ianuarie - februarie 2006

anul XXXI
că preotul paroh nu lucrează de unul
SFATUL singur şi că nu hotărăşte nimic fără
editorial

consultarea comitetului, acolo unde

BISERICII este vorba despre atribuŃiile statutare
Pr. Doru Costache, (administrative) ale acestuia.
parohul bisericii Sfânta Maria Acum, pentru că realmente este
importantă dorinŃa oamenilor de a
În pofida faptului că anul trecut, pe contribui – fie şi cu sugestii, dacă nu
lângă şedinŃa adunării generale, am cu activitate efectivă – la progresul
organizat nouă şedinŃe ale parohiei, am considerat că trebuie
comitetului parohial (echivalentul a întreprins ceva în acest sens.

Botezul Domnului
mai bine de doi ani de activitate, Căutând soluŃii în ultimele două-trei
după ritmul dinainte), sunt voci care luni, discutând cu oamenii, am
pretind că nu este destulă primit o idee interesantă de la Dl.
transparenŃă în administrarea Iulius Nicolae Florescu, care
parohiei şi că nu sunt ascultate toate propune o serie de întâlniri anuale
opiniile. ale membrilor înregistraŃi, la care să
Înainte de a oferi o soluŃie pentru poată participa şi ceilalŃi credincioşi.
solicitarea în cauză, nu pot să nu Acestea ar fi întruniri periodice cu
INVITAłIE
observ două lucruri. caracter neadministrativ, menite să Preot Doru Costache
Primul, că deja exprimarea unor permită schimbul liber de opinii în
asemenea dorinŃe, de contribuire la privinŃa activităŃilor de interes
mai-binele parohiei, formulate de comunitar ale parohiei. Mă adresez cu respect şi
diverse persoane, reprezintă un Am îmbrăŃişat cu toată bucuria recunoştinŃă vechilor membri ai
aspect pozitiv, de natură să indice propunerea şi, în urmare, vă propun parohiei noastre, care din diverse
reuşita noastră în efortul de să ne întâlnim la prima manifestare a motive au trebuit să se retragă din
mobilizare a interesului multora „Sfatului Bisericii”, în data de 12 biserică.
pentru viaŃa parohială. februarie. Cu această ocazie, am Indiferent ce s-a întâmplat în
Al doilea, că observaŃiile cu putea elabora un calendar al trecut, această biserică există şi
pricina nu sunt tocmai obiective. Pe întâlnirilor, care să acopere întregul
datorită Dumneavoastră; de fapt,
de o parte, toŃi suntem martori că an 2006.
în primul rând datorită
adunarea generală a fost un succes al Nu am ales la întâmplare ziua de
Dumneavoastră.
transparenŃei şi al democraŃiei, prin 12 februarie, pentru atunci fiind
maniera liberă în care s-a discutat şi anunŃată vizita în parohia noastră a Am găsit numele Dumneavoastră
votat. Aş aminti aici faptul că PreasfinŃitului Părinte Petroniu în documentele parohiale…
propunerea mea de a avea un Sălăjanul, Arhiereu Vicar al Oameni care au contribuit în
consiliu parohial administrativ şi un Episcopiei Oradiei, Bihorului şi diverse chipuri la punerea bazelor
comitet auxiliar de doamne – aşa Sălajului. PreasfinŃia Sa, având şi la consolidarea acestei parohii.
cum există în parohiile de sub binecuvântarea Chiriarhului nostru, Oameni cărora parohia noastră
jurisdicŃia Patriarhiei Române şi în Preafericitul Părinte Patriarh trebuie să le acorde respectul
alte Biserici ortodoxe – a fost Teoctist, va sluji sfânta liturghie în cuvenit…
respinsă de adunarea generală. Pe de biserica noastră şi este dispus să stea Biserica noastră are porŃile
altă parte, fie şi doar numărul apoi de vorbă cu credincioşii. Este, deschise pentru toată lumea, şi
şedinŃelor comitetului, dintre care aşadar, un bun moment pentru a pentru cei ce ne iubesc, şi pentru
unele au fost asistate şi de alŃi pune început gândului nostru comun cei ce nu ne iubesc. Cum nu ar fi
credincioşi (potrivit statutului de a organiza „Sfatul Bisericii”, deschise pentru Dumneavoastră?
parohiei, nimic nu împiedică beneficiind şi de prezenŃa unui
prezenŃa altor membri înregistraŃi la episcop român. ÎntoarceŃi-vă!
şedinŃele comitetului), indică faptul VeniŃi acasă!
pag. 2
UN AN
ÎMPREUNĂ
preot dr. Doru Costache
parohul bisericii Sfânta Maria-Sydney
Spre a pune mai bine în evidenŃă
complexitatea activităŃilor parohiei
noastre în intervalul dintre
decembrie 2004 (sosirea mea) şi
decembrie 2005, am realizat, pe baza
datelor publicate constant în
“Cronica evenimentelor”, rubrică a
VieŃii parohiale, următoarea
statistică a activităŃilor:
A ACTIVITATE SOCIALĂ (incluzând
evenimente de ordin comunitar şi
acŃiuni caritative ale parohiei):
☺ 20 mese comune (majoritatea
organizate sub coordonarea Dnei.
Denisa Tita);
☺ 7 picnicuri (Henley Park,
organizate sub coordonarea Dlui.
Emil Eracovici);
☺ 2 “ceaiul doamnelor” (cu
organizarea unor tombole şi licitaŃii,
coordonate de Dna. Angela
Kalafatis, cu participarea Dnei.
Ileana Păunescu);
☺ 1 colectă pentru copiii orfani de la
Valea Plopului (jud. Prahova;
coordonată de Dna. Lily Strungaru).
B ACTIVITATE CULTURALĂ ŞI DE
ÎNVĂłĂMÂNT:
☺ 6 apariŃii ale revistei ViaŃa
parohială, însumând 85 pagini în
limba română şi 25 pagini în limba
engleză (revista e coordonată de
mine, beneficiind de aportul
scriitoricesc al unor membri ai
parohiei, dar şi al unor prieteni din
Melbourne, Sydney, România şi
Statele Unite ale Americii);
☺ 2 serbări ale copiilor (organizate
de soŃia mea, Otilia, în colaborare cu
alte persoane);
☺ 6 întâlniri ale şcolii de duminică
(coordonate de mine, beneficiind de
aportul Dnei. Cristina Tănase şi al
Dlui. Ovidiu Grecea, şi fiind
susŃinute logistic de Dnii. Carol
Cruceanu şi Mihai Zetea);
☺ 1 website al parohiei:
www.geocities.com/sfmaria_sydney
(susŃinut de Dl. Ion Constantin
Nedelcu, din FranŃa)
☺ 1 cateheză cu vorbitorii de limba
engleză
☺ 1 excursie cu elevii şcolii de
duminică
☺ 4 repetiŃii ale corului bisericii (cu
aportul Dlui. Iulius Nicolae
Florescu)
C ACTIVITATE ADMINISTRATIVĂ:
☺ 9 şedinŃe ale Comitetului parohial
(echivalentul a mai bine de doi ani
de activitate, în ritmul de până la
venirea mea);
☺ 1 şedinŃă a Adunării generale
(discuŃii libere; alegerea
democratică, prin vot secret, a
membrilor noului comitet parohial);
☺ 16 membri noi ai parohiei;
☺ instalarea aerului condiŃionat în
biserică (acŃiune suportată din fondul
parohiei şi susŃinută prin diverse
donaŃii);
☺ instalarea unei noi staŃii de
amplificare a sunetului în biserică
(donaŃii ale credincioşilor);
☺ instalarea unui boiler în bucătăria
sălii adiacente bisericii (donaŃia
familiei Strungaru);
☺ instalarea noului mobilier pentru
bucătărie (beneficiind de diverse
donaŃii ale credincioşilor, cea mai
notabilă venind din partea Dnei.
Alexandrina Păunescu);
☺ înnoirea reŃelei electrice a
bucătăriei (donaŃia Dlui. Dan Buse);
☺ montarea a două uşi metalice (la
exteriorul altarului, de către Dl.
Mircea Lăutaru, şi la magazia de
lumânări, de către Dnii. Toma
Eracovici şi Mihai Zetea);
☺ mobilier nou pentru sfântul altar
(donaŃie anonimă);
☺ achiziŃionarea a 10 mese pliante
pentru sala adiacentă (donaŃiile
credincioşilor);
☺ instalarea unui aparat de aer
condiŃionat în sală (aparatul a fost
donat de Dna. Emilia David;
lucrarea a fost suportată din fondul
parohiei);
☺ reorganizarea magaziei de
lumânări (de către Dnii. George
Costea şi Mircea Lăutaru);
☺ pest control si dezinsecŃie;
☺ 6 acŃiuni de curăŃenie generală a
bisericii, sălii şi curŃii (membrii
comitetului parohial, la care s-au
adăugat Dnii. Stavru Kalafatis,
Bonifacius Tiron şi George Costea);
☺ completarea stocului de lumânări
(două comenzi, din donaŃiile
credincioşilor şi fondul parohiei).
D DEPLASĂRI la filiala Sfântul
Andrei din Newcastle: 5
E PARTICIPĂRI ALE PREOTULUI
PAROH LA ALTE ACTIVITĂłI:
☺ 1 audienŃă la PF Patriarh Teoctist
al Bisericii Ortodoxe Române;
☺ 2 audienŃe la IPS Arhiepiscop
Stylianos al Australiei;
☺ 1 audienŃă la PS Episcop
Ambrozie Sinaitul;
☺ 2 audienŃe la PS Episcop
Seraphim de Apollonias;
☺ 1 audienŃă la ExcelenŃa sa Dr.
Ovidiu Grecea, Consul general al
României la Sydney;
☺ 1 audienŃă la Revd John
Henderson, Secretar general al
Consiliului NaŃional al Bisericilor
din Australia, şi la Revd Dr Ray
Williamson, Secretar general al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor
din NSW;
☺ lector în cadrul Colegiului
Teologic Grec-Ortodox Sfântul
Andrei (coordonat de Arhiepiscopia
Greacă a Australiei şi tutelat de
Sydney College of Divinity),
predând un curs anual de teologie
patristică;
☺ predat un curs intensiv (masterat)
de o săptămână, iulie 2005, în cadrul
Colegiului Teologic Grec-Ortodox
Sfântul Andrei;
☺ 2 participări la slujbe
panortodoxe;
☺ publicat 4 articole majore (1 într-
un volum colectiv editat de
Patriarhia Română; 1 în revista
Ortodoxia, a Patriarhiei Română; 2
în revista Noua reprezentare a lumii)
şi 10 mici eseuri (rubrică
permanentă, în revista episcopiei
Sloboziei şi Călăraşilor), la care se
adaugă cele din ViaŃa parohială;
☺ 2 participări la reuniunile
periodice ale Comitetului Executiv
al Consiliului NaŃional al Bisericilor
din Australia;
☺ 1 participare academică la un
congres internaŃional (România);
☺ 1 participare ca vorbitor invitat la
seminarul Peace and Harmony in the
 pag. 3
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

Un an... pag. 2
Hills (Baulkham Hills Shire
Council);
☺ 2 participări la recepŃiile oficiale
organizate (la Parliament House) de
Consulatul general al României (în
onoarea semnării tratatului de
aderare a României la Uniunea
Europeană şi aniversării anuale a
zilei naŃionale a României).
Aceste activităŃi, pe lângă
rezultatele materiale palpabile, au
avut şi efectul de a antrena membrii
parohiei noastre pe calea realizării
unei autentice comuniuni creştine.
Desigur, mai este mult de făcut, însă
drumul nostru în Hristos deja a fost
binecuvântat cu roade.
MulŃumiri Comitetului parohial
(ales democratic în şedinŃa Adunării
generale din iulie 2005); de
asemenea, tuturor colaboratorilor şi
donatorilor.
Alte donaŃii pentru
aerul condiŃionat
AMS Data P/L, $200; familia Chircu,
$50; familia Marin Cruceanu, $100;
familia Gherla, $100; dna. Florentina
Simion, $20; familia Slimovschi, $200;
familia Tiron, $50; dna. Rodica Gabriela,
$20
După cum se ştie, parohia a suportat
costul de $13000 pentru achiziŃionarea
şi instalarea aerului condiŃionat în
biserică. Deşi am primit între timp
generoase donaŃii din partea
credincioşilor, suntem departe de a
acoperi suma respectivă. În aceste
condiŃii, orice alt ajutor din partea
Dumneavoastră este binevenit.
MulŃumim!
CursanŃii Şcolii de Duminică
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
Pentru slava lui
Dumnezeu
► A fost realizată şi montată o uşă de
siguranŃă pentru ieşirea laterală a
sfântului altar. Lucrarea a fost executată ianuarie
de către Dl. Mircea Lăutaru, membru al
Comitetului parohial, care a alocat
acesteia 32 de ore (achiziŃionarea
materialelor, executare şi montare),
utilizând propriile sale instrumente.
Materialul cu care s-a lucrat este oŃel
inoxidabil, donat de Dl. Ron Chant.
Încuietoarea specială a fost donată de Dl.
Mihai Costache
► Sala bisericii a fost dotată cu zece
mese pliante noi, achiziŃionate – prin
mijlocirea părintelui Petru Ilie Petre – din
donaŃiile credincioşilor. Mesele au fost
ajustate scopurilor noastre de către Dl.
Mircea Lăutaru. Dna. Denisa Tita,
membră a Comitetului parohial, a donat a fost tipărit prin contribuŃia Consulatului
noile feŃe de masă şi alte accesorii
necesare bunei funcŃionări a bucătăriei
► Sala bisericii a fost dotată de
Şcoală de duminică, nu
şcoală românească
Pr. Doru Costache
După cum se ştie, parohia noastră
a deschis, în iulie 2005, cursurile
‘şcolii’ duminicale. În această
privinŃă, există anumite neclarităŃi.
Spre exemplu, presa românească
locală consideră că ‘şcoala’ a
debutat cu câteva luni mai târziu
decât s-a întâmplat în realitate. O
altă confuzie se face între ‘şcoala’
duminicală şi un deziderat mai vechi
al unor cercuri de la Sydney, de a
avea o şcoală românească.
Realitatea este că ‘şcoala’ a
debutat când a debutat, şi nu când s-
a aflat despre acest lucru. Tot
realitate este că parohia noastră
organizează o ‘şcoală’ de
duminică, axată pe
învăŃământul religios, nu
o şcoală românească,
aşadar în care să se
predea limba română.
Niciodată ceea ce am
organizat noi nu s-a
numit ‘şcoală
românească’ (a se vedea
ViaŃa parohială pe iul-
aug, p. 2; sept-oct, p. 10;
nov-dec, p. 17).
pag. 3
asemenea cu un aparat de aer
condiŃionat, donat de Dna. Emilia David
►Familia Mihai şi Maria Costache au
donat parohiei mâncarea şi băutura
consumate cu ocazia picnicului din 22
► Dl. Iulius Florescu a donat bisericii un
microfon performant (cu cablul aferent),
pentru uzul corului. Cu ocazia montării
noului microfon, atât cablul acestuia cât şi
cele ale staŃiei de amplificare a sunetului
au fost trase pe sub podea, cu concursul
Dlui. Mihai Zetea
► Dl. LaurenŃiu Fulga a donat bibliotecii
parohiale un set de reviste româneşti de
cultură
► Tanti Mica şi familiile Kalafatis şi
Costea au donat prescurile necesare
pentru sfânta liturghie
► Acest număr al revistei ViaŃa parohială
general al României la Sydney şi a Dlui.
Carol Cruceanu, vicepreşedintele
Comitetului parohial
DiferenŃa este că, în timp ce şcoala
românească îşi propune un
curriculum educaŃional de tip
secular, în care programa australiană
să fie dublată de una românească,
‘şcoala’ duminicală rămâne în
esenŃă o formă de introducere a
cursanŃilor în tainele credinŃei
ortodoxe. Faptul că cei mai mulŃi
copii înŃeleg deficitar limba română
şi nu se pot exprima fluent
româneşte ne-a determinat să
introducem şi elemente de limba şi
literatura română, precum şi de
istoria României.
Şi anul acesta va exista
preocuparea pentru învăŃarea limbii
române, dar fără ca aceasta să
producă deturnarea scopurilor
religioase ale cursurilor. De fapt,
experienŃa anului trecut permiŃându-
ne să identificăm aspectele slabe ale
programului nostru, componenta de
educaŃie creştină va fi mai intens
susŃinută de acum înainte.
Desigur, componenta românească
a şcolii se poate dezvolta, dar numai
în condiŃiile în care şi profesorii
români sunt dispuşi (1) la o
activitate voluntară în favoarea
comunităŃii, şi (2) la o cooperare
articulată cu eforturile echipei care
coordonează ‘şcoala’ duminicală
(Doru Costache şi Carol Cruceanu).
pag. 4
CREZUL. INTERPRETARE
Ultimele articole ale Crezului
vorbesc concis despre Biserică,
botez, înviere şi viaŃa viitoare.
[Credem] într-una, sfântă, catolică
[sobornicească] şi apostolică
Biserică.
Biserica, adunarea sfântă a
poporului lui Dumnezeu, se
mărturiseşte acum pe sine. Deşi în
uzul actual termenul Biserică pare a
se referi în general la Biserica lui
Hristos, la origine era vorba despre
exprimarea conŃinutului eclesial al
Bisericii locale, a adunării liturgice.
Comunitatea avea conştiinŃa faptului
că ceea ce ea experimentează în
adunarea liturgică coincide în esenŃă,
dacă nu şi în forme, cu experienŃa
Bisericilor lui Hristos de
pretutindeni. Articolul încearcă să
descifreze trăsăturile de bază ale
experienŃei eclesiale prin intermediul
a patru atribute.
una. De la început, apostolii şi
teologii de după ei vorbeau alternativ
despre o Biserică şi multe Biserici.
Sub aspectul realităŃii concrete, este
vorba de multe Biserici, comunităŃi
creştine, fiecare experimentând într-o
manieră diferită misterul apartenenŃei
la marea familie creştină. Complexă,
înŃelegerea era însă că – prin conŃinut
– există o singură Biserică, o singură
experienŃă a poporului lui
Dumnezeu, aşa cum e rezumată în 1
Petru 2:9-10 sau în 2 Petru 1:2-4 etc.
Altfel spus, deşi geografic, istoric,
etnic şi cultural există o multitudine
de Biserici, în esenŃă este vorba de o
singură Biserică a lui Hristos; mai
precis o singură experienŃă
comunitară cu Tatăl, prin Hristos, în
Duhul Sfânt (cf. 2 Corinteni 13:13),
în limitele aceleiaşi tradiŃii eclesiale
(cf. 2 Tesaloniceni 2:15).
sfântă. Trăsătura fundamentală a
acestei comunităŃi şi a experienŃei
sale este sfinŃenia. Deşi manualele
moderne caută să vorbească despre o
sfinŃenie obiectivă (“fiinŃa Bisericii
este sfântă”, spre exemplu pentru că
Biserica se află în “posesia” sfintelor
taine), perspectivă de altfel deloc de
- Partea a cincea -
Preot dr. Doru Costache
neglijat, termenul – de origine
biblică – se referă totuşi la un alt
aspect. În Scriptură şi în liturghie,
sfinŃenia este o calitate divină
comunicată, împărtăşită comunităŃii.
SfinŃenia este în egală măsură un dar
şi o chemare, un dar dumnezeiesc şi
o provocare adresată comunităŃii (1
Corinteni 1:2). S-ar spune că
Biserica este contextul sfânt în care
se desfăşoară o dinamică a sfinŃeniei.
Acest dinamism implică o tot mai
intensă şi stabilă participare a
membrilor comunităŃii la viaŃa
divină. Aici nu mai este vorba doar
de morală, indispensabilă la rândul
său, ci despre evenimentul
participării la viaŃa lui Dumnezeu
(cf. 1 Ioan 1:1-4). Rezultatul acestei
participări este manifestarea unei
vieŃuiri de tip divinouman, ca
extensie a vieŃii lui Hristos însuşi (cf.
Efeseni 4:10-16).
catolică [traducerea populară:
sobornicească]. Mai întâi, o precizare
de ordin istoric. Crezul românesc
utilizează în acest punct slavonescul
“sobornicească” din raŃiuni
apologetice mai mult sau mai puŃin
legitime. Sigur că, confruntată cu
propaganda uniatistă în Transilvania
şi Banat mai ales, Biserica ortodoxă
a trebuit să elibereze propria sa
identitate de orice conotaŃie romano-
catolică. Aşa se face că a fost
promovat cu insistenŃă termenul mai-
sus amintit. El însă nu exprimă nici
pe departe sensul termenului
original, katholike, prezent de la bun
început în Crezul formulat la
Constantinopol (folosit ca atare până
astăzi de Biserica Ortodoxă Greacă,
atât în original, cât şi în traducerile
moderne), termen care nu are nici o
relaŃie cu romano-catolicitatea. Atât
termenul sobornicitate cât şi ideea
romano-catolicităŃii se referă la
aspecte lipsite de semnificaŃie pentru
sensul original, eclesial al atributului
katholike (catolică).
La origine, cuvântul catolic
desemna conformitatea unei părŃi
dintr-un întreg cu întregul din care
face parte. Exact cu acest sens a
intrat apoi în vocabularul Bisericii,
pentru a desemna conformitatea unei
Biserici locale, adunarea liturgică, cu
tot ceea ce reprezintă Biserica lui
Hristos. Aşadar, atributul catolică
dezvăluie plenitudinea eclesială a
comunităŃii adunată în liturghie,
exprimând implicit unitatea
infrastructurală a tuturor Bisericilor,
şi nu are legătură imediată cu ideea
unităŃii suprastructurale a acestora
(ca în ideea sobornicităŃii). Şi mai
puŃin are legătură cu ideea romano-
catolicităŃii, care atribuie exclusiv
episcopului Romei plenitudinea
eclesialităŃii, interpretând în cheie
imperială raporturile dintre Bisericile
locale.
apostolică. Atributul “apostolică”
indică în primul rând originea
istorică a Bisericii în veacul în care
au activat apostolii Mântuitorului; în
al doilea rând fidelitatea credinŃei şi
a vieŃii eclesiale faŃă de criteriile
predate de primii ucenici ai
Domnului; în al treilea rând
identitatea experienŃei eclesiale
contemporane cu experienŃa primelor
generaŃii creştine. În primul sens,
înŃelegem continuitatea neîntreruptă
a existenŃei Bisericii din veacul
apostolic şi până astăzi, continuitate
exprimată mai ales prin succesiunea
episcopatului/hirotoniei. În cel de-al
doilea, este vorba despre conservarea
spiritului apostolic al tradiŃiei, ca
sistem de referinŃă în interiorul
căruia se validează toate aspectele
doctrinei şi practicii Bisericii. În al
treilea, este vorba despre experienŃa
liturgică şi activitatea misionară şi
filantropică a Bisericii, în care
recunoaştem trăsăturile poporului lui
Dumnezeu aşa cum sunt descrise în
Noul Testament.
Mărturisesc un botez, spre iertarea
păcatelor
Articolul se opreşte asupra
identităŃii creştine. Aşa cum Biserica
este unică, poarta de intrare în
poporul lui Dumnezeu este unică:
botezul. Ceea ce defineşte
 pag. 5
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

Crezul... pag. 4
apartenenŃa noastră la poporul lui
Dumnezeu e starea de renaştere
duhovnicească, iniŃiată prin botez,
mirungere şi împărtăşire, susŃinută
apoi prin celelalte sfinte taine ale
Bisericii (mărturisirea, cununia,
preoŃia şi maslul) şi efortul
personal, în cadrul comunităŃii
eclesiale. Botezul reprezintă
concentrat şi la nivel personal tot
ceea ce este viaŃa eclesială:
separarea de domnia întunericului şi
participarea la domnia luminii,
lepădarea de păcat şi urmarea căii
virtuŃii, ieşirea din egoism şi
deschiderea spre comuniune,
începutul sfinŃirii omului.
Aştept învierea morŃilor şi viaŃa
veacului ce va fi [traducerea
populară: ce va să fie]. Amin.
Contrar celor mai multe filosofii
religioase, preocupate cu eliberarea
sufletului din relaŃia cu trupul şi
materia, creştinismul mărturiseşte –
întemeindu-se pe faptul învierii lui
Hristos – că trupul uman este la fel
de important ca şi sufletul. Omul
întreg, suflet şi trup, este creat de
Dumnezeu şi purtător al unei
amprente divine (“după chipul lui
Dumnezeu”). În aceste condiŃii,
mărturisim că omul întreg, suflet şi
trup, este chemat să participe pentru
totdeauna la viaŃa dumnezeiască.
Or, pentru a întâmpina veşnicia,
trupul uman trebuie pe de o parte să
revină la viaŃă, iar pe de alta să fie
restructurat ori transfigurat, înălŃat
la nivelul unei forme superioare de
organizare, spiritualizat. Ambele
aspecte sunt posibile prin puterea
lui Dumnezeu şi cerute de chiar
planul dumnezeiesc privind
eternizarea creaŃiei (Rm 8:19-23).
Chiar dacă toŃi vor învia, nu toŃi
vor experimenta la fel veşnicia.
CredinŃa noastră în viaŃa viitoare nu
ignoră faptul că toŃi vom fi judecaŃi
pentru maniera în care am trăit viaŃa
de acum.
Rezumat al credinŃei noastre,
Crezul rămâne semnificativ pentru
toate generaŃiile creştine, cerând
totodată succesive reinterpretări,
menite să facă mesajul său relevant
pentru experienŃa creştină din orice
timp şi loc.
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
pag. 5
1 ianuarie 2006
Tăierea împrejur cea după trup a Domnului
Duminica dinaintea Botezului Domnului
2 Timotei 4, 5-8; Marcu 1,1-8
Coloseni 2,8-12; Luca 2, 20-21, 42-52
Alina Victoria Paraschiv
Traiectoria ontologică spre cele ale hovnic.
Tatălui (Luca 2, 49) presupune Fii treaz în toate (2 Timotei 4,5):
dezbrăcarea de trupul în care doar deprinde-te să-Ńi construieşti o
carnea “vorbeşte”, renunŃarea la conştiinŃă hristică, discernământul,
slava despre care credem că ne starea sufletească de înŃelepciune,
defineşte – numele nostru cel bun în care poate deosebi Adevărul de
lume, pocăinŃa/metanoia. Dar cum deşarta înşelăciune din predania
să sufle asupra noastră adierea omenească (Coloseni 2, 8).
schimbării, câtă vreme nu vedem Suferă răul (2 Timotei 4,5):
decât cu trupul şi, sufocând vocaŃia primeşte-le pe toate ca pe unele
noastră de fiinŃe spirituale, nu bune, primeşte-le cu mulŃumire; în
putem nici măcar sesiza adâncul planul relaŃiilor cu semenii: iubeşte-
propriei noastre morŃi sufleteşti? Ńi vrăjmaşii.
Prin Întruparea, Moartea şi Învierea Fă lucru de evanghelist, slujba ta
Sa, Hristos ne-a deschis fă-o deplin! (2 Timotei 4,5).
posibilitatea unei vieŃi îndumnezeite Întrupând un nou mod de viaŃă în
în trup. Când omul întreg – trup şi Hristos, fiecare creştin după darul
suflet – mărturiseşte prin stilul său său împlineşte lucru de evanghelist;
de viaŃă credinŃa în lucrarea Lui anunŃând lumii naşterea sa ca fiu al
Dumnezeu (Coloseni 2, 12), se face ÎmpărăŃiei, anunŃă moartea omului
părtaş acestei lucrări, devine viu. lipsit de credinŃă şi învierea unuia
Aceasta au reuşit sfinŃii, cu toŃii, nou, care la sfârşit va primi cununa
oameni ca şi noi, dar cu toŃii, dreptăŃii (2 Timotei 4,8).
deopotrivă, deosebiŃi, pentru că s-au Căutând să trăiască simultan în
angajat cu fiecare suflare şi până la trupul său neputincios acestea trei:
ultima în lupta cea bună (2 Timotei dreapta cugetare, smerenia,
4,7)… deplinătatea slujirii, omul vechi taie
Sfaturile Apostolului Pavel către cu voinŃa sa în întunericul golului
ucenicul său Timotei sunt relevante său interior breşe, prin care lumina
pentru acest stil de viaŃă-luptă, şi Botezului poate pătrunde
cred că pot fi “actualizate” vindecător, Ńesând noua fiinŃă în
“personalizat”, după măsura fiecă- Hristos.
ruia, sub îndrumarea părintelui du-
Arca lui Noe capăt treaba care trebuie terminată.
(comunicată de Dna. Prof. Melania 6. Construieşte-Ńi viitorul pe teren
înalt.
Oprea, Bucureşti)
7. Pentru siguranŃă, călătoreşte în
Tot ce trebuie să ştiu despre viaŃă, perechi.
am învăŃat de la ... arca lui Noe: 8. Viteza nu e întotdeauna un
1. Ai grijă să nu pierzi barca. avantaj. Şi melcii erau în arcă,
2. Aminteşte-Ńi ca toŃi suntem în împreună cu leoparzii.
aceeaşi barcă. 9. Când eşti stresat, lasă-te puŃin în
3. Planifică pentru viitor. Nu voia valurilor.
plouase deloc când Noe şi-a 10. Nu uita, arca lui Noe a fost
construit arca. construită de amatori, Titanicul de
4. Păstrează-te în formă bună. Când profesionişti.
ai să fii de 600 de ani, cineva s-ar 11. Nu contează cât este de mare
putea să-Ńi ceară să faci ceva cu furtuna; când eşti cu Dumnezeu,
adevărat măreŃ. întotdeauna te aşteaptă un
5. Nu asculta de critici; du până la curcubeu la sfârşit!
pag. 6

sfinŃi români

Cuviosul Antipa din Calapodeşti (Moldova)

pr. Nicolae Cristian Câdă, Bucureşti

Cuviosul Antipa, având numele de
botez Alexandru-Luchian, s-a născut
în anul 1816, într-o familie de Ńărani
credincioşi din satul Calapodeşti,
judeŃul Bacău. Ajungând la vârsta de
20 de ani, a fost călăuzit de Duhul
Sfânt să se călugărească.
Mai întâi a fost novice între 1836-
1837 în mânăstirea Căldăruşani. A
fost tuns în monahism la mânăstirea
Brazi din Moldova, primind schima
cea mică sau îngerescul chip al
mantiei – termeni pentru haina
călugărească – şi numele de Alipie.
A plecat apoi la Muntele Athos,
stabilindu-se în schitul românesc
Lacu. Aici a deprins meşteşugul
nevoinŃei duhovniceşti de la cei mai
aleşi călugări atoniŃi, ajungând vestit
pentru postul şi osteneala lui şi
învrednicindu-se de la Dumnezeu de
darul lacrimilor şi al neîncetatei
rugăciuni.
După aproape cincisprezece ani de
sihăstrie în schitul Lacu, a trăit încă
patru ani în mânăstirea Esfigmenu,
unde a primit schima cea mare
(monahii avansaŃi sunt încă o dată
consacraŃi pentru asumarea unui tip
mai aspru de vieŃuire) şi numele
Antipa, fiind şi hirotonit diacon.
Astfel, înmulŃind ostenelile şi
privegherile de toată noaptea,
cuviosul Antipa era cinstit în tot
muntele ca mare sihastru şi lucrător
al rugăciunii lui Iisus, învrednicindu-
se şi de darurile vindecării bolilor şi
al înainte-vederii (clarviziunii).
Preferând mai mult singurătatea şi
smerenia decât cinstea şi lauda, în
anul 1860 cuviosul Antipa a părăsit
Muntele Athos şi s-a întors în
Moldova, la mânăstirile din preajma
Iaşilor. După trei ani a plecat să se
închine la moaştele cuvioşilor părinŃi
de la Pecersca. Auzind de vestita
Mânăstire ortodoxă Valaam, aflată
pe o insulă din lacul Ladoga,
aproape de hotarele Careliei
(Finlanda), în anul 1865 cuviosul
Antipa s-a aşezat în acest aşezământ
monahal.
În Mânăstirea Valaam s-a nevoit
Cuviosul Antipa încă 17 ani,
învrednicindu-se de darul preoŃiei şi
arătând fapte minunate de trăire
duhovnicească, în post, în rugăciune
şi în desăvârşită sărăcie. Cea mai
mare nevoinŃă a lui era rugăciunea
inimii (Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă).
La aceasta adăuga post îndelungat,
privegheri, lacrimi, metanii şi alte
neştiute osteneli duhovniceşti.
Era şi un mare părinte duhovnicesc
şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii.
MulŃi monahi şi credincioşi îl căutau
şi îi urmau învăŃăturile. Avea şi în
Mânăstirea Valaam câŃiva ucenici
aleşi, dintre care cel mai apropiat era
ieroschimonahul Pimen
(ieroschimonahul este preotul
schimonah).
După o nevoinŃă binecuvântată,
cuviosul Antipa Atonitul/Românul
şi-a dat sufletul cu pace în braŃele
Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie
1882, şi a fost înmormântat în
gropniŃa Mânăstirii Valaam. Este
singurul călugăr român care s-a
nevoit în această vestită mânăstire
isihastă din nordul Europei.
În august 1991 au fost găsite
moaştele (trupul sfinŃit al)
cuviosului. Relicvele
ieroschimonahului român au fost
depuse în biserica sfinŃilor apostoli
Petru şi Pavel, aflată lângă intrarea
în mânăstire. În anul 2005 o racla cu
relicvele cuviosului Antipa a fost
adusă în pelerinaj la ConstanŃa. Tot
de anul trecut, în biserica Mânăstirii
Christiana din Bucureşti se găseşte o
icoană a sfântului cu fragmente din
trupul sfinŃit al acestuia.
Canonizarea şi trecerea în rândul
sfinŃilor a fost făcută în Muntele
Athos, în anul 1906, după 24 de ani
de la moartea sa. Este cinstit mai
ales în mânăstirile din Sfântul
Munte, fiind singurul călugăr atonit
român trecut în rândul sfinŃilor şi
numărat printre cei din urmă cuvioşi
părinŃi ai Athosului. La 20 iunie
1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe
Române a hotărât sărbătorirea
cuviosului Antipa din Calapodeşti
anual în ziua de 10 ianuarie.

Cuvânt despre bolborosită anulează sensul,
valoarea lui de vehicul către
cuvântul rostit ceva sau cineva.
Alina Victoria Paraschiv Rostirea clară, în care se aud
toate sunetele cuvântului,
Pe lângă încărcătura este precum o închinare largă
semantică, cuvântul devine şi apăsată, evlavioasă şi
mesaj fonic, odată rostit. maiestoasă.
Nefirescul începe atunci când Când pronunŃăm gândul,
rostirea lui trunchiată sau ideea, naştem cuvântul din
tăcere, îi redăm carnea de
sunet.
Fiecare cuvânt are sunetul
său propriu dat de partitura
conŃinutului său.
Există şi cuvinte care nu au
partitură, pe care le receptăm
ca pe un chimval răsunător (1
Corinteni 13,1).
Mai există şi alt soi de
nefiresc, când sunete plăcute
şi aparent inofensive ascund
cuvinte otrăvite. Aceste
cuvinte-neghină ne usucă
sufletul.
Numai când liturghisim
reînvăŃăm să facem acordul
între muzica şi textul
cuvântului.

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |


PărinŃii Bisericii
Cuviosul Ioan Casian Romanul din Dobrogea
(29 februarie – an bisect, sau 28 februarie)
Ion Nedelcu, FranŃa
Originea Sfântului Ioan Casian este
incertă, existând încă discuŃii asupra
provinciei Scythiei Minor (Dobrogea)
ca loc al naşterii sale, în jurul anului
360. Oricum, ar fi o bucurie mare dacă
s-ar dovedi că ar fi de prin părŃile
noastre, dar va rămâne aceeaşi bucurie
şi dacă nu. Pentru noi, importantă este
originea învăŃăturii sale în Hristos şi
mai puŃin originea sa etnică, de aceea
vom lăsa această dispută în grija
istoricilor şi ne vom îndrepta atenŃia în
mod succint asupra vieŃii lui şi, mai
ales, asupra câtorva idei găsite în
textele lui.
Doritor de a pătrunde tainele vieŃii
monahale, împreună cu prietenul său
din copilărie, Gherman (sărbătorit de
Biserică la aceeaşi dată cu Casian) şi
cu sora sa, a plecat într-o călătorie în
pustia Egiptului. Această perioadă “de
căutări”, care va dura mai mult de 7 ani
şi care va cuprinde şi alte destinaŃii
(i.e. călătorii prin Palestina), va marca
viaŃa, dar şi opera cuviosului, căci în
acest “pelerinaj” el va consemna în
scris discuŃiile şi învăŃătura sfinŃilor
pustiei cu care a intrat în contact.
La terminarea călătoriei, s-a oprit la
Constantinopol, unde a fost hirotonit
diacon de către Sfântul Ioan Gură de
Aur (Hrisostom). În 406 îl găsim pe
Ioan Casian la Roma, conducând o
delegaŃie ce avea ca scop anularea
condamnării Sfântului Ioan Gură de
Aur, lucru care nu s-a întâmplat. Din
acest an, el a rămas la Roma, unde a
fost hirotonit preot. Din 415 îl găsim în
Marsilia, până în 435, anul morŃii sale,
unde a înfiinŃat două mânăstiri (una de
călugări şi una de călugăriŃe), fapt ce l-
a determinat pe părintele Dumitru
Stăniloae să-l numească “puntea de
legătură între monahismul răsăritean şi
cel apusean”.
Filocalia românească cuprinde două
cărŃi (chiar dacă nu în întregime) din
opera cuviosului Casian: Despre
rânduielile chinoviilor şi despre
vindecarea celor 8 patimi de căpetenie
şi Convorbiri cu părinŃii. Ambele cărŃi
sunt adresate monahilor, dar asta nu
înseamnă că unele “gânduri” ale
Sfântului Casian nu se referă şi la viaŃa
“mirenilor”. [Nu doresc să împart
lumea în călugări şi mireni, după cum
se încearcă uneori, şi nici să transfer
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
caracteristicile vieŃii călugăreşti asupra
mirenilor, sau invers. Oricum, viaŃa
către/cu/în Dumnezeu nu aparŃine doar
unor sau altora, ci fiinŃei umane în
totalitate.]
Convorbiri cu părinŃii, cea din urmă
carte, apare ca o completare a celei
dintâi (în care făcea referire la cele 8
patimi), “desăvârşirea” acesteia, după
cum precizează autorul la începutul
lucrării. De fapt, această ultimă lucrare
conŃine dialoguri (24 de convorbiri, în
Filocalia românească neexistând decât
un rezumat al primelor 2 – după cum
se arată în nota părintelui Stăniloae) cu
părinŃii pustiei din Egipt, purtate şi
consemnate în călătoriile sale.
El abordează tot felul de teme, dar cu
precădere de natură practică, privitoare
la lupta omului cu patimile, fapt ce nu
înseamnă că este lipsit de profunzime.
Spre exemplu, când vorbeşte despre
mânie, una dintre cele opt patimi
discutate, nu rămâne la
superficialitatea exterioară a eliminării
acesteia, adică “a-Ńi Ńine gura în vremea
mâniei”, ci coboară până la rădăcina
acesteia (“învăŃătura evanghelică
porunceşte să se taie mai bine
rădăcinile patimilor decât roadele
lor”); soluŃia “psihoterapeutică” a
cuviosului este de a elimina total
mânia din minte, nu numai din
comportament, uneori comportamentul
putând fi acuzat de o anumită
complezenŃă (chiar dacă şi această
etapă este importantă).
În alt loc, referindu-se la post, spune:
“postul, lectura Sfintei Scripturi,
lepădarea de avere şi lepădarea de
toată lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi
[…], ci uneltele desăvârşirii. […] cu
acestea se câştigă [desăvârşirea]”. În
plus, precizează că “dragostea de
Dumnezeu şi de aproape este mai
presus de cele amintite…”.
Puterea de a discerne gândurile, sau
dreapta socoteală, conferă echilibru
vieŃii creştine. “Măsura” în toate – este
ideea cheie a dialogurilor sale –, nici o
extremă nu e conformă cu creştinismul
[măsura nu are nimic de-a face cu
“căldiceii” amintiŃi în Apocalipsa
3,16]. Spre exemplu, avva Moise, unul
dintre monahii pustiei, interlocutor al
lui Casian, pune semnul egal între
“întinderea peste măsură a postului” şi
pag. 7
“săturarea pântecelui”, dar şi între
“privegherea peste măsură” şi
“săturarea de somn”. Tot pe avva
Moise îl întreabă cum e posibil să
scape de tot felul de gânduri “rele”.
După el, mintea este mereu în mişcare,
asta e natura ei, dar ceea ce ne stă în
putinŃă este Ńinta spre care o putem
mişca: “stă în puterea noastră să
gândim cele duhovniceşti”.
BOGĂłIE ŞI
LIBERTATE
Alina Victoria Paraschiv, Bucureşti
Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr,
bogatul căruia i-a rodit Ńarina,
dregătorul bogat – trei parabole diferite,
având ca protagonist acelaşi tip uman:
omul avut.
Către ce anume este îndrumată cu
atâta insistenŃă atenŃia vederii noastre
sufleteşti?
Cu parabolele sau pildele recunoaştem
un program al despătimirii minŃii şi
sufletului.
Cine este bogatul? Omul care se
cheltuieşte pe sine pentru a poseda şi a
domina.
În succesiunea celor trei, bogatul
nemilostiv este de departe cel mai
degradat.
A uitat că, urmaş al lui Adam fiind,
este gol, lipsit de haina slavei. A
încercat să-şi acopere goliciunea cu
îmbrăcăminte din porfiră şi vison; a
preferat să substituie efortul căutării lui
Dumnezeu în pustiul sufletului său cu
un zilnic banchet strălucit; credea că
veselia derizorie a petrecerii avea să-i
aline adevărata foame şi sete.
Autentica sa trecere prin viaŃă ar fi
fost tocmai această căutare a
comuniunii cu semenii, cu Dumnezeu.
Domnul a stat înaintea porŃii sufletului
său prin Lazăr. Bogatul însă nu l-a
 pag. 11
pag. 8

în biserică

SALUTUL PĂCII
Preot Doru Costache

Probabil că sunt unii dintre noi
care încă se miră de practica
salutului păcii, pe care am reluat-o
în biserica noastră în noaptea
sfintelor paşti (2005). Şi pe undeva
cu oarece dreptate, pe de o parte,
din moment ce sunt secole de când
ritualul ortodox a pierdut acest
moment. Pe de altă parte însă,
gestul salutului/sărutului păcii se
practică neîntrerupt de către clerici,
în altar, dând mărturie despre ve-
chea practică apostolică a Bisericii
lui Hristos.
Ceea ce m-a determinat să extind
această îmbrăŃişare către toŃi
participanŃii la sfânta liturghie sunt
deopotrivă considerente de ordin
teologic şi practic.
Din punct de vedere teologic,
liturghia, care se concentrează pe
adunarea poporului lui Dumnezeu
spre aducerea împreună a jertfei şi
spre participarea la masa euharistică
(sfânta împărtăşanie), nu-şi poate
împlini sensul fără împăcarea celor
de faŃă. Timp de peste un mileniu,
salutul păcii a fost practicat
neîntrerupt în biserici, din vremea
sfinŃilor apostoli, ca o condiŃie
necesară săvârşirii liturghiei. La
originea acestui gest se află chiar
îndemnul Mântuitorului: “dacă îŃi
vei aduce darul la altar şi acolo îŃi
vei aminti că fratele (aproapele) tău
are ceva împotriva ta, lasă-Ńi darul
acolo, în faŃa altarului, mergi mai
întâi şi împacă-te cu fratele tău, şi
doar apoi întoarce-te şi oferă-Ńi
darul” (Matei 5:23-24). Numai
împăcându-ne, sau, cum spune
textul liturghiei, “iubindu-ne unii pe
alŃii”, putem duce sfânta slujire
până la capăt.
Din punct de vedere practic,
reintroducerea acestui gest era
necesară la noi, ca o confirmare
liturgică şi deopotrivă un stimulent
al realităŃii pe cale de a se naşte în
parohia noastră: comuniunea. Or,
comuniunea nu este o realitate ce
poate fi experimentată de oameni
înstrăinaŃi şi învrăjbiŃi. Este un fapt
cunoscut că oamenii, fie copii, fie
adulŃi, au nevoie de manifestări
concrete ale relaŃiilor dintre ei.
Dacă vrăjmăşia şi viclenia din ochi
spun uneori mai mult decât
gesturile ori cuvintele, prietenia şi
comuniunea au totuşi nevoie de o
diversitate de manifestări vizibile.
Să dai mâna cu cei/cele de lângă
tine implică familiaritate, prietenie,
disponibilitate. Este ca şi cum îi
recunoşti pe cei din jur şi în acelaşi
timp te laşi recunoscut/recunoscută
de ei… Sunt convins că pentru
mulŃi dintre noi acest moment a
devenit realmente unul al realei îm-
păcări şi apropieri.
Oricum, dincolo de nedumeririle
unora, vă îndemn cu toată stăruinŃa
să continuăm practicarea acestui
gest (reintrodus deja chiar şi în
unele biserici din Bucureşti), şi mai
ales să încercăm să dăm conŃinut
gestului. Doar astfel, realmente
împăcaŃi şi înfrăŃiŃi, vom săvârşi
fără păcat slujirea şi vom deveni
ceea ce Domnul ne-a chemat să
fim: “seminŃie aleasă, preoŃie
împărătească, neam sfânt, popor
agonisit de Dumnezeu” spre a vesti
“în lume bunătăŃile celui ce v-a
chemat din întuneric la lumina sa
cea minunată” (cf. 1 Petru 2:9-10).
Doar astfel vom reflecta în liturghia
noastră comuniunea dumnezeiască
a Treimii celei de-o fiinŃă şi
nedespărŃite…

oameni “bogaŃi”din pildele Domnul Milei îl trimite pe

Odihnă şi luptă în Hristos duminicilor anterioare, ai Fiul Său să reamintească
Duminica a 27-a după Rusalii; căror ochi sufleteşti omului unde să-i fie Ńinta
Efeseni 6, 10-17; Luca 13, 10-17 rămăseseră pironiŃi asupra vederii, unde cugetarea.
materiei, în imaginea Prin botez, Hristos ne
Alina Victoria Paraschiv femeii gârbove de azi se invită la lupta propriei
adună parcă toată noastre eliberări, asaltaŃi
Ceea ce apare evident din ales: Mă lepăd de satana şi “bogăŃia” de patimi. În loc fiind de noianul duhurilor
îndemnurile Apostolului de toŃi slujitorii lui şi de să privească spre Ziditorul răutăŃii, ne propune startul
este realitatea stării de toate lucrurile lui…? său, să se bucure de haina reconstrucŃiei fiinŃiale spre
luptă în care descinde Cât îi permitem lui Hristos slavei, sufletul omului asemănarea cu Dumnezeu.
creştinul odată botezat. O să lumineze întunericul încătuşat de înşelare stă
luptă dusă în harul îndoit până la pământ, În Pace să ieşim, întru
necunoştinŃei de odihna acestui Nume al
Domnului cu lumea Dumnezeu ce domneşte întors cu totul spre
nevăzută a îngerilor căzuŃi, înlăuntrul nostru, noi, cei finitudinea Ńarinei sale, Domnului, în faŃa
a uneltirilor diavolului. către Ńărâna trupului său conştiinŃei noastre, în faŃa
care ar trebui să ducem semenilor noştri, dar
(Efeseni 6,11). lumina Învierii cu fiecare lipsit de suflarea Sfântului purtând toate armele lui
Cât suntem de conştienŃi gest al nostru spre toŃi şi Duh. Urmărind din
expectativa sabatului Dumnezeu pentru a putea
de această permanentă spre toate? lupta împotriva uneltirilor
luptă la care am fost manifestările libertăŃii
După succesiunea de noastre ca neascultare, diavolului.
chemaŃi atunci când am

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |


FORREST GUMP
Dr. Maria Vavila Diamandi,
Germania
Cu câteva zile în urmă, am revăzut
filmul Forrest Gump. Personajul prin-
cipal mi s-a părut foarte interesant,
dintr-o perspectivă creştină. Forrest
Gump este un om care face bine
oamenilor din jurul lui, chiar şi atunci
când aceştia îl dezaprobă şi chiar dacă
reacŃia acestora este de a-l întreba: “tu
eşti idiot sau pur şi simplu prost?”
ReacŃia este stârnită de faptul că
logica lui Forrest Gump nu pare...
logică în ochii lumii.
Logica din ÎmpărăŃia lui Dumnezeu
este o logică de-a-ndoaselea. Ceea ce
pare lumii mic, e mare în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu; ceea ce e mare în ochii
lumii are valoare mică în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu. AdevăraŃii nobili din Îm-
părăŃia cerească ştiu că menirea lor e
să slujească. Cu cât eşti mai mare în
ÎmpărăŃie, cu atât ai mai mult de slujit.
În vorbirea de zi cu zi, termenul
“slujbă” nu mai e folosit pentru a de-
semna munca de fiecare zi. Pentru
acest sens există astăzi termenul
“muncă”. Odată cu pierderea sensului
întreg al cuvântului “slujbă”, s-a pier-
dut şi ideea că munca/slujba este în
sine ceva nobil, din moment ce
măsura nobleŃei în care trăieşti se
oglindeşte în cât ai de slujit.
Puterea, în împărăŃia lui Dumnezeu,
înseamnă mai degrabă puterea de re-
nunŃare. Puterea de a renunŃa la
putere.
Pentru noi, oamenii lumii în care
trăim, ideea de a stăpâni sau de
stăpânire e legată aproape în mod im-
plicit de ideea stăpânirii prin im-
punere, prin forŃă. În ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu “a stăpâni” înseamnă până
la urmă “a îmblânzi”, “a îmbuna”, în
orice caz a obŃine lucruri prin altă me-
todă decât cu forŃa.
Forrest Gump este un blând, un bun,
un om cu minte şi comportament de
copil. Nu ştiu dacă e neapărat un idiot,
cum presupune lumea, dar este în
orice caz un naiv în ochii lumii. De
fapt, el îndeplineşte cam toate cerin-
Ńele pentru intrarea în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu.
InteligenŃa care se cere pentru in-
trarea în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este
de altă natură decât cea pe care o cere
lumea. Este inteligenta bunătăŃii.
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
Desigur ca toată această logică pare,
în aceiaşi ochi ai aceleiaşi lumi, o
logică fără cap şi aiurită. De aceea
stârneşte uimirea până la dispreŃ a
celorlalte personaje din film. Că doar
ce om din lume ar vrea să pară lumii
cum apare Forrest Gump?...
De fapt, nu este o logică fără cap, ci
o logică cu alt cap, oferindu-ne o posi-
bilă cheie în care să putem descifra
ceea ce suntem chemaŃi a face, în cali-
tate de creştini şi, până la urmă, în
calitate de oameni.
Dar sigur că nu e uşor să fii aşa cum
e Forrest Gump... E chiar dureros, cu
atât mai mult cu cât Forrest e con-
ştient de părerea oamenilor din jur. Şi
totuşi continuă să rămână aşa cum
este, răspunzând că “nebun/prost e cel
ce face lucruri nebune/prosteşti”. Mi
se pare important faptul că el continuă
în... “prostia lui”, cum ar zice lumea.
Mi se pare interesant că se concen-
trează mai mult pe ceea ce are el de
făcut. La un moment dat, i se spune că
la ping-pong cel mai important lucru
este să nu scapi mingea din ochi. Şi el
nu scapă din ochi ceea ce are de făcut,
nu doar la jocul de ping-pong, ci mai
ales în viaŃa lui.
Dar chiar în această lume, care nu-i
recunoaşte valoarea, lui Forrest Gump
i se deschid nişte uşi care pentru
puŃini se deschid, şi ajunge să se com-
porte ca un adevărat suveran care îşi
poate permite lucruri de un lux nes-
perat de mulŃi oameni “cu cap”:
ajunge să muncească pentru că se
plictiseşte, capătă o adevărată avere
materială, din care împarte regeşte.
Eu cred că merita să reflectăm la
evoluŃia acestui personaj mai mult sau
mai puŃin imaginar, care pare însoŃit,
păzit, ajutat şi blagoslovit la fiecare
pas de Dumnezeu. Şi el, în felul lui,
ne arată calea, ne arată ce avem de
făcut. Sigur că nu ne poate garanta
“succesul”, dar... cum atâta fărâmă de
garanŃie cu care el a plecat la drum
părea să nu-i promită mare lucru, ba
din contra, părea să-i promită că nu
are cum să se întâmple ceva bun cu el.
“Dumnezeu a ales lucrurile nebune
ale lumii, ca să le facă de ruşine pe
cele înŃelepte. Dumnezeu a ales lucru-
rile slabe ale lumii, ca să le facă de
ruşine pe cele tari” (1 Corinteni 1,27).
“Căci nebunia lui Dumnezeu este mai
înŃeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea
lui Dumnezeu este mai tare decât
oamenii” (1 Corinteni 1,25).
pag. 9
Botez şi metanoia
Duminica după Botezul
Domnului: Efeseni 4, 7-
13, Matei 4, 12-17
Alina Victoria Paraschiv
Pentru Dumnezeul Iubirii şi Milei, nu
era drept ca oamenii să rămână morŃi
în deşertăciunea minŃii lor, întunecaŃi
fiind la cuget, înstrăinaŃi fiind de
viaŃa lui Dumnezeu, din pricina
necunoştinŃei care este în ei, din
pricina împietririi inimii lor (Efeseni
4,17-18).
Botezându-se, Hristos S-a pogorât în
părŃile cele mai de jos ale pământului
(Efeseni 4,9) fiinŃei noastre, a început
să călătorească spre inima noastră, în
întunericul din noi, luminându-ne:
Arătatu-Te-ai astăzi lumii, şi lumina
Ta Doamne, s-a însemnat peste noi,
care cu cunoştinŃă Te lăudăm: Venit-
ai şi Te-ai arătat, Lumina cea
neapropiată (utrenia sărbătorii).
Începe periplul din Pământul lui
Zabulon şi pământul lui Neftalim
(Matei 4,15). Zabulon – loc de locuit,
locuinŃă: trupul omului privit ca liman
în sine, ca loc de odihnă. Neftalim –
lupte, luptător, lupta mea, luptele lui
Dumnezeu: sufletul incapabil să se
confrunte singur cu cruzimea
ispitelor. Tânjind după stabilitatea din
sânul Iubirii, frământat şi înrobit de
îndoieli, omul se aude chemat:
PocăiŃi-vă, căci s-a apropiat
împărăŃia cerurilor (Matei 4,17),
înnoiŃi-vă în duhul minŃii voastre…
(Efeseni 4,23).
În lumina feŃei lui Hristos se
recunoaşte pe sine gol de cunoaşterea
Lui, şi: lepros, orb, slăbănog,
demonizat, mut, nemilostiv, pretins
bogat în slavă, pseudoiubitor.
La această trezire de conştiinŃă –
împlinire a pocăinŃei, Domnul Iubirii
adaugă daruri celor care doresc viaŃa
lui Dumnezeu în unitatea Duhului: El
a dat pe unii apostoli, pe alŃii
prooroci, pe alŃii evanghelişti, pe alŃii
păstori şi învăŃători (Efeseni 4,11) şi
sprijină permanent creşterea celor
care răspund chemării până la măsura
deplinătăŃii lui Hristos (Efeseni 4,13).
Vezi iubirea lui Dumnezeu faŃă de
noi? Şi cine ar putea descrie
milostivirea Sa? (Cuviosul Siluan
Athonitul, Între iadul deznădejdii şi
iadul smereniei, EdiŃia a IV-a
revizuită, Editura Deisis, Sibiu, p. 54).
pag. 10

CATEHEZE LITURGICE – 1
Rugăciunea privată şi rugăciunea comună (15 ianuarie 2006)
- rezumat -
Preot dr. Doru Costache

 Rugăciunea reprezintă una din
cele mai semnificative trăsături ale
creştinismului, în condiŃiile în care
alte religii preferă jertfele
(sacrificiile) sau meditaŃia
 Ceea ce face posibilă
rugăciunea este faptul că, atât
Dumnezeu, cât şi omul creat după
chipul lui Dumnezeu, sunt
persoane. Or, între persoane este
posibilă comunicarea. Aşa cum
Dumnezeu se revelează omului
prin Fiul său, Iisus Hristos,
Domnul nostru, la fel şi omul i se
descoperă lui Dumnezeu prin
rugăciune
 Rugăciunea consolidează
familiaritatea noastră cu
Dumnezeu, prin aceasta şi în egală
măsură contribuind la dezvoltarea
noastră personală. Creat după
chipul lui Dumnezeu spre a ajunge
la asemănarea cu el, omul nu poate
parcurge distanŃa de la chip la
asemănare fără familiaritatea cu
Dumnezeu, câştigată prin
rugăciune.
 În aceste condiŃii, rugăciunea
nu trebuie considerată o obligaŃie
pioasă, de care ne achităm mai
bine sau mai rău, ci o necesitate
fiinŃială. Nu putem deveni ceea ce
Dumnezeu ne-a chemat să fim,
dacă nu avem suportul rugăciunii.
 Dacă rugăciunea privată,
personală, ne conduce spre
familiaritatea cu Dumnezeu, ea
contribuie de asemenea la
pregătirea noastră pentru
rugăciunea comună, în biserică.
 Rugăciunea privată este
caracterizată de libertate, ritmul şi
intensitatea sa fiind impuse de
evlavia şi eforturile personale.
Rugăciunea comunitară are însă un
ritm specific, invitând la
descoperirea aproapelui ca
împreună-rugător înaintea
aceluiaşi Tată. Fiind vorba de un
efort comunitar, rugăciunea în
biserică implică observarea unui
ritual a cărui menire este tocmai
aceea de a îndruma spre o tot mai
sporită comuniune a
participanŃilor. Rugându-ne
împreună, suntem invitaŃi să facem
loc celor de lângă noi, să învăŃăm
compasiunea şi politeŃea reciprocă.
 Cele două tipuri de rugăciune
se susŃin reciproc. Fără rugăciunea
privată, adunarea împreună, în
biserică, nu se desăvârşeşte
(sfârşind în ritualism sec),
evenimentul liturgic fiind susŃinut
deopotrivă de harul dumnezeiesc
şi de practica personală a celor ce
se roagă. La rândul său, fără
rugăciunea împreună, în biserică,
rugăciunea privată riscă să se
transforme într-o evlavie
individualistă, lipsită de dragoste
şi compasiune.
 Constituirea unei comunităŃi
creştine reale implică în egală
măsură practica rugăciunii private
şi ritmicitatea rugăciunii comune.


definitiv, dispariŃia în dimpotrivă, s-a decis să-L circulară: venim de la

Dincolo de inexistenŃă. Călăi ai vieŃii, declare mort tocmai Dumnezeu pentru a ne
Cioran ei vor să se dizolve cu
voluptate în neantul
pentru ca nu I-a simŃit
prezenŃa tangibilă. Opera
întoarce la El intrând pe
poarta morŃii. Moartea
- aforisme - filozofilor. nihilistului este o închide cercul căutărilor
Sorina Sandu, Craiova ► Dumnezeu este încercare disperată de a noastre.
paradoxal: ne salvează face credibil certificatul ► ExistenŃialismul este,
► FascinaŃi de perfidul uneori ViaŃa chiar cu de deces al VieŃii. de cele mai multe ori,
carpe diem!, uităm că la preŃul vieŃii! ► Diavolul ne invită numai un simptom grav al
► Cioran L-a perceput pe mereu în patria lui absenŃei iubirii.
sfârşitul vieŃii ne aşteaptă
eternitatea vie şi devorăm Dumnezeu, dar a găsit ca “dincolo de bine şi de ► Chipul oamenilor buni
viaŃa cu o bulimie este fascinant să se lupte rău”, aşa cum a făcut-o se îmbracă la bătrâneŃe cu
sinucigaşă. cu el, nu să i se şi Nietzsche. Acolo, robii lumina sufletului lor.
► Sunt oameni care ar da abandoneze prin credinŃă. liberi ai credinŃei devin PrezenŃa lor emană
orice pentru a fi siguri că În final, Dumnezeu l-a puşcăriaşi ai libertăŃii parfumul ÎmpărăŃiei
moartea este sfârşitul cucerit prin muzică şi amorale. Cerurilor.
Alzheimer. Nietzsche, ► ExistenŃa noastră este

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

 pag. 11

Vorbe memorabile: Amara

nelinişte
CU ŞI DESPRE PETRE łUłEA
(selecŃie şi prezentare de George Costea) Neliniştit din pricina
slabei popularităŃi
Când l-am întâlnit prima oară pe Petre Adevăr: Se spune că intelectul e dat a copacilor
łuŃea, mă lovise cea mai senină omului ca să cunoască adevărul. ascult vibraŃia aşchiei
nelinişte. De atunci, depărtarea dintre Intelectul e dat omului, după părerea de rezonanŃă a melancoliei
mine şi Ńară vine să mângâie golul în mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să plimbându-mă cu toamna
care Dumnezeu ne cheamă acasă. Ne primească adevărul. Acum, mai la într-un parc bătrân
cheamă să intrăm pe cărările părăsite bătrâneŃe, pot să spun că fără din patrie
ale patriei, ale neamului şi ale limbii Dumnezeu şi fără nemurire nu există caligrafiind pe orizont
române. Ne cheamă la porŃi de gând şi adevăr. (cu îngerii şi păsările
de sărut, pe prispe înmiresmate de BătrâneŃe: Când mă gândesc la călătoare)
lemn: la cumpene triste, spânzurate-n suferinŃele bătrâneŃii, îmi dau seama că scurte şi indecise gesturi
azur, dar mai ales la participarea rostirii în natura asta oarbă cel mai mare aşijderi norilor descompuşi
rugăciunii şi-a vorbei c-o solemnitate geniu este geniul morŃii. Faptul că rămaşi pe-o colină
imperială. Ce ar mai fi de spus despre murim, de cele mai multe ori la timp, la lăsarea amurgului
ROMÂNUL ABSOLUT, care a vorbit este un semn al dragostei lui Dumnezeu când icoana pătimită
fluvial despre viaŃă şi marşul nostru pe a dorului
pentru noi.
pământ, suferind uriaş cu generaŃia sa ocrotită de culori
dar primind (în temniŃă) favoarea de a Conformism: Conformismul are la
bază laşitatea. Te supui evenimentelor, şi atinsă de aurore
se afla în vecinătatea lui DUMNEZEU
ştiind că singur nu le poŃi înfrânge, şi îşi regăseşte chipul
şi trecând în veşnicie cu mântuirea
refuzi să candidezi la eroism. nesancŃionând indiscreŃii,
neamului în ochi, în inimă şi în Hristos.
pasivităŃi
Dar ce vreau să vă spun eu, şi vă rog s- Rugăciune: Poarta spre Dumnezeu şi deşertul inimii
o luaŃi ca atare: nu-mi pot face este credinŃa, iar forma prin care se cel doldora de insomnii
autobiografia, fiindcă nu mă intră la Dumnezeu e rugăciunea. Am şi împliniri epuizate
interesează trecutul meu, pe care îl spus eu odată că dacă un preot din
pentru aceste străine
detest! Bărăgan, când se roagă, este
şi îndepărtate lumini
Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla
ŞtiŃi când începe viaŃa mea? Acum, cu tardive ecouri
înlocuieşte toată Academia Română.
când vorbesc cu dumneavoastră… Şi pierzătoare de cosmos
aşa mereu. Sfântul: Un sfânt poate fi şi analfabet, şi alcătuiri primare
dar e superior unui geniu, fiindcă ideea căutându-mi identitatea
Trăiesc ca să scap de amintirile de sfinŃenie e legată de ideea de
greŃoase care punctează existenŃa mea; minune. A fi sfânt înseamnă a fi cerul
astfel scap de obsesia trecutului şi sufletul
suveranul tău perfect.
dramatic, contorsionat, dezgustător pe
anumite laturi, nu-i aşa, şi neomenesc, łăran: Când va dispărea ultimul Ńăran George Costea
ocolind biografia şi autobiografia şi din lume – la toate popoarele, vreau să Strathfield
trăind principiul actualităŃii spun – va dispărea şi ultimul om din
6 Brumar 2005
permanente… Eu am fost Petre łuŃea. specia om. Şi atunci or să apară
maimuŃe cu haine.

BogăŃie...  pag. 7 în dimensiunea lipsei comuniunii cu terapie a “bogatului”, a pretinsului

observat. Era prea preocupat de propria
lui “strălucire”. Nu a priceput că astfel s-
a însingurat, că vederea sufletului său s-
a întunecat într-atât, încât consideră
chinul robiei sale ca veselie.
Întâlnim aceeaşi atitudine la bogatul
căruia i-a rodit Ńarina. Se bucură de
roade, dar nu-şi pune problema izvorului
lor. Aceeaşi lipsă de dărnicie ca şi la cel
nemilostiv – nu se gândeşte să împartă
cu nimeni abundenŃa cu care a fost
binecuvântat. În stăpânirea egoistă
asupra roadelor îşi găseşte fundamentul
întregii sale vieŃi: odihneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te. Aceiaşi
tendinŃă de însingurare, mai accentuată
Dumnezeu.
Dregătorul se străduieşte să
împlinească poruncile, dar totuşi rămâne
ca unul dintre cei “bogaŃi”, incapabil să
dăruiască semenilor roadele experienŃei
sale.
AbsenŃa stării de milostenie, a bucuriei
de a împărŃi ceea ce primeşte în dar de la
Dumnezeu, a ceea ce este cu voia lui
Dumnezeu printre oameni, iată portretul
“bogatului”, atât de prezent în
Evanghelia după Luca.
Calea întoarcerii bogatului ar fi
sărăcirea “duhului” acestei stări. În acest
context, peregrinarea prin pustiu a
poporului lui Israel (modelul oricărei
asceze personale), a însemnat şi o
stăpân, orb faŃă de adevărata sa condiŃie/
menire, a celui ce nu reuşeşte să fiinŃeze
în virtutea celor avute/primite spre
moştenire.
Chemat să stăpânească pământul
făgăduinŃei, creştinul nu mai poate avea
părtăşie cu registrul existenŃial al
“bogatului”.
Toate textele din Apostol aferente
parabolelor binecuvântează această
făptură nouă (Galateni 6, 15), îmbrăcată
în haina milostivirii, a bunătăŃii,
smereniei, blândeŃii şi răbdării (Coloseni
3, 12), umblând cu înŃelepciunea fiului
luminii, lăudând şi cântând Domnului în
inima sa (Efeseni 5, 8-19).

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

 pag. 12
EMINESCU
ŞI MODERNITATEA ROMÂNILOR
Dincolo de expresiile folosite în
publicisitca sa, Eminescu nu
combate doar formele noi ci, prin
cuprinsul lor, pe scurt, tot ceea ce
reprezintă modul de viaŃă al Ńărilor
din Occident, un mod de viaŃă
care, introdus în România, unde
fiinŃează o civilizaŃie Ńărănească,
semnifică o nouă „robie”, mult
mai rea decât cele cunoscute până
atunci. Pentru Eminescu,
transformarea într-o „realitate
simŃită” a ceea ce se petrece în
„statele europene” reprezintă răul
cel mare. Într-un articol din 1879,
el avertiza că „precipitarea noastră
spre fundul răului o numim
progres, dar acest progres ne duce
la pierzare”.
Studiului unei realităŃi socio-
economice i se substituie treptat,
metamorofozând totul cu vraja ei,
o temă poetică. De aici, oscilări şi
contradicŃii, atunci când trebuie să
treacă de la ipostazări grefate pe
un fond sentimental – adimiraŃia
faŃă de lumea rurală – la tiparul
rigid şi pragmatic al unui program
politic.
El va continua să ceară fiecăruia
„împlinirea datoriilor către semenii
săi”, să reclame „solidaritatea de
bună voie sau impusă prin lege a
cetăŃenilor unui stat, în care
individul este numai un mijloc
pentru întreŃinerea şi înflorirea
colectivităŃii”. Omul numai mijloc,
iar nu scop al societăŃii?
Solidaritate de bună voie sau
impusă prin legi? Eminescu are de
fapt în vedere structura socială a
statelor devălmaşe, în cadrul
cărora nu existau opoziŃii declarate
între interesele particulare şi
comunitare, când, cum spune el,
dreptul izvorât din obiceiurile
pământului, recunoscut de toŃi,
„cuprinde puterea sa coercitivă în
sine însuşi şi în conştiinŃa omului”.
Pentru Eminescu, răul cel mare
Prof. Mircea Costache, Bucureşti
vine din partea individualismului. Faptul de a fi dat expresie
În acelaşi timp, problema Duhului Sfânt în limba
naŃională a reprezentat o românească este meritul
coordonată permanentă a gândirii creştinismului ortodox. El se
eminesciene. În articolul „Se confundă cu însăşi naŃiunea şi
vorbeşte că în consiliu” din împlineşte funcŃia instinctului de
„Curierul de Iaşi”, relevând conservare.
unitatea dintre limbă şi
naŃionalitate, Eminescu afirma că
prin limbă fiecărui om „i se lipesc
de suflet preceptele bătrâneşti,
istoria părinŃilor săi, bucuriile şi
durerile semenilor săi”. De aceea
este imposibil ca poporul nostru
să-şi poată pierde vreodată limba
şi naŃionalitatea, pentru aceasta ar
trebui ca, mai întâi, să dispară
fizic: „limba şi naŃionalitatea
românească vor pieri deodată cu
românul material, cu stingerea prin
moarte şi fără urmaşi a noastră, nu
prin deznaŃionalizare şi
migraŃiune”.
Biserica păstrează limba şi
naŃiunea şi este, prin aceasta, cea
mai înaltă instituŃie de cultură: Rugăciune
„Religia umanităŃii constă tocmai Mihai Eminescu
în recunoaşterea existenŃei unui
principiu moral în istorie. Şi n-a Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
reprezentat Mitropolia Sucevei un
ÎnalŃă-ne, ne mântuie
principiu moral? N-a fost ea aceea Din valul ce ne bântuie;
care a dat razimul Evangheliei Fii scut de întărire
populaŃiilor aservite de Polonia, n- Şi zid de mântuire,
a fost ea aceea care a apărat intactă Privirea-Ńi adorată
creştinătatea faŃă cu agresiunea Asupră-ne coboară,
mahomedană, n-a fost ea aceea O, Maică prea curată
care în persoana lui Varlaam Şi pururea Fecioară,
Mitropolitul a făcut ca Duhul Sfânt Marie!
să vorbească în limba neamului
Noi, ce din mila Sfântului
românesc? Mitropolia Moldovei şi
Umbră facem pământului,
Sucevei a ridicat glasul contra lui Rugămu-ne-ndurărilor,
Luther şi a arătat totodată că Luceafărului mărilor;
Reforma era în sine de prisos. Nu Ascultă-a noastre plângeri,
reformă, ci reîntoarerea la vechea Regină peste îngeri,
şi toleranta comunitate Din neguri te arată,
bisericească este mântuirea Lumină dulce clară,
omenirii din mrejele O, Maică prea curată
materialismului şi din sofismele Şi pururea Fecioară,
lui Anti-Crist”. Marie!
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
 pag. 13

protecŃia marilor puteri, în naŃională, evenimentul rămâne în

24 ianuarie 1859
prof. Brânduşa GraŃiela Costache,
PhD, Bucureşti
Ce mai înseamnă astăzi 24
ianuarie 1859? Ce oare nu s-a scris
despre Unirea Principatelor
Române? Sau, mai bine zis, ce mai
rămâne din acest eveniment după
supralicitările din epoca comunistă
şi demitizarea istoriei ce a urmat
anului 1989?
Pe scurt, 24 ianuarie 1859
înseamnă aşezarea lui Alexandru
Ioan Cuza pe tronul Munteniei,
după ce la 5 ianuarie 1859 fusese
desemnat domn al Moldovei.
SemnificaŃia momentului vine în
urma şirului de evenimente care l-
au precedat. Războiul Crimeii,
Pacea de la Paris, trecerea
Principatelor Române sub
contextul în care unele dintre actualitate poate mai ales pentru
acestea (Anglia, FranŃa, Prusia), talentul politic prin care elita
dorind existenŃa unui stat tampon vremii a reuşit să folosească
la Gurile Dunării între Rusia, interesele marilor puteri în
Turcia şi Austria, au pregătit avantajul românilor.
“unirea cea mică”.
Pe plan intern, 24 ianuarie 1859
înseamnă apariŃia statului român
modern, începutul edificării
instituŃionale a acestuia. Dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
a reprezentat primul pas în unirea
teritoriilor locuite de români şi a
determinat apariŃia statului care,
mai târziu, după abdicarea lui
Cuza şi promulgarea ConstituŃiei
în 1866 de către domnul străin
Carol I de Hohenzollern, va deveni
România.
Dincolo de toate aceste
începuturi, neîndoios extrem de
importante în istoria noastră

TRICOLORUL ori pe steagurile românilor, domnitorul Alexandru Ioan cea comunistă. Decembrie
dar ceea ce ştim fără Cuza, culorile fiind dispuse 1989 a scos de pe steag
ROMÂNESC îndoială este că cele trei orizontal. Prin ConstituŃia însemnele comunismului,
prof. Mircea Costache, culori s-au întâlnit în din 1866 şi prin legile de astfel drapelul României a
Bucureşti steagul oştirii muntene fixare a armeriilor rămas fără stemă. Astăzi,
proaspăt reînfiinŃate la 14 României, din 1867 şi în condiŃiile în care s-a
Tricolorul, dincolo de octombrie 1834. 1872, s-a stabilit ca constatat că şi alte state au
propagandă, este un RevoluŃia de la 1848 în tricolorul să aibă “culorile preferat aceleaşi culori
simbol naŃional. Istoricii łara Românească a aşezate vertical în ordinea dispuse la fel pentru
spun că cele trei culori, hotărât la 14 iunie 1848, albastru alături de hampă, steagul naŃional (Republica
roşu, galben şi albastru, s- prin decretul nr. 1, ca galben la mijloc şi roşu la Moldova, Andora, Ciad) au
ar fi regăsit în heraldica drapelul Ńării să aibă “trei margine flotând liber în aer, apărut numeroase
epocii împăratului bizantin culori: albastru, galben şi iar în centrul uneia dintre dezbateri relativ la
Justinian pentru provinciile roşu”, dispuse vertical. feŃe stema Ńării”. aşezarea unei noi steme pe
care purtau numele Dacia. RevoluŃia înfrântă, tricolorul Ulterior, lucrurile s-au mai steagul naŃional.
Se pare ca de-a lungul a dispărut, fiind reintrodus schimbat, ConstituŃia RPR
timpului cele trei culori ar fi ca drapel naŃional la 1 din 1948, art. 101, a
fost prezente de mai multe septembrie 1863 de către schimbat stema regală cu

Drapelul Regatului României Stema Regatului României Stema actuală a României

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 14
DIABETUL: O
BOALĂ ÎN CURS
DE RĂSPÂNDIRE
Dr Adriana Pavlinca, PhD
(Sydney)
Scenariu: mă aflu la o
petrecere, unde nu cunosc pe
toată lumea. Vine momentul
când, în jurul mesei, intervine şi
întrebarea, nelipsită în astfel de
ocazii: şi Dvs. ce meserie aveŃi?
Cu ceva lipsă de entuziasm,
spun: Dieteticiană. Apoi mă
aştept la o avalanşă de scuze gen:
“nu vă uitaŃi la ce mănânc acum,
este netipic pentru regimul
meu!”, sau comentarii gen: “aha,
voi sunteŃi de vină că ne umpleŃi
viaŃa cu tot felul de interdicŃii
culinare”, sau rugăminŃi “ce bine,
tocmai vroiam sa aflu ce să fac să
mai slăbesc două kilograme, că
mă strâng pantofii, mai ales în
avion”. Spun de obicei pentru că
nu mi se cere doar să ajut
oamenii să slăbească, ci mai
trebuie să-i şi îngraş din când în
când. Deşi greutatea şi grăsimile
sunt subiecte de care ne ocupăm
intens în domeniul meu,
petrecem foarte mult timp cu boli
care pot fi parŃial controlate şi ale
căror manifestări pot fi diminuate
prin felul în care ne comportăm
în opŃiunile noastre alimentare …
şi nu numai. Nu degeaba se
spune ca suntem ceea ce
mâncăm.
Interesant este să comparăm ce
fel de boli predominau în trecut
(era preindustrială) şi care devin
comune în timpul nostru. Înainte,
infecŃiile constituiau cauzele
principale de mortalitate, dar de
la un timp încoace locul lor a fost
luat de bolile cronice: cancerele,
bolile cardiace, diabetul etc.,
toate cauzate de un fel de a trai
pe de-o parte sedentar, pe de-altă
parte prea plin sub aspect
nutritiv, cu o doză de stres ca
fundal, pentru a enumera doar
câteva cauze importante.
Să discutăm despre diabet, o
boală din ce în ce mai răspândită,
care de ceva timp a luat proporŃii
epidemice.
Există mai multe tipuri de
diabet, pe care le voi enumera şi
explica, dar mă voi ocupa mai
ales de cel mai des întâlnit la
populaŃia matură. Mai întâi câte
ceva despre glucide, glucoză şi
insulină. fiecare persoană în parte.
Diabetul de tip II, mai înainte
NEVOIA CORPULUI DE GLUCOZĂ numit şi non-insulino-dependent,
ŞI ROLUL INSULINEI este cel mai des întâlnit,
Fiecare celulă din corpul nostru reprezentând 90% din toate
are nevoie de glucoză. Glucoza cazurile de diabet zaharat. Se
reprezintă energia necesară manifestă la oameni peste vârsta
funcŃionării corpului şi provine de 40 de ani şi este produs de
din glucidele pe care le mâncăm interacŃiunea factorilor genetici
(pâine, cereale, orez, paste cu îngrăşarea (obezitatea, mai
făinoase, fructe etc.). Voi reveni ales cea abdominală), înaintarea
în detaliu asupra glucidelor într- în vârstă, stresul, sedentarismul
un articol viitor. Pentru ca şi/sau un regim alimentar
glucoza să ajungă în celule, este nesănătos. În acest caz,
necesar un hormon produs de pancreasul funcŃionează normal
pancreas: insulina. sau aproape normal, deci produce
insulina. Problema constă ori în
TIPURILE DE DIABET ZAHARAT rezistenŃa celulelor la insulină,
SUNT URMĂTOARELE
însemnând că există un defect al
Diabetul de tip I, cel de tip II şi intrării glucozei în celule, sau pur
diabetul gestaŃional (care se şi simplu pancreasul nu e capabil
manifestă în timpul sarcinii). să producă destulă insulină
Diabetul de tip I este cel care pentru o masa corporală ridicată.
apare de obicei la persoane tinere Fac o paranteză: clasificarea
(până în 40 de ani), în special la tipurilor de diabet s-a schimbat
copii şi adolescenŃi. Acesta se pentru un motiv bun. În general,
produce deoarece celulele din tratamentul pentru diabetul de tip
pancreas responsabile pentru II nu se face cu insulină, ca
producerea insulinei sunt distruse pentru cel de tip I, dar aceasta nu
din diferite cauze (viruşi, exclude folosirea insulinei în
anticorpi, substanŃe chimice etc.). cazul în care nu se mai pot Ńine
Din cauza lipsei de insulină, sub control nivelul de glucoză
glucoza obŃinută din glucidele sanguină, care poate ajunge
din mâncare nu mai are cum să periculos de mare.
intre în celule, ceea ce produce o
acumulare de glucoză în sânge. CUM SE DETECTEAZĂ
Aceşti oameni pierd din greutate PREZENłA DIABETULUI DE TIP
dramatic. Pentru ca nivelul de II?
glucoză în sânge să revină cât de Simptomele cele mai des
cât la normal, sunt necesare întâlnite sunt setea excesivă, o
injecŃiile de insulină şi un regim  pag. 15)
alimentar croit special pentru
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
 pag. 15

Diabetul... pag. 14 (afectarea oculară care duce până devin mai sensibile la insulină.
la orbire), neuropatia (afectarea Dacă aceste metode nu ajută, şi
foame exagerată, poliurie nervilor extremităŃilor, necesitând nivelul este mai/foarte ridicat, sau
(frecvenŃă crescută de urinare), adeseori amputările) şi infecŃiile din motive că nu se poate slăbi
oboseală neobişnuită, stare de (mai ales urinare). sau face exerciŃiu, medicul va
rău, vedere ceŃoasă, infecŃii. În prescrie şi medicamente, şi în
urma acestor simptome, medicul CARE SUNT TRATAMENTELE ultimă instanŃă insulina.
va verifica glucoza sanguină şi PENTRU DIABETUL DE TIP II? Între timp, persoana afectată
urinară. Diabetul de tip II pare mai trebuie să viziteze medicul pentru
inofensiv, dar este insidios, deci controale regulate, nu numai
COMPLICAłIILE trebuie luat în serios. La baza pentru a verifica şi ajusta
Este absolut necesar ca nivelul tuturor terapiilor stă regimul tratamentul şi cum răspunde
glucozei să fie adus între limitele alimentar. Când nivelul glucozei pacientul, dar şi pentru a verifica
unor valori normale. Acest lucru nu este prea ridicat, pacientul ochii, picioarele, rinichii etc. Şi,
este extrem de important pentru a urmează un regim, nu complicat, bine înŃeles, vizitele nelipsite la
diminua riscul şi a preveni stări dar sănătos. La fel de importante dietetician...
grave asociate cu acesta boală sunt activitatea fizică şi scăderea În următorul articol, voi discuta
cronică: boli cardiovasculare greutăŃii (până la un nivel despre regimul alimentar folosit
(ateroscleroză, hipertensiune, adecvat), care ajută la în tratamentul diabetului de tip II.
tromboze etc.), nefropatia normalizarea cantităŃii de glucoză
(afectarea rinichilor), retinopatia sanguină, deoarece astfel celulele

PASTILA DE om pentru ca acesta să fie fericit. să fim în preajma lor, să ne

IANUARIE
M. ConstanŃa, Sydney
Gânduri despre noi…
Încep sa scriu la debutul unui an,
cu bucuria omului care a avut un
bun bilanŃ spiritual în anul ce a
trecut. ÎnŃeleg şi simt acum, mai
mult ca niciodată, că fără credinŃa
în Dumnezeu, n-ar avea sens
viaŃa umană, că n-ar exista
speranŃa ce ne leagă în lanŃul
eternităŃii cu Dumnezeu şi nici
bucuria şi fericirea pe care o
doreşte aşa de mult sufletul
nostru.
Prin urmare, fiecare simte cât
înŃelege şi mai ales cât poate.
Veselia omului e ca mirosul
florilor ce nu se înalŃă din suflete
veştede.
Într-un fel sau altul, pe nesimŃite,
timpul ne domină viaŃa. Nimic nu
se petrece fără să se încadreze
într-o secvenŃă oarecare de timp.
Chiar şi omul – fiinŃa cea mai de Ce mult îi admiram pe cei ce
preŃ – trebuie să se supună
reuşesc în viaŃă. Ce mult ne place
timpului. Dumnezeu l-a creat pe
De multe ori, omul nu dobândeşte lăudăm cu faptul că îi cunoaştem,
fericirea, deci nu iese biruitor în că ne sunt prieteni, că ne dau
lupta cu viaŃa, şi asta pentru că nu atenŃie. Cât de puŃin ne uităm la
ştie să aleagă calea cea mai bună. cei prost îmbrăcaŃi sau care arată
Noi vrem în general să avem cele rău, la cei de pe treapta de jos a
trebuincioase şi să fim scutiŃi de societăŃii...
nenorociri. Pentru asta suntem în
Domnul nostru Iisus Hristos la
permanenŃă în mişcare de suflet,
înfăŃişare a fost găsit ca unul
de destin, de evaluări. DorinŃa
dintre noi, însă a trăit diferit. El
dominantă este de a ajunge cât
nu a căutat slava şi puterea pentru
mai sus pe scara socială, de a
El, ci a avut putere să iubească şi
avea cât mai multă putere, cât
să slujească pe fiecare, oricât de
mai mulŃi care să ne aprecieze sau
neînsemnat era pe scara socială.
să ne admire. Şi dacă nu atingem
Conştient sau nu, fiecare dintre
în timpul vieŃii înălŃimea dorită,
noi trece nişte praguri în viaŃă: de
lupta continuă pentru urmaşi. O
vârstă, de înŃelegere, de
dorinŃă împlinită naşte alte
cunoaştere, în ani. Trecem aceste
dorinŃe neîmplinite. De fapt, chiar
praguri alături de cineva sau
şi prin aceasta se reflecta voinŃa
singuri. Orice prag este o depăşire
perpetuă a omului pentru mai
de sine; uneori ni se pare greu de
mult...mai bun...mai sus. Din
trecut. În general, omului îi este
prima zi în care vedem lumina
teamă de schimbare; aceasta
zilei şi până în ultima zi a
apare ca o necunoscută din cauza
existenŃei noastre pe acest
slabei noastre puteri de
pământ, suntem într-un proces
înŃelegere, de integrare. Orice
continuu de învăŃare, de luptă cu
viaŃa. schimbare este însă binevenită,
chiar de aduce o nereuşită. Chiar
şi aşa, se câştigă experienŃă
pentru o altă schimbare, în bine.

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 16
În urmă cu multe mii de ani trăia în noastră, îi trezea dimineaŃa ca un ceas
Australia un trib de aborigeni. deşteptător.
Femeile erau frumoase, iar bărbaŃii Cu toată viaŃa tihnită pe care o
musculoşi şi bine clădiŃi. Aceştia erau duceau, necazurile nu-i ocoliră nici
pescari şi vânători pasionaŃi şi foarte pe Wahroongani. Începuseră să se
îndemânatici la aruncarea întâmple nişte lucruri ciudate. Într-o
bumerangului. Tribul se numea zi s-a pierdut un copil. Tribul l-a
Wahroonga şi era condus de bunul şi căutat peste tot, dar nimeni nu i-a
înŃeleptul Booboonga. El avea trei putut da de urmă. Mai apoi, au
fete minunate care se numeau: dispărut două femei care spălau
Cabramatta, Parramatta şi fructe la izvor. După o vreme a
Coolangatta. Tribul ducea o viaŃă apărut în sat o pocitanie fioroasă care
plăcută aproape de marginea marelui semăna cu un pteranodon din neamul
ocean, pe care ei îl numeau Solwata dinozaurilor. ToŃi îi ştiau de frică
Mayumarry, sau Oceanul Pacific. acestui balaur cu aripi…
Era dragonul Muntha, mâncătorul
de canguri! Prinsese gust de carne de
om! După ce s-a săturat cu câŃiva
bătrâni, care nu putuseră să o ia la
goană din calea lui, a plecat agale
spre vizuina sa din MunŃii Albaştrii.
Era atât de sătul şi greoi încât nu mai
putea să zboare.
După plecarea monstrului, oamenii
tribului s-au speriat de moarte. Au
trimis soli pe la vecini să ceară ajutor
Şi pentru că trăiau pe coasta şi sfat, dar şi aceştea se simŃeau
oceanului liniştit, erau şi ei buni şi nu ameninŃaŃi de cruzimea lui Muntha.
se războiau niciodată cu nimeni, din Nimeni nu ştia să găsească vreo
care cauză nu aveau duşmani. Ei rezolvare. Booboonga şi-a adus
iubeau animalele, plantele şi păsările, atunci aminte de singuraticul vraci,
iar acestea, la rândul lor, îi iubeau pe Boorthana, nume care în limba
ei. Cangurii, koala, bilby si wombat- locului înseamnă “om păros” sau loc
ul, se jucau toată ziulica cu copiii lor. acoperit cu pădure. Acesta locuia la
EucalipŃii şi tufişurile de mulga le marginea deşertului, într-un muşuroi
Ńineau umbră, marea pasăre emu îi uriaş ce fusese părăsit de furnicile
ducea în spinare, iar kookaburra, albe, numite dhudula sau termite. De
pasărea care seamănă cu pupăza multe ori, prin vrăjile, descântecele
sau sfaturile pe care le dădea, scăpase
triburile din împrejurimi de boli şi
necazuri.
Booboonga încălecă pe un
kananganthan, sau pasarea emu,
sprintenul văr al struŃului african, şi
după trei zile şi trei nopŃi de
alergătură, ajunse la marginea
marelui deşert Thakun, unde se
spunea că îşi duce viaŃa Boorthana.
Dintr-o tulpină uscată de wadi, adică
lemn găunos, mâncat în interior de
dhudula, îşi făuri în grabă un
didgeridoo şi începu să scoată nişte
sunete ciudate pe care le ştia de la
tatăl său. Erau sunetele care trebuiau
să-l găsească pe cel căutat in
imensitatea marelui deşert.
Didgeridoo este un instrument
muzical al aborigenilor şi seamă-nă
cu buciumul românesc.
Nu după mult timp îi răspunse un
alt didgeridoo care îi cerea să se
apropie. Era Boorthana, marele vraci
păros. Semăna foarte mult cu Yeti,
omul zăpezilor din MunŃii Himalaya.
FaŃa acestuia era acoperită cu desene
ciudate trasate cu linii albe.
Booboonga l-a salutat şi i-a spus
necazurile care au dat peste tribul
său.
Vraciul l-a ascultat cu mare atenŃie
şi apoi i-a şoptit la ureche câteva
cuvinte magice, după care s-a
cufundat din nou singurătatea sa.
După despărŃirea de Boorthana,
Booboonga deveni îngândurat şi trist.
Pe obraz i se prelingeau lacrimi
fierbinŃi. La întoarcerea spre casă,
liniştea deşertului fu întreruptă de
nişte cuvinte fără înŃeles, pe care
acesta le murmură neîncetat pe tot
parcursul drumului: “Ba-Ba-Bu, Ba-
Ba-Bu, Ba-Ba-Bu…”
pag. 17
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
 pag. 17

AYEYE... page 16 cruntul Muntha. Se ascunseră într-un duce în dar tatălui său. Nici una nu-şi
Murmura şi repeta tot timpul tufiş de spinifex unde dormiră cu dăduse seama că erau, de fapt, ochii
cuvintele magice „Ba-Ba-Bu”, ca să rândul până a doua zi de dimineaŃă, lui Muntha, care erau încă vii. Le
nu le uite, deoarece numai acestea când fuseră trezite de urletele cuprinse imediat o răceală şi o
aveau puterea să-l distrugă pe groaznice de foame pe care le scotea amorŃeală în tot corpul, apoi muşchii
fiorosul dragon Muntha. Ba-Ba-Bu balaurul. Acesta ieşise din peşteră şi le înŃepeniră, îşi pierdură glasul şi se
era prescurtarea cuvintelor: bamal, se pregătea să plece în sat să mai trans-formară în trei stane de piatră.
badu şi burumarrimil. mănânce niscaiva oameni. Acesta a fost sfârşitul frumoaselor
Era totuşi, îngândurat şi necăjit, fete ale lui Booboonga, dar acesta a
deoarece vraciul îi spusese că numai fost şi începutul existenŃei
cele trei fete ale sale aveau puterea să minunatelor forme de relief,
ducă la bun sfârşit această binecunoscut în lume sub numele de
periculoasă acŃiune. Numai ele, The Three Sisters, Cele Trei Surori
Cabramatta, Parramatta şi sau *Ayeye Dagul Atyeye - în
Coolangatta, erau în stare să lupte cu traducere liberă din limbile
fiorosul Muntha, monstrul din MunŃii aborigene.
Albaştri. Acestea erau tainele pe care
i le şoptise la ureche Boorthana cel
păros.
Cea mare trebuia să ducă cu ea un Fetele săriră în picioare şi alergară
coş cu bamal (pământ de pădure), cea curajoase spre monstru. Cabramatta
mijlocie un ulcior cu badu (apă de aruncă pe el pământul, Parramatta
izvor), iar cea mică un săculeŃ cu mil apa, iar Coolangatta, seminŃele de
(seminŃe), ale falnicului copac numit eucalipt. Dintr-o dată seminŃele de
burumarri (eucaliptul). Toate acestea burumarri încolŃiră, învăluindu-l, şi
le vor ajuta să-l distrugă pe monstru. repede se transformară în tulpini
Dar cu o singură condiŃie, să nu se viguroase de eucalipt. În câteva
uite niciuna în ochii lui! minute, colosul de dragon a fost, În Blue Mountains (MunŃii
Ajungând acasă, jale mare se puse aproape în întregime, acoperit de Albaştri), nu departe de marea
pe oamenii tribului, de frică şi verdeaŃă şi copaci uriaşi ale căror metropolă Sydney, este aşezată
supărare că frumoasele copile vor fi rădăcini îl sufocau. staŃiunea montană Katoomba, loc
răpuse de balaur. Fetele, în schimb, Muntha începu să plângă şi să turistic de notorietate internaŃională.
erau cu fruntea sus, pline de curajul promită fetelor că, dacă îl salvează, Acolo vom întâlni The Three Sisters,
de care aveau nevoie pentru a scăpa dând foc copacilor care îl Ńineau gigantic grup statuar format din trei
lumea de relele pricinuite de legat, va fi un balaur bun şi cuminte stânci de origine tectonică, iar în
abominabilul Muntha. şi îi va ajuta pe oameni la toate apro-pierea acestora, Orphan Rock
Conştiincioase, îşi pregătiră cele treburile grele. Fetele rămaseră (Piatra Singuratică), un uriaş monolit
trei lucruri necesare, pământul, apa şi neînduplecate, acoperindu-şi ochii cu acoperit cu verdeaŃă, care seamănă cu
seminŃele, iar a doua zi, dis-de- mâna, ca să nu fie influenŃate de un dragon. Nu departe de acolo, se
dimineaŃă, pe răcoare, porniră la privirea abominabilului. Acesta le află Jenolan Caves, un complex de
drum. Multe ceasuri merseră pe jos mai promise ca le dă şi două peşteri adânci, unde se crede că şi-ar
chinuite de soarele arzător australian. diamante, de mărimea oului de emu, fi avut culcuşul balaurul Muntha.
pe care le aruncă la picioarele ©2006 Raymond ROCA
acestora. Dar nici acest gest nu le
clinti pe frumoasele războinice.
* Lucrarea conŃine cuvinte şi expresii
Încet-încet, lui Muntha, îi pieiră
din limbile aborigene: Ngiyampaa
puterile şi la apusul soarelui îşi dădu (Central NSW), Paakantyi (Western
duhul. NSW), Nyungar (Western Australia),
Codanele mai aşteptară încă o Arrernte (Central Australia), Murrinh-
bucată bună de timp, iar când îşi Patha (Northern Territory), Yidiny
dădură seama că balaurul este mort, (Cairns Region) şi Torres Strait Creole.
săriră în sus de bucurie, Ńipând şi
cântând din toată inima. Acum se
Flămânde şi cu buzele crăpate de puteau întoarce acasă victorioase.
sete, niciuna nu se atinse de preŃioasa Nimeni nu le va mai tulbura viaŃa
badu. liniştită de trib. Coolangatta, ridică “AYEYE DAGUL ATEYE” (Legenda
Pe la sfârşitul zilei ajunseră la din iarbă cele două diamante şi le celor trei surori) este o lucrare de
poalele MunŃilor Albaştri, nu departe arată surorilor sale. Erau minunate si natură fictivă, concepută după
de văgăuna unde sforăia zgomotos sclipeau ca soarele. Gândi ca le va imaginaŃia autorului.

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

pag. 18
Începând cu acest număr al revistei noastre inaugurăm o pagină perma-
nentă pentru copii numită „JUNIOR". Vom prezenta în acest spaŃiu dife-
rite învăŃături moştenite de la părinŃii şi bunicii noştri, creaŃii literare care
fac parte din folclorul pentru copii, crâmpeie care ne-au bucurat copilă-
ria, unele de mult uitate sau mai greu păstrate în bagajul memoriei
noastre de români stabiliŃi pe meleagurile australiene. Ne-am bucura da-
că şi alŃi conaŃionali ne-ar ajuta să le redescoperim.
ExerciŃiile de dicŃie sunt
necesare pentru o rostire
frumoasă şi clară. Dintre
acestea cele mai
cunoscute sunt
încurcăturile de limbă!
- ŞASE SAŞI ÎN ŞASE SACI
- STANCA STĂ-N CASTAN
CA STAN
- CERCE CEI CE CER
CERCEI
- PREPELIłA-I PESTRIłĂ,
DAR MAI PESTRIłI DECÂT
PREPELIłA PESTRIłĂ
SUNT CEI
PATRUSPREZECE PUI AI
PREPELIłEI PESTRIłE
ÎMPESTRIłAłI CU
PESTRIłELE PESTRIłE
DICłIA ROMÂNEASCĂ PE
PARCURSUL ISTORIEI
Se spune că, pe la începutul
secolului al nouăsprezecelea, Ńara
era împânzită de spioni turci şi
greci. Bravii panduri ai lui Tudor
Vladimirescu, pentru a-i descoperi
pe duşmanii care nu ştiau bine
româneşte, se foloseau de un
exerciŃiu de dicŃie, punându-i pe
impostori să pronunŃe repede:
„Ciritei de tei pe mirişte de mei!”
sau ”Retevei de tei pe mirişte de
mei!”
GLUME DE DICłIE
După o lungă bătălie cu turcii,
oastea lui Ştefan cel Mare se
întorcea spre casă. SoldaŃii abia îşi
mai târau picioarele de oboseală şi
de foame. Ştefan a găsit în iarbă un
pachet de biscuiŃi şi unul de rahat
turcesc.
- BiscuiŃi, vitejii mei!
- Biscuim, Măria Ta!
- Rahat mâncaŃi?
- Nuuu! Mai bine biscuim până
acasă! Bis-cu-im! Bis-cu-im!
JOCURI DE COPII
Deseori copiii îşi exersează dicŃia
jucându-se. De-a lungul timpului, s-a
creat o adevarată tradiŃie orală,
transmisă din generaŃie în generaŃie.
Unele dintre cele mai interesante
producŃii sunt acelea folosite la jocul
de şotron, unde creaŃia literară,
exerciŃiile de vorbire şi de respiraŃie
se îmbină cu mişcarea fizică. Vă voi
prezenta mai jos unul din aceste În grădina Cişmigiu din Bucureşti
exemple: se află o statuie dedicată măicuŃei
Smara (1857-1844), faimoasă
Un, doi, trei
poetă şi învăŃătoare româncă.
Baba la bordei
Sculptată în marmură de Mihai
CurăŃă ardei
Onofrei, lucrarea este un omagiu
Pentru moş Andrei!
oferit acesteia pentru lupta dusă în
Moş Andrei s-a dus la baie
favoarea emancipării femeilor din
Sărind capra peste oaie,
România. La baza statuii se află un
Iar micuŃul AngheluŃă
frumos basorelief reprezentând doi
Vrând să sară peste mâŃă
şcolari citind. Am împrumutat
S-a împiedicat de-un pui
această imagine pentru a deveni
Şi şi-a făcut un cucui!
sigla paginii noastre. Poate într-o zi
vom avea posibilitatea să edităm o
revistă pentru copii cu acelaşi titlu!
POEZII PENTRU CEI MICI
PisicuŃa hoaŃă
PisicuŃa noastră hoaŃă
A făcut o boroboaŃă!
În cămară a intrat
Şi de-acolo a furat
O bucată de friptură -
Mama nu ştie că fură.
De va mai fura vreodată,
Vai de blana ei tărcată!
PALINDROMUL
Este un cuvânt sau o frază care,
citită din ambele sensuri, îşi
păstrează înŃelesul.
- ELE FAC CAFELE -
- ENE PURTA PATRU PENE -
- NOE D. ROCA - ACORDEON -
paginile 16,17 şi 18 păstrează grafica propusă de autori
(nota tehnoredacŃiei)
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |

■ 29.11.05: preotul paroh a
participat la recepŃia organizată de
Consulatul general al României la
Sydney, în incinta Parliament
House, cu ocazia serbării zilei
naŃionale a României. Au fost de faŃă
personalităŃi ale vieŃii diplomatice,
parlamentari şi reprezentanŃi ai
comunităŃilor româneşti din NSW şi
Victoria
■ 30.11.05: liturghia dedicată
sfântului apostol Andrei. Slujba a
fost urmată de o masă comună
■ 03.12.05: o parte dintre credincioşi
s-au deplasat la Newcastle, împreună
cu preotul paroh şi membrii
Consulatului general al României,
pentru a serba hramul filialei
parohiei noastre, Sfântul Apostol
Andrei, şi ziua naŃională a României
■ 04.12.05: după sfânta liturghie,
copiii cursanŃi ai şcolii de duminică
au fost invitaŃi, împreună cu părinŃii,
la sediul Consulatului general, unde
a avut loc o lecŃie deschisă despre
semnificaŃia aniversării zilei
naŃionale a României
■ 06.12.05: la sfânta liturghie,
dedicată sfântului ierarh Nicolae, a
asistat părintele Petru Ilie Petre, de la
parohia Bunavestire. După slujbă a
avut loc o masă comună, fiind
serbată ziua onomastică a Dlui.
Iulius Nicolae Florescu
■ 12.12.06: preotul paroh şi Dl.
Carol Cruceanu, vicepreşedintele
comitetului parohial, au participat la ■ 06.01.06: liturghie festivă dedicată
o întâlnire de lucru cu avocatul
parohiei
■ 18.12.05: după sfânta liturghie a
avut loc serbarea de Crăciun,
susŃinută de cursanŃii Şcolii de
duminică şi de invitaŃii lor. Moş
Crăciun (Cătălin Anastase), în mare familia Kalafatis), slujind sfinŃirea
vervă actoricească, a oferit cadouri
ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |
pag. 19
CRONICA EVENIMENTELOR
tuturor copiilor prezenŃi (peste
filialei Sfântul Andrei a parohiei
patruzeci). După serbare a avut loc o
noastre
masă comună, în cadrul căreia s-a
■ 13.01.06: după vecernie, a avut loc
organizat o colectă în folosulprima şedinŃă a comitetului parohial
bisericii. La slujbă şi la momentele
din acest an. Au fost discutate
ce au urmat au participat Dl. Ovidiu
diverse chestiuni legate de
Grecea, Consul general, şi Dl. Viorel
administrarea bisericii şi organizarea
Predoşanu, Consul economic, cupicnicului din 22 ianuarie. Au fost
familiile, şi de asemenea Dra.aprobate patru cereri de înregistrare
Lavinia Toma, Viceconsul. La masa
ca membre ale parohiei, venite din
comună au participat şi preoŃii
partea Dnelor. Elizabeta Gheorghe şi
celorlalte două parohii ortodoxe
Olympia Paul, şi a Drelor. Adriana
româneşti din Sydney, părinŃii Petru
Pavlincă şi Christina Paul
Ilie Petre (Patriarhia Antiohiei) şi
■ 15.01.06: la slujbă au asistat Dl.
Ioan Vasile Prunduş (Patriarhia
Viorel Predoşanu, Consul economic,
Română), cu familiile
şi soŃia. După sfânta liturghie, a avut
loc prima cateheză liturgică, având
ca temă raportul dintre rugăciunea
privată şi cea publică. A fost
organizată o masă comună
■ 17.01.06: preotul paroh a
participat, împreună cu tinerii
Alexander Cruceanu şi Robert
Cruceanu, la o întâlnire cu
■ 25.12.05: sfânta liturghie dedicată
responsabilii departamentului pentru
Naşterii Domnului. Preotul paroh a
tineret al Consiliului NaŃional al
slujit în compania pr. Gabriel
Bisericilor din Australia. Tema
Popescu. La sfânta liturghie a
discuŃiilor a fost implicarea tinerilor
participat şi Dl. LaurenŃiu Fulga,
ortodocşi români în reŃeaua de
directorul revistei Spirit românesc,
tineret a NCCA
care a oferit gratuit credincioşilor
exemplare din numărul de Crăciun al ■ 22.01.06: la sfânta liturghie au
revistei participat Dl Ovidiu Grecea, Consul
general, şi Dra Lavinia Toma,
■ 26.12.05: a doua zi de Crăciun. La
Viceconsul, şi un grup de membri ai
sfânta liturghie au asistat părintele
filialei Sfântul Andrei de la
Petru Ilie Petre, însoŃit de familie.
Newcastle. După slujbă, credincioşii
După slujbă a avut loc o masă
au participat la picnicul dedicat
comună
aniversării Unirii Principatelor
■ 05.01.06: excursia cursanŃilor Române (24 ianuarie 1859), în
şcolii duminicale în City (Circular Henley Park. Picnicul a fost integral
Quay şi Darling Harbour). Copiii au organizat prin donaŃia familiei Mihai
fost însoŃiŃi de pr. Costache şi de şi Maria Costache, participanŃii
cele două noi profesoare de religie, felicitând-o pe Dna Maria pentru
Dnele. Marika Kalafatis şi Vicki aniversarea zilei sale de naştere
Petrakis
Arătării/Botezului Domnului şi
slujba aghiasmei mari. Preotul paroh
a oficiat slujba, fiind acompaniat de
pr. Popescu
■ 07.01.06: preotul paroh s-a
deplasat la Newcastle (împreună cu
cea mare a apei pentru membrii
pag. 20

sufletele cu puritatea versurilor împinsă în anonimat de interesele

Ziua Unirii,
sărbătorită la Sydney
cu o lansare de carte
LaurenŃiu Fulga,
editorul revistei românilor din
Australia – SPIRIT ROMÂNESC
Sâmbătă, 21 ianuarie 2006,
consulul general al României la
Sydney, Ovidiu Grecea, a
organizat la sediul consulatului o
întâlnire a intelectualităŃii
comunitare, dedicată Zilei Unirii.
Cu această ocazie, a fost lansată în
Australia şi ultima apariŃie
editorială, volumul Poezii alese, a
scriitorului Ioan Miclău. Autorul
este, de peste 10 ani, membru al
uniunii scriitorilor australieni.
La eveniment au participat peste
50 de români, care şi-au hrănit
rostite de bihoreanul australian meschine ale unor autointitulaŃi
Ioan Miclău. În tradiŃia lideri comunitari.
ospitalităŃii, ca şi gazdă, consulul
general Ovidiu Grecea a oferit
Ziua de sâmbătă s-a încheiat, la
Sydney, cu organizarea unui bal
participantilor gustoase preparate românesc, la care, printre sutele de
româneşti şi aromata palincă români participanŃi, s-au numărat
bihoreană. şi angajaŃii consulatului. Iar
duminică, după participarea la
slujbele parohiilor ortodoxe
româneşti din Sydney, angajaŃii
consulatului au luat parte, alături
de comunitate, la picnicul
organizat de parohia Sfânta Maria.
Trebuie menŃionat că şi această
acŃiune face parte din noua
strategie a Ministerului Afacerilor
Externe, prin care se urmăreşte
coagularea ca şi comunitate a
intelectualităŃii româneşti din
diaspora, ce a fost de multe ori

LANSARE DE CARTE Ioan Miclău este membru al Uniunii

Scriitorilor Australieni şi al Academiei
Poetul australian de origine română, de ŞtiinŃe, Literatură şi Arte (ASLA -
Ioan Miclău lansează o nouă carte de Oradea), editorul revistei australiene în
poezie. Apărută la sfârşitul anului 2005, limba română Iosif Vulcan şi custodele
în România, la editura „Cuget bibliotecii româneşti „Mihai Eminescu”
Românesc” din Craiova, volumul din Cringila-Woolongong. Pentru merite
conŃine un număr de 131 de poezii deosebite în domeniul obştesc şi de
inedite. Cartea este îngrijită de Al. creaŃie, Ioan Miclău a fost decorat de
Stanciulescu-Bârda, cu o prefaŃă de către preşedintele României, în anul
cineastul Benone Todică şi o postfaŃă 2000, cu medalia „Mihai Eminescu”.
de conferenŃiar universitar dr. Lansarea volumului a fost organizată în
Constantin Mălinaş. Volumul, având cadru festiv la Consulatul General al
titlul Poezii alese, este a şasea carte a României la Sydney, cu ocazia
autorului. Poet, scriitor şi dramaturg, sărbătoriri Zilei Unirii. (George ROCA)

Raftul despre noile programe PDF (cele

care creează fişiere “pdf”, dar şi
cu ebook cele care citesc astfel de fişiere, redacŃia:
Ion Nedelcu, FranŃa rude cu celebrul Adobe Reader). pr. dr. Doru Costache
http://www.planetpdf.com Site-ul are şi o rubrică “Free PDF
Books” (lucru ce pare de apreciat concepŃie grafică &
http://www.planetpdf.com/ tehnoredactare:
free_pdf_ebooks.asp? pentru cei care promovează aşa
ceva), unde vom găsi o mini- Ion Nedelcu (FranŃa)
CurrentPage=1
ebibliotecă ce cuprinde vreo câteva
În acest număr, vă aducem la zeci de volume clasice, dar
cunoştinŃă că astronomii au interesante: Moby Dick, Madame
descoperit o altă planetă şi anume, Bovary, The Brothers Karamazov, 64 Linthorn Ave,
PlanetPDF (the home of the PDF The Idiot, Dracula, The Iliad, The Croydon Park, NSW 2133.
community). BineînŃeles că era o Jungle Book, The Prince şi altele. phone: (02) 9642 02 60
glumă, căci această planetă Spor la citit şi la înroşit ochii în faŃa www.geocities.com/
“virtuală” conŃine informaŃii recente monitoarelor! sfmaria_sydney

ViaŃa parohială | ianuarie - februarie 2006 |