }i claritate). Ascult@torii vor fi capta]i de modul ^n care }ti]i s@ vorbi]i fiindule st$rnit interesul ^n a v@ asculta }i a ^ncerca s@ ^n]eleag@ ce spune]i. Ar trebui s@ lua]i ^n considerare urm@toarele: locul unde vorbi]i (^n aer liber, ^ntr-o sal@ mic@ sau o sal@ de conferin]e, ^ntr-o ^nc@pere unde sunetul are ecou) pentru c@ acesta va influen]a audibilitatea cuvintelor dvs.; m@rimea grupului c@ruia ^i vorbi]i; zgomotul de fond (spre exemplu, zgomotul instala]iei de aer condi]ionat). Dic]ia }i accentul dic]ia este modul ^n care spune]i sau pronun]a]i cuvintele; ^ntr-o oarecare m@sur@, ea este influen]at@ de accent. Dic]ia depinde de articularea }i enun]area sunetelor. Oricare ar fi accentul dvs., este important s@ pronun]a]i cuvintele clar. Altfel, rezultatul este o voce c@reia ^i lipse}te vitalitatea iar sunetele sunt monotone }i estompate. Viteza mesajul pe care-l transmite]i va fi amprentat }i de viteza, sau ritmul, cu care vorbi]i. Dac@ aceasta este mai mare, ascult@torul prime}te mesajul ca pe o urgen]@; uneori acest lucru poate fi util, ^ns@ o vorbire ^n permanen]@ rapid@, ^n torent, ar putea face pe cei ce v@ ascult@ s@ fie deruta]i pentru c@ ei nu vor pricepe urgen]a sub^n]eleas@ (care, de fapt, nici nu exist@). Nu trebuie exagerat ^ns@, pentru c@ altfel intervine plictiseala sau se pierde logica cuvintelor exprimate verbal. Un bun vorbitor ^}i schimb@ viteza ^n concordan]@ cu importan]a mesajului: deci cuvintele }i frazele nesemnificative sunt rostite mai repede, ^n timp ce frazele importante vor fi rostite mai rar }i accentuat; se vor face pauze ^n special ^nainte sau dup@ un cuv$nt care trebuie accentuat sau ^nainte de-a sublinia o idee mai important@. Timbrul vocii Inflexiunile sau modific@rile sus - jos ale vocii, a}anumitul timbru, influen]eaz@, de asemenea, modul ^n care mesajul este recep]ionat, reac]iile receptorului Varia]iile ^n timbrul vocii sunt adesea asociate cu intensitatea }i cu viteza ei, pentru a accentua sau a m@ri interesul celor expuse. Este u}or s@ face]i o impresie gre}it@ dac@ nu folosi]i cu grij@ 58

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

timbrul vocii }i, bine^n]eles, este u}or s@ transmite]i ce g$ndi]i cu adev@rat chiar atunci c$nd nu vre]i s@ ar@ta]i asta. Etica rela]iilor cu presa %n cele ce urmeaz@, vom vorbi despre o problem@ destul de controversat@ din aria comunic@rii profesionale e vorba de rela]iile cu mass-media, rolul lor ^n societate }i modalit@]ile de recurgere la serviciile acestei a}a-numite a patra puteri ^n stat. %ntre rela]iile cu persoane din exteriorul institu]iei, pentru purt@torul de cuv$nt, reprezentantul organiza]iei pentru care el lucreaz@, rela]iile cu mass-media constituie una dintre cele mai importante p@r]i componente ale rela]iilor cu publicul. Rela]iile cu mass-media sunt constituite dintr-un trafic de informa]ie ce curge ^n dou@ sensuri, fiind puntea de leg@tur@ dintre organiza]ia ^n cauz@ }i, respectiv, pres@, radio ori televiziune. Trebuie precizat c@ procesul de care pomeneam func]ioneaz@ bine doar dac@ exist@ ^ncredere, profesional, dinspre ambele p@r]i, organiza]ie }i mijloacele de informare, pentru partenerul cu care conlucreaz@. Jean-Claude Bertrand face, ^n Deontologia Mijloacelor de comunicare (ap@rut@ ^n rom$ne}te la Editura Institutul European din Ia}i, ^n 2000) c$teva preciz@ri. Natura codului. %n momentul ^n care un cod este adoptat, adesea exist@ deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@ insuficien]a acesteia. Ceea ce redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru care necesit@ un angajament absolut, ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupune c@ jurnalistul posed@ un sim] moral. %n orice meserie, exist@ lucruri care se fac }i lucruri care nu se fac. %n mod tradi]ional, ele se ^nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele ^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@ fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, la nivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ ba chiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor de pres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate (B., C.-J., pag. 65-66). De asemenea, sunt precizate }i regulile privitoare la excep]ii. Exist@ reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija c$nd aceasta serve}te interesul public. Jurnalistul nu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^n fa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n mod clandestin informa]iile (spre exemplu, s@ ^nregistreze clandestin o convorbire telefonic@ privat@ f@r@ a avea acordul prealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@ incite pe nimeni s@ comenteze un delict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ a oamenilor (pag. 73). C$t despre ob]inerea informa]iei, Bertrand ne face cunoscut: Jurnalistul nu trebuie s@ inventeze informa]ia, nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite 59

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pentru a ob]ine o informa]ie sau o fotografie - cum ar fi disimularea propriei identit@]i, intrarea neautorizat@ pe o proprietate privat@, ^nregistrarea unei conversa]ii pe ascuns, furtul de documente (^n afar@ de cazul ^n care interesul public o justific@ }i ^n care nu exist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesia acestora }i are ca sarcin@ asumat@ pe aceea de a le semnala ^n relatarea sa). Nu trebuie s@ pl@teasc@ informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@ utilizeze mijloace coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care ^i privesc, nici s@ se violeze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu se abuzeze de naivitatea oamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuie s@ fie prevenit despre utilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fie informat despre ^ntreb@ri dinainte (pag. 85-86). (...) Regulile unui cod deontologic sunt ^ntotdeauna vagi, niciodat@ absolute. Deontologia se g@se}te la dou@ niveluri: fundamental }i cotidian. Rolul ^n societate al mijloacelor de comunicare trebuie inculcat, discutat, integrat, ^ntr-un interval de timp ^ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zute toate cazurile, trebuind adesea s@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau la un sim] moral n@scut din reflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politico-religioase a ]@rii (pag. 93 -94). Codul interna]ional de la Lisabona de conduit@ profesional@ ^n Rela]ii Publice (adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene de Rela]ii Publice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, de unsprezece dintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@ri europene) care sunt membre ale CERP) prevede, la sec]iunea II, clauza 3, urm@toarele: %n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]ii publice trebuie s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate. %n special, va ac]iona ^n a}a fel ^nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ^n eroare sau informa]ii false sau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@ evite folosirea, fie }i accidental@, a unor practici sau metode incompatibile cu acest cod, ^n vreme ce la Sec]iunea III, clauza 7 adaug@: %n practica profesiei sale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie discret. Trebuie, totodat@, s@ respecte cu scrupulozitate confiden]ialitatea profesional@ }i, mai ales, nu trebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@ primit@ de la clien]ii sau angajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali, sau s@ foloseasc@ astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ^n acest sens. Vom ^ncheia seria trimiterilor cu cea privind clauza 18: Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar putea prejudicia reputa]ia profesiei sale. Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru. Nu putem omite s@ amintim de un alt cod, de prim@ importan]@ }i anume, Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n Rela]ii Publice (al c@rui autor este francezul Lucien Matrat }i care a fost adoptat la Atena, ^n mai 1965, 60

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de c@tre CERP - Confedera]ia European@ de Rela]ii Publice) }i IPRA - Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice. Afl@m din cuprinsul acestuia c@: %n consecin]@, membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice vor ^ncerca: 3. s@ se poarte ^ntotdeauna }i ^n toate ^mprejur@rile ^n a}a fel ^nc$t s@ merite }i apoi concret, s@ asigure confiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact; 4. s@ ]in@ minte c@, datorit@ rela]iei dintre profesia sa }i public, comportamentul s@u - chiar }i ^n particular - va avea un impact asupra modului ^n care profesiunea sa, ^n ansamblu, este apreciat@. (...) Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, de asemenea, vor ac]iona: 9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$nd cuvintele astfel ^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate }i integritate ^n toate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilor sau, respectiv, a angaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelor de public-]int@ care sunt afectate de ac]iunile sale. Opinia public@ ^n general se formeaz@ sub influen]a a ceea ce citesc oamenii ^n presa central@, local@, cea de specialitate, a ceea ce v@d la televizor ori aud la posturile de radio. De aceea, nu e lipsit de importan]@ pentru un comunicator s@-}i men]in@ permanent focalizat@ aten]ia asupra a c$torva cerin]e ale unor astfel de ^nt$lniri cu reprezentan]ii media. A}adar: ce a}teapt@ jurnali}tii de la conferin]ele de pres@? Nout@]i interesante pentru public, informa]ii prompte, reale, sincere, informa]ii clare, concise, directe (trebuie s@ func]ioneze principiul KISS - Keep it short and simple), informa]ii lansate ^n timpul util p$n@ la ^nchiderea edi]iilor sau p$n@ la programarea spa]iului de montaj, sper@, totodat@, c@ vor avea posibilitatea de a afla detalii sau a contacta persoane oficiale }i, nu ^n ultimul r$nd, se a}teapt@ la o anumit@ form@ a mesajelor scrise. Succint studiu de caz Gilda Laz@r vs. Jamie Patrick Shea %ntr-o diserta]ie ce atinge un subiect precum etica rela]iilor cu presa, exemplificarea de caz cea mai reprezentativ@ este, desigur, cea av$nd ^n centru celebrul caz, de-acum clasicizat, am putea spune, pentru memoria consumatorului de media rom$n cel al Gildei Laz@r. %n cotidianul Ziua, mai precis ^n num@rul din 26.06. 1997, era publicat@ stenograma convorbirii telefonice pe care au purtat-o Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin - adic@ purt@torul de cuv$nt al Ministerului de Externe }i cel care, la vremea respectiv@ era (al@turi de Anca Oegar) corespondent permanent al ziarului respectiv ^n SUA. Tema dialogului este iritarea demnitarei fa]@ de o serie de coresponden]e ale celor doi, coresponden]e av$nd drept subiect recent ^ncheiata, la momentul respectiv, vizit@ a premierului rom$n Victor Ciorbea ^n SUA, Gilda Laz@r resping$nd categoric ^n cursul convorbirii telefonice ^nregistrate de c@tre 61

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

P@s@rin, f@r@ ca demnitara din MAE rom$n s@ aib@ cuno}tin]@ despre aceasta! - presta]ia mincinoas@ (scrie]i, b@, adev@rul) }i dezinformarea (de data asta eu cred c@ }i ea (n.n., Anca Oegar) e convins@ c@ vizita lui Ciorbea e un rahat) la care s-au pretat cei doi coresponden]i. La ceea ce ea considera a fi o avalan}@ de minciuni sfruntate (Zice a}a ^n articolul vostru din Ziua: Pentru (...) viitorul rela]iilor rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem de important@ (...). Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@. Ce negociaz@, m@, c@ nu sa dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia!), limbajul folosit nu e nici pe departe unul diplomatic, nu este nici m@car un limbaj academic (evident, se poate aduce ^n sprijin argumentul unei st@ri emo]ionale anume, care l-a provocat) nu este, prin urmare, un limbaj acceptabil pentru un comunicator, cu at$t mai mult pentru un purt@tor de cuv$nt ce reprezint@ o ^nalt@ institu]ie a statului. %ntreag@ convorbirea telefonic@ am putea-o rezuma, ca mesaj }i ca limbaj, prin replica urm@toare: Scrie dracului adev@rul despre vizita lui Ciorbea, care este un e}ec. Pentru Gilda Laz@r, ^n acel moment problema st@tea ^n felul urm@tor: cei doi ziari}ti deformaser@ (poate premeditat, poate incon}tient) realitatea ^n relat@rile lor. Desigur, Ciorbea a r@mas celebru prin ceea ce un consilier preziden]ial explica, la un moment dat, stingherit, despre el: Adesea nu a ^n]eles exact, pentru un motiv sau altul, ce s-a ^nt$mplat cu adev@rat acolo unde a participat, dar faptul c@ - dup@ cum ^i argumenteaz@ Gildei Laz@r, ^n timpul convorbirii ^nregistrate de el, Sorin P@s@rin asta a fost declara]ia lui nu le aduce, lui P@s@rin }i Oegar, circumstan]e atenuante ^n ochii Gildei Laz@r. Contextul ^n care a avut loc aceast@ convorbire: rug@min]ile, insisten]ele }i amenin]@rile av$nd ca scop prelungirea deta}@rii lui {tefan Popescu de la Banca Na]ional@ la Misiunea Rom$n@ de la Washington, Popescu, so]ul Anc@i Oegar, lucr$nd ^n acel moment la ambasad@, ca secretar I, }i f@c$nd, mai cu seam@ prin intermediul so]iei sale, diligen]e ^n dreapta }i ^n st$nga, spre a i se prelungi }ederea peste Ocean. %ntr-o declara]ie dat@ unui redactor al agen]iei Rompres (^nc@) purt@tor(ul) de cuv$nt al MAE, Gilda Laz@r men]iona urm@toarele: Nu este cazul s@ comentez oficial con]inutul unei convorbiri strict particulare. %n schimb, nu pot s@ nu remarc faptul c@ publicarea stenogramei din ziarul Ziua face dovada a cel pu]in trei infrac]iuni: instigare la trafic de influen]@, }antaj, interceptare ilegal@ a unei convorbiri telefonice, la care s-ar mai putea ad@uga }i calomnia, din comentariul care ^nso]e}te stenograma, precum }i atentatul la ceea ce americanii numesc privacy, iar noi, rom$nii, dreptul la intimitate. %ntr-o ^ncercare de a rememora evolu]ia de atunci a evenimentelor, care au f@cut s@ curg@ valuri de cerneal@, am rugat-o acum, la mai bine de }apte ani, pe Gilda Laz@r, ast@zi director corporate affairs ^n cadrul Companiei JTI (Japan Tabacco International), s@ accepte dialogul extrem de succint pe care 62

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

i l-am propus. A}adar, cinci r@spunsuri sincere la cinci ^ntreb@ri deschise: %n clipa ^n care jurnalistului a telefonat pentru a-]i afla atitudinea personal@ fa]@ de ac]iunea promovat@ de premierul (Ciorbea) }i pre}edintele Rom$niei, te-ai g$ndit c@ este o provocare, sau nu? Lia, ^ntreb@rile tale par a porni de la convingeri preconcepute, ^ntemeiate pe premise eronate. %n realitate, e doar o poveste imund@ despre care nu-mi face nici o pl@cere s@ vorbesc. Respectivul intitulat jurnalist ma sunat atunci, la nou@ seara, pentru acela}i motiv amical pentru care m@ mai sunase de optzeci de ori ^n timpul acelei luni }i de c$teva sute de ori din noiembrie 1996 p$n@ la data cu pricina: s@-i pun o pil@ la ministru ca s@-l mai ]in@ la post, la Washington, dup@ expirarea mandatului, pe so]ul prietenei sale (}i ea intitulat@ tot jurnalist@, dar so]ie de diplomat de ocazie, deci pl@tit@ de MAE, o institu]ie pe care o ^njura cu orice prilej ^n articolele sale direct sau prin reprezentantul ei, adic@ tocmai ministrul c@ruia ^i cerea favoruri prin intermediul amicului!). {tiai c@ un jurnalist poate s@ ^ncalce codurile (etic }i deontologic al profesiei), dac@ ]inta lui este o persoan@ public@? {tii mai bine dec$t mine c@ jurnalismul este o voca]ie, c@ nu oricine se auto-intituleaz@ astfel este neap@rat }i un profesionist }i c@ simpla invocare a acestei calit@]i nu-]i confer@ imunitate pentru orice - incluz$nd aici }i abdicarea de la regulile moralei }i ale bunului sim]. [inta individului cu pricina era s@ mai stea ^n America ^mpreun@ cu membrii ciudatului triunghi amintit. {i dac@ n-a putut s@-}i ating@ ]inta prin pile, a f@cut-o printr-un scenariu care l-a ajutat s@-}i ob]in@ Cartea verde: prin f@c@tura cu pricina, s-a dat drept jurnalistul persecutat de un reprezentant al autorit@]ilor. {i a r@mas ^n SUA. Ai mai auzit de atunci de el? {tiai c@ severitatea codului de comunicare pentru un purt@tor de cuv$nt este mai dur@ dec$t codul de comunicare pentru un jurnalist? Desigur c@ un purt@tor de cuv$nt trebuie s@ stabileasc@ reguli clare de comunicare institu]ionalizat@. Sunt lucruri elementare gen: on the record, off the record, for the background, iar cel care nu le respect@ purt@tor de cuv$nt sau jurnalist - risc@ sanc]iuni profesionale sau pierderea credibilit@]ii. Un purt@tor de cuv$nt nu are prieteni printre jurnali}ti }i nu discut@ cu nimeni amical, ^n afara cadrului institu]ionalizat sau dup@ orele de program. Un purt@tor de cuv$nt trebuie s@ verifice cine sunt interlocutorii s@i acredita]i. Dac@ a} fi fost func]ionar pur s$nge }i a} fi respectat procedurile prealabile, a} fi aflat, de exemplu, c@ solicitanta prin intermediar, so]ia diplomatului de ocazie }i prietena amicului, fusese trimis@ la post ^ntr-una dintre cele mai importante ambasade ^n condi]iile ^n care examinarea psihologic@ indica internarea ^ntr-o clinic@ de specialitate, pentru problemele psihice pe care le avea. 63

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Te-ai temut pentru imaginea ta personal@ }i profesional@ ^n clipa ^n care convorbirea telefonic@ a fost f@cut@ public@? Imaginea mea, atunci }i acum, nu are leg@tur@ cu pozi]ia ocupat@. Pentru majoritatea oamenilor eu sunt ^nc@ ziarista Gilda Laz@r, un formator de opinie cu personalitate pronun]at@. Problema mea a fost c@ eram purt@tor de cuv$nt adic@ reprezentantul unei institu]ii - prin conjunctur@ }i ziarist adic@ om care g$nde}te liber - prin voca]ie. Pun pariu c@ nu vei g@si pe nimeni care s@-mi repro}eze ceva pentru declara]iile, atitudinile, apari]iile publice ^n cadrul institu]iei sau ^n calitate de purt@tor de cuv$nt al MAE. Acas@, cu familia }i prietenii, am continuat s@ fiu eu ^ns@mi, s@ am opinii }i convingeri la care cei }apte ani de pres@ ^n linia ^nt$i m@ ^ndrept@]eau pe deplin. De pild@, }i acum p@strez acelea}i convingeri despre capacit@]ile politice }i manageriale ale dlui Ciorbea, iar timpul n-a f@cut, din p@cate, dec$t s@-mi dea dreptate. Convorbirea respectiv@ a fost f@cut@ public@ ^n mod trunchiat }i ^ngro}at, pe de o parte pentru ca respectivul s@-}i ating@ ]inta de a r@m$ne ^n SUA, iar pe de alt@ parte din motive de senza]ionalism ieftin. Faptul c@ dl Ciorbea a aprobat publicarea ei e ^nc@ un argument pentru capacit@]ile despre care vorbeam mai sus. Care erau pentru tine, la acea or@, regulile privind apartenen]a la un grup sau la o organiza]ie? %ntrebarea nu e foarte clar@, dar ^ncerc s@ r@spund. Nu am avut niciodat@ sentimentul apartenen]ei la MAE sau la PD, partidul ministrului din acea vreme. Nu m-am considerat diplomat, func]ionar public, slujitor al administra]iei, yesman. Am fost pentru scurt@ vreme membru ^n BCCC al PN[CD ^n perioada 1990-1991, pe vremea dlui Coposu, membru ^n AZR }i ^n Asocia]ia Ziari}tilor Economi}ti (organiza]ii care cred c@ s-au desfiin]at ^ntre timp) }i sunt ^n prezent membru ^n Asocia]ia Rom$n@ de Rela]ii Publice. Atunci credeam c@ apar]in breslei jurnali}tilor profesioni}ti, de}i luasem o pauz@ ca s@-i ajut pe democra]ii care tocmai preluaser@ puterea cu sprijinul nostru, al presei. Durerea mare a fost c@ m-am trezit ^ntre hiene }i c@ au fost doar patru apar]in@tori ai breslei care nu mi-au repro}at existen]a coloanei vertebrale. %n rest, am fost }i r@m$n un comunicator. Pentru echilibrul argumenta]iei noastre, ^n continuare vom contrapune cazului Popescu - Oegar - P@s@rin exemplul coordonatei profesionale a unui alt comunicator prezent pentru a reprezenta de asemenea la nivel interna]ional imaginea unei alte institu]ii de ast@ dat@ e vorba despre Alian]a na]iunilor unite. *** Jamie Patrick Shea este numele purt@torului de cuv$nt al NATO din timpul r@zboiului din Iugoslavia, este cel pe care Le Monde ^l numea la vremea respectiv@ soldat al retoricii, este cel care era ^n linia frontului,
64

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

prezent zi de zi, pe ^ntreaga desf@}urare a conflictului iugoslav, de fiecare dat@ la ora 15, spre a sus]ine briefingul NATO pres@rat cu referiri la Orwell sau Louis al XIV-lea. %nal]ii oficialii NATO recomandau ^nc@ ^n 1993, la doar c$teva luni dup@ ce britanicul devenise purt@torul de cuv$nt al secretarului general NATO, ca toate declara]iile sale s@ fie considerate ca venind din partea unui oficial NATO, }i nu ca fiind doar afirma]iile unui simplu purt@tor de cuv$nt. S-a f@cut ^nc@ de la ^nceput remarcat ca o voce distinct@ (n.n. }i ^}i va ^nsu}i mecanismele prin care s@ r@m$n@ la fel }i ^n continuare, dovad@ fiind faptul c@ ^n vremea conflictului iugoslav va declara: O parte din a fi conving@tor const@ ^n a satura cu informa]ii posturile de televiziune. Scopul nostru la NATO a fost s@ intr@m tot timpul pe post, s@ cople}im opozi]ia, s@ prezent@m toate interviurile, fiecare briefing. Asta ajut@ la a avea fe]e ce pot fi recunoscute }i care simbolizeaz@ alian]a. Dup@ p@rerea mea, iugoslavii au fost mai pu]in eficien]i pentru c@ nu au avut un purt@tor de cuv$nt care s@ fie recunoscut. Au expus, pe de alt@ parte, prea multe fe]e). S-a distins, a}adar, ca fiind un orator dintre cei mai remarcabili iar faptul c@ era sociabil, amuzant, c@ se dovedea a fi de forma]ie academic@ }i nu era tipul cazon }i birocrat, a}a cum cerea cli}eul legat de o institu]ie cum este NATO, n-a f@cut dec$t s@ vin@ ^n ajutorul ascensiunii carierei acestui de]in@tor al unui doctorat ^n filozofie la Oxford, lector de Rela]ii americano-europene la Universitatea din Antwerp, profesor asociat la catedra de Rela]ii interna]ionale de la Universitatea American@ din Washington D.C. Shea acuza ^n diatribele sale media iugoslav@ aservit@ lui Milo}evici pentru c@ rescria istoria ^ntr-o variant@ neadev@rat@, iar pe aceasta o prezenta lumii ^ntregi ca fiind adev@rul. Fiind convins c@: Este esen]ial s@ expui mereu }i mereu de ce ai dreptate, }i s@ continui s@ reiterezi obiectivele, }i s@ nu ai de g$nd s@ renun]i p$n@ nu le atingi. Acest lucru este extrem de repetitiv, poate chiar plictisitor. Colegii mei r$deau de mine de c$te ori reiteram obiectivele NATO ^n briefing-uri. Spuneau dar tu nu te saturi s@ tot spui asta?. R@spunsul este nu, pentru c@, pe c$t o spui de mai multe ori, pe at$t media va crede mai mult c@ nu vei da ^napoi, }i pe c$t ^ncrederea presei ^n hot@r$rea sa este mai mare, pe at$t mai mult mesajele }i declara]iile tale vor fi judecate ca fiind credibile }i prezentate la justa lor valoare, sublinia cu fiecare prilej c@ inten]ia sa este de a face lumin@ asupra disparit@]ilor ^ntre o opera]iune care face tot posibilul spre a fi sincer@, }i una (cea venind dinspre partea iugoslav@) care, ^n mod evident, nici m@car nu accept@ adev@rul ca punct de plecare. Totu}i, privind retrospectiv, ziari}tii ^ncartirui]i la baza NATO ar putea spune c@ au r@mas cu sentimentul de a nu fi prea siguri c@ versiunea asupra evolu]iilor din teatrul de r@zboi pe care a }tiut s@ le-o furnizeze remarcabilul purt@tor de cuv$nt (n.n. - care, de fapt, dezv@luia Presa 65

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

crede c@ obiectivitatea cere o dezbatere. Dac@ nu prezin]i viziuni contradictorii, nu e}ti obiectiv. Totu}i, obiectivitatea logic@ nu ^nseamn@ s@ te critici pe tine din toate punctele de vedere. Dar pentru pres@, deseori, asta ^nsemna) este cea cu totul veridic@. %ns@ perspectiva sa partizan@ asupra situa]iei a fost atenuat@ de abilit@]ile sale de comunicator, reu}ind (c@ci Trebuia ca deciden]ii politici s@ transmit@ mass-media }i opiniei publice mesajul c@ uneori, chiar }i pentru victime, situa]ia trebuie s@ se degradeze, ^nainte de a se ^mbun@t@]i spunea el), reu}ind, a}adar, gra]ie acestor abilit@]i ^n demersul s@u de a p@stra la un nivel crescut sentimentul anti-Milo}evici care s@ justifice desf@}ur@rile de for]e ^n ochii opiniei publice ( S@ c$}tigi campania media e la fel de important ca }i c$}tigarea campaniei militare. De ce? Pentru c@ ]ii opinia public@ l$ng@ tine. Dac@ iei ^n serios campania media, ^nseamn@ c@ iei ^n serios victoria). Putem afirma f@r@ a gre}i c@ succesul lui Jamie Patrick Shea s-a datorat faptului c@ a ^n]eles cum c@: Media nu reprezint@ un adaos op]ional, ci cheia!. Institu]ia purt@torului de cuv$nt Informa]iile destinate publicului pot parveni din dou@ surse: }i anume, secrete }i nesecrete. Cele din urm@, sursele nesecrete, pot fi ^mp@r]ite la r$ndul lor ^n deschise (adic@ accesibile publicului larg }i vehiculate de mass-media) }i oficiale (informa]ii ce provin dintr-o institu]ie). Una dintre aceste institu]ii, abilitate a fi o surs@ oficial@ de informa]ie, este institu]ia purt@torului de cuv$nt institu]ie ce are menirea de a transforma informa]ii p$n@ nu demult secrete, ^n informa]ii oficiale care, preluate de mass-media, devin informa]ii deschise. La prima vedere, misiunea pare c$t se poate de simpl@: a spune ceea ce este permis la momentul permis }i ^n cantitatea prestabilit@. %n primul r$nd, orice purt@tor de cuv$nt trebuie s@ fie o persoan@ credibil@, aceasta fiind o condi]ie esen]ial@. A doua condi]ie ar fi c@ trebuie s@ aib@ calit@]i de comunicare foarte bune. Trebuie s@ fie capabil s@ comunice at$t cu jurnali}tii c$t }i cu cei care fac parte din institu]ia pe care o reprezint@ astfel ^nc$t jurnali}tii s@ afle ceea ce doresc la timp util, iar membrii institu]iei s@ furnizeze informa]iile necesare (Altfel spus, purt@torul de cuv$nt este mediatorul ^ntre jurnali}ti }i institu]ia pe care o reprezint@. El este imaginea mereu prezent@ ^n fa]a publicului }i mai ales a mass-media, imagine care trebuie s@ fie mereu optimist@, st@p$n@ pe sine, credibil@ }i cu putere de impact. Fiind o profesie din domeniul comunic@rii }i inform@rii, secretul succesului profesional ^l constituie cantitatea }i mai cu seam@ calitatea muncii. %n literatura de specialitate se consider@ c@ nu e de preferat folosirea ^n aceast@ calitate, de purt@tor de cuv$nt, a ziari}tilor de profesie. Sus]in@torii 66

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

acestui punct de vedere cred c@ datoria responsabilului pentru rela]iile cu presa este de a furniza informa]ii, iar cea a jurnalistului - de a scrie materiale. Nu e tocmai apreciat@ practica transmiterii spre publicare a unor articole scrise ^n cadrul organiza]iei de ^n}i}i responsabilii pentru lucrul cu presa, acest lucru fiind considerat drept un amestec ^n activitatea specialistului obligat ^n virtutea profesiei s@ adune c$t mai multe fapte }i s@ le comenteze el ^nsu}i. De responsabilul pentru rela]iile cu presa e nevoie pentru a acorda aten]ia cuvenit@ presei }i a-i satisface necesit@]ile informa]ionale. Pentru a forma ni}te rela]ii corespunz@toare cu jurnali}tii, e necesar s@ se ^n]eleag@ stilul lor de lucru }i felul de a g$ndi. Una dintre cele mai importante condi]ii ale activit@]ii responsabilului pentru lucrul cu presa este de a cunoa}te ^n detaliu sarcinile }i scopurile organiza]iei pe care o reprezint@, lucru f@r@ de care e imposibil@ organizarea rela]iilor }i furnizarea eficient@ a informa]iei necesare presei. Exist@ ^n aceast@ activitate un detaliu important. Dac@ ^n virtutea specificului, organiza]ia poate fi ^ntr-un mod sau altul implicat@ ^n situa]ii excep]ionale, atunci e necesar s@ existe o procedur@ a ac]iunilor ^n aceste situa]ii, iar presa trebuie s@ }tie numele persoanei ce poate furniza ^n astfel de situa]ii informa]ia veridic@ }i operativ@. %n cazul unei situa]ii excep]ionale, informa]ia trebuie s@ ajung@ ^n cel mai operativ mod p$n@ la reprezentan]ii mass-media, dat fiind faptul c@ ace}tia sunt veriga de leg@tur@ cu publicul. E de dorit ca rela]iile cu presa s@ fie realizate de o singur@ persoan@ destul de competent@ pentru a rezolva toate situa]iile posibile, ^ns@ atunci c$nd este vorba despre problemele vitale ale organiza]iei, e de preferat ca ^n fa]a reprezentan]ilor presei s@ vorbeasc@ ^nsu}i conduc@torul, aceasta fiind cea mai bun@ metod@ de a stabili ni}te rela]ii adecvate cu publicul (iar speciali}tii ^n RP ar trebui s@ depun@ maximum de eforturi pentru ca la momentul necesar func]iile lor s@ fie preluate de c@tre membrii conducerii). Din cele expuse mai sus, decurg trei sarcini principale ale responsabilului pentru lucrul cu presa din cadrul oric@rei organiza]ii: s@ furnizeze materiale pentru pres@ care ar sta la baza articolelor jurnali}tilor; s@ r@spund@ la cerin]ele presei }i s@ acorde servicii informa]ionale complexe; s@ urm@reasc@ informa]iile de la radio, televiziune, din presa scris@, s@ ia m@suri ^n caz de necesitate pentru a corecta erorile }i informa]ia eronat@ din declara]iile pentru pres@ }i, dac@ e nevoie, s@ ^nainteze dezmin]iri. Purt@torul de cuv$nt are numeroase atribu]ii de func]ie, ^ntre altele fiind persoana care se ocup@ }i r@spunde direct de tot ceea ce se refer@ la imaginea conduc@torului institu]iei - apari]ii publice, interviuri, conferin]e, ^nt$lniri cu presa, ^nt$lniri oficiale etc. Este cel care ^}i asum@ declararea pozi]iilor institu]iei }i anun]area ^n premier@ a diverselor evenimente ^n cadrul 67

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^nt$lnirilor cu presa. Purt@torul de cuv$nt al unei organiza]ii este, practic, permanent disponibil pentru a dialoga cu presa }i pentru a face cunoscute opiniei publice, prin toate mijloacele existente - de la cele tradi]ionale p$n@ la cele multimedia - demersurile pe care respectiva organiza]ie le face ^n permanen]@ pentru onorarea politicilor sale declarate. (Desigur, substan]a mesajelor pe care purt@torul de cuv$nt le difuzeaz@ provine de la speciali}tii din cadrul direc]iilor politice, lui revenindu-i sarcina de a le da, eventual, o form@ c$t mai atractiv@, mai digerabil@ }i de a le fructifica la maximum). Speciali}tii ^n domeniu men]ioneaz@ c@ portretul robot al purt@torului de cuv$nt ideal ar avea urm@toarele cinci caracteristici obligatorii. Mai ^nt$i, un bun purt@tor de cuv$nt }tie ^ntotdeauna s@ pun@ ^ntrebarea potrivit@ dar, mai ales, }tie ^ntotdeauna s@ dea r@spunsul potrivit, fiind totodat@ o persoan@ care de]ine capacitatea unic@ de a emana, instantaneu, credibilitate. {tie cum s@ interac]ioneze cu oamenii fie ace}tia }efii ori colegii s@i -, }tie s@ adopte ^ntotdeauna atitudinea cea mai potrivit@ ^n rela]ia organiza]iei cu presa }i e totodat@ una dintre persoanele care folose}te frecvent pronumele noi, }i mai pu]in pronumele eu. Este, ^n cel de-al treilea r$nd, foarte stabil din punct de vedere emo]ional chiar }i c$nd ^}i desf@}oar@ activitatea sub presiune. Mai este }i foarte motivat (nu-i este fric@ s@ porneasc@ de la punctul zero ^n a construi o diserta]ie, pentru el acesta simboliz$nd tocmai ceea ce abia a}tepta), o ^nsemnat@ parte a motiva]iei rezid$nd tocmai ^n capacitatea de a dezvolta solu]ii creative (nimeni nu trebuie s@ ^i spun@ cum s@ fac@ urm@torul pas, pentru c@ instinctul s@u func]ioneaz@ perfect). Nu ^n ultimul r$nd, }tie s@}i articuleze ideile destul de conving@tor, fie c@ o face ^n scris, fie c@ aceasta are loc ^n fa]a ziari}tilor veni]i la conferin]ele de pres@. Prin examinarea atent@ a con]inutului informa]iei, a emitentului, a momentului }i contextului lans@rii ei, prin verificarea de mai multe surse }i, c$nd este posibil }i printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaz@, un bun comunicator, un bun purt@tor de cuv$nt, poate preveni manipularea prin dezinformare. Pentru cel aflat ^ntr-o astfel de postur@ ^n primul r$nd este nevoie de un efort imens ^n activitatea de zi cu zi: efort de documentare, de analiz@ }i sintez@, de procesare a informa]iei, de comunicare ^n cel mai onest }i inteligibil mod. Un bun profesionist ^n domeniul comunic@rii trebuie s@ ]in@ permanent seama de urm@toarele recomand@ri pentru a nu c@dea victim@ a dezinform@rii: s@ nu se lase sufocat de suprainforma]ia ambiant@; s@ practice spiritul de contradic]ie; s@ ^nve]e s@ depisteze simptomele unei campanii de dezinformare (^ntotdeauna exist@ ceva necurat c$nd dou@ ziare din tabere opuse cad de acord aproape p$n@ la nivelul detaliilor); s@ urm@reasc@ scrierile care denun]@ dezinformarea, studiile speciali}tilor asupra metodelor 68

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de dezinformare; s@ ^ncerce s@-}i formeze propriile opinii; s@ refuze, mai presus de orice, practica autocenzurii. Desigur, nu trebuie s@ treac@ nici ^n cealalt@ extrem@, ^nc@lc$nd astfel prevederi majore con]inute ^n codurile deontologice c@rora i se supune profesiunea sa. Un bun purt@tor de cuv$nt nu uit@ niciodat@ de cele 12 porunci ^n dialogul cu presa: Cunoa}te-]i mesajul, Cunoa}te-]i auditoriul, Ascult@ cu aten]ie ^ntrebarea, R@spunde la ^ntrebare, Fii pozitiv, Nu min]i, Nu spune niciodat@ Nu comentez, Nu spune niciodat@ mai mult dec$t }tii, Nu spune niciodat@ ceva ce nu vrei s@ se citeze, %ncearc@ s@ de]ii controlul dialogului!, Fii tu ^nsu]i, respectiv, Adu-]i aminte mereu de cele 12 porunci. *** Goffman vorbe}te despre cum a p@stra aparen]ele, a face figura]ie reprezint@ mize majore ale oric@rei interac]iuni sociale a}adar, e una dintre func]iile fundamentale ale ritualului reprezentat de comunicare. Pentru a p@stra aparen]ele, se desf@}oar@ figura]ii adic@ o serie ^ntreag@ de strategii menite a duce la evitarea oric@rei ruperi a fluxului dus ^ntors de informa]ie - , pentru a p@stra aparen]ele trebuie avut focalizat@ aten]ia spre a nu face nimic din ceea ce a o putea s@ amenin]e fa]a celuilalt - pe scurt, trebuie avut tact, semnifica]ia ritualurilor put$nd fi sesizat@ la adev@rata sa importan]@ doar c$nd sunt luate ^n considerare mizele interac]iunii. Sociologul american este preocupat mai ales de ritualurile de interac]iune - iar f@r@ ritualitate nu exist@ interac]iune social@. Exist@, evident, regulile limbii, exist@ reguli de discurs, dar exist@ }i reguli socioculturale de interac]iune. Fiecare actor al figura]iilor se str@duie}te s@ ofere o imagine valorizat@ despre sine ^nsu}i. - }i aceast@ imagine a Eului - o punere ^n scen@ cu ajutorul ]inutei corporale, a vestimenta]iei, a modului de a vorbi, de a se prezenta - se impune s@ fie recunoscut@ de parteneri. Riturile sau ritualurile proprii fiec@rei culturi, care stabilesc un sistem conven]ional de reguli privind interac]iunile sociale, practicile, maniera de a tr@i etc., se exprim@ printr-un sistem de prescrip]ii }i de proscrip]ii proprii fiec@rei culturi, pe care le desemn@m ^n mod curent drept utiliz@ri, polite]e sau mod de via]@ }i care trebuie respectate dac@ dorim o bun@ comunicare.
Bibliografie
Irina Chiru Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc, Bucure}ti, 2003) Vasile Cioaric Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@ (Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002) Cristina Coman - Rela]ii publice. Tehnici de comunicare cu presa (Colec]ia Jurnalism / Comunicare, Editura All. Educational, 1999, Bucure}ti) Steve Duck Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2000)

69

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e


Jean Lohisse Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2002) Armand Mattelart, Michele Mattelart Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium, Editura Polirom, Ia}i, 2001) Valentin Stancu, Marcela M. Stoica, Adrian Stoica - Rela]ii publice. Succes }i credibilitate (Editura Concept Publishing, Bucure}ti, 1997) Nicki Stanton Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995) Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n rela]iile publice Codul interna]ional de la Lisabona de etic@ ^n rela]iile publice Jean-Claude Betrand - Deontologia mijloacelor de comunicare (Editura Institutul European, Ia}i, 2000

Transcrierea integral@ a convorbirii telefonice dintre Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin


Gilda Laz@r: Alo. Sorin P@s@rin: Alo. Gilda Laz@r: Bine, m@i Sorine, ce face]i m@? Adic@ m@ pune]i pe mine s@ m@ bat cu @}tia }i voi face]i tot ce vre]i voi... Nu }tiu cum s@ v@ spun. Eu o ^n]eleg pe Anca, c@ este con}tiin]a ei de ziarist ^n joc, dar de data asta cred c@ }i ea-i convins@ c@ vizita lui Ciorbea e-un rahat, motiv pentru care nu v@d de ce dracu scrie c@-i at$t de important@. Sorin P@s@rin: P@i, ai v@zut c@ a pus alea cu Externele ^n articol, c@ au avut dreptate, n-ai v@zut? Gilda Laz@r: Unde? Nu e nic@ieri. %]i spun eu ce a ap@rut ast@zi ^n ziarul Ziua. Ce bun@-i vizita lui Ciorbea }i ce important a fost momentul - c$nd @}tia nu mai }tiu cum s@-l goneasc@ de acolo, c@ sau s@turat, b@i, inclusiv Serviciile Secrete. Sorin P@s@rin: Era un pasaj acolo. Iar m$ine am ^n]eles c@ o s@ se ^ntoarc@ la Departamentul de Stat... Gilda Laz@r: Pentru ce a cerut el s@-l mai vad@ o dat@ pe Talbot? P@i, vorba pre}edintelui, dup@ ce a jucat finala, te mai ^ntorci la sferturi? Dac@ a discutat cu Gore, ce dracu s@ mai...? Este un fel de cer}eal@ ^n genunchi, ^]i spun, este foarte nasol, impresia e mizerabil@. Au ^nceput @}tia s@ se roage de noi s@-l chem@m acas@ (pe Ciorbea). Sorin P@s@rin: P@i era un pasaj acolo, sper s@ nu-l fi scos @ia, cu Externele, cu diploma]ia rom$neasc@... Gilda Laz@r: Iat@, s@-]i ar@t eu ce pasaje sunt aicea, ^n Ziua, c@ sunt exact pe invers. Adic@, eu una nu ^ndr@znesc s@ m@ duc la ministru cu cererea aia (n.n.- a lui {tefan), eu nu ^ndr@znesc c$nd v@d cei aicea, zice a}a... Sorin P@s@rin: Eu nu }tiu ce s@ zic, cum ar trebui s@ d@m ^n Ciorbea, sau cum... Gilda Laz@r: Zice a}a articolul vostru din Ziua: Pentru vizita, pentru viitorul rela]iilor rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem de important@, tocmai pentru c@ a stabilit o unitate de m@sur@ comun@. Oricum, un lucru este cert. Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@. Ce negociaz@, m@, c@ nu s-a dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia! S-a dus aiurea, nici nu trebuia s@ ajung@. {i... %n plan politic, at$t premierul rom$n, c$t }i pre}edintele Constantinescu au c$}tigat admira]ia multor negociatori de profesie. Ce a negociat? Este absurd, nu a negociat nimic, nu avea ce s@ negocieze. {i: %n aproximativ 20 de zile vor ap@rea rezultate surpriz@ ale vizitei la Washington. Ce rezultate? Sorin P@s@rin: Asta a fost declara]ia lui. Gilda Laz@r: Nu, m@i, adic@ nu te sup@ra, dar eu nu pot s@ mai fac nimic pentru voi ^n condi]iile astea. Rug@mintea... nu rug@mintea, ordinul lui Severin a fost s@ retractezi porc@ria aia cu comunicatul MAE, care a}a }i pe dincolo... Acuma este prins }i ^n Cotidianul, care zice c@ nu }tiu ce, c@, conform Anca Oegar }i Sorin P@s@rin, comunicatul MAE a fost nu }tiu cum... }i declara]ia lui Geoan@, prin care nu }tiu ce fel - }i prin urmare... deci e o chestie foarte nasoal@. Adic@ mai ^nt@re}te o

70

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e


dat@. Deci, eu, ^n aceste condi]ii, nu m@ pot duce la Severin s@-i pui ^n fa]@ h$rtia de acreditare a lui {tefan, de prelungire (n.r. - cererea de prelungire a }ederii), mai ales c@ diminea]@ am avut o discu]ie cu Jirjea din care... nu te sup@ra... adic@ eu de ce s@ m@ cert cu @}tia pentru so]ul Anc@i, iar Anca ^}i taie singur@ craca. Z@u, pe cuv$ntul meu. Adic@ am ajuns la discu]ii de genul de ce st@ P@s@rin la ei? }i o s@ spun dar care este problema? Sorin P@s@rin: Gilda, chiar a}a, care este problema? Gilda Laz@r: Adic@, da, dar }tii care-i chestia, Sorin, ajuta]i-v@ }i singuri, eu ce s@ fac? Anca face exact pe invers. Eu m@ str@duiesc aici s@-i conving pe @}tia }i Anca s-a... Sorin P@s@rin : Da, m@i Gilda, dar... Gilda Laz@r: Eu v@ transmit exact ce a spus Severin: P$n@ nu retracteaz@ porc@ria cu comunicatul MAE, eu nu ^i semnez prelungirea deta}@rii. Astea sunt cuvintele lui Severin. Iar eu am transmis lui {tefan a}a: B@i, nu, o retractare nu merge, de}i dup@ at$ta vreme, dar m@car scrie dracului adev@rul despre vizita lui Ciorbea, care este un e}ec. Ori, aici (n.r. - ^n Ziua) e chiar invers, c$t de bun@-i vizita lui Ciorbea, ce impresie grozav@ a f@cut }i ce a negociat el pe aia m@-sii, c@ nici nu avea ce s@ negocieze. Sorin P@s@rin: Deci nu se mai poate face nimic ca s@-l prelungeasc@... Gilda Laz@r: Eu personal nu ^ndr@znesc s@ intru la Severin p$n@ c$nd nu apare ceva care... Sorin P@s@rin: {i pe ce cale i se poate transmite asta lui Severin, s@ ajung@ totu}i la el... cererea? Gilda Laz@r: P@i n-o s@ ajung@ la el, m@, o s@ ajung@ unde a fost articolul publicat, nu, retractare nu ^nseamn@ domnule, te rog s@ m@ ier]i. Retractare ^nseamn@ retractare. N-am avut dreptate. Adic@... Sorin P@s@rin: P@i asta a fost... Gilda Laz@r: ... puteam s@-nv@]@m cu to]ii ceva. S@ fim demni. P$n@ la cap@t, nu s@ cer}im pe la @ia... Asta ^nseamn@ s@ fii politician adev@rat. %n primul r$nd s@ fii demn }i s@ fii consecvent cu tine ^nsu]i }i s@ nu dai ^napoi. P@i, e, vreau s@ spun c@ a fost Ciorbea pe ProTV a fost Emil Constantinescu ^n biroul ProTV de la Bucure}ti, s-au l@udat unul pe altul de ce treab@ au f@cut ei }i i-au justificat pe americani c@ ne-au trecut ^n valul doi... P@i, ^n condi]iile astea, noi pentru ce mai lupt@m aici? Sorin P@s@rin: P@i, nici Ciorbea nu a zis c@ nu lupt@... Gilda Laz@r: Ei au venit ca s@ caute justific@ri americanilor, s@ caute motiva]ii c@ nu ne vor ^n valul ^nt$i, orice s-ar ^nt$mpla. Mai ales c@... Europene... Sorin P@s@rin: P@i, Ciorbea nici n-a spus c@ renun]@. {i la Pentagon }i pe peste tot a spus c@... nu a spus c@ renun]@, nici nu a fost vorba de renun]at... Gilda Laz@r: Nu, ei exprimau ^n]elegerea fa]@ de pozi]ia american@, }i a}a mai departe... iar l@l@iala asta de nou@ zile ^n America. {i mai vroia s@ o prelungeasc@ o zi, este total contraproductiv@ }i a venit vizita asta exact pe momentul prelungirii lui {tefan. Eu chiar nu mai }tiu ce dracu s@ mai fac. Am vorbit diminea]@ cu secretarul general de la banc@, care m-a sunat }i mi-a spus: Doamn@, trimit eu pe cineva s@ ia h$rtia de la Personal. Am vorbit cu Jirjea la Personal }i Jirjea ^mi spune nu, nu d@m nici o h$rtie, c@ s-a prelungit pe perioada maxim@ p$n@ acum, pe doi ani. P$n@ nu primesc ordin de la ministru, nu semnez nimic }i nu prelungesc nimic. %l sun pe @la ^napoi la banc@ }i ^i spun c@ avem probleme la Personal, nu vor @}tia. M@ duc din nou la Mihnea }i Mihnea ^mi spune: P@i, da, dar tu ai v@zut ce a ap@rut azi ^n Ziua?. Sorin P@s@rin: Da... da... Gilda Laz@r: P@i, eu, atuncea, ce s@ fac? C$t de bun@-i vizita lui Ciorbea! E bun@ vizita lui Ciorbea! Ciorbea ne-a distrus tot ce am f@cut ^ntr-o jum@tate de an. Cu ce ochi mai d@ @sta ochii cu Tony Blair, s@-i explice c@ ce? Sorin P@s@rin: Da m@, dar n-a fost nici un titlu mare c@ vizita a fost foarte bun@... Gilda Laz@r: Este un text. {i titlu este... Stai s@-]i spun }i cum este titlul. Deci @la este textul. Am pierdut }i timp }i nervi }i deja m@ dep@}e}te. C@ dac@ Anca nu-}i vede interesul, eu ce s@-i fac. Titlul este: Diaspora rom$n@ i-a cerut lui Victor Ciorbea retragerea ambasadorului Geoan@. (titlul din Ziua) Sorin P@s@rin: Na... Gilda Laz@r : ... }i rom$nii americani l-au felicitat pentru derularea reformei... }i c@ ^n privin]a NATO, Ciorbea a ales calea ^n]elepciunii }i pragmatismului care pragmatism? C@ st@ peacolo }i cer}e}te. Acum se ^ntoarce la Talbot. Este jenant, m@i. Este jenant. L-a trimis ^napoi pe Dudu Ionescu s@-l roage pe Talbot s@ ^l mai primeasc@ o dat@.

71

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e


Sorin P@s@rin: Bine... Hai s@ nu te ]in prea mult, deci dac@ zici c@ nu se mai poate... Trebuie s@ ajung@. Severin trebuie s@ ia o decizie. Da sau nu. Gilda Laz@r: Severin a spus verde ^n fa]@: P$n@ @ia nu retracteaz@ ce au zis ^mpotriva Ministerului de Externe... nu avem ce discuta. Sorin P@s@rin: Deci aia a ap@rut ^n ziare, Gilda. Deci ce a ap@rut despre comunicatul MAE. Gilda Laz@r: Voi nu a]i pus nic@ieri cit@m articolul cutare din ziarul cutare, deci, nic@ieri na]i spus. Sorin P@s@rin: Dac@ d@m acuma Gilda Laz@r: Deci este convingerea voastr@... articolul nu }tiu care... Sorin P@s@rin: ... }i cit@m, nu se sup@r@ oare }i mai tare, deci d@m citatul }i spunem uite ce s-a spus ^n ziare despre aia (despre discursul lui Severin n.r.) ...Times spune c@ este cea mai dezastruoas@ declara]ie care a f@cut-o. Nici o problem@, d@m }i cit@m. Gilda Laz@r: M@i, eu nu am ce s@ v@ fac mai multe. %ncerc s@ v@ ajut, dar nu am cum s@ v@ ajut dac@ voi lucra]i ^mpotriva voastr@. Serios, mi-a ajuns }i mie la c$te interven]ii am f@cut, }i la ministru, }i la Mihnea }i la Personal. M@ cert cu Jirjea ^n fiecare zi. {i la banc@, }i nu }tiu unde. Este deja... mult. Sorin P@s@rin: Mul]umim, Gilda. Gilda Laz@r: Serios, dac@ voi nu ^n]elege]i acest lucru. Scrie]i, b@, adev@rul despre vizita lui Ciorbea, c@ nu v@ cost@ nimic. E un dezastru. M@car at$t. Bun@ }i nemaipomenit@ vizit@, pragmatic este el c@ ne d@m cu st$ngul ^n dreptul, c@ ^n loc s@-}i vad@ de reform@ }i de ce treburi are pe aici, st@ }i cer}e}te pe por]ile americanilor. Pentru ce? Cu ce vine nou? Nu vine nou cu nimic. Poate cine }tie, cu ce... t$mpenie. Sorin P@s@rin: Da. Bine m@ Gilda. Eu o s@ mai vorbesc cu Anca ^n ce zici. Gilda Laz@r: Adic@ }tiu, c@ mi-a trimis un fax de }apte pagini, ^n care ^mi explica cum este cu con}tiin]a de ziarist, }i eu am con}tiin]@ de om, de jurnalist, de func]ionar, de ce-o fi. Adic@, c$t pot s@ fac, dar mai mult de at$t nu pot. Ce s@ fac, mai mult dec$t s@ m@ duc la ministru }i ministrul s@-mi spun@: %mi pare r@u dar p$n@ nu retracteaz@.... Am spus: B@, nu retracta]i, c@ nu ave]i cum s@ retracta]i, dar m@car scrie]i acolo c@ comunicatul a fost demn }i cu coloan@ }i c@ @la a f@cut o t$mpenie, dar dac@ voi continua]i s@ l@uda]i, c$t de bun@ e vizita lui Ciorbea, eu ce s@ fac. Sorin P@s@rin : Mda... Gilda Laz@r: E ca }i cum Ciorbea repar@ gre}elile Ministerului Afacerilor Externe. Eu vreau s@ spun c@ Ciorbea a stricat acu tot ce a f@cut Ministerul de Externe }i c@ nu }tiu ce ochi mai d@m noi acum cu belgienii, cu francezii, cu italienii, care ne sus]in ^n continuare, iar noi ne resemn@m. Nici nu }tiu cum dracu po]i s@ explici cuiva c@ premierul st@ nou@ zile ^n America acum. Asta e. {i se ^nt$lne}te cu J.P. Morgan care aici, la noi, ^n Militari... ? se ^nt$lne}te cu referentul de spa]iu, nu }tiu cum s@-]i spun. Adic@ la un nivel ca @sta s-a ajuns, chiar dac@ J.P. Morgan este nu }tiu ce, aici la Ministerul de Externe, @sta discut@ cu referentul de spa]iu, nici m@car cu ministrul de Externe. Asta e. Sorin P@s@rin: Bine, Gilda, s@ vedem ce se mai poate repara.

72

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{erban FOAR[~

Retoric@ publicitar@: etic@ }i poetica reclamei


(fragmente)
C@tre 1900, cu tot progresul (tipo)grafic, design-ul comercial nu pare mai evoluat dec$t fusese ^n epoca-i inaugural@ (prin anii 20, adic@, ai secolului ce sf$r}ea). Aidoma caricaturii din foile ottocentiste (nu f@r@, bine^n]eles, c$teva nobile excep]ii), el e, de obicei, st$ngaci, naiv }i mult prea redundant, inscrip]ia redubl$nd desenul }i, nu o dat@, debord$ndu-l, asidu@ }i superflu@, dar nu }i contraproductiv@ (c@ci repeti]ia ^ndelung@ d@ roade, ca }i propaganda). Aceast@ form@ de reclam@ e una, totu}i, mai onest@ dec$t aceea insinuant@, perfid@, chiar subliminal@, a timpurilor mai dincoace, dec$t publicitatea noastr@ virusologic-insidioas@, la care suntem, ^n principiu, ni}te imunodeficien]i. Ceea ce nu ^nseamn@, ^ns@, c@ b@tr$ne}tile reclame ar ignora psihologia consumatorului virtual, c@ nu ar }ti s@-i speculeze complexele }i bovarismul, snobismele, ipohondria (sau suferin]ele reale), veleit@]ile, frustrarea, speran]ele }i vanitatea, c@ nu ar practica, }i ele, inducerea in tentationem. Reclama e, de fapt, str@veche, constituind, chiar ea, declicul p@catului originar: Edite istud malum et eritis sicut Dei!1 Bun psiholog (ca, ^ndeob}te, agen]ii de publicitate), {arpele }tie c@ reclama ce-o face fructului edenic, e cu at$t mai eficient@, adic@ mai seduc@toare, cu c$t acesta-i prohibit. S@ presupun@ interdic]ia divin@ }i o invita]ie la ^ns@}i ^nc@lcarea ei?! Unei asemenea sugestii subliminale par, oricum, s@-i fie victime, ^n rai, hipnoticii Adam }i Eva, asupra c@rora funesta reclam@ n-ar avea efect ^n lipsa propriului lor fond aperceptiv manipulabil: za] al ritoasei preveniri; f@r@ pregustul, ^n ace}tia, ai m@rului }i sinderezei, astfel c@ liberul arbitru e ulterior, mereu, c@derii. Abandon$nd teologia, din sfiiciune sau pruden]@, voi spune,-n prelungirea, totu}i, a ei, c@ magica reclam@, prin defini]ie temptatorie, e, eo 73

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ipso, necurat@, fie }i c$nd, ca la Balzac2, glorific@ ni}te produse de maxim@ beneolen]@: ap@ carminativ@, mixtur@ de Brazilia, ulei cefalic sau pomada sultanelor }.c.l., aceasta ultim@, pesemne, replica odoriferant@ a ^ns@}i Marii Odalisce (pe care a pictat-o Ingres). Cum textele care exalt@ cosmeticalele acestea (}i care, lui tienne Lousteau, ^i sunt pl@tite, la bucat@, cu 20-30 de franci), n-au cum s@-mi fie cunoscute, m@ mul]umesc cu o reclam@ de-acum o sut@ zece ani, ce elogiaz@ auxiliul prozaicelor b@t@turi: Ap@rut@ ^n lIllustration3, faimos periodic parizian, select }i foarte longeviv, aceast@ nostim@ reclam@ comport@ patru componente. Ultima, strict utilitar@ (}i, azi, cu totul desuet@), nu merit@ aten]ia noastr@ dec$t prin faptul c@, }i ea, ]ine s@-}i supraliciteze obiectul: el e compatibil cu, numai, les bonnes pharmacies (care, la r$ndu-le, sunt astfel, adic@ bune, numai dac@-l solicit@ }i promoveaz@). Orice reclam@ la produse necesit$nd intermediari (^n ocuren]@, farmaci}tii), nu uit@ s@-i complimenteze (}i, ca atare, s@-i oblige), atribuindu-le, de pild@, prestigiul exclusivit@]ii (expresia c@ruia, verbal@, const@ ^n restrictivul numai): reclama e elitarist@, adic@ discriminatorie, fie }i dac@ adresantu-i e, ^n principiu, everybody. %n plus, cei ce nu-i dau aten]ie }i nu i se
74

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

supun ^ntocmai, juc$nd la tr$mbi]ele ei, se descalific@ }i risc@ s@ fie lua]i drept ni}te paria, ni}te r@ma}i pe dinafara a ceea ce se cheam@ r$ndul lumii (^n care trebuie s@ intri), ca }i ^n cazul propagandei sistemelor totalitare. (Reclama la s@punul unic apt s@ ^nl@ture acneea, cu un efect irezistibil asupra junelor ^n plin@ acmee a ^nmuguririi rozatice a fe]ei lor, l-a inspirat pe Hitler ^nsu}i4, vechea problem@ ovreiasc@ av$nd s@ i se par@,-n fine, una solubil@ la propriu, i. e. prin saponificare!) %n dulcea-i aparen]@, ^ns@, reclama (inclusiv aceasta, a terapiei wasmuthiene), ca }i, de altfel, propaganda milenarismelor atee, promite raiul pe p@m$nt, un ve}nic paradis terestru Al c@rui gust adev@rat ni-l (tele)sugera, mai ieri, videoclipul unei firme de preparate zaharoase prin, dac@ vre]i, ejacularea unei imense nuci de cocos, dup@ un travelling printr-o verde (}i sempervirescent@) jungl@, ce amintea cutare vers al unui Psalm al lui Arghezi: %n Paradisul Evei, prin p@dure . Or, ^ncep$nd cu ^nceputul, e clar c@ prima component@ a reclamei din lIllustration: inscrip]ia ^n verzale grase (nu f@r@, strict obligatoriu, finalul semn al exclam@rii, imperativ }i categoric), care proclam@ dispari]ia (total@ }i definitiv@) a inesteticelor noastre calozit@]i dolorifere, f@g@duie}te o parcel@, a}a-zic$nd, de paradis. Printr-o fatidic@ reclam@ fost-am, c$ndva, exclu}i dintr-^nsul; printr-o puzderie de reclame ni se ^ntredeschide poarta acestuia, dar hic & nunc. Ca }i pandantul ei, consumul, reclama n-are transcenden]@: ea e regenta, sans lendemain, a exclusiv acestei lumi. Crea]ie f@r@ viitor, nici o reclam@ n-are pre] ^n perspectiv@ sempitern@: domeniul ei e, de aceea, mundanul (}i mondenitatea), e fizic }i/sau fiziologic, e corporal prin excelen]@: aceste piei, aceast@ carne, pe care ar schimba-on rou@5! N-o face, bine^n]eles, nu o resolve into a dew, c@ci nu-i dec$t o impostoare, la care transfigura]iunea, s@ zicem, e un simplu lifting, drosoficarea c@rnii noastre dolorice sau suferinde, o biat@ (auto)sugestie. Tot astfel cum e o (re)surs@ de pseudonecesit@]i, ea face trafic de speran]@; }tiind prea bine ce ne doare: ^mb@tr$nirea, boala, moartea (}i/sau, ^n termeni patologici, geronto-, noso-, tanatofobia), dup@ cum }tie }i c@ suntem ni}te narcisohedoni}ti, nu numai c@ ne am@ge}te cu ieftinele surogate ale eternei juventu]i: c@nirea p@rului, peruca, apoi metoda Kneipp-Cou, jogging-ul, azi, }i naturismul (m$ine-poim$ine, congelarea sau renova]ia prin clonaj), dar se propune, pe ea ^ns@}i, drept imbatabil panaceu: publicitatea hebefil@ ne hebeific@ pe to]i, c$nd nu ne face hebefreni. De altfel, ea, publicitatea, e autogeneratoare: o reclam@ o reclam@ pe o 75

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

alta, cum un abis, abus invoc@! Dup@ cum e, de la o vreme, }i autoreferen]ial@, i. e., la limit@, futil@: ^n societatea de consum, pentru motivul c@ aceasta e una suprasaturat@; ^n cestelalte, care ]in de, lato sensu, le tiers monde (}i-n care luxul }i afluxul reclamelor la scump@t@]i sunt, ^ndeob}te, o ofens@), prin chiar pauperitatea lor. %n rest, ea e ca Simon Magul: nu zboar@, ci zbur@t@ce}te, f@c$ndu-ne s@ r@t@cim, ca fluturii, din floare-n floare, iar nop]ile, din spot ^n spot. Devoratorii de publicitate ^}i au, de altfel, }i la noi, anual, o gala night (roz)alb@: un Cannes (sau Oscar) al reclamei6. Reclama din lIllustration, care din ins cu b@t@turi, te promoveaz@ acrobat, adic@ supraom sau ^nger, e redevabil@, }i ea, pseudoimparadiz@rii (sau falsei olimpianiz@ri, cultul atletului ^n floarea incoruptibilei lui plasme semizeie}ti fiind p@g$n). Simbolic (sau onirocritic), mirabila acroba]ie semnific@ lextase du corps7; or, dac@ ai des cors aux pieds, adio oric@rui extase du corps! %n parantez@ fie spus: lIllustration ignor@ faptul, certificat de Krdy Gyula8, c@, funambuli }i funambule, au t@lpile b@t@torite. Calozit@]ile, apoi, sau, numai, simpla indura]ie a dermei membrelor umane, acuz@ o condi]ie joas@, de rustican sau de uvrier. Dal, magnificul Dal, se laud@, ^ntr-un Jurnal9, c@ sacrosanctele-i picioare nu cunosc, ^nc@, degradantul stigmat al unei b@t@turi. Ceea ce nu l-ar fi oprit, pesemne, ca, din prevedere sau din capriciu, s@-}i procure, }i el, produsul wasmuthian: maestru al publicit@]ii, cred c@, la glasu-i de siren@, nu prea putea s@ fie surd. Ce leg@tur@ este, ^ns@, ^ntre promisa dispari]ie a vitregelor b@t@turi }i performan]a funambul@?! Ei bine, spune-voi c@, dac@ reclama nu e, ^n principiu, ilogic@ sau arbitrar@, traseul cauzalit@]ii, ea ^l parcurge, ^ndeob}te, arz$nd o serie de etape; ca }i demonicul emul al acrobatului lui Nietzsche10, ea survoleaz@ firul (logic), pe care s-ar c@dea s@ umble: dac@ te vindeci de acnee, n-ai devenit automat o Vner@ sau un Adonis, nici dac@ scapi de cors aux pieds, gra]ie metodei wasmuthiene, n-ai s@ devii echilibrist. Neg$nd principiul realit@]ii, pe care (cu un termen silnic, dar just) o hollywoodizeaz@ (cum, dac@ nu-i o calomnie, Potemkin, noile Rusi), reclama e un Disneyland, mai mult dec$t un mit, un basm }i/sau un insondabil vis. Culoarea visului e fericirea, spune,-n Sic cogito, Hasdeu; fe(e)ricirea falacioas@, cosmetic@ sau ipocrit@, este aceea a reclamei. Nu vreau, altminteri, s@ se cread@ c@ sunt fanaticul adept al unui anticonsumism fie ascetic, fie altfel: socratic, cinic, rousseauist, utopic, tolstoian sau hippy, ecologistic sau de nuan]@, mai nou, antiglobalizant@; c@ 76

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

predic austeritatea }i, implicit, autarhismul economiilor penuriei (}i c@ am, astfel, nostalgia s@racei pie]e socialiste); c@ nu consider, ca Voltaire (^n, baremi, unele domenii) le superflu () trs ncessaire, c@ nu degust mondenitatea sau c@ nu pot, dac@ e cazul, s@-l ap@r pe monden11, ca el; c@, vorba lui G. C@linescu, n-a} avea sensul, ^n ani sumbri, al sudicelor portocale12; c@ nu prefer pu]in@t@]ii de bunuri, pacostea op]iunii, dilema, lembarras du choix Nimic, ^n critica reclamei, de ordin resentimentar sau mohor$t-ideologic, ci numai un refuz (ironic) al farsei }i manipul@rii, pe care le implic@ ea13. C@reia nu-i t@g@dui locul ^n r$ndul artelor minore (precum aceea culinar@); nici o anume gravitate, care aduce cu a modei ce, dup@ vorba lui Cocteau, meurt jeune, r@scump@r$ndu-}i, astfel, frivolitatea imanent@. R@m$ne s@ glos@m, ^n fine, }i ultimele componente ale reclamei fran]uze}ti. Una, care-i de ordin grafic, trimite la halterofilii decerebra]i ai lui Bombois, ca }i la domnii fotbali}ti manuali (}i, deci, paradisiaci, c@ci dinainte de p@catul originar ce,-aici, e hen]ul!) ai marelui Henri Rousseau. Altminteri, pare ilustra]ia Gymnaste-ului lui Francis Ponge14: Cum o indic@ propriu-i G, el are cioc }i must@cioar@ (), ca }i, pe fruntea lui ^ngust@, o me}@,-n form@ de c$rlion]. Mulat ^ntr-un maiou ce face, pe }ale, dou@ pliuri, el, a}ijderi Y-ului s@u, ^}i poart@ pintenul pe st$nga A doua este un catren, care sluje}te drept legend@ litografiei superpuse, sonor }i brav la Rostand, }i nu cu mult mai comercial dec$t aceast@ pigramme (Sur le savon dit du Congo), apar]in$nd lui Macedonki: Congo est le savon divin par excellence, Cest lennemi jur de la malpropret Et cest la vertu dont juit son essence Que les hommes du jour doivent leur puret.15 Un altul care, dup@ el, face reclam@ indirect@, dar mai gra]ios, e Minulescu (^ntr-un poem franco-rom$n, nu francofon cum cest@lalt): Guerlain a botezat parfumul Voil pourquoi jaimais Rosine Reclama n-a fost niciodat@ incompatibil@ cu versul, fiind, ^n schimb, cu poezia, nu f@r@ unele excep]ii ca, eventual, acest distih al unui (cvasi)simbolist, c@ruia, neverlainiz$nd, ^i place s@ guerlainizeze. Deschid, aici, o parantez@. Greu compatibil@, reclama e, pe c$t cred, cu poezia, doar c$nd acesteia din urm@ i se confer@ o accep]ie ca, ^ntre altele, aceea a unui Benedetto Croce, mai mult sau mai pu]in sublim@; cu o po(i)etic@ mai nou@ (a derizoriului, s@ zicem, }i/sau a anodinit@]ii), ea face, ^ns@, cas@ bun@. 77

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Metafor@, metonimie, paronomaz@, parechez@ (ca ^n, electoral, sloganul pro Eisenhower, I like Ike!, care, citat de Jakobson16, a devenit, apoi, marota a tot mai mul]i poeticieni, sau ca, de fabrica]ie proprie, ^n acest spot, Nu f@r@ Nuf@r!), precum }i alte flori de stil, cu toatele ^i pot fi proprii, fie }i dac@ nu poe]ii sunt autorii, ^ndeob}te, ai textelor publicitare17. %n fine, dac@ aser]iunea jakobsonian@, }i anume func]ia POETIC~ a limbii const@ ^n ^ns@}i orientarea c@tre MESAJUL ca atare18, este valid@ pe de-a-ntregul19, poetic@ prin excelen]@ ar fi, atunci, tocmai reclama, ce e, contrariu poeziei, mesaj ^n exclusivitate. Ceea ce este, totu}i, excesiv. P. S. Cum analiza ^ntreprins@, de-a lungul unui }ir de pagini, asupra unei derizorii, ^n fond, reclame comerciale, e, pe alocuri, mali]ioas@, ironic@ }i subversiv@, ^nchei prin convertirea ei ^n, dac@ vre]i, caricatur@:

II. Interludiu
Reclama din lIllustration e, numai, una dintr-o serie (al c@rei num@r nu-l cunosc, pentru c@ n-am la ^ndem$n@ dec$t colec]ia pe un an, 1894, a venerabilei reviste), ce se constituie, s@ zicem, ^ntr-un serial publicitar, sau, mai cur$nd, ^ntr-o suit@ de varia]iuni promo]ionale pe o aceea}i (supra)tem@, i. e. inelul wasmuthian (cu care degetele noastre dolorifere, c@ci caloase, urmeaz@ a se-ncercui, ^ntru logodna coricid@!). Semnifica]ia lor e una, de-a lungul unor luni de zile; semnificantul le e, ^ns@, sub aspect grafic }i stihurgic, de fiecare dat@, altul. Nu-i locul s@ analiz@m, aici, aceste ilustra]ii (sau, mai degrab@, ilustr@ri) ale aceluia}i subiect publicitar farmaceutic (sau, mai cur$nd, farmacopeic), rezum$ndu-ne, ^n continuare, la, numai, ni}te (pre)concluzii: %n 1894, an al ignobilei affaire Dreyfuss, al discutabilei alian]e francoruse (una din cauzele, indirecte, ale ^nt$iului r@zboi mondial), al asasin@rii lui Carnot, pre}edintele Republicii Franceze, de c@tre anarhistul Caserio, la Lyon, al decesului penultimului ]ar }i al pompoasei ^ntron@ri a celui, deocamdat@, ultim, publicitatea, ^n lIllustration, e abundent@ }i prosper@, f@r@ ca, totu}i, s@ }ocheze. Directorul-garant al publica]iei, un oarecare domn L. Marc, va fi v@zut, de altfel, ^n reclame, salvarea foilor nestipendiate, pourvu quelles soient prsentes avec franchise, dans une partie du journal spare de celle qui est la partie rserve la rdaction20, ceea ce constituie, altminteri, o mic@ lec]ie de moral@ deontologic@ a presei. %ntr-adev@r, pe l$ng@ ale noastre, reclamele de-acum un secol par, baremi, dac@ nu }i sunt, oleac@ mai politicoase cu onor. clien]ii cititori (}i cu canoanele francezei, dovad@ stihuirea f@r@ gre} a reclamelor ^n vers 78

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

alexandrin), adic@ mai respectabile, mai demne, mai pudice }i mai discrete, fie }i dac@, sub aspect retoric, uzeaz@ de hiperbol@, }i ele, iar nu, s@ zicem, de litot@: figur@, ea, a modestiei sau, cel pu]in, a modera]iei, greu compatibil@, de altfel, cu tactica promo]ional@. Reclama este insistent@, superlativ@, clamoroas@, superb@ }i exclusivist@. C$nd nu cultiv@ modul apodictic, recurge la sofismul ab auctoritate, ca, ^ntre altele, anuan]ul acesta din lIllustration (revist@ ce nu face, totu}i, excep]ie de la strategia publicitar@ unanim@):

Altminteri, A. D. 1894 se bucur@,-n lIllustration, de dou@ sfinte certitudini publicitare, anume:

III. Concluzii
1. Tehnica reclamei e complex@; ea presupune sincretismul sau, cel pu]in, dev@lm@}ia mai multor arte diferite, reclama scris@ apropriindu-}i, treptat, desenul }i culoare, design-ul grafic }i, cu timpul, }i pe acela (radio)fonic (dac@ se poate spune astfel), ca s@ p@}easc@, de o vreme, ^n evul sau (tele)cinetic. (Ceea ce e o constatare banal@ p$n@ la refuz!) 79

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. Gen ostensiv prin defini]ie, publicitatea etaleaz@, arat@, pune en vedette (f@c$nd, din bunuri sau persoane, vedete: VIP-uri, dive, stele, bestseller-uri }.c.l.). Pe l$ng@ proba pur formal@, de ordin strictamente logic (more geometrico, s@ zicem), ce ]ine de apagogie, }i care poate demonstra, dar f@r@ s@ persuadeze, reclamele implic@ proba care se cheam@ ostensiv@ (la, bun@oar@, Kant sau Fichte), ce, demonstr$nd, persuadeaz@21. 3. Problema care se ridic@ e, ^ns@, dac@ ea, reclama, constituie, de fapt, o prob@, o demonstra]ie pertinent@, veridic@ }i peremtorie, iar nu un simplu talage, o mostra f@r@ vreun criteriu de evaluare consistent. Or, etalarea ca atare a e}antionului, a mostrei articolului ofertat, prin procedeul pars pro toto }i, ^ndeob}te, in absentia, nu-i, propriu-zis, o demonstra]ie, fie }i dac@, prin mimarea experimentului scientist, se apeleaz@, pe ecrane, la, ^ntre altele, zoomajul articolului respectiv, care ar fi sondat, ^ntr-astfel, ^n ^ns@}i chintesen]a lui, ^n m@duva-i cea mai ascuns@, mai intim@ }i mai obscur@, ^n tabernacolu-i la care profanii n-au nici un acces. Reclama nu prea declan}eaz@, ^n rest, resortul nostru logic, c$t, mai cu seam@, pe acela al nostalgiilor difuze, inavuabile, secrete, al echivocelor pulsiuni. Ea ne mistific@, seduce }i, in extremis, ne ia ochii, scont$nd pe neluarea noastr@ aminte, pe distrac]ia noastr@, }i pe dexteritatea-i proprie, fapt de natur@ s-o apropie de arta prestidigita]iei }i, uneori, de hipnotism. 4. Ca }i al artei de consum sau al Trivialliterratur-ii, scopul reclamei e profitul. Ea se justific@ pe sine, ca simbiot (sau parazit) al feluritelor produse (}i al produc]iei ca atare), tot astfel cum, ca me}te}ug, va s@-}i ating@ excelen]a, func]ie de amintitul scop, cu prec@dere lucrativ, drept care deontologia publicit@]ii, a reclamei, o etic@ promo]ional@, r@m$ne o ipocrizie, mai mult sau mai pu]in pioas@. Exist@, bine^n]eles, un set de reguli, de conven]ii, o etic@ de club, un fairplay, menite a diminua violen]a campaniilor publicitare sau concuren]a neloial@, dar nu }i amoralitatea (estetic@, ^n cazul optim) a profitabilei reclame. 5. Numai justi]ia imanent@ e una apt@ s@ repare, c$nd se impune, dispropor]ia dintre imaginea factice, cosmetic@ }i falacioas@ a obiect(iv)ului reclamei }i calitatea lui real@: produsului care, pe pia]@ (pe pia]a liber@, fire}te), nu-}i onoreaz@ reputa]ia, nu-}i merit@ publicitatea, contrazic$ndu-}i bonimentul22, i se r@resc cump@r@torii, p$n@ la propria-i dispari]ie. Reclama poate genera imagine, nu realitate; iluzie, nu }i adev@r. Ceea ce }tie toat@ lumea (}i punen oper@ Mephisto, ^n pivni]a lui Auerbach, ba}ca diver}ii lui ciraci). 6. Estetica (publicitar@) e susceptibil@,-n principiu, s@ retu}eze, la rigoare, mizeria etic@, tapajul, trivialitatea sau abuzul demersului promo]ional, fie }i dac@ bunul gust }i o stilistic@ aleas@ nu fac dec$t, ^n sens curent (nu filosofic), 80

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@ salveze ni}te precare aparen]e. Altminteri, nu se prea cuvine s@ cau]ionezi estetice}te }i, mai cu seam@, s@ r@scumperi o cras@ imoralitate printr-un gra]ios amoralism. 7. Poate c@ numai poezia ce face uz, ^n deriziune, de procedeele reclamei, ca }i de unele trouvaille-uri, excentrice sau ingenioase, ale design-ului publicitar, r@scump@r@, ^n contul ei, reclama }i publicitatea Ca ^n acest poem de Vinea, al c@rui titlu e Reclam@23 }i care elogiaz@ ubertatea unui exotic etalaj: La b@c@nie la Ciobanu lunec@ pe chitre soare. C$t@ umbr@ sub p@dure, ^n vitrina fructelor r@coare. Au sosit strugurii timpurii din sud, banane ^n piele de c@prioar@ }i nucile de cocos cumplit testiculare ^n care hohotele negrilor se mai aud. Aici, aici, unde t$rguie}te Mira Popovici, sun@-]i anii ^n valut@ forte, pip@ie meridianul Bucure}ti-Paris. La care, f@r@ fals@ modestie, adaug urm@torul text, ce, din p@cate,-mi apar]ine: VIZITA[I ABISUL LUI PASCAL! Zilnic deschis (mai pu]in lunea c$nd se ^nchide pt. cur@]enie ca }i de Sf.-ul Clement pap@ }i martir) ^ntre laudes }i vpres & complies. Frumoas@ perspectiv@ fontanier@ a esplasurilor infinite. Mizanabim. Trompliuri. Pariuri (maxime c$}tiguri zero pierderi). T@cere vecinic@! VERTIGIU GARANTAT!!! 81

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Note }i trimiteri
1 Strict autentic@ nu e dec$t, fire}te, a doua parte a acestei fraze (cf. Geneza, 3, 5); ceast@lalt@, care-mi apar]ine, e apocrif@, dar adev@rat@! 2 Cf. Iluzii pierdute, trad. Radu Albulescu, ^n Opere, vol. VI, ESPLA, Bucure}ti, 1959, p. 270. 3 Cf. no 2703, 15 decembrie 1894, p. 513. 4 Cf. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. Ion Dur }i Mircea Iv@nescu, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1994, p. 513. 5 Cf. William Shakespeare, Hamlet, Act. I, sc. 2, rr. 129-130: O, that this too too solid flesh woult melt,/ Thaw and resolve itself into a dew! 6 Cf. }i (^n Adev@rul literar }i artistic, nr. 672, 1 iulie 2003, p. 11), Eugen Ciocan, Noaptea devora]ilor : L@s$nd la o parte miza comercial@ }i dincolo de celelalte ^nzestr@ri ale spoturilor originalitate, umor, poant@, imagini inedite, asocieri surprinz@toare, conota]ie social@, t$lc filosofic chiar problema afluxului vizual pe care-l produce publicitatea, cu susnumitul corolar al sp@l@turii de creier, imprim@ chestiunii o not@ critic@. Suspiciunea care persist@ o vreme dup@ inhalarea calupurilor de reclame este dac@ noi le mistuim sau ele ne mistuie. Este o noapte a devoratorilor sau a devora]ilor? 7 Cf. Jean Chevalier & Alain Gheerbrant, Dictionnaire des Symboles , d. Robert Laffont/ Jupiter, Paris, 1991, p. 7. (Cf. }i Jacques de la Rocheterie, La Symbologie des Rves. Le Corps humain , d. Imago, Paris, 1984, p. 35.) 8 Cf. S@ iube}ti o dansatoare pe s$rm@, trad Kurunczi Ludovic }i {erban Foar]@, ^n Spectacol, Almanah Tribuna, Cluj-Napoca, 1986, pp. 195-196. 9 Cf. Journal dun Gnie, d. Gallimard, NRF, Paris, 1964, p. 223. 10 Cf. Also sprach Zarathustra, cap. VI. 11 Cf. Voltaire, La Dfense du Mondain. 12 Cf. Sensul portocalelor, ^n Cronicile optimistului, EL, 1964, p. 79: Au ap@rut deun@zi (^n martie 46, n. m. ) pe str@zile Capitalei portocale, scumpe, importate din apropiatul Orient, pretext ^ndat@ de ironii }i de jelanii c@ se aduce superfluul, }i nu trebuitorul 13 Cf., ^ntre al]ii, Roland Barthes, Saponides et dtergents, LOperation Astra sau Publicit de la profondeur, ^n Mythologies, d. Du Seuil, Paris, 1957; ca }i Umberto Eco, Comutarea retoric@ a codului, ^n Tratat de semiotic@ general@, trad. Anca Giurescu }i Cezar Radu, Ed. {tiin]ific@ }i enciclopedic@, Bucure}ti, 1982. 14 Cf. Le Parti Pris des Choses , d. Gallimard, NRF, Paris, 1967, p. 65. (Traducerea ^mi apar]ine.) 15 Cf. Opere, vol. IV, EL, Bucure}ti, 1967, p. 35. 16 Cf. Lingvistic@ }i poetic@. Aprecieri retrospective }i considera]ii de perspectiv@, trad. Mihai Nasta, ^n Probleme de stilistic@ , Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti, 1964, pp. 93-94. 17 Fie }i dac@, la rigoare, fac, tocmai ei, (radio)publicitate: {i iat@-m@ din nou ^n alt v@zduh./ Sui sc@rile cl@dirii p$n@-n cer,/ Tocmit s@ stau ^nchis ^ntr-o cabin@/ A celui mai m@re] dintre ziare/ {i, rezemat ^n coatele lucioase,/ S@ gl@suiesc la megafon mul]imii.// Suflete, nu te fr$nge c$nd superb / R@sun@ glasul meu, str@in de mine,/ {i-mparte lumii pe sub stolul stelelor/ O pleav@ de reclame comerciale! (Eugen Jebeleanu, Ceea ce nu se uit@ ) 18 Cf. op. cit., p. 93. Cf. }i Richard Ohmann, Actele de vorbire }i defini]ia literaturii, trad. Ionel Pop, ^n Poetica american@. Orient@ri actuale, Studii critice, antologie, note }i bibliografie de Mircea Borcil@ & Richard McLain, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 186. 19 Dup@, ^ntre al]ii, Richard Ohmann (ibid .), valabil@, ea nu-i dec$t ^n parte. 20 Apud Georges Weill, Le Journal. Origines, volution et rle de la Presse priodique, Paris, 1934, p. 401. 21 Cf., inter alia , Didier Julia, Dictionnaire de la Philosophie, Larousse, Paris, 1991, pp. 199-200. 22 Termen echivalabil, ^n rom$ne}te, prin reclam@ (de b$lci), sfor@itoare }i neru}inat@; adic@ (dup@ Le petit Robert): 1o Propos que dbitent les charlatans, les bateleurs, pour convaincre et attirer la clientle. [] Par ext. Discours trompeur pour vanter une marchandise, sduire le client. () 2o Fam. Tout propos mensonger. 23 Cf. }i Jules Laforgue, Grande Complainte de la Ville de Paris ; a}ijderea, Tristan Tzara, Manifest despre amorul slab }i amorul amar, XII.

82

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Constantin M~R~SCU

Rolul televiziunii ^n crearea imaginii organiza]iilor


Secolul vitezei a murit, tr@iasc@ secolul informa]iei. Informa]ia este putere reprezint@ deja o sintagm@ de care politicienii se folosesc tot mai des ^n demersurile lor lingvistice, iar oamenii de afaceri o aplic@ de c$nd aceasta a ap@rut ^n con}tiin]a colectiv@. Efectul puterii informa]iei se desprinde u}or din cotidian, fie c@ este vorba despre r@zboiul din Irak, despre r@zboaiele pie]elor de desfacere sau despre ceea ce ^nc@ se mai simte ^n Rom$nia, de}i mai atenuat dec$t ^n anii 90, acumularea primitiv@ de capital. Televiziunea, care a dinamizat ^n chip spectaculos mass-media, s-a dovedit, ^n acela}i timp, un du}man al tuturor celorlalte componente ale lumii presei. Oric$t de mare ar fi tirajul unui cotidian }i indiferent dac@ acesta are dou@ sau trei edi]ii pe zi, informa]ia curent@, cu modific@rile esen]iale care au loc uneori ^n mod spectaculos de la or@ la or@, tot televiziunea le poate oferi, al@turi de posturile de radio. Suplimentar ^ns@, fa]@ de radio, televiziunea are atuul imaginii prin care se amplific@ valoarea informa]iei transmise. S@ ne imagin@m o personalitate care se exprim@ pasional, elevat, la obiect, ^n leg@tur@ cu un subiect de maxim@ importan]@ ^n fa]a unei s@li arhipline care-l ascult@ cu sfin]enie. Cuvintele sale pline de miez pot fi concurate de un banal poster ^nf@]i}$nd un nud uitat pe unul dintre pere]i. Imaginea are un impact fantastic }i nu pu]ini speciali}ti din domeniul video afirm@ c@ o imagine care dureaz@ c$teva secunde poate fi povestit@ ^n scris ^ntr-o pagin@ sau mai multe - }i oral, ^n c$teva minute bune. Prin anii 60 -70 erau la mod@ compunerile de 5-6 pagini dup@ o imagine dat@, iar tablourile lui Octav B@ncil@ 1907 }i Atacul de la Sm$rdan erau considerate adev@rate modele pentru testarea aptitudinilor ligvistice, dezvoltarea aten]iei }i capacit@]ii de cuprindere a detaliilor de c@tre elevi. Imaginea primeaz@ a}a ^nc$t, oripil$ndu-i pe cre}tini, biblia televiziunii ar trebui s@ ^nceap@ cu cuvintele la ^nceput a fost imaginea }i 83

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

imaginea a fost bun@, iar pentru nev@z@tori a trebuit s@ fie exprimat@ ^n cuvinte. Societate se analizeaz@, ast@zi, ^n termeni de schimbare de mesaje. Mesajele sunt considerate ca miza pertract@rilor }i ajust@rilor reciproce ale emi]@torilor }i receptorilor, ale comunic@rii lor considerate deopotriv@ activitate comunicatio, schimb comunicare }i rezultat posibil al acestei activit@]i comunitas.1 Co-exist@m ^ntr-un sistem care a creat dependen]a fa]@ de mass-media }i, oric$t de izola]i am dori s@ fim ^n creierul mun]ilor, dup@ revenirea la civiliza]ie, prima ^ntrebare ar fi: Ce s-a mai ^nt$mplat de la plecarea noastr@ ?. %n mod cert ^nt$lni]i oameni simpli cu preocup@ri simple, f@r@ preg@tire sau cu preg@tire minimal@, care sunt ^ns@ ^n stare s@ sus]in@ analize sau sinteze pe marginea fenomenelor politice, economice sau sociale. Ne ^n}el@m c$nd afirm@m c@ rom$nul se pricepe la fotbal, politic@ }i femei. Deja el se pricepe la toate }i aceasta datorit@ faptului c@ foamea de informa]ii prin mass-media constatat@ ^nainte de 89 ^i este satisf@cut@. Televiziunea, prin limbajul mediu pe care-l utilizeaz@ (ca de altfel }i radioul) se adreseaz@ tuturor categoriilor de telespectatori, iar televizorul precum o fereastr@ miraculoas@ spre mapamond o determin@ pe gospodin@ s@ fie tot at$t de apropiat@ de diferite evenimente ca }i analistul specializat. Mai mult, teoriile prezentate de speciali}ti pe ecran, devin teorii pe care telespectatorii }i le asum@, a}a ^nc$t ^n mintea fiec@ruia este din ce ^n ce mai greu de stabilit paternitatea unei idei. Credibilitatea televiziunii este ^n cre}tere, chiar dac@ mai sunt dintre cei care continu@ s@ scandeze mecanic: A]i min]it poporul cu televizorul. Exist@ }i a fost dintotdeauna posibil@ manipularea, }i nu numai cu ajutorul televizorului, uneori pentru scopuri pozitive, alteori dimpotriv@. Aceasta nu trebuie s@ ne ^mpiedice s@ remarc@m faptul c@ televiziunea face parte din via]a omului modern. Bombardamentul continuu cu informa]ii a creat ^n timp dependen]a de televizor at$t a telespectatorului-consumator c$t }i a societ@]ilor, asocia]iilor }i organiza]iilor care doresc s@ fie c$t mai prezente ^n via]a societ@]ii, iar produsele }i activit@]ile lor s@ fie c$t mai cunoscute. Este firesc atunci s@ se pun@ un accent deosebit pe atragerea televiziunilor de partea organiza]iilor dornice s@-}i creeze imagine favorabil@, u}or de recunoscut, demn@ de re]inut. Nu este momentul s@ analiz@m c$t de corecte pot fi informa]iile ^ntr-o lume ^n care mass-media este subordonat@ ^n primul r$nd economicului, pentru c@ nu trebuie s@ uit@m c@ ^n spatele ziarelor, posturilor de radio }i televiziune sunt patroni care au grij@ s@ le fie promovate interesele. Chiar dac@ ar comporta un expozeu mai amplu, este suficient s@ amintim ceea ce este evident pentru toat@ lumea c@, sub diferite forme, sunt semnale c@ politicul este subordonat 84

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

economicului, a}a cum vechile expedi]ii }i cruciade, ^n numele unor idealuri cre}tine, erau de fapt incursiuni pentru acapararea unor resurse locale }i pentru dezvoltarea re]elei pie]ei de desfacere. %nchidem ^ns@ parantezele aici, pentru c@ ne intereseaz@ nu ce este ^n spatele unei politici editoriale, ci de ce, c$nd }i cum societ@]ile, organiza]iile, asocia]iile trebuie s@ ^}i atrag@ de partea lor televiziunile. Revolu]iile au presupus modific@ri majore ^n societ@]ile unde acestea au avut loc, ^n structurile organiza]ionale, ^n mentalit@]i }i este fireasc@ tendin]a restructur@rii conceptului de societate, asocia]ie sau organiza]ie. Acestea va trebui s@ renun]e la principiile dep@}ite ale centralismului excesiv. %n economia de pia]@, care poate func]iona minunat dar, prin efectele imediate, are }i repercusiuni negative asupra popula]iei, societ@]ile ce doresc s@ se dezvolte }i nu doar s@ supravie]uiasc@, trebuie s@ aib@ ^n vedere rezolvarea c$torva cerin]e: Reducerea distan]ei (fizice }i de mentalitate) fa]@ de pia]@ }i de clien]i; Simplificarea accesului clien]ilor la semnalele societ@]ii (oferte prin Internet, crearea unei imagini accesibile }i favorabile pentru poten]ialii clien]i prin mass-media unde un rol deosebit este rezervat televiziunii); Reac]ie rapid@ la cerin]ele reale ale pie]ei, flexibilitate ^n decizia managerial@, uneori aceasta ^nsemn$nd renun]area la proiecte pe termen scurt, mediu sau lung, schimbarea tacticilor pentru atingerea obiectivelor }i chiar modificarea strategiilor de dezvoltare; %nnoirea structurii sortimentale, ^mbun@t@]irea calit@]ii }i sporirea productivit@]ii muncii prin motivarea material@ ^n primul r$nd a personalului }i prin cooperare cu alte structuri organiza]ionale; Reducerea costurilor de produc]ie ^n limitele p@str@rii calit@]ii. Cum poate fi promovat@ o organiza]ie prin televiziune ? %n primul r$nd prin crearea }i conturarea unei identit@]i puternice. Cei care au cea mai apreciat@ imagine }i cele mai importante v$nz@ri sunt cei care investesc cel mai mult ^n imaginea de marc@ ( rela]ii publice }i publicitate) este concluzia unui studiu realizat de societatea american@ Lander Associates cu scopul de a afla ^n ce m@sur@ consumatorii de pe mapamond cunosc principalele m@rci }i ce g$ndesc despre ele. Rezultatul a fost c@ aproape 10 mii de subiec]i din toat@ lumea au recunoscut m@rci precum: Sony, Coca Cola, Mercedes, ca fiind de notorietate }i de calitate. Potrivit opiniei generale imaginea de marc@ permite o cre}tere a eficien]ei comerciale, ac]ion$nd asupra ofertei }i cererii de servicii }i produse. Identitatea ^nseamn@ personalitate, iar produsele, ca }i oamenii, au personalitatea lor. Personalitatea unui produs este o ^mbinare de elemente : numele, ambalajul, pre]ul, stilul publicit@]ii }i, mai presus de toate, natura produsului ^nsu}i. 85

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Informa]ia despre un produs, un serviciu, o marc@ este un element foarte important pentru diversificarea imaginii ^n cadrul identit@]ii. Fiecare clip publicitar ar trebui g$ndit ca o contribu]ie la imaginea de marc@, iar reclama ar trebui s@ porneasc@ ^n mod constant de la aceea}i imagine. Dezideratul acesta este greu de realizat pentru c@ exist@ for]e care ac]ioneaz@ ^n direc]ia modific@rii imaginii publicitare cum ar fi transferul la alt@ agen]ie, apari]ia unui nou director de marketing cu alt@ mentalitate de promovare. Identitatea se formeaz@ progresiv, prin acumulare de informa]ii ob]inute din pres@, comentariile personalului organiza]iei, opiniile cump@r@torilor. %ntrun articol publicat ^n Revista de comunicare }i rela]ii publice David Ogilvy subliniaz@ c@ Merit@ s@ oferi]i produselor voastre o imagine a calit@]ii unui bilet de clasa ^nt$i.2 Ciud@]enia de-abia de-acum ^nainte ^ncepe, pentru c@ s-a constatat c@ imaginea are un caracter esen]ialmente subiectiv }i psihologic. Studiile de pia]@ atest@ c@ de multe ori cei care sunt fideli anumitor produse sau servicii nu le pot deosebi de altele similare, ceea ce ne trimite la concluzia fireasc@ : pe pia]@ se consum@ imaginea produsului. O echip@ de cercet@tori de la Departamentul de psihologie al Universit@]ii din California a efectuat ^n acest sens o cercetare pe o grup@ de studen]i c@rora li s-a dat s@ bea ap@ distilat@. Unora li s-a spus c@ este ap@ distilat@, altora c@ este ap@ de la robinet. Primii au declarat c@ apa nu are gust, iar ceilal]i c@ are gust de clor, tocmai pentru c@ ei beau cu imaginea robinetului ^n minte. Da]i-le oamenilor s@ guste marca Old Crow }i spune]i-le c@ este Old Crow. Apoi da]i-le din nou s@ guste aceea}i marc@, dar spune]i-le c@ beau Jack Daniels. %ntreba]i-i pe care dintre ele o prefer@. Vor crede c@ b@uturile sunt diferite. Ei vor gusta imagini.3 Factorul imagine devine esen]ial ^n determinarea cererii de produse }i servicii. Acest fapt justific@ intensificarea ac]iunilor de rela]ii publice pentru men]inerea sau modificarea imaginii de marc@ a institu]iei, precum }i cele de promovare pentru imaginea produsului. Pentru aceea}i societate exist@ mai multe categorii de imagine care, ^mpreun@, modific@ sau consolideaz@ identitatea. Imaginea managerilor, imaginea unui serviciu din cadrul institu]iei, auto-imaginea personalului institu]iei, imaginea managerului cu privire la propriii angaja]i sau la serviciile }i produsele pe care institu]ia le ofer@. Este o continu@ ^ntrep@trundere (a}anumitul hallo); imaginea unui produs se extinde asupra societ@]ii, iar imaginea de marc@ se extinde asupra produselor. O imagine de marc@ pozitiv@ sau negativ@ va genera o extindere de imagine pozitiv@ sau negativ@ asupra produsului sau serviciilor oferite }i invers. Bat@lia ^ntre imaginile de marc@ este la fel de important@ ca }i calitatea 86

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

produselor }i serviciilor oferite }i de aceea se poate vorbi despre puterea imaginii de marc@. Unul dintre obiectivele prioritare ale managerului trebuie s@ fie men]inerea puterii imaginii de marc@ a societ@]ii pe care o conduce. %n cartea sa Societatea cucerit@ de comunicare, Bernard Miege4 ^i citeaz@ pe B. Brochard }i J. Lendrevie ^n leg@tur@ cu acest obiectiv : Este vorba despre o publicitate de imagine care mizeaz@ pe registrul afectiv }i vizeaz@ modificarea atitudinilor }i opiniilor, crearea }i ^nt@rirea atitudinilor pozitive etc. Ajun}i aici ar trebui s@ insist@m asupra confuziei create ^ntre no]iunile imagine }i identitate, chiar dac@ la prima vedere suntem tenta]i s@ amplas@m semnul de egalitate ^ntre ele. Identitatea cuprinde mai multe elemente, ^n timp ce imaginea reprezint@ doar o parte a ^ntregului. Identitatea este legat@ }i de imaginea actual@, dar }i de evolu]ia ^n timp, de istoria }i tradi]ia societ@]ii, de multitudinea sortimental@ a produselor, serviciilor, activit@]ilor, de conceptele }i modelele economice economice lansate pe pia]@ }.a.m.d. Conceptul imagine este din ce ^n ce mai utilizat ^n domeniul comercial }i define}te o sum@ de credin]e, opinii, judec@]i, prejudec@]i, presupuneri ale unei colectivit@]i despre o persoan@ fizic@ sau juridic@ sau despre un produs. Preocuparea pentru crearea unei identit@]i precise, a unei imagini favorabile dateaz@ din cele mai vechi timpuri, dar imagologia, s-a conturat ca disciplin@ }tiin]ific@ abia ^n urm@ cu un deceniu. Utilizarea unor cuvinte-cheie poate induce automat identitatea unei ]@ri, unui loc, unei societ@]i. Succesiunea de cuvinte Kremlin, Pia]a Ro}ie, ]ar, votc@, Molotov ^nseamn@ Rusia, a}a cum succesiunea coloana infinit@, poarta s@rutului, masa t@cerii, Hobi]a ne trimite c@tre Br$ncu}i. Cuvintele au a}adar un rol extrem de important ^n conturarea imaginii unei organiza]ii, iar speciali}tii, identific$ndu-le, pot s@ elaboreze strategii bazate pe ele. Elementele care compun identitatea }i imaginea se ^mpart ^n nodale }i periferice. Elementele nodale au importan]a cea mai mare ^ntruc$t reprezint@ atribute ale unui produs sau ale unei organiza]ii, care compun o imagine despre acel produs sau organiza]ie ^n timp ce elementele periferice au rolul de a le completa pe cele nodale. Absen]a elementelor nodale poate schimba semnifica]ia de ansamblu, ^n timp ce absen]a unuia dintre elementele periferice nu o modific@. Spre exemplu, ^n cazul unei societ@]i comerciale elementele nodale ar putea fi : Are o tradi]ie de peste 100 de ani ^n domeniu; Produsele sunt naturale }i ob]inute ^n condi]ii de maxim@ igien@ }i securitate; 87

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Tehnologia utilizat@ este de ultim@ or@ Societatea func]ioneaz@ dup@ standardele interna]ionale (ISO) }.a.m.d. Elementele periferice ar putea fi : Ambalajele sunt reciclabile; Transportul este gratuit }.a. Conform dic]ionarului de psihologie, Imagologia este un domeniu al psiho-sociologiei care se ocup@ cu studierea }tiin]ific@, multidisciplinar@, a percep]iei, opiniei, atitudinii, judec@]ii }i imaginii globale pe care }i-a formato ^n decursul timpului o comunitate etnic@ na]ional@ asupra altei (altor) na]iuni sau na]ionalit@]i, sub influen]a contactelor directe, prin reprezenta]ii, dar mai ales prin intermediul produselor cultural-ideologice larg r@sp$ndite de c@tre mijloacele de comunicare ^n mas@. Se constat@ c@ mul]i manageri au aproximativ acelea}i obsesii: s@ se prezinte c$t mai bine, s@ prezinte c$t mai conving@tor proiectul de manageriat, cu o siguran]@ care uneori nu este suficient de bine fundamentat@. Ori, nu este nimic mai p@gubos dec$t un manager care promite rezolvarea unor activit@]i utopice. A promite nu este sinonim cu a rezolva, iar a crea o identitate fals@ organiza]iei este un deserviciu. Sunt manageri care au tendin]a s@ lege identitatea firmei de propria identitate, ceea ce poate avea urm@ri nefaste pentru rela]iile economice statornicite o dat@ cu c@derea ^n dizgra]ie a conduc@torilor acestora. Pe de alt@ parte, ^ns@, trebuie s@ fim con}tien]i c@ exist@ mul]i conduc@tori care au abilit@]i excelente ^n domeniul manageriatului }i c@, de cele mai multe ori, deciziile acestora au direc]ionat societatea pentru extinderea pe orizontal@ sau pe vertical@ ^n vederea ob]inerii unor profituri maximale. Restructurarea, sporirea complexit@]ii activit@]ilor, provoc@rile economiei de pia]@, prin pre]ul }i calitatea promovate de concuren]@, impun schimbarea resorturilor importante din societate. Administrarea trebuie s@ fie mai eficient@, cu o deschidere ampl@ spre nou, asum$ndu-}i riscurile. Totodat@ trebuie g@site noi surse pentru majorarea fondurilor. Iar managerul trebuie s@ aib@ ^n vedere pe l$ng@ rosturile sale de baz@ (organizare }i evaluare) posibilit@]ile de descentralizare a deciziei, de regionalizare, de promovare a proiectelor viabile }i aduc@toare de profit din toate sectoarele. Societatea trebuie s@ func]ioneze pe principiul re]elei orizontale care presupune independen]a fiec@rei subunit@]i organiza]ionale, coordonarea unitar@ pentru realizarea obiectivelor. Re]eaua are gradul cel mai ^nalt de complexitate, este permisiv@ la reac]iile rapide fa]@ de tendin]ele pie]ei, este flexibil@ }i elimin@ eficient situa]iile de criz@. Grip@rile de sistem la un anumit nivel nu pot bloca activitatea ^ntregului sistem al societ@]ii. %n permanen]@ este necesar@ comunicarea }i cooperarea ^n cadrul 88

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

func]ional, de resort }i institu]ional, cu o implicare responsabil@ din partea tuturor. Sloganul unui conduc@tor al unui concern elve]ian ^n domeniul construc]iilor de ma}ini, referitor la pozi]ia fiec@rui angajat al s@u, este extrem de elocvent: Ac]ioneaz@ conform sarcinii, ac]ioneaz@ ^n lipsa sarcinii, ac]ioneaz@ contrar sarcinii, f@-o ^ns@ ^n interesul institu]iei ! Formarea sau consolidarea imaginii de marc@ a unei societ@]i se realizeaz@ aplic$nd politica managerial@ ce ]ine }i de stilul conduc@torului }i de activitatea angaja]ilor. Aceast@ politic@ se traduce ^n practic@ printr-o serie de activit@]i de rela]ii publice concentrate }i programate ^n timp : 1. Dezvoltarea unui management de ^nalt@ performan]@ la nivelul societ@]ii (organiza]iei) respective. %n mediul rela]iilor publice se aminte}te un slogan esen]ial pentru imagine s@ faci lucruri bune }i s@ spui cu t@rie acest lucru. Managementul defectuos la o institu]ie public@ poate duce la perturbarea grav@ a unor activit@]i }i de aici pot ap@rea ^nc@lc@ri ale drepturilor }i libert@]ilor cet@]ene}ti, interpret@ri inadecvate ^n leg@tur@ cu solicitudinea }i existen]a institu]iei. 2. Dezvoltarea la nivelul institu]iei a strategiei de c$}tigare a ^ncrederii }i simpatiei propriilor angaja]i prin ^ndoctrinarea personalului cu o filozofie a institu]iei, ^n care elementul esen]ial este ^n]elegerea rostului acesteia (social, civic, economic). Institu]ia trebuie s@ reprezinte pentru angaja]i locul unde li se permite s@-}i manifeste spiritul inventiv, creator, personalitatea. 3. Desf@}urarea unei campanii publicitare sus]inute }i agresive de men]inere }i ^mbun@t@]ire a identit@]ii. Publicitatea la televiziune se poate realiza ^n mai multe moduri, ^n func]ie de audien]a emisiunilor, de grila de programe, ora de difuzare, tipul televiziunii (public@ sau comercial@), prin spoturi publicitare, cartoane cu text, apari]ia pe genericele emisiunilor a textelor referitoare la promovarea imaginii sau a produselor, lucr@rilor, serviciilor (chiar sub forma Decoruri realizate de firma, Vestimenta]ia asigurat@ de), apari]ia siglei sau a unui slogan ^n timpul desf@}ur@rii unui program }.a.m.d. Dac@ pentru societ@]ile produc@toare lucrurile sunt simple ^ntruc$t se promoveaz@ produse }i servicii, pentru institu]iile publice lucrurile se complic@ deoarece publicitatea nu poate fi folosit@. %n aceste situa]ii campania a}a-zis@ publicitar@ devine campanie de informare privind obiectivele, sarcinile, atribu]iile conferite de lege, metodele folosite, succesele, dificult@]ile }.a. Activitatea de informare trebuie s@ se desf@}uare regulat, potrivit unui orar, ^n cadrul unor emisiuni consacrate la mijloacele de informare ^n mas@ cu cea mai mare audien]@. 4. Sponsorizarea, ca prelungire a campaniei de publicitate, este o metod@ 89

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

eficient@ de gestionare a imaginii unei institu]ii pornind de la premisa c@ ^n general institu]iile statului sunt ^nvestite cu autoritate }i pot face uz de for]a coercitiv@. Publicul tinde s@-}i formeze o imagine fals@ despre institu]ie, iar cei care aplic@ legea sunt considera]i inflexibili, brutali. Sponsorizarea din resurse proprii a unor ac]iuni caritabile are rolul de a modifica imaginea fals@ }i a releva publicului c@ func]ionarii publici, de}i sunt obliga]i s@ ia m@suri ferme, sunt totu}i oameni cu suflet. Pentru societ@]ile comerciale, sponsorizarea poate fi considerat@ o prelungire a campaniei de publicitate dar trebuie avute ^n vedere condi]iile concrete ^n care se realizeaz@ ea (o emisiune poate fi sponsorizat@ dar f@r@ a se preciza altceva dec$t numele sponsorului, nu }i obiectul de activitate, adresa, telefonul }.a., date care sunt prezente sub diferite forme ^n campaniile de publicitate). 5. Mecenatul, sprijinul dezinteresat, este o alt@ modalitate de a lega televiziunea de organiza]ie. Mecenatul este una dintre subtilele modalit@]i pe care ^ntreprinderea le are la dispozi]ie pentru a atrage aten]ia, simpatia, recuno}tin]a }i stima diferi]ilor ei parteneri interni }i externi. () %ntreprinderea nu mai exist@ doar ca o institu]ie de interes privat, ci din ce ^n ce mai mult, ca un organism viu, aflat ^n serviciul comunit@]ii ^n care se integreaz@. Este ceea ce se nume}te ^ntreprindere-cet@]ean.5 %n Rom$nia mecenatul este la ^nceputuri }i pu]ini sunt oamenii de afaceri care se ^ncumet@ s@ aib@ rolul de mecena din care dob$ndesc spor de imagine. 6. Comunicarea financiar@ corect@ }i rapid@ presupune pre^nt$mpinarea apari]iei unor zvonuri necontrolate ^n leg@tur@ cu disponibilit@]ile unei societ@]i. O societate este cu at$t mai solid@ ^n ochii clien]ilor cu c$t datele oferite sunt mai credibile. Sunt momente ^n care unele societ@]i sunt supuse subevalu@rii, pentru a putea fi cump@rate cu sume mici, a}a cum unele active sunt supraevaluate atunci c$nd este vorba despre atragerea unor fonduri sau ob]inerea unor credite bancare. 7. Recrutarea exigent@ }i cointeresarea material@ a salaria]ilor au un rol esen]ial ^n promovarea imaginii de marc@ pentru c@ de calitatea personalului depinde succesul firmei, al re]elei. %n cadrul re]elei se creeaz@ astfel un organism interactiv unde comunicarea direct@ }i continu@ este baza coordon@rii }i a propriei reglement@ri, ceea ce ne conduce la concluzia c@ alternativa ierarhiei este comunicarea. Re]eaua este un salt, care ^}i poate pierde din valoare dac@ nu exist@ o coordonare coerent@. Ne re^ntoarcem, a}adar, la factorul uman, la manager, care trebuie necondi]ionat s@ (s@-}i) impun@ implicarea, capacitatea de comunicare }i deschiderea spre cooperare. Aceasta presupune o desf@}urare stadial@ coordonat@: o cultur@ 90

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

institu]ional@ bazat@ pe ^ncredere }i deschidere. Tocmai ^n cultur@ se v@d transform@rile ce au loc la nivelul managementului. Dac@ sistemul de prelucrare a datelor este constituit din hardware }i software, tot a}a o organiza]ie este format@ din factori hard (structurile administrative }i tehnice) }i din factori soft (motiva]ia angaja]ilor, climatul de lucru, stilul de conducere, fluxul informa]ional ascendent }i descendent, modul ^n care se iau deciziile, u}urin]a sau dificultatea cu care se produc schimb@rile). Cultura institu]ional@ este v@zut@ ^n unele locuri ca o tendin]@ ce ]ine strict de mod@ sau de lux. %n realitate este vorba de probleme decisive ^n leg@tur@ cu viitorul institu]iei : 1. Dac@ problemele din institu]ie sunt recunoscute }i solu]ionate ^n timp util; 2. Dac@ angaja]ii }i cadrele de conducere se identific@ cu institu]ia }i se implic@ ^n succesul ei; 3. C$t de rapid }i c$t de consecvent se aplic@ deciziile manageriale }i transform@rile organiza]ionale. Pentru a atrage aten]ia consumatorului, telespectatorului, cel care se simte atotputernic ^n momentul ^n care ]ine telecomanda televizorului ^n m$n@ }i are posibilitatea s@ selecteze programele ^n func]ie de propriile impulsuri subiective, produc]ia vizual@, destinat@ promov@rii imaginii }i identit@]ii societ@]ii, se bazeaz@ din ce ^n ce mai mult pe fic]iune, se realizeaz@ pe baza unor scenarii complexe, chiar dac@ la prima vedere pare un paradox s@ se promoveze identitatea prin fantezie. Fic]iunea permite perceperea mai facil@ a identit@]ii. Din teza de doctorat a lui Thomas Heller, citat@ de Bernard Miege6 este demn@ de re]inut observa]ia c@ tendin]a spre fic]iune se ^nt@re}te an de an, pun$nd tot mai mult ^n eviden]@ importan]a imaginarului ^n discursul destinat s@ ^l sprijine; ^ncadr$nd informa]ia ^n propria logic@, el o face mai atr@g@toare, o sus]ine }i, ^mbog@]ind-o cu propria substan]@, ^i d@ for]a de a exprima mai mult dec$t vrea ea s@ ne spun@. Bombardamentul informa]ional este at$t de intens ^nc$t societatea modern@ este cople}it@. Telespectatorul se simte din ce ^n ce mai implicat ^n evenimentele de pe mapamond, acestea ^i sunt familiare }i se poate vorbi despre o adev@rat@ co-participare selectiv@ }i intelectual-afectiv@. Dac@ a existat p$n@ nu demult o grij@ excesiv@ pentru tezaurizarea informa]iei (}i nu trebuie dec$t s@ ne ^ntoarcem ^n Rom$nia anilor 80 c$nd informa]ia era ultrasecretizat@), acum aceasta apar]ine tuturor, dar ^ntr-o cantitate at$t de mare ^nc$t nu se mai pune problema accesului la aceasta ci a selec]iei, a sintezei. Astfel, Simon, H.A. ^n lucrarea sa The consequences of computers for centralisation and decentralisation, ap@rut@ ^n anul 1979 subliniaz@: Comunica]iile moderne }i calculatoarele ne-au dus dintr-o lume ^n care
91

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

informa]ia era un bun pre]ios, care merita s@ fie pus deoparte }i p@strat, ^ntr-o lume at$t de plin@ de informa]ii, ^nc$t ceea ce a devenit pre]ios este capacitatea de a le acorda aten]ia cuvenit@.7 Sintagma P$ine }i circ este chiar mai de actualitate dec$t ^n urm@ cu 2000 de ani. Societatea american@ se pare c@ a dat tonul ^n a asigura unei consistente p@turi de mijloc }i de jos mijloace suficiente de subzisten]@ }i circul aferent prin mass-media. Telespectatorul recepteaz@ mult mai u}or o informa]ie }i o diger@ imediat dac@ aceasta este ^ntr-un ambalaj adecvat. Iar ambalajele, datorit@ speciali}tilor ^n construirea identit@]ii, sunt din ce ^n ce mai atractive, mai eclatante. Pornind de la aceast@ premis@, este firesc s@ se ajung@ la concluzia c@ Sistemele }i organiza]iile care depind de mass-media pentru a comunica cu clientela lor va trebui, spre exemplu, s@-}i dezvolte noi aptitudini pentru rela]iile cu publicul }i noi departamente pentru a crea mesaje informativdistractive.8 Leg@tura cea mai viabil@ dintre televiziuni }i societ@]i, organiza]ii, asocia]ii se creeaz@ prin dependen]a unei mase mari de consumatori de acest drog modern, televizorul. Odat@ dependen]a realizat@, o dat@ ce se ajunge la tele-recep]ia ^n exces }i la cronofagie fenomene ^n leg@tur@ cu care s-au dezvoltat multe teorii, dintre care cea a ^nsingur@rii ^ntr-o societate informa]ional@, o societate a tuturor este cea mai dramatic@ , odat@ captat de mirajul multitudinii programelor, consumatorul, telespectatorul, devine victim@ sigur@ a spoturilor publicitare, a ac]iunilor de sponsorizare }i mecenat care au drept scop final inducerea unor trebuin]e, crearea unor deprinderi de consum, impregnarea ^n con}tiin]@ a imaginii unui produs sau serviciu, re]inerea identit@]ii unei societ@]i. Publicitatea este promovarea identit@]ii societ@]ii sau a ofertei de produse, lucr@ri }i servicii pe baza unor contracte ferme ^n care sunt stipulate condi]iile concrete ^n care aceasta se realizeaz@. Campaniile publicitare trebuie bine preg@tite, dup@ ce se evalueaz@ c$t mai obiectiv viitoarele avantaje, viitoarele sporuri la capitolul imagine. La ora aceasta oamenii sunt din ce ^n ce mai preg@ti]i pentru a tr@i modern ^n epoca informa]ional@. Apanajul de a lucra la un calculator nu mai este doar al speciali}tilor ^n calculatoare, a}a cum era ^n anii 70-80. Acum, ^nc@ de la intrarea ^ntr-o societate, se constat@ c@ ^n cabina, biroul sau amplasamentul portarului exist@ un calculator pentru eviden]a intr@rilor }i ie}irilor. La fel se ^nt$mpl@ }i ^n celelalte locuri de munc@, fie c@ este vorba despre administra]ie, proiectare, contabilitate, urm@rirea }i reglarea proceselor tehnologice, redactare de texte }.a.m.d. Un birou f@r@ calculator denot@ s@r@cie }i dezinteres pentru alinierea la civiliza]ia informa]ional@.
92

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Identitatea este cheia succesului oric@rei organiza]ii. C$}tigarea ei ^nseamn@ c$}tigarea ^ncrederii publicului. Iat@ de ce munca a numero}i speciali}ti ^n crearea de imagine se rote}te ^n jurul unui singur cuv$nt.%NCREDERE.

Bibliografie
1. DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra Teorii ale comunic@rii de mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999 2. Guilenburg, J.J. Van, Scholten, O., Noomen, G.W. {tiin]a comunic@rii, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1998 3. Haine}, Rosemarie Comunicarea vizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti, 2000. 4. Heller, Thomas LEnjeu social de laudiovisuel dentreprise, Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de doctorat ^n }tiin]ele comunic@rii, 1989 5. Miege, Bernard Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000 6. Ogilvy, David Revista de comunicare }i rela]ii publice 7. Vescia, Remo Le Mecenat : Art de la communication communication de lArt, Ed. Economica, 1987

(Footnotes)
1 2

Haine}, Rosemarie Comunicarea televizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti, 2000 Ogilvy, David Revista de comunicare }i rela]ii publice Ogilvy, David Revista de comunicare }i rela]ii publice Miege, Bernard Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000 Vescia, Remo Le Mecenat : Art de la communication communication de lArt, Ed. Economica, 1987 Miege, Bernard Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000; Heller, Thomas LEnjeu social de laudiovisuel dentreprise, Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de doctorat ^n }tiin]ele comunic@rii, 1989 Guilenburg, J.J. van, Scholten, O., Noomen, G.W. {tiin]a comunic@rii, Ed. Humanitas , Bucure}ti 1998 DeFleur, Melvin L, Ball-Rokeach, Sandra Teorii ale comunic@rii de mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999

93

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

94

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

C@lin Flaviu RUS

Formele de comunicare ^n rela]ii publice


Obiective generale 1. Formarea unui sistem care s@ includ@ defini]ii, reguli, subsisteme, modele. 2. Crearea unui limbaj de profil. 3. Formarea unui ansamblu care s@ cuprind@ at$t procesul comunic@rii, c$t }i pe cel al rela]iilor publice. 4. Formarea unei baze de date necesare studierii }i aprofund@rii diferitelor domenii ale acestei discipline. 5. Implementarea la nivelul mentalului colectiv a unui concept de comunicare }i PR de sine st@t@tor. Cele cinci ^n]elesuri majore ale conceptului de comunicare Omul, ^n esen]@ este o entitate bio-psiho-social@. Aceste trei laturi se ^ntrep@trund, form$nd un tot unitar ce ^nglobeaz@ ^n sine mii }i mii de nuan]e. Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat tot ca o ^ntrep@trundere, ^ns@ a dou@ existen]e - cea material@ (care are rol at$t de suport c$t }i de transformator energetic) - }i cea imaterial@ (care ofer@ valoare }i profunzime respectivului suport). Aceste dou@ laturi ale existen]ei noastre se diferen]iaz@, evident, una de cealalt@, dar nu sunt separate ci se amestec@ ^ntr-un acela}i tot unitar, cre$nd ^mpreun@ Gestalt-ul numit om. %mbinarea }i ^ntrep@trunderea dintre existen]a noastr@ material@ }i cea imaterial@ nu este un proces static, ci unul dinamic, iar Gestalt-ul format se transform@ }i totodat@ se consum@ cu fiecare zi ce trece. Din fericire, omul nu tr@ie}te singur, ^n preajma sa exist$nd un alt om - }i un altul, }i un altul, fiecare dintre ace}tia reprezent$nd, la r$ndul lui, un Gestalt. %n mod evident, odat@ exist$nd entit@]ile acestea distincte, dar de un acela}i fel, a ap@rut }i nevoia acestora de a se ^n]elege, de a se cunoa}te reciproc. Procesul care satisface aceste trebuin]e ale omului, }i care este ^n str$ns@ 95

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

leg@tur@ cu latura social@ a acestuia, este comunicarea. Procesul comunic@rii poart@ ^n sine cinci ^n]elesuri majore: 1. Comunicarea reprezint@ ^n]elegerea dintre dou@ sau mai multe entit@]i Aceast@ ^n]elegere se bazeaz@ pe transfer }i, respectiv, contratransfer informa]ional. Altfel spus, ^n]elegerea se bazeaz@ pe emisie de informa]ie }i pe perceperea }i conferirea unui sens, acestei informa]ii. %n]elegerea ^nseamn@ a putea decodifica mesajele altcuiva dar, ^n acela}i timp, ^nseamn@ }i a putea fi ^n]eles de c@tre altcineva. %n procesul ^n]elegerii, at$t entitatea emitent@ c$t }i cea receptoare pot fi formate din unul sau mai multe elemente. Dac@ avem un nucleu ^nchegat, format din mai mul]i indivizi, putem vorbi de existen]a grupurilor. Astfel, vom putea avea ^n]elegere ^ntre doi indivizi prin intermediul comunic@rii interpersonale, vom putea avea de-a face cu ^n]elegere ^ntre dou@ sau mai multe grupuri cu ajutorul comunic@rii intergrupuri, sau vom putea avea ^n]elegere ^ntre un individ }i unul sau mai multe grupuri, datorit@ comunic@rii individ - grup, sau grup - individ. %n]elegerea dintre dou@ grupuri, sau dintre un individ }i un grup, se poate transforma ^ntr-un proces de comunicare interpersonal@ ^n cazul ^n care grupurile dialogheaz@ (printr-un reprezentant, care emite mesaje ^n numele grupului, cu acordul acestuia) cu indivizi singulari. %n]elegere putem avea }i la nivel de individ, v@zut ca }i entitate singular@, prin intermediul comunic@rii intrapersonale. Cu alte cuvinte, individul vorbe}te cu sine ^nsu}i }i ajunge la o serie ^ntreag@ de concluzii, asigur$ndu}i astfel un consens intrapsihic, at$t de necesar echilibrului intern al acestuia. %n]elegerea dintre dou@ entit@]i se realizeaz@ ^n baza unui principiu, }i anume: orice entitate emitent@ trebuie s@ aib@ }i capacitatea de a se transforma ^ntr-o entitate receptoare }i, respectiv, orice entitate receptoare trebuie s@ aib@ }i capacitatea de a se transforma ^ntr-o entitate emitent@. Procesul comunic@rii, ca }i ^n]elegere, este unul circular, ^n care cele dou@ entit@]i participante ^}i schimb@ mereu rolurile. 2. Comunicarea ^nseamn@ }i comunitate Dup@ cum am afirmat }i anterior, existen]a mai multor entit@]i conduce, ^n mod automat, la dorin]a acestora de comunica. Pe baza procesului de comunicare - ^n]elegere, aceste entit@]i pot ajunge la concluzii comune, ^}i pot formula ]eluri comune }i, de asemenea, pot crea }i respecta norme, valori }i principii comune. Asemenea grup@ri de entit@]i distincte care ajung la un nivel de coeziune, care respect@ acelea}i valori }i norme, care au ]eluri comune }i care sunt dependente de un anumit spa]iu }i timp - sunt capabile s@ creeze }i structuri sociale intragrup. Existen]a rela]iilor interpersonale, c$t mai ales a structurilor sociale intragrup, ofer@ premisele cristaliz@rii }i dezvolt@rii comunit@]ilor. 96

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Orice organizare social@ presupune existen]a unor structuri formale axate, ^n general, ^n plan vertical - }i a unor structuri informale - care se focalizeaz@ mai mult ^n plan orizontal. (Acest fapt nu ^nseamn@ c@ structurile formale nu pot p@trunde }i ^n plan orizontal, sau cele informale, ^n plan vertical). Structurile formale presupun ierarhizare, manifestat@ prin rela]ii de sub }i supraordonare, iar cele informale presupun, ^n mod normal, existen]a unor leg@turi ^ntre membri afla]i pe aceea}i treapt@ ierarhic@ ^n cadrul unui sistem. Comunit@]ile nu numai c@ se creeaz@ }i, de asemenea, se dezvolt@ prin procesul de comunicare dar, din p@cate, se }i distrug. *** 3. Comunicarea v@zut@ ca }i participare sau coparticipare Comunicarea este un proces ^n care se cedeaz@ }i totodat@, se primesc informa]ii. Este un proces implicativ, ^n care participarea membrilor este necesar@. Aceast@ participare nu trebuie ^n]eleas@ ca fiind existent@ doar la nivelul procesului de comunicare, deoarece existen]a grupurilor }i a ac]iunilor comune ale acestora implic@ participare. Desigur c@ participarea membrilor grupurilor la diferite ac]iuni, ^n vederea atingerii unor ]eluri comune, se realizeaz@ pe baza procesului de comunicare. Comunicarea-participare are, ^n acest caz, un sens pozitiv, un sens constructiv, prin intermediul c@ruia elementele apar]in@toare unui grup se coaguleaz@ ^n jurul unui ]el comun, din dorin]a de a-l atinge. Coeziune total@ nu exist@ la nivelul nici unui grup. Din aceast@ cauz@ vor exista anumite elemente ale grupului care, din diferite motive, nu se vor implica ^n realizarea unui ]el comun. Chiar dac@ respectivele elemente ac]ioneaz@ ^mpotriva intereselor grupului, se poate afirma }i ^n acest caz c@ ele particip@ - dar la un alt gen de ac]iune, iar dac@ nu se implic@ ^n nici un fel ^n ac]iunile comune ale grupului - deci nu vor obstruc]iona ^n nici un fel atingerea ]elului comun al grupului - se poate considera c@ aceste elemente ajut@ grupul prin neimplicare, sau c@ au o atitudine pasiv@ - fiind parte a dinamicii grupului dar neimplic$ndu-se. Coparticiparea reprezint@ o implicare par]ial@. %n orice grup exist@ un nucleu constant - care particip@ efectiv la realizarea ]elului propus }i duce tot greul ac]iunilor - }i exist@ }i anumite elemente, care nu sunt nici ostile, nici pasive - }i care particip@ uneori doar la anumite ac]iuni, ^n vederea atingerii acelui ]el comun al grupului. Se poate considera c@ un anume ]el comun al unui grup a fost atins }i cu ajutorul unor astfel de elemente coparticipative. Dup@ cum se poate observa din cele scrise anterior, am realizat o radiografie a rela]iilor intragrup, dar comunicarea-participare se poate manifesta at$t la nivelul leg@turilor individ-grup, unde individul este privit ca o entitate 97

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

extern@, neapar]in@toare grupului, precum }i la nivelul leg@turilor dintre dou@ sau mai multe grupuri. Ca o concluzie, consider@m comunicarea-participare }i coparticipare deosebit de important@ ^n crearea, men]inerea }i dezvoltarea fenomenului coeziunii, at$t ^n ceea ce prive}te interiorul grupului, c$t }i ^n ceea ce prive}te leg@tura individ-grup, sau leg@tura dintre dou@ sau mai multe grupuri. 4. Comunicarea poate fi ^n]eleas@ }i ca organizare Existen]a grupurilor, }i mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora, implic@ - al@turi de norme, legi, reguli, ierarhizare -, automat }i organizarea. %n decursul timpului, fiin]a uman@ a descoperit faptul c@, pentru a putea s@-si ating@ ]elurile, trebuie s@ se disciplineze }i s@ ac]ioneze organizat }i etapizat. Focaliz$ndu-se }i organiz$ndu-}i ac]iunile pe o anumit@ direc]ie, fiin]a uman@ nu pierde energie prin dispersie - fapt care conduce la atingerea ]elurilor ^ntr-un timp mult mai scurt dec$t dac@ ar ac]iona haotic sau neorganizat. Putem afirma c@ unul dintre marile avantaje ale organiz@rii ac]iunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp ^n care se atinge ]elul propus. Un alt mare avantaj al organiz@rii este cre}terea nivelului de siguran]@ al membrilor grupului. %n momentul ^n care se ac]ioneaz@ ^n baza unui plan cu mai multe etape, iar r$nd pe r$nd aceste etape sunt parcurse cu rezultate pozitive, siguran]a membrilor grupului cre}te, ^ncrederea ^n ceea ce prive}te atingerea ]elului propus cresc$nd }i ea. Ultimul mare avantaj pe care dorim s@-l eviden]iem referitor la organizare este reprezentat de posibilitatea controlului. Ac]iunile organizate sunt mult mai u}or controlabile dec$t cele dezorganizate }i, de asemenea, redresarea anumitor disfunc]ionalit@]i, sau reducerea pierderilor se realizeaz@ mult mai u}or ^ntr-un sistem organizat dec$t ^ntr-unul neorganizat. Din cele analizate anterior rezult@ foarte clar c@ organizarea este ^n str$ns@ leg@tur@ cu ac]iunea. Comunicarea-organizare precum }i ac]iunile organizate sunt concepte de baz@ ale domeniului de PR, av$nd o mare relevan]@ ^n ^ndeplinirea ]elurilor propuse. La nivel macro, comunicarea-organizare se ^mparte ^n dou@, rezult$nd comunicarea-organizare intrasistemic@, caz ^n care focalizarea se manifest@ ^n interiorul sistemului, }i comunicarea-organizare intersistemic@, situa]ie ^n care ac]iunile sunt axate pe leg@tura sistem-sistem. 5. Comunicarea este }i ne^n]elegere %n]elegerea este valen]a pozitiv@ sub care recunoa}tem ^n general comunicarea, iar ne^n]elegerea este cea negativ@. %n continuare, vom ^ncerca s@ argument@m faptul c@ }i aceast@ comunicare-ne^n]elegere are un rol pozitiv, foarte important ^n dinamica de grup. Ne^n]elegerea poate s@ apar@ ^ntre un emi]@tor }i un receptor atunci c$nd fluxul informa]ional este bruiat, sau c$nd sursa 98

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

de zgomot este prea puternic@. Desigur, comunicarea-ne^n]elegere se poate datora }i neintersect@rii, sau a intersect@rii pe falii foarte restr$nse a repertoriilor entit@]ilor participante la transferul }i contratransferul informa]ional. O alt@ cauz@ a ne^n]elegerii dintre dou@ sau mai multe entit@]i este reprezentat@ de diferen]a de opinii, de p@reri, dar mai cu seam@ de diferen]a dintre interesele acestora. Ne^n]elegerea este benefic@ ^ntr-un grup, dac@ acest fenomen nu dep@}e}te anumite limite. %ntr-un astfel de caz, ^n]elegem mai mult ne^n]elegerea ca pe o confruntare constructiv@ de p@reri }i idei, care poate conduce la cristalizarea unui ]el unic }i, ^n final, poate rezulta ^n]elegere. De asemenea, este foarte bine s@ se depisteze ne^n]elegerea ^ntr-un grup, pentru c@ astfel aceasta poate fi mai u}or controlabil@. Ne^n]elegerea este }i o surs@ a nemonotoniei, sc@p$nd grupul de efectele nocive ale unanimit@]ii }i aplatiz@rii }i, de aceea, o consider@m benefic@ grupului, dac@ se men]ine ^ntre anumite limite. %n cazul ^n care, voluntar sau involuntar, sunt dep@}ite respectivele limite, situa]ii ^n care ne^n]elegerea se acutizeaz@, cuprinz$nd din ce ^n ce mai multe elemente ale grupului, sau ^mp@r]ind grupul ^n subgrupe puternice bazate pe interese contrare, aceasta devine un factor distructiv, care afecteaz@ grav dinamica de grup, efect care poate conduce la conflicte }i chiar la ruperea sau destr@marea grupului. %n concluzie, putem afirma c@ acutizarea ne^n]elegerii dintre dou@ sau mai multe entit@]i poate da na}tere unor conflicte cu urm@ri incalculabile pentru acestea. Dup@ cum rezult@ din cele prezentate anterior, prin cele cinci mari ^n]elesuri ale sale, procesul comunic@rii st@ la baza cre@rii, men]inerii }i dezvolt@rii structurilor sociale. Comunicarea realizeaz@ pun]i de leg@tur@ ^ntre diferite p@r]i ale sistemelor precum }i leg@turi ^ntre sisteme diferite. Cu ajutorul procesului de comunicare, societatea reu}e}te s@-}i men]in@ echilibrul ^ntre consens }i nonconsens, factor care genereaz@ enrgie, crea]ie }i dezvoltare. %ntreb@ri: Care sunt obiectivele acestei discipline. Explica]i cele cinci ^n]elesuri majore ale acestei discipline? Defini]ii ale comunic@rii. 1. Defini]ia comunic@rii dat@ de c@tre Max Weber. 2. Defini]ia general@ a comunic@rii dat@ de M. Kunczik. 3. Defini]ia comunic@rii dat@ de M. Kunczik prin prisma principiului neinten]ionalit@]ii. 4. Defini]ia comunic@rii dat@ de Moles. %ntreb@ri: Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele ^ntre defini]iile elaborate prin prisma principiului inten]ionalit@]ii }i cel al neinten]ionalit@]ii? 99

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Formele comunic@rii. 1. Comunicarea verbal@. Se bazeaz@ pe cuv$ntul vorbit, sau cuv$ntul scris. Folose}te o limb@ }i un limbaj comun. Se sprijin@ pe func]ia semiotic@. Mai este denumit@ }i comunicare codat@. 2.Comunicare nonverbal@. Este denumit@ }i limbajul trupului sau comunicare analogic@. Are o pondere mult mai mare ^n ceea ce prive}te con]inutul unui mesaj, dec$t comunicarea verbal@, acest aspect fiind pus ^n eviden]@ prin experimentele lui Birdwhistell, Mehrabian }i Rime. Se sprijin@ pe analizatori. O form@ deosebit@ de comunicare nonverbal@ este reprezentat@ de utilizarea spa]iului. 3. Comunicarea interpersonal@. Se realizeaz@ ^ntre dou@ sau mai multe entit@]i. Este influen]at@ de o serie ^ntreag@ de factori. Produce mai multe efecte dintre care unul foarte important, }i anume efectul Steinzor. 4. Comunicarea intrapersonal@. Reprezint@ dialogul individului cu sine ^nsu}i. Are un rol important ^n realizarea echilibrului intrapsihic al fiin]ei umane. 5. Comunicarea de grup. Este o extensie a comunic@rii interpersonale. Este folosit@ cu succes ^n psihoterapie. 6. Comunicarea mediatizat@. Sim]ul comun o define}te ca fiind comunicarea de mas@, ceea ce este gre}it. Este accesibil@ oricui }i nu necesit@ speciali}ti ai comunic@rii. Se realizeaz@ prin intermediul unui canal de transmitere. 7. Comunicarea a}a-zis de mas@. Este o form@ a comunic@rii mediatizate. Se adreseaz@ maselor. Folose}te speciali}ti ai comunic@rii. Comunicatorii sunt confrunta]i cu o serie ^ntreag@ de probleme. 8. Comunicarea esopic@. Se realizeaz@ prin intermediul analogiilor, fabulelor, aluziilor. Un exemplu de comunicare este }i dezmin]irea. Opus comunic@rii esopice este limbajul de lemn. 100

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

9. Comunicarea politic@ }i electoral@. Defini]ia lui Belanger. Spa]iul politic ^n viziunea lui Wolton. Defini]ia lui Roland Cayrol. Strategii ale comunic@rii politice : proiectarea, aducerea la cuno}tin]a opiniei publice, verbal@ }i nonverbal@. Reguli de baz@ ale comunic@rii politice : p@strarea coeren]ei, adaptarea la prezent, crearea }i men]inerea unei identit@]i proprii, coordonarea. 10. Comunicarea de ^ntreprindere. Comunicarea din interiorul sistemului-intrasistemic@. Comunicare cu exteriorul-intersistemic@. 11. Comunicarea public@. Comunicare prin intermediul institu]iilor statului. Comunicare local@. 12. Comunicarea publicitar@. 13. Comunicarea educativ@. 14. Comunicarea organiza]iilor societ@]ii civile. 15 Comunicarea paradoxal@. 16. Comunicarea interna]ional@. %ntreb@ri : Enumera]i toate formele de comunicare studiate. Cum mai este denumit@ comunicarea verbal@? Care sunt regulile comunic@rii politice? Modele ale comunic@rii. 1. Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell. Se bazeaz@ pe cele cinci ^ntreb@ri : cine; ce zice; cum; cui; cu ce efect. Pune accentul doar pe emisie. 2. Modelul lui Claude Elwood Shannon. Este de asemenea un model liniar de comunicare. Se axeaz@ ^n special pe comunica]ii, descriind func]ionarea telefoniei fixe. Cuprinde concepte cum ar fi codarea }i decodarea. 3. Modelul Meyer-Eppler. Descrie schema clasic@ emi]@tor-receptor. Introduce concepte noi cum ar fi: repertorii, sursa de zgomot. Este primul model care pune accentul pe feed-back, adic@ pe contratransferul informa]ional. 4. Modelul circular al comunic@rii. HUB. Consider@ propagarea mesajelor ^ntre emi]@tor }i receptor similar@ undelor pe ap@. 101

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Pune accent mai mare pe transfer informa]ional, dec$t pe contratransfer. Introduce conceptul de controlori ai propag@rii mesajelor. 5. Modelul interactiv al comunic@rii. Consider@ comunicarea ca un circuit continuu. Acord@ participan]ilor la procesul de comunicare calitate dubl@, at$t de emi]@tori c$t }i de receptori. Introduce conceptul de flux informa]ional. 6. Modelul fluxului ^n dou@ etape. Consider@ c@ transferul informa]ional de la o surs@ spre un grup se poate realiza }i prin intermediul unor lideri de grup. Intreb@ri: Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre modelul lui Lasswell }i modelul interactiv al comunic@rii? Care este elementul de noutate introdus de modelul Meyer-Eppler? Scurt istoric }i defini]ii ale PR. PR are o istorie mult mai scurt@ dec$t procesul comunic@rii. Termenul de rela]ii publice nu trebuie confundat cu rela]ii cu publicul. Reverendul O.P.Hoyt folose}te ^n 1827 termenul de public relations }i ^n]elegea prin acesta o informare corect@ a maselor. Dorman B. Eaton folose}te ^n 1882, termenul de PR, ^ntr-o accep]iune destul de apropiat@ de ceea ce ^n]elegem ast@zi prin acestea. Bernays introduce pentru prima dat@ ^n 1920 conceptul de consilier PR. Ulterior, conceptul de PR s-a propagat din spa]iul american }i ^n spa]iul european. Defini]ia lui Rex Harlow a PR-ului. Defini]ia lui Hundhausen, care vede PR-ul ca }i publicitate industrial@. Defini]ia PR-ului dat@ de Oeckl. Defini]ia asocia]iei germane de PR. Defini]ia institutului german de PR. Defini]ia societ@]ii americane de PR. Intreb@ri: Cine introduce pentru prima dat@ conceptul de consilier PR? Cum vede Hundhausen PR-ul? Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre PR-ul german }i cel american conform celor dou@ defini]ii? Func]iile sistemului de PR. 1. Analiza }i sinteza, concep]ia }i proiectarea. Cele trei elemente - analiza, sinteza }i proiectarea - formeaz@ ^mpreun@ ceea ce ^n literatura de specialitate este denumit prin concep]ie. Un rol deosebit ^n realizarea concep]iei este reprezentat de planificare. 102

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. Redactarea materialelor referitoare la sistem }i aducerea acestora la cuno}tin]a opiniei publice. Cea de-a doua func]ie a PR-ului se axeaz@ pe dou@ dou@ etape: %n prima etap@ are loc formarea imaginii sistemului, cu toate elementele sale componente. %n cea de-a doua etap@ produsul rezultat, odat@ }lefuit este prezentat opiniei publice. Promovarea imaginii sistemului se realizeaz@ prin mass-media sau prin mijloace proprii. 3. Dezvoltarea comunic@rii intrasistemice }i intersistemice. Dezvoltarea rela]iilor interpersonale. Dezvoltarea contactelor interumane. Dezvoltarea }i men]inerea unui climat, intrasistemic pozitiv, care s@ ajute la derularea ^n bune condi]ii a activit@]ilor din interiorul sistemului. Dezvoltarea leg@turilor cu mediul exterior. 4. Organizarea. Se refer@ la formarea unui angrenaj, ^n care fiecare element s@ poat@ da randament maxim. Angrenajul format trebuie s@ }i func]ioneze. Se realizeaz@ o ierarhizare intrasistemic@, respect$ndu-se normele, valorile }i regulile sistemului. %ntreb@ri: Care sunt caracteristicile celei de a treia func]ii ale sistemului de PR? Ce ^nsemn@ ^n PR organizare? Principii, concepte de baz@ }i termeni specifici ai sistemului de rela]ii publice. Principiile sistemului de PR au fost ilustrate de c@tre Doug Newsom, Alan Scott }i Judy VanSlyke Turk ^n cartea Acesta este PR-ul. Realit@]ile rela]iilor publice }i sunt ^n num@r de zece. Al@turi de cele zece principii de baz@, ^n continuare vom enumera principalele concepte de baz@ cu care opereaz@ consilierul PR: analiza situa]ional@; declara]ie-par]ial@ sau total@; c$mp de activitate; CERP; Code d`Athenes; corporate communications; corporate culture; corporate design, corporate identity; demoscopia; c$mp al dialogului; grupuri; human relations; image; analiza de imagine; diagrama de imagine; cantitatea informa]iei; calitatea informa]iei; informa]ia; analiza de con]inut; analiza comunic@rii; conflict sau situa]ie conflictual@; studiucontrol; lobbying; func]ia de management; func]ia de marketing; media planning; mediu-mijloc; metodica PR; studiul motivelor }i motiva]iilor; efectul de multiplicare; tehnica n@vodului sau a plasei; opinia public@; pretest; product placement; public affairs; publicity; recipient; feed-back sau 103

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

two way communication; publicitatea mascat@; sponsoring; declara]ia par]ial@; comunicarea de ^ntreprindere; studiul efectelor; ziarul ^ntreprinderii; reviste de specialitate. %ntreb@ri: Cum se intituleaz@ cartea care cuprinde cele 10 principii de baz@ ale muncii de PR? Ce ^nseamn@ corporate identity? Ce este un pre-test? Modele ale sistemului de PR. 1. Modelele lui Grunig }i Hunt. Sunt ^n num@r de 4 : modelul publicit@]ii; modelul ac]iunii informa]iilor; modelul asimetric }i modelul simetric. Din combinarea modelului 1 }i 2 a rezultat modelul tehnic de PR, iar din combinarea modelului 3 }i 4 a rezultat modelul profesional de PR. Toate aceste modele au la baz@ un model liniar de comunicare. 2. Modelul cibernetic de PR. A fost realizat de c@tre Scott Cutlip, Allen H. Center }i Glen M. Broom. Principiul de baz@ baz@ dup@ care a fost descris acest model este homeostazia. Acest model a stat la baza teoriilor care au promovat existen]a modelelor ^nchise }i a celor deschise. Modelele de PR ^nchise sunt focalizate mult mai mult pe interiorul sistemului, pe problemele din interior. Modelele de PR dschise se focalizeaz@ ^n special pe exterior, }i mai ales pe schimburile sinter propriul sistem }i alte sisteme. Ambele modele }i cele deschise }i cele ^nchise promoveaz@ principiul dinamismului. 3. Modelul lui Larry W. Long }i Vincent Hazleton. Cei doi autori realizeaz@ un model ^n care propriul sistem este v@zut ca fiind format din trei compartimente, organiza]ional, al comunic@rii }i al popula]iei ]int@, iar mediul exterior ca supersistem cuprinde dimensiunile legal-politic@, social@, economic@, tehnologic@ }i competitiv@. Modelul explic@ de fapt cum decurge schimbul dintre propriul sistem }i mediul exterior. %ntreb@ri: C$te modele de PR au elaborat Grunig }i Hunt }i care sunt acestea? Care este principiul major ^n baza c@ruia a fost realizat modelul cibernetic de PR? Care sunt cele cinci dimensiuni ale mediului exterior ^n viziunea lui Larry W. Long }i Vincent Hazleton? 104

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

PR-dimensiuni ac]ionale. 1. PR ca manager al comunic@rii. Realizeaz@ pun]i de leg@tur@ at$t ^ntre membrii sistemului c$t }i ^ntre sistem }i mediul exterior. Metodele specifice folosite pentru realizaea unui flux continu al informa]iilor ^n toate direc]iile sunt: conferin]e; }edin]e; simpozioane; declara]ii de pres@; buletine de informare; conferin]e de pres@ etc. Scopul principal al PR-ului ca manager al comunic@rii este ob]inerea ^n]elegerii dintre entit@]ile participante la procesul de comunicare. 2. PR ca formator de materiale. PR-ul creeaz@ imaginea sistemului. PR-ul formeaz@, organizeaz@ }i dirijeaz@ ^nspre anumite grupuri ]int@ mesaele sistemului. PR-ul este r@spunz@tor at$t de forma c$t }i de con]inutul mesajelor direc]ionate transmise. PR-ul se ocup@ ^n permanen]@ de imaginea sistemului, imagine care trebuie s@ satisfac@ o serie ^ntreag@ de cerin]e, pentru ca sistemul s@ poat@ fi promovat c$t mai bine posibil. %ntreb@ri: Ce ^nseamn@ PR ca manager al comunic@rii? Ce ^nseamn@ PR ca formator de materiale? Domeniile de aplicabilitate ale rela]iilor publice. 1.Domeniul politic, PR-ul politic. 2.Domeniul economic, PR-ul economic. 3.Domeniul institu]ional, PR-ul institu]ional. 4.Domeniul strict al produsului, PR-ul produs. 5.Domeniul organiza]iilor umanitare, PR-ul organiza]iilor umanitare. 6.Domeniul mediului ^nconjur@tor, PR-ul mediului. 7.Domeniul s@n@t@]ii, PR-ul s@n@t@]ii. 8.Domeniul cultural, PR-ul cultural sau cultural relations. 9.Domeniul High-Tech, PR-ul High-Tech sau high-tech-relations. 10.Domeniul mass-media, PR-ul media. 11.Alte domenii, X relations. %ntreb@ri: Care sunt domeniile ^n care PR-ul este activ? Cum mai este denumit PR-ul cultural? Operatorii PR. 1.Unele persoane specializate ^n alte domenii, din interiorul sistemului, care s@ se ocupe de PR-ul sistemului. 105

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2.Un angajat specializat ^n domeniul PR, element al sistemului, ^nconjurat de practican]i. 3.O echip@ format@ din mai mul]i speciali}ti PR, membri ai sistemului. 4.O firm@ specializat@ ^n PR angajat@ doar pentru anumite proiecte ale sistemului. 5.O firm@ specilizat@ ^n PR, angajat@ ^n mod constant. %ntreb@ri: Care sunt principalele structuri care pot realiza munca de PR pentru un sistem? C$te feluri de operatori PR exist@?

Bibliografie obligatorie:
Rus, Flaviu, C@lin, Introducere ^n }tiin]a comunic@rii }i a rela]iilor publice, Editura Institutul European, Ia}i, 2002.

106

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Marcel TOLCEA

Interviul }i imaginea institu]iei


Paradoxal, lucr@rile de Rela]ii Publice nu pun accent pe interviul de informare atunci c$nd abordeaz@ imaginea unei institu]ii sau a unei persoane. Astfel, nu vom g@si nici un fel de informa]ii referitoare stric la interviu ca gen publicistic ^n lucr@ri clasice cum ar fi Totul despre Rela]iile Publice, o adev@rat@ summa a acestei discipline. Ca s@ r@m$nem ^n aria traducerilor celor mai recente din domeniu, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, de Doug Newsom }i Bob Carrell se refer@ doar la genuri ori modalit@]i cum ar fi }tirea, feature, comunicatul de pres@ }i, atunci c$nd vine vorba despre audio-vizual, la talk-show. Din punctul de vedere al jurnalistului, interviu ^nseamn@ nu numai genul publicistic, ci }i procesul de documentare. Din p@cate, datorit@ lipsei profesionalismului gazetarilor, adesea interviurile de documentare apar ^n pres@ ca atare, neprelucrate. Fenomenul se datoreaz@ nu doar lipsei de profesionalism, ci }i unor varii conjuncturi, dintre care cele mai frecvente sunt absen]a bazelor de date }i criza de timp. Din aceast@ cauz@ interviul se transform@ cel mai adesea ^ntr-o ^n}iruire de date banale }i f@r@ relevan]@ pentru public. Adic@ un e}ec ^n planul construirii imaginii. Fiindc@ a}a cum se }tie foarte bine din practica RP nimic din ceea ce transmitem nu este f@r@ semnifica]ie, ingenuu, opac, irelevant. Adecv$nd o celebr@ axiom@ a {colii de la Palo Alto, non-construirea de imagine ^n c$mpul social este imposibil@. Iar o asemenea constatare are cel pu]in dou@ consecin]e ^n imediat : mai ^nt$i avertizeaz@ orice interfa]@ a institu]iei asupra rolului ei de simbol, iar apoi vrea s@ spun@ c@, ^n practica oric@rei comunic@ri sociale, nu exist@ gesturi nevinovate, adamice. Con}tientizarea acestui prim aspect de c@tre persoanele ce reprezint@ public o institu]ie este primul pas ^n construirea c$t mai eficient@ a imaginii institu]iei. I. Ce trebuie f@cut ^nainte de ^nt$lnirea cu jurnalistul? Unii dintre jurnali}ti prefer@ interviurile prin telefon. Evita]i un asemenea tip de interviu fiindc@ unele informa]ii pot fi gre}it ^n]elese }i, de regul@, nu ave]i posibilitatea s@ le controla]i. 107

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nu uita]i s@ negocia]i timpul interviului. Nu uita]i c@ spa]iul publicistic este dr@muit }i c@ ^ntr-un anume fel pute]i transmite informa]ii despre institu]ie ^n 10 minute sau ^n 30 de minute! A}adar, preg@ti]i-v@ cu adev@rat pentru interviu. Verifica]i datele, selecta]i exemple concrete, ^narma]i-v@ cu grafice. Acestea sunt artileria grea a unui interviu televizat fiindc@ transmit instantaneu raporturi }i nu cifre ^n sine f@r@ palpabilitate. Dac@ interviul este radiofonic, nu uita]i s@ pronun]a]i mereu numele institu]iei, fiindc@ redundan]a este un principiu al jurnalismului audio-vizual! %ncerca]i s@ re]ine]i numele }i prenumele jurnalistului, ba chiar s@ }ti]i mai multe lucruri despre el. Alege]i un loc confortabil pentru interviu, evita]i locul unde jurnalistul este boss - pentru a-l face mai vulnerabil; ^n cel mai r@u caz, alege]i un loc neutru; asigura]i-v@ s@ nu fie de fa]@ o a treia persoan@ prin preajm@ care s@ inhibe, s@ deranjeze II. Cum transmitem informa]ia despre institu]ie prin r@spunsurile la ^ntreb@ri? a. Primul lucru ce nu trebuie uitat este c@ informa]ia principal@ este comunicat@ din primele fraze! Acest lucru trebuie f@cut chiar dac@ prima ^ntrebare nu se refer@ la ceea ce dori]i s@ pune]i ^n eviden]@. De}i poate fi extrem de delicat uneori, ^ncerca]i s@ ^i sugera]i jurnalistului s@ plaseze informa]ia principal@ fie ^n }apou (introducere), fie ^n prima ^ntrebare. b. Nu trebuie s@ uita]i c@ v@ adresa]i unui public c$t mai larg. A}adar, evita]i neologismele, }i expresiile de jargon specializat! Dac@ folosi]i un termen tehnic sau o sigl@, instinctiv ave]i grij@ s@ o traduce]i. c. Chiar }i unele fenomene, fapte trebuie imediat explicate: Asta ^nseamn@ c@.... De asemenea, avem grij@ la numele proprii. Nu toat@ lumea }tie despre cine este vorba atunci c$nd este invocat@ o personalitate. De aceea, ea este sumar identificat@. d. Fi]i aten]i nu numai la r@spunsul ^n sine, ci }i la consecin]ele lui. e. %n cazul ^ntreb@rilor dificile, agresive, ^ncerca]i s@ para]i printr-o alt@ ^ntrebare, de tipul: Chiar crede]i ce se spune?, Dumneavoastr@ ce a]i fi f@cut ^n locul meu?. La ^ntreb@rile ^nchise, ce a}teapt@ un Da sau un Nu, pute]i folosi Crede]i c@ lucrurile sunt chiar at$t de simple cum ^ncerca]i s@ le prezenta]i? sau O, acest lucru ar necesita o discu]ie mult mai lung@ dec$t timpul pe care ^l avem la dispozi]ie. III. O salvare pentru jurnali}ti : consemnul de plecare %ndeob}te, orice interviu presupune din partea jurnalistului o minim@ documentare. Exist@ destule situa]ii ^n care se ive}te imperativul realiz@rii 108

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

unui interviu ^ntr-un interval de timp extrem de scurt, astfel ^nc$t nu mai este posibil@ documentarea. O solu]ie ar fi s@ ^i propune]i jurnalistului recurgerea la ^ntreb@ri tip consemn de plecare. Consemnul de plecare este o afirma]ie ce las@ ^n suspensie o serie ^ntreag@ de ^ntreb@ri. Exemplu: A}adar, domnule director X, Institu]ia Y ^mpline}te 50 de ani... Nici un consemn de plecare nu supline}te ^ns@ documentarea dac@ el nu este precedat de o am@nun]it@ preg@tire a r@spunsurilor cu jurnalistul. Aceasta ^nseamn@ c@ trebuie s@ v@ supune]i unor exigen]e ce rezult@ din planul de interviu. {i mai ^nseamn@ c@ interviul nu poate fi realizat aleatoriu, la voia ^nt$mpl@rii, f@r@ un plan c$t de pu]in schi]at. Iat@ un posibil inventar al temelor : a) evolu]ia ^n timp; cele mai importante momente (momente de v$rf, de dificultate); b) ce s-a petrecut acum X de ani (momentul ^nfiin]@rii cine, ce, c$nd, ^n ce condi]ii?); c) figuri ilustre care au fost lideri ai institu]iei; d) prezentul. Nu toate aceste aspecte pot fi abordate. Un asemenea interviu ar fi extrem de stufos }i greu de urm@rit. Selec]ia ^ntreb@rilor se va face ^n func]ie de competen]a interlocutorului, de context }i, desigur, de politica publica]iei. ATEN[IE ^ns@ : consemnul de plecare este prin sine ^nsu}i un prilej pentru dv. de a nu fi foarte concis, de a enumera. %n cazul interviului audiovizual, se recomand@ s@ face]i o sintez@, s@ recapitula]i succint ceea ce trebuie re]inut. Aceasta mai ales c$nd interviul este ^n direct }i procesul redact@rii nu poate degresa elementele de prisos. Analiz@ de caz a unui interviu de documentare Fondul mutual XXXX Cel mai t$n@r }i, ^n acela}i timp, cel mai dinamic fond Motivul pentru care i-am solicitat o ^ntrevedere doamnei Stelu]a Racol]a, membr@ ^n Consiliul de conducere al Fondului Mutual XXXX, a fost, ini]ial, aflarea ve}tii despre ^nfiin]area Asocia]iei Na]ionale a Organismelor Colective de Investi]ii ^n Valori Mobiliare }i a Societ@]ilor de Administrare din Rom$niaANOCISAR, ^nfiin]are care a avut la baz@ ini]iativa Fondului Mutual XXXX. Discu]ia a debutat, ^ns@, cu o veste bun@ : Fondul Mutual XXXX a primit vineri, 3 noiembrie a.c., autoriza]ia definitiv@ de func]ionare din partea Comisiei Na]ionale a Valorilor MobiliareCNVM, autoriza]ie cu num@rul D.242/3.11.1995. P$n@ acum am avut autoriza]ia prealabil@ nr. D.160/ 109

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

15.09.1995, acordat@ pe baza celor patru contracte ferme ale Fondului: de constituire, de depozitare, de administrare }i de distribuire, ne spunea doamna Stelu]a Racol]a. Fa]@ de aceste documente, dup@ o lun@ de func]ionare, conform cerin]elor CNVM, am depus liste cu primii 50 de investitori, contractele de plasamente }i calculul pre]ului de emisiune al titlurilor de investi]ie XXXT.I.A. Acestea au fost validate, av$nd ^n vedere c@ erau conforme cu Ordonan]a nr. 24/1993, }i am primit astfel autoriza]ia definitiv@. {i pentru c@ o avem, ne permitem s@ v@ prezent@m ultimele date despre evolu]ia Fondului Mutual XXXX, dup@ dou@ luni de func]ionare : data ^nceperii activit@]ii 4.09.1995; num@rul de localit@]i din ]ar@ unde se efectueaz@ opera]iuni la Fondul Mutual XXXX 56; num@rul de investitori care au subscris la Fondul Mutual XXXX 19848 persoane fizice, 39 persoane juridice; num@rul de titluri de investi]ie XXXX v$ndute ^n perioada de func]ionare 4 842 810; valoarea activelor nete la 31.10.1995 53 367 672 084 lei; pre]ul titlurilor de investi]ie XXXX la data de 31.10.1995 11 200 lei; pre]ul titlurilor de investi]ie XXXX la data de 9.11.1995 11 450 lei; evolu]ia rentabilit@]ii titlurilor de investi]ie XXXX ^n perioada men]ionat@ : rentabilitatea lunii septembrie 6|; rentabilitatea lunii octombrie 5,66|; rentabilitatea total@, calculat@ prin raportarea la valoarea nominal@, este de 14,5|; rentabilitatea calculat@ corespunde unei dob$nzi bancare anuale de 72|. Prima observa]ie este c@ jurnalistul nu este hot@r$t ce vrea }i c@ deruteaz@ cititorii. Ace}tia, deja preg@ti]i s@ afle informa]ii despre ANOCISAR, citesc cu un paragraf mai jos c@ va fi vorba despre altceva. Apoi ar mai trebui spus c@ vestea bun@ e pentru XXXX, dar pentru aceia}i cititori este cam indiferent@. Asta ^n ceea ce prive}te atitudinea jurnalistului. C$t despre celelalte lucruri, dac@ am fi ^n locul Dnei S. R. mai ^nt$i ar trebui s@ ne hot@r$m: Ce elimin@m din expunere? Care sunt detaliile de prisos? Primul lucru important pe care trebuie s@ ^l }ti]i se refer@ la faptul c@ datele de uz intern tipuri }i numere de documente, numere de ^nregistrare etc. nu au nici o relevan]@ pentru cititori. Ele se invoc@ doar atunci c$nd avem de-a face cu un litigiu sau dovedesc ceva important. A}adar, ^n textul de mai sus urm@toarele informa]ii nu prezint@ nici un interes pentru cititori: num@rul autoriza]iei, cele patru tipuri de contracte, cerin]ele CNVM, num@rul Ordonan]ei. Cum adecv@m cifrele ? Dar avalan}a de date nu se opre}te la datele de uz intern. Cifrele invocate au o precizie care nu aduce nici un plus de informa]ie : 19 848 persoane fizice (prepozi]ia de este aici obligatorie!) se redacteaz@ circa 20 000 de persoane; dup@ cum }i cifra 53 367 672 084 este greu de urm@rit, drept pentru care ar trebui scris peste 53 de miliarde. 110

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Un caz mai aparte este cel al celor 56 de localit@]i din ]ar@. Avem dou@ solu]ii. Prima, }i cea mai la ^ndem$n@, ar fi s@ spune]i aproape 60 de localit@]i sau aproximativ 60 de localit@]i. A doua peste 50 de localit@]i. De}i, la o privire superficial@, prima variant@ ar p@rea mai adecvat@, a doua variant@ are un avantaj definit de psihologi drept accent ascendent : prepozi]ia peste are o mai mare putere, este pozitiv@, urc@toare, ^n timp ce adverbele aproape }i aproximativ sunt descresc@toare. O problem@ serioas@ pentru lizibilitatea textului, adic@ pentru perceperea }i ^n]elegerea lui dintr-o dat@, este aglomerarea cifrelor. Suntem bombarda]i cu cifre at$t de minu]ios detaliate cu referire la activit@]ile fondului, iar reperele cronologice apar, la r$ndul lor, ca o ^n}iruire ceva mai greu de decriptat : 3.11.1995, 4.09.1995, 9.11.1995. Fiindc@ se }tie c@ este vorba de anul 1995, anul poate disp@rea dup@ prima men]ionare. Apoi, ^n loc de cifrele corespunz@toare lunilor, mult mai firesc ar fi fost s@ apar@ numele acestora. Cine are vreme, cine poate, atunci c$nd cite}te o astfel de exprimare a datei, s@ traduc@ simultan informa]ia astfel camuflat@?! St$ngace, din punctul de vedere al eficien]ei mesajului, este }i ultima parte a articolului, referitoare la evolu]ia rentabilit@]ii. De fapt, cititorul nu }tie ce ^nseamn@ evolu]ia rentabilit@]ii, procentele calculate de la lun@ la lun@ sunt prea abstracte, iar sintagma calculat@ prin raportare la valoarea nominal@ nu are nici un sens pentru el. Ceea ce ^l intereseaz@ este c$t c$}tig@ dac@ va cump@ra titluri de investi]ie la XXXX. Deci, propozi]ia rentabilitatea calculat@ corespunz@toare unei dob$nzi bancare anuale de 72 | spune tot ce ar fi vrut s@ spun@ de la evolu]ia rentabilit@]ii. Este prima compara]ie l@muritoare, prima contextualizare a cifrelor cu care autorul ne-a intoxicat. Ironia face c@ aceast@ ultim@ propozi]ie s@ fie, de fapt, motivul pentru care cineva ar citi acest articol. Este o informa]ie instrumental@ care arat@ ce folos are cititorul de pe urma ei pe care jurnalistul sau editorul ar trebui s@ o fac@ ^nc@ mai clar@ : Asta ^nseamn@ c@, dup@ un an, o investi]ie la XXXX, spre exemplu de 1 milion, cre}te la 1 720 000 de lei. Desigur c@ ceea ce este mai important nu se a}az@ la finele articolului, pentru c@ exist@ riscul ca articolul s@ nu fie parcurs p$n@ la sf$r}it. %n titrarea aleas@, subtitlul ar putea fi O dob$nd@ anual@ de 72 |. Fiindc@ dac@ ^mi permite]i o mic@ r@utate XXXX nu este nici pe]it pentru a i se l@uda tinere]ea, nici nu particip@ la vreun concurs sportiv pentru a ^nsemna ceva dinamismul s@u! Cele de mai sus s-ar putea oferi c$teva concluzii : O MARE CANTITATE DE INFORMA[II NU %NSEAMN~, AUTOMAT, MULT~ INFORMA[IE. DIMPOTRIV~, PREA MULTE INFORMA[II POT 111

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

SUFOCA PERCEP[IA. TOCMAI DE ACEEA, INFORMA[IA TREBUIE CERNUT~, TREBUIE REDUS~ LA ESEN[IAL. Astfel, pentru a demonstra c$t de bogat este un anume om de afaceri str@in, nu este nevoie s@ spunem c@ are limuzine, elicoptere sau avioane, zeci de vile cu piscin@ fiecare, at$tea fabrici sau o cifr@ de afaceri exprimat@ ^n sute de milioane de dolari ori c@ beneficiul a fost de at$ta sau at$ta, de pild@. Este de ajuns o compara]ie mai palpabil@ : Din beneficiile ob]inute ^n 1997, X ar putea pl@ti pensiile TUTUROR rom$nilor pe un an! Sau : O cifr@ de afaceri c$t jum@tate din bugetul pentru S@n@tate al Rom$niei. IV. Cum inducem credibilitate prin limbajul non-verbal ? Limbajul non-verbal nu este important doar ^n cazul unui interviu televizat. {i ^n timpul unui interviu pentru presa scris@ dv. transmite]i }i dincolo de cuvinte un anume mesaj. Nu este deloc indiferent ce fel de mesaj induce]i prin prezen]a, gesturile, vocea, privirea dv. Cu alte cuvinte, este foarte important s@ con}tientiza]i, s@ controla]i CE TRANSMITE corpul dv. Acest lucru se nume}te PRIMA IMPRESIE }i auditoriul ^}i face deja prima impresie ^nc@ ^nainte ca dv. s@ fi scos primul cuv$nt. NU UITATI: AVE[I OCAZIA S~ FACETI O BUN~ PRIM~ IMPRESIE DOAR O SINGUR~ DAT~ ! Calmul, siguran]a, ^ncrederea vin din gesturile, vocea, reac]iile dv. Vorbi]i calm, rar, cu dic]ie, nu v@ gr@bi]i s@ r@spunde]i imediat la ^ntreb@ri. C@uta]i-v@ o pozi]ie comod@ pentru a nu sta ]eap@n. Fi]i firesc, g$ndi]i-v@ la lucruri optimiste. Z$mbi]i, dar nu prea des. %mbr@ca]i-v@ sobru, dar nu foarte elegant fiindc@ pute]i avea reac]ii adverse. Oamenilor nu le plac cei ce evit@ s@ priveasc@ ^n ochii lor. Dac@ ave]i unele probleme inestetice (un dinte spart, o plomb@ care luce}te prea tare, o zg$rietur@ etc.), face]i ^n a}a fel ^nc$t ele s@ fie mascate. Exerci]iu %n presa rom$neasc@ exist@ o specie de interviu necunoscut@, absent@ ^n toate tratatele dedicate interviului din literatura de specialitate occidental@. Aceast@ specie aparte s-ar putea numi interviul-pliant. %n presa occidental@ nu exist@ un asemenea interviu fiindc@ rela]ia reporter-interlocutor nu st@ sub umbra vreunei prezum]ii de disfunc]ionalitate. Adic@ nimeni nu se ^ndoie}te c@ jurnalistul a stat de vorb@ cu respectivul interlocutor }i nim@nui nu i-ar trece prin minte c@, de fapt, interlocutorul nu a r@spuns ^ntreb@rilor, ci i-a oferit jurnalistului o documenta]ie, s@ spunem un pliant, din care acesta din urm@ a preluat enun]urile importante. Sau, 112

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n cel mai bun caz, interlocutorul nu se mai obose}te s@ expliciteze, s@ l@mureasc@ cititorul, ci doar cite}te din diverse documente. S@ analiz@m un model aproape infailibil al ceea ce am numit interviupliant :
FA[~ %N FA[~ CU... d-ra A. I., reprezentant al XXXX S.C. Asigurare Reasigurare Y.Z. S.A., Filiala Timi}oara Pentru ^nceput, v@ rog s@ face]i o scurt@ radiografie a ceea ce este }i reprezint@ XXXX... XXXX Societatea de Asigurare-Reasigurare Y.Z. S.A. este una dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu capital privat din Rom$nia. Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsat p$n@ la 31 decembrie 1993 de 3 miliarde lei. Sediul central al societ@]ii este la Cluj-Napoca, av$nd sucursale }i filiale }i ^n alte ora}e din ]ar@. De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i la Dijon (Fran]a), Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nd s@-}i extind@ activitatea ^n continuare ^n ]ar@ }i str@in@tate. Ce forme de asigur@ri practic@, ^n prezent, societatea dvs.? Asigurarea de autovehicule (CASCO), ^n ]ar@ }i str@in@tate; asigur@ri de incendiu }i alte pagube la bunuri, asigur@ri maritime }i de transport; asigurarea de r@spundere civil@ pentru pagube produse la bunuri }i persoane, cu autovehiculele ^n afara teritoriului Rom$niei (Carte Verde), asigurarea autostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare etc., asigurarea m@rfurilor livrate ^n str@in@tate, p$n@ la ^ncasarea lor, asigurarea animalelor; asigur@ri de avia]ie; asigurarea colectiv@ sau individual@ a salaria]ilor pentru riscurile de accidente, asigurarea de accidente a persoanelor transportate; asigurarea investitorilor str@ini ^n Rom$nia. Care sunt particularit@]ile societ@]ii XXXX ^n compara]ie cu celelalte societ@]i de asigurare din Rom$nia? %n general, primele de asigurare la XXXX sunt mai mici dec$t la celelalte societ@]i. Dac@ cererea este serioas@, toate primele sunt negociabile, iar, la unele forme de asigurare, plata poate fi ^n func]ie de dorin]a clientului, ^n lei sau ^n valut@. Desp@gubirile se fac la valoarea real@ a pagubei, dar nu mai mult dec$t suma asigurat@.. Dac@ prima de asigurare este ^n valut@, }i desp@gubirea se face tot ^n valut@. Totodat@, fa]@ de alte societ@]i de asigurare, la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazul C@r]ii Verzi. %n cur$nd, XXXX va ^ncheia }i asigur@ri de s@n@tate pentru c@l@toriile ^n str@in@tate. Din c$te am ^n]eles, ve]i deschide o sucursal@ la Timi}oara. P$n@ atunci, ^ns@, care este adresa XXXX-ului din localitate? P$n@ la deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ^n circa 2-3 113

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@pt@m$ni, XXXX din Timi}oara ^}i are sediul ^n cadrul sucursalei B@ncii Dacia Felix, str.Goethe nr.2. Mai putem fi contacta]i }i cu ajutorul numerelor de telefon 192460 }i 192463, sau fax 190071 (Rena}terea b@n@]ean@, aprilie 1995). Comentariu: 1. Formula este una dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu capital privat din Rom$nia nu transmite nimic despre valoarea firmei. Dac@ e ^ntre primele 5, spune ^ntre primele cinci, dac@ e ^ntre primele opt, spunem ^ntre primele zece. Situarea ^ntr-un top exact d@ o alt@ valoare! 2. Propozi]ia Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsat p$n@ la 31 decembrie 1993 de 3 miliarde lei este de strict uz intern }i poate declan}a ^ngrijor@ri: de ce nu a fost v@rsat restul de capital? 3. La alte ora}e din ]ar@ a fost pierdut@ oportunitatea de a spune ^n marile ora}e ale ]@rii.. 4. De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i la Dijon (Fran]a), Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nd s@-}i extind@ activitatea ^n continuare ^n ]ar@ }i str@in@tate, ne spune interlocutoarea ^ntr-un mic expozeu geografic. Forma con}tientizat@ a faptului c@ se face imagine ^n acest interviu ar suna a}a : De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i ^n Fran]a, Grecia }i America de Sud... 5. Dintre multele forma de asigurare doar trei vorbesc despre for]a companiei : asigurarea autostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare. Ca atare, ele trebuie puse ^n eviden]@ ^n formula,al@turi de toate celelalte forme obi}nuite de asigurare, XXXX asigur@ autostr@zi, aeroporturi, centrale nucleare. 6. Not@ mic@ pentru misterul total al propozi]ei : Totodat@, fa]@ de alte societ@]i de asigurare, la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazul C@r]ii Verzi. 7. Dar cea mai mic@ not@ o prime}te d-ra A.I. pentru ultimul r@spuns din care afl@m c@ deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ^n circa 2-3 s@pt@m$ni. Suficient timp pentru ca opinia public@ s@ uite acest interviu extrem de st$ngaci! Interviul publicitar Un bun interviu publicitar este cel de mai jos. Remarc, ^ntre altele, }apoul cu care se deschide, ^n care cititorul este avizat c@ nu va fi bombardat de date indigeste, ci i se va explica. Altfel spus, informa]ia principal@ va fi cea instrumental@. Un bun raport ^ntre informa]ia factual@ }i conturul psihologic. Interlocutoarea particip@, reac]ioneaz@ (z$mbe}te!), are o existen]@ real@, }i nu este o instan]@ abstract@. %ntreb@rile nu sunt de valorizare }i ating aspecte mai 114

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

delicate, ceea ce d@ impresia de siguran]@. Agenda interviului nu se vede u}or cu ochiul liber, ci abia dup@ ce sunt bifate toat@ seria de probleme : evolu]ie, parteneri, prezent, slogane, concep]ie }i strategii. Toate cele din urm@, pe termen lung. Impresia de ansamblu : soliditate, siguran]@, calitate, flexibilitate, succes! Prin cuvinte }i dincolo de cuvinte! Deschis@, distins@, comunicativ@: Doamna A. A., directorul general al firmei de touroperatorie ZZZZ. O persoan@ care m@ previne c@ nu dore}te at$t de mult s@ invoce date, statistici sau alte lucruri abstracte. Ci s@ explice, s@ deslu}easc@, s@ interpreteze. Pragmatic@, analitic@, lucid@ }i reflexiv@, insist@ s@ vorbeasc@ despre provoc@rile din domeniu, despre cum le face fa]@ }i cum ^}i g$nde}te strategia. Prefer@ viitorul trecutului, iar realiz@rile }i dinamica firmei ZZZZ dovedesc o excelent@ gestiune a prezentului. Sunt preg@tit pentru o discu]ie despre ceea ce americanii numesc perspectiv@. Un interviu direct, sincer, reflexiv. Am ^n fa]@ un grafic despre evolu]ia ZZZZ : o s@geat@ care, din 1999, ]$}ne}te ^n sus! Cum a]i ]intit pia]a, doamn@ director general A. A.? Perioada ultimilor patru ani a fost una foarte bun@ pentru noi. %ntre finele lui 1999 }i 2001, am avut o dezvoltare exponen]ial@. Spre exemplu, ^n 2000, cifra de afaceri s-a triplat fa]@ de 1999! Dup@ 2001 evolu]ia a continuat, ^ns@ mai domolit. E un fenomen firesc fiindc@ situa]ia economiei mondiale a fost de a}a natur@. De}i nu mi-am propus s@ evoc@m prea mult cifrele, ^n momentul de fa]@ avem 65 de contracte cu firme din Timi}oara. A} enumera printre acestea Alcatel Network System Rom$nia, Salomon, Siemens, CocaCola, iar achizi]iile noi importante sunt Solectron, Zoppas Industries, Packard Rom$nia }i Delphi, toate aceste firme necesit$nd un volum mare de servicii. Am deschis punctul de lucru ^n Bucure}ti }i, sincer@ s@ fiu, atmosfera ^n Bucure}ti e diferit@ fa]@ de cea de la Timi}oara. (Z$mbe}te) Ne-a fost destul de greu s@ r@zbim dar, ^n momentul de fa]@, avem peste 40 de contracte ^n capital@. E adev@rat, nu de anvergura celor din Timi}oara. Printre clien]ii importan]i din Bucure}ti a} enumera Bouygues Rom$nia, Romanian Data Soft, Funda]ia Concept, Asigest, Delphi Services, Bayer Argirom Interna]ional. De asemenea, deservim membrii Delega]iei Economice Rom$no-Germane atunci c$nd se deplaseaz@ la diferite t$rguri }i expozi]ii ^n Germania. %n afara firmelor din Timi}oara }i din capital@, mai avem contracte cu firme din ]ar@ }i din str@in@tate, ^n special pentru deplas@rile lor ^n interes de serviciu. Atunci c$nd am f@cut documentarea pentru acest interviu, mi-a]i spus c@ o firm@ puternic@ prive}te cu luciditate }i curaj toate dificult@]ile, toate provoc@rile. Care sunt cele cu care se confrunt@ ZZZZ? Cum bine se }tie, travers@m o perioad@ de recesiune economic@ mondial@. Globalizarea ^}i spune cuv$ntul ^n toate domeniile. Dac@ la ^nceputul 115

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

anilor 90 achizi]iile noi ale economiei mondiale erau preluate sau se implementau ^n economia rom$neasc@ dup@ o perioad@ relativ mai ^ndelungat@, ast@zi preluarea se face aproape imediat, ^n cel mult c$teva luni. Un impact puternic asupra economiei ^l au }i noile tehnologii de comunicare, Internetul ^n special. %n domeniul ticketing-ului, de pild@, clien]ii recurg din ce ^n ce mai mult la serviciile oferite de firme direct, prin Internet. E mult mai simplu s@ ^]i pl@te}ti de acas@ un bilet sau o cazare la hotel. Din punctul acesta de vedere sar p@rea, subliniez, s-ar p@rea c@ agen]iile de turism ^}i pierd ra]iunea de a exista. Nu e deloc a}a, fiindc@ rolul agen]iilor de turism nu const@ ^n simpla intermediere a unui serviciu, ci de a asambla diferite servicii, de a produce pachete integrate de servicii }i de a-}i consilia }i asista clien]ii. Iar atunci c$nd spun pachete integrate de servicii m@ refer at$t la cele dedicate concediilor, adic@ cele oferite persoanelor fizice, dar }i la organizarea de manifest@ri de anvergur@ cum ar fi congrese, expozi]ii, ^nt$lniri, simpozioane etc. pentru agen]ii economici }i nu numai. Trendul este orientarea spre asemenea pachete }i nicidecum spre servicii separate. (Sun@ telefonul. Un client aflat undeva prin Thailanda a ^ntrebat dac@ poate s@ i se rezerve o ma}in@ poim$ine, la Viena, alta dec$t cele din oferta de Rent-a-car. Evident, ^i r@spunde doamna A. agentului.) Reiau, deci, ^n nici ^ntr-un caz astfel de servicii complexe nu ar putea fi ob]inute direct de la un singur furnizor. Ce evolu]ii importante estima]i c@ se vor petrece pe pia]a rom$neasc@ ^n viitorul imediat? A} remarca, mai ^nt$i, c@ nu exist@ o diferen]@ ^ntre o firm@ touroperatoare }i o agen]ie detailist@. Fiecare este }i touroperator }i detailist, adic@ ^}i vinde }i propriile programe sau preia alte programe de la al]i touroperatori. %n mod cert se va pune un accent tot mai mare pe agen]iile touroperatoare care integreaz@ servicii, cre$nd pachete de servicii adaptate clientului. Anul 2007 pe care guvernul rom$n ^l vede ca an al ader@rii la Uniunea European@ poate fi }i un moment de cump@n@ pentru mul]i agen]i economici. Marii operatori din Europa vor putea veni s@ ^}i deschid@ propriile afaceri ^n Rom$nia. Deja acest fenomen se resimte. %ncep$nd din 2007 va func]iona libera circula]ie a capitalului. Nu va mai func]iona nici o barier@ pentru libera concuren]@, ceea ce ^nseamn@ c@ firmele rom$ne}ti nu vor mai fi protejate. Vor exista trei posibilit@]i : 1. e}ti un touroperator at$t de puternic ^nc$t po]i face fa]@ concuren]ei; 2. nu e}ti, }i dai faliment; 3 e}ti suficient de interesant pentru ei pentru a fi cump@rat la un pre] bun. Deja Eurotour }i-a deschis o agen]ie, deja DerTour cocheteaz@ cu o asemenea idee, TUI a cump@rat 70 la sut@ din ac]iunile unei societ@]i rom$ne}ti din Constan]a. A}adar, fenomenul de globalizare este resim]it foarte puternic }i pe pia]a rom$neasc@. %n fa]a unei asemenea realit@]i, politica noastr@ este, cred eu, logic@ : mai ^nt$i, 116

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^ncerc@m s@ ne consolid@m clientela }i desf@}urarea unei re]ele na]ionale spre a fi c$t mai tentan]i. %n al doilea r$nd, ^ncerc@m s@ devenim prestator direct de servicii, fie de transport, fie hoteliere. A r@m$ne un touroperator, o agen]ie detailist@ la nivel minimal ^nseamn@ zero }anse ^n viitor! A]i spus, la un moment dat, c@ economia mondial@ se afl@ ^ntr-o perioad@ mai pu]in fast@, mai ales dup@ 11 septembrie 2001. S@ nu uit@m c@ transporturile aeriene se afl@ ^n momente dificile }i dup@ izbucnirea conflictului ^n Irak. Da]i-mi voie s@ remarc c@, dac@ analiz@m cifrele, impactul asupra firmei ZZZZ este mai pu]in evident. Cum a]i f@cut? Toat@ industria aviatic@ dup@ acel tragic eveniment a avut de suferit. Unele companii aviatice au dat faliment, iar cele care au rezistat acelui }oc au crescut costurile de securizare a zborurilor. Evident c@ s-a schimbat politica fa]@ de clien]i }i fa]@ de cei care v$nd bilete. Este evident pentru oricine care c@l@tore}te azi cu marile firme aviatice c@ acestea nu mai ofer@ aceea}i calitate care au oferito p$n@ ^n 11 septembrie. S-a schimbat }i politica fa]@ de agen]iile de turism, adic@ fa]@ de touroperatori. Din 1 decembrie 2002, comisionul a sc@zut de la 9 la 7 la sut@, iar tendin]a este ^n continu@ sc@dere. Ba mai mult, pe pia]a american@ se practic@ 0 la sut@ comision }i fiecare vinde cu c$t poate peste acest 0 procent! Ceea ce ^nseamn@ o lupt@ acerb@ pentru supravie]uire ^ntre agen]iile de turism. Evident c@ este o lupt@ pentru calitate }i ^ntre calitate! Nu a]i pronun]at formulele suprauzitate }i uzate oferte avantajoase, cele mai bune pre]uri. S@ ^n]elegem c@ miza]i pe formula calitate ^nainte de toate? M@ bucur c@ a]i remarcat acest lucru. Nu v@ ascund c@ ne-au ajuns la urechi unele remarci cu privire la faptul c@ nu suntem cei mai ieftini. %ntradev@r, serviciile noastre nu sunt cele mai ieftine, dar acesta nici nu este targetul nostru. Noi nu ne adres@m segmentului de pia]@ care a}teapt@ cele mai ieftine servicii, ci cele mai bune! ZZZZ ]ine enorm la calitatea serviciilor, iar raportul optim s@ se stabileasc@ nu ^n raport cu alte pre]uri, ci ^ntre calitatea serviciilor }i pre]. Qual vine de la quality! Iar ^ntregul nostru personal ^mbr@]i}eaz@ acest imperativ }i ^l tr@ie}te cu adev@rat. Atunci c$nd asiguri asisten]@ 24 de ore din 24, nu prea mai ai via]@ privat@, ci e}ti dedicat ^ntru totul clientului. Poate c@ acesta e }i atuul nostru, fiindc@ am r@zbit pe o pia]@ puternic concuren]ial@. Mi-a]i vorbit despre faptul c@ prezen]a firmei ZZZZ ^n elita na]ional@ a touroperatorilor ^nseamn@, ^ntre multe altele, investi]ii importante ^n preg@tirea }i perfec]ionarea personalului. Ce alte direc]ii considera]i c@ merit@ dezvoltate? M@ refeream mai ales la costurile legate de cursurile de }colarizare pentru agen]i : cursuri IATA, cursuri cu sistemul AMADEUS ori Word Span ori alte sisteme de distribu]ie. Avem costuri de operare care nu sunt deloc mici! Ca 117

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

s@ nu mai vorbim despre garan]iile ce trebuie depuse. Culmea e c@, ^n loc ca aceste costuri s@ scad@, ele sunt ^n continu@ cre}tere. De aceea, ^n ceea ce ne prive}te, aceast@ activitate va fi una ^n care nu vom investi neap@rat, fiindc@, cel pu]in pentru moment, nu merit@ investit. Dintre direc]iile de dezvoltare investi]ional@, ZZZZ se orienteaz@ spre activitatea de Rent-a-car. {i rom$nii au ^nv@]at s@ foloseasc@ aceste servicii, nu doar str@inii! A]i rostit de nenum@rate ori acest cuv$nt : serviciu, adic@ business. Primul slogan al ZZZZ suna chiar a}a : Your business, tour business. De pu]in, a]i ales Proud to be together. Ce ^nseamn@ a fi ^mpreun@ pentru ZZZZ? Vre]i s@ v@ spun a}a, f@r@ nici o cifr@ sau specula]ii? %n primul r$nd, nu ne-a p@r@sit nici un client! Absolut nici un client! %n al doilea r$nd, ^ncep$nd cu anul trecut ne-am bucurat s@ remarc@m c@ nu suntem solicita]i doar ^n probleme de afaceri. Angaja]ii firmelor cu care colabor@m ne-au solicitat }i servicii pentru concedii. De}i asta nu e specialitatea noastr@, am ^nceput s@ dezvolt@m propriile pachete de servicii (Turcia, Austria, Grecia, Slovenia }i Croa]ia) }i, evident, continu@m s@ revindem pachetele altor touroperatori. %n al treilea r$nd, atunci c$nd e}ti ^mpreun@ cu clientul t@u 24 de ore din 24, adic@ ^i oferi asisten]@ continu@, chiar suntem ^mpreun@. Iar despre faptul c@ suntem m$ndri de o asemenea ^nso]ire este evident atunci c$nd roste}ti numele firmelor pe care le deservim!

Bibliografie
%n elaborarea acestui material s-au folosit: Coman, Cristina, 2000 , Rela]iile publice }i mass-media, Ia}i, Editura Polirom. Cutlipp Scot M., Center, Allen H., Broom, Glen M., 1994, Effective Public Relations, New Jersey, Prentice Hall. Czobor, Zsuzsa, Racz, Judith, 2000, Professional Communication, Budapest, Open Society Institute. Newsom, Doug, VanSlyke Turk, Judy, Kruckeberg, Dean, 2004,.Totul despre Rela]ii Publice, Ia}i, Polirom. Newsom, Doug, Carrell, Bob, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, Ia}i, Polirom, 2004 Seitel, Fraser P., 1992, The practice of Public Relations, New York, MacMillan Publishing Company. Slama Cazacu, Tatiana, 2000, Stratageme comunica]ionale }i manipularea, Ia}i, Editura Polirom. Stancu, Valentin, Stoica, Marcela M, Stoica, Adrian, 1997, Rela]ii Publice Succes }i Credibilitate, Bucure}ti, Concept Publishing. Tolcea, Marcel, Interviul de pres@ scris@ , edi]ia a II-a, Timi}oara, Editura Augusta, 2003.

118

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dona TUDOR Considera]ii asupra conceptului de imagine ca produs informa]ional cu elemente posibile de substituire a realit@]ii comunica]ionale ^n realitatea social@
1.Raportul dintre comunicare }i comunicarea prin imagini Fiecare domeniu de cercetare ^}i are ^ntemeietorii s@i. Meritul lor const@ ^n ingeniozitatea de a decupa din realitate o anume por]iune de explorat, de a-i stabili identitatea }tiin]ific@, menirea cognitiv@, legea }i / sau legile, metoda, }i mai ales arhetipul, considerat acel tipar dup@ care se croie}te }i se modeleaz@ edificiul cunoa}terii. Cercet@torii ^n teoria comunic@rii }i sociologia informa]iei ^i atribuie lui Harold D. Lasswell prioritatea demersului analitic al acestui concept, numit eseistic extraordinarul liant al omenii care este comunicarea. Cunoscuta paradigm@ a sociologului american considerat@ azi clasic@ ^mparte actul comunic@rii ^n cinci subdiviziuni: Cine (comunic@)? Ce spune? Prin ce canal? Cui (se adreseaz@)? Cu ce efect? Iar titularii celor cinci subdiviziuni sunt: comunicatorul (cel ce emite, emi]@torul, cel ce comunic@); mesajul (con]inutul comunicat); mijlocul (calea de a transmite, canalul); publicul (receptorul, auditoriul, audien]a) }i efectul (rezultatul, impactul). Studiul lui Harold D. Lasswell intitulat Structure et fonction de la communication dans la societe a ap@rut prima dat@ la New York ^n 1948 }i a fost inclus apoi ^n volumul Sociologie de linformation. Textes foundamentaux de Francis Belle }i Jean G. Pandioleau. Librairie Larousse, Paris, 1973. Dup@ ce enun]@ actul comunic@rii Lasswell urm@re}te o interesant@ genez@: cum se na}te publicul ^n societate, pentru c@, sus]ine sociologul american, nu orice grup ^nseamn@ public, dup@ cum nici societatea la scar@ planetar@ nu este automat un public. 119

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Pentru a fi clasificat@ astfel, o comunitate uman@ (mare sau mic@) trebuie s@ ^ndeplineasc@ cel pu]in dou@ condi]ii: s@ aib@ o via]@ public@, social@ comun@ (aici autorul preia din antichitate ca model civismul polisului grec, unde participarea la via]a cet@]ii era definitorie pentru cet@]eni) }i s@ permit@ dezbaterea public@ a temelor de interes general (ceea ce stabile}te o leg@tur@ str$ns@ ^ntre comunicarea eficient@ }i organizarea democratic@). Altminteri, mul]imile eterogene, care nu asimileaz@ prin dezbatere public@ principiile de existen]@ }i nici nu au asemenea valori (dimpotriv@, ac]ioneaz@ c@l@uzite doar instinctul de turm@ }i de impulsurile afective ira]ionale) nu se ridic@ la demnitatea de public; ele r@m$n doar la stadiul de gloat@, de mas@ amorf@. Actul comunic@rii a c@rui for]@ de coagulare social@ este adeverit@ }i poten]at@ de mass-media contemporan@ are ca temei ra]ionalitatea. De aceea spa]iul ideal de desf@}urare sunt societ@]ile articulate ra]ional }i democratic, ^n stadiul de echilibru de securitate (cu toate componentele atribuite acestui termen) deoarece ^n@untrul lor este posibil@ transformarea axiologic@ a masei ^n public. Referitor la ra]ionalitatea opiniei publice Lasswell admite faptul c@ aceasta depinde de gradul de cunoa}tere }i sesizeaz@ ambiguitatea naturii acestei cunoa}teri, termen ce este luat uneori ^n sens de cunoa}tere perfect@ ce nu corespunde realit@]ii, sociologul american recomand@ o accep]ie mai modest@ dar mai util@ cunoa}terea echivalent@: De aceea unul din idealurile societ@]ii democratice este s@ realizeze o cunoa}tere echivalent@ ^ntre expert, lider }i cet@]ean. Expertul, liderul }i cet@]eanul pot face aceea}i estimare global@ privind cre}terea popula]iei ^n lume. Ei pot ^mp@rt@}i acelea}i idei c$nd apare eventualitatea unui r@zboi }i ^n virtutea ascensiunii formidabile a mass-media, aceasta va determina la scara ^ntregii societ@]i o }i mai mare echivalen]@ ^ntre cunoa}terea semnificativ@ despre via]a public@, social@ care este dob$ndit@ }i de cet@]ean }i de expert }i de lider. Subliniez, pentru demonstra]ia pe care inten]ionez s@ o realizez ^n cadrul acestui studiu afirma]ia din 1948 lui Harold D. Lasswell: ^n virtutea ascensiunii formidabile a mass-media. 2.Apari]ia Marelui Gigant Intui]ia }i voca]ia inaugural@ a sociologului american avea s@-}i g@seasc@ ^ntemeierea peste dou@ decenii ^n lucrarea sociologului canadian, profesor la Universitatea din Toronto, director al Centrului de cultur@ }i tehnologie, Marshall McLuhan: Understanding Media: The Extensions of Man (McGraw Hill Book Company, New York, London, 1966). 120

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dup@ ce enun]@ teza c@ medium-ul este mesajul }i clasific@ mijloacele de comunicare de mas@ ^n calde }i reci (^n raport cu solicitarea implic@rii mai mult sau mai pu]in intense a auditoriului) McLuhan st@ruie asupra perspectivei din care propune s@ ^n]elegem televiziunea ca mijloc de comunicare prin imagine. El integreaz@ televiziunea ^n categoria mijloacelor reci (mai schematice, mai difuze, mai precare) dornice s@ coopereze cu privitorul pentru a completa scenariul informa]iei transmise. R@ceala micului ecran nu este un minus, ci o calitate. Oferind slabe indicii }i o tram@ rudimentar@, totul pe fondul intim al c@minului, unde universul se domestice}te, devine accesibil, comod, televizorul capteaz@ fluidul de simpatie al celui ce vizioneaz@ programele }i le sus]ine prin participarea sa afectiv@ }i voli]ional@. Prin implicare, privitorul devenit telespectatorul adaug@ c@ldur@ mesajul (anul$ndu-i r@ceala de care a fost prompt stimulat) }i ^l aproprie c$t mai mult de modul s@u de a fi, de orizontul intelectiv }i motiva]ional al existen]ei sale. Dup@ cum relev@ Marshall McLuhan, rela]ia se soldeaz@ cu un paradox: un medium rece provoac@ publicului solidarizare cald@. Cea mai cald@. Care se propag@ }i se reverbereaz@ nu numai la un individ, ci }i ^n mas@, gener$nd fenomenul numit de autor sinestezie. Sinestezia ^nseamn@ sim]irea ^n comun, percep]ia imaginativ@ }i senzorial@ unificat@ pe care o manifest@ grupurile mari de indivizi, mul]imile, atunci c$nd sunt supuse la for]a persuasiv@ a televiziunii. Prin sinestezie Marshall McLuhan indic@ un liant psihic al masei, care reac]ioneaz@ cvasi hipnotic, prin contagiune mental@, la impactul imaginii televizate. Chiar dac@ afirma]ia lui a st$rnit proteste, fiind asemuit@ cu o mentalitate tribal@, primitiv@, prelogic@, McLuhan consider@ sinestezia ca o con-sim]ire colectiv@ care are ^n final o ac]iune benefic@. Deoarece, argumenteaz@ sociologul canadian, un asemenea gen de sudur@ sufleteasc@, av$nd r@d@cini ^n sensibilitatea abisal@ a societ@]ilor moderne, cu un grad ^nalt de instruire }i culturalizare, ^nal]@ }i ^mbog@]e}te psihismul social. Cu tr@iri noi, cu valori noi, cu idealuri noi. Acolo unde ac]ioneaz@, televizualul poten]eaz@ axiologic comunitatea, sco]$ndu-o din izolare }i ^napoiere, preg@tind-o pentru asalt ^n propriul ei viitor. %nainte de a se lansa ^n atacuri, criticii sus]ine McLuhan ar trebui s@}i aduc@ aminte cum ar@ta lumea ^nainte de televiziune: vor fi atunci mai ^n m@sur@ s@ estimeze }i s@ pre]uiasc@ progresul ^nregistrat dup@ apari]ia }i 121

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

dezvoltarea ei. %n aceast@ tonalitate ^ncurajatoare }i ^ncrez@toare ^n soarta televizualului se desf@}oar@ }i argumenta]ia din capitolul 31 Television: The Timid Giant ^n care autorul, intuind perfect puterea uria}@ a imaginii de televiziune o cataloga drept Uria}ul timid, suger$nd chiar ipoteze unei anumite sfieli pe care cel puternic, }tiindu-se cu adev@rat puternic, o resimte ^n a-}i afi}a prea ap@sat con}tiin]a de sine. Dar s@ nu ne gr@bim. Aceasta se ^nt$mpla acum trei decenii 3. Televizualul. %ntre Eu }i Non-Eu %n spa]iul sociologiei europene, ^n anul 1974, ap@rea cartea Sociologie de la radio-television Presses Universitaires de France, Paris scris@ de Jean Cazeneuve. %n viziunea sociologului francez, ^ntre audiovizual }i societate se na}te o interac]iune cu totul special@ care duce la remodelarea structurii }i dinamicii sociale, oblig$nd societatea (al doilea termen al rela]iei) s@ se deschid@, s@ se globalizeze. Greu s-ar mai putea asem@na o comunitate uman@ deschis@ (stimulat@, de radio }i televiziune, s@-}i desferece continuu por]ile, s@ aib@ antene pentru toate orizonturile mapamondului) cu o comunitate arhaic@ (de azi sau din vechime) lipsit@ de sus]inere informa]ional@ a noilor media. Dar nu numai societatea se schimb@ sub acest impact mediatic, ci }i omul. Mai ales el. Radioul, dar ^ndeosebi televiziunea ^i confer@ calitatea de martor omniprezent (de}i nu direct) la toate evenimentele planetei de importan]@ pentru el }i ^l obi}nuiesc ca ^ntreg cursul istoriei vii s@ treac@ pe la pragul destinului s@u. La fel de spectaculoas@ ca influen]a la nivel macrosocial este }i aceea la nivel micro petrecut@ ^n suflet, ^n interiorul individului, ^n laboratorul sinelui s@u. Ce se ^nt$mpl@ ^n cazul comunic@rii prin imagini? Jean Cazeneuve arat@ c@ ra]iunea nu exercit@ acela}i control asupra informa]iei vizuale ca }i asupra informa]iei verbale. De aceea, ^ntruc$t folose}te imaginea, televiziunea face s@ precump@neasc@ senzorialul asupra ra]ionalului }i incon}tientul asupra con}tientului. Prin privilegierea v@zului previne Cazenueve televizualul st$rne}te zonele inferioare ale psihicului, agit@ pulsiurile abisale, constr$ng$nd subiectul s@ ac]ioneze instinctual, ca ins de mas@, sugestionat }i sugestionabil, care se cufund@ ^n mul]ime }i sufer@, ^mpreun@ cu ea, drama masific@rii. 122

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

O consecin]@ a masific@rii ar fi tendin]a spre pasivitate: individul prime}te de-a gata cli}ee, modele, sloganuri, le inaugureaz@ ca }i sugarul le aplic@ iner]ial. Se complace ^n lips@ de g$ndire }i se simte bine c$nd observ@ ^mpreun@ cu ceilal]i c@ altcineva }i anume instan]a televizat@ sacrosant@ micul ecran g$nde}te ^n locul s@u sau ^n locul lor. Jean Cazeneuve nu subscrie integral la dogma pasivit@]ii }i demonstreaz@ c@ imaginea televizat@, departe de a provoca o paralizie a ini]iativei, determin@ mai degrab@ activarea ei sensibil@. %ns@, urm$ndu-l pe Freud, propune }i el trei trasee psihice ale eului (altele dec$t pasivitatea), }i anume: proiec]ia, identificarea }i combinarea lor ^n empatie. Proiec]ia (transpunerea dorin]ei secrete a visului ^n persoana eroului de pe micul ecran), identificarea (suprapunerea fictiv@ a individualit@]ii proprii peste aceea a modelului) }i empatia (intruziunea bazat@ pe simpatie ^n psihomentalul personalit@]ii, care, de la televizor, iradiaz@ for]@ }i autoritate) cimenteaz@ leg@tura dintre telespectator }i mijlocul s@u de informare favorit. Toate trei atest@ o putere fantastic@ de persuasiune }i orice exegez@ sociologic@ a televiziunii, subliniaz@ Jean Cazeneuve, trebuie s@ ]in@ seama de ele. De exemplu argumenteaz@ Cazeneuve ^n 1945, c$nd oficialit@]ile }i-au propus obi}nuirea solda]ilor americani cu ideea unui r@zboi lung, s-au m@surat efectele produse asupra lor de dou@ emisiuni: una care expunea, pur }i simplu, teza ce trebuia adoptat@; cealalt@ care propunea o dezbatere unde erau prezentate }i argumentele contrare. Solda]ii care credeau de mai ^nainte ^ntrun r@zboi lung }i-au ^nt@rit convingerea prin prima emisiune. Dar cei de p@rere opus@ au fost mai bine convin}i de dezbaterea ^n care ap@rea }i primul lor punct de vedere c@ci aveau posibilitatea s@ se identifice cu unul dintre interlocutori, deci emisiunea a v@dit o ^nr$urire mai eficient@ asupra lor. Pe acela}i principiu de identificare se bazeaz@ }i succesul concursurilor de cultur@ general@ la radio }i televiziune c$nd publicul se identific@ intens cu fiecare concurent care este un om ca to]i oamenii }i nu un specialist. {i astfel participarea care rezult@ nu mai este a unui mic grup, ci a unei mase indistincte, care se treze}te astfel modelat@ f@r@ s@ }tie, prin }tergerea provizorie a Eului. {i, astfel, mesajul plaseaz@ subiectul ^n fa]a unui obiect, a unei realit@]i, iar eul trebuie s@ reapar@ ^n contact cu acest Non-Eu concluzioneaz@ ^n studiul s@u Jean Cazeneuve. 4.A vedea, a privi, a te uita {i totu}i cum vedem? Cum reu}e}te acest senzor miraculos ochiul s@ ne redea forme }i culori, s@ ne pun@ permanent ^n contact cu infinita varietate 123

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

geometric@ }i cromatic@ a lumii? Nici o receptare a ceea ce se deruleaz@ pe micul ecran n-ar fi cu putin]@ f@r@ ca ochiul s@-}i exercite func]ia, s@ primeasc@ }i s@ t@lm@ceasc@ ^n felul s@u imaginea oferit@. Deci, televiziune f@r@ vedere adic@ f@r@ exerci]iul organului vizual nu poate exista }i ^ns@}i etimologia termenului atest@ aceasta. Dar vedere f@r@ televiziune? %ntrebarea este doar retoric@, fiindc@ vederea dateaz@ de c$nd Geneza, pe c$nd fiin]ele, entit@]ile ^nsufle]ite au ap@rut pe planet@, ^n timp televiziunea s-a ivit t$rziu, foarte t$rziu, fiind o n@scocire tehnic@ devenit@ popular@ abia dup@ ce acest veac a ^naintat ^n cursul s@u. Numai c@ televizualul, a}a nev$rstnic cum apare ^n raport cu evolu]ia speciei umane, are darul de a contribui, prin metodologii speciale asistate informatic la ^n]elegerea }tiin]ific@ a mecanismului vederii. %n revista francez@ La Recherche (nr. 289 din iulie-august 1996) a ap@rut studiul unui grup de profesori americani intitulat Vederea o percep]ie subiectiv@ unde autorii argumenteaz@ c@ ascensiunea a dou@ tehnologii conjugate (televizualul }i informatica) au f@cut posibil@ imageria cerebral@ }i dau ocazia ca percep]ia subiectiv@ a lumii reale s@ fie atacat@ din nou, }i ^nc@ ^n cazul celei mai complicate f@pturi posesoare de ochi - omul ^nsu}i. Prima etap@ este cea urmat@ ^n investigare de cercet@torii americani }i const@ ^n a descoperi cum reac]ioneaz@ cortexul la iluzii optice. De}i, cu pruden]a specific@ oamenilor de }tiin]@, ei se ab]in s@ trag@ o concluzie ferm@, totu}i observ@ c@ globul ocular dirijat de creier este destul de vigilent pentru a distinge ^ntre mi}carea real@ }i mi}carea simulat@, imaginat@. Cum vedem? Cum ajunge totu}i ochiul s@ fie oglinda lumii }i fereastra sufletului? Cum se realizeaz@ contactul optic al subiectului cu obiectul? Este acceptat ^n mod curent c@ analizorul vizual adic@ ochiul recep]ioneaz@ peste 90| din informa]ia despre mediul ^nconjur@tor, iar explorarea vizual@ este prima verig@ a actului perceptiv, desf@}urat@ pe fond de vigilen]@ orientat@. Prin vedere, aflat@ mereu la postul ei de santinel@ a adapt@rii, se produce primul }oc al ^nt$lnirii fiin]ei vii cu realul }i cea dint$i estimare sensibil@ senzorial@ a ceea ce se ^nt$mpl@ ^n preajm@. Este de prisos sa st@rui asupra ^nsemn@t@]ii v@zului ^n alc@tuirea psihicului, orice om, botezat adesea pe acest temei, animal vizual prin excelen]@, posed@, ^n mod empiric }i spontan, un plus de argumente, dac@ este s@ amintim doar cele cinci sim]uri omene}ti. 124

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

5.Explorarea vizual@ Cel dint$i studiu monografic consacrat explor@rii vizuale investigat@ ^ndeosebi prin tehnica ^nregistr@rii mi}c@rilor oculare cu explicit@ri }i aplica]ii apar]ine psihologului rom$n Vasile Preda ^n lucrarea Explorarea vizual@. Cercet@ri fundamentale }i aplicative, Editura }tiin]ific@ }i enciclopedic@, Bucure}ti, 1988. Vasile Preda face o sintez@ a literaturii de specialitate }i acord@ exerci]iul prospectiv al ochiului conota]ii personale }i culturale. Verbul a privi prin cablarea lui la substan]a personalit@]ii }i a culturii exprim@ ceva mai mult dec$t a vedea. Foarte prozaicul a vedea la televizor este surclasat de sugestivul a privi la televizor, dar }i de mai fermec@torul a te uita la televizor pentru c@ ^n procesul comunic@rii din cadrul rela]iilor interpersonale, ^ndeosebi ^n comunicarea non-verbal@, ectosemantic@, privirea constituie actul psihofizic esen]ial. %n cadrul acestei priviri care transform@ homo sapiens ^n homo telespectator }i ochiul spiritual ^n programul unui v@z sincer, fidel, lipsit de disimulare }i retorism la care chema Friedrich Nietzsche ^n studiul Moral@ pentru psihologi inclus ^n cartea Amurgul idolilor din Editura ETA, ClujNapoca, 1993, acord$ndu-i o anumit@ idealizare, o ^nvestire cu elan sufletesc a ceea ce vedem. %n aceast@ stare, omul transform@ lucrurile p$n@ c$nd ele ^i oglindesc puterea sa p$n@ ce devin reflexe ale perfec]iunii sale. Ca participant@ la transfigurare, vederea se ^nvecineaz@ astfel }i se ^nt$lne}te cu ^ns@}i crea]ia. 6.De la privirea interioar@ la realitatea virtual@ Exist@ acceptat@ }i no]iunea de privire interioar@. Este ceea ce Henri Bergson ne invit@ s@ cercet@m cu luare aminte un instrument gnoseologic de o mare for]@ plasat ^n intimitatea eu-lui: ochiul l@untric sau privirea interioar@. Sunt ipostaze sub care se prezint@ intui]ia instan]a cognitiv@ suveran@ lumin$nd prin ele ad$ncurile subiectivit@]ii. Ochiul intern simpatizeaz@ cu mobilitatea sufletului, red@ fluiditatea sufleteasc@ combin$nd oglindirea cu intuirea. Privirea interioar@ exprim@ consecven]a ochiului care ^nva]@ s@ contemple cerul, caut@ cerul }i atunci c$nd caut@ ^n str@fundul mi}c@tor }i inconstant al psihicului. Este de fapt o de}teptare a vederii ^nl@untrul cugetului ale c@rui argumente }i le expune ^n volumul G$ndirea }i mi}carea, Editura Polirom, Ia}i, 1995. 125

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ca s@ dea seama despre sine, informatica apeleaz@ la filozofie. Mai ales realitatea virtual@ (VR) reclam@ aceasta, deoarece, r@m$n$nd numai ^n perimetrul tehnicist al electronicii, n-ar fi u}or de explicat ce spor cognitiv aduce ea }i pe ce principii ultime se reazem@. VR ^}i afirm@ singur@ }i f@r@ complexe dubiul, ^}i focalizeaz@ nedumerirea asupra existen]ei intruvabile cu care opereaz@ }i ^}i caut@, ^nfrigurat, temeiul. Ori, c$nd ^ncepe chestionarea despre temei }i principii ultime, se intr@ pe t@r$mul filozofiei. Ceea ce ^}i face Michael Heim ^n studiul s@u Crossroads in Virtual Reality, publicat ^n volumul colectiv Understanding Images. Finding Meaning in Digital Imagery (edited by Francis T. Marchese, Computer Graphics Laboratory, Pace University, New York, 1995), un tom deja devenit de referin]@ ^n domeniu. Lucrarea citat@ ^nm@nuncheaz@ comunic@rile prezentate la simpozionul pe aceast@ tem@ ]inut ^n mai 1993 la Pace Universitys Manhattan Campus, la care au participat 200 de savan]i din SUA }i Europa (cercet@tori ^n }tiin]e sociale }i cognitive, electroni}ti, graficieni, informaticieni, telea}ti, psihologi, arti}ti, filosofi. Comunitatea lui Michael Heim este inclus@ ^n capitolul 14 }i demonstreaz@ c@ VR ad$nce}te }i amplific@ interpretarea filosofic@ a v@zului. C$teva cuvinte despre semnatar. Michael Heim este profesor de filosofie, specialist ^n VR, consultant guvernamental, autor al c@r]ilor The Metaphysics of Virtual Reality (1993) }i ElectricLanguage: A Phylosophycal Study of WardProcessing (1989). Profesorul american atrage aten]ia c@ informatica a dus la o rafinare subtil@ a v@zului astfel ^nc$t s@ devin@ telev@z. Iat@ o situa]ie nou@ ^n care VR pune ochiul - s@ accead@ la o realitate ^ndep@rtat@ (accesibil@ par]ial }i altor organe de sim] auditiv, tactil), cu toate c@ omul, fiin]a care vede, se afl@ localizat altundeva. A fi prezent aici, dar }i acolo, la distan]@, ^nseamn@ a fi virtual. Telev@zul implic@ dep@rtarea, dar o }i suprim@, fiindc@ face jonc]iunea senzorial@ ^ntre real }i ipotetic, ^mbog@]e}te lumea existent@ cu alta, care nu exist@, dar este inclus@ ^n joc ca }i cum ar exista. Ca filosof, Michael Heim observ@ c@ telev@zul (asociat cu teleprezen]a) reactualizeaz@ perechea de categorii gnoseologice percep]ie apercep]ie. Percep]ia reflect@ senzorial obiectul ^n ^ntregimea lui, gener$nd o imagine c$t de c$t fidel@, ^n timp ce apercep]ia (termen introdus de Leibnitz }i dezvoltat de Kant) integreaz@ percep]ia ^n experien]a cognitiv@ anterioar@, o rostuie}te ^n c$mpul con}tiin]ei. 126

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Telev@zul le poten]eaz@ pe ambele; dar, f@c$nd trecerea de la simplul decalc perceptiv la construc]ia aperceptiv@, stimuleaz@ fantezia }i elanul creator al individului care efectueaz@ imersiunea ^n realitatea virtual@. Deci, prin telev@z omul comunic@ mai bine cu el ^nsu}i, cu lumea sa }i cu aceea f@urit@ de informatic@. Imaginea virtual@ nu re-prezint@, ci tele-prezint@: ^n VR, imaginile sunt realit@]i. La fel ca ^n teoria medieval@ a transsubstan]ierii, simbolul devine realitate. Acesta este sensul teleprezen]ei. Teleprezen]a sau cyberspa]iul se petrece acolo unde entit@]ile primare sunt transportate }i transfigurate ^n cyberentit@]i. Ca alt nivel al realit@]ii, cyberspa]iul se configureaz@ acolo unde entit@]ile transportate se ^nt$lnesc efectiv. Ele sunt prezente una ^n raport cu alte de}i corpurile lor primare se afl@ la distan]@ (sensul termenului grecesc tele este departe). C$nd utilizatorul imersioneaz@ ^n lumea virtual@, acele entit@]i ^nt$lnite sunt reale pentru el dat fiind contextul cyberspa]iului. Utilizatorul se afl@ ^n imersiune }i interac]ioneaz@ cu realit@]i virtuale. O dat@ ce am stabilit c@ imersiunea este o parte a VR, se pune ^ntrebarea: cum vor izbuti utilizatorii s@ ajung@ la cea mai bun@ imersiune ^n mediul virtual? Se vor sim]i utilizatorii cuprin}i ^ntru totul de imersiune? Adic@, vor uita ei unde se afl@ (^ntr-un ambient grafic) }i c@ v@d, aud }i pip@ie lumea cumva asem@n@tor cu maniera ^n care experimenteaz@ acelea}i tr@iri ^n lumea fenomenal@ primar@? (Noi nu ne vedem propriul cap ^n lumea fenomenal@). Ori ajung s@ se vad@ pe ei ^n}i}i ca un cybercorp? Mai sunt ei con}tien]i de corpul primar ca entitate separat@ situat@ ^n afara mediului grafic? Cum se atinge imersiunea integral@ a corpului? Se dau dou@ r@spunsuri diferite acestei ^ntreb@ri, care despic@ ^n dou@ direc]ii problema imersiunii integrale a corpului. Pe de o parte este direc]ia Videoplace a lui Myron Krueger, pe de alt@ parte este direc]ia videoc@}tilor (HMD Head Mounted Displays) a lui Tom Furness, Fred Brooks }i Jaron Ranier. 7.Produc]ia de imaginar De la nivelul generalului }i generalit@]ii cele mai sagace dar }i cele mai generoase pronun]@ri asupra mass-media apar]in filosofilor. De la acest nivel, impregnat de o cordial@ umanitate se observ@ mai 127

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pu]in goana dup@ senza]ional, efemeritatea, tenta]ia manipul@rii, riscul asumat al denatur@rii, verbozitate }i deficitul axiologic umbre ce planeaz@ asupra mijloacelor de comunicare de mas@. Se dezv@luie mai bine, mai l@murit cl@direa unor pun]i de dialog ^ntre oameni, globalizarea informa]iei prin transformarea planetei ^ntr-un sat planetar, des]elenirea unor orizonturi cognitive deosebit de preten]ioase pentru devenirea ^ntru cultur@ a fiin]ei umane. De la o asemenea altitudine generoas@ prive}te }i Mircea Eliade massmedia. C@rturarul rom$n dezvolt@ ^n studiul Mituri }i mass-media publicat ^n volumul Aspecte ale mitului, Editura Univers, Colec]ia Eseuri, Bucure}ti, 1978, o tez@ inedit@: ace}ti inedi]i }i neast$mp@ra]i vectori ai informa]iei sunt }i constructori de mituri. Pagina de ziar, imaginea vizionat@ pe micul ecran ne introduc ^ntr-o atmosfer@ mistic@ }i ^ntr-un laborator al mitiz@rii unde ^}i au ob$r}ia eroii mediatici, admira]i de public pentru charisma }i aureola lor. Conlucreaz@ la alchimia magic@ a vedetei mitosofia }i mitopoezia ^n variante moderne: ideea filozofic@ al binelui triumf@tor, omniprezent@ ^n basmul tradi]ional, revine ^n foileton sau telenovel@, ^mpodobit@ de lirismul erei ma}iniste, computerizate }i ^ntruchipate de fascinan]i superman-i, haiduci ^n variant@ modern@ }i posibili justi]iari din avanpremiera mileniului III. Dincolo de usc@ciunea mental@ }i laconismul }tirii, dincolo de bombardamentul informa]ional la care ^l supun cotidian pe om, mass-media ghicesc }i satisfac dorurile secrete, ad@postite ^n fa]a nev@zut@ a firii sale: nevoia de candoare, aspira]ia c@tre justi]ie, ^nclina]ia romantic@, seduc]ia succesului, a performan]ei, dorin]a de a vedea c@ valoarea e binemeritat@ de la via]@, visul de a domina asupra hazardului, ne}ansei }i a mor]ii. Cum? Prin recursul la fantazare. Aceste n@dejdi general-umane, eterne, obiectivate odinioar@ ^n mit, ^n eroi legendari, ^]i reg@sesc }i ^n comunitatea modern@ versiunea mitic@ }i protagoni}tii: intervine aici capacitatea de mitizare a mass-media care ofer@ mul]imilor posibilitatea de a se proiecta }i identifica entuziast cu idolul lor }i de a se sim]i r@scump@rate moral prin ceea ce s@v$r}e}te el. Mircea Eliade observ@ cu acuitate c@: s-a demonstrat de asemenea mitizarea personalit@]ilor prin intermediul a}a numitelor mass-media, transformarea lor ^n imagine exemplar@. 8.Supracomunicare }i noncomunicare {i aceast@ fabric@ a imaginarului func]ioneaz@ p$n@ la obsesia }i blocajul 128

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

comunic@rii definit ^n studiul sociologului american Christopher Lasch Cultura narcisismului (Culture of Narcissism. American Life in an Age of Diminishing Expectations. W.W. Norton & Company, New York, 1979). Ca }i Narcis, sus]ine Lasch, omul modern are deodat@ revela]ia puterii a omnipoten]ei lui - pe care i-o confer@ reflectarea ^n formele autorit@]ii constituite (stat, institu]ii birocratice). Sistemul democratic occidental }i ^n special cel american, consolid$nd pozi]ia individului ^n societate, ^i ^nt@re}te ^ncrederea ^n sine, ^i fortific@ eul, ^l face s@ se bucure de sentimentul infinitei }anse, ^i d@ posibilitatea s@ creasc@ ^n propriii s@i ochi. Dar nu }i-ar putea spori aprecierea valorii personale dac@ nu }i-ar vedeao oglindit@ ^n ochii celorlal]i. Cum spune Christopher Lasch, el nu poate tr@i f@r@ un auditoriu care s@ stea ^n admirarea lui. Dac@ puterea lui derivat@ din (}i sus]inut@ de) tr@inicia ordinii institu]ionale s-ar reflecta numai ^n statu-quo, desigur c@ ar avea o oglind@ fidel@, ^ns@ nu }i o garan]ie de unicitate, c@ci ^mpreun@ cu el aceea}i con}tiin]@ de sine (la fel determinat@, la fel de motivat@) o ^mp@rt@}esc milioane de concet@]eni. %ns@ insul, ^ndr@gostit de propria individualitate se vrea proiectat ^n orizontul de recunoa}tere unicat, mai ample }i ad$ncite, tinde s@ se impun@ ^n aten]ia prioritar@, ^nfl@c@rat@ a unui public adjudecat egoist sau s@ se asocieze cu segmentul social al celor care iradiaz@ celebritate, for]@, charism@. Prin presiunea lui id (pulsiunile incon}tientului) asupra lui ego }i super ego, energii ira]ionale alimenteaz@ n@valnic comportamentul }i ajung s@-i primejduiasc@ echilibrul psihic. Chiar mai mult, s@ blocheze comunicarea individului cu semenii }i cu sine ^nsu}i, c@ci supraestimarea propriei persoane }i devalorizarea implicit@ a celorlal]i nu duce dec$t la izolare, ^nsingurare, apatie, absenteism. Narcisistul sus]ine Larsch este omul care, b$ntuit de obsesia unei comunic@ri unilaterale (concepute doar ca s@-l reflecte elogios pe el, s@-l pream@reasc@), s@-l propun@ ca etalon tuturor, ajunge s@ nu mai comunice normal cu nimeni. Nici cu ceilal]i, nici cu el ^nsu}i. Se reg@sesc argumentate sugestiv ^n acest studiu func]iile }i disfunc]iile comunic@rii ^n lumea modern@. Narcis este prototipul comunic@rii ratate, e}uate, orientate terapeutic. Din insuccesul s@u se pot trage ^nv@]@mintele necesare unei veritabile confluen]e suflete}ti ^ntre oameni, nem@cina]i de egocentrism, amor propriu exacerbat }i devorant@ autoflatare. Ca s@-}i f@ureasc@ o fiin]are spiritual@ superioar@, omul contemporan 129

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

are nevoie de o nou@ disciplin@ interioar@ }i de o disponibilitate afirmativ@ ^n perceperea celorlal]i ambele contribuind la renovarea esen]ial@ a facult@]ii sale de a comunica. Intercomunicarea pozitiv@, coincident@ aceasta este solu]ia }i sensul pledoariei desf@}urate de Christopher Lasch. 9.Comunicarea coincident@ C$nd un vorbitor de limb@ rom$n@ comunic@ unui lingvist str@in pe limba noastr@ complet a sf$r}it prin a fi cumplit, sau c@dere poate ^nsemna }i urcare, savantul respectiv ^}i face o fi}@. Eventual, la unul din congresele urm@toare de romanistic@, folose}te fi}a pentru comunicare. Savantul, a}adar, a primit o comunicare - dar nu e sigur c@ a }i cuminecat. Este memorabil@ remarca f@cut@ de filozoful rom$n Constantin Noica ^n studiul Comunicare }i cuminecare inclus ^n volumul Cuv$nt ^mpreun@ despre rostirea rom$neasc@ (Editura Eminescu, Bucure}ti, 1987). Via]a, societatea }i cultura, arat@ Constantin Noica, sunt o chestiune de comunicare. Dar, totodat@, }i una de cuminecare. De ce a comunica (a transmite un mesaj) are nevoie s@ fie ad$ncit de a cumineca (a te ^mp@rt@}i)? Prin ce }i cum aduce ^nso]irea unui verb de c@tre cel@lalt o und@ de frumuse]e, o adiere de subtil, un sentiment al mergerii c@tre ad$ncul spiritului? De ce cuvintele acestea comunicare }i cuminecare de}i derivate din acela}i termen latin (communicare) au evoluat diferit dar vin s@-}i acorde acum ^n limba rom$n@ sus]inere de sens }i semantic@? Filozoful rom$n Constantin Noica face o distinc]ie clar@: Comunicarea este de ceva, cuminecarea este ^n s$nul a ceva, ^ntru ceva. Comunicarea trebuie s@ fie, }i ^n orice caz s@ fie f@r@ rest; cuminecarea nu se petrece dec$t dac@ exist@ un rest, }i cu at$t mai bine cu c$t zona de rest este mai mare. Restul duce dincolo de spunerea propriu-zis@ (rostit@, scris@, tip@rit@, difuzat@) c@tre un substrat al nerostirii sau rostirii implicite }i ^mbog@]e}te ^n]elesul (limpede decelat) cu un sub^n]eles sugestiv (ghicit, presupus, adumbrit, sim]it, tr@it). Prin comunicare oamenii intr@ ^n posesia unui sens, a unor date, a unei informa]ii. Prin cuminecare, ei le ^mp@rt@}esc, tr@iesc efectiv punerea lor ^n comun, se revendic@ ^mpreun@ de la acel sens, acea informa]ie, acele date. Noima aceasta euharistic@ exprim@ deschiderea por]ilor sufletului pentru a bine primi g$ndul celuilalt sau chemarea lui. 130

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Binef@c@toare ofert@ - }i ea se poate reg@si c$nd cineva }tie s@ o caute cu adev@rat ^n mass-media, despre care Constantin Noica se pronun]a surprinz@tor dar ^ncurajator - sus]in$nd c@ ^mbin@ elocvent comunicarea }i cuminecarea. 10. Busola interac]iunii sociale M@ apropii cronologic ^n demersul acestui studiu de anul 1988, c$nd ^n SUA apare manualul Sociology in a Changing World (Holt, Reinhardt and Winston, Inc. New York) elaborat de William Kornblum (^n colaborare cu Carolyn D. Smith). Autorul, profesor de sociologie la City University of New York, a}az@ mass-media ^n sec]iunea institu]ii culturale al@turi de religie }i ^nv@]@m$nt, pentru a marca for]a lor de persuasiune. Iat@ cum define}te mass-media: Mijloacele de comunicare de mas@ sunt institu]ii specializate ^n a comunica informa]ii, imagini }i valori referitoare la noi ^n}ine, la comunit@]ile ^n care tr@im, la societatea noastr@. Pentru Kornblum mass-media ^}i asum@ rolul de busol@ a interac]iunii sociale, ^ntruc$t ne livreaz@ date despre noi ^n}ine }i despre lumea ^n care suntem sorti]i s@ ne afl@m un rost. Cu un spor de acurate]e }i prin augmentarea capacit@]ii de a face asocieri, el demonteaz@ mecanismul de func]ionare al acestei busole, cum poate fi folosit@ eficient, care sunt valorile promovate de ea, ce influen]e are, c@tre ce orizonturi tinde }i analizeaz@ consumul de media ^n timp }i schimb@rile de comportament }i tulbur@rile emo]ionale pe segmente de v$rst@ ale popula]iei ^n func]ie de structura programelor de televiziune difuzate ^n spa]iul audiovizual american. 11. O putere ^n mi}care: produc]ia de imagine Ne afl@m ^n perioada ^n care, ^n Fran]a, Stock Editions publica volumul lui Henri Pierre Cathala Epoca dezinform@rii. Lucrarea demitizeaz@ un mit. Pentru opinia public@ mai pu]in familiarizat@ cu mecanismele fabric@rii informa]iilor publice, obi}nuit@ s@ cread@ ^n ceea ce vede, ea a reprezentat un }oc. Pentru speciali}ti, un eveniment editorial de referin]@. Din punctul de vedere al confrunt@rii informa]ionale existente ^n planul celor dou@ blocuri militare (NATO Tratatul de la Var}ovia), lucrarea se transform@ ^ntr-un manual de lucru Mijloacele de comunicare ^n mas@ au ajuns ^n pragul evolu]iei de maturitate func]ional@. Cuceririle }tiin]ei }i tehnicii le-au transformat ^n structuri mediatice: Gigantul timid al lui McLuhan nu-}i mai arat@ doar puterea, ci chiar o folose}te. 131

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

%ncep marile evenimente politice mondiale ^n direct: revolu]ii ^n direct; r@zboaie ^n direct; O putere ^n mi}care. Produc]ia de armament este egal@ cu produc]ia de imagine. Imaginea comunic@ realul, ^l oglinde}te cu fidelitate, este dublul s@u, copia indubitabil@. Dar dac@ i-am retrage imaginii preten]ia de adev@r? Dac@ imaginea este altceva dec$t o oglind@ a realului? Nu cumva ea ^l precede? Oare realitatea nu este o confuzie imposibil de spulberat ^ntre fapt }i reflectare? Jean Baudrillard, un sociolog francez, cu un ^ndelungat exerci]iu ^n sfera audiovizualului, consider@ ca ^n civiliza]ia contemporan@ asist@m la o amalgamare permanent@ ^ntre imagine }i real. %n articolul s@u La vie est un travelling publicat ^n Sciences et avenir (Hors-Serie Nr.104, dec. 1995) Jean Baudrillard sus]ine c@, de}i imaginile actuale (fotografice, de cinema, de televiziune) sunt creditate a fi m@rturii exacte capabile de o asem@nare perfect@, de o fidelitate uluitoare cu modelul, oric$t ne-ar surprinde, situa]ia se prezint@ exact invers. C@ci imaginile, par numai s@ se asemene lucrurilor, par, s@ fie conforme, este vorba de o fidelitate, aparen]@ ^n}el@toare, de un conformism diabolic care ascund deformarea, contrafacerea, iluzia. Ce fel de realism sau veridicitate a imaginii ar putea exista c$nd ea intr@ ^n substan]a realit@]ii, o contamineaz@, o extermin@, ^i imprim@ propria sa logic@ o logic@ a imploziei?. %ntr-o lume ^n]esat@ de televizual }i videocomunicare, via]a devine afirm@ Jean Baudrillard un travelling continuu, o dep@nare filmic@, un parcurs cinetic, cinematic, cinematografic. Complicitatea secret@ dintre imagine }i eveniment, dintre ecran }i traiul cotidian, ^l transform@ pe om, din protagonist al unei vie]i, ^n regizor al filmului ei. Astfel c@, din cauza indistinc]iei iremediabile, a confrunt@rii planurilor, poza se substituie existen]ei, iar pelicula imaginar@ ]ine loc de destin. Aici spectacolul cinematografic nu ia forma propriu-zis@ a unei opere filmice, ci ^nve}m$nteaz@ ^ntreaga via]@ ^ntr-o ambian]@ mitic@, f@c$nd ca totul s@ par@ s@ fie pasionant. Putem fi sau nu de acord cu teza lui Jean Baudrillard c@ via]a este un travelling, dar demonstra]ia lui privind comunicarea prin imagini ^n civiliza]ia contemporan@ este captivant@: Am ajuns la paradoxul c@ imaginile noastre, acelea care se rostogolesc precum valurile deasupra banalit@]ilor cotidiene, care ne ^nv@luie via]a }i a c@ror proliferare este 132

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

poten]ial infinit@ (chiar dac@ extensia sensului este limitat@ prin finalitatea ei), ele, imaginile, nu au nici o finalitate }i ac]ioneaz@ prin contiguitate, se multiplic@ ^n virtutea unei epidemii contagioase, pe care nimeni nu o poate controla ast@zi. Lume noastr@ a devenit ^ntr-adev@r infinit@ sau exponen]ial@ prin imagine, a fost prins@ ^ntr-un curs nebun al imaginii, ^ntr-o fascina]ie din ce ^n ce mai vie care nu face dec$t s@ accentueze o dat@ cu video-ul }i imaginea numeric@ de sintez@. Am ajuns, prin urmare, la paradoxul c@ aceste imagini ne descriu egala impasibilitate a realului }i imaginarului. 12. Produc]ia de imagine }i raportul social de atitudine %n spa]iul britanic al analizei comunic@rii prin imagini, Helen Haste, ^n articolul Splitting images: sex and science publicat ^n New Scientist (nr. 1808 din 15 februarie 1992) f@cea urm@toarea remarc@: R@zboiul din Golf a afectat grani]ele dintre masculinitate }i feminitate, dintre leitmotivele privat public. %ntotdeauna r@zboiul a fost socotit o ^ndeletnicire b@rb@teasc@ }i foarte public@, impregnat@ p$n@ la satura]ie de atributele masculinit@]ii. La televiziunea britanic@, ceea ce s-a v@zut din r@zboiul din Golf reprezenta trei elemente distincte. Mai ^nt$i suprem masculin@ a fost discu]ia maraton din studio despre strategie, tactic@ }i ^nalt@ tehnic@ militar@, cu }tiri proaspete inserate oportun pentru a ilustra cum func]ioneaz@ juc@riile de r@zboi. Au fost invita]i s@ participe mai ales tehnicieni, b@rba]i cu func]ii de conducere. Al doilea element a fost expresia de durere, team@ }i stres, vizibil@ la solda]ii de pe front: probabil c@ pentru prima dat@ unor oameni a c@ror masculinitate era mai presus de orice dubiu li s-a permis s@ exprime ^n public asemenea emo]ii. Cum s@ interpret@m aceasta: ca o extensie a domeniului acceptat al masculinit@]ii sau ca o sfidare a lui? Al treilea element chiar c@ reprezenta sfidarea. C@ci era prezen]a femeilor pe c$mpul de b@taie inclusiv a mamelor cu copii l@sa]i acas@. Dezbaterea pro }i contra particip@rii lor reflect@ corela]ia profund@ dintre conceptele de masculinitate feminitate }i r@zboi-pace }i devoaleaz@ preconcep]ia c@ r@zboiul se poart@ pentru ca b@rba]ii s@ asigure protec]ia public@ a sferei private; prezen]a activ@, combatant@ a femeilor contravine acestui leitmotiv precum }i aceluia care consider@ femeia o fiin]@ pasiv@ }i pa}nic@. Adaug doar faptul c@ produc]ia de imagine a televiziunii britanice descris@ de Helen Haste, profesor de psihologie la University of Bath }i 133

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

pre}edinte a sec]iei de psihologie a British Association for the Advancement of Science a corespuns perfect politicii guvernului Marii Britanii care ^n acea perioad@ avea ca prim-ministru o femeie, supranumit@ doamna Thatcher m$n@ de fier. 13. De la procesarea social@ a informa]iei la Info-Imagine Dac@ accept@m diferen]e ^ntre direc]iile }i ritmurile de evolu]ie ale codurilor verbale, deci }i ale oamenilor, atunci trebuie acceptat c@ rela]iile omului cu entit@]ile fizice se soldeaz@ cu produse care au caracteristici ce difer@ de la o comunitate la alta }i, ^n interiorul comunit@]ilor, de al un om la altul. Este una dintre multiplele concluzii confirmate ^n volumul Omul, cunoa}terea, gnoseologia, ap@rut la Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1994, autor Lucian Culda, care, ulterior, dup@ etapa parcurs@ ^n lucrarea Geneza }i Devenirea Cunoa}terii lanseaz@ ^n ciclul Interog@ri Procesual-Organice concep]ia procesual-organic@ de interogare a fiin]@rii ^n lucrarea Procesualitatea Social@, Editura Licorna, 1994. Din acel an p$n@ ^n prezent ^n domeniul de referin]@ amintesc Critica Psihologiilor. Posibilii Oamenilor ^n Procesualitatea Social@ (1995), Emergen]a }i Reproducerea Na]iunilor (1996), Sociologia procesualorganic@ (1997), autorul, Lucian Culda, ^}i continu@ discursul }tiin]ific ^n 1998 ^n lucrarea Devenirea Oamenilor ^n Procesualitatea Social@. Paradigma concep]iei de interogare procesual organic@ determin@ ca domeniul de referin]@ plauzibil s@ nu fie omul, ci oamenii ^n procesualitatea social@. Din interiorul paradigmei procesual-organice un om reprezint@ produsul }i expresia conexiunilor dintre bio-procesorii de informa]ie care ^i ^ntre]in organismul }i homo-interpretorii care se constituie ^n neo-cortexul aceluia}i om. Prin bio-procesori omul este ^nglobat ^n bio-organizare. Prin homo-interpretori omul este ^nglobat ^n anumite socio-organiz@ri. Toate acestea ^ntre]in procesualitatea social@. Este concep]ia prin care analiza de la comunicare - la comunicare prin imagini ^}i g@se}te reverbera]ii ^n argumente transdisciplinare obligatorii pentru interogarea impus@ de paradigm@. Omul emerge ca procesualitate ce posed@ capacitatea de a procesa bio-informa]ia ^n modalit@]i noi, ce se desprind tot mai mult de limitele bioprocesorilor cuplatori, }i care, astfel, fac posibile genuri noi de manifest@ri dar performan]a transbiotic@ este posibil@ ^n modalit@]i dependente de organizarea biotic@ prin intermediul eforturilor ce fac posibil@ trecerea la alte genuri de 134

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

manifest@ri dec$t cele posibile ^n limitele proces@rii biotice, afirm@ Lucian Culda ^n studiul amintit. %n interpretarea procesul-organic@ se face o departjare clar@ a activit@]ii de ^nv@]are, de manipularea informa]ional@ prin luarea ^n considerare a naturii scopurilor urm@rite. Proiectarea activit@]ii de ^nv@]are presupune explicitarea genului de interpretori. %n func]ie de caracteristicile }i stadiul proces@rii sociale a informa]iilor, putem ob]ine nu numai procese individuale de ^nv@]are, ci }i procese colective de ^nv@]are care s@ genereze competen]e sociale ^n procesele de gestionare productive sau interogative ce se manifest@ ^n organiza]ii. Omul constituie ^ntr-o procesualitate ce devine capabil@ s@-}i interogheze situa]ia existen]ial@. Sun Tzu, ^n Arta r@zboiului, aminte}te cuprins@ ^n Cartea Metamorfozelor: Cu bucuria de a trece peste greut@]i, poporul uit@ pericolul de moarte. %n r@zboi cea mai bun@ politic@ este s@ cucere}ti statul intact; distrugerea lui reprezint@ ultima solu]ie.
Bibliografie: Harold D. Lasswell, Francis Balle, Jean Paul Padioleau Structure et fonction de la communication dans la societe. Sociologie de linformation. Textes foundamentaux. Librairie Larousse, Paris, 1973 Marshall McLuhan Understandind Media: The Extensions of Man. McGraw Hill Book Company, New York, London, 1966 Jean Cazeneuve Sociologie de la radio-television - Presses Universitaires de France, Paris, 1974 Revista La Recherche nr. 289, iulie-august 1966 Vasile Preda Exploatarea vizual@. Cercet@ri fundamentale }i aplicative. Editura }tiin]ific@ }i enciclopedic@, Bucure}ti, 1988 Friedrich Nietzsche Amurgul idolilor, Editura ETA, Cluj Napoca, 1993 Henri Bergson G$ndirea }i mi}carea, Editura Polirom, Ia}i, 1995 Michael Heim Crossroads in Virtual Reality. Understanding Images. Finding Meaning in Digital Imagery. Francis T. Marchese, Computer Graphics Laboratory, Pace University, New York, 1995 Mircea Eliade Mituri }i mass-media. Aspecte ale mitului. Editura Univers, Colec]ia Eseuri, Bucure}ti, 1978 Christopher Lasch Culture of Narcissism. American Life in an Age of Diminishing Expectations. W.W. Norton & Company, New York, 1979 Constantin Noica Cuv$nt ^mpreun@ despre rostirea rom$neasc@, Editura Eminescu, Bucure}ti, 1987 William Kornblum, Carolyn D. Smith Sociology in a Changing World. Holt, Reinhadt and Winston, Inc. New York, 1988 Henri Pierre Cathala Epoca dezinform@rii. Stock Editions, 1986 Jean Baudrillard La vie est un travelling. Sciences et avenir. Hors-Serie Nr. 104, dec. 1995 Helen Haste Splittingimages: sex and science. New Scientist nr. 1808 din 15 februarie 1992 Lucian Culda Omul cunoa}terea, gnoseologia, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1984 Lucian Culda Geneza }i Devenirea Cunoa}terii, Bucure}ti, Editura Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1989 Lucian Culda Procesualitatea Social@, Bucure}ti, Editura Licorna, 1994.

135

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

136

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ton VEEN Comunicarea intern@: Rela]iile publice ^ncep acas@


1.Introducere Comunicarea intern@ nu este lubrifiantul unei organiza]ii - este sistemul nervos }i circulator al acesteia. Comunicarea intern@ nu este instrumentul tactic al omului, este ^nsu}i omul. C$nd este tratat subiectul comunic@rii sau al rela]iilor publice, adeseori este luat@ ^n discu]ie, de fapt, doar comunicarea extern@: imaginea unei organiza]ii, comunicatele de pres@, strategiile de marketing. Aceasta se ^n]elege, de cele mai multe ori, prin rela]ii publice, nu-i a}a? Se ^ncearc@ ob]inerea competitivit@]ii pe plan extern, se v$nd produsele companiei, se organizeaz@ campanii de mare amploare, sunt publicate c@r]i }i reviste cu un aspect grafic ^ngrijit, se cheltuiesc sume mari de bani pentru a pl@ti spa]ii de reclam@ ^n ziare. {i, desigur, se sper@ c@ jurnali}tii vor reflecta ^n mod pozitiv activitatea organiza]iei, guvernului sau, respectiv, a companiei. Dar prin ce experien]e trec angaja]ii organiza]iei sau companiei? Ace}tia conlucreaz@ cu to]ii pentru ca organiza]ia s@ ob]in@ profit. Activitatea fiec@ruia dintre ei nu ^nseamn@ numai a face ceva pentru a c$}tiga bani, ci }i a colabora cu colegii. Ei au nevoie de informa]ii, ^mp@rt@}esc cuno}tin]e, particip@ la }edin]e, au opinii, ofer@ }i primesc sfaturi, muncesc din greu (sau nu!) }i resimt nevoia de feed-back de apreciere din partea conduc@torilor lor. De exemplu - importanta companie Coca-Cola: se prezint@ pe site-ul de Internet ca fiind o companie excelent@, promi]$nd s@ ofere consumatorilor nu numai o b@utur@ r@coritoare, ci }i valoare, bucurie }i distrac]ie. Ace}tia (consumatorii) merit@ cea mai bun@ calitate - de fiecare dat@. %n acela}i timp, Coca-Cola recunoa}te importan]a contribu]iei angaja]ilor: Coca-Cola este una dintre cele mai complexe organiza]ii din lume, alc@tuind un mozaic bogat de angaja]i talenta]i care furnizeaz@ companiei noastre o varietate de perspective intelectuale, profesionale, etnice }i culturale. Ei reflect@ na]iunile, culturile }i limbile lumii. Politica noastr@ este de a cultiva un mediu 137

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

participativ care s@ ^i ^ncurajeze pe to]i angaja]ii s@ progreseze }i s@-}i desf@}oare activit@]ile la un poten]ial maxim. Pe acela}i site se men]ioneaz@: Locul de munc@ trebuie s@ fie un spa]iu unde fiecare idee }i contribu]ie are valoare. Angaja]ii no}tri merit@ s@ fie trata]i ^n mod egal din punctul de vedere al politicilor salariale, avans@rilor, asigur@rilor de s@n@tate, normelor de protec]ie }i altor aspecte legate de activitatea pe care o desf@}oar@. Corectitudinea cu care sunt trata]i angaja]ii, ^mpreun@ cu posibilitatea de a-}i ^mbun@t@]i randamentul individual, reprezint@ cheia succesului nostru colectiv. Declara]ia de inten]ii a Coca-Cola este surprinz@toare pentru o companie american@ de o asemenea anvergur@ aceasta constituie ^ns@, evident, un ideal, exprimarea unui credo. Se }tie c@ ^n realitate, pretutindeni, angaja]ii se confrunt@ cu numeroase frustr@ri; se }tie c$t este de dificil@ cooperarea cu colegii, c$]i oameni sunt dezam@gi]i, c$]i simt c@ nu sunt aprecia]i, c@ nu sunt respecta]i }i nu sunt ^ncuraja]i; c$t este de mare distan]a ^ntre }efi }i angaja]i; c$t de pu]in@ ^n]elegere exist@ ^ntre angaja]i, }i, mai ales, c$t de pu]in@ aten]ie acord@ conduc@torii organiza]iei comunic@rii interne. Sunt angaja]ii cu adev@rat importan]i pentru organiza]ie? Este, cu adev@rat, nevoie de rela]ii publice pe plan intern pentru a crea o imagine pozitiv@? %ncepe cu adev@rat procesul de rela]ii publice acas@? Am auzit anumite persoane spun$nd: Ne cer p@rerea dup@ ce decizia a fost deja luat@. Ce rost mai are, ^n acest caz, s@ ne cear@ p@rerea?. {efii fac ce vor. Legea ne confer@ drepturi, dar suntem dependen]i, inclusiv din punct de vedere financiar. Am fi concedia]i dac@ am protesta. Singurul lucru care ne intereseaz@ este salariul. Nu sim]im c@ ne-ar lipsi ceva dac@ ^n cadrul organiza]iei nu putem beneficia de avantajele comunic@rii interne. Nu ne intereseaz@ compania pentru care lucr@m. Sunt purt@torul de cuv$nt al institu]iei. Dar de multe ori nu am suficiente informa]ii pentru jurnali}ti. Le spun atunci c@ nu }tiu, dar ace}tia nu m@ cred }i, drept urmare, au ajuns s@-}i piard@ ^ncrederea ^n noi. Cine sunt }efii no}tri? Sunt prietenii celorlal]i (nu }i ai no}tri!). Nu ^}i ^ndeplinesc atribu]iile, nu sunt lideri eficien]i }i nu }tiu s@ comunice. Avem }edin]@ de bilan] ^n fiecare lun@. Dar tot ceea ce facem este s@ ne pl$ngem; at$t. Este ^ntotdeauna la fel. Departamentul de conducere se reune}te, e adev@rat, ^n cadrul unei }edin]e, ^n fiecare zi de luni. Dar noi nu }tim despre ce discut@; nu suntem informa]i. 138

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

A}adar, exist@ numeroase blocaje ^n comunicarea intern@: a) Diferen]e ^ntre comunicarea formal@ }i cea informal@ (Corespunde informa]ia oficial@ cu ceea ce discut@ angaja]ii ^ntre ei ^n timpul pauzelor de cafea etc.?). b) Lacune ^n comunicare (Exist@ fluxuri de comunicare? Exist@ suficiente canale de informare? Acord@ departamentul de conducere suficient@ aten]ie diferitelor grupuri de colaboratori? Ce calitate are informa]ia: frecven]@, cantitate, inteligibilitate, relevan]@ etc.?). c) Abilit@]i de comunicare (Dispun angaja]ii }i membrii departamentului de conducere de abilit@]i de comunicare?). d) Climatul ^n care se desf@}oar@ comunicarea (Care este atmosfera? Care este stilul managerial? Exist@ suficient@ ^ncredere, respect }i transparen]@ ^n comunicare?). Comunicarea intern@ (unii speciali}ti o numesc comunicare organiza]ional@) este considerat@ din ce ^n ce mai mult o parte foarte important@ a unei organiza]ii sau companii. Aceasta se ^nt$mpl@ din cauz@ c@ societatea este ^n schimbare, ceea ce determin@ schimb@ri }i ^n cadrul organiza]iilor. Din ce ^n ce mai multe organiza]ii ^}i schimb@ orientarea c@tre clien]i, iar angaja]ii sunt considera]i capitalul uman al organiza]iei, ca }i ^n cazul Coca-Cola. Atitudinile }i comportamentul ^n interiorul organiza]iei sunt importante pentru imaginea extern@ a acesteia. A}adar, comunicarea intern@ este v@zut@ ca fiind factorul esen]ial al succesului unei organiza]ii. Exist@ c$teva cerin]e fundamentale pentru o comunicare intern@ de calitate: Management puternic, cooperant }i capabil s@ ia decizii; Stil managerial deschis }i onest; Posibilitatea de a comunica ^ntr-un limbaj familiar angaja]ilor; Posibilit@]i suficiente de transmitere }i recep]ionare a feed-back-ului. Comunicarea intern@ reprezint@ o provocare pentru companiile }i organiza]iile moderne, mai ales ^n contextul noii Europe. 2. Considera]ii asupra comunic@rii interne Ce este comunicarea? Este un transfer de informa]ii? %nseamn@ a furniza informa]ii diferitelor grupuri-]int@? Sau se poate spune c@ aceasta este doar o parte a comunic@rii - }i c@ adev@rata comunicare este bidirec]ional@, interactiv@, incluz$nd mesaje }i feedback? Sau poate este un pas ^nainte: comunicarea ^nseamn@ rela]ie, modul ^n care oamenii se ^n]eleg unul cu cel@lalt, construiesc rela]ii }i creeaz@ o lume ^n care s@ poat@ tr@i? Modul ^n care este perceput@ comunicarea influen]eaz@ viziunea asupra comunic@rii interne. C$nd managerii folosesc comunicarea intern@ doar pentru 139

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

a-i informa pe angaja]i ^n privin]a unor activit@]i ce urmeaz@ a fi desf@}urate, aceasta semnific@ faptul c@ organiza]ia este orientat@ c@tre produc]ie. Pe de alt@ parte, c$nd departamentul de conducere folose}te comunicarea intern@ pentru a pune bazele unor rela]ii cu angaja]ii, pentru a-i implica ^n procesul de luare a deciziilor, aceasta denot@ o abordare interactiv@ a rela]iei cu resursele umane. %n al treilea r$nd, c$nd managerii utilizeaz@ comunicarea intern@ pentru a construi leg@turi cu angaja]ii, aceasta ^nseamn@ c@ personalul de conducere accept@ faptul c@ angaja]ii au nevoi proprii, le asigur@ condi]ii de confort ^n cadrul organiza]iei }i ^i motiveaz@. Perspectiva asupra comunic@rii interne nu este determinat@ numai de concep]iile referitoare la organizare }i conducere, ci }i de acelea referitoare la motiva]ie }i de modul ^n care sunt percepu]i angaja]ii. Individul este privit ca fiind o unealt@ folositoare ^n procesul de produc]ie sau o fiin]@ uman@ cu necesit@]ile aferente? %n primul caz va fi aleas@ o strategie pragmatic@ de comunicare, iar ^n cel de-al doilea o strategie holistic@ de resurse umane, care plaseaz@ pe plan central calit@]ile personale ale individului. Ce-i motiveaz@ pe oameni? Maslow exemplific@ factorii motivan]i ^n binecunoscuta sa piramid@. El distinge cinci factori motivatori - conform unui model ierarhic: Nevoi Exemple Realizabile prin Posibilit@]i de dezvoltare }i progres, realizare profesional@, perfec]ionare, educa]ie Activitate adecvat@, func]ie, titlu, promovare, salariu, privilegii

Dezvoltare, 5. Auto realizare creativitate, progres 4. Stim@ }i recunoa}tere Respect, status, m$ndrie, talent, experien]@

C$nd ai o slujb@, te sim]i legat Solidaritate, contacte de ceilal]i, sociabilitate, contact interumane, rela]ii, 3. Nevoi sociale prietenie, aten]ie, interes cu colegii, }edin]e cu angaja]ii 2. Siguran]@ }i certitudini 1. Nevoi fizice 140 Stabilitate, ^ncredere, armonie Hran@, locuin]@ Loc de munc@ stabil, asigur@ri sociale, pensie, contract de munc@ Salariu primit ^n schimbul prest@rii unei activit@]i

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Maslow men]ioneaz@ urm@toarele reguli: a) C$nd nevoile de la un anumit nivel sunt satisf@cute, indivizii ^ncearc@ s@ le satisfac@ pe cele situate la un nivel superior b) Indivizii ^}i pot satisface nevoile situate la un nivel superior doar dup@ satisfacerea celor de la nivelul inferior (A}adar, o persoan@ trebuie s@-}i satisfac@ nevoile situate la un nivel inferior, ^nainte de a se confrunta cu cele de la nivelurile superioare). Piramida lui Maslow este simpl@; al]i exper]i au ^mbog@]it aceast@ schem@, ad@ug$ndu-i at$t elemente extrinseci, c$t }i intrinseci. %ns@ se poate concluziona pe baza acestei scheme c@ poate fi folosit@ comunicarea intern@ pentru a facilita procesele de motivare. C$nd angaja]ii sunt motiva]i s@-}i desf@}oare activitatea, s@ lucreze ^n folosul companiei, s@ coopereze cu colegii - calitatea produselor cre}te, iar imaginea companiei se ^mbun@t@]e}te. Aceste aspecte sunt importante ^n special pe parcursul schimb@rilor institu]ionale. Numeroase organiza]ii trec printr-o etap@ de tranzi]ie, deoarece societatea ^ns@}i este ^n tranzi]ie. Mul]i dintre angaja]i sunt refractari la schimb@ri; ace}tia se tem c@-}i vor pierde siguran]a zilei de m$ine, poate chiar slujbele }i colegii. Piramida lui Maslow demonstreaz@ c$t de importante sunt siguran]a }i un serviciu stabil care s@ furnizeze un venit sigur. Departamentul de comunicare intern@ trebuie s@ organizeze campanii pentru a furniza noi motiva]ii angaja]ilor, deoarece ace}tia constituie cel mai important capital al companiei. Se disting dou@ perspective fundamentale asupra comunic@rii interne: a) Abordarea instrumental@: comunicarea intern@ ca transport C$nd }tiin]ele comunic@rii au ap@rut ^n Europa, ^n jurul anului 1900, acestea s-au bazat pe }tiin]ele naturii: comunicarea era considerat@ un fel de transport: emi]@torul transmite mesajul, acesta este transportat la receptor, iar memoria acestuia re]ine mesajul. Astfel, mesajul constituie un stimul pentru a schimba comportamentul receptorului ^n modul dorit de c@tre emi]@tor. A}adar, din perspectiva acestei abord@ri, receptorul este cel care a}teapt@ mesajele; se poate vorbi ^n multe aspecte despre un ra]ionament cauzal. Aceast@ perspectiv@ a fost conceput@ de c@tre Shannon }i Weaver (1949) ^n binecunoscutul lor model de comunicare liniar. Acest model este ^nc@ foarte r@sp$ndit; el prezint@ un mod liniar de transportare a mesajului de la emi]@tor la receptor. Comunicarea ^ncepe cu sursa de informa]ii, aceasta formuleaz@ sau selecteaz@ un mesaj, emi]@torul transform@ mesajul ^n semnale }i ^l trimite spre receptor prin intermediul unui canal. Receptorul decodific@ semnalele, astfel mesajul ajung$nd la destina]ie. Singura problem@ o reprezint@ zgomotul, care poate distorsiona mesajul. Un bun exemplu este cel al unui apel telefonic, a}a cum se realizau cu o sut@ de ani ^n urm@. Ulterior, acest model a fost 141

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^mbog@]it cu alte elemente, cum ar fi feedback-ul. C$nd se aplic@ acest model liniar ^n cazul comunic@rii interne, accentul cade pe activit@]ile emi]@torului. De exemplu, managerul produce mesaje care sunt transportate la angaja]ii institu]iei. Angaja]ii vor ac]iona, ^n mod ideal, ^n concordan]@ cu mesajele conduc@torilor. Comunicarea intern@ se desf@}oar@ de sus ^n jos. Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ constituie un mijloc de transport al informa]iilor, iar scopul acesteia este de a ob]ine comportamentul dorit din partea angaja]ilor. Opiniile personale ale acestora sunt deseori considerate contraproductive. Din aceast@ perspectiv@, comunicarea intern@ ar putea fi definit@ ca fiind: elaborarea, transportarea }i recep]ionarea de informa]ii }i instruc]iuni, av$nd scopul de a realiza obiectivele companiei ^n mod eficient. Bine^n]eles, acest tip de comunicare intern@ poate fi eficient. C$nd exist@ un proiect ^n derulare, c$nd apar schimb@ri nea}teptate, c$nd exist@ instruc]iuni concrete, acestea trebuie comunicate angaja]ilor ^n modul cel mai direct }i c$t mai repede posibil. %n acest fel, comunicarea intern@ este orientat@ c@tre ac]iune. Scopul este de a ^ntreprinde ac]iuni ^ncununate de succes, iar managerii pot utiliza instrumente de comunicare specifice: newsletters, reviste interne, bro}uri, chiar }i mijloace audio-vizuale. b) Abordarea interactiv@: comunicarea intern@ ca proces %ncep$nd cu anii 60 ai secolului trecut, noi concepte legate de comunicare au fost dezvoltate ^n Europa }i Statele Unite. Conceptul de receptor activ a devenit din ce ^n mai important. De exemplu, a fost elaborat@ teoria utilit@]ii }i recompensei, conform c@reia efectul comunic@rii trebuia raportat la nevoile receptorului. Comunicarea era considerat@ o activitate mult mai complex@ dec$t simplul fapt de a emite }i a recep]iona informa]ii. Exist@ numeroase elemente psihologice, sociologice }i culturale care influen]eaz@ procesul de comunicare }i care trebuie luate ^n considerare. Pasul urm@tor a fost elaborarea abord@rii interactive de c@tre Gerbner (1956). Acesta acorda o importan]@ egal@ at$t emi]@torului, c$t }i receptorului }i contextului ^n care se desf@}oar@ procesul de comunicare. Aceste elemente nu sunt luate ^n considerare ^n mod separat. %n esen]@, comunicarea este bidirec]ional@, dup@ cum afirmase Grunig (1992). Emiterea }i recep]ionarea mesajelor se desf@}oar@ ^ntr-un context specific. %n acest context, cooperarea, ^n]elegerea reciproc@ }i explicarea/claritatea sunt foarte importante pentru a realiza o comunicare eficient@. Aceast@ perspectiv@ este legat@ de abordarea metateoretic@ a constructivismului. Conform acestei abord@ri, lumea este perceput@ ca o serie de procese. Indivizii au un rol activ ^n elaborarea informa]iilor. Exist@ un num@r enorm de obiecte exterioare fiin]ei umane, ^ns@ individul le poate 142

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

^n]elege ^ntr-o varietate de moduri utile. %n consecin]@, cunoa}terea nu rezult@ din descoperire, ci din interac]iunea ^ntre cunosc@tor }i cunoscut. Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ poate fi definit@ ca reprezent$nd: totalitatea proceselor de comunicare din interiorul unei organiza]ii. Sau, mai precis: comunicarea intern@ este un schimb continuu de mesaje ^ntre persoanele care fac parte din aceea}i organiza]ie. Aceasta ^nseamn@ c@ se disting procese formale }i informale de comunicare, diferite tipuri de informa]ii }i un num@r mare de emi]@tori }i receptori. To]i angaja]ii transmit sau primesc informa]ii referitoare la activitatea lor, la locul de munc@ sau informa]ii private. Se remarc@ diferite fluxuri de comunicare: verticale, paralele, diagonale. Conduc@torii organiza]iei, }efii de echip@, angaja]ii, precum }i personalul administrativ pot lua ini]iativa comunic@rii. Pot fi observate, de asemenea, numeroase procese de comunicare informal@, pe l$ng@ cea formal@ inerent@ realiz@rii activit@]ilor. Transparen]a comunica]ional@ este, desigur, esen]ial@ ^n cadrul acestui proces. Un mod adecvat de a realiza o comunicare intern@ interactiv@ este de a ^i implica pe angaja]i ^n politica organiza]iei. Aceast@ situa]ie poate fi denumit@ prin sintagma management interactiv. Deseori personalul de conducere dezvolt@ planuri strategice pentru viitor, planuri pe care angaja]ii trebuie s@ le aplice ^n practic@ }i s@ realizeze scopurile organiza]iei. Cercet@rile ^n acest domeniu au demonstrat c@ este foarte eficient ca respectivii angaja]i s@ fie implica]i ^n procesul strategic. Desigur, managerii sunt cei care iau deciziile finale, ^ns@ pot folosi ideile, opiniile }i experien]a angaja]ilor. Pe de alt@ parte, angaja]ii vor fi mai motiva]i }i mai ^n m@sur@ s@ ating@ scopurile organiza]ionale. Departamentul de comunicare intern@ poate s@ faciliteze acest proces prin organizarea de reuniuni informative, realizarea de publica]ii interne etc. %n societatea modern@ exist@ o nevoie cresc$nd@ pentru o abordare interactiv@ a comunic@rii. Organiza]ia este din ce ^n ce mai mult considerat@ ca fiind un mecanism dinamic, orientat c@tre progres, un corp. Se vorbe}te despre o organiza]ie care ^nva]@ ceea ce ^nseamn@ c@ organiza]ia anticipeaz@ ^n permanen]@ tendin]ele pie]ei }i ale societ@]ii, iar angaja]ii acumuleaz@ zilnic noi cuno}tin]e. Nu este nevoie s@ fim perfec]i, ^ns@ trebuie s@ progres@m. %n consecin]@, este nevoie de informa]ii, chiar mai mult dec$t de at$t, de comunicare. Bine^n]eles c@ nu pot fi luate ^n considerare informa]iile f@r@ a discuta despre condi]iile fundamentale necesare comunic@rii, }i anume, ^n]elegere reciproc@, ^ncredere }i respect. %n caz contrar, pot ap@rea probleme deosebite de comunicare. O organiza]ie trebuie s@ acorde aten]ie }i urm@toarelor aspecte: Dinamica grupului: cum interac]ioneaz@ angaja]ii pe parcursul desf@}ur@rii activit@]ilor; Eficien]a personal@: ce competen]e au angaja]ii }i de ce abilit@]i au 143

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

nevoie pentru comunicarea oral@ }i scris@; Cooperarea: capacitatea angaja]ilor de a coopera; Consultan]a: ce recomand@ri le sunt necesare managerilor, }efilor de echip@ }i angaja]ilor; Conflictele: cum sunt acestea gestionate. Departamentul de comunicare intern@ poate s@ contribuie la dezvoltarea acestor abilit@]i, la dezvoltarea culturii }i atmosferei. Comunicarea intern@ poate promova ^ntr-un mod creator transparen]a, motivarea, comportamentul pozitiv }i abilit@]ile de comunicare ale angaja]ilor. Departamentul de comunicare intern@ trebuie s@ se preocupe ^n mod special s@ alc@tuiasc@ un plan strategic pentru organizarea institu]iei ^n aceast@ manier@. Pe scurt, func]ia departamentului de comunicare intern@ este: a) Sprijinirea procesului central: schimbul de informa]ii este necesar pentru realizarea sarcinilor opera]ionale ale unei organiza]ii: informa]ii referitoare la sarcinile de serviciu, informa]ii referitoare la politica institu]iei, informa]ii despre P&O, informa]ii motivante. Managementul joac@ un rol important ^n acest proces. b) Promovarea implic@rii: ^mp@rt@}irea informa]iilor poate spori implicarea angaja]ilor }i motivarea lor. Aceasta influen]eaz@ procese importante care au loc ^n cadrul organiza]iei. Identitatea }i imaginea institu]iei sunt reunite prin ^mp@rt@}irea informa]iilor. c) Sprijinirea proceselor tranzi]ionale. Schimb@rile care survin ^ntr-o institu]ie necesit@ un efort de comunicare pentru a clarifica importan]a schimb@rii }i eforturile necesare din partea persoanelor implicate. Este recomandat@ o abordare strategic@ interactiv@. Aceasta spore}te motiva]ia }i competen]ele de comunicare ale angaja]ilor. %n acest mod, speciali}tii ^n comunicarea intern@ pot contribui la crearea unui climat pozitiv la locul de munc@ o parte esen]ial@ a succesului unei organiza]ii. 2.Elemente care influen]eaz@ procesul de comunicare intern@ Procesul de comunicare intern@ este unul complex, fiind influen]at de o serie de elemente. Este necesar@ o analiz@ a acestor elemente ^nainte de realizarea unui plan de comunicare. Se disting, a}adar, urm@toarele elemente: a) Obiectivele organiza]iei Fiecare organiza]ie are un set de obiective specifice: Obiectivele companiei: care sunt scopurile generale ale organiza]iei? Acestea pot fi reg@site ^n declara]ia de inten]ii (vezi paragraful 4), declara]ie care se refer@ la locul, func]ia }i contribu]ia institu]iei ^n 144

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

societate. %n plus, o companie poate avea scopul de a ob]ine profit sau de a-}i asigura continuitatea. Obiective de marketing: care este num@rul de tranzac]ii comerciale realizate, v$nz@ri, concuren]@ }i ce ne dorim din acest punct de vedere. Pot exista obiective cum ar fi: cre}terea produc]iei, sporirea num@rului de puncte de v$nzare. Obiective de comunicare: ce cuno}tin]e, atitudini }i comportamente sunt dorite ^n cadrul ^ntreprinderii? Obiectivele comunica]ionale pot fi formulate folosind verbe ca: a }ti, a g@si, a face. Ce trebuie angaja]ii firmei s@ }tie (care vor fi cuno}tin]ele)? Ce trebuie s@ g@seasc@ (care va fi atitudinea)? Ce trebuie s@ fac@ (a}adar, care va fi comportamentul)? Este foarte important ca scopurile s@ fie realiste (sunt acestea realizabile?), cuantificabile (c$t mai precis posibil) }i consecvente (unul cu cel@lalt). De aceea este indicat s@ fie formulate scopuri SMART: Specifice M@surabile Acceptabile Realiste La termen b) Strategia organiza]iei Care este strategia organiza]iei pe termen scurt, mediu }i lung? Aceasta este o chestiune esen]ial@. Uneori este implicit@, dar organiza]iile au din ce ^n ce mai mult nevoie de un plan strategic explicit. Pentru a formula strategia, este necesar s@ fie definite obiectivele, punctul de pornire }i instrumentele necesare realiz@rii obiectivelor. Este evident c@ e necesar@ conceperea unui plan realist. Pentru a dezvolta o strategie, este nevoie de intui]ie, inspira]ie, o bun@ cunoa}tere a scopurilor companiei }i cercetare. Analiza SWOT constituie un instrument eficient pentru analizarea punctului de pornire. Pe parcursul interviurilor scrise sau orale, angaja]ii sunt ^ntreba]i: a.Care sunt punctele tari (strong points) ale organiza]iei din care face]i parte? b.Care sunt punctele slabe (weak points) ale organiza]iei din care face]i parte? c.Care sunt oportunit@]ile (opportunities) de care beneficiaz@ organiza]ia, dup@ p@rerea dumneavoastr@? d.Care sunt amenin]@rile (threats) cu care se poate confrunta organiza]ia dumneavoastr@? Strategia }i comunicarea intern@ sunt ^n leg@tur@ una cu cealalt@, din 145

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

dou@ puncte de vedere. %n primul r$nd, este nevoie de informa]ii referitoare la opiniile angaja]ilor }i la punctele slabe }i tari. Comunicarea intern@ poate ajuta la implementarea procesului. Este posibil s@ fie demarat un proces de comunicare interactiv care s@ ^i implice pe angaja]i ^n luarea deciziilor. %n al doilea r$nd, este foarte important ca angaja]ii s@ fie informa]i ^n privin]a rezultatelor procesului strategic. Comunicarea intern@ poate s@ constituie un suport at$t ^nainte, c$t }i dup@ definirea strategiilor organiza]iei.
c. Structura organiza]iei Modul ^n care membrii unei organiza]ii comunic@ depinde foarte mult de structura organiza]iei, aceasta oferind un cadru pentru procesele care au loc ^n interiorul organiza]iei. %n acel cadru se realizeaz@ diviziunea muncii }i coordonarea. Deoarece, structural, organiza]ia este ^mp@r]it@ ^n segmente func]ionale, comunic@rii interne ^i revine rolul de a armoniza aceste segmente - prin transferul de informa]ii }i stimularea implic@rii ^n activitatea global@ a organiza]iei. Mintzberg a realizat o trecere ^n revist@ a structurilor care exist@ ^n realitate. El distinge, astfel, }apte tipuri de organiza]ii. De exemplu: Organiza]ia dinamic@ simpl@: ^n aceast@ organiza]ie departamentul de conducere la nivel mediu este slab reprezentat. Organiza]ia este foarte flexibil@. %n general, comunicarea este informal@, dar exist@ }i comunicare de sus ^n jos }i unidirec]ional@. Mecanismul birocratic: ^n aceast@ companie majoritatea activit@]ilor sunt reglementate ^n raport cu norme }i structuri fixe. Numeroase activit@]i sunt de tipul celor de rutin@. Membrii personalului de]in o mare putere. Majoritatea companiilor de acest gen sunt unele extinse }i cu tradi]ie. Comunicarea intern@ este deseori standardizat@, fiind foarte des ^nt$lnit@ comunicarea de sus ^n jos }i cea scris@: norme, manuale, proceduri etc. Structur@ compartimentat@: organiza]ia de acest tip, care este, ^n majoritatea cazurilor, de mare anvergur@, e ^mp@r]it@ ^n compartimente. Fiecare dintre acestea este specializat, are responsabilit@]i specifice }i este, mai mult sau mai pu]in, independent. %n cazul companiilor mari, fiecare compartiment are propriul departament de comunicare. Aceasta presupune un risc: compartimentele func]ioneaz@ independent }i nu exist@ coeziune, pot ap@rea diferen]e ^ntre strategia de comunicare global@ }i comunicarea la nivel de compartiment. Comunicarea orizontal@ este des folosit@ ^n interiorul compartimentului, dar nu }i ^ntre compartimente. {i ^n acest caz, o bun@ comunicare intern@ este cea care poate contribui la construirea leg@turilor ^ntre compartimente. Adhocra]ia: acest tip de organiza]ie nu e nici formal@, nici ierarhic@, 146

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ci plat@. Diferen]a ^ntre }efi }i angaja]i nu este foarte mare. Ideile noi sunt elaborate ^n cadrul grupurilor de lucru, alc@tuite din exper]i ^n diferite domenii, comunicarea fiind, ^n general, informal@. %ntr-o adhocra]ie, inova]ia }i creativitatea ocup@ o pozi]ie central@. Aceasta reprezint@ o structur@ adecvat@ pentru o organiza]ie care ^nva]@. Comunicarea nu este ierarhic@ deoarece sarcina conduc@torilor este, ^n special, de a facilita }i de a coordona desf@}urarea proceselor. Departamentul de comunicare intern@ poate stimula ^n mod semnificativ motivarea, comunicarea orizontal@ }i poate realiza o comunica bidirec]ional@ }i interactiv@. Fiecare tip de organiza]ie se confrunt@ cu poten]iale probleme de comunicare }i prezint@ poten]iale oportunit@]i de comunicare. Pentru a le gestiona, e necesar@ o analiz@ serioas@ a situa]iei. Uneori responsabilit@]ile }i nevoile pot diferi. Uneori, managerii ^ncearc@ s@ schimbe structura organiza]iei. Acest lucru este, ^ns@, unul foarte dificil, dar poate constitui o mare provocare ^n aceast@ nou@ er@ a secolului XXI. d. Cultura organiza]iei Ce valori }i norme comune ^mp@rt@}esc angaja]ii? Care este influen]a acestora asupra comportamentului angaja]ilor ^n cadrul organiza]iei? %n ce mod muncesc }i comunic@ indivizii unii cu ceilal]i? Se respect@ unii pe al]ii sau ^}i urm@resc doar propriile interese? Care este rela]ia ^ntre }efi }i angaja]i? Exist@ contacte, transparen]@ }i ^ncredere - sau nu? Ce simboluri exist@ ^n cadrul companiei, ce ritualuri au angaja]ii? To]i ace}ti factori determin@ cultura acestor organiza]ii. Indivizii laolalt@ creeaz@ un climat specific ^n fiecare organiza]ie. Departamentul de comunicare intern@ este cel care poate influen]a acest climat. Pe parcursul unui proiect de cercetare empiric@, Hofstede }i Sanders (1922) au identificat }ase dimensiuni culturale: 1. Orientate c@tre proces vs. orientate c@tre rezultat: ^n culturile orientate c@tre proces indivizii se concentreaz@ asupra mijloacelor, iar ^n cele orientate c@tre rezultate, asupra scopurilor. 2.Orientate c@tre individ vs. orientate c@tre munc@: ^n culturile orientate c@tre individ, bun@starea }i interesele angaja]ilor au cea mai mare importan]@. Personalul reprezint@ capitalul uman. %n culturile orientate c@tre munc@, randamentul este mult mai important dec$t bun@starea, iar deciziile sunt luate, ^n majoritatea cazurilor, de c@tre }efi. 3. Orientate c@tre organiza]ie vs. profesionale: ^n culturile orientate c@tre organiza]ie, identitatea angaja]ilor deriv@ din cea a organiza]iei. Indivizii nu au o perspectiv@ asupra viitorului ^ndep@rtat. %ntr-o cultur@ profesional@ indivizii se identific@ cu activitatea pe care o desf@}oar@, cu profesia lor. 147

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

4. Deschise vs. ^nchise: ^ntr-o cultur@ deschis@, noii veni]i se acomodeaz@ repede, angaja]ii au dreptul de a se critica unii pe ceilal]i }i sunt discutate multe aspecte ale activit@]ii. %n cazul culturilor ^nchise, angaja]ii nu sunt at$t de deschi}i fa]@ de cei care vin din exterior }i nu se poart@ discu]ii. 5. Permisive vs. riguroase. %n culturile riguroase exist@ coduri de vestimenta]ie, reguli de comportament }i se exercit@ un control strict. %n culturile permisive, structura intern@ este instabil@, nu se pune accent prea mare pe disciplin@. 6.Normative vs. pragmatice: ^ntr-o cultur@ normativ@, punctul de pornire ^l constituie sarcina trasat@ angaja]ilor }i se acord@ o importan]@ deosebit@ normelor de procedur@ }i regulilor. Organiza]iile pragmatice consider@ c@ rezultatele sunt mai importante dec$t procedurile. Dorin]ele clientului sunt puse pe primul plan. Toate aceste dimensiuni influen]eaz@, ^n mod esen]ial, procesul de comunicare intern@. %ntreb@rile care apar sunt: cum poate fi definit@ structura organiza]ional@? Este necesar, dup@ p@rerea managementului }i din punctul de vedere al comunic@rii, ca aceast@ cultur@ s@ se schimbe? {i ^n Rom$nia exist@ numeroase companii care trebuie s@ se schimbe, s@ devin@ mai eficiente, s@ se modernizeze, s@ fie mai flexibile ^n contextul noii Europe. e. Stilul managerial al organiza]iei C$t este de important modul ^n care este condus@ o institu]ie? C$t este de important@ influen]a asupra modului de comunicare cu angaja]ii }i efectul asupra culturii organiza]ionale? Numero}i manageri nu sunt con}tien]i de importan]a modului ^n care ^}i desf@}oar@ func]ia de conducere. Ace}tia o fac a}a cum sunt obi}nui]i s@ o fac@. {i angaja]ii sunt obi}nui]i cu un anumit stil managerial. Deseori ace}tia nu sunt obi}nui]i s@ ^}i asume responsabilit@]i. Departamentul de comunicare intern@ poate s@-i con}tientizeze pe manageri ^n privin]a stilului care exist@ ^n realitate }i ^n privin]a celui dorit. Managerii tradi]ionali sunt orienta]i c@tre sarcinile pe care trebuie s@ le duc@ la ^ndeplinire angaja]ii. Ei sunt }efii }i ei decid ce trebuie f@cut. Ei sunt cei care rezolv@ problemele, ei ^mpart sarcinile, ei controleaz@ angaja]ii. Managerii mai moderni manifest@ ^n atitudini o orientare mai pronun]at@ c@tre personal, iar responsabilit@]ile sunt delegate compartimentelor, departamentelor, conducerii de la nivel mediu }i angaja]ilor. Ace}tia din urm@ au din ce ^n ce mai multe responsabilit@]i }i ^}i pot folosi propriul bagaj de cuno}tin]e }i experien]e. Hershey }i Blanchard (1977) disting dou@ aspecte al managementului: cel orientat spre sarcini (realizarea obiectivelor) }i cel orientat spre rela]ii 148

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

(men]inerea coeziunii grupului). Combinarea celor dou@ aspecte furnizeaz@ un tabel cu patru rubrici: Stil participativ Slab orientat c@tre sarcini Puternic orientat c@tre angaja]i Stilul delegativ Slab orientat c@tre sarcini Slab orientat c@tre angaja]i Stilul persuasiv Puternic orientat c@tre sarcini Puternic orientat c@tre angaja]i Stilul directiv Puternic orientat c@tre sarcini Slab orientat c@tre angaja]i

Linia vertical@: orientat@ c@tre angaja]i (de la slab la puternic) Linia orizontal@: orientat@ c@tre sarcini (de la slab la puternic) Liderul orientat c@tre sarcini traseaz@ sarcini }i desemneaz@ roluri angaja]ilor. El desemneaz@ activit@]ile care trebuie f@cute, planific@ }i controleaz@. Liderul orientat c@tre angaja]i se concentreaz@ mai mult asupra rela]iilor personale cu muncitorii }i cu ceilal]i membri ai personalului. Scopul s@u este realizarea unui climat de munc@ pozitiv }i a unei motiv@ri eficiente. Managementul este eficient atunci c$nd liderii ^}i adapteaz@ activit@]ile la situa]ie }i la nevoile angaja]ilor. Evident, combina]iile sunt posibile: un manager poate s@ fie orientat c@tre sarcini }i c@tre angaja]i ^n acela}i timp. Se poate vorbi despre un tot unitar. Fiec@rui stil managerial ^i corespunde propriul stil de comunicare. De exemplu, liderul directiv comunic@ unidirec]ional, formal }i d@ instruc]iuni. Nu se discut@ }i nu se dezbate foarte mult }i nu se fac eforturi de realizare a coeziunii grupului. Liderul persuasiv comunic@ bidirec]ional. Angaja]ii se constituie ^ntr-o echip@ }i ^}i rezolv@ singuri problemele. Liderul pretinde ^n]elegere reciproc@ }i ofer@ nu numai informa]ii legate de ce }i unde trebuie f@cut, ci }i de de ce trebuie f@cut acel lucru. %n general, un manager are trei sarcini importante ^ntr-o organiza]ie: Management: planificare, control Conducere: influen]are, instruire Inspira]ie: s@ dea dovad@ de perspicacitate, s@ st$rneasc@ entuziasmul angaja]ilor, s@ ofere un bun exemplu. Toate aceste trei caracteristici sunt esen]iale pentru un manager modern, orientat c@tre viitor. 4. Declara]ia de inten]ii intern@ Pentru buna func]ionare a unei organiza]ii este necesar s@ se discearn@ ^ntre ce se dore}te (obiective) }i cum se poate ob]ine ceea ce se dore}te (strategie). %ntr-o declara]ie de inten]ii sunt formulate valorile esen]iale ale 149

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

unei organiza]ii. Aceast@ declara]ie ofer@ r@spunsuri la ^ntreb@ri cum ar fi: de ce este important ca organiza]ia s@ existe }i ce reprezint@ organiza]ia }i angaja]ii pentru ei ^n}i}i }i pentru societate. Realizarea unei declara]ii de inten]ii reprezint@ o sarcin@ important@ pentru departamentul de comunicare intern@. Personalul din departamentul de comunicare poate s@ organizeze discu]ii }i sondaje, s@ informeze angaja]ii, s@ formuleze declara]ia ^n mod inteligent, s@ realizeze bro}uri cu circula]ie intern@ pe aceast@ tem@ etc. O declara]ie de inten]ii este un document cu adev@rat ^nsufle]itor. Aceasta clarific@ pozi]ia organiza]iei. Este important ca to]i angaja]ii s@ fie de acord cu ea }i s@ doreasc@ s@ o pun@ ^n aplicare, nu numai ^n teorie, ci }i prin fapte. Obiectivele organiza]iei trebuie s@ se armonizeze, ba chiar s@ rezulte din declara]ia de inten]ie. Este evident@ importan]a comunic@rii interne pe parcursul acestui proces. Oamenii trebuie s@ fie informa]i, s@ reflecteze, s@ ac]ioneze, s@ fie motiva]i, s@ fac@ schimb@ri. Multitudinea de schimb@ri de natur@ economic@, cultural@, social@, politic@ }i tehnic@ cu care se confrunt@ o organiza]ie }i angaja]ii s@i constituie un motiv important pentru formularea unei declara]ii de inten]ii. Organiza]iile trebuie s@ se adapteze schimb@rilor }i s@ defineasc@ o direc]ie clar@ ^n care ac]ioneaz@. Sarcina departamentului de conducere este s@ stabileasc@ acea direc]ie }i s@ prevad@ consecin]ele acesteia pentru organiza]ie }i angaja]i. Angaja]ii au nevoie de ^ndrumare ^n timpul schimb@rilor }i de informa]ii clare referitoare la a}tept@rile pe care le are conducerea de la ei. %n consecin]@, managerii trebuie s@ aib@ o viziune clar@ asupra viitorului, s@ ofere o perspectiv@ ^nsufle]itoare, care s@ uneasc@ angaja]ii pentru realizarea obiectivelor institu]iei. O declara]ie de inten]ii ofer@ }ansa satisfacerii necesit@]ilor fundamentale ale angaja]ilor }i organiza]iei. Declara]ia de inten]ii con]ine patru elemente principale: Obiectivul principal al organiza]iei sau companiei Strategia de baz@ a organiza]iei sau companiei Valorile centrale ale organiza]iei sau companiei Normele esen]iale de conduit@ ale organiza]iei sau companiei C$nd sunt luate ^n discu]ie obiectivele principale ale organiza]iei nu se face referire la obiectivele opera]ionale sau de pia]@, ci la obiectivele cele mai importante, la ra]iunea existen]ial@ a organiza]iei. Obiectivele principale trebuie s@ fie ^nsufle]itoare }i de larg interes, nu s@ reflecte interesele personale ale unuia sau mai multor grupuri. Acestea descriu rolul pe care organiza]ia vrea s@ ^l aib@ }i responsabilit@]ile pe care }i le asum@ ^n societate. De exemplu, renumita companie petrolier@ BP }i-a precizat urm@toarele obiective centrale: Toate eforturile noastre sunt concentrate asupra bun@st@rii ac]ionarilor, angaja]ilor, clien]ilor, furnizorilor }i comunit@]ii. Noi credem ^n 150

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

stimularea continu@ a unui climat care confer@ libertate talentelor, entuziasmului }i angajamentului personalului nostru. Strategia cuprinde modalit@]ile ^n care ^}i atinge organiza]ia scopurile. %n declara]ia de inten]ii sunt descrise doar elementele esen]iale ale acesteia. De exemplu, BP formuleaz@ urm@toarele elemente: inovatoare r@spuns pozitiv la ritmul m@rit al schimb@rilor ^ntr-un mod rapid }i flexibil pentru a ob]ine un avantaj concuren]ial real }i companie comercial@ bazat@ pe tehnic@, nu numai pe tranzac]ii, de}i utiliz@m at$t achizi]ii, c$t }i v$nz@ri ^n mod selectiv ca parte a planului nostru strategic ambi]ios. C$nd sunt luate ^n discu]ie valorile principale, se face referire la ceea ce organiza]ia descrie ca fiind bine sau ca fiind r@u. Care sunt principiile etice ale organiza]iei? Acestea reprezint@ fundamentul normelor comportamentale ale angaja]ilor. Valorile trebuie s@ fie adaptate obiectivelor }i strategiei companiei pentru a se sprijini reciproc. Toate trei au un caracter strategic. BP ^}i define}te valorile ^n raport cu diferitele grupuri ]int@, de exemplu: integritate }i corectitudine (fa]@ de clien]i), ^i trat@m a}a cum ne dorim s@ fim trata]i de c@tre clien]i (fa]@ de furnizori), un mediu de munc@ bazat pe ^ncredere, care ofer@ }anse egale }i este non-discriminatoriu (fa]@ de angaja]i). Normele centrale de comportament se bazeaz@ pe valori. Ce au de f@cut ^n mod concret angaja]ii }i conduc@torii? Ce se a}teapt@ de la ei? Acestea sunt similare cu normele aplicabile activit@]ilor practice cotidiene. Desigur, ^n declara]ia de inten]ii sunt men]ionate doar criteriile esen]iale. O norm@ foarte important@ a companiei BP este cea a politicii u}ilor deschise }i se bazeaz@ pe respectul fa]@ de individ. Aceasta semnific@ c@ un angajat poate intr@ ^n contact direct cu autorit@]ile superioare din cadrul companiei c$nd are o nemul]umire. Desigur, se remarc@ similarit@]i ^ntre declara]iile de inten]ii ale multor organiza]ii moderne. Aproape toate pun accentul pe calitate, superioritate pe pia]@, satisfacerea clientelei, perfec]iune }i progres. %n acela}i timp, ^ns@, exist@ }i diferen]e. Anumite organiza]ii pun accentul pe aspectul comercial al activit@]ii lor, iar altele pe cel etic sau emo]ional. O declara]ie de inten]ii bun@ trebuie s@ le includ@ pe am$ndou@. Func]iile unei declara]ii de inten]ii sunt: a.Func]ia de ghidare: care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care trebuie s@ fie obiectivele, strategiile, valorile }i normele angaja]ilor? %n ce mod trebuie s@ progreseze managerii? b.Func]ia de verificare: se armonizeaz@ deciziile cu declara]ia de inten]ii? Dar comportamentul managerilor }i al angaja]ilor? Se va adapta noul angajat la condi]iile din organiza]ie? c.Func]ia de motivare: c$nd angaja]ii se simt implica]i ^n activitatea
151

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

organiza]iei, ace}tia pot fi implica]i }i ^n declara]ia de inten]ii, ^n activit@]ile companiei ca un ^ntreg. Atunci se ob]ine un sentiment de comuniune ^n ceea ce prive}te ^mp@rt@}irea obiectivelor, valorilor, normelor, strategiilor. Declara]ia confer@ o semnifica]ie mai profund@ a activit@]ii desf@}urate de c@tre angaja]i, mai ales atunci c$nd principiile organiza]iei concord@ cu cele personale. Astfel, declara]ia se poate constitui ^ntr-o punte de leg@tur@ ^ntre organiza]ie }i individ. d.Func]ia de integrare: atunci c$nd declara]ia de inten]ii este sus]inut@ de c@tre management }i angaja]i, va exista o mai pronun]at@ coeziune }i unanimitate ^n cadrul institu]iei. Se poate spune c@ toat@ lumea v$sle}te ^n aceea}i direc]ie. e.Func]ia imagistic@: declara]ia de principii nu are numai un rol ^n interior (identitate), ci }i ^n exteriorul organiza]iei (imagine). Aceasta influen]eaz@ percep]ia pe care o au grupurile de interes asupra organiza]iei. De exemplu, valorile organiza]ionale influen]eaz@ modul ^n care sunt trata]i clien]ii. Iar atunci c$nd calitatea constituie un obiectiv esen]ial, aceasta va fi folosit@ ^n exterior pentru promovarea imaginii. Din acest punct de vedere, declara]ia de principii reprezint@ o punte de leg@tur@ ^ntre identitatea }i imaginea unei organiza]ii. %n continuare este prezentat@ o list@ a elementelor componente, ac]iunilor ce trebuie ^ntreprinse }i ^ntreb@rilor ce necesit@ r@spunsuri ^n vederea realiz@rii unei declara]ii de principii. 1.Obiectivele principale ale organiza]iei Care sunt obiectivele motivante ale organiza]iei? Ce este ^nsufle]itor? Care este ra]iunea existen]ei organiza]iei? 2.Strategia de baz@ a organiza]iei Cum se inten]ioneaz@ s@ fie atinse obiectivele? Care este punctul de pornire? Ce etape trebuie urmate? Ce instrumente vor fi folosite? 3.Valorile centrale ale organiza]iei: Ce responsabilit@]i are organiza]ia fa]@ de indivizi }i societate? Care este rolul managementului? Care este stilul managerial? Ce atitudine se dore}te? Care sunt valorile comune? Orientarea c@tre clien]i? Integritatea? Onestitatea? Respectul? 152

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Loialitatea fa]@ de organiza]ie? Supunerea fa]@ de lider? Munca ^n echip@? Delegarea }i asumarea responsabilit@]ilor? 4.Normele centrale ale organiza]iei Ce norme de conduit@ sunt alese? Care sunt standardele de apreciere? Ce principii c@l@uzitoare se utilizeaz@ ^n general? Ce norme sunt folosite pentru cooperarea ^ntre colegi? 5. Planul strategic de Comunicare Intern@ Comunicarea este considerat@ important@, ^ns@ de multe ori nu este realizat@ ^n mod sistematic. Se poate realiza un newsletter destinat angaja]ilor sau poate fi organizat@ o }edin]@ de lucru, dar care sunt criteriile de selec]ionare a momentului de execu]ie? {i de ce este ales un subiect sau altul? Trebuie s@ fie clar c@ este nevoie de o anumit@ politic@ de comunicare. Comunicarea este un instrument care contribuie la realizarea obiectivelor }i strategiilor organiza]ionale. Este necesar@ o structur@ normativ@ conform c@reia s@ se desf@}oare activitatea angaja]ilor. Politica de comunicare intern@ este formulat@ ^n cadrul unui Plan de Comunicare Intern@. Acesta este un document concis care prescrie politica pe termen scurt, mediu }i lung a organiza]iei. El poate avea urm@toarea structur@ (cele mai importante elemente au fost deja tratate ^n paragrafele anterioare): a. Principiile }i obiectivele organiza]iei (vezi par. 4) b. Tendin]e }i influen]e ale mediului exterior organiza]iei c. Elemente care influen]eaz@ organiza]ia (vezi par. 3) d. Considera]ii asupra comunic@rii interne }i puncte de pornire (vezi par. 2) e. Definirea grupurilor ]int@ interne f. Obiectivele comunic@rii interne ^n raport cu obiectivele organiza]ionale (vezi par. 3) g. Selectarea instrumentelor de comunicare (vezi par. 6) h. Planificarea cronologic@ i. Bugetul j. Evaluarea O organiza]ie sau companie dezvolt@, ^n general, un plan de comunicare intern@ pe o perioad@ de 5 ani. %n fiecare an este creat un plan anual pe baza planului de comunicare cincinal, iar planul de comunicare poate fi revizuit. Astfel, compania este ^n m@sur@ s@ anticipeze evolu]ia ulterioar@ a evenimentelor. %n general, un plan strategic de comunicare are 4 etape: 153

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

a. Analiza: care este situa]ia de la care se pleac@ }i care este cea dorit@ de c@tre organiza]ie (vezi analiza SWOT, par. 3)? b. Planificare: care sunt grupurile ]int@, obiectivele comunic@rii }i modalit@]ile de realizare a obiectivelor? c. Implementare: cum inten]ioneaz@ organiza]ia s@ pun@ ^n aplicare ac]iunile planificate? Cine de]ine responsabilit@]ile? Care sunt costurile? d. Evaluare: care au fost efectele comunic@rii? Ce trebuie s@ cuprind@ planurile viitoare? %n detaliu, pentru realizarea unui plan de comunicare intern@ pot fi urm@rite etapele de mai jos: a. Formularea perspectivelor asupra comunic@rii interne }i a scopurilor acesteia (vezi par. 2) b. Analizarea culturii }i structurii companiei c. Definirea grupurilor ]int@ interne din perspectiva nevoii de informare }i de implicare ^n luarea deciziilor d. Prevederea nevoilor informa]ionale }i blocajelor care pot ap@rea e. Formularea obiectivelor comunic@rii interne: Ce trebuie angaja]ii }i conduc@torii s@ }tie, s@ g@seasc@ }i s@ fac@? f. Alegerea instrumentelor de comunicare ^n raport de diferitele grupuri ]int@ g. Descrierea procedurilor }i trasarea responsabilit@]ilor h. Formularea unui plan strategic cincinal: care sunt priorit@]ile organiza]iei? i. Transformarea planului general ^ntr-un program anual de activit@]i: care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care sunt persoanele ^ns@rcinate cu desf@}urarea activit@]ilor? Care este bugetul? j. Utilizarea planului }i evaluarea noii structuri %n acest fel, comunicarea intern@ dob$nde}te o pozi]ie bine definit@ ^n cadrul organiza]iei. Dezvoltarea unui astfel de plan de comunicare, precum }i ob]inerea sprijinului managerului, conducerii de la nivel mediu }i angaja]ilor din diversele compartimente ale companiei constituie o mare provocare. %ntreb@rile la care trebuie g@site r@spunsuri pentru realizarea unui plan de comunicare intern@ }i elementele principale ale acestuia sunt: Model de baz@: Analiz@: Care este problema de comunicare? Planificare: Ce se poate face? Implementare: Cum trebuie s@ se fac@? Evaluare: Care a fost efectul? 154

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

1. Analiz@: Care este politica organiza]iei? Care este identitatea (dorit@) }i imaginea (dorit@)? Care este produsul / serviciul? Care este cultura }i structura organiza]iei? Care sunt grupurile ]int@? Care sunt obiectivele: de afaceri de marketing de comunicare Care este mesajul? Ce instrumente de comunicare pot fi folosite? Ce tip de cercetare este necesar? 1. Planificare: Ce instrumente sunt folosite? Ce strategie este aleas@? Care este bugetul? Care este rela]ia ^ntre instrumente }i grupurile ]int@? Care este programul cronologic? 2. Implementare: Care este scenariul concret, programul }i agenda media? Cum este aleas@ marca firmei/stilul casei? Care sunt coordonatorii activit@]ilor? Cum sunt ^mp@r]ite responsabilit@]ile? Cum decurge colaborarea cu copywriter-ii(redactori de reclame), designerii (proiectan]i, desenatori), tipografii, presa etc.? Cine face ce, c$nd, unde }i cum? Care este programul de executare a activit@]ilor? 3. Evaluare: S-a realizat evaluarea produsului }i procesului de comunicare? Care a fost efectul activit@]ilor desf@}urate? Ce poate fi ^mbun@t@]it ^n viitor? 6. Instrumente folosite ^n comunicarea intern@ %n comunicarea intern@ poate fi utilizat un num@r mare de instrumente: formale }i informale, scrise }i orale etc. Foarte important@ este informa]ia personal@ }i transmis@, ^n special, pe cale oral@ de c@tre manageri }i conducerea de la nivel mediu. Acest tip de comunicare interpersonal@ are cel mai mare impact asupra angaja]ilor. Un avantaj al comunic@rii orale este posibilitatea pe care o au receptorii de a transmite feedback ^n mod imediat. 155

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Deseori, c$nd se vorbe}te despre comunicarea intern@, se vorbe}te despre instrumente. Este foarte important ca mai ^nt$i s@ fie realizat@ o declara]ie de principii }i un plan de comunicare intern@, a}a cum sunt descrise ^n paragrafele anterioare. Pe baza acestora, folosirea instrumentelor are un scop precis, iar efectele sunt mult mai ^nsemnate dec$t atunci c$nd instrumentele de comunicare nu beneficiaz@ de o asemenea baz@ sistematic@. Instrumentele de comunicare trebuie s@ fie ^ntotdeauna ^n rela]ie cu obiectivele, grupurile ]int@, strategia organiza]ional@, viziunea asupra comunic@rii, cultura, structura etc. Astfel se poate vorbi despre un proces sistematic }i strategic de comunicare! Rezultatele etapei de analiz@ a comunic@rii interne pot fi ^nsumate ^n c$teva modele matriciale. Mai ^nt$i, poate fi demonstrat@ rela]ia dintre instrumentele (poten]iale sau selectate) folosite ^n scris }i o serie de variabile. De exemplu: Grupul ]int@ Tipul informa]iei Emi]@torul Frecven]a Newsletter Revist@ personal Bro}ur@ Avizier Raport social anual T@ieturi din ziare Etc. Al doilea tabel prezint@ instrumentele de comunicare interpersonal@:

Raportul {edin]@ conducere {edin]@ de lucru {edin]@ personal %nt$lnire informal@ Etc. 156

Tipul informa]iei Pre}edintele Frecven]a

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Rela]ia dintre instrumentul (poten]ial sau selectat) }i grupul ]int@: Conducerea Primul e}alon superioar@ Informa]ii despre management Revist@ pentru angaja]i Newsletter Bro}ur@ Etc. Aceste tabele arat@ cum }i c$nd va comunica organiza]ia. Trebuie s@ se r@spund@ la c$teva ^ntreb@ri importante: Sunt bine definite grupurile ]int@? Primesc angaja]ii de la toate nivelurile suficiente informa]ii? Exist@ suficiente canale de comunicare pentru distribuirea informa]iei }i implicarea fiec@rui angajat al companiei? Exist@ un echilibru ^ntre instrumentele de comunicare ^n scris }i cele orale? Este imposibil@ men]ionarea tuturor instrumentelor de comunicare intern@. %n continuare este prezentat@ o list@ succint@ a acestora: 1. Instrumente scrise Publica]ie intern@/ziar/revist@ Buletin informativ/newsletter Publica]ie managerial@ Afi}ier T@ieturi din ziare Scrisori administrative Raport anual Rapoarte, memouri, scrisori Postere Bro}uri Urn@ sugestii 2. Instrumente orale: {edin]e de lucru generale / pe departamente 157 Al doilea e}alon {oferul (de exemplu)

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

{edin]e de consultan]@ Consilier personal %nt$lniri }i festivit@]i al personalului {edin]e de acomodare Discu]ii func]ionale Discu]ii instructive Management interactiv (MBWA) Discu]ii de tip panel Dezbateri Dejun profesional {edin]e de brainstorming Reuniuni ^n aer liber Ghi}eu de informa]ii 3. Instrumente digitale: E-mail Intranet Site pentru discu]ii pe Internet 4.Instrumente audiovizuale Jurnal video Teleconferin]e Sfatul nostru este: ^ncerca]i s@ da]i dovad@ de creativitate pentru g@sirea unor instrumente de comunicare eficiente. La sf$r}it ve]i fi m$ndru de rezultate. 7. Anexa 1: Chestionar pe tema blocajelor ^n comunicarea intern@ Acest chestionar poate fi folosit pentru realizarea unor interviuri cu persoane-cheie din organiza]ie. Este un instrument utilizat pentru o cercetare cantitativ@.%ntreb@rile se refer@ la comunicarea ^n cadrul unei organiza]ii. Comunicarea intern@ poate fi definit@ ^n diferite moduri, ^n func]ie de context }i viziunea asupra comunic@rii. %n acest chestionar este utilizat@ defini]ia urm@toare: toate schimburile de informa]ii din cadrul organiza]iei. Anumite ^ntreb@ri se refer@ la cultura organiza]iei. 1.Face]i o scurt@ descriere a activit@]ii / func]iei dumneavoastr@ (sarcini }i responsabilit@]i). 2.Ce decizii trebuie s@ lua]i ^n general ^n activitatea pe care o desf@}ura]i? %n ce privin]e? 3.De ce informa]ii ave]i nevoie pentru a lua decizii? 4.De la cine trebuie s@ primi]i aceste informa]ii? 5.Exist@ reguli formale }i informale ^n organiza]ia dumneavoastr@ referitoare la ob]inerea informa]iilor? 158

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

6.Dac@ nu exist@, crede]i c@ ar trebui impuse reguli pentru transmiterea informa]iilor? Dac@ exist@, ar trebui acestea schimbate? 7. Care sunt cele mai importante instrumente de comunicare utilizate ^n cadrul organiza]iei dumneavoastr@? 8. Care dintre instrumentele de comunicare func]ioneaz@ eficient, ^n opinia dumneavoastr@? De ce? 9. Care dintre instrumentele de comunicare nu func]ioneaz@ eficient, ^n opinia dumneavoastr@? De ce? 10. Care sunt coordonatele formale pe care primi]i informa]ii? 11. Ce tip de informa]ii primi]i pe aceste coordonate? 12. Care este frecven]a informa]iilor? 13. Care sunt modalit@]ile informale de receptare a informa]iilor? 14. Ce tip de informa]ii sunt recep]ionate ^n mod informal? 15. Care este frecven]a cu care recep]iona]i informa]ii ^n mod informal? 16. Primi]i informa]ii care nu v@ sunt de folos? 17. De ce v@ sunt nefolositoare aceste informa]ii? 18. Ce tip de informa]ii v@ sunt nefolositoare? 19. C$t de des se ^nt$mpl@ acest lucru (s@ primi]i informa]ii nefolositoare)? 20. De la cine primi]i informa]ii nefolositoare? 21. Ce propuneri ave]i pentru ^mbun@t@]irea comunic@rii interne a organiza]iei / compartimentului? 22. De ce nu au fost realizate aceste ^mbun@t@]iri p$n@ ^n momentul de fa]@? 23. %n ce mod se iau deciziile ^n organiza]ie? 24. C$nd apar conflicte ^n cadrul organiza]iei, ce sau cine le cauzeaz@ (cel mai adesea)? 25. Cum sunt gestionate conflictele ^n cadrul organiza]iei? 26. Dup@ p@rerea dumneavoastr@, dispune]i de suficiente informa]ii despre chestiunile relevante legate de conducerea }i strategia pe termen lung a organiza]iei? 27. Sunte]i implicat ^n procesul de elaborare a strategiilor organiza]ionale? 28. Descrie]i modul ^n care comunica]i cu: a. {eful dumneavoastr@; b. Colegii dumneavoastr@; c. Conducerea cu responsabilitate ierarhic@; d. Personalul de conducere; e. Subordona]ii dumneavoastr@. 29. Cum sunte]i informat ^n privin]a rezultatelor ob]inute de c@tre firm@? 159

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

30. Ce p@rere ave]i despre cultura organiza]iei? Este o cultur@ deschis@ sau ^nchis@? Din experien]a dumneavoastr@ este comunicarea u}or sau dificil de a realizat? 31. %n ce mod conduce managementul superior }i de la nivel mediu organiza]ia? %i motiveaz@ }i inspir@ pe angaja]i? Acord@ aten]ie nevoilor }i ambi]iilor dumneavoastr@? 32. Sunte]i satisf@cut de activitatea dumneavoastr@, de modul ^n care coopera]i cu colegii }i superiorii dumneavoastr@? Sunte]i m$ndru de compania dumneavoastr@? De ce? De ce nu? 8. Anexa 2: List@ a variabilelor ^n comunicarea intern@ %n finalul acestui capitol este oferit@ o list@ cu variabilele ^n comunicarea intern@. Aceasta este util@ pentru: analizarea, dezvoltarea, }i evaluarea comunic@rii interne. Comunicarea intern@ este un fenomen complex, dup@ cum s-a v@zut pe parcursul acestui capitol. Comunicarea intern@ nu se refer@ doar la informa]ii, ci }i la competen]e }i la climatul ^n care se desf@}oar@. Evident, comunicarea intern@ este una dintre cele mai interesante aspecte ale comunic@rii / rela]iilor publice. Ea nu se refer@ doar la informa]ii }i comunicare, ci }i la }tiin]a organiz@rii, sociologie, etic@ }i psihologie. Aceast@ nou@ disciplin@ a }tiin]elor comunic@rii va cunoa}te o dezvoltare remarcabil@ ^n viitor. Lista de mai jos prezint@ variabilele de care depinde comunicarea intern@: 1. Variabile generale Comunicarea formal@ Comunicarea informal@ 2. Informa]ia Fluxuri informa]ionale I. orizontale II. verticale III. diagonale Canale de informare I. informa]ii despre sarcini II. informa]ii despre strategie III. informa]ii despre post IV. informa]ii despre schimbare Subiecte I. necesitatea unor subiecte speciale Necesit@]i I. definirea grupurilor ]int@ 160

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Calitatea informa]iilor I. frecven]@ II. eficacitate III. cantitate IV. caracter complet V. inteligibilitate }i claritate VI. relevan]@ }i utilitate VII. caracter adecvat / aplicabilitate VIII. sincronizare IX. vitez@ a fluxului de informa]ii 3.Competen]e ^n comunicare Profesionalism / concizie Orientare c@tre probleme Implicare Comportament etic ^n raport cu angaja]ii Echivalen]@ S@ serveasc@ intereselor Cooperare Orientare c@tre ^nv@]are 4. Climatul Stilul managerial Atitudinea colegial@ Atmosfera de grup Rela]ia }ef / manager angajat Persoanele-cheie ^n transmiterea informa]ilor %ncredere Respect Sinceritate

Bibliografie:
1. Bland, M., Jackson, P., Effective employee communications, Londra, 1990 2. Campbell, A., Devine, M., Young, D., A sense of mission , The Economists Books Limited, 1990 3. Cook, M.J., Effective coaching , McGraw Hill, New York, 1999 4. Corman, S. (ed.), Foundations of organizational communication: a reader , Longman, Londra, 1991 5. Cutlip, S.M., Center, A.H., Broom, G., Effective public relations , New Jersey, 1985 6. Deal, T.E., Kennedy, A.A., Corporate cultures, the rites and rituals of corporate life , Addison-Wesley, Massachusettes, 1988 (edi]ie Penguin Group) 7. Gerbner, G., Toward a general model of communication, in: Audio-Visual Communication Review, 4, 171-199, 1956

161

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e


8. Grunig, J.E., Excellence in public relations and communication management, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, Hove and London, Hillsdale (N.J.), 1992 9. Handy, C.B., Understanding organizations , Penguin Books, Londra, 1985 10. Hersey, P., Blanchard, K., Management of organizational behaviour, Prentice Hall, Englewood Cliffs, 1977 11. Hofstede, G.H., Cultures and Organizations, McGraw Hill, Londra, 1991 12. Jablin, F. (ed.), Handbook of Organizational communication, Sage, Newbury Park, 1987 13. Littlejohn, S.W., Theories of human communication , Wadsworth, California, 1992 14. Mintzberg, H., Structures in fives: Designing effective organizations, New York, 1983 15. Schein, E.H., Organizational culture and leadership, Jossey-Bass, San Francisco, 1992 16. Senge, P.M., The fifth Discipline; the Art and practice of the learning organization, Doubleday/Currency, New York, 1990 17. Shannon, C., Weaver, W., The mathematical theory of communication, University of Illinois Press, Urbana, 1949 18. Vos, M., Schoemaker, H., Integrated Communication: Concern, internal and marketing communication, Lemma, Utrecht, 1999 19. Weick, E.W., Sensemaking in organizations , Sage, Londra, 1995 20. Zimbardo, P.G., Leippe, M.R., The psychology of attitude change and social influence, McGraw-Hill, Singapore, 1991

162

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nicolae Bibu
Management }i leadership
Temele principale ale densei comunic@ri sus]inute de profesorul Nicolae Bibu au fost management-ul }i leadership-ul. Cele dou@ no]iuni au fost deconstruite analitic p$n@ ^n cele mai mici articula]ii. De asemenea, discursul profesorului Nicolae Bibu a topit ^n el }i o bibliografie impresionant@. %n acela}i sens, ideea c@ diferen]a dintre o ]ar@ bogat@ }i o ]ar@ s@rac@ este dat@ de managementul ei a fost amplu ilustrat@ pe parcursul acestei comunic@ri. La fel ca }i ideea complementar@ celei precedente c@ managementul unei ]@ri este decisiv determinat de calitatea liderilor acesteia. Punctele nodale ale discursului: * leadership - caracterizare * liderul charismatic / liderul necharismatic * stiluri de leadership * management caracterizare * matricea performan]ei * piramida managerial@ * caracteristici }i orient@ri ale managementului modern

163

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cornel Cornel Bogdan


Evitarea limbii de lemn }i cli}eelor ^n comunicare

Comunicarea redactorului-}ef al cotidianului Ziua de Vest a avut ca personaj central unul dintre inamicii redutabili ai g$ndirii libere: limba de lemn. Aplica]iile practice oferite din bel}ug - au adus savoare unei expuneri mai mult dec$t necesare atunci c$nd este vorba despre comunicare. Punctele nodale ale discursului: * limba ca instrument principal al g$ndirii * contribu]ii rom$ne}ti la optimizarea limbii de lemn * excesul de termeni tehnici ^n comunicare * somnul ra]iunii na}te mon}tri de comunicare * limba de lemn }i Puterea * exemple ale limbii de...tranzi]ie

164

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ildiko Foar]@
Introducere ^n retoric@

Unul dintre scopurile ^nse}i ale acestei discipline (al retoricii ) e tocmai s@ ne protejeze de o g$ndire falacios@, de sofisme sau paralogisme, - de care elocu]ia, ca }i mintea (cea care minte sau cea care se ^n}al@), nu e deloc str@in@. %n rest, retorica este o form@ de etic@ }i / sau civiliza]ie, ars bene dicendi, pentru antici, fiind echivalent@ cu ars bene vivendi. S-ar cuveni s@ fie }i pentru cei de ast@zi. Aceasta este, ^n termenii retorici, captatio benevolentiae al unui curs magistral. Punctele nodale ale discursului: * retorica familia de cuvinte * tipuri de retoric@ * c$teva figuri retorice

165

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Robert {erban
Importan]a comunic@rii scrise. Tehnici de comunicare scris@

Diserta]ia sus]inut@ de directorul executiv al proiectului a avut ca personaj principal una dintre speciile comunic@rii anume, comunicarea scris@. Autorul ei a reamintit c@ regulile generale de redactare a textelor se aplic@ diferit de la un tip de text la altul }i a dezv@luit c$teva dintre secretele unui text bun (tematica sa; unitatea con]inutului; limpezimea scopului propus; satisfacerea exigen]elor destinatarilor; elegan]a }i acurate]ea con]inutului; concizia). Punctele nodale ale discursului: * etapele redact@rii textului; * planul articolului; * schi]area con]inutului; * revizia textului; * structura global@ a textului; * stilul textului

166

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Valeriu [one}
Gestionarea crizelor de imagine
Comunicarea lectorului Valeriu [one} a avut mai multe paliere. Mai ^nt$i, discu]ia s-a purtat asupra importan]ei imaginii ^n jocul social. Fiecare organiza]ie are o imagine. Unica ^ntrebare este dac@ aceasta are imaginea pe care dore}te s@ o aib@ idee ^n jurul c@reia s-a forjat un tip de discurs. Apoi, s-au inventariat factorii care influen]eaz@ imaginea public@. S-au identificat, de asemenea, caracteristicile crizei de imagine }i, nu ^n ultimul r$nd, s-au enun]at diverse strategii de gestionare a crizelor de imagine. Punctele nodale ale discursului: * imaginea conteaz@? * imaginea social@ a organiza]iilor * imaginea ideal@ a organiza]iei * elemente de identitate ale unei organiza]ii * criza de imagine * gestionarea crizei de imagine

167

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas ACHELIS (Universitatea din Munchen)


:

168

Lia Lucia EPURE

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Ton VEEN (Universitatea Ede, Olanda)

Robert {ERBAN

169

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Nicolae BIBU

170

Valeriu [ONE{

Marcel TOLCEA

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Flaviu C@lin RUS

Constantin M~R~SCU

{erban FOAR[~

171

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Cornel BOGDAN

172

Robert {ERBAN

Thomas ACHELIS

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Dona TUDOR

Valeriu [ONE{

{erban FOAR[~

173

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Lia Lucia EPURE

174

Valeriu [ONE{

Dona TUDOR

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Constantin M~R~SCU

Nicolae BIBU Robert {ERBAN

175

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

S.C. Pleiada S.A., editorul publica]iilor Ziua de Vest (edi]ie local@ a cotidianului Ziua) }i Focus Vest, a derulat, prin Centrul de Comunicare Focus Vest, un amplu proiect adresat persoanelor din jude]ul Timis care doresc s@-}i dezvolte abilit@]ile de comunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@ sau doresc s@ lucreze ^n acest domeniu. Derularea acestui program a fost posibil@ ^n urma c$}tig@rii de c@tre societatea men]ionat@ a unui proiect finan]at de Uniunea European@, ^n propor]ie de 80| din fonduri PHARE, iar 20| din resurse proprii; valoarea total@ a proiectului se ridic@ la 50.000 de euro. (.) Durata proiectului a fost de un an. Centrul de comunicare Focus Vest a derulat programe de cursuri de traineri. De asemenea, ^n cadrul unor module condensate, au fost derulate programe de cursuri de comunicare intern@ cu institu]ii publice }i politice din Timi}: Inspectoratul {colar, Tehnomet, Poli]ia jude]ului Timi}, Direc]ia de S@n@tate Public@, Asocia]ia pentru Promovarea Femeii din Rom$nia, Direc]ia de Pensii, Organiza]ia Tinerilor Social-Democra]i.

Cursurile s-au concentrat pe dezvoltarea abilit@]ilor de comunicare, pe instruirea celor care lucreaz@ cu cet@]eanul sau cu alte organiza]ii, precum }i pe etica ^n comunicare. Lia Lucia EPURE coordonator al proiectului

E important ca toate institu]iile s@ aib@ profesioni}ti ^n comunicare. Iar proiectul nostru a pus accentul tocmai pe profesionalismul ^n comunicare. Robert {ERBAN directorul executiv al proiectului

176

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n rela]iile publice


Autor: Lucien Matrat, Fran]a Adoptat la Atena, mai 1965, de c@tre CERP (Confedera]ia European@ de Rela]ii Publice) }i IPRA (Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice) La ^nscrierea lor, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice se angajeaz@ s@ respecte un cod interna]ional de etic@ ce se bazeaz@ par]ial pe Carta Na]iunilor Unite: Lu$nd ^n considerare c@ toate statele membre ale Organiza]iei Na]iunilor Unite au c@zut de acord s@ respecte Carta ONU care ^nt@re}te credin]a ^n drepturile umane fundamentale, ^n demnitatea }i valoarea persoanei }i av$nd ^n vedere esen]a profesiei, practicienii de rela]ii publice din aceste ]@ri trebuie s@-}i asume sus]inerea }i respectarea principiilor expuse ^n aceast@ cart@; lu$nd ^n considerare faptul c@, ^n afar@ de drepturi, fiin]ele umane au nu numai nevoi fizice sau materiale, ci }i intelectuale, morale }i sociale - }i c@ beneficiaz@ de aceste drepturi doar dac@ respectivele nevoi sunt ^mplinite ^n primul r$nd; lu$nd ^n considerare c@, pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor profesionale, }i ^n func]ie de modul ^n care aceste obliga]ii sunt realizate, speciali}tii de rela]ii publice pot contribui ^n mod concret la satisfacerea acestor nevoi intelectuale, morale }i sociale; }i, ^n cele din urm@, lu$nd ^n considerare faptul c@ folosirea unor tehnici care le permite s@ intre simultan ^n contact cu milioane de oameni confer@ speciali}tilor de rela]ii publice o putere care trebuie limitat@ prin respectarea unui cod moral strict; pe baza acestor principii, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice au c@zut de acord s@ respecte Codul Etic Interna]ional }i, dac@ ^n lumina probelor supuse spre examinare Consiliului, se dovede}te c@ un membru a ^nc@lcat acest cod pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor sale profesionale, el/ea se va face vinovat/@ de o grav@ abatere necesit$nd o pedeaps@ adecvat@. %n consecin]@, membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice vor ^ncerca: 1. S@ contribuie la realizarea climatului moral }i cultural care s@ permit@ fiin]elor umane s@ se realizeze pe deplin }i s@ se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt ^ndrept@]i]i conform Declara]iei Universale a Drepturilor Omului.
177

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

2. s@ stabileasc@ modele de comunicare }i canale care, prin dezvoltarea liberei circula]ii a informa]iilor esen]iale, vor face ca fiecare membru al grupului s@ simt@ c@ este informat }i ^i vor da totodat@ sentimentul implic@rii }i responsabilit@]ii sale personale, precum }i pe cel al solidarit@]ii cu ceilal]i membri; 3. s@ se poarte ^ntotdeauna }i ^n toate ^mprejur@rile ^n a}a fel ^nc$t s@ merite }i apoi concret, s@ asigure confiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact; 4. s@ ]in@ minte c@, datorit@ rela]iei dintre profesia sa }i public, comportamentul s@u - chiar }i ^n particular - va avea un impact asupra modului ^n care profesiunea sa, ^n ansamblu, este apreciat@. Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, de asemenea, vor ac]iona: 5. Pentru a respecta ^n cadrul realiz@rii activit@]ilor profesionale principiile morale }i regulile cuprinse ^n Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului; 6. pentru a respecta }i a men]ine demnitatea uman@, precum }i pentru a recunoa}te dreptul fiec@rui individ de a face propriile judec@]i; 7. pentru a asigura condi]ii morale, psihologice }i intelectuale pentru dialog ^ntr-un sens real, precum }i pentru a recunoa}te dreptul p@r]ilor implicate de a-}i prezenta cazul }i a-}i exprima punctele de vedere; 8. pentru a ac]iona, ^n toate cazurile, ^n a}a fel ^nc$t s@ ia ^n calcul interesele p@r]ilor implicate - at$t interesele organiza]iei pe care o servesc, c$t }i interesele publicului-]int@; 9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$nd cuvintele astfel ^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate }i integritate ^n toate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilor sau, respectiv, a angaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelor de public-]int@ care sunt afectate de ac]iunile sale. Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, ^n schimb: 10. nu vor subordona adev@rul unor altor cerin]e; 11. nu vor transmite informa]ii care nu sunt bazate pe fapte stabilite }i verificabile; 12. nu vor lua parte ^n orice ^ntreprindere sau ac]iune care nu este etic@ sau onest@ sau care poate aduce atingere demnit@]ii }i integrit@]ii umane; 13. nu vor folosi nici una dintre metodele sau tehnicile de manipulare concepute pentru a crea motiva]ii la nivelul subcon}tientului, pe care individul nu le poate controla prin propria sa voin]@, astfel ^nc$t nu poate fi f@cut r@spunz@tor de ac]iunile ^ntreprinse pe baza lor. Acest Cod a fost adoptat de Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice (IPRA) la Adunarea General@ din mai 1965.

178

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Codul interna]ional de la Lisabona de etic@ ^n rela]iile publice


Adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene de Rela]ii Publice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, de unsprezece dintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@ri europene) care sunt membre ale CERP. Sec]iunea I Criterii }i standarde de calificare profesional@ ale practicienilor impuse de acest cod Clauza 1 Fiecare membru (al asocia]iei na]ionale) atestat ca atare ^n conformitate cu regulile (asocia]iei na]ionale) este considerat, conform acestui cod, ca fiind un practician de rela]ii publice }i care, prin urmare, se supune acestui cod. Sec]iunea II Obliga]ii profesionale generale Clauza 2 %n practicarea acestei profesiuni, practicianul de rela]ii publice va respecta principiile enun]ate ^n Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului - }i ^n special libertatea de expresie }i libertatea presei, care asigur@ dreptul individului la informare, ^n limitele confiden]ialit@]ii profesionale. De asemenea, se oblig@ s@ ac]ioneze ^n acord cu interesul public }i s@ nu lezeze demnitatea }i integritatea individului. Clauza 3 %n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]ii publice trebuie s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate. %n special, va ac]iona ^n a}a fel ^nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ^n eroare sau informa]ii false sau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@ evite folosirea, fie }i accidental@, a unor practici sau metode incompatibile cu acest cod. Clauza 4 Activit@]ile de rela]ii publice trebuie realizate ^n mod transparent: trebuie s@ fie u}or de identificat }i deta}at ca atare, ca av$nd o provenien]@ clar@ }i s@ nu tind@ la a induce ^n eroare ter]ii. Clauza 5 %n rela]ia sa cu alte profesii }i alte ramuri ale comunic@rii sociale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ respecte regulile }i practicile specifice acelor profesii sau ocupa]ii evident, aceasta ^n m@sura ^n care respectivele practici }i reguli sunt compatibile cu deontologia propriei sale profesii. Sec]iunea III Obliga]ii profesionale specifice:
179

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Fa]@ de clien]i sau angajatori Clauza 6 Un practician de rela]ii publice nu va reprezenta interese conflictuale sau aflate ^n competi]ie f@r@ a ob]ine ^n prealabil consim]@m$ntul expres al clien]ilor sau angajatorilor implica]i. Clauza 7 %n practica profesiei sale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie discret. Trebuie, totodat@, s@ respecte cu scrupulozitate confiden]ialitatea profesional@ }i, mai ales, nu trebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@ primit@ de la clien]ii sau angajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali, sau s@ foloseasc@ astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ^n acest sens. Clauza 8 Un practician de rela]ii publice care are un interes ce intr@ ^n conflict cu interesul clientului sau angajatorului s@u trebuie s@ ^l fac@ cunoscut acestuia ^n cel mai scurt timp. Clauza 9 Un specialist de rela]ii publice nu trebuie s@ recomande clientului sau angajatorului s@u serviciile nici unei firme sau organiza]ii fa]@ de care respectivul specialist are un interes financiar, comercial sau de alt@ natur@ - f@r@ a face cunoscut anterior acest interes. Clauza 10 Un specialist de rela]ii publice nu va ^ncheia cu clientul sau angajatorul s@u un contract prin care specialistul garanteaz@ rezultate a c@ror ob]inere nu depinde de el. Clauza 11 Un practician de rela]ii publice poate accepta remunerarea serviciilor sale doar sub forma salariului sau onorariului, }i ^n nici un caz nu va accepta pl@]i sau alte recompense materiale ^n func]ie de rezultate a c@ror realizare nu depinde de el. Clauza 12 Un practician de rela]ii publice nu va accepta pentru serviciile prestate unui client sau angajator nici o remunera]ie de la un ter] - sub forma unor reduceri de pre], comisioane sau pl@]i ^n natur@ -, dec$t cu acordul clientului sau angajatorului. Clauza 13 Dac@ realizarea unei sarcini de rela]ii publice este pasibil@ de a determina o abatere profesional@ grav@ }i de a implica un comportament contrar principiilor acestui cod, practicianul trebuie s@ ^}i anun]e clientul sau angajatorul imediat }i s@ fac@ tot posibilul ca acesta s@ respecte cerin]ele codului. Dac@ clientul sau angajatorul ^}i p@streaz@ inten]iile, practicianul trebuie cu toate acestea s@ respecte codul, indiferent de consecin]e. Fa]@ de opinia public@ }i mijloacele de informare 180

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Clauza 14 Spiritul acestui cod }i regulile cuprinse ^n clauzele precedente - }i anume clauzele 2, 3, 4 }i 5 - implic@ o permanent@ preocupare din partea practicianului de a respecta dreptul la informare, }i de asemenea datoria de a furniza informa]ie, ^n limitele confiden]ialit@]ii profesionale. Aceste clauze implic@, de asemenea, respectul pentru drepturile, independen]a }i ini]iativa mijloacelor de informare. Clauza 15 Orice tentativ@ de a induce ^n eroare opinia public@ sau reprezentan]ii acesteia este strict interzis@. Orice form@ de }antaj, corup]ie sau trafic de influen]@ - mai ales ^n rela]ia cu media de informare - este interzis@. {tirile trebuie furnizate gratuit }i f@r@ nici o ^n]elegere privat@ sau recompens@ ilicit@ pentru folosirea sau publicarea lor. Clauza 16 Dac@ devine necesar@ men]inerea ini]iativei }i controlului asupra emiterii }i distribuirii de informa]ii, potrivit principiilor acestui cod, practicianul de rela]ii publice poate s@ achizi]ioneze spa]iu sau timp de emisie ^n conformitate cu regulile, practicile }i uzan]ele ^n acest domeniu. Fa]@ de colegii de breasl@ Clauza 17 Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ nu fac@ concuren]@ neloial@ colegilor de breasl@. El nu trebuie nici s@ ac]ioneze, nici s@ se exprime ^ntr-un mod care ar putea duce la deprecierea reputa]iei sau rezultatelor activit@]ii unui coleg de breasl@, r@m$n$nd ^ns@ sub inciden]a clauzei 18b a acestui cod. Fa]@ de profesie Clauza 18 Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar putea prejudicia reputa]ia profesiei sale. %n special, el nu trebuie s@ afecteze asocia]ia na]ional@ din care face parte, eficien]a activit@]ii sau renumele acesteia, prin atacuri premeditate sau prin ^nc@lcarea constitu]iei }i regulilor acesteia. Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru. Practicianul de rela]ii publice nu are numai datoria s@ respecte el ^nsu}i codul, dar }i: a. S@ ajute la o mai larg@ }i bun@ cunoa}tere }i ^n]elegere a codului; b. s@ aduc@ la cuno}tin]@ autorit@]ilor competente orice ^nc@lcare a codului pe care el a sesizat-o; c. s@ ^ntreprind@ tot ce ^i st@ ^n putere pentru a se asigura c@ deciziile privind aplicarea codului de c@tre aceste autorit@]i sunt respectate }i sanc]iunile sunt puse ^n practic@. Se consider@ c@ orice practician care permite o violare a codului a ^nc@lcat el ^nsu}i codul.
181

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Deontologia mijloacelor de comuicare


Libera exprimare e garantat@ de articolul 10 al Conven]iei europene pentru ap@rarea drepturilor omului }i a libert@]ilor fundamentale, care are urm@torul con]inut: Paragraful 1: Orice persoan@ are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie }i libertatea de a primi sau comunica informa]ii sau idei f@r@ amestecul autorit@]ilor publice }i f@r@ a ]ine seama de frontiere. Prezentul articol nu ^mpiedic@ statele s@ supun@ societ@]ile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraful 2: Exercitarea acestor libert@]i ce comport@ ^ndatoriri }i responsabilit@]i poate fi supus@ unor formalit@]i, condi]ii, restr$ngeri sau sanc]iuni prev@zute de lege, care constituie m@suri necesare, ^ntr-o societate democratic@, pentru securitatea na]ional@, integritatea teritorial@ sau siguran]a public@, ap@rarea ordinii }i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s@n@t@]ii sau a moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a ^mpiedica divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta autoritatea }i impar]ialitatea puterii judec@tore}ti. (Macovei, Monica, Libertatea de exprimare. Decizii ale Cur]ii Europene a Drepturilor Omului, supliment al Revistei Rom$ne de Drepturile Omului, editat de Centrul pentru Drepturile Omului, APADOR-CH, Bucure}ti, 1996, pag. 4) Dup@ cum se observ@, exercitarea dreptului la libera exprimare comport@ }i anumite ^ndatoriri }i responsabilit@]i ce pot fi cuprinse ^ntr-un cod deontologic care se aplic@ ^n interiorul unei profesii. Este adesea o tradi]ie nescris@ care stabile}te, prin consens, ceea ce se face }i ceea ce nu se face. %ns@ ^n toate ]@rile lumii, unele organiza]ii corporative au hot@r$t c@ este util@ redactarea unei carte a ^ndatoririlor ce revin jurnali}tilor, dar ^n acela}i timp exist@ }i unii profesioni}ti ce denun]@ aceast@ ini]iativ@. (Bertrand, ClaudeJean, Deontologia mijloacelor de comunicare, Ed. Institutul European, Ia}i, 2000, pag. 45) %n domeniul mass-media, deontologia comunic@rii presupune (vezi B., C-J, pag. 22) un ansamblu de principii }i reguli rezultate din practica profesiei, stabilite de preferin]@ ^n colaborarea cu utilizatorii, ^n scopul de a r@spunde mai bine nevoilor diverselor categorii de popula]ie. Dintre institu]iile democratice, jurnalismul are ceva excep]ional, }i anume puterea sa, care nu 182

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

se bazeaz@ pe un contract social, pe o delegare f@cut@ de popor prin alegere sau prin numire, pe baza unui document sau prin votarea unei legi care impune norme (B., C.-J., pag. 22). Deontologia mijloacelor de comunicare ^n mas@ nu ]ine de justi]ie, nici chiar, la limit@, de moralitate, dac@ lu@m acest termen ^n sens direct. Nu este vorba doar de a fi mijloace de comunicare oneste }i politicoase, ci de a asigura o func]ie social@ major@ (B., C.-J., pag. 22). Evident, deontologia nu se practic@ dec$t ^n regimurile democratice (B., C.-J., pag. 22). Ea nu exist@ cu adev@rat dec$t acolo unde exist@ libertate de expresie, o anumit@ prosperitate a mijloacelor de comunicare }i jurnali}ti competen]i, m$ndri de a-}i practica profesia. F@r@ prosperitate nu sunt consumatori, deci nici publicitate, mijloacele de comunicare devin s@race, corupte sau sus]inute }i controlate de c@tre stat. Aceasta ^nseamn@ c@ ^n multe ]@ri, chiar dac@ sunt considerate oficial ca democratice, deontologia nu ^nseamn@ mare lucru (B., C.-J., pag. 23). Deontologia se bazeaz@ pe o serie de valori umane. Valori fundamentale. Exist@ o valoare asupra importan]ei c@reia oamenii s-au pus de acord. Aceasta e supravie]uirea speciei, destinul planetei (vezi B., C.-J., pag. 53). Oamenii ^mp@rt@}esc ^n mod general anumite valori pe care se bazeaz@ morala social@: respectul fa]@ de via]a uman@, preocuparea de a nu face r@u nim@nui ^n mod inutil, promovarea drept@]ii }i a drepturilor omului, ^mbun@t@]irea destinului celui de l$ng@ noi, democra]ia (B., C.-J., pag. 54). Mo}tenirea iudeo-greac@. %n cea mai mare parte a democra]iilor industrializate, ideologia este la origine de inspira]ie iudeo-greac@, cre}tin@ (B., C.-J., pag. 54). Dup@ cum accentul cade pe una sau pe alta dintre naturile umane, exist@ dou@ tradi]ii ^n cadrul civiliza]iei occidentale: cea catolic@ }i cea protestant@, cea latin@ }i cea anglo-american@, cea din sudul }i cea din nordul Europei. Prima - mai autoritar@ - pune accentul pe solidaritatea de grup }i pe stabilitatea societ@]ii, pe c$nd cea de-a doua - mai liberal@ - pune accentul pe individ }i pe ini]iativ@. De men]ionat c@ cea din urm@ a vegheat la apari]ia democra]iei }i a civiliza]iei industriale. Printre valorile sale r@sp$ndite pe plan mondial se num@r@: afirmarea egalit@]ii oamenilor, credin]a ^n progresul uman, respectarea legii, a contractului care fondeaz@ societatea (B., C.-J., pag. 54-55). Democra]ia. %n zilele noastre, cei mai mul]i par convin}i c@ poporul trebuie s@-}i impun@ voin]a ^n fa]a guvernan]ilor, }i nu invers. Democra]ia, despre care se spune c@ ar fi ^n exclusivitate cre}tin@ }i chiar protestant@, poate s@ nu par@ compatibil@ cu Islamul tradi]ional, cu budismul, confucianismul, hinduismul sau tribalismul. Jur@m$ntul absolut de credin]@ fa]@ de propriul grup etnic, respectul fa]@ de caste pentru a asigura stabilitatea social@, loialitatea fa]@ de str@mo}i, b@tr$nii comunit@]ii, de }efii clanului, asemenea 183

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

valori nu par a se potrivi cu democra]ia. Ar ^nsemna, ^ns@, s@ uit@m c@ India este cea mai vast@ democra]ie a lumii }i c@ Japonia este una dintre cele mai puternice (B., C.-J., pag. 55-56). Libertatea de expresie Libertatea presei. Prima voca]ie a profesionistului din mass-media este aceea de a exercita libertatea de a comunica ^n vederea inform@rii oamenilor cu privire la observa]iile sale asupra lumii ^nconjur@toare. Aceast@ libertate este unul dintre drepturile umane, numite absolute deoarece corespund nevoilor vitale. F@r@ comunicare nu exist@ societate, deci nu exist@ o supravie]uire ^ndelungat@ a individului. Instaurarea unei dictaturi este ^nso]it@ ^ntotdeauna de suprimarea libert@]ii cuv$ntului }i a presei. Aceasta a devenit, deci, at$t un factor, c$t }i un semn al democra]iei (B., C.-J., pag. 56-57). Libertate pozitiv@. De-a lungul secolelor, libertatea presei a fost de multe ori ^n]eleas@ ca un drept al fiec@rui cet@]ean. {i ea a fost real@ at$ta timp c$t a fost suficient@ o sum@ mic@ de bani pentru a publica un periodic. O dat@ ce costurile au crescut, aceast@ libertate a devenit negativ@. %n consecin]@, libertatea presei nu mai era un drept al cet@]eanului, ci a devenit un privilegiu al plutocra]ilor sau al guvernan]ilor. De aceea a ap@rut o concep]ie nou@, cea a libert@]ii }i a agresivit@]ii rezonabile a presei (B., C.-J., pag. 57-58). Dreptul la comunicare. Libertatea cuv$ntului }i a presei nu poate fi ^n]eleas@ numai ca o absen]@ a interdic]iei, de care profit@ doar o minoritate infim@. Ea trebuie s@ se transforme ^n dreptul de a comunica, pentru to]i. %ns@ legiferarea accesului la mijloacele de comunicare e de neconceput: deontologia e un mijloc respectabil de a se ajunge la acest lucru. Comunicarea fiind o nevoie esen]ial@ a fiin]ei umane, dreptul la comunicare se impune: dreptul recunoscut indivizilor, grupurilor }i na]iunilor de a face schimb de mesaje de orice fel prin orice mijloc de expresie (B., C.J., pag. 58-59). Lacunele comunic@rii. Comunicarea social@ se exercit@ la niveluri }i direc]ii diverse. %n trei direc]ii s-ar p@rea c@ dreptul la comunicare e pu]in exercitat }i c@ ar trebui s@ se fac@ mai mult: dinspre statul mai pu]in dezvoltat spre statul mai puternic, dinspre cet@]eni spre puterile ^n exerci]iu }i de la un grup la altul ^n cadrul masei. Scopul deontologiei const@, ^n parte, ^n a ^nl@tura obstacolele. Exist@ ^ns@ un obstacol ^n comunicare care e perfect admisibil: cazul refuzului de a comunica. Realitatea este, ^ns@, c@ pretutindeni se pretinde o comunicare bidirec]ional@, ^n afara S.U.A. datorit@ hegemoniei lor mediatice (vezi B., C.-J., pag. 60-61). 184

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Valori mediatice. A trata subiectul deontologiei ^nseamn@ a vorbi despre ^ndatoririle jurnali}tilor. Aceste ^ndatoriri implic@ existen]a drepturilor pe care oamenii de pres@ le posed@, at$t ^n calitate de oameni, c$t }i ^n calitate de practicieni ai unei meserii deosebite. Legea, de altfel, le garanteaz@ adesea unele dintre aceste drepturi, iar unele coduri le evoc@. Jurnali}tii se bucur@ de prerogative, ^ns@ publicul trebuie s@ le cear@ socoteal@ (B., C.-J., pag. 61). %ndatoririle umane. Obliga]iile jurnalistului constau, mai ales, ^n ^ndatoririle oric@rei fiin]e umane, aplicate ^n domeniul presei. El trebuie s@ r@spund@ nevoilor instinctive pe care par s@ le resimt@ to]i oamenii: libera exprimare, responsabilitate }i onestitate. Valorile fundamentale ale Evangheliei, rezumate ^n cinci cuvinte: libertate, demnitate, dreptate, pace, iubire - sunt poli ^n jurul c@rora s-ar putea regrupa toate clauzele codurilor jurnalistice (vezi B., C.-J., pag. 61-62). La sf$r}itul celui de al XIX-lea secol, profesioni}tii ^n pres@ au constituit asocia]ii cu scopul de a-}i stabili propriile reguli ale debutului ^n meserie, ale practicii }i de a determina publicul s@ le recunoasc@ independen]a fa]@ de stat }i valorile proprii. Atunci s-au deschis }coli specializate, s-au scris coduri (B., C.-J, pag. 63). Valori universale. Valorile mediatice sunt, ^n foarte mare parte, acelea}i ^n toate regiunile globului unde guvernarea este democratic@. Deontologia se bazeaz@ pe valori universale (refuzul urii, al violen]ei, al dispre]ului fa]@ de om sau oameni) }i se armonizeaz@ cu cea mai mare parte a ideologiilor, ^ns@ nu }i cu extremismul, totalitarismul sau fundamentalismul (vezi B., C.-J., pag. 63). Valori medicale. Este frapant faptul c@ valorile medicale, foarte vechi, dar valabile }i pentru secolul XXI, s-ar potrivi }i profesiei mediatice: angajament, compasiune, integritate, competen]@, spirit de cercetare, confiden]ialitate, responsabilitate fa]@ de beneficiari }i fa]@ de comunitate (vezi B., C.-J., pag. 64).

Deontologia
Codurile: tipuri }i con]inuturi Cea mai mare parte a statelor unde regimul nu este dictatorial posed@ acum cel pu]in un cod al presei, numit cod etic, al onoarei sau de conduit@ sau chiar o chart@ a jurnali}tilor, reguli de conduit@ sau declara]ie de principii (vezi B., C.-J., pag. 65). Natura codului. %n momentul ^n care un cod este adoptat, adesea exist@ deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@ insuficien]a acesteia. Ceea ce redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru care necesit@ un angajament absolut, 185

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupune c@ jurnalistul posed@ un sim] moral. %n orice meserie, exist@ lucruri care se fac }i lucruri care nu se fac. %n mod tradi]ional, ele se ^nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele ^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@ fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, la nivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ ba chiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor de pres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate (B., C.-J., pag. 65-66). Obiectivele codurilor. Codul informeaz@ publicul asupra profesiei, semnaleaz@ faptul c@ aceasta are reguli de conduit@. Sporindu-i credibilitatea, codul garanteaz@ fidelitatea clientelei }i, ^n cazul mijloacelor de comunicare, ata}amentul ofertan]ilor de publicitate, deci prosperitatea. Codul protejeaz@ clientul, ^ns@ dincolo de aceasta creeaz@ o solidaritate ^n interiorul grupului profesional }i men]ine prestigiul profesiei, deci influen]a sa. Nu exist@ obligatoriu inten]ia sau posibilitatea de a le respecta, ^ns@ se ofer@, cel pu]in, un ideal. Codul d@ fiec@ruia dintre membrii comun it@]ii profesionale un sentiment de securitate, de for]@ colectiv@. Pe de alt@ parte, codul vizeaz@ evitarea interven]iei statului. Aceasta ^n cazul mijloacelor de comunicare - poate fi una puternic@. Apari]ia acestui pericol declan}eaz@ ^n r$ndul profesioni}tilor gesturi autoreformiste - primul este acela de a elabora un cod (B., C.-J., pag. 66-67). Autorii codurilor. %n afar@ de codurile de origine guvernamental@ - care se pot asimila decretelor, exist@ coduri na]ionale - concepute de c@tre o asocia]ie sau mai multe, coduri interna]ionale, coduri f@cute de asocia]ii patronale sau de sindicate sau chiar de asocia]ii de jurnali}ti. Exist@ coduri monomedia }i coduri proprii unui singur organ de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 67-68). Un cod deontologic ar trebui s@ fie formulat ^n mod voluntar ^n cadrul unui grup care exercit@ acea profesiune (B., C.-J., pag. 68). C$nd profesioni}tii ^}i propun s@ redacteze un cod, este de dorit ca ei s@ invite anumi]i exper]i - care observ@ }i analizeaz@ comportamentele }i con]inuturile mijloacelor de comunicare, dar mai ales anumi]i beneficiari - care asigur@ libertatea presei. Este bine ca un cod s@ fie acceptat de c@tre to]i membrii corpului profesional. Este }i mai bine ca el s@ fie aprobat de societatea ^n care este elaborat (B., C.-J., pag. 69). Tipuri de clauze. Definirea practicilor scandaloase ale mijloacelor de comunicare variaz@ ^n func]ie de cultura unei na]iuni, de stadiul evolu]iei sale, de regimul politic. Totu}i, ^n cea mai mare parte a codurilor se reg@sesc acelea}i reguli 186

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

fundamentale, aceasta datorit@ comunit@]ii culturale a ]@rilor unde au ap@rut primele coduri (vezi B., C.-J., pag. 70).

Clasificarea clauzelor dup@ natura regulilor: Reguli ideale. Este bine s@ fie definit un scop spre care profesioni}tii trebuie s@ tind@ chiar dac@ ar p@rea imposibil de atins: s@ nu accepte niciodat@ misiuni contrare deontologiei, s@ dispun@ de o cunoa}tere excelent@ a subiectelor despre care vorbesc, s@-}i lase propriile opinii ^n afara reportajului pe care ^l realizeaz@, s@ prezinte ^ntotdeauna mai multe puncte de vedere, s@ lupte ^n mod constant pentru drepturile omului (B., C.-J., pag. 72). Reguli generale. Anumite reguli sunt valabile pentru to]i cet@]enii cele care fac obiectul justi]iei sau al prescrip]iilor religioase. Alte reguli se adreseaz@ ^n mod special jurnali}tilor: s@ nu falsifice ^n mod voluntar informa]iile, s@ nu accepte avantaje financiare sau ^n natur@ privind publicarea sau nepublicarea unui articol, s@ nu aib@ un comportament contrar deontologiei (vezi B., C.-J., pag. 72). Reguli privitoare la excep]ii. Exist@ reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija c$nd aceasta serve}te interesul public. Jurnalistul nu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^n fa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n mod clandestin informa]iile (spre exemplu, s@ ^nregistreze clandestin o convorbire telefonic@ privat@ f@r@ a avea acordul prealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@ incite pe nimeni s@ comenteze un delict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ a oamenilor (vezi B., C.-J., pag. 73). Reguli controversate. Mijloacele de comunicare trebuie s@ pun@ ^n discu]ie tot ce vine de la nivel guvernamental sau trebuie s@ nu procedeze la atacuri nejustificate la adresa ale}ilor? Redactorii-}efi sunt responsabili de actele jurnali}tilor din echipa lor, sau jurnalistul nu trebuie s@ arunce niciodat@ responsabilitatea textelor sale asupra unui superior? (B., C.-J., pag. 73) Tipuri de clauze dup@ func]iile mijloacelor de comunicare S@ observe ce se petrece ^n jur. Jurnalistul nu trebuie s@ cedeze nici unei presiuni care urm@re}te s@ influen]eze selec]ia sau prezentarea }tirilor, fie c@ aceasta vine din interiorul sau din exteriorul profesiei (B., C.-J., pag. 74). S@ ofere o imagine asupra lumii. Jurnalistul trebuie s@ se preocupe de a oferi o imagine exact@ a planetei, s@ nu provoace xenofobie, rasism sau sexism etc. El trebuie s@ ^mbun@t@]easc@ portretul tradi]ional f@cut altor popoare ^n ]ara sa }i s@ suscite curiozitatea }i simpatia pentru culturile lor (B., C.-J., pag. 74). S@ serveasc@ drept forum. Prin intermediul media se realizeaz@ comunicarea social@, necesar@ pentru a se ajunge la compromisuri indispensabile. Trebuie s@ fie prezentate diverse puncte de vedere asupra
187

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

marilor probleme de actualitate. Diversele grupuri sociale trebuie s@ poat@ s@ se extind@ }i cel pu]in s@ poat@ s@ r@spund@ atunci c$nd sunt implicate (B., C.J., pag. 75). S@ propage cultura / s@ distreze. Aceste dou@ func]ii sunt asigurate, ^nainte de toate, de c@tre mijloacele de comunicare din aria divertismentului (B., C.-J., pag. 75). S@ v$nd@. Exist@ reviste care tr@iesc aproape ^n exclusivitate din publicitatea provenind dintr-un sector anume, restr$ns, al economiei. %n acest sens, codurile sunt clare: este interzis@ eliminarea, distorsiunea, inventarea de }tiri pentru a face pe placul ofertan]ilor de publicitate. Acestora nu trebuie s@ fie ^n nici un fel favoriza]i discriminatoriu fa]@ de concuren]@, iar jurnalistul nu trebuie s@ se implice personal ^n nici un fel de activitate ]in$nd de publicitate sau rela]ii publice (vezi B., C.-J., pag. 75).

Tipuri de clauze ^n func]ie de aria de ac]iune a regulilor. Reguli proprii anumitor mijloace de comunicare. Cea mai mare parte a codurilor se concentreaz@ pe jurnalismul scris. Ar fi recomandat, desigur, ca toate mijloacele de comunicare s@ aib@ codul lor, ^ns@, din p@cate, exist@ destul de pu]ine coduri specifice radio-televiziunii deoarece aceste media r@m$n mai supuse legilor dec$t presa scris@ (vezi B., C.-J., pag. 76). Reguli privind un sector al actualit@]ii. Anumitor categorii de oameni de pres@ li se impune un ansamblu de reguli specifice care precizeaz@ anumite clauze din codurile obi}nuite: jurnali}ti financiari, reporteri care realizeaz@ anchete, jurnali}ti catolici, reporteri sportivi sau fotografi de pres@. Exist@ trei sectoare care fac obiectul unei aten]ii deosebite, }i anume: terorismul, faptele diverse }i procesele. %n ceea ce prive}te terorismul - jurnalistul trebuie s@ fie discret, s@ relateze rece, s@ r@m$n@ foarte prudent ^n ceea ce prive}te zvonurile. %n redarea faptelor diverse - nu trebuie s@ se sublinieze aspecte care nu sunt importante pentru caz: ras@, religie, profesie, numele minorilor acuza]i de o infrac]iune, numele prietenilor }i apropia]ilor acestora. Orice cet@]ean are dreptul la un proces echitabil, f@r@ ca judec@torul sau jura]ii s@ fie influen]a]i de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 76-77). Reguli specifice anumitor ]@ri. Ele depind fie de mo}tenirea cultural@, fie de gradul de dezvoltare economic@, fie de structura mijloacelor de comunicare (B., C.-J., pag. 78). Reguli specifice lumii a treia. Exist@ regiuni unde se pun probleme pe care democra]iile industrializate nu le mai cunosc }i unde deontologia presei const@ de obicei ^ntr-o reglementare oficial@. Se reg@se}te aici o puternic@ preocupare pentru ap@rarea na]iunii, rena}terea sentimentului
188

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

na]ional, educarea maselor, justi]ia social@, progres economic, lupta ^mpotriva fanatismului etc. (vezi B., C.-J., pag. 79).

Tipuri de clauze ^n func]ie de categoria profesioni}tilor. Reguli doar pentru patroni (}i agen]ii lor). Managerul unui mijloc de comunicare ^n mas@ trebuie s@ separe strict interesele sale jurnalistice de cele comerciale. El nu trebuie s@ omit@ anumite informa]ii, nici s@ dea altora o importan]@ indus@ de un scop politic, publicitar sau demagogic, ori pentru a ap@ra interesele grupului propriu sau ale mediilor de afaceri ^n general (B., C.-J., pag. 80). Reguli numai pentru jurnali}ti. Conform multor coduri, ei trebuie s@ r@m$n@ neutri, nu trebuie s@ participe la manifesta]ii sau s@ semneze peti]ii. %nainte de toate, ^ns@, profesionistul trebuie s@ r@m$n@ onest: s@ evite orice conflict de interese, neaccept$nd favoruri morale sau materiale - ^ntr-un sens mai larg, el nu trebuie s@-}i utilizeze calitatea de jurnalist pentru a ob]ine un avantaj personal oarecare. Profesionistul nu trebuie s@ provoace nici m@car b@nuiala de a fi corupt (vezi B., C.-J., pag. 81-82). Tipuri de clauze ^n func]ie de responsabilitatea specific@. Un profesionist din mass-media este responsabil ^n primul r$nd fa]@ de el ^nsu}i. El nu trebuie s@-}i tr@deze convingerile, trebuie, de asemenea, s@ refuze s@ execute o sarcin@ contrar@ deontologiei. El este responsabil, de asemenea, fa]@ de cel care l-a angajat: nu trebuie s@ dezv@luie nimic din afacerile interne ale firmei; trebuie s@ respecte legea }i s@ nu atrag@ oprobriul asupra organului de pres@ pentru care lucreaz@. Nici via]a sa privat@, nici angajamentele politice, nici foarte ^nalta remunerare a presta]iilor exterioare nu trebuie s@ nasc@ suspiciunea unui conflict de interese. %ns@ jurnalistul este, ^nainte de toate, responsabil fa]@ de patru grupuri (B., C.J., pag. 82): Fa]@ de colegii s@i. El nu trebuie s@-}i discrediteze ^n nici un fel profesiunea, trebuie s@ lupte pentru drepturile jurnali}tilor }i ^mpotriva oric@rei cenzuri; de asemenea, }i pentru accesul la informa]ie oficial@ sau privat@. Trebuie s@ fraternizeze cu ceilal]i jurnali}ti, s@ nu le provoace prejudicii ^n scopuri egoiste, s@ nu se ofere s@ lucreze pentru un salariu inferior, s@ nu-}i ^nsu}easc@ ideile, datele sau produsele apar]in$nd altora. El trebuie s@-}i ajute colegii afla]i ^n dificultate, ^n special pe coresponden]ii str@ini. Fa]@ de surse. Jurnalistul trebuie s@ respecte embargourile, s@ vegheze la exactitatea oric@rui cuv$nt utilizat, s@ nu deformeze ^n]elesurile unui cuv$nt cit$ndu-l ^n afara contextului, nici s@ nu deformeze un lung expozeu rezum$ndu-l. Nu trebuie s@ publice o informa]ie dac@ aceasta i-a fost dat@ cu
189

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

condi]ia ca ea s@ nu fie f@cut@ public@ cu atribuire, nici s@ nu dezv@luie o surs@ c@reia i-a fost promis anonimatul - cu excep]ia cazului ^n care interesul public o cere. %n schimb, el trebuie s@-}i exercite spiritul critic fa]@ de informatorii s@i, s@ nu se lase manipulat sau intoxicat, s@ se ^ndoiasc@ de veridicitatea informa]iilor provenind de la persoane aflate ^n stare de }oc sau av$nd o natur@ u}or impresionabil@ (B. C-J, pag. 83). Fa]@ de persoanele controversate. Jurnalistul nu trebuie s@ lanseze acuza]ii, fie acestea chiar unele fondate, dac@ ele nu servesc binelui public. Dac@ acuz@ sau critic@ o persoan@, el trebuie s@-i dea acesteia ocazia s@-}i exprime punctul propriu de vedere. El nu trebuie s@ dezv@luie o caracteristic@ oarecare (sex, nume, religie etc.) dac@ aceast@ tr@s@tur@ nu este pertinent@. %n }i mai mic@ m@sur@ el are voie s@ se serveasc@ de aceasta pentru a discredita persoana respectiv@. Nu trebuie, de asemenea, s@ utilizeze expresii ^n mod inutil peiorative, s@ nu ^ntineze prin insinuare. Dreptul de a informa nu trebuie s@ fie niciodat@ utilizat ^n scopul de a prejudicia persoane sau grupuri din punct de vedere fizic, moral, intelectual, cultural sau economic (B., C.-J., pag. 83-84). Fa]@ de utilizatori. Profesionistul nu trebuie s@ cauzeze prejudicii beneficiarilor utiliz$nd metode subliminale pentru a face s@ treac@ un mesaj audiovizual sau public$nd reportaje senza]ionale despre descoperiri medicale sau farmaceutice susceptibile s@ creeze temeri sau speran]e nejustificate. Mijloacele de comunicare trebuie s@ nu }ocheze con}tiin]a moral@ a publicului, s@ descopere nevoile publicului, s@ deserveasc@ toate grupurile ce intr@ ^n componen]a acestuia. Mijloacele de comunicare au ^ndatoriri fa]@ de societate: s@ nu satisfac@, doar, curiozitatea publicului ci s@-i serveasc@ interesele, s@ nu publice nimic care s@ atenteze la institu]ia familiei, s@ nu fac@ elogiul legii junglei, s@ lupte ^mpotriva nedrept@]ilor }i s@ vorbeasc@ ^n numele celor neprivilegia]i, s@ stimuleze colaborarea ^ntre popoare, s@ nu speculeze frica, s@ nu cultive imoralitatea, indecen]a sau vulgaritatea, s@ nu ^ncurajeze instinctele josnice, s@ nu glorifice r@zboiul ^n sine, violen]a, crima (vezi B., C.-J, pag. 84-85).

Tipuri de clauze ^n func]ie de stadiul opera]iunilor. Ob]inerea informa]iei. Jurnalistul nu trebuie s@ inventeze informa]ia, nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie sau o fotografie - cum ar fi disimularea propriei identit@]i, intrarea neautorizat@ pe o proprietate privat@, ^nregistrarea unei conversa]ii pe ascuns, furtul de documente (^n afar@ de cazul ^n care interesul public o justific@ }i ^n care nu exist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesia acestora }i are ca sarcin@ asumat@ pe aceea de a le semnala ^n relatarea sa). Nu trebuie s@ pl@teasc@ informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@ utilizeze mijloace
190

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care ^i privesc, nici s@ se violeze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu se abuzeze de naivitatea oamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuie s@ fie prevenit despre utilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fie informat despre ^ntreb@ri dinainte (vezi B., C.-J., pag. 85-86). Selec]ia. Nu trebuie publicat@ o ipotez@ ca }i cum ar fi vorba despre un fapt confirmat; de asemenea, nici vreo }tire, chiar adev@rat@, dac@ ea poate s@ aduc@ prejudicii persoanelor implicate dar ^n acela}i timp, nu are utilitate social@. Trebuie ^nl@turate zvonurile, informa]iile neverificate, comunicatele ata}a]ilor de pres@ sau trebuie ca acestea s@ fie marcate ca atare. E necesar, totodat@, s@ se evite micro-sondajele }i alte documente f@r@ valoare. Nici o informa]ie av$nd o relativ@ importan]@ nu trebuie omis@ prin tergivers@ri sau din la}itate, nici sub presiuni interne ori externe, directe sau indirecte. Trebuie s@ se selecteze informa]iile ^n func]ie de importan]a lor, de utilitatea lor pentru public }i nu de doza de curiozitate a unei mase anume, subeducate, de dorin]a sa de divertisment, de voyeurismul s@u. S@ nu se ofere prea mult spa]iu informa]iilor atr@g@toare sau, dimpotriv@, susceptibile de a demoraliza popula]ia (B., C.-J., pag. 86). Tratare / prezentare. Trebuie s@ se disting@ bine ^ntre publicitar }i redac]ional }i s@ nu se amestece faptele }i comentariile. %ns@, odat@ f@cut@ aceast@ separare, orice mediu de comunicare are dreptul de a fi partizan, dac@ o dore}te - cu condi]ia, ^ns@, de a nu deforma informa]ia. %n scopul de a furniza o informa]ie complet@ }i comprehensibil@ trebuie s@ se pun@ actualitatea ^n context, s@ se ofere analize, comentarii, opinii, respectivul mediu av$nd ^n acest timp certitudinea c@ acestea corespund faptelor din real }i c@ vor fi etichetate ^n mod clar, f@r@ vreun echivoc. Asupra oric@rei afaceri ce a st$rnit controverse trebuie s@ se prezinte mai multe puncte de vedere. E E necesar s@ se ini]ieze, s@ se creeze pagini, respectiv emisiuni unde s@ fie dezb@tute aceste probleme importante. Trebuie, totodat@: s@ se verifice cu minu]iozitate datele anterior, c@ci o ulterioar@ corectare nu va putea niciodat@ s@ }tearg@ ^ntru totul prejudiciul adus; s@ se indice sursele, iar dac@ nu, s@ se precizeze de ce este imposibil acest lucru; s@ se semnaleze dac@ este vorba despre informa]ii neverificate ori despre fotografii trucate; s@ se titreze articolele }i s@ se compun@ rezumate care corespund con]inutului respectivelor materiale de pres@. S@ nu se altereze sensul scrisorilor primite de la cititori, prescurt$ndu-le ^ntr-un mod neadecvat; dac@ se fac t@ieturi, suprim@ri ale unor pasaje din text, acest fapt s@ fie semnalat; s@ se elimine pe c$t posibil riscul ca fotografiile s@ fie gre}it interpretate, s@ nu se manipuleze cititorii prin intermediul fotografiilor sau benzilor audio, prin distorsionarea mesajului. 191

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

S@ nu se dea unei }tiri o importan]@ indus@, s@ nu fie senza]ionalizat@ (B., C.-J., pag. 86-87). Dup@ publicare. Mijloacele de comunicare trebuie s@-}i recunoasc@ erorile rapid, ^n mod neechivoc, ^n cadrul unui spa]iu din pagin@ sau spa]iu de emisie vizibile }i de asemenea, s@ acorde drept la replic@ tuturor celor ^ndrept@]i s@-l solicite (vezi B., C.-J., pag. 87-88). Interpretarea }i aplicarea codurilor Regulile unui cod deontologic sunt ^ntotdeauna vagi, niciodat@ absolute. Deontologia se g@se}te la dou@ niveluri: fundamental }i cotidian. Rolul ^n societate al mijloacelor de comunicare trebuie inculcat, discutat, integrat, ^ntr-un interval de timp ^ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zute toate cazurile, trebuind adesea s@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau la un sim] moral n@scut din reflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politicoreligioase a ]@rii. Deoarece sunt utile, codurile cer formarea deontologic@ a jurnali}tilor. Tinerii au nevoie s@ le fie trezit@ con}tiin]a, apoi s@ experimenteze pe teren pentru a interpreta codurile }i a le adapta unei situa]ii. Codul ajut@ la luarea deciziilor ^n caz de urgen]@, ^ns@ este perfect posibil ca un profesionist s@ ajung@ la o decizie opus@ celei luate de un coleg la fel de responsabil ca }i el (vezi B., C.-J, pag. 93-94).

192

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

193

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

194

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

195

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

196

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

197

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

198

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

199

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

200

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

201

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

202

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

203

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

204

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

205

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

206

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

207

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

208

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

209

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

210

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

211

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

212

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

213

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

214

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

215

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

216

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

217

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

218

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

219

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

220

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

221

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

222

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

223

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

224

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

225

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

226

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

227

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

228

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

229

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

230

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

231

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

232

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

233