Sunteți pe pagina 1din 7

MOROMETII De Marin Preda

Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al viziunii, constituie o noua varsta a romanului romanesc. Scriitorul procedeaza la fel ca Liviu Rebreanu, debutand, in 1948, cu un volum de nuvele inspirate din universul rural, Intalnirea din pamanturi, prin care anticipeaza romanele ulterioare. Nuvelele, impreuna cu schita Salcamul pregatesc cititorul pentru motive, intamplari si personaje din romanul Morometii, care apare in doua volume, primul in 1955, cel de-al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967. Prin constructie si prin strategiile sale narative, textul este o sinteza de traditie si modernitate, iar prin tema, subiect si mesaj, romanul poate fi incadrat in orientarea din literatura romana postbelica ce trateaza obsedantul deceniu. Cele doua volume sunt unitare atat prin tema deruralizarea -, cat si prin viziunea asupra lumii : intrarea in criza a lumii de tip traditional o data prin intruziunea ordinii capitaliste, iar a doua oara prin interventia brutala in universul rural al utopiei comuniste. Perspectiva naratorului obiectiv se completeaz prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete n volumul I si Niculae n volumul al II-lea), ca si prin aceea a informatorilor(personaje-martori ai evenimentelor , pe care le relateaza ulterior altora , de exemplu , al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la baieti , la Bucuresti). Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala , a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii , Silistea-Gumesti. Titlul Moromeii aseaz tema familiei in centrul romanului , astfel ca romanul unei familii este i "un roman al deruralizarii satului" , o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.O alta tema este criza comunicrii , absenta unei comunicri reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerbdtor("timpul nu mai avea rbdare"). Simetria compoziionala este data de cele doua referiri la tema timpului n primul si n ultimul paragraf al volumului. La nceput , aparent ngduitor "timppul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari", pentru ca enunul din finalul volumului "timpul nu mai avea rbdare", sa modifice imaginea timpului , care devine necrutator si intolerant. Actinea romanului se desfasoara pe o perioada de un sfert de veac si infatiseaza destinul taranului la confluenta dintre doua epoci istorice : inainte si dupa al Doilea Razboi Mondial, in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii. Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie : Paraschiv, Nila si Achim , izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul-banii). Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina , sotia lui , Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei , promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita , ea isi gaseste initial refugiul in biserica , dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie , dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui , la Bucuresti. Al treilea conflict se desfoar intre Moromete si sora lui , Guica, care i-ar fi dorit ca fratele vduv sa nu se recstoreasc . In felul acesta , ea ar fi rmas n casa fratelui, sa se ocupe de gospodrie si de creterea copiilor , pentru a nu rmne singura la btrnee .

Faptul ca Moromete se recstorise ii aprinsese ura mpotriva lui , pe care o transmite celor trei fii mai mari. Aciunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan se afla Moromeii , o familie numeroasa , mcinata de nemulumiri mocnite. ran mijloca , Ilie Moromete ncearc sa pstreze ntreg, cu preul unui trai modest , pmntul familiei sale ,pentru a-l transmite apoi bieilor . Fii ce mari ai lui Ilie Moromete , Paraschiv , Nila i Achim i doresc independenta Economica .Ei se simt nedreptii pentru ca , dup moartea mamei lor , Ilie Moromete s-a nsurat cu alta femeie , Catrina, i ca are nc trei copii: Tia , Ilinca i Niculae . ndemnai de sora lui Ilie , Maria Moromete , poreclita Guica , cei trei biei pun la cale un plan distructiv. Ei intenioneaz sa plece la Bucureti , fr tirea familiei , pentru a-i face un rost. In acest scop , ei vor sa ia oile cumprate printr-un mprumut la banca si al cror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la cmp . Prin vnzarea oilor i a cailor , ar obine un capital pentru a ncepe viata la ora. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei biei urmeaz a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatlui sa-l lase sa plece cu oile la Bucureti , sa le pasca n marginea oraului i sa vnd laptele i brnza la un pre mai bun n capitala. Moromete se las convins de utilitatea acestui plan , amna achitarea datoriei la banca i vinde o parte din lotul familiei pentru a-i putea plai impozitul pe pmnt ("foncierea"). Insa Achim vinde oile la Bucureti i ateapt venirea frailor. Dupa amnrile generate de refuzul lui Nila de a-i lsa tatl singur n preajma seceriului , cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pmnt pentru a-i reface gospodria, pentru a plti foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae , fiul cel mic. Planurile secundare completeaza actiunea romanului , conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina , revolta taranului sarac Tugurlan , familia chiaburului Tudor Balosu , dragostea dintre Polina si Birica , cuplul Polina-birica reflectand tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrngerile sociale. Exista in primul volum al romanului Moromeii cteva secvente narative de mare profunzime. Descrierea cinei se realizeaza lent , prin acumularea detaliilor. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii , invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei. O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a tierii salcmului.Tierea salcmului ,duminica n zori , prefigureaz destrmarea familiei, prbuirea satului tradiional. Odat distrus arborele sacru, axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat. Inima adevarata a satului era Poiana lui Iocan, locul unde se adunau gospodarii, cei care sunt "nici saraci, nici bogati", intre care Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae, citesc ziarul si comenteaza politica ironic si cu umor, dupa legi anume, numai de ei stiute. In fata fierariei lui Iocan "se afla o poiana mare", unde, in fiecare duminica, aveau loc "adunarile cele mai zgomotoase", dar "daca de la ele lipseau Moromete si Cocosila, nu erau prea reunite". Moromete "joaca" scena "foncierii" cu o gama inepuizabila de tertipuri, incercand sa scape si de data aceasta de plata integraia a datoriei. Gesturile, vorbele rastite, agitatia lui fara rost construiesc un moment unic in literatura. Desi era singur pe batatura, Moromete striga la toti ai casei -"Catrino, ia, fa, secerile astea", "Paraschive, [...] nu vezi ca furca aia sta

acolo langa gard de cinci saptamani!"-, pentru a parea un om ocupat, care are de rezolvat probleme mult mai importante decat cele pentru care venisera cei doi, pe care-i ignora cu desavarsire si spre care se intoarce brusc "pe calcaie si striga: - N-am!". In final, le ofera o mie de lei, argumentand ca sunt ultimii sai bani, insa ii pacaleste cu 200 de lei, bani ramasi din vanzarea salcamului. Scena secerisului prezinta datini din viata satului traditional, constituindu-se intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor statornicite aici din timpuri stravechi. Culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie, de consonanta deplina a omului cu ritmurile naturii. Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitii se constituie ntr-o adevrata monografie a satului traditional: hora,calusul,intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara. Volumul al doilea din Morometii de Marin Preda este alcatuit din cinci parti. In cel deal doilea volum, actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice, si anume, reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii dupa 1949. Conflictul dintre Ilie Moromete si fii cei mari din primul volum, in cel de-al doilea trece pe plan secundar. Tot in cel de-al doilea volum, autoritatea lui Ilie Moromete in sat se diminueaza, iar unitatea distrausa a familiei nu se reface. Dupa fuga baietilor mari de acasa, Moromete se apuca de negot, si castiga bani frumosi astfel, insa, il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu ii aduce niciun beneficiu. Volumul al doilea din Morometii de Marin Preda subliniaza cum, toata energia lui Ilie Moromete se concentreaza ii incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. De asemenea, fiul cel mic, Niculae, se indeparteaza tot mai m ult de tatal sau si se inscrie in partidul comunist, de unde este trimis la o scoala pentru activisti, iar mai apoi se intoarce in sat cu sarcina de a supraveghea buna functionare a strangerii cotelor si predarea lor catre stat. In finalul volumului al doilea din Morometii, Marin Preda il prezinta pe Ilie Moromete traindu-si ultimii ani din viata in singuratate si tacere, stingandu-se incetul cu incetul. Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae devine inginer holticol si este casatorit cu o fata din sat, care va ajunge si ea asistenta medicala. Dupa inmormantarea tatalui sau, Niculae viseaza ca se impaca cu tatal sau. Romanul Morometii prezinta viata familiei Moromete, iar intentia scriitorului este de a prezenta problemele cu care se confrunta oamenii de la tara, probleme mai ales materiale inaintea celui de-al II lea razboi mondial. Romanul este construit pe baza unor scene dominate de figura lui Ilie Moromete care este personajul principal. El participa la toate momentele subiectului si este prezentat in relatie cu toate celelalte personaje. Lumea satului inainte de razboi este prezentata ca o lume unde nimic nu se intampla, oamenii traiesc in liniste, in intelegere, iar relatiile de familie sunt respectate , totul decurge normal, este o lume tihnita, iar seful familiei, tatal este respectat. Moromete reprezinta psihologia taranului din Campia Dunarii ,de dinaintea razboiului mondial. Procedeele de caracterizare sunt directe: prin descriere, prin parerea celorlalte personaje si indirecte: prin fapte , prin atitudine, prin relatia cu celelalte personaje, prin felul de a vorbi. Scriitorul isi priveste personajul mai ales din interior, urmarind dinamica gandurilor si a sentimentelor. Cand il priveste din exterior, selecteaza din viata personajului momente semnificative: cina, secerisul, dicutiile din poiana fierariei lui Iocan, confruntarea cu agentii fiscali, care pun in lumina trasaturile lui definitorii.

Om in puterea varstei, casatorit a doua oara, Moromete este cap al unei familii numeroase. Alcatuirea ei parca prevesteste furtuna : trei copii din prima casatorie : Nila, Achim si Paraschiv si alti trei proveniti din casatoria cu Catrina : Tita, Ilinca si Niculae. Destinul personajului se prefigureaza chiar la inceputul romanului, cand intorsi de la camp ramane singur in mijlocul curtii, prevestind viitoarea lui singuratate, cand copiii il vor parasi. Existenta fiecarui membru depinde de initiativele lui. Ca individ apartine colectivitatii satesti in care are o pozitie privilegiata. Inteligenta, ironia, umorul, stiinta de a povesti fac din acest personaj un taran filozof. Este un spirit contemplativ pentru care viata este un spectacol continuu. In imprejurari neplacute, el dovedeste o stapanire perfecta a artei disimularii. In discutia cu vecinul sau, Tudor Balosu, care-l intreaba daca-I vinde salcamul, Moromete evita raspunsul. Graba ii repugna: De ce sa ne grabim asa?! parea sa-i spuna ! . Cauta sa castige timp tergiversand, crede ca raul poate fi pacalit. Timpul de-a lungul romanului se va dovedi insa inselator. Va intra in conflict cu cei trei fii ai sai mai mari, lacomi de castig. Cand devine banuitor, insista sa afle ceea ce-l intereseaza. In dialogul cu Scamosu prin inteligenta reuseste sa-l determine pe acesta sa-i spuna ceea ce stia in legatura cu fiii sai, si anume, ca au hotarat sa fuga de acasa. La aflarea vestii, trece printr-un adevarat supliciu launtric. Aceste stari sufletesti sunt puse in evidenta de notatiile autorului, cu referiri la fizionomie sau prin felul de a vorbi: il gasi in aceeasi nemiscare , cu fruntea in pamant teapan si sumbru. Fata i se innegrise in cateva minute parca si slabise, parca se ascutise si se subtiase, adauga Moromete cu jale si tristete cu o jale si o tristete aproape duioasa nepamanteasca , urla el schimonosit groaznic. Inteligenta sa ii creeaza disponibilitati pentru umor, un mijloc de a depasi momentele grele: Sa fuga de acasa! De ce asta ? Daca vreau si-mi spuneau crezi ca I-as fi impiedicat eu, Scamosule? De ce sa fugiti, fratioare? Le-as fi spus . incet nu puteti sa mergeti? . Cand isi vede linistea tulburata si proprietatea amenintata, din visator, contemplativ devine impulsiv: ameninta, ridica pumnul, urla: Taci! si in aceeasi clipa ridica pumnul. Taci din gura! Va omor daca nu taceti din gura!. Finalul operei aduce in prim plan un Moromete prabusit moral. Destinul sau este surprinzator intiut de un alt personaj, Din Vasilescu care, modelandu-I din huma capul, ofera o imagine uimitoare prin forta ei anticipativa: Din Moromete ramasese doar capul lui de huma arsa si care acum privea insingurat de pe polita fierariei lui Iocan la adunarile care inca mai aveau loc in poiana . Disparitia lui Ilie Moromete reprezinta disparitia civilizatiei traditionale. In cel de-al doilea volum, personajul principal este Nicolae Moromete. Niculae este fiul din cea de-a doua casatorie a lui Moromete, cea cu Catrina, fiind mezinul familiei. Sarcina principala a lui Niculae este sa aiba grija de oaia neastamparata Bisisica, principala lui sursa de suferinta, prin care Preda distruge mitul mioritic, asa cum, prin Niculae, distruge si mitul copilariei vesele si lipsite de griji. Scena cinei din prima parte a volumului I este revelatoare pentru statutul mezinului in cadrul familiei, implicit in ochii tatalui acesta era asezat in dreptul mamei sale, stand pe jos, pentru ca nu avea scaun. Mezinul nu era, asadar, un membru important al familiei. Pe parcursul celor doua volume ale romanului, statutul lui se schimba. Astfel, in primul volum, Niculae este un copil dornic sa invete carte ca sa-si modifice statutul social, ceea ce reuseste pentru un timp, atata vreme cat tatal este de acord sa-l lase la scoala si sa-i plateasca taxele. In volumul al doilea insa, dupa ce Ilie Moromete il retrage de la scoala sub

pretextul ca invatatura nu aduce niciun beneficiu, Niculae incepe sa-si caute sensul existentei (Eu imi caut eul meu ii spuse tanarul lui Moromete) si devine adeptul unei noi religii a binelui si a raului, cum crede ca este noua dogma, socialista. Discutiile dintre tata si fiu din volumul al doilea al romanului, au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii si, nu in ultimul rand, intre generatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau, nu traieste viata, bucurandu-se de ea, ci febril, prea ocupat sa mai poata contempla. O intamplare care anticipeaza intr-o oarecare masura ruptura de mai tarziu dintre tata si fiu, este aceea din volumul I cand Ilie Moromete calatoreste la munte ca sa vanda cereale, iar la intoarcere povesteste niste fapte extraordinare. Insotindu-l mai tarziu pe tatal sau intr-o calatorie asemanatoare, Niculae ramane dezamagit : intamplarile sunt banale, oamenii, lipsiti de farmec, munteanca tanara care-l tulburase pe tatal sau i se paruse o taranca oarecare, prin nimic deosebita de o femeie din Silistea-Gumesti: Tatal noteaza naratorul avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau. Acum un antimorometian ca filosofie a existentei, Niculae Moromete va ajunge activist de partid, adeptul unei noi religii a binelui si a raului. Disensiunile intre tata si fiu capata acum sensul unor maniere diferite de a concepe existenta; Ilie Moromete reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie, in timp ce Niculae, apostol al marilor transformari, este exponentul unei noi viziuni asupra satului, cea a socalismului. Zece ani mai tarziu, destituit din functia pe care i-o oferise comunismul, Niculae isi continua studiile, devine inginer horticultor si se casatoreste cu o fata din sat. Tanarul are remuscari pentru ca isi parasise tatal in ultimii ani si nu are liniste pana cand imaginea acestuia nu ii apare in vis, in lumina vesnicei zile de vara care scalda batatura si salcamii de acasa. Conflictul dintre cei doi va fi solutionat, se vor impaca in visul lui Niculae. in acest deznodamant tragic, se stabileste un echilibru care lipsise de la bun inceput relatiei dintre cele doua personaje; mezinul reuseste in final sa isi inteleaga tatal si isi da seama de afectiunea pe care i-o poarta. Relatia dintre doua personaje Una din temele centrale care strabate romanul anuntata inca din titlu - este cea a familiei, care, din cauza lipsei comunicarii dintre membrii sai, se va destrama. Esecul acestei gospodarii traditionale are drept corespondent in planul simbolic transformarile din satul romanesc al vremii, care se va deruraliza, va fi schimbat din insesi temeliile sale de catre regimul comunist. Ilie Moromete, personajul principal al romanului, reprezinta un tip aparte de taran in literatura noastra. Nu este o fiinta rudimentara, ci are o complexitate psihologica ce tradeaza inteligenta, ironie sau chiar spirit contemplativ. Este un personaj exponential, reprezentand conceptia traditionala fata de pamant si de familie, al carui destin exprima moartea unei lumi, cea a satului traditional. Moromete este un pater familias, autoritatea principala in familia sa, pe care incearca sa o intretina cu ajutorul cultivarii pamantului. Niculae este fiul din cea de-a doua casatorie a lui Moromete, cea cu Catrina, fiind mezinul familiei. Sarcina principala a lui Niculae este sa aiba grija de oaia neastamparata Bisisica, principala lui sursa de suferinta, prin care Preda distruge mitul mioritic, asa cum, prin Niculae, distruge si mitul copilariei vesele si lipsite de griji. Scena cinei din prima parte a volumului I este revelatoare pentru statutul mezinului in cadrul familiei, implicit in ochii tatalui acesta era asezat in dreptul mamei sale, stand pe jos, pentru ca nu avea scaun. Mezinul nu era, asadar, un membru important al familiei, fapt dovedit si de conflictul pe care il va avea cu tatal sau in ceea ce priveste dorinta lui de a se duce la scoala. Copilul isi doreste

cu ardoare sa mearga la scoala si, in ciuda acordului mamei sale, nu primeste sprijin din partea lui Ilie, care trebuie sa ii plateasca taxele. Acesta sustine ca invatatura nu ii aduce niciun beneficiu si il ironizeaza: alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem. Relatia afectiva dintre cei doi este subrezita de lipsa acuta de comunicare. Moromete are impresia ca cei din jur il inteleg si ca gesturile sale nu necesita nicio justificare, nicio explicatie fata de acestia. Este un tata autoritar, care nu accepta sa fie contrazis in vreun fel. Moromete isi iubeste insa copiii. Ironia fata de fiii sai se prezinta sub forma unor observatii cu scop corectiv si nu izvoraste din dispret sau rautate. De exemplu, lui Niculae, care intarzia sa vina la masa, ii spune la un moment dat: Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana acum statusi! Totusi, cand vine vorba de manifestarea afectiunii, acesta isi cenzureaza orice gest. La serbarea de sfarsit de an scolar, la care Niculae ia premiul I, Moromete vine pregatit sa auda ca fiul sau ramasese repetent. Scena denota atat lipsa de interes a tatalui pentru preocuparile fiului sau, pentru viata acestuia din afara gospodariei, cat si lipsa de incredere in capacitatile intelectuale ale baiatului. Stinghereala copilului, criza de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa recite o poezie il impresioneaza pe Moromete, dar gesturile sale de mangaiere sunt schitate cu multa stangacie. Dorinta sa de a-si mentine pozitia de autoritate in familie printr-un comportament dur, uneori chiar aspru, a dus tocmai la slabirea relatiilor dintre membrii acesteia, dovada fiind si fuga de acasa a fiilor celor mari cu oile si caii la Bucuresti. in volumul al doilea, ce prezinta o perioada de un sfert de veac, conflictul dintre Moromete si Niculae trece in prim-plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta mentalitati diferite: in Morometii, interesanta e problema lui Niculae, caci conflictul dintre el si Moromete simbolizeaza conflictul dintre doua conceptii despre taran. Tocmai din aceasta cauza, ei devin reflectori: motivatiile lor launtrice intereseaza nu numai ca expresie a adaptarii sau dezadaptarii spontane de o lume, ci si ca filosofie de existenta. ( Nicolae Manolescu ) Moromete isi va concentra toata energia pentru a-i aduce acasa pe fiii sai cei mari si il va retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu ii aduce niciun beneficiu. Atunci se va produce o ruptura intre tata si fiu. isi va pierde nu doar autoritatea parentala, ci si pe cea in sat, fapt care il face sa scada si mai mult in ochii lui Niculae, care remarca: il vezi cum ii ia altul vorba din gura, fara niciun respect si el lasa fruntea in jos si nu zice nimic. Acum un antimorometian ca filosofie a existentei, Niculae Moromete va ajunge activist de partid, adeptul unei noi religii a binelui si a raului. Disensiunile intre tata si fiu capata acum sensul unor maniere diferite de a concepe existenta; Ilie Moromete reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie, in timp ce Niculae, apostol al marilor transformari, este exponentul unei noi viziuni asupra satului, cea a socalismului. Aparandusi principiile modului sau de viata, Moromete polemizeaza cu noua religie a lui Niculae, nezdruncinat in convingerile sale: Ca vii tu si-mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem... si de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu eu?... Protestul tatalui sau, care apara rosturile taranesti traditionale, nu are niciun ecou in sufletul tanarului. Moromete isi pierde astfel orice urma de autoritate parentala si ajunge sa fie el insusi ironizat de catre copiii sai. Niculae ii condamna fara mila trufia: crede ca el (Moromete) e centrul universului si cum le aranja el, asa e bine, toata lumea trebuie sa-l asculte. Zece ani mai tarziu, destituit din functia pe care i-o oferise comunismul, Niculae isi continua studiile, devine inginer horticultor si se casatoreste cu o fata din sat. Moromete isi va trai ultimii ani din viata tot mai departe de tot ce se intampla, tot mai rupt de lume.

Marea infrangere a lui Ilie Moromete este insingurarea, dar mai ales instrainarea de sine insusi, criza sa atingand dimensiuni tragice. La inmormantarea tatalui sau, Niculae afla de la sora sa, Ilinca, de faptul ca Moromete se stinsese incet, fara de a suferi de vreo boala. Tanarul are remuscari pentru ca isi parasise tatal in ultimii ani si nu are liniste pana cand imaginea acestuia nu ii apare in vis, in lumina vesnicei zile de vara care scalda batatura si salcamii de acasa. Conflictul dintre cei doi va fi solutionat, se vor impaca in visul lui Niculae. in acest deznodamant tragic, se stabileste un echilibru care lipsise de la bun inceput relatiei dintre cele doua personaje; mezinul reuseste in final sa isi inteleaga tatal si isi da seama de afectiunea pe care i-o poarta. Relatia dintre Moromete si fiul sau, Niculae, este una marcata de tragism, caci comunicarea deficitara a dus la o ruptura nefireasca intre cei doi. insa ceea ce da si mai mult dramatism situatiei este tocmai regretul fiului din finalul romanului, remuscarile pe care le are Niculae pentru faptul ca isi parasise parintele. Fiul isi da seama prea tarziu de greselile sale. Un consens la care ar fi trebuit sa se ajunga mai devreme a fost stabilit numai dupa moartea lui Moromete. Trufia lui Moromete, incapacitatea celor doi de a comunica unul cu celalalt, diferenta dintre conceptiile lor asupra vietii, precum si refuzul fiecauia de a ajunge la un compromis au dus la un deznodamant tragic, care ar fi putut fi evitat.