Grup Scolar "Alexandru Borza" Cluj-Napoca

Proiect
Specializarea: Agricol

Tehnica evaluarii productiei la principalele culturi de camp

Indrumator:
ing. Elisabeta Cristea

Absolvent:
Bogdan Florin Tertan

-2003-

Cuprins Argument.3 1. Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ4

1.1 Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ la culturi paioase..5 1.2 Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetrativ la culturi prasitoare..12

2. Evaluarea recoltei pe baza metodei selective....16

2.1 Evaluarea recoltei pe baza metodei selective la culturi paioase..17 2.2 Evaluarea recoltei pe baza metodei selective la culturi prasitoare.20

3. Evaluarea recoltei pe baza aprecierii economice a terenurilor agricole.22 Bibliografie.24 Anexe:

Anexa 1.25 Anexa 2.26 Anexa 3.27

Argument

Rezultatul final al muncii de puse in ramura cultivarii plantelor il constituie productia vegetala. Cantitatea totala de produse obtinute, precum si recolta medie la de pe un hectar suprafata cultivata depinde de intregul complex de masuri agrotehnice care se aplica. Ansamblul de lucrari care se efectueaza annual in vederea stabilirii productiei totale si a recoltei la hectar sunt cunoscute sub denumirea de ,,determinarea recoltei al hectar si a productiei totale, in care se imbina metoda directa cu cea indirecta. In cadrul acestor lucrari, un loc de seama il ocupa lucrarea de evaluare a recoltei, prin care se pot obtine primele date cu privire la recolta probabila.

1. Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ

In cazul evaluarii recoltelor, inregistrarea se face pe baza de apreciere. Evaluarea recoltei inseamna aprecierea recoltei medii la hectar pe baza cunoasterii elementelor care, in mod obisnuit, determina marimea acesteia. Evaluarea dupa aspect vegetativ la principalele culturi furnizeaza elementele necesare cu privire la recolta probabila care servesc ca date provizorii pana la obtinerea rezultatelor definitive (in urma cantaririi recoltei la batoza, preluarii plantelor contractate etc.). Caracterizarea rezultatelor obtinute de pe urma cultivarii unei anumite plante agricole intr-o unitate teritorial-administrativa sau zona de productie se face, in primul rand, cu ajutorul recoltei la hectar.

1.1 La culturi paioase

Elementele care determina marimea recoltei medii la unitate de suprafata cultivata cu cereale se pot constata printr-o simpla examinare a lanurilor si sant urmatoarele: densitatea plantelor, respectiv numarul mediu de spice pe metru patrat, numarul mediu de boabe intr-un spic si greutatea absoluta a acestor boabe. La evaluare, prima problema este deci stabilirea acestor elemente in medie pe o unitate de suprafata mai mica (m2), pe un pom, care se poate supune observarii directe. Prin cunoasterea cantitatii de produse care rezulta in mod obisnuit cand lanul prezinta un anumit aspect (un niveldeterminat al elementelor) se apreciaza in cazul concret care va fi cantitatea de produse care va rezulta de pe un metru patrat, respectiv in medie, de pe un hectar. In felul acesta se evalueaza recolta medie in lan. Caracteristicile (elementele determinate) ale recoltei medii nu sunt aceleasi in cadrul unui lan si cu atat mai putin in cadrul mai multor lanuri, comune, judete. Ca atare, in munca de evaluare a recoltei exista unele greutati. De aceea, pentru determinarea justa a elementelor pe baza carora se face evaluarea recoltei, este necesara o experienta indelungata, cunoasterea amanuntita a conditiilor in care s-a dezvoltat planta, incepand cu pregatirea solului pentru insamantare si pana in momentul evaluarii. Evaluarea recoltei probabile se face in diferite etape, determinandu-se mai intai productia medie la hectar in lan si ulterior, pe baza acesteia, se stabileste recolta economica (inmagazinata). Efectele evaluarii recoltei probabile in diferite faze ale perioadei de vegetatie se explica, in primul rand, prin necesitatea recunoasterii recoltei inca inainte de strangerea acesteia in vederea pregatirii din timp a campaniei de recoltare, intocmirii planului de transport a recoltei etc. Pentru a asigura stabilirea cat mai justa a recoltei medii

definitive, culturile sunt urmarite in special in a doua perioada de vegetatie, stabilindu-se periodic recolta probabila. Stabilirea initiala, in cursul evaluarii, a recoltei medii la hectar in lan si pe aceasta baza, a recoltei economice isi are ratiunea ei. Metoda evaluarii, bazata pe cunoasterea rolului elementelor care determina nivelul productiei medii la hecta, precum si metoda observarii selective, care se poate folosi pentru verificarea datelor obtinute la evaluarea dupa aspectul vegetativ al plantelor, nu pot sa stabileasca decat recolta la hectar in lan. Dupa aceeea pe baza recoltei medii la hectar in lan se stabileste recolta economica. In vederea unei juste evaluari este necesara efectuarea unor lucrari prealabile, cum sunt: observari privind felul in care se aplica masurile agrotehnice, o atentie deosebita acordandu-se calitatii lucrarilor; observari fenologice asupra desfasurarii procesului natural de reproductie, stabilind data cand diferitele fenomene incep sa apara, sa se desfasoare din plin si sa se termine (incoltitul, rasaritul, infratitul etc.). Evaluarea recoltei probabile la hectar se realizeaza deci in diferite faze ale vegetatiei. Rezultate mai bune se obtin in stadiul mai avansat de vegetatie, desi nici atunci elementele care determina nivelul productiei medii nu sunt inca formate in intregime. Cel mai potrivit este momentul maturitatii (economice sau biologice), cand elementele determinante sunt formate in intregime, si dupa care urmeaza ultima faza, recoltarea. Maturitatea biologica este acea stare a culturii in care semintele au ajuns la maturitate, astfel incat pot da nastere la noi generatii de plante. Exemplu graul se secera cu combina la inceputul coacerii depline. Maturitatea economica este acea stare a plantelor sau a organelor acestora care pot fi folosite ca hrana, furaj sau pentru prelucrarea tehnica. Exemplu porumbul siloz se recolteaza in faza lapte-ceara. Aceasta evaluare se numaste evaluarea dupa aspectul vegetativ al plantelor, deoarece se bazeaza pe examinarea lanurilor.
6

Inainte de efectuarea evaluarii, lanurile trebue cercetate de mai multe ori, pentru a se putea constata in ce masura plantele sunt dezvoltate, daca lanurile sunt uniforme sau nu. In cazul in care lanurile nu sunt uniforme si prezinta variatii pronuntate, lanul se imparte in tarlale sau bucati de tarlale si recolta medie se evalueaza pentru fiecare tarla sau bucata de tarla separat, stabilindu-se ulterior prin calcul recolta medie pe intregul lan. In mod corespunzator se stabileste media pentru intreaga unitate. In tabel (vezi anexa 1) este prezentat un exemplu de folosire a acestui procedeu, aplicat la grau de toamna. Productia medie (Pm) se calculeaza dupa formula mediei ponderate: S q Pm = S In care: S = suprafata tarlalei sau bucatii de tarla, in ha; q = productia medie evaluata in Kg; 1 668 000 Pm = = 1 678 Kg/ha 994 Intrucat recolta la hectar se stabileste la suprafata productiva de primavara, se ia in calcul si acea suprafata care s-a compromis in timpul verii. Elementele care determina marimea recoltei medii la hectar, la cereale paioase, sunt urmatoarele: numarul mediu al spicelor (paniculare) pe unitate de suprafata (m2); numarul mediu de boabe intr-un spic; greutatea absoluta a boabelor. Pentru evaluarea productiei de boabe la grau, se stabilesc 3-5 puncte de lucru pentru fiecare parcela (nu mai pitin de trei). Punctele
7

de lucru se stabilesc pe o diagonala a parcelei, la distante egale intre ele. Cand lanul nu prezinta uniformicitate sunt necesare mai multe probe. Cu ajutorul unei rame metrice se determina numarul de spice la 1 m2 in fiecare punct de lucru. Numarul de spice, la fiecare punct de lucru, se determina pe grupe de marime (ca numar de boabe in spic): spice cu 8-10 boabe, spice cu 21-30 boabe, spice cu peste 30 de boabe. Cu aceste date se va determina numarul mediu de boabe in spic, pentru fiecare punct de lucru: 9 n1 + 15 n2 + 25 n3 + 35 n4 nb = boabe/spic n1 + n2 + n3 + n4

In care: n1 = numar de spice din grupa cu 8-20 boabe/spic; n2 = numar de spice din grupa cu 11-20 boabe/spic; n3 = numar de spice din grupa cu 21-30 boabe/spic; n4 = numar de spice din grupa cu peste 30 de boabe/spic; nb = numar mediu de boabe in spic, la fiecare punct de lucru Cu datele obtinute la fiecare punct de lucru se determina productia de boabe la ha, folosind formula: N x nb x MMB Q = kg/ha 100 In care: Q = productia de boabe evaluata, kg/ha; N = numarul de spice la 1 m2 din fiecare punct de lucru; nb = numar mediu de boabe in spic, la fiecare punct de lucru;

MMB = masa a 1000 de boabe apreciata la fiecare punct de lucru,

exprimat in grame Masa a 1000 de boabe se exprima in grame si se determina astfel: se numara semintele la intamplare si se grupeaza cate 10, dupa care se grupeaza cate 100 si apoi cate 500. Cele 2 probe a cate 500 se cantaresc separat si se aduna rezultatele. Se obtine astfel masa a 100 de seminte. Din experienta s-a constatat ca, in general, un anumit numar de boabe dintr-o anumita planta are de fiecare data aproximativ aceiasi greutate. De aceea, in conditiile agriculturii noastre, greutatea absoluta a 1 000 boabe se considera conform anexei 2. Aceste greutati absolute se refera la boabe cu umiditate 14-16%. Folosind productiile medii din fiecare punct de lucru se determina productia medie ponderata, pntru 1 ha: Q1 + Q2 + + Qn Qm = Kg/ha n In care: Qm = productia medie ponderata, Kg/ha Q1, , Qn = productia media in fiecare punct de lucru, Kg/ha n = numar de puncte de lucru Cu productia medie pe hectar se determina productia de pe toata suprafata parcelei. Pentru ilustrarea modului de evaluare a recoltei pe baza celor aratate mai inainte, se ia un exemplu numeric. Intr-un lan, in care urmeaza sa se stabileasca recolta medie la hectar s-au determinat urmatoarele elemente: in medie pe metru patrat revin 360 de spice; spicul are in medie 14 boabe normal dezvoltate; considerand ca greutatea absoluta a 1 000 boabe este de 35 grame, recolta medie la hectar in lan va fi:

360 x 14 x 35 176 400 Q = = = 1764 kg/ha 100 100 Acest calcul serveste la verificarea evaluarii facute dupa aspectul vegetativ al plantelor. Este necesar sa se analizeze factorii de care depinde marimea recoltei medii. Numarul spicelor sau densitatea plantei pe unitate de suprafata influenteaza in mod hotarat asupra productiei medii. Numai pana la o anumita limita desimea plantelor este direct proportionala cu productia medie la hectar. In conditiile agriculturii noastre, de exemplu la grau, desimea de 500-600 de spice pe metru patrat indica o productie foarte buna; 400-500 de spice pe metru patrat indica, in general, o productie buna; 300-400 de spice pe metru patrat indica o productie potrivita; 200-300 de spice pe metru patrat indica o productie slaba. In afara de aceste date trebue sa se aiba in vedere faptul ca marimea recoltei medii la hectar este influentata in mod direct si de ceilalti doi factori: numarul mediu de boabe in spic si greutatea absoluta a boabelor. Determinarea numarului de spice pe unitatea de suprafata este o lucrare la efectuarea careia este nevoie de multa atentie. Posibilitatea de a comite erori la stabilirea numarului mediu de spice este relativ mare, ceea ce are efecte negative asupra evaluarii nivelului recoltei medii la hectar. De exemplu, spicul mediu are 15 boabe, iar greutatea absoluta a 1 000 de boabe este de 30 grame. S-a stabilit ca numarul spicelor pe un metru patrat este de 380. Recolta medie potrivit formulei va fi: 380 x 15 x 30 = 1710 Kg 100 Daca s-a stabilit ca numarul spicelor la un metru patrat este de 360, recolta medie va fi de 1620 Kg. Deci la o diferenta in minus de
10

20 de spice pe un metru patrat recolta la hectar va fi cu 90 Kg mai mica. Al doilea element care determina nivelul recoltei medii la hectar este numarul mediu de boabe pe un spic ( spicul mediu ). Numarul mediu de boabe dintr-un spic se calculeaza astfel: din fiecare suprafata de unde s-au numarat plantele se ia cate un manunchi de 10-20 spice. Se desfac boabele din spice si se umara. Cunoscand numarul de spice si numarul total de boabe putem afla numarul mediu de boabe dintr-un spic. Influenta directa a numarului mediu de boabe pe un spic, in ipoteza ca ceilalti doi factpri nu se schimba, poate fi ilustrata cu ajutorul datelor din tabel (vezi anexa 3). Determinarea numarului mediu de boabe pe un spic trebue sa se faca cu cea mai mare atentie, caci orice greseala influenteaza,in masura si mai mare, decat in cazul numarului mediu de spice, asupra datelor privitoare la recolta medie la hectar. Ultimul element care determina productia medie este greutatea absoluta a boabelor. Aceasta variaza mult in functie de particularitatile biologice ale speciei, soiului precum si de alti factori (agrotehnici, meteorologici, conditii de sol etc.). Daca din diferite motive se scurteaza perioada de vegetatie si coacerea se face in mod fortat, are loc fenomenul de sistavirea boabelor, ceea ce va face ca acestea sa aiba o greutate absoluta mai mica. Limitele normale ale greutatii absolute sunt stabilite pe baza rezultatelor pe mai multi ani. Metoda de evaluare dupa aspectul vegetativ difera de la planta la planta dupa specificul fiecareia, principiile de baza fiind insa aceleasi. Cu alte cuvinte, in mod asemanator se stabileste nivelul mediu al elementelor care caracterizeaza intreaga colectivitate, cu ajutorul carora, pe baza de calcul, se determina productia medie si productia totala.

11

1.2 La culturi prasitoare

Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ al plantelor la culturi prasitoare este mai complexa, deoarece elementele care determina marimea recoltei la hectar nu sunt atat de usor de observat si nici experienta care s-a acumulat la aceste culturi nu este atat de generalizata. Prin urmare, la aceste culturi, in masura mai mare decat la celelalte, evaluarea dupa aspectul vegetativ trebue sa se sprijine pe cunoasterea elementelor determinante ale productiei si cercetarea situatiei concrete. La aceste culturi trebue sa se cunoasca in mai mare masura conditiile in care s-a desfasurat procesul de productie, cum au fost executate lucrarile agrotehnice, ce cantitati de samanta au fost folosite etc. aceasta se explica prin faptul ca, la unele plante, elementele pe baza carora se efectueaza evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ se pot constata numai partial si uneori numai indirect, cum este cazul plantelor la care rodul apare in sol. In aceasta situatie, nu se poate efectua evaluarea numai dupa aspectul vegetativ. De aceea pentru aceste culturi nu se poate stabili o metodologie generala, asa cum exista pentru cerealele paioase. Metoda de evaluare folosita la porumb poate fi aplicata, in linii mari, tuturor prasitoarelor. Porumbul cultivat pentru recolta de boabe se seamana in cuiburi asezate in mod regulat, in randuri drepte. Cu ocazia evaluarii porumbului dupa aspectul vegetativ este necesar sa se cerceteze in mod amanuntit lanul pentru a se constata daca acesta este uniform, daca stiuletii sunt sanatosi si bine dezvoltati, si daca diferitele parti ale lanului prezinta sau nu deosebiri esentiale. Factorii al caror nivel mediu urmeaza sa se determine sunt, in general, aceiasi ca la cerealele paioase: numarul mediu de stiuleti pe un metru patrat sau un hectar si greutatea medie a boabelor pe un stiulete. Cand porumbul este semanat in randuri, determinarea numarului de stiuleti se face astfel: mai intai se determina numarul mediu de randuri pe un metru liniar, apoi numarul de stiuleti pe un metru
12

liniar de rand; din inmultirea acestor doua marimi se obtine numarul mediu de stiuleti pe un metru patrat. Latura lanului pe care randurile cad perpendicular este considerata latimea lanului. Determinarea nuamrului mediu de randuri se face prin numararea randurilor pe intreaga latime a lanului si prin impartirea la latimea lanului, exprimata in metri (uneori numarul de randuri se stabileste mai simplu, fiind suficienta numararea numarului de randuri pe o distanta de 10 m). De exemplu: numarul randurilor = 70 latimea lanului = 50 m numarul mediu de randuri pe 1 m = 1,4 in vederea stabilirii numarului de stiuleti pe un metru liniar de rand este necesara o cercetare mai amanuntita a lanului, in vederea alegerii partii caracteristice a intregului lan. Din aceasta parte a lanului se iau mai multe probe si se stabileste numarul mediu de stiuleti pe un metru liniar de rand. Pentru aceasta se numara stiuleti de pe mai multe portiuni de cate 5 sau 10 metri si se stabileste media pe un metru. De exemplu, la 5 probe de cate 10 metri, luate in diferite parti ale lanului, s-au obtinut: la prima proba = 19 stiuleti; la a doua proba = 21 stiuleti; la a treia proba = 20 stiuleti; la a patra proba = 22 stiuleti; la a cincea proba = 23 stiuleti. In total, pe 50 m s-au gasit 105 stiuleti. Numarul mediu de stiuleti pe un metru de rand va fi egal cu:

105
13

 = 2,10. 50 Avand stabilite aceste doua elemente, se poate calcula numarul de stiuleti pe metru patrat (1,4 x 2,1) = 2,94, respectiv pe un hectar 29 400. In cazul in care porumbul este semanat cu masina si distantele intre randuri sunt aceleasi metoda este mult mai simpla: Se vor stabili 3-5 puncte de lucru, in care se vor face determinarile. In fircare punct de lurcu se vor determina cate 14,28 m lungime pe fiecare rand, la 10 randuri alaturate. Aceasta reprezinta o suprafata de 100 m2, daca distanta intre randuri este de 0,7 m (14,28 m x 10 x 0,7 m si 100 m2). Se recolteaza stiuleti de pe aceasta suprafata (100 m2), se cantaresc, separat pentru fiecare punct de lucru. In acest fel se determina cantitatea de stiuleti, qst, pentru fiecare punct de lucru (la suprafata de 100 m2 ). Pentru calcularea productiei la 1 ha, se foloseste formula: Qst = qst x 100 Kg / ha stiuleti In care: Qst = productia de stiuleti la 1 ha, Kg/ha; qst = productia de stiuleti la 100 m2, ca medie aritmetica a productiei din fiecare punct de lucru: Q1 + Q2 + + Qn Qm = Kg/ha n Pentru productia medie la ha, exprimata in Kg boabe/ha, se determina randamentul de boabe al stiuletilor, . In acest scop, se cantareste o proba de 100 Kg de stiuleti (pentru cantitati mai mari, se pot lua mai multe probe, care trebue sa reprezinte media cantitatii totale de stiuleti). Se curata stiuletii de boabe, se cantaresc boabele
14

(daca sunt mai multe probe, se face media cantitatilor gasite la fiecare proba). Cantitatea de boabe gasita pentru fiecare 100 Kg stiuleti reprezinta randamentul de boabe, %. Cu acest randament, se determina productia medie de boabe, in Kg/ha: incare: Qb = productia medie de boabe, evaluata, Kg/ha; Qst = productia medie de stiuleti, evaluata, Kg/ha; = randamanetul in boabe, %. Cu productia medie se sdetermina productia pe toata suprafata parcelei. Qb = Qst x Kg/ha boabe

2. Evaluarea recoltei pe baza metodei selective

15

Datorita avantajelor pe care le reprezinta metoda selectiva, se foloseste pe scara larga. In unele cazuri, metoda selectiva este folosita pentru verificarea exactitatii datelor obtinute prin observari de masa si, eventual, pentru corectarea acestora. Metoda selectiva poate fi folosita si in cazul evaluarii recoltei, in vederea verificarii datelor obtinute prin evaluarea dupa aspectul vegetativ. Observarea selectiva consta in stabilirea directa, prin cantarire, a unei parti din recolta obtinuta pe baza unui anumit numar de probe si in extinderea rezultatelor asupra intregii colectivitati, in cazul de fata asupra recoltei medii la hectar pentru intreaga cultura respectiva. Cu ajutorul acestei metode se stabileste recolta medie la hectar in lan; de aceea luarea de probe din recolta trebue sa se faca fara nici o pierdere, ca sa corespunda continutului acestui indicator. Concret, aplicarea ei trebue sa respecte conditiile in ceea ce priveste: numarul probelor care urmeaza sa fie luate, asezarea justa a acestora pe teren si forma probelor.

2.1 La culturi paioase

16

Numarul probelor (n) necesare pentru ca rezultatele obtinute cu ajutorul observarii selective sa caracterizeze intreaga colectivitate se poate calcula dupa formula: t2 2 n = , 2x In care: t este portabilitatea; 2 dispersia generala; x eroarea limita admisa. Daca in loc de dispersie se utilizeaza coeficientul de variatie (v), formula va fi: t2 v2 n = X2 2x Marimea etalonului (numarul probelor) depinde deci de probabilitatea cu care se garanteaza rezultatele, de variatia caracteristicii studiate (recolta la unitate de suprafata) si de eroarea maxima admisa. Ca regula generala, numarul probelor trebue sa fie suficient de mare pentru ca rezultatele sa poata caracteriza in mod corespunzator intreaga colectivitate. Pentru asigurarea uniformitatii in aplicarea metodei, numarul de probe pentru diferitele culturi a fost stabilit in felul urmator: de pe un lan sub 30 ha se iau 200 de probe; de pe un lan de 30 ha pana al 100 ha se iau 300 de probe; de pe un lan peste 100 ha se iau 400 de probe. Problema fixarii pe teren a locului de unde se iau probele este tot atat de importanta ca si problema numarului probelor. Acestea se
17

aseaza in lan uniform, asigurand astfel prezentarea in esantion a fiecarei parti din lan, conform greutatii specifice pe care o reprezinta real in lan. Distanta intre probe (d)se calculeaza dupa formula:

In care: s este suprafata lanului; n numarul de probe. Aceasta distanta este latura unuia dintre patratele care se pot forma din intregul lan dupa numarul probelor stabilite si din mijlocul carora se ia cate o proba. In cazul unui lan cu farma regulata, prima proba se ia la punctul de intersectie a doua drepte care se trag perpendicular pe latura de latime si lungime a lanului, la jumatatea distantei calculate, dupa care se masoara in continuare distanta stabilita paralel cu latura de latime a lanului. Asezarea probelor ridica o problema speciala cand lanul nu are o forma regulata. Pentru a putea respecta metoda asezarii mecanice a probelor in lan trebue in prealabil sa se asigure incadrarea acestei forme intr-un dreptunghi regulat. La acele culturi la care datorita faptului ca sunt insamantate uniform distanta intre plante este mai mica, forma probelor este o rama de 1 m2. Aceste probe pe lan se delimiteaza cu ajutorul unui instrument denumit ,,rama metrica, de unde intreaga observare a primit si denumirea de ,,stabilire a productiei cu ajutorul ramei metrice. In vederea asigurarii luarii corespunzatoare a probelor trebue sa se respecte urmatoarele conditii: rama metrica trebuie sa se aseze pe suprafata cu o inclinatie de 450 fata de directia randurilor de semanaturi, ceea ce asigura

18

cuprinderea in cadrul ramei a unui numar de plante care in medie revin pe un metru patrat; rama metrica trebue sa cuprinda numai firele de cereale care sunt pe suprafata acoperita de cadrul ramei asezate pe teren; spicele cuprinse in cadrul ramei metrice trebue recoltate cu cea mai mare grija, fara pierderi, luandu-se numai spicele care au ajuns la coacere; distanta intre probe trebue sa se masoare de la centrul ramei metrice; Productia recoltata de pe probele stabilite la paioase se usuca pana la umiditatea normala de 14-16%, dupa care se cantareste. Impartind cantitatea obtinuta la numarul probelor, se determina greutatea ce s-a obtinut in medie pe un metru patrat, care inmultita cu 10 000 va da recolta medie la hectar.

2.2 La culturi prasitoare

19

Asezarea probelor la culturile prasitoare nu se deosebeste de cea referitoare la culturile paioase. Din faptul ca numarul probelor este mai mic deoarece o proba cuprinde o suprafata mai mare ca rama matrice rezulta ca distanta intre probe va fi mai mare. In cazul in care culturile prasitoare sunt semanate cu masina iar distanta intre randuri este egala, atunci se stabileste nu distanta intre metri, ci distanta exprimata in randuri. De exemplu, daca distanta intre randurile de porumb este de 60 cm (atunci pe un metru liniar revin 1,66 randuri), iar distanta dintre probe de 60 m, urmeaza ca proba sa se ia la fiecare al 100-lea rand, luand la prima proba randul al 50-lea, la 30 m distanta de latura mai ingusta a lanului. La stabilirea recoltei cu ajutorul metodei selective, o problema importanta este cea a suprafetelor probelor care urmeaza sa se ia din lan. La culturile prasitoare, unde insamantarea se face in randuri mai departate intre ele, iar in lungul randului plantele se insamanteaza la diferite distante, forma probei este o prajina cu lungimea de 5 m. In cazul in care distanta nu se determina prin numarul de randuri, atunci de la punctul stabilit se ia randul cel mai apropiat; in cazul culturilor prasitoare, prajina trebue prevazuta la jumatatea ei cu o crestatura, care se aseaza pe punctul stabilit pentru luarea probei; pentru a se evita marirea sau micsorarea productiei in cazul prajinii de 5 m, se recolteaza cuiburile (sau plantele) care sunt acolperite in intregime de aceasta prajina.Daca un cuib este acoperit numai pe jumatate, in mod conventional se stabileste ca cuiburile dintr-o parte a prajinii sa se recolteze, iar cele din partea cealalta, acoperite numai in parte de prajina, sa nu se recolteze; odata ce recoltarea productiei de pe suprafata probelor ce trebue sa se numere si probele, spre a nu gresi la numarul total al probelor, ceea ce poate duce la majorarea sau micsorarea productiei care se stabileste;
20

 in cazul porumbului, stiuleti ce se iau ca proba nu se recolteaza, ci se numara numai, urmand ca greutatea medie a stiuletilor sa se determine ulterior. Stabilirea productiei cu ajutorul metodei selective reprezinta o metoda de verificare a rezultatelor obtinute prin evaluarea dupa aspectul vegetativ si in anumite cazuri poate fi singura metoda de stabilire a recoltei in lan. La efectuarea acestei observari trebue sa se acorde totala atentie respectarii principiilor stiintifice, ceea ce asigura exactitatea datelor care servesc la stabilirea recoltei medii la hectar in lan.

3.Evaluarea recoltei pe baza aprecierii economice a terenurilor agricole

21

Atunci cand se stabileste o productie medie la ha se presupun anumite conditii naturale de productie, adica se localizeaza in spatiu. Studierea in dinamica a productiei medii la ha presupune evolutia tehnologiilor, iar la o anumita tehnologie, in conditii medii de clima (pentru care se calculeaza de obicei prognoza productiei medii) teoretic ar trebui sa fie aceiasi sau sa prezinte diferente foarte mici de la un an la altul. Pe teritoriu, variatia conditiilor naturale este foarte mare. Daca conditiile naturale au o oarecare stabilitate in timp, in spatiu ele eunt foarte variate. In unele zone cu o favorabilitate mai redusa, nu in anii medii ci in cei mai ploiosi, nu se realizeaza nici media, iar cateodata nici minima din zonele cu o fertilitate ridicata. Variatia solului, prin caracteristicile sale intrinsece, face ca aproape nici o interprindere agricola sa nu aiba conditii asemanatoare de productie. Daca se presupune ca, intr-o interprindere, tehnologia nu variaza mult de la un teritoriu la altul, nivelul productiilor medii la ha este influentat de variatiile conditiilor naturale, ceea ce face ca avand aceiasi tehnologie sa se realizeze nivele diferite ale productiei medii la ha, fapt ce are implicatii asupra intregii economii a culturii respective. Aceasta relatie intre conditiile de productie naturale si nivelul productiilor medii la ha obtinute,sunt exprimate prin existenta in agricultura a rentei diferentiale I, amplificata de mai multe ori cu efectele diferite ale mijloacelor de productie in diferite conditii naturale, reflectate prin renta diferentiala II, amplifica si mai mult problema. Desigur ca nu este indiferent care este raportul nivelelor productiilor medii la ha de la un teritoriu la altul. Ele trebue sa reflecte cu o fidelitate cat mai mare diferentele de fertilitate a terenurilor. Pentru a reda cat mai bine fertilitatea terenului si influenta acestuia asupra stabilirii nivelului productiei medii la ha, se poate folosi aprecierea economica a terenurilor agricole care stabileste de cate ori un teren este mai fertil decat altul. Aceasta operatie de diferentiere teritoriala a nivelului productiei medii la ha este facuta la nivel de tara, cand avem in
22

vedere o anumita productie medie prognozata si se diferentiaza pe zone si judete, la nivel de judet cand se repartizeaza pe consilii de cooperare si specializare si in cadrul acestora cand se stabileste corect nivelul productiei medii la ha pe ferme. In felul acesta, prognoza unei productii medii globale la ha pe un anumit teritoriu (tara, zona, interprindere) este conditionata de repartitia ei pe teritoriu, de masura in care reflecta proportional folosirea conditiilor naturale de planta respectiva.

BIBLIOGRAFIE

23

manual Agrotehnica clasa: a IX-a Bucuresti 1992 manual Agropedologie clasa: a XI-a editura: Gimnasium Bucuresti 2002 Budoi Gh. Tehnologia culturilor agricole editura: Didactica si pedagogica Bucuresti 1975 Budoi Gh. ; Petrescu Aurelian Agrotehnica editura: Ceres Bucuresti 1996 Bodoi Gh. Agrotehnica-manual pentru grupurile scolare editura: Tehnica agricola Bucuresti 1996 manual Pregatirea de baza in agricultura anul I Scoala profesionala editura: Poscar Bucuresti 2002 Manea Manescu; E. Barat; M. Bulgaru; P. Onica Statistica agricola si silvica editura: Didactica si pedagogica Bucuresti 1968 S. Hastia Prognoza productiei medii in agricultura editura: Ceres Cluj 1982

-anexa 124

Denumirea tarlalei sau a bucatii de tarla

Suprafata productiva de primavara

ha

Productia medie la hectar Productia totala Kg in lan

Kg

S Tarlaua 1
Tarlaua 2 Tarlaua 3 Tarlaua 4 Tarlaua 5 Tarlaua 6 total 252 140 296 80 30 196 994

q 1800 2100 1750 1600 0 1400 1678

Sq
453600 294000 518000 128000 0 274400 1668000

-anexa 225

tupul de cereale la grau la orz la ovaz

foarte buna peste 35 grame peste 45 grame peste 30 grame

buna 30-35 grame 38-45 grame 25-30 grame

-anexa 326

Numarul de Numarul mediu spice pe metru de boabe pe un patrat spic 400 400 400 13 15 18

Greutatea absoluta a 1 000 boabe 35 35 35

Recolta medie la hectar (in Kg) 182 210 252

27

Created by:
Tertan Bogdan Florin
-2003-

28