Sunteți pe pagina 1din 2

Cicatricile apar anual la un nr de 100 de milione de pacienti din tarile dezvoltate, ca urmare a 55 de milioane de operatii efective si 25 de milioane de operatii

post trauma. Un studiu recent efectuat in SUA a confirmat faptul ca multi pacienti sunt dezamagiti de cicatricile aparute, indiferent de sex, varsta sau etnie. Asa cum s-a demosntrat in acest studiu, multi pacienti ar aprecia orice posibilitate de a imbunatati sau minimiza cicatricile rezultate in urma operatiilor sau traumelor. Intr-adevar, s-a estimat ca sunt aproximativ 44 de milione de proceduri anual efectuate in SUA (studiu independent: Mattson Jack Group, Inc.) si aproximativ 42 de milioane de proceduri anual efectuate in UE (studiu independent pentru Renovo: MedTech Insights si TforG) care ar putea beneficia de terapia de tratare a cicatricilor.

Cicatricile excesive Cicatricile excesive au fost descrise pentru prima data in papyrusul Smith in jurul anului 1700 I Hr. Multi ani mai tarziu , Mancini (1962) si Peacock (1970) au separat cicatricile excesive in formatiuni hipertrofice si keloidale. Prin definitia lor, ambele tipuri se formau deasupra pielii, dar in timp ce cicatricile hipertrofice nu se extind dincolo de zona initiala a ranii, cele keloidale se intind dincolo de marginile acesteia. Ambele leziuni reprezinta anomalii in procesul fundamental de vindecare a ranii, unde exista o discrepanta evidenta intre faza anabolica si cea catabolica. Oricum, cicatricile keloidale par a fi o anomalie fibrotica mai sustinuta si mai agresiva decat cele hipertrofice. Multiple studii despre cicatricile hipertrofice si keloidale, au condus la aparitia unui nr mare de strategii terapeutice, cu scopul de a preveni si a atenua aceste cicatrici. In 2002, Mustoe et al a publicat Recomandari medicale internationale in tratamentul cicatricilor, care inca mai serveste ca un reper pentru terapiile actuale recomandate pentru imbunatatirea estetica si functionala a ambelor tipuri de cicatrici. Diferite abordari au fost folosite in efortul de a trata cicatricile post-interventie sau traume, variind de la non-invazive, majoritatea tehnici profilactice, incluzand gel siliconic, creme cu extras de ceapa, creme hidratante si unguente, pana la abordari invazive (intralesional triamcinolone acetonide (TAC), crio-chirurgie, radiatii, terapie cu laser, interferon (INF), 5-fluorouracil (FU), si excizii chirurgicale). Cicatricile atrofice Cicatricile atrofice se formeaza de obicei dupa inflamatii persistente in profunzimea pielii sau tesutul subcutanat, si se intalnesc frecvent in urma acneei de pe obraji, umeri si spate. Cicatricile atrofice sunt caracterizate de adancituri, provocand vai sau gauri in piele. Pot fi deferentiate mai departe in functie de aspect ca fiind cicatrici ice pick (<2mm diametru), cicatrici boxcar (15-4mm diametru), sau cicatrici rolling (4-5mm diametru). Un numar de tipuri de tratament au fost folosite in terapia cicatricilor atrofice, incluzand peeling-urile chimice profunde, dermoabraziune si diferite lasere. Profilaxia cicatricilor excesive Prevenirea cicatricilor patologice este indiscutabil mult mai eficace decat tratarea ei. Asadar, evitarea oricaror leziuni nedorite in cazul pacientilor predispusi la cicatrici hipertrofice sau keloidale, ramane o

solutie evidenta, dar imperfecta. Deoarece epitelizarea intarziata cu peste 10-14 zile creste dramatic incidenta cicatricilor hipertrofice, realizarea epitelizarii rapide este esentiala pentru a impiedica formarea cicatricilor excesive. Terapia prin presiune Incepand cu 1970, terapia prin presiune a fost preferata pentru profilaxa si tratamentul cicatricilor atat hipertrofice cat si keloidale. Pana in prezent, fasele pentru presiune au fost cel mai adesea utilizate pentru prevenirea cicatricilor provocate de arsuri. Mecanismul actiunii terapiei prin presiune ramane in continuare putin inteles. Sinteza de colagen scazuta prin limitarea alimentarii cu sange, oxigen si nutrienti catre tesutul cicatricii si apoptoza crescuta sunt inca in discutie. Recomandarile pentru presiune si durata terapiei sunt bazate doar pe observatii empirice si suporta presiune continua de 15-40 mmHg pentru cel putin 23 de ore pe zi, pentru mai mult de 6 luni, timp in care cicatricea este activa. Terapia prin presiune poate fi limitata de inabilitatea de a potrivi adecvat fasa pe zona ranita si de neconformitatea datorata disconfortului pacientului. Gelul siliconic Gelul siliconic aplicat local (acoperire) a fost bine stabilit ca tratament pentru cicatrici inca de la prezentarea acestuia de la inceputul anilor 1980, iar efectele terapeutice asupra cicatricilor hipertrofice in special, au fost bine documentate in literatura de specialitate. Aplicarile cu silicon sunt recomandate sa fie folosite cel putin 12 ore pe zi timp de mai mult de 2 luni, incepand cu a 2-a saptamana de la vindecarea ranii. Bazandu-ne pe date recente, gelurile siliconice pot fi recomandate pentru pacientii predispusi la cicatrici excesive sau in zone anatomice specifice, si trebuiesc aplicate de 2 ori pe zi, incepand la aproximativ 2 saptamani de la interventia sau trauma initiala. Dar in orice caz, data convingatoare despre efectele gelului silionic asupra cicatricilor hipertrofice si keloidale mature, raman contradictorii. Flavonoizii Flavonoizii (quercetin sau kaempferol) se gasesc in majoritatea cremelor locale impotriva cicatricilor. Quercetinul, un bioflavonoid dietetic, a fost dovedit ca fiind un inhibitor fibroblast proliferation, producerea de colagen, si contractia fibroblast derivate din cicatrici hipertrofice si keloidale. Studiile lui Phan si ale altora, sugereaza ca aceste efecte inhibitoare pot fi rezolvate prin inhibitia de SmAD clasele 2, 3 si 4 de quercetin. Un numar crescand de studii care testeaza beneficiile acestor creme pe baza de flavonoizi (sau extract de ceapa) sunt disponibile la aceasta ora. O crema care contine un extract de ceapa si allantoin pare a fi eficienta impotriva cicatricilor. Toxina botulinica A Toxina botulinica A imobilizeaza muschii locali, reduce tensiunea pielii cauzata de