Sunteți pe pagina 1din 20
anul XXXI ianuarie - februarie 2006
anul XXXI
ianuarie - februarie 2006

editorial

SFATUL

BISERICII

Pr. Doru Costache,

parohul bisericii Sfânta Maria

În pofida faptului că anul trecut, pe lângă şedinŃa adunării generale, am organizat nouă şedinŃe ale comitetului parohial (echivalentul a mai bine de doi ani de activitate, după ritmul dinainte), sunt voci care pretind că nu este destulă transparenŃă în administrarea parohiei şi că nu sunt ascultate toate opiniile. Înainte de a oferi o soluŃie pentru solicitarea în cauză, nu pot să nu observ două lucruri. Primul, că deja exprimarea unor asemenea dorinŃe, de contribuire la mai-binele parohiei, formulate de diverse persoane, reprezintă un aspect pozitiv, de natură să indice reuşita noastră în efortul de mobilizare a interesului multora pentru viaŃa parohială. Al doilea, că observaŃiile cu pricina nu sunt tocmai obiective. Pe de o parte, toŃi suntem martori că adunarea generală a fost un succes al transparenŃei şi al democraŃiei, prin maniera liberă în care s-a discutat şi votat. Aş aminti aici faptul că propunerea mea de a avea un consiliu parohial administrativ şi un comitet auxiliar de doamne – aşa cum există în parohiile de sub jurisdicŃia Patriarhiei Române şi în alte Biserici ortodoxe – a fost respinsă de adunarea generală. Pe de altă parte, fie şi doar numărul şedinŃelor comitetului, dintre care unele au fost asistate şi de alŃi credincioşi (potrivit statutului parohiei, nimic nu împiedică prezenŃa altor membri înregistraŃi la şedinŃele comitetului), indică faptul

că preotul paroh nu lucrează de unul singur şi că nu hotărăşte nimic fără consultarea comitetului, acolo unde este vorba despre atribuŃiile statutare (administrative) ale acestuia. Acum, pentru că realmente este importantă dorinŃa oamenilor de a contribui – fie şi cu sugestii, dacă nu cu activitate efectivă – la progresul parohiei, am considerat că trebuie întreprins ceva în acest sens. Căutând soluŃii în ultimele două-trei luni, discutând cu oamenii, am primit o idee interesantă de la Dl. Iulius Nicolae Florescu, care propune o serie de întâlniri anuale ale membrilor înregistraŃi, la care să poată participa şi ceilalŃi credincioşi. Acestea ar fi întruniri periodice cu caracter neadministrativ, menite să permită schimbul liber de opinii în privinŃa activităŃilor de interes comunitar ale parohiei. Am îmbrăŃişat cu toată bucuria propunerea şi, în urmare, vă propun să ne întâlnim la prima manifestare a „Sfatului Bisericii”, în data de 12 februarie. Cu această ocazie, am putea elabora un calendar al întâlnirilor, care să acopere întregul an 2006. Nu am ales la întâmplare ziua de 12 februarie, pentru atunci fiind anunŃată vizita în parohia noastră a PreasfinŃitului Părinte Petroniu Sălăjanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. PreasfinŃia Sa, având binecuvântarea Chiriarhului nostru, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, va sluji sfânta liturghie în biserica noastră şi este dispus să stea apoi de vorbă cu credincioşii. Este, aşadar, un bun moment pentru a pune început gândului nostru comun de a organiza „Sfatul Bisericii”, beneficiind şi de prezenŃa unui episcop român.

Botezul Domnului
Botezul Domnului
nostru comun de a organiza „Sfatul Bisericii”, beneficiind şi de prezenŃa unui episcop român. Botezul Domnului

pag. 2

UN AN ÎMPREUNĂ

preot dr. Doru Costache parohul bisericii Sfânta Maria-Sydney

Spre a pune mai bine în evidenŃă complexitatea activităŃilor parohiei noastre în intervalul dintre decembrie 2004 (sosirea mea) şi decembrie 2005, am realizat, pe baza datelor publicate constant în “Cronica evenimentelor”, rubrică a VieŃii parohiale, următoarea statistică a activităŃilor:

A ACTIVITATE SOCIALĂ (incluzând

evenimente de ordin comunitar şi

acŃiuni caritative ale parohiei):

20 mese comune (majoritatea

organizate sub coordonarea Dnei. Denisa Tita);

7 picnicuri (Henley Park,

organizate sub coordonarea Dlui. Emil Eracovici);

2 “ceaiul doamnelor” (cu

organizarea unor tombole şi licitaŃii, coordonate de Dna. Angela

Kalafatis, cu participarea Dnei. Ileana Păunescu);

1 colectă pentru copiii orfani de la

Valea Plopului (jud. Prahova; coordonată de Dna. Lily Strungaru).

B ACTIVITATE CULTURALĂ ŞI DE

ÎNVĂłĂMÂNT:

6 apariŃii ale revistei ViaŃa

parohială, însumând 85 pagini în limba română şi 25 pagini în limba

engleză (revista e coordonată de mine, beneficiind de aportul

scriitoricesc al unor membri ai parohiei, dar şi al unor prieteni din Melbourne, Sydney, România şi Statele Unite ale Americii);

2 serbări ale copiilor (organizate

de soŃia mea, Otilia, în colaborare cu alte persoane);

6 întâlniri ale şcolii de duminică

(coordonate de mine, beneficiind de aportul Dnei. Cristina Tănase şi al Dlui. Ovidiu Grecea, şi fiind susŃinute logistic de Dnii. Carol Cruceanu şi Mihai Zetea);

1 website al parohiei:

www.geocities.com/sfmaria_sydney

(susŃinut de Dl. Ion Constantin Nedelcu, din FranŃa)

1 cateheză cu vorbitorii de limba

engleză

1 excursie cu elevii şcolii de

duminică

4 repetiŃii ale corului bisericii (cu

aportul Dlui. Iulius Nicolae

Florescu)

C ACTIVITATE ADMINISTRATIVĂ:

9 şedinŃe ale Comitetului parohial

(echivalentul a mai bine de doi ani

de activitate, în ritmul de până la venirea mea);

1 şedinŃă a Adunării generale

(discuŃii libere; alegerea

democratică, prin vot secret, a membrilor noului comitet parohial);

16 membri noi ai parohiei;

instalarea aerului condiŃionat în

biserică (acŃiune suportată din fondul

parohiei şi susŃinută prin diverse donaŃii);

instalarea unei noi staŃii de

amplificare a sunetului în biserică (donaŃii ale credincioşilor);

instalarea unui boiler în bucătăria

sălii adiacente bisericii (donaŃia

familiei Strungaru);

instalarea noului mobilier pentru

bucătărie (beneficiind de diverse

donaŃii ale credincioşilor, cea mai notabilă venind din partea Dnei. Alexandrina Păunescu);

înnoirea reŃelei electrice a

bucătăriei (donaŃia Dlui. Dan Buse);

montarea a două uşi metalice (la

exteriorul altarului, de către Dl.

Mircea Lăutaru, şi la magazia de lumânări, de către Dnii. Toma Eracovici şi Mihai Zetea);

mobilier nou pentru sfântul altar

(donaŃie anonimă);

achiziŃionarea a 10 mese pliante

pentru sala adiacentă (donaŃiile credincioşilor);

instalarea unui aparat de aer

condiŃionat în sală (aparatul a fost

donat de Dna. Emilia David; lucrarea a fost suportată din fondul parohiei);

reorganizarea magaziei de

lumânări (de către Dnii. George

Costea şi Mircea Lăutaru);

pest control si dezinsecŃie;

6 acŃiuni de curăŃenie generală a

bisericii, sălii şi curŃii (membrii comitetului parohial, la care s-au adăugat Dnii. Stavru Kalafatis, Bonifacius Tiron şi George Costea);

completarea stocului de lumânări

(două comenzi, din donaŃiile credincioşilor şi fondul parohiei).

D DEPLASĂRI la filiala Sfântul

Andrei din Newcastle: 5

E PARTICIPĂRI ALE PREOTULUI

PAROH LA ALTE ACTIVITĂłI:

1 audienŃă la PF Patriarh Teoctist

al Bisericii Ortodoxe Române;

2 audienŃe la IPS Arhiepiscop

Stylianos al Australiei;

1 audienŃă la PS Episcop

Ambrozie Sinaitul;

2 audienŃe la PS Episcop

Seraphim de Apollonias;

1 audienŃă la ExcelenŃa sa Dr.

Ovidiu Grecea, Consul general al României la Sydney;

1 audienŃă la Revd John

Henderson, Secretar general al Consiliului NaŃional al Bisericilor

din Australia, şi la Revd Dr Ray Williamson, Secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor din NSW;

lector în cadrul Colegiului

Teologic Grec-Ortodox Sfântul Andrei (coordonat de Arhiepiscopia Greacă a Australiei şi tutelat de

Sydney College of Divinity), predând un curs anual de teologie patristică;

predat un curs intensiv (masterat)

de o săptămână, iulie 2005, în cadrul Colegiului Teologic Grec-Ortodox Sfântul Andrei;

2 participări la slujbe

panortodoxe;

publicat 4 articole majore (1 într-

un volum colectiv editat de Patriarhia Română; 1 în revista

Ortodoxia, a Patriarhiei Română; 2 în revista Noua reprezentare a lumii) şi 10 mici eseuri (rubrică permanentă, în revista episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor), la care se adaugă cele din ViaŃa parohială;

2 participări la reuniunile

periodice ale Comitetului Executiv al Consiliului NaŃional al Bisericilor din Australia;

1 participare academică la un

congres internaŃional (România);

1 participare ca vorbitor invitat la

seminarul Peace and Harmony in the

pag. 3

pag. 3

CursanŃii Şcolii de Duminică

Un an

Hills (Baulkham Hills Shire Council); 2 participări la recepŃiile oficiale organizate (la Parliament House) de Consulatul general al României (în onoarea semnării tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană şi aniversării anuale a zilei naŃionale a României).

pag. 2

Aceste activităŃi, pe lângă rezultatele materiale palpabile, au avut şi efectul de a antrena membrii parohiei noastre pe calea realizării unei autentice comuniuni creştine. Desigur, mai este mult de făcut, însă drumul nostru în Hristos deja a fost binecuvântat cu roade. MulŃumiri Comitetului parohial (ales democratic în şedinŃa Adunării generale din iulie 2005); de asemenea, tuturor colaboratorilor şi donatorilor.

Pentru slava lui Dumnezeu

► A fost realizată şi montată o uşă de

siguranŃă pentru ieşirea laterală a sfântului altar. Lucrarea a fost executată de către Dl. Mircea Lăutaru, membru al Comitetului parohial, care a alocat acesteia 32 de ore (achiziŃionarea materialelor, executare şi montare), utilizând propriile sale instrumente. Materialul cu care s-a lucrat este oŃel

inoxidabil, donat de Dl. Ron Chant. Încuietoarea specială a fost donată de Dl. Mihai Costache

► Sala bisericii a fost dotată cu zece

mese pliante noi, achiziŃionate – prin mijlocirea părintelui Petru Ilie Petre – din

donaŃiile credincioşilor. Mesele au fost ajustate scopurilor noastre de către Dl. Mircea Lăutaru. Dna. Denisa Tita, membră a Comitetului parohial, a donat noile feŃe de masă şi alte accesorii necesare bunei funcŃionări a bucătăriei

► Sala bisericii a fost dotată de

asemenea cu un aparat de aer condiŃionat, donat de Dna. Emilia David ►Familia Mihai şi Maria Costache au donat parohiei mâncarea şi băutura consumate cu ocazia picnicului din 22 ianuarie

► Dl. Iulius Florescu a donat bisericii un

microfon performant (cu cablul aferent), pentru uzul corului. Cu ocazia montării noului microfon, atât cablul acestuia cât şi cele ale staŃiei de amplificare a sunetului au fost trase pe sub podea, cu concursul

Dlui. Mihai Zetea

► Dl. LaurenŃiu Fulga a donat bibliotecii

parohiale un set de reviste româneşti de

cultură

► Tanti Mica şi familiile Kalafatis şi

Costea au donat prescurile necesare

pentru sfânta liturghie

► Acest număr al revistei ViaŃa parohială

a fost tipărit prin contribuŃia Consulatului general al României la Sydney şi a Dlui.

Carol Cruceanu, vicepreşedintele Comitetului parohial

Alte donaŃii pentru aerul condiŃionat

AMS Data P/L, $200; familia Chircu, $50; familia Marin Cruceanu, $100; familia Gherla, $100; dna. Florentina Simion, $20; familia Slimovschi, $200; familia Tiron, $50; dna. Rodica Gabriela,

$20

După cum se ştie, parohia a suportat costul de $13000 pentru achiziŃionarea şi instalarea aerului condiŃionat în biserică. Deşi am primit între timp generoase donaŃii din partea credincioşilor, suntem departe de a acoperi suma respectivă. În aceste condiŃii, orice alt ajutor din partea Dumneavoastră este binevenit. MulŃumim!

Şcoală de duminică, nu şcoală românească

Pr. Doru Costache

După cum se ştie, parohia noastră

a deschis, în iulie 2005, cursurile

‘şcolii’ duminicale. În această privinŃă, există anumite neclarităŃi. Spre exemplu, presa românească

locală consideră că ‘şcoala’ a debutat cu câteva luni mai târziu decât s-a întâmplat în realitate. O altă confuzie se face între ‘şcoala’ duminicală şi un deziderat mai vechi al unor cercuri de la Sydney, de a avea o şcoală românească. Realitatea este că ‘şcoala’ a

debutat când a debutat, şi nu când s-

a aflat despre acest lucru. Tot

realitate este că parohia noastră organizează o ‘şcoală’ de duminică, axată pe învăŃământul religios, nu o şcoală românească, aşadar în care să se predea limba română. Niciodată ceea ce am organizat noi nu s-a numit ‘şcoală românească’ (a se vedea ViaŃa parohială pe iul- aug, p. 2; sept-oct, p. 10; nov-dec, p. 17).

pe iul- aug, p. 2; sept-oct, p. 10; nov-dec, p. 17). DiferenŃa este că, în timp

DiferenŃa este că, în timp ce şcoala românească îşi propune un curriculum educaŃional de tip secular, în care programa australiană să fie dublată de una românească, ‘şcoala’ duminicală rămâne în esenŃă o formă de introducere a cursanŃilor în tainele credinŃei ortodoxe. Faptul că cei mai mulŃi copii înŃeleg deficitar limba română şi nu se pot exprima fluent româneşte ne-a determinat să introducem şi elemente de limba şi literatura română, precum şi de istoria României. Şi anul acesta va exista preocuparea pentru învăŃarea limbii române, dar fără ca aceasta să producă deturnarea scopurilor religioase ale cursurilor. De fapt, experienŃa anului trecut permiŃându- ne să identificăm aspectele slabe ale programului nostru, componenta de educaŃie creştină va fi mai intens susŃinută de acum înainte. Desigur, componenta românească a şcolii se poate dezvolta, dar numai în condiŃiile în care şi profesorii români sunt dispuşi (1) la o activitate voluntară în favoarea comunităŃii, şi (2) la o cooperare articulată cu eforturile echipei care coordonează ‘şcoala’ duminicală (Doru Costache şi Carol Cruceanu).

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 4

CREZUL. INTERPRETARE - Partea a cincea - Preot dr. Doru Costache
CREZUL. INTERPRETARE
- Partea a cincea -
Preot dr. Doru Costache

Ultimele articole ale Crezului vorbesc concis despre Biserică, botez, înviere şi viaŃa viitoare. [Credem] într-una, sfântă, catolică [sobornicească] şi apostolică Biserică.

Biserica, adunarea sfântă a poporului lui Dumnezeu, se mărturiseşte acum pe sine. Deşi în uzul actual termenul Biserică pare a se referi în general la Biserica lui Hristos, la origine era vorba despre exprimarea conŃinutului eclesial al Bisericii locale, a adunării liturgice. Comunitatea avea conştiinŃa faptului că ceea ce ea experimentează în adunarea liturgică coincide în esenŃă, dacă nu şi în forme, cu experienŃa Bisericilor lui Hristos de pretutindeni. Articolul încearcă să descifreze trăsăturile de bază ale experienŃei eclesiale prin intermediul

a patru atribute. una. De la început, apostolii şi teologii de după ei vorbeau alternativ despre o Biserică şi multe Biserici. Sub aspectul realităŃii concrete, este vorba de multe Biserici, comunităŃi creştine, fiecare experimentând într-o manieră diferită misterul apartenenŃei

la marea familie creştină. Complexă, înŃelegerea era însă că – prin conŃinut

– există o singură Biserică, o singură

experienŃă a poporului lui Dumnezeu, aşa cum e rezumată în 1 Petru 2:9-10 sau în 2 Petru 1:2-4 etc. Altfel spus, deşi geografic, istoric, etnic şi cultural există o multitudine de Biserici, în esenŃă este vorba de o singură Biserică a lui Hristos; mai precis o singură experienŃă comunitară cu Tatăl, prin Hristos, în Duhul Sfânt (cf. 2 Corinteni 13:13), în limitele aceleiaşi tradiŃii eclesiale

(cf. 2 Tesaloniceni 2:15). sfântă. Trăsătura fundamentală a acestei comunităŃi şi a experienŃei sale este sfinŃenia. Deşi manualele moderne caută să vorbească despre o sfinŃenie obiectivă (“fiinŃa Bisericii este sfântă”, spre exemplu pentru că Biserica se află în “posesia” sfintelor taine), perspectivă de altfel deloc de

neglijat, termenul – de origine biblică – se referă totuşi la un alt aspect. În Scriptură şi în liturghie, sfinŃenia este o calitate divină comunicată, împărtăşită comunităŃii.

SfinŃenia este în egală măsură un dar şi o chemare, un dar dumnezeiesc şi

o provocare adresată comunităŃii (1

Corinteni 1:2). S-ar spune că Biserica este contextul sfânt în care se desfăşoară o dinamică a sfinŃeniei. Acest dinamism implică o tot mai intensă şi stabilă participare a membrilor comunităŃii la viaŃa divină. Aici nu mai este vorba doar de morală, indispensabilă la rândul său, ci despre evenimentul participării la viaŃa lui Dumnezeu (cf. 1 Ioan 1:1-4). Rezultatul acestei participări este manifestarea unei vieŃuiri de tip divinouman, ca extensie a vieŃii lui Hristos însuşi (cf.

Efeseni 4:10-16). catolică [traducerea populară:

sobornicească]. Mai întâi, o precizare de ordin istoric. Crezul românesc utilizează în acest punct slavonescul “sobornicească” din raŃiuni apologetice mai mult sau mai puŃin legitime. Sigur că, confruntată cu propaganda uniatistă în Transilvania şi Banat mai ales, Biserica ortodoxă

a trebuit să elibereze propria sa

identitate de orice conotaŃie romano- catolică. Aşa se face că a fost promovat cu insistenŃă termenul mai- sus amintit. El însă nu exprimă nici pe departe sensul termenului original, katholike, prezent de la bun început în Crezul formulat la Constantinopol (folosit ca atare până astăzi de Biserica Ortodoxă Greacă, atât în original, cât şi în traducerile moderne), termen care nu are nici o relaŃie cu romano-catolicitatea. Atât termenul sobornicitate cât şi ideea romano-catolicităŃii se referă la aspecte lipsite de semnificaŃie pentru sensul original, eclesial al atributului

katholike (catolică). La origine, cuvântul catolic desemna conformitatea unei părŃi dintr-un întreg cu întregul din care face parte. Exact cu acest sens a

intrat apoi în vocabularul Bisericii, pentru a desemna conformitatea unei Biserici locale, adunarea liturgică, cu tot ceea ce reprezintă Biserica lui Hristos. Aşadar, atributul catolică dezvăluie plenitudinea eclesială a comunităŃii adunată în liturghie, exprimând implicit unitatea infrastructurală a tuturor Bisericilor, şi nu are legătură imediată cu ideea unităŃii suprastructurale a acestora (ca în ideea sobornicităŃii). Şi mai puŃin are legătură cu ideea romano- catolicităŃii, care atribuie exclusiv episcopului Romei plenitudinea eclesialităŃii, interpretând în cheie imperială raporturile dintre Bisericile locale. apostolică. Atributul “apostolică” indică în primul rând originea istorică a Bisericii în veacul în care au activat apostolii Mântuitorului; în al doilea rând fidelitatea credinŃei şi a vieŃii eclesiale faŃă de criteriile predate de primii ucenici ai Domnului; în al treilea rând identitatea experienŃei eclesiale contemporane cu experienŃa primelor generaŃii creştine. În primul sens, înŃelegem continuitatea neîntreruptă a existenŃei Bisericii din veacul apostolic şi până astăzi, continuitate exprimată mai ales prin succesiunea episcopatului/hirotoniei. În cel de-al doilea, este vorba despre conservarea spiritului apostolic al tradiŃiei, ca sistem de referinŃă în interiorul căruia se validează toate aspectele doctrinei şi practicii Bisericii. În al treilea, este vorba despre experienŃa liturgică şi activitatea misionară şi filantropică a Bisericii, în care recunoaştem trăsăturile poporului lui Dumnezeu aşa cum sunt descrise în Noul Testament. Mărturisesc un botez, spre iertarea păcatelor Articolul se opreşte asupra identităŃii creştine. Aşa cum Biserica este unică, poarta de intrare în poporul lui Dumnezeu este unică:

botezul. Ceea ce defineşte

pag. 5

pag. 5

Crezul

pag. 4

apartenenŃa noastră la poporul lui Dumnezeu e starea de renaştere duhovnicească, iniŃiată prin botez, mirungere şi împărtăşire, susŃinută apoi prin celelalte sfinte taine ale Bisericii (mărturisirea, cununia, preoŃia şi maslul) şi efortul personal, în cadrul comunităŃii eclesiale. Botezul reprezintă concentrat şi la nivel personal tot ceea ce este viaŃa eclesială:

separarea de domnia întunericului şi participarea la domnia luminii, lepădarea de păcat şi urmarea căii virtuŃii, ieşirea din egoism şi deschiderea spre comuniune, începutul sfinŃirii omului. Aştept învierea morŃilor şi viaŃa veacului ce va fi [traducerea populară: ce va să fie]. Amin. Contrar celor mai multe filosofii religioase, preocupate cu eliberarea sufletului din relaŃia cu trupul şi materia, creştinismul mărturiseşte – întemeindu-se pe faptul învierii lui Hristos – că trupul uman este la fel de important ca şi sufletul. Omul întreg, suflet şi trup, este creat de Dumnezeu şi purtător al unei amprente divine (“după chipul lui Dumnezeu”). În aceste condiŃii, mărturisim că omul întreg, suflet şi trup, este chemat să participe pentru totdeauna la viaŃa dumnezeiască. Or, pentru a întâmpina veşnicia, trupul uman trebuie pe de o parte să revină la viaŃă, iar pe de alta să fie restructurat ori transfigurat, înălŃat la nivelul unei forme superioare de organizare, spiritualizat. Ambele aspecte sunt posibile prin puterea lui Dumnezeu şi cerute de chiar planul dumnezeiesc privind eternizarea creaŃiei (Rm 8:19-23). Chiar dacă toŃi vor învia, nu toŃi vor experimenta la fel veşnicia. CredinŃa noastră în viaŃa viitoare nu ignoră faptul că toŃi vom fi judecaŃi pentru maniera în care am trăit viaŃa de acum. Rezumat al credinŃei noastre, Crezul rămâne semnificativ pentru toate generaŃiile creştine, cerând totodată succesive reinterpretări, menite să facă mesajul său relevant pentru experienŃa creştină din orice timp şi loc.

1 ianuarie 2006

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Duminica dinaintea Botezului Domnului

2 Timotei 4, 5-8; Marcu 1,1-8 Coloseni 2,8-12; Luca 2, 20-21, 42-52

Alina Victoria Paraschiv

Traiectoria ontologică spre cele ale Tatălui (Luca 2, 49) presupune dezbrăcarea de trupul în care doar carnea “vorbeşte”, renunŃarea la slava despre care credem că ne defineşte – numele nostru cel bun în lume, pocăinŃa/metanoia. Dar cum să sufle asupra noastră adierea schimbării, câtă vreme nu vedem decât cu trupul şi, sufocând vocaŃia noastră de fiinŃe spirituale, nu putem nici măcar sesiza adâncul propriei noastre morŃi sufleteşti? Prin Întruparea, Moartea şi Învierea Sa, Hristos ne-a deschis posibilitatea unei vieŃi îndumnezeite în trup. Când omul întreg – trup şi suflet – mărturiseşte prin stilul său de viaŃă credinŃa în lucrarea Lui Dumnezeu (Coloseni 2, 12), se face părtaş acestei lucrări, devine viu. Aceasta au reuşit sfinŃii, cu toŃii, oameni ca şi noi, dar cu toŃii, deopotrivă, deosebiŃi, pentru că s-au angajat cu fiecare suflare şi până la ultima în lupta cea bună (2 Timotei

4,7)…

Sfaturile Apostolului Pavel către ucenicul său Timotei sunt relevante pentru acest stil de viaŃă-luptă, şi cred că pot fi “actualizate” “personalizat”, după măsura fiecă- ruia, sub îndrumarea părintelui du-

hovnic. Fii treaz în toate (2 Timotei 4,5):

deprinde-te să-Ńi construieşti o conştiinŃă hristică, discernământul, starea sufletească de înŃelepciune, care poate deosebi Adevărul de deşarta înşelăciune din predania omenească (Coloseni 2, 8). Suferă răul (2 Timotei 4,5):

primeşte-le pe toate ca pe unele bune, primeşte-le cu mulŃumire; în planul relaŃiilor cu semenii: iubeşte- Ńi vrăjmaşii. Fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! (2 Timotei 4,5). Întrupând un nou mod de viaŃă în Hristos, fiecare creştin după darul său împlineşte lucru de evanghelist; anunŃând lumii naşterea sa ca fiu al ÎmpărăŃiei, anunŃă moartea omului lipsit de credinŃă şi învierea unuia nou, care la sfârşit va primi cununa dreptăŃii (2 Timotei 4,8). Căutând să trăiască simultan în trupul său neputincios acestea trei:

dreapta cugetare, smerenia, deplinătatea slujirii, omul vechi taie cu voinŃa sa în întunericul golului său interior breşe, prin care lumina Botezului poate pătrunde vindecător, Ńesând noua fiinŃă în Hristos.

Arca lui Noe

(comunicată de Dna. Prof. Melania Oprea, Bucureşti)

Tot ce trebuie să ştiu despre viaŃă,

am învăŃat de la

1. Ai grijă să nu pierzi barca.

arca lui Noe:

2. Aminteşte-Ńi ca toŃi suntem în

aceeaşi barcă.

3. Planifică pentru viitor. Nu

plouase deloc când Noe şi-a

construit arca.

4. Păstrează-te în formă bună. Când

ai să fii de 600 de ani, cineva s-ar

putea să-Ńi ceară să faci ceva cu adevărat măreŃ.

5. Nu asculta de critici; du până la

capăt treaba care trebuie terminată.

6. Construieşte-Ńi viitorul pe teren

înalt.

7. Pentru siguranŃă, călătoreşte în

perechi.

8. Viteza nu e întotdeauna un

avantaj. Şi melcii erau în arcă, împreună cu leoparzii.

9. Când eşti stresat, lasă-te puŃin în

voia valurilor.

10. Nu uita, arca lui Noe a fost

construită de amatori, Titanicul de profesionişti.

11. Nu contează cât este de mare

furtuna; când eşti cu Dumnezeu,

întotdeauna te aşteaptă un curcubeu la sfârşit!

pag. 6

Cuviosul Antipa din Calapodeşti (Moldova)

pr. Nicolae Cristian Câdă, Bucureşti

sfinŃi români

sfinŃi români

sfinŃi români
 

Cuviosul Antipa, având numele de

Muntele Athos şi s-a întors în

botez Alexandru-Luchian, s-a născut

Moldova, la mânăstirile din preajma

în

anul 1816, într-o familie de Ńărani

Iaşilor. După trei ani a plecat să se

credincioşi din satul Calapodeşti, judeŃul Bacău. Ajungând la vârsta de 20 de ani, a fost călăuzit de Duhul

închine la moaştele cuvioşilor părinŃi de la Pecersca. Auzind de vestita Mânăstire ortodoxă Valaam, aflată

Sfânt să se călugărească. Mai întâi a fost novice între 1836- 1837 în mânăstirea Căldăruşani. A fost tuns în monahism la mânăstirea Brazi din Moldova, primind schima cea mică sau îngerescul chip al mantiei – termeni pentru haina

pe o insulă din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), în anul 1865 cuviosul Antipa s-a aşezat în acest aşezământ monahal. În Mânăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani,

călugărească – şi numele de Alipie.

învrednicindu-se de darul preoŃiei şi

A

plecat apoi la Muntele Athos,

arătând fapte minunate de trăire

stabilindu-se în schitul românesc Lacu. Aici a deprins meşteşugul nevoinŃei duhovniceşti de la cei mai aleşi călugări atoniŃi, ajungând vestit pentru postul şi osteneala lui şi învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni. După aproape cincisprezece ani de sihăstrie în schitul Lacu, a trăit încă patru ani în mânăstirea Esfigmenu, unde a primit schima cea mare (monahii avansaŃi sunt încă o dată consacraŃi pentru asumarea unui tip mai aspru de vieŃuire) şi numele Antipa, fiind şi hirotonit diacon. Astfel, înmulŃind ostenelile şi privegherile de toată noaptea, cuviosul Antipa era cinstit în tot muntele ca mare sihastru şi lucrător

duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvârşită sărăcie. Cea mai mare nevoinŃă a lui era rugăciunea inimii (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă). La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri, lacrimi, metanii şi alte neştiute osteneli duhovniceşti. Era şi un mare părinte duhovnicesc şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii. MulŃi monahi şi credincioşi îl căutau şi îi urmau învăŃăturile. Avea şi în Mânăstirea Valaam câŃiva ucenici aleşi, dintre care cel mai apropiat era ieroschimonahul Pimen (ieroschimonahul este preotul schimonah). După o nevoinŃă binecuvântată, cuviosul Antipa Atonitul/Românul şi-a dat sufletul cu pace în braŃele

al

rugăciunii lui Iisus, învrednicindu-

Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie

se

şi de darurile vindecării bolilor şi

1882, şi a fost înmormântat în

al

înainte-vederii (clarviziunii). Preferând mai mult singurătatea şi

gropniŃa Mânăstirii Valaam. Este singurul călugăr român care s-a

smerenia decât cinstea şi lauda, în anul 1860 cuviosul Antipa a părăsit

nevoit în această vestită mânăstire isihastă din nordul Europei.

În august 1991 au fost găsite moaştele (trupul sfinŃit al) cuviosului. Relicvele ieroschimonahului român au fost depuse în biserica sfinŃilor apostoli Petru şi Pavel, aflată lângă intrarea în mânăstire. În anul 2005 o racla cu relicvele cuviosului Antipa a fost adusă în pelerinaj la ConstanŃa. Tot de anul trecut, în biserica Mânăstirii Christiana din Bucureşti se găseşte o icoană a sfântului cu fragmente din trupul sfinŃit al acestuia. Canonizarea şi trecerea în rândul sfinŃilor a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906, după 24 de ani de la moartea sa. Este cinstit mai ales în mânăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinŃilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinŃi ai Athosului. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât sărbătorirea cuviosului Antipa din Calapodeşti anual în ziua de 10 ianuarie.

Antipa din Calapodeşti anual în ziua de 10 ianuarie. Cuvânt despre cuvântul rostit Alina Victoria Paraschiv

Cuvânt despre cuvântul rostit

Alina Victoria Paraschiv

Pe lângă încărcătura semantică, cuvântul devine mesaj fonic, odată rostit. Nefirescul începe atunci când rostirea lui trunchiată sau

bolborosită anulează sensul, valoarea lui de vehicul către ceva sau cineva. Rostirea clară, în care se aud toate sunetele cuvântului, este precum o închinare largă şi apăsată, evlavioasă şi maiestoasă. Când pronunŃăm gândul, ideea, naştem cuvântul din

tăcere, îi redăm carnea de sunet. Fiecare cuvânt are sunetul său propriu dat de partitura conŃinutului său. Există şi cuvinte care nu au partitură, pe care le receptăm ca pe un chimval răsunător (1 Corinteni 13,1).

Mai există şi alt soi de nefiresc, când sunete plăcute şi aparent inofensive ascund cuvinte otrăvite. Aceste cuvinte-neghină ne usucă sufletul. Numai când liturghisim reînvăŃăm să facem acordul între muzica şi textul cuvântului.

pag. 7

PărinŃii Bisericii

PărinŃii Bisericii

PărinŃii Bisericii

Cuviosul Ioan Casian Romanul din Dobrogea

(29 februarie – an bisect, sau 28 februarie)

Ion Nedelcu, FranŃa

Originea Sfântului Ioan Casian este incertă, existând încă discuŃii asupra provinciei Scythiei Minor (Dobrogea) ca loc al naşterii sale, în jurul anului 360. Oricum, ar fi o bucurie mare dacă s-ar dovedi că ar fi de prin părŃile noastre, dar va rămâne aceeaşi bucurie şi dacă nu. Pentru noi, importantă este originea învăŃăturii sale în Hristos şi mai puŃin originea sa etnică, de aceea vom lăsa această dispută în grija istoricilor şi ne vom îndrepta atenŃia în mod succint asupra vieŃii lui şi, mai ales, asupra câtorva idei găsite în textele lui. Doritor de a pătrunde tainele vieŃii monahale, împreună cu prietenul său din copilărie, Gherman (sărbătorit de Biserică la aceeaşi dată cu Casian) şi cu sora sa, a plecat într-o călătorie în pustia Egiptului. Această perioadă “de căutări”, care va dura mai mult de 7 ani şi care va cuprinde şi alte destinaŃii (i.e. călătorii prin Palestina), va marca viaŃa, dar şi opera cuviosului, căci în acest “pelerinaj” el va consemna în scris discuŃiile şi învăŃătura sfinŃilor pustiei cu care a intrat în contact. La terminarea călătoriei, s-a oprit la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom). În 406 îl găsim pe Ioan Casian la Roma, conducând o delegaŃie ce avea ca scop anularea condamnării Sfântului Ioan Gură de Aur, lucru care nu s-a întâmplat. Din acest an, el a rămas la Roma, unde a fost hirotonit preot. Din 415 îl găsim în Marsilia, până în 435, anul morŃii sale, unde a înfiinŃat două mânăstiri (una de călugări şi una de călugăriŃe), fapt ce l- a determinat pe părintele Dumitru Stăniloae să-l numească “puntea de legătură între monahismul răsăritean şi cel apusean”. Filocalia românească cuprinde două cărŃi (chiar dacă nu în întregime) din opera cuviosului Casian: Despre rânduielile chinoviilor şi despre vindecarea celor 8 patimi de căpetenie şi Convorbiri cu părinŃii. Ambele cărŃi sunt adresate monahilor, dar asta nu înseamnă că unele “gânduri” ale Sfântului Casian nu se referă şi la viaŃa “mirenilor”. [Nu doresc să împart lumea în călugări şi mireni, după cum se încearcă uneori, şi nici să transfer

caracteristicile vieŃii călugăreşti asupra mirenilor, sau invers. Oricum, viaŃa către/cu/în Dumnezeu nu aparŃine doar unor sau altora, ci fiinŃei umane în totalitate.] Convorbiri cu părinŃii, cea din urmă carte, apare ca o completare a celei dintâi (în care făcea referire la cele 8 patimi), “desăvârşirea” acesteia, după cum precizează autorul la începutul lucrării. De fapt, această ultimă lucrare conŃine dialoguri (24 de convorbiri, în Filocalia românească neexistând decât un rezumat al primelor 2 – după cum se arată în nota părintelui Stăniloae) cu părinŃii pustiei din Egipt, purtate şi consemnate în călătoriile sale. El abordează tot felul de teme, dar cu precădere de natură practică, privitoare la lupta omului cu patimile, fapt ce nu înseamnă că este lipsit de profunzime. Spre exemplu, când vorbeşte despre mânie, una dintre cele opt patimi discutate, nu rămâne la superficialitatea exterioară a eliminării acesteia, adică “a-Ńi Ńine gura în vremea mâniei”, ci coboară până la rădăcina acesteia (“învăŃătura evanghelică porunceşte să se taie mai bine rădăcinile patimilor decât roadele lor”); soluŃia “psihoterapeutică” a cuviosului este de a elimina total mânia din minte, nu numai din comportament, uneori comportamentul putând fi acuzat de o anumită complezenŃă (chiar dacă şi această etapă este importantă). În alt loc, referindu-se la post, spune:

“postul, lectura Sfintei Scripturi, lepădarea de avere şi lepădarea de toată lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi […], ci uneltele desăvârşirii. […] cu acestea se câştigă [desăvârşirea]”. În plus, precizează că “dragostea de Dumnezeu şi de aproape este mai presus de cele amintite…”. Puterea de a discerne gândurile, sau dreapta socoteală, conferă echilibru vieŃii creştine. “Măsura” în toate – este ideea cheie a dialogurilor sale –, nici o extremă nu e conformă cu creştinismul [măsura nu are nimic de-a face cu “căldiceii” amintiŃi în Apocalipsa 3,16]. Spre exemplu, avva Moise, unul dintre monahii pustiei, interlocutor al lui Casian, pune semnul egal între “întinderea peste măsură a postului” şi

“săturarea pântecelui”, dar şi între “privegherea peste măsură” şi “săturarea de somn”. Tot pe avva Moise îl întreabă cum e posibil să scape de tot felul de gânduri “rele”. După el, mintea este mereu în mişcare, asta e natura ei, dar ceea ce ne stă în putinŃă este Ńinta spre care o putem mişca: “stă în puterea noastră să gândim cele duhovniceşti”.

în puterea noastră să gândim cele duhovniceşti”. BOGĂłIE ŞI LIBERTATE Alina Victoria Paraschiv, Bucureşti

BOGĂłIE ŞI LIBERTATE

Alina Victoria Paraschiv, Bucureşti

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, bogatul căruia i-a rodit Ńarina, dregătorul bogat – trei parabole diferite, având ca protagonist acelaşi tip uman:

omul avut. Către ce anume este îndrumată cu atâta insistenŃă atenŃia vederii noastre sufleteşti? Cu parabolele sau pildele recunoaştem un program al despătimirii minŃii şi sufletului. Cine este bogatul? Omul care se cheltuieşte pe sine pentru a poseda şi a domina. În succesiunea celor trei, bogatul nemilostiv este de departe cel mai degradat. A uitat că, urmaş al lui Adam fiind, este gol, lipsit de haina slavei. A încercat să-şi acopere goliciunea cu îmbrăcăminte din porfiră şi vison; a preferat să substituie efortul căutării lui Dumnezeu în pustiul sufletului său cu un zilnic banchet strălucit; credea că veselia derizorie a petrecerii avea să-i aline adevărata foame şi sete. Autentica sa trecere prin viaŃă ar fi fost tocmai această căutare a comuniunii cu semenii, cu Dumnezeu. Domnul a stat înaintea porŃii sufletului său prin Lazăr. Bogatul însă nu l-a

pag. 11

pag. 8

SALUTUL PĂCII

Preot Doru Costache

în biserică

în biserică

în biserică

Probabil că sunt unii dintre noi care încă se miră de practica salutului păcii, pe care am reluat-o în biserica noastră în noaptea sfintelor paşti (2005). Şi pe undeva cu oarece dreptate, pe de o parte, din moment ce sunt secole de când ritualul ortodox a pierdut acest moment. Pe de altă parte însă, gestul salutului/sărutului păcii se practică neîntrerupt de către clerici, în altar, dând mărturie despre ve- chea practică apostolică a Bisericii lui Hristos. Ceea ce m-a determinat să extind această îmbrăŃişare către toŃi participanŃii la sfânta liturghie sunt deopotrivă considerente de ordin teologic şi practic. Din punct de vedere teologic, liturghia, care se concentrează pe adunarea poporului lui Dumnezeu spre aducerea împreună a jertfei şi spre participarea la masa euharistică (sfânta împărtăşanie), nu-şi poate împlini sensul fără împăcarea celor de faŃă. Timp de peste un mileniu, salutul păcii a fost practicat neîntrerupt în biserici, din vremea sfinŃilor apostoli, ca o condiŃie

necesară săvârşirii liturghiei. La originea acestui gest se află chiar îndemnul Mântuitorului: “dacă îŃi vei aduce darul la altar şi acolo îŃi vei aminti că fratele (aproapele) tău are ceva împotriva ta, lasă-Ńi darul acolo, în faŃa altarului, mergi mai întâi şi împacă-te cu fratele tău, şi doar apoi întoarce-te şi oferă-Ńi darul” (Matei 5:23-24). Numai împăcându-ne, sau, cum spune textul liturghiei, “iubindu-ne unii pe alŃii”, putem duce sfânta slujire până la capăt. Din punct de vedere practic, reintroducerea acestui gest era necesară la noi, ca o confirmare liturgică şi deopotrivă un stimulent al realităŃii pe cale de a se naşte în parohia noastră: comuniunea. Or, comuniunea nu este o realitate ce poate fi experimentată de oameni înstrăinaŃi şi învrăjbiŃi. Este un fapt cunoscut că oamenii, fie copii, fie adulŃi, au nevoie de manifestări concrete ale relaŃiilor dintre ei. Dacă vrăjmăşia şi viclenia din ochi spun uneori mai mult decât gesturile ori cuvintele, prietenia şi comuniunea au totuşi nevoie de o

diversitate de manifestări vizibile. Să dai mâna cu cei/cele de lângă tine implică familiaritate, prietenie, disponibilitate. Este ca şi cum îi recunoşti pe cei din jur şi în acelaşi timp te laşi recunoscut/recunoscută de ei… Sunt convins că pentru mulŃi dintre noi acest moment a devenit realmente unul al realei îm- păcări şi apropieri. Oricum, dincolo de nedumeririle unora, vă îndemn cu toată stăruinŃa să continuăm practicarea acestui gest (reintrodus deja chiar şi în unele biserici din Bucureşti), şi mai ales să încercăm să dăm conŃinut gestului. Doar astfel, realmente împăcaŃi şi înfrăŃiŃi, vom săvârşi fără păcat slujirea şi vom deveni ceea ce Domnul ne-a chemat să fim: “seminŃie aleasă, preoŃie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” spre a vesti “în lume bunătăŃile celui ce v-a chemat din întuneric la lumina sa cea minunată” (cf. 1 Petru 2:9-10). Doar astfel vom reflecta în liturghia noastră comuniunea dumnezeiască a Treimii celei de-o fiinŃă şi nedespărŃite…

Odihnă şi luptă în Hristos Duminica a 27-a după Rusalii; Efeseni 6, 10-17; Luca 13, 10-17

Alina Victoria Paraschiv

Ceea ce apare evident din îndemnurile Apostolului este realitatea stării de luptă în care descinde creştinul odată botezat. O luptă dusă în harul Domnului cu lumea nevăzută a îngerilor căzuŃi, a uneltirilor diavolului. (Efeseni 6,11).

Cât suntem de conştienŃi de această permanentă luptă la care am fost chemaŃi atunci când am

ales: Mă lepăd de satana şi de toŃi slujitorii lui şi de toate lucrurile lui…?

Cât îi permitem lui Hristos să lumineze întunericul necunoştinŃei de Dumnezeu ce domneşte înlăuntrul nostru, noi, cei care ar trebui să ducem lumina Învierii cu fiecare gest al nostru spre toŃi şi spre toate?

După succesiunea de

oameni “bogaŃi”din pildele duminicilor anterioare, ai căror ochi sufleteşti rămăseseră pironiŃi asupra materiei, în imaginea femeii gârbove de azi se adună parcă toată “bogăŃia” de patimi. În loc să privească spre Ziditorul său, să se bucure de haina slavei, sufletul omului încătuşat de înşelare stă îndoit până la pământ, întors cu totul spre finitudinea Ńarinei sale, către Ńărâna trupului său lipsit de suflarea Sfântului Duh. Urmărind din expectativa sabatului manifestările libertăŃii noastre ca neascultare,

Domnul Milei îl trimite pe Fiul Său să reamintească omului unde să-i fie Ńinta vederii, unde cugetarea.

Prin botez, Hristos ne invită la lupta propriei noastre eliberări, asaltaŃi fiind de noianul duhurilor răutăŃii, ne propune startul reconstrucŃiei fiinŃiale spre asemănarea cu Dumnezeu.

În Pace să ieşim, întru odihna acestui Nume al Domnului, în faŃa conştiinŃei noastre, în faŃa semenilor noştri, dar purtând toate armele lui Dumnezeu pentru a putea lupta împotriva uneltirilor diavolului.

pag. 9

FORREST GUMP

Dr. Maria Vavila Diamandi, Germania

Cu câteva zile în urmă, am revăzut filmul Forrest Gump. Personajul prin- cipal mi s-a părut foarte interesant, dintr-o perspectivă creştină. Forrest Gump este un om care face bine oamenilor din jurul lui, chiar şi atunci când aceştia îl dezaprobă şi chiar dacă reacŃia acestora este de a-l întreba: “tu eşti idiot sau pur şi simplu prost?” ReacŃia este stârnită de faptul că logica lui Forrest Gump nu pare logică în ochii lumii. Logica din ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este o logică de-a-ndoaselea. Ceea ce pare lumii mic, e mare în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu; ceea ce e mare în ochii lumii are valoare mică în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. AdevăraŃii nobili din Îm- părăŃia cerească ştiu că menirea lor e să slujească. Cu cât eşti mai mare în ÎmpărăŃie, cu atât ai mai mult de slujit. În vorbirea de zi cu zi, termenul “slujbă” nu mai e folosit pentru a de- semna munca de fiecare zi. Pentru acest sens există astăzi termenul “muncă”. Odată cu pierderea sensului întreg al cuvântului “slujbă”, s-a pier- dut şi ideea că munca/slujba este în sine ceva nobil, din moment ce măsura nobleŃei în care trăieşti se oglindeşte în cât ai de slujit. Puterea, în împărăŃia lui Dumnezeu, înseamnă mai degrabă puterea de re- nunŃare. Puterea de a renunŃa la putere. Pentru noi, oamenii lumii în care trăim, ideea de a stăpâni sau de stăpânire e legată aproape în mod im- plicit de ideea stăpânirii prin im- punere, prin forŃă. În ÎmpărăŃia lui Dumnezeu “a stăpâni” înseamnă până la urmă “a îmblânzi”, “a îmbuna”, în orice caz a obŃine lucruri prin altă me- todă decât cu forŃa. Forrest Gump este un blând, un bun, un om cu minte şi comportament de copil. Nu ştiu dacă e neapărat un idiot, cum presupune lumea, dar este în orice caz un naiv în ochii lumii. De fapt, el îndeplineşte cam toate cerin- Ńele pentru intrarea în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. InteligenŃa care se cere pentru in- trarea în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este de altă natură decât cea pe care o cere lumea. Este inteligenta bunătăŃii.

Desigur ca toată această logică pare, în aceiaşi ochi ai aceleiaşi lumi, o logică fără cap şi aiurită. De aceea stârneşte uimirea până la dispreŃ a celorlalte personaje din film. Că doar ce om din lume ar vrea să pară lumii cum apare Forrest Gump? De fapt, nu este o logică fără cap, ci

o logică cu alt cap, oferindu-ne o posi- bilă cheie în care să putem descifra

ceea ce suntem chemaŃi a face, în cali- tate de creştini şi, până la urmă, în calitate de oameni. Dar sigur că nu e uşor să fii aşa cum

e Forrest Gump

atât mai mult cu cât Forrest e con- ştient de părerea oamenilor din jur. Şi totuşi continuă să rămână aşa cum este, răspunzând că “nebun/prost e cel ce face lucruri nebune/prosteşti”. Mi se pare important faptul că el continuă

E chiar dureros, cu

în

“prostia lui”, cum ar zice lumea.

Mi

se pare interesant că se concen-

trează mai mult pe ceea ce are el de făcut. La un moment dat, i se spune că

la ping-pong cel mai important lucru

este să nu scapi mingea din ochi. Şi el

nu

scapă din ochi ceea ce are de făcut,

nu

doar la jocul de ping-pong, ci mai

ales în viaŃa lui. Dar chiar în această lume, care nu-i recunoaşte valoarea, lui Forrest Gump i se deschid nişte uşi care pentru puŃini se deschid, şi ajunge să se com- porte ca un adevărat suveran care îşi poate permite lucruri de un lux nes- perat de mulŃi oameni “cu cap”:

ajunge să muncească pentru că se plictiseşte, capătă o adevărată avere materială, din care împarte regeşte. Eu cred că merita să reflectăm la evoluŃia acestui personaj mai mult sau

mai puŃin imaginar, care pare însoŃit, păzit, ajutat şi blagoslovit la fiecare

pas de Dumnezeu. Şi el, în felul lui,

ne arată calea, ne arată ce avem de făcut. Sigur că nu ne poate garanta

“succesul”, dar

garanŃie cu care el a plecat la drum

părea să nu-i promită mare lucru, ba

cum atâta fărâmă de

din

contra, părea să-i promită că nu

are

cum să se întâmple ceva bun cu el.

“Dumnezeu a ales lucrurile nebune

ale lumii, ca să le facă de ruşine pe

cele înŃelepte. Dumnezeu a ales lucru-

rile slabe ale lumii, ca să le facă de

ruşine pe cele tari” (1 Corinteni 1,27). “Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înŃeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea

lui Dumnezeu este mai tare decât

oamenii” (1 Corinteni 1,25).

Botez şi metanoia

Duminica după Botezul Domnului: Efeseni 4, 7- 13, Matei 4, 12-17

Alina Victoria Paraschiv

Pentru Dumnezeul Iubirii şi Milei, nu era drept ca oamenii să rămână morŃi în deşertăciunea minŃii lor, întunecaŃi fiind la cuget, înstrăinaŃi fiind de viaŃa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinŃei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor (Efeseni

4,17-18).

Botezându-se, Hristos S-a pogorât în părŃile cele mai de jos ale pământului (Efeseni 4,9) fiinŃei noastre, a început să călătorească spre inima noastră, în întunericul din noi, luminându-ne:

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, şi lumina Ta Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinŃă Te lăudăm: Venit- ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată (utrenia sărbătorii). Începe periplul din Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim (Matei 4,15). Zabulon – loc de locuit, locuinŃă: trupul omului privit ca liman în sine, ca loc de odihnă. Neftalim – lupte, luptător, lupta mea, luptele lui Dumnezeu: sufletul incapabil să se confrunte singur cu cruzimea ispitelor. Tânjind după stabilitatea din sânul Iubirii, frământat şi înrobit de îndoieli, omul se aude chemat:

PocăiŃi-vă, căci s-a apropiat împărăŃia cerurilor (Matei 4,17), înnoiŃi-vă în duhul minŃii voastre… (Efeseni 4,23). În lumina feŃei lui Hristos se recunoaşte pe sine gol de cunoaşterea Lui, şi: lepros, orb, slăbănog, demonizat, mut, nemilostiv, pretins bogat în slavă, pseudoiubitor. La această trezire de conştiinŃă – împlinire a pocăinŃei, Domnul Iubirii adaugă daruri celor care doresc viaŃa lui Dumnezeu în unitatea Duhului: El a dat pe unii apostoli, pe alŃii prooroci, pe alŃii evanghelişti, pe alŃii păstori şi învăŃători (Efeseni 4,11) şi sprijină permanent creşterea celor care răspund chemării până la măsura deplinătăŃii lui Hristos (Efeseni 4,13). Vezi iubirea lui Dumnezeu faŃă de noi? Şi cine ar putea descrie milostivirea Sa? (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, EdiŃia a IV-a revizuită, Editura Deisis, Sibiu, p. 54).

pag. 10

CATEHEZE LITURGICE – 1

Rugăciunea privată şi rugăciunea comună (15 ianuarie 2006)

- rezumat -

Preot dr. Doru Costache

Rugăciunea reprezintă una din cele mai semnificative trăsături ale creştinismului, în condiŃiile în care alte religii preferă jertfele (sacrificiile) sau meditaŃia

Ceea ce face posibilă rugăciunea este faptul că, atât Dumnezeu, cât şi omul creat după chipul lui Dumnezeu, sunt persoane. Or, între persoane este posibilă comunicarea. Aşa cum Dumnezeu se revelează omului prin Fiul său, Iisus Hristos, Domnul nostru, la fel şi omul i se descoperă lui Dumnezeu prin rugăciune

Rugăciunea consolidează familiaritatea noastră cu Dumnezeu, prin aceasta şi în egală măsură contribuind la dezvoltarea noastră personală. Creat după chipul lui Dumnezeu spre a ajunge la asemănarea cu el, omul nu poate parcurge distanŃa de la chip la asemănare fără familiaritatea cu Dumnezeu, câştigată prin rugăciune.

În aceste condiŃii, rugăciunea nu trebuie considerată o obligaŃie pioasă, de care ne achităm mai

bine sau mai rău, ci o necesitate fiinŃială. Nu putem deveni ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să fim, dacă nu avem suportul rugăciunii.

Dacă rugăciunea privată, personală, ne conduce spre familiaritatea cu Dumnezeu, ea contribuie de asemenea la pregătirea noastră pentru rugăciunea comună, în biserică.

noastră pentru rugăciunea comună, în biserică. Rugăciunea privată este caracterizată de libertate,

Rugăciunea privată este caracterizată de libertate, ritmul şi intensitatea sa fiind impuse de evlavia şi eforturile personale. Rugăciunea comunitară are însă un ritm specific, invitând la descoperirea aproapelui ca împreună-rugător înaintea

aceluiaşi Tată. Fiind vorba de un efort comunitar, rugăciunea în biserică implică observarea unui ritual a cărui menire este tocmai aceea de a îndruma spre o tot mai sporită comuniune a participanŃilor. Rugându-ne împreună, suntem invitaŃi să facem loc celor de lângă noi, să învăŃăm compasiunea şi politeŃea reciprocă.

Cele două tipuri de rugăciune se susŃin reciproc. Fără rugăciunea privată, adunarea împreună, în biserică, nu se desăvârşeşte (sfârşind în ritualism sec), evenimentul liturgic fiind susŃinut deopotrivă de harul dumnezeiesc şi de practica personală a celor ce se roagă. La rândul său, fără rugăciunea împreună, în biserică, rugăciunea privată riscă să se transforme într-o evlavie individualistă, lipsită de dragoste şi compasiune.

Constituirea unei comunităŃi creştine reale implică în egală măsură practica rugăciunii private şi ritmicitatea rugăciunii comune.

Dincolo de Cioran - aforisme -

Sorina Sandu, Craiova

► FascinaŃi de perfidul

carpe diem!, uităm că la

sfârşitul vieŃii ne aşteaptă eternitatea vie şi devorăm viaŃa cu o bulimie sinucigaşă.

► Sunt oameni care ar da

orice pentru a fi siguri că moartea este sfârşitul

definitiv, dispariŃia în inexistenŃă. Călăi ai vieŃii, ei vor să se dizolve cu voluptate în neantul filozofilor.

► Dumnezeu este

paradoxal: ne salvează

uneori ViaŃa chiar cu preŃul vieŃii!

► Cioran L-a perceput pe

Dumnezeu, dar a găsit ca este fascinant să se lupte cu el, nu să i se

abandoneze prin credinŃă. În final, Dumnezeu l-a cucerit prin muzică şi Alzheimer. Nietzsche,

dimpotrivă, s-a decis să-L declare mort tocmai pentru ca nu I-a simŃit prezenŃa tangibilă. Opera

nihilistului este o

încercare disperată de a face credibil certificatul de deces al VieŃii.

► Diavolul ne invită

mereu în patria lui “dincolo de bine şi de rău”, aşa cum a făcut-o şi Nietzsche. Acolo, robii

liberi ai credinŃei devin puşcăriaşi ai libertăŃii amorale.

► ExistenŃa noastră este

circulară: venim de la Dumnezeu pentru a ne întoarce la El intrând pe poarta morŃii. Moartea închide cercul căutărilor noastre.

► ExistenŃialismul este,

de cele mai multe ori,

numai un simptom grav al absenŃei iubirii.

► Chipul oamenilor buni

se îmbracă la bătrâneŃe cu lumina sufletului lor.

PrezenŃa lor emană parfumul ÎmpărăŃiei Cerurilor.

pag. 11

Vorbe memorabile:

CU ŞI DESPRE PETRE łUłEA

(selecŃie şi prezentare de George Costea)

Când l-am întâlnit prima oară pe Petre łuŃea, mă lovise cea mai senină nelinişte. De atunci, depărtarea dintre mine şi Ńară vine să mângâie golul în care Dumnezeu ne cheamă acasă. Ne cheamă să intrăm pe cărările părăsite ale patriei, ale neamului şi ale limbii române. Ne cheamă la porŃi de gând şi de sărut, pe prispe înmiresmate de lemn: la cumpene triste, spânzurate-n azur, dar mai ales la participarea rostirii rugăciunii şi-a vorbei c-o solemnitate imperială. Ce ar mai fi de spus despre ROMÂNUL ABSOLUT, care a vorbit fluvial despre viaŃă şi marşul nostru pe pământ, suferind uriaş cu generaŃia sa dar primind (în temniŃă) favoarea de a se afla în vecinătatea lui DUMNEZEU şi trecând în veşnicie cu mântuirea neamului în ochi, în inimă şi în Hristos.

Dar ce vreau să vă spun eu, şi vă rog s- o luaŃi ca atare: nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest!

ŞtiŃi când începe viaŃa mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră… Şi aşa mereu.

Trăiesc ca să scap de amintirile greŃoase care punctează existenŃa mea; astfel scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i aşa, şi neomenesc, ocolind biografia şi autobiografia şi trăind principiul actualităŃii permanente… Eu am fost Petre łuŃea.

Adevăr: Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. Acum, mai la bătrâneŃe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr.

BătrâneŃe: Când mă gândesc la suferinŃele bătrâneŃii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morŃii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Conformism: Conformismul are la bază laşitatea. Te supui evenimentelor, ştiind că singur nu le poŃi înfrânge, şi refuzi să candidezi la eroism.

Rugăciune: Poarta spre Dumnezeu este credinŃa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, când se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieşte toată Academia Română.

Sfântul: Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinŃenie e legată de ideea de minune. A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect.

łăran: Când va dispărea ultimul Ńăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun – va dispărea şi ultimul om din specia om. Şi atunci or să apară maimuŃe cu haine.

Amara

nelinişte

Neliniştit din pricina slabei popularităŃi a copacilor ascult vibraŃia aşchiei de rezonanŃă a melancoliei plimbându-mă cu toamna într-un parc bătrân din patrie caligrafiind pe orizont (cu îngerii şi păsările călătoare) scurte şi indecise gesturi

aşijderi norilor descompuşi rămaşi pe-o colină la lăsarea amurgului când icoana pătimită

a dorului

ocrotită de culori

şi atinsă de aurore îşi regăseşte chipul nesancŃionând indiscreŃii, pasivităŃi şi deşertul inimii cel doldora de insomnii şi împliniri epuizate pentru aceste străine şi îndepărtate lumini cu tardive ecouri pierzătoare de cosmos şi alcătuiri primare căutându-mi identitatea cerul

şi sufletul

George Costea Strathfield 6 Brumar 2005

BogăŃie

observat. Era prea preocupat de propria lui “strălucire”. Nu a priceput că astfel s-

a însingurat, că vederea sufletului său s-

a întunecat într-atât, încât consideră

chinul robiei sale ca veselie. Întâlnim aceeaşi atitudine la bogatul căruia i-a rodit Ńarina. Se bucură de roade, dar nu-şi pune problema izvorului lor. Aceeaşi lipsă de dărnicie ca şi la cel nemilostiv – nu se gândeşte să împartă cu nimeni abundenŃa cu care a fost binecuvântat. În stăpânirea egoistă asupra roadelor îşi găseşte fundamentul întregii sale vieŃi: odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Aceiaşi tendinŃă de însingurare, mai accentuată

pag. 7

în dimensiunea lipsei comuniunii cu Dumnezeu. Dregătorul se străduieşte să împlinească poruncile, dar totuşi rămâne ca unul dintre cei “bogaŃi”, incapabil să dăruiască semenilor roadele experienŃei sale. AbsenŃa stării de milostenie, a bucuriei de a împărŃi ceea ce primeşte în dar de la Dumnezeu, a ceea ce este cu voia lui Dumnezeu printre oameni, iată portretul “bogatului”, atât de prezent în Evanghelia după Luca. Calea întoarcerii bogatului ar fi sărăcirea “duhului” acestei stări. În acest context, peregrinarea prin pustiu a poporului lui Israel (modelul oricărei asceze personale), a însemnat şi o

terapie a “bogatului”, a pretinsului stăpân, orb faŃă de adevărata sa condiŃie/ menire, a celui ce nu reuşeşte să fiinŃeze în virtutea celor avute/primite spre moştenire. Chemat să stăpânească pământul făgăduinŃei, creştinul nu mai poate avea părtăşie cu registrul existenŃial al “bogatului”. Toate textele din Apostol aferente parabolelor binecuvântează această făptură nouă (Galateni 6, 15), îmbrăcată în haina milostivirii, a bunătăŃii, smereniei, blândeŃii şi răbdării (Coloseni 3, 12), umblând cu înŃelepciunea fiului luminii, lăudând şi cântând Domnului în inima sa (Efeseni 5, 8-19).

pag. 12

EMINESCU ŞI MODERNITATEA ROMÂNILOR

Prof. Mircea Costache, Bucureşti

Dincolo de expresiile folosite în publicisitca sa, Eminescu nu combate doar formele noi ci, prin cuprinsul lor, pe scurt, tot ceea ce reprezintă modul de viaŃă al Ńărilor din Occident, un mod de viaŃă care, introdus în România, unde fiinŃează o civilizaŃie Ńărănească, semnifică o nouă „robie”, mult mai rea decât cele cunoscute până atunci. Pentru Eminescu, transformarea într-o „realitate simŃită” a ceea ce se petrece în „statele europene” reprezintă răul cel mare. Într-un articol din 1879, el avertiza că „precipitarea noastră spre fundul răului o numim progres, dar acest progres ne duce la pierzare”. Studiului unei realităŃi socio- economice i se substituie treptat, metamorofozând totul cu vraja ei, o temă poetică. De aici, oscilări şi contradicŃii, atunci când trebuie să treacă de la ipostazări grefate pe un fond sentimental – adimiraŃia faŃă de lumea rurală – la tiparul rigid şi pragmatic al unui program politic. El va continua să ceară fiecăruia „împlinirea datoriilor către semenii săi”, să reclame „solidaritatea de bună voie sau impusă prin lege a cetăŃenilor unui stat, în care individul este numai un mijloc pentru întreŃinerea şi înflorirea colectivităŃii”. Omul numai mijloc, iar nu scop al societăŃii? Solidaritate de bună voie sau impusă prin legi? Eminescu are de fapt în vedere structura socială a statelor devălmaşe, în cadrul cărora nu existau opoziŃii declarate între interesele particulare şi comunitare, când, cum spune el, dreptul izvorât din obiceiurile pământului, recunoscut de toŃi, „cuprinde puterea sa coercitivă în sine însuşi şi în conştiinŃa omului”. Pentru Eminescu, răul cel mare

vine din partea individualismului. În acelaşi timp, problema naŃională a reprezentat o coordonată permanentă a gândirii eminesciene. În articolul „Se vorbeşte că în consiliu” din „Curierul de Iaşi”, relevând unitatea dintre limbă şi naŃionalitate, Eminescu afirma că prin limbă fiecărui om „i se lipesc de suflet preceptele bătrâneşti, istoria părinŃilor săi, bucuriile şi durerile semenilor săi”. De aceea este imposibil ca poporul nostru să-şi poată pierde vreodată limba şi naŃionalitatea, pentru aceasta ar trebui ca, mai întâi, să dispară fizic: „limba şi naŃionalitatea românească vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin deznaŃionalizare şi migraŃiune”. Biserica păstrează limba şi naŃiunea şi este, prin aceasta, cea mai înaltă instituŃie de cultură:

„Religia umanităŃii constă tocmai în recunoaşterea existenŃei unui principiu moral în istorie. Şi n-a reprezentat Mitropolia Sucevei un principiu moral? N-a fost ea aceea care a dat razimul Evangheliei populaŃiilor aservite de Polonia, n- a fost ea aceea care a apărat intactă creştinătatea faŃă cu agresiunea mahomedană, n-a fost ea aceea care în persoana lui Varlaam Mitropolitul a făcut ca Duhul Sfânt să vorbească în limba neamului românesc? Mitropolia Moldovei şi Sucevei a ridicat glasul contra lui Luther şi a arătat totodată că Reforma era în sine de prisos. Nu reformă, ci reîntoarerea la vechea şi toleranta comunitate bisericească este mântuirea omenirii din mrejele materialismului şi din sofismele lui Anti-Crist”.

Faptul de a fi dat expresie Duhului Sfânt în limba românească este meritul creştinismului ortodox. El se confundă cu însăşi naŃiunea şi împlineşte funcŃia instinctului de conservare.

şi împlineşte funcŃia instinctului de conservare. Rugăciune Mihai Eminescu Crăiasă alegându-te

Rugăciune

Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, ÎnalŃă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-Ńi adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată Şi pururea Fecioară, Marie!

Noi, ce din mila Sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată Şi pururea Fecioară, Marie!

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 13

24 ianuarie 1859

prof. Brânduşa GraŃiela Costache, PhD, Bucureşti

Ce mai înseamnă astăzi 24 ianuarie 1859? Ce oare nu s-a scris despre Unirea Principatelor Române? Sau, mai bine zis, ce mai rămâne din acest eveniment după supralicitările din epoca comunistă şi demitizarea istoriei ce a urmat anului 1989? Pe scurt, 24 ianuarie 1859 înseamnă aşezarea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Munteniei, după ce la 5 ianuarie 1859 fusese desemnat domn al Moldovei. SemnificaŃia momentului vine în urma şirului de evenimente care l- au precedat. Războiul Crimeii, Pacea de la Paris, trecerea Principatelor Române sub

protecŃia marilor puteri, în contextul în care unele dintre acestea (Anglia, FranŃa, Prusia), dorind existenŃa unui stat tampon la Gurile Dunării între Rusia, Turcia şi Austria, au pregătit “unirea cea mică”. Pe plan intern, 24 ianuarie 1859 înseamnă apariŃia statului român modern, începutul edificării instituŃionale a acestuia. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat primul pas în unirea teritoriilor locuite de români şi a determinat apariŃia statului care, mai târziu, după abdicarea lui Cuza şi promulgarea ConstituŃiei în 1866 de către domnul străin Carol I de Hohenzollern, va deveni România. Dincolo de toate aceste începuturi, neîndoios extrem de importante în istoria noastră

naŃională, evenimentul rămâne în actualitate poate mai ales pentru talentul politic prin care elita vremii a reuşit să folosească interesele marilor puteri în avantajul românilor.

interesele marilor puteri în avantajul românilor. TRICOLORUL ROMÂNESC prof. Mircea Costache, Bucureşti

TRICOLORUL

ROMÂNESC

prof. Mircea Costache, Bucureşti

Tricolorul, dincolo de propagandă, este un simbol naŃional. Istoricii spun că cele trei culori, roşu, galben şi albastru, s- ar fi regăsit în heraldica epocii împăratului bizantin Justinian pentru provinciile care purtau numele Dacia. Se pare ca de-a lungul timpului cele trei culori ar fi fost prezente de mai multe

ori pe steagurile românilor, dar ceea ce ştim fără îndoială este că cele trei culori s-au întâlnit în steagul oştirii muntene proaspăt reînfiinŃate la 14 octombrie 1834. RevoluŃia de la 1848 în łara Românească a hotărât la 14 iunie 1848, prin decretul nr. 1, ca drapelul Ńării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”, dispuse vertical. RevoluŃia înfrântă, tricolorul a dispărut, fiind reintrodus ca drapel naŃional la 1 septembrie 1863 de către

domnitorul Alexandru Ioan Cuza, culorile fiind dispuse orizontal. Prin ConstituŃia din 1866 şi prin legile de fixare a armeriilor României, din 1867 şi 1872, s-a stabilit ca tricolorul să aibă “culorile aşezate vertical în ordinea albastru alături de hampă, galben la mijloc şi roşu la margine flotând liber în aer, iar în centrul uneia dintre feŃe stema Ńării”. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat, ConstituŃia RPR din 1948, art. 101, a schimbat stema regală cu

RPR din 1948, art. 101, a schimbat stema regală cu Drapelul Regatului României S t e

Drapelul Regatului României

a schimbat stema regală cu Drapelul Regatului României S t e m a R e g

Stema Regatului României

cea comunistă. Decembrie 1989 a scos de pe steag însemnele comunismului, astfel drapelul României a rămas fără stemă. Astăzi, în condiŃiile în care s-a constatat că şi alte state au preferat aceleaşi culori dispuse la fel pentru steagul naŃional (Republica Moldova, Andora, Ciad) au apărut numeroase dezbateri relativ la aşezarea unei noi steme pe steagul naŃional.

relativ la aşezarea unei noi steme pe steagul naŃional. Stema actuală a României ViaŃa parohială |

Stema actuală a României

pag. 14

DIABETUL: O BOALĂ ÎN CURS DE RĂSPÂNDIRE

Dr Adriana Pavlinca, PhD (Sydney)

Scenariu: mă aflu la o petrecere, unde nu cunosc pe toată lumea. Vine momentul când, în jurul mesei, intervine şi întrebarea, nelipsită în astfel de ocazii: şi Dvs. ce meserie aveŃi? Cu ceva lipsă de entuziasm, spun: Dieteticiană. Apoi mă aştept la o avalanşă de scuze gen:

“nu vă uitaŃi la ce mănânc acum, este netipic pentru regimul meu!”, sau comentarii gen: “aha, voi sunteŃi de vină că ne umpleŃi viaŃa cu tot felul de interdicŃii culinare”, sau rugăminŃi “ce bine, tocmai vroiam sa aflu ce să fac să mai slăbesc două kilograme, că mă strâng pantofii, mai ales în avion”. Spun de obicei pentru că nu mi se cere doar să ajut oamenii să slăbească, ci mai trebuie să-i şi îngraş din când în când. Deşi greutatea şi grăsimile sunt subiecte de care ne ocupăm intens în domeniul meu, petrecem foarte mult timp cu boli care pot fi parŃial controlate şi ale căror manifestări pot fi diminuate prin felul în care ne comportăm în opŃiunile noastre alimentare … şi nu numai. Nu degeaba se spune ca suntem ceea ce mâncăm. Interesant este să comparăm ce fel de boli predominau în trecut (era preindustrială) şi care devin comune în timpul nostru. Înainte, infecŃiile constituiau cauzele principale de mortalitate, dar de la un timp încoace locul lor a fost luat de bolile cronice: cancerele, bolile cardiace, diabetul etc., toate cauzate de un fel de a trai pe de-o parte sedentar, pe de-altă parte prea plin sub aspect nutritiv, cu o doză de stres ca

fundal, pentru a enumera doar câteva cauze importante. Să discutăm despre diabet, o boală din ce în ce mai răspândită, care de ceva timp a luat proporŃii epidemice. Există mai multe tipuri de diabet, pe care le voi enumera şi explica, dar mă voi ocupa mai ales de cel mai des întâlnit la populaŃia matură. Mai întâi câte ceva despre glucide, glucoză şi insulină.

NEVOIA CORPULUI DE GLUCOZĂ ŞI ROLUL INSULINEI

Fiecare celulă din corpul nostru are nevoie de glucoză. Glucoza reprezintă energia necesară funcŃionării corpului şi provine din glucidele pe care le mâncăm (pâine, cereale, orez, paste făinoase, fructe etc.). Voi reveni în detaliu asupra glucidelor într- un articol viitor. Pentru ca glucoza să ajungă în celule, este necesar un hormon produs de pancreas: insulina.

TIPURILE DE DIABET ZAHARAT SUNT URMĂTOARELE

Diabetul de tip I, cel de tip II şi diabetul gestaŃional (care se manifestă în timpul sarcinii). Diabetul de tip I este cel care apare de obicei la persoane tinere (până în 40 de ani), în special la copii şi adolescenŃi. Acesta se produce deoarece celulele din pancreas responsabile pentru producerea insulinei sunt distruse din diferite cauze (viruşi, anticorpi, substanŃe chimice etc.). Din cauza lipsei de insulină, glucoza obŃinută din glucidele din mâncare nu mai are cum să intre în celule, ceea ce produce o acumulare de glucoză în sânge. Aceşti oameni pierd din greutate dramatic. Pentru ca nivelul de glucoză în sânge să revină cât de cât la normal, sunt necesare injecŃiile de insulină şi un regim alimentar croit special pentru

de insulină şi un regim alimentar croit special pentru fiecare persoană în parte. Diabetul de tip

fiecare persoană în parte. Diabetul de tip II, mai înainte numit şi non-insulino-dependent, este cel mai des întâlnit, reprezentând 90% din toate cazurile de diabet zaharat. Se manifestă la oameni peste vârsta

de 40 de ani şi este produs de interacŃiunea factorilor genetici cu îngrăşarea (obezitatea, mai ales cea abdominală), înaintarea

în vârstă, stresul, sedentarismul

şi/sau un regim alimentar nesănătos. În acest caz, pancreasul funcŃionează normal sau aproape normal, deci produce insulina. Problema constă ori în

rezistenŃa celulelor la insulină, însemnând că există un defect al intrării glucozei în celule, sau pur

şi

simplu pancreasul nu e capabil

producă destulă insulină

pentru o masa corporală ridicată. Fac o paranteză: clasificarea tipurilor de diabet s-a schimbat pentru un motiv bun. În general,

tratamentul pentru diabetul de tip

II nu se face cu insulină, ca

pentru cel de tip I, dar aceasta nu exclude folosirea insulinei în cazul în care nu se mai pot Ńine sub control nivelul de glucoză sanguină, care poate ajunge periculos de mare.

CUM SE DETECTEAZĂ PREZENłA DIABETULUI DE TIP

II? Simptomele cele mai des întâlnite sunt setea excesivă, o

pag. 15)

pag. 15

Diabetul

pag. 14

foame exagerată, poliurie (frecvenŃă crescută de urinare), oboseală neobişnuită, stare de rău, vedere ceŃoasă, infecŃii. În urma acestor simptome, medicul va verifica glucoza sanguină şi urinară.

COMPLICAłIILE

Este absolut necesar ca nivelul glucozei să fie adus între limitele unor valori normale. Acest lucru este extrem de important pentru a diminua riscul şi a preveni stări grave asociate cu acesta boală cronică: boli cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune, tromboze etc.), nefropatia (afectarea rinichilor), retinopatia

(afectarea oculară care duce până la orbire), neuropatia (afectarea nervilor extremităŃilor, necesitând adeseori amputările) şi infecŃiile (mai ales urinare).

CARE SUNT TRATAMENTELE PENTRU DIABETUL DE TIP II?

Diabetul de tip II pare mai inofensiv, dar este insidios, deci trebuie luat în serios. La baza tuturor terapiilor stă regimul alimentar. Când nivelul glucozei nu este prea ridicat, pacientul urmează un regim, nu complicat, dar sănătos. La fel de importante sunt activitatea fizică şi scăderea greutăŃii (până la un nivel adecvat), care ajută la normalizarea cantităŃii de glucoză sanguină, deoarece astfel celulele

devin mai sensibile la insulină. Dacă aceste metode nu ajută, şi nivelul este mai/foarte ridicat, sau din motive că nu se poate slăbi sau face exerciŃiu, medicul va prescrie şi medicamente, şi în ultimă instanŃă insulina. Între timp, persoana afectată trebuie să viziteze medicul pentru controale regulate, nu numai pentru a verifica şi ajusta tratamentul şi cum răspunde pacientul, dar şi pentru a verifica ochii, picioarele, rinichii etc. Şi, bine înŃeles, vizitele nelipsite la dietetician În următorul articol, voi discuta despre regimul alimentar folosit în tratamentul diabetului de tip II.

PASTILA DE IANUARIE

M. ConstanŃa, Sydney

Gânduri despre noi…

Încep sa scriu la debutul unui an, cu bucuria omului care a avut un bun bilanŃ spiritual în anul ce a trecut. ÎnŃeleg şi simt acum, mai mult ca niciodată, că fără credinŃa în Dumnezeu, n-ar avea sens viaŃa umană, că n-ar exista speranŃa ce ne leagă în lanŃul eternităŃii cu Dumnezeu şi nici bucuria şi fericirea pe care o doreşte aşa de mult sufletul nostru.

Prin urmare, fiecare simte cât înŃelege şi mai ales cât poate. Veselia omului e ca mirosul florilor ce nu se înalŃă din suflete veştede.

Într-un fel sau altul, pe nesimŃite, timpul ne domină viaŃa. Nimic nu se petrece fără să se încadreze într-o secvenŃă oarecare de timp. Chiar şi omul – fiinŃa cea mai de preŃ – trebuie să se supună timpului. Dumnezeu l-a creat pe

om pentru ca acesta să fie fericit. De multe ori, omul nu dobândeşte

fericirea, deci nu iese biruitor în lupta cu viaŃa, şi asta pentru că nu ştie să aleagă calea cea mai bună. Noi vrem în general să avem cele trebuincioase şi să fim scutiŃi de nenorociri. Pentru asta suntem în permanenŃă în mişcare de suflet, de destin, de evaluări. DorinŃa dominantă este de a ajunge cât mai sus pe scara socială, de a avea cât mai multă putere, cât mai mulŃi care să ne aprecieze sau să ne admire. Şi dacă nu atingem în timpul vieŃii înălŃimea dorită, lupta continuă pentru urmaşi. O dorinŃă împlinită naşte alte dorinŃe neîmplinite. De fapt, chiar şi prin aceasta se reflecta voinŃa perpetuă a omului pentru mai

mult

prima zi în care vedem lumina zilei şi până în ultima zi a existenŃei noastre pe acest pământ, suntem într-un proces continuu de învăŃare, de luptă cu

viaŃa.

Ce mult îi admiram pe cei ce reuşesc în viaŃă. Ce mult ne place

mai

bun

mai

sus. Din

să fim în preajma lor, să ne lăudăm cu faptul că îi cunoaştem, că ne sunt prieteni, că ne dau atenŃie. Cât de puŃin ne uităm la cei prost îmbrăcaŃi sau care arată rău, la cei de pe treapta de jos a societăŃii

Domnul nostru Iisus Hristos la înfăŃişare a fost găsit ca unul dintre noi, însă a trăit diferit. El nu a căutat slava şi puterea pentru El, ci a avut putere să iubească şi să slujească pe fiecare, oricât de neînsemnat era pe scara socială.

Conştient sau nu, fiecare dintre noi trece nişte praguri în viaŃă: de vârstă, de înŃelegere, de cunoaştere, în ani. Trecem aceste praguri alături de cineva sau singuri. Orice prag este o depăşire de sine; uneori ni se pare greu de trecut. În general, omului îi este teamă de schimbare; aceasta apare ca o necunoscută din cauza slabei noastre puteri de înŃelegere, de integrare. Orice schimbare este însă binevenită, chiar de aduce o nereuşită. Chiar şi aşa, se câştigă experienŃă pentru o altă schimbare, în bine.

pag. 16

pag. 16 În urmă cu multe mii de ani trăia în Australia un trib de aborigeni.

În urmă cu multe mii de ani trăia în Australia un trib de aborigeni. Femeile erau frumoase, iar bărbaŃii musculoşi şi bine clădiŃi. Aceştia erau pescari şi vânători pasionaŃi şi foarte îndemânatici la aruncarea bumerangului. Tribul se numea Wahroonga şi era condus de bunul şi înŃeleptul Booboonga. El avea trei fete minunate care se numeau:

Cabramatta, Parramatta şi Coolangatta. Tribul ducea o viaŃă plăcută aproape de marginea marelui ocean, pe care ei îl numeau Solwata Mayumarry, sau Oceanul Pacific.

care ei îl numeau Solwata Mayumarry , sau Oceanul Pacific. Şi pentru că trăiau pe coasta

Şi pentru că trăiau pe coasta oceanului liniştit, erau şi ei buni şi nu se războiau niciodată cu nimeni, din care cauză nu aveau duşmani. Ei iubeau animalele, plantele şi păsările, iar acestea, la rândul lor, îi iubeau pe ei. Cangurii, koala, bilby si wombat- ul, se jucau toată ziulica cu copiii lor. EucalipŃii şi tufişurile de mulga le Ńineau umbră, marea pasăre emu îi ducea în spinare, iar kookaburra, pasărea care seamănă cu pupăza

iar kookaburra , pasărea care seamănă cu pupăza noastră, îi trezea dimineaŃa ca un ceas deşteptător.

noastră, îi trezea dimineaŃa ca un ceas deşteptător. Cu toată viaŃa tihnită pe care o duceau, necazurile nu-i ocoliră nici pe Wahroongani. Începuseră să se întâmple nişte lucruri ciudate. Într-o zi s-a pierdut un copil. Tribul l-a căutat peste tot, dar nimeni nu i-a putut da de urmă. Mai apoi, au dispărut două femei care spălau fructe la izvor. După o vreme a apărut în sat o pocitanie fioroasă care semăna cu un pteranodon din neamul dinozaurilor. ToŃi îi ştiau de frică acestui balaur cu aripi… Era dragonul Muntha, mâncătorul de canguri! Prinsese gust de carne de om! După ce s-a săturat cu câŃiva bătrâni, care nu putuseră să o ia la goană din calea lui, a plecat agale spre vizuina sa din MunŃii Albaştrii. Era atât de sătul şi greoi încât nu mai putea să zboare. După plecarea monstrului, oamenii tribului s-au speriat de moarte. Au trimis soli pe la vecini să ceară ajutor şi sfat, dar şi aceştea se simŃeau ameninŃaŃi de cruzimea lui Muntha. Nimeni nu ştia să găsească vreo rezolvare. Booboonga şi-a adus atunci aminte de singuraticul vraci, Boorthana, nume care în limba locului înseamnă “om păros” sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deşertului, într-un muşuroi uriaş ce fusese părăsit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descântecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din împrejurimi de boli şi necazuri. Booboonga încălecă pe un kananganthan, sau pasarea emu, sprintenul văr al struŃului african, şi după trei zile şi trei nopŃi de alergătură, ajunse la marginea marelui deşert Thakun, unde se spunea că îşi duce viaŃa Boorthana.

Dintr-o tulpină uscată de wadi, adică lemn găunos, mâncat în interior de dhudula, îşi făuri în grabă un didgeridoo şi începu să scoată nişte sunete ciudate pe care le ştia de la tatăl său. Erau sunetele care trebuiau să-l găsească pe cel căutat in imensitatea marelui deşert. Didgeridoo este un instrument muzical al aborigenilor şi seamă-nă cu buciumul românesc. Nu după mult timp îi răspunse un alt didgeridoo care îi cerea să se apropie. Era Boorthana, marele vraci păros. Semăna foarte mult cu Yeti, omul zăpezilor din MunŃii Himalaya. FaŃa acestuia era acoperită cu desene ciudate trasate cu linii albe. Booboonga l-a salutat şi i-a spus necazurile care au dat peste tribul său.

şi i-a spus necazurile care au dat peste tribul său. Vraciul l-a ascultat cu mare atenŃie

Vraciul l-a ascultat cu mare atenŃie şi apoi i-a şoptit la ureche câteva cuvinte magice, după care s-a cufundat din nou singurătatea sa.

După despărŃirea de Boorthana, Booboonga deveni îngândurat şi trist. Pe obraz i se prelingeau lacrimi fierbinŃi. La întoarcerea spre casă, liniştea deşertului fu întreruptă de nişte cuvinte fără înŃeles, pe care acesta le murmură neîncetat pe tot parcursul drumului: “Ba-Ba-Bu, Ba- Ba-Bu, Ba-Ba-Bu…”

pag. 17

pag. 17

AYEYE

page 16

Murmura şi repeta tot timpul cuvintele magice „Ba-Ba-Bu”, ca să nu le uite, deoarece numai acestea aveau puterea să-l distrugă pe fiorosul dragon Muntha. Ba-Ba-Bu era prescurtarea cuvintelor: bamal, badu şi burumarrimil. Era totuşi, îngândurat şi necăjit, deoarece vraciul îi spusese că numai cele trei fete ale sale aveau puterea să ducă la bun sfârşit această periculoasă acŃiune. Numai ele, Cabramatta, Parramatta şi Coolangatta, erau în stare să lupte cu fiorosul Muntha, monstrul din MunŃii Albaştri. Acestea erau tainele pe care i le şoptise la ureche Boorthana cel păros. Cea mare trebuia să ducă cu ea un coş cu bamal (pământ de pădure), cea mijlocie un ulcior cu badu (apă de izvor), iar cea mică un săculeŃ cu mil (seminŃe), ale falnicului copac numit burumarri (eucaliptul). Toate acestea le vor ajuta să-l distrugă pe monstru. Dar cu o singură condiŃie, să nu se uite niciuna în ochii lui! Ajungând acasă, jale mare se puse pe oamenii tribului, de frică şi supărare că frumoasele copile vor fi răpuse de balaur. Fetele, în schimb, erau cu fruntea sus, pline de curajul de care aveau nevoie pentru a scăpa lumea de relele pricinuite de abominabilul Muntha. Conştiincioase, îşi pregătiră cele trei lucruri necesare, pământul, apa şi seminŃele, iar a doua zi, dis-de- dimineaŃă, pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian.

merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flămânde şi cu buzele crăpate de sete, niciuna

Flămânde şi cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de preŃioasa badu. Pe la sfârşitul zilei ajunseră la poalele MunŃilor Albaştri, nu departe de văgăuna unde sforăia zgomotos

cruntul Muntha. Se ascunseră într-un tufiş de spinifex unde dormiră cu rândul până a doua zi de dimineaŃă, când fuseră trezite de urletele groaznice de foame pe care le scotea balaurul. Acesta ieşise din peşteră şi se pregătea să plece în sat să mai mănânce niscaiva oameni.

duce în dar tatălui său. Nici una nu-şi dăduse seama că erau, de fapt, ochii lui Muntha, care erau încă vii. Le cuprinse imediat o răceală şi o amorŃeală în tot corpul, apoi muşchii le înŃepeniră, îşi pierdură glasul şi se trans-formară în trei stane de piatră. Acesta a fost sfârşitul frumoaselor fete ale lui Booboonga, dar acesta a fost şi începutul existenŃei minunatelor forme de relief, binecunoscut în lume sub numele de The Three Sisters, Cele Trei Surori sau *Ayeye Dagul Atyeye - în traducere liberă din limbile aborigene.

Dagul Atyeye - în traducere liberă din limbile aborigene. Fetele săriră în picioare şi alergară curajoase

Fetele săriră în picioare şi alergară curajoase spre monstru. Cabramatta aruncă pe el pământul, Parramatta apa, iar Coolangatta, seminŃele de eucalipt. Dintr-o dată seminŃele de burumarri încolŃiră, învăluindu-l, şi repede se transformară în tulpini viguroase de eucalipt. În câteva minute, colosul de dragon a fost, aproape în întregime, acoperit de verdeaŃă şi copaci uriaşi ale căror rădăcini îl sufocau. Muntha începu să plângă şi să promită fetelor că, dacă îl salvează, dând foc copacilor care îl Ńineau legat, va fi un balaur bun şi cuminte şi îi va ajuta pe oameni la toate treburile grele. Fetele rămaseră neînduplecate, acoperindu-şi ochii cu mâna, ca să nu fie influenŃate de privirea abominabilului. Acesta le mai promise ca le dă şi două diamante, de mărimea oului de emu, pe care le aruncă la picioarele acestora. Dar nici acest gest nu le clinti pe frumoasele războinice. Încet-încet, lui Muntha, îi pieiră puterile şi la apusul soarelui îşi dădu duhul. Codanele mai aşteptară încă o bucată bună de timp, iar când îşi dădură seama că balaurul este mort, săriră în sus de bucurie, Ńipând şi cântând din toată inima. Acum se puteau întoarce acasă victorioase. Nimeni nu le va mai tulbura viaŃa liniştită de trib. Coolangatta, ridică din iarbă cele două diamante şi le arată surorilor sale. Erau minunate si sclipeau ca soarele. Gândi ca le va

În Blue Mountains (MunŃii Albaştri), nu departe de marea metropolă Sydney, este aşezată staŃiunea montană Katoomba, loc turistic de notorietate internaŃională. Acolo vom întâlni The Three Sisters, gigantic grup statuar format din trei stânci de origine tectonică, iar în apro-pierea acestora, Orphan Rock (Piatra Singuratică), un uriaş monolit acoperit cu verdeaŃă, care seamănă cu un dragon. Nu departe de acolo, se află Jenolan Caves, un complex de peşteri adânci, unde se crede că şi-ar fi avut culcuşul balaurul Muntha.

©2006 Raymond ROCA

* Lucrarea conŃine cuvinte şi expresii din limbile aborigene: Ngiyampaa (Central NSW), Paakantyi (Western NSW), Nyungar (Western Australia), Arrernte (Central Australia), Murrinh- Patha (Northern Territory), Yidiny (Cairns Region) şi Torres Strait Creole.

Territory), Yidiny (Cairns Region) şi Torres Strait Creole. “AYEYE DAGUL ATEYE” (Legenda celor trei surori) este

“AYEYE DAGUL ATEYE” (Legenda celor trei surori) este o lucrare de natură fictivă, concepută după imaginaŃia autorului.

pag. 18

Începând cu acest număr al revistei noastre inaugurăm o pagină perma- nentă pentru copii numită „JUNIOR". Vom prezenta în acest spaŃiu dife- rite învăŃături moştenite de la părinŃii şi bunicii noştri, creaŃii literare care fac parte din folclorul pentru copii, crâmpeie care ne-au bucurat copilă- ria, unele de mult uitate sau mai greu păstrate în bagajul memoriei noastre de români stabiliŃi pe meleagurile australiene. Ne-am bucura da- că şi alŃi conaŃionali ne-ar ajuta să le redescoperim.

ExerciŃiile de dicŃie sunt necesare pentru o rostire frumoasă şi clară. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt încurcăturile de limbă!

- ŞASE SAŞI ÎN ŞASE SACI

- STANCA STĂ-N CASTAN CA STAN

- CERCE CEI CE CER CERCEI

- PREPELIłA-I PESTRIłĂ,

DAR MAI PESTRIłI DECÂT PREPELIłA PESTRIłĂ SUNT CEI PATRUSPREZECE PUI AI PREPELIłEI PESTRIłE ÎMPESTRIłAłI CU PESTRIłELE PESTRIłE

DICłIA ROMÂNEASCĂ PE PARCURSUL ISTORIEI

Se spune că, pe la începutul secolului al nouăsprezecelea, Ńara era împânzită de spioni turci şi greci. Bravii panduri ai lui Tudor Vladimirescu, pentru a-i descoperi pe duşmanii care nu ştiau bine româneşte, se foloseau de un exerciŃiu de dicŃie, punându-i pe impostori să pronunŃe repede:

„Ciritei de tei pe mirişte de mei!” sau ”Retevei de tei pe mirişte de mei!”

GLUME DE DICłIE

După o lungă bătălie cu turcii,

oastea lui Ştefan cel Mare se întorcea spre casă. SoldaŃii abia îşi mai târau picioarele de oboseală şi de foame. Ştefan a găsit în iarbă un pachet de biscuiŃi şi unul de rahat turcesc.

- BiscuiŃi, vitejii mei!

- Biscuim, Măria Ta!

- Rahat mâncaŃi?

- Nuuu! Mai bine biscuim până

acasă! Bis-cu-im! Bis-cu-im!

JOCURI DE COPII

Deseori copiii îşi exersează dicŃia jucându-se. De-a lungul timpului, s-a creat o adevarată tradiŃie orală, transmisă din generaŃie în generaŃie. Unele dintre cele mai interesante

producŃii sunt acelea folosite la jocul

de şotron, unde creaŃia literară,

exerciŃiile de vorbire şi de respiraŃie

se îmbină cu mişcarea fizică. Vă voi prezenta mai jos unul din aceste exemple:

Un, doi, trei Baba la bordei CurăŃă ardei Pentru moş Andrei! Moş Andrei s-a dus la baie Sărind capra peste oaie, Iar micuŃul AngheluŃă Vrând să sară peste mâŃă S-a împiedicat de-un pui Şi şi-a făcut un cucui!

POEZII PENTRU CEI MICI PisicuŃa hoaŃă PisicuŃa noastră hoaŃă

A făcut o boroboaŃă!

În cămară a intrat Şi de-acolo a furat

O bucată de friptură -

Mama nu ştie că fură. De va mai fura vreodată, Vai de blana ei tărcată!

fură. De va mai fura vreodată, Vai de blana ei tărcată! În grădina Cişmigiu din Bucureşti
fură. De va mai fura vreodată, Vai de blana ei tărcată! În grădina Cişmigiu din Bucureşti

În grădina Cişmigiu din Bucureşti se află o statuie dedicată măicuŃei Smara (1857-1844), faimoasă poetă şi învăŃătoare româncă. Sculptată în marmură de Mihai Onofrei, lucrarea este un omagiu oferit acesteia pentru lupta dusă în favoarea emancipării femeilor din România. La baza statuii se află un frumos basorelief reprezentând doi şcolari citind. Am împrumutat această imagine pentru a deveni sigla paginii noastre. Poate într-o zi vom avea posibilitatea să edităm o revistă pentru copii cu acelaşi titlu!

să edităm o revistă pentru copii cu acelaşi titlu! PALINDROMUL Este un cuvânt sau o frază

PALINDROMUL Este un cuvânt sau o frază care, citită din ambele sensuri, îşi păstrează înŃelesul.

- ELE FAC CAFELE - - ENE PURTA PATRU PENE - - NOE D. ROCA - ACORDEON -

paginile 16,17 şi 18 păstrează grafica propusă de autori (nota tehnoredacŃiei)

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 19

CRONICA EVENIMENTELOR

■ 29.11.05: preotul paroh a

participat la recepŃia organizată de Consulatul general al României la Sydney, în incinta Parliament House, cu ocazia serbării zilei naŃionale a României. Au fost de faŃă

personalităŃi ale vieŃii diplomatice, parlamentari şi reprezentanŃi ai comunităŃilor româneşti din NSW şi

Victoria

■ 30.11.05: liturghia dedicată

sfântului apostol Andrei. Slujba a fost urmată de o masă comună

■ 03.12.05: o parte dintre credincioşi

s-au deplasat la Newcastle, împreună cu preotul paroh şi membrii Consulatului general al României, pentru a serba hramul filialei parohiei noastre, Sfântul Apostol Andrei, şi ziua naŃională a României

■ 04.12.05: după sfânta liturghie,

copiii cursanŃi ai şcolii de duminică au fost invitaŃi, împreună cu părinŃii,

la sediul Consulatului general, unde

a avut loc o lecŃie deschisă despre semnificaŃia aniversării zilei naŃionale a României

■ 06.12.05: la sfânta liturghie,

dedicată sfântului ierarh Nicolae, a asistat părintele Petru Ilie Petre, de la

parohia Bunavestire. După slujbă a avut loc o masă comună, fiind serbată ziua onomastică a Dlui. Iulius Nicolae Florescu

serbată ziua onomastică a Dlui. Iulius Nicolae Florescu ■ 12.12.06: preotul paroh şi Dl. Carol Cruceanu,

■ 12.12.06: preotul paroh şi Dl.

Carol Cruceanu, vicepreşedintele

comitetului parohial, au participat la

o întâlnire de lucru cu avocatul

parohiei

■ 18.12.05: după sfânta liturghie a

avut loc serbarea de Crăciun, susŃinută de cursanŃii Şcolii de duminică şi de invitaŃii lor. Moş Crăciun (Cătălin Anastase), în mare vervă actoricească, a oferit cadouri

tuturor copiilor prezenŃi (peste patruzeci). După serbare a avut loc o masă comună, în cadrul căreia s-a organizat o colectă în folosul bisericii. La slujbă şi la momentele ce au urmat au participat Dl. Ovidiu Grecea, Consul general, şi Dl. Viorel Predoşanu, Consul economic, cu familiile, şi de asemenea Dra. Lavinia Toma, Viceconsul. La masa comună au participat şi preoŃii celorlalte două parohii ortodoxe româneşti din Sydney, părinŃii Petru Ilie Petre (Patriarhia Antiohiei) şi Ioan Vasile Prunduş (Patriarhia Română), cu familiile

şi Ioan Vasile Prunduş (Patriarhia Română), cu familiile ■ 25.12.05: sfânta liturghie dedicată Naşterii

■ 25.12.05: sfânta liturghie dedicată

Naşterii Domnului. Preotul paroh a slujit în compania pr. Gabriel Popescu. La sfânta liturghie a participat şi Dl. LaurenŃiu Fulga, directorul revistei Spirit românesc, care a oferit gratuit credincioşilor exemplare din numărul de Crăciun al

revistei

■ 26.12.05: a doua zi de Crăciun. La

sfânta liturghie au asistat părintele Petru Ilie Petre, însoŃit de familie. După slujbă a avut loc o masă

comună

■ 05.01.06: excursia cursanŃilor

şcolii duminicale în City (Circular Quay şi Darling Harbour). Copiii au fost însoŃiŃi de pr. Costache şi de cele două noi profesoare de religie, Dnele. Marika Kalafatis şi Vicki

Petrakis

■ 06.01.06: liturghie festivă dedicată

Arătării/Botezului Domnului şi slujba aghiasmei mari. Preotul paroh a oficiat slujba, fiind acompaniat de

pr. Popescu

■ 07.01.06: preotul paroh s-a

deplasat la Newcastle (împreună cu familia Kalafatis), slujind sfinŃirea cea mare a apei pentru membrii

filialei Sfântul Andrei a parohiei noastre

■ 13.01.06: după vecernie, a avut loc

prima şedinŃă a comitetului parohial din acest an. Au fost discutate diverse chestiuni legate de administrarea bisericii şi organizarea picnicului din 22 ianuarie. Au fost aprobate patru cereri de înregistrare ca membre ale parohiei, venite din partea Dnelor. Elizabeta Gheorghe şi Olympia Paul, şi a Drelor. Adriana

Pavlincă şi Christina Paul

■ 15.01.06: la slujbă au asistat Dl.

Viorel Predoşanu, Consul economic, şi soŃia. După sfânta liturghie, a avut loc prima cateheză liturgică, având ca temă raportul dintre rugăciunea privată şi cea publică. A fost

organizată o masă comună

■ 17.01.06: preotul paroh a

participat, împreună cu tinerii Alexander Cruceanu şi Robert Cruceanu, la o întâlnire cu responsabilii departamentului pentru tineret al Consiliului NaŃional al Bisericilor din Australia. Tema discuŃiilor a fost implicarea tinerilor ortodocşi români în reŃeaua de

tineret a NCCA

■ 22.01.06: la sfânta liturghie au

participat Dl Ovidiu Grecea, Consul general, şi Dra Lavinia Toma, Viceconsul, şi un grup de membri ai filialei Sfântul Andrei de la Newcastle. După slujbă, credincioşii au participat la picnicul dedicat aniversării Unirii Principatelor Române (24 ianuarie 1859), în Henley Park. Picnicul a fost integral organizat prin donaŃia familiei Mihai şi Maria Costache, participanŃii felicitând-o pe Dna Maria pentru

aniversarea zilei sale de naştere

felicitând-o pe Dna Maria pentru aniversarea zilei sale de naştere ViaŃa parohială | ianuarie - februarie

pag. 20

Ziua Unirii, sărbătorită la Sydney cu o lansare de carte

LaurenŃiu Fulga,

editorul revistei românilor din Australia – SPIRIT ROMÂNESC

Sâmbătă, 21 ianuarie 2006, consulul general al României la Sydney, Ovidiu Grecea, a organizat la sediul consulatului o întâlnire a intelectualităŃii comunitare, dedicată Zilei Unirii. Cu această ocazie, a fost lansată în Australia şi ultima apariŃie editorială, volumul Poezii alese, a scriitorului Ioan Miclău. Autorul este, de peste 10 ani, membru al uniunii scriitorilor australieni. La eveniment au participat peste 50 de români, care şi-au hrănit

sufletele cu puritatea versurilor rostite de bihoreanul australian Ioan Miclău. În tradiŃia ospitalităŃii, ca şi gazdă, consulul general Ovidiu Grecea a oferit participantilor gustoase preparate româneşti şi aromata palincă bihoreană.

preparate româneşti şi aromata palincă bihoreană. Trebuie menŃionat că şi această acŃiune face parte din

Trebuie menŃionat că şi această acŃiune face parte din noua strategie a Ministerului Afacerilor Externe, prin care se urmăreşte coagularea ca şi comunitate a intelectualităŃii româneşti din diaspora, ce a fost de multe ori

împinsă în anonimat de interesele meschine ale unor autointitulaŃi lideri comunitari. Ziua de sâmbătă s-a încheiat, la Sydney, cu organizarea unui bal românesc, la care, printre sutele de români participanŃi, s-au numărat şi angajaŃii consulatului. Iar duminică, după participarea la slujbele parohiilor ortodoxe româneşti din Sydney, angajaŃii consulatului au luat parte, alături de comunitate, la picnicul organizat de parohia Sfânta Maria.

la picnicul organizat de parohia Sfânta Maria . LANSARE DE CARTE Poetul australian de origine română,

LANSARE DE CARTE

Poetul australian de origine română, Ioan Miclău lansează o nouă carte de poezie. Apărută la sfârşitul anului 2005, în România, la editura „Cuget Românesc” din Craiova, volumul conŃine un număr de 131 de poezii inedite. Cartea este îngrijită de Al. Stanciulescu-Bârda, cu o prefaŃă de cineastul Benone Todică şi o postfaŃă de conferenŃiar universitar dr. Constantin Mălinaş. Volumul, având titlul Poezii alese, este a şasea carte a autorului. Poet, scriitor şi dramaturg,

Ioan Miclău este membru al Uniunii Scriitorilor Australieni şi al Academiei de ŞtiinŃe, Literatură şi Arte (ASLA - Oradea), editorul revistei australiene în limba română Iosif Vulcan şi custodele bibliotecii româneşti „Mihai Eminescu” din Cringila-Woolongong. Pentru merite deosebite în domeniul obştesc şi de creaŃie, Ioan Miclău a fost decorat de către preşedintele României, în anul 2000, cu medalia „Mihai Eminescu”. Lansarea volumului a fost organizată în cadru festiv la Consulatul General al României la Sydney, cu ocazia sărbătoriri Zilei Unirii. (George ROCA)

Raftul

cu ebook

Ion Nedelcu, FranŃa

http://www.planetpdf.com http://www.planetpdf.com/ free_pdf_ebooks.asp?

CurrentPage=1

În acest număr, vă aducem la cunoştinŃă că astronomii au descoperit o altă planetă şi anume, PlanetPDF (the home of the PDF community). BineînŃeles că era o glumă, căci această planetă “virtuală” conŃine informaŃii recente

despre noile programe PDF (cele care creează fişiere “pdf”, dar şi cele care citesc astfel de fişiere, rude cu celebrul Adobe Reader). Site-ul are şi o rubrică “Free PDF Books” (lucru ce pare de apreciat pentru cei care promovează aşa ceva), unde vom găsi o mini- ebibliotecă ce cuprinde vreo câteva zeci de volume clasice, dar interesante: Moby Dick, Madame Bovary, The Brothers Karamazov, The Idiot, Dracula, The Iliad, The Jungle Book, The Prince şi altele. Spor la citit şi la înroşit ochii în faŃa monitoarelor!

Spor la citit şi la înroşit ochii în faŃa monitoarelor! redacŃia: pr. dr. Doru Costache concepŃie

redacŃia:

pr. dr. Doru Costache

concepŃie grafică & tehnoredactare:

Ion Nedelcu (FranŃa)

64 Linthorn Ave, Croydon Park, NSW 2133. phone: (02) 9642 02 60 www.geocities.com/ sfmaria_sydney

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |