UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA CLUJ NAPOCA -2011-

USTUROIUL

Coordonator: Prof. Doc. Ing. Sevastita Muste

Student: Suciu Petra Maria

Originea i aria de rspndire n cultur

Usturoiul este vechi in cultura, fiind cunoscut cu 5000 6000 ani i.e.n. Este originar din Asia Mic (Kazahstan, Uzbekistan, Afganistan, India), Bazinul Mrii Mediterane n Munii Caucaz i Carpai. Usturoiul (Alium sativum) este o planta erbacee foarte nutritiva din familia Liliaceelor (ca si ceapa), cu gust si miros caracteristice, al crei bulb este compus din mai muli bulbi mici, de forma lunguia. Este cunoscut in toata lumea si utilizat att ca leguma cat si in condimentarea diverselor preparate din carne. Usturoiul, ca si ceapa, conine: uleiuri eterice, glucide, substane minerale (arsen), precum si substane fitomcide. In primul tabel este prezentata compoziia chimica medie (in procente) a acestei legumecondiment, utilizata pe scara larga in arta culinara aproape in toata lumea, iar in tabelul 2 condiiile de pstrare. Usturoiul poate fi: de toamn. care d o cpn tare, ce se pstreaz bine peste iarn i de primvar, care d bulbili mai suculeni, mai puin iui i care nu se conserv bine. Dup recoltare, usturoiul se usuc n aparate speciale, la fum; usturoiul afumat se pstreaz mai ben dect cel uscat la soare sau n cuptoare obinuite. Compoziia chimic, medie, a usturoiului este aproximativ urmtoarea: apa 64,6%, substane azotoase 6,7%, substane extractive fr azot: 26,3%, substane grase 0,06%, celuloz 0,8% i cenu 14%. Mirosul i gustul iute al usturoiului se datoreaz uleiului eteric pe care l conine, n cantitate de 0,0050,009%. Mai nainte se credea c uleiul eteric de usturoi conine, n special, sulfura de alil (C3H7 S C3H), ceea ce s-a dovedit inexact de ctre cercettorii sovietici, care au identificat urmtoarele substane: disulfur de propil i alil (C3H5 S S C3H7) care formeaz partea principal a uleiului eteric, precum i disulfura de dialil (C 3H5 S S C3H5). Usturoiul cultivat nu conine vitamina C, spre deosebire de cel slbatic (Allium ursinum. L.) care conine 10 20 mg/100g. Usturoiul uscat se mpletete n funii sau se leag n mnunchiuri i se pstreaz n depozite uscate, aerisite i ferite de nghe. Depozitarea frigorifica nu se aplic la conservarea usturoiului.

De asemenea usturoiul se ambaleaz i n cutii de carton prevzute cu orificii de ptrundere a aerului.

Denumirea condimentului Usturoi

Apa [%] 64,70

Glucide [%] 26,30

Protide [%] 6,80

Lipide [%] 0,10

Celuloza [%] 1,40

Cenu [%] 1,30

Denumirea condimentului

Temperatura [C]

Umiditatea relativa [%]

Durata posibila de pstrare

Observaii

Usturoi

60 - 75

6 - 7 luni

Usturoiul este o plant erbacee foarte nutritiv, din familia Liliaceelor, cu gust i miros caracteristic al crui bulb este compus din mai muli bulbi mici, de form longitudinal. Este o plant cunoscut n toat lumea i utilizat att ca legum ct i n condimentarea diverselor preparate din carne.

Soiuri
La noi n ar sunt cultivate urmtoarele soiuri de usturoi:

-usturoiul de Cenad: soi productiv, rezistent la boli, cu cpni mari, de form rotund, turtite la baz, compacte, cuprinznd 8-15 gruni de mrime mijlocie. Cpnile sunt bine nvelite la exterior cu tunici pergamentoase de culoare alb, cu reflexe argintii i se pstreaz bine peste iarn. Indicat n toate zonele rii pentru consumul n stare proaspt i industria conservrii crnii.

Se planteaz de obicei primvara, dar n condiii corespunztoare de cultur d rezultate mai bune cnd se planteaz din toamn.

-usturoiul de Isalnia: soi productiv, cu cpni mari (greutatea medie 40-50 g ), uniforme ca mrime, fiecare alctuit din 12-14 gruni mbrcai n tunici pergamentoase de culoare glbuie. Gust foarte iute. Se pstreaz greu peste iarn, majoritatea bulbilor seac pn primvara. Indicat pentru plantat din toamn, n vederea consumului n stare verde primvara de timpuriu i consumul cpnilor n perioada de toamn, n zonele din sudul, sud-estul i sud-vestul rii.

-usturoiul Amaradia: soi productiv, cu cpni mari (greutatea medie 60g), uniforme i fiecare alctuit din 10-12 gruni de culoare alb-glbuie, cu nuane violacee. Indicat pentru plantat din toamn, cu acelai scop i n aceleai zone ca i precedentul, putnduse consuma i n prima parte a iernii.

-usturoiul timpuriu de Ciolpani: soi timpuriu, cu cpni mijlocii (greutatea medie de 35-40g), de form rotund, turtite la baz, de culoare la exterior alb-cenuie, fiecare alctuit din 8 12 gruni de form curbat cu vrful bont i de culoare roz glbuie. Indicat pentru plantat din toamn n zonele din sudul rii, pentru a fi consumat ca usturoi verde n perioada primvar-var, iar cpnile toamna i n prima parte a iernii.

-usturoiul de Moldova: soi rezistent cu cpni mai mici, de culoare alb cu nuane violacee. Se cultiv pe suprafee restrnse n anumite zone specifice, plantndu-se din toamn.

-usturoiul de Rovigo: soi cu cpni mari, de culoare alb, provine din Italia i suport mai greu condiiile din ara noastr, datorit crui fapt se mai cultiv la noi foarte puin sau aproape deloc. n cultur exist dou grupe de soiuri: de toamn i de primvar. Soiuri de primvar: De Cenad soi rezistent la boli, productiv, cu cpni i bulbili mari. Se pstrez foarte bine peste iarn. Cultivat mult n zona de vest a rii.

 De Drti soi cu nsuiri similare celui precedent, cultivat pe suprafee mari n zona de sud a rii. Soiuri de toamn. Aceste soiuri, mult mai numeroase, au o capacitate de pstrare mai redus. Rezistena lor la temperaturile sczute din iarn este remarcabil. Datorit acestei particulariti soiurile se planteaz toamna. Din aceast grup se cultiv urmtoarele soiuri: De Cioroiu, Drti Ilfov, Ludar, De Moldova, Favorit, Luris, Record.

Particulariti botanice i biologice

Usturoiul, legum peren, care se comport n cultur n unele zone ca bienal, este la noi n ar plant anual (nu formeaz tulpini florale). Are rdcini fasciculate albe ce se prinde pe faa inferioar a unui disc mic (tulpina plantei de usturoi). Frunzele lineare, netede cresc ntr-un singur plan (de o parte i de alta a tulpinii false), mbrcndu-se unele pe altele la partea inferioar i formnd tulpina fals. Plantele au nlimea de 30-35 cm. Bulbul (cpna, mciulia) este format din 12-15 bulbili (cei, gruni) i este acoperit de frunze de culoare alb, alb-murdar, roz sau violaceu. Bulbilii, de mrimi diferite, sunt nvelite n tunici individuale de protecie. Unele soiuri de usturoi, n anumite condiii, au tendina de a emite tulpini florale, dar n condiiile din ara noastr acestea nu au flori i nici bulbiori. n zonele clduroase ale globului, usturoiul nflorete i produce semine (Maier I., 1963). Despre nmulirea vegetativ la usturoi se precizeaz urmtoarele: din ceii plantai n sol se formeaz bulbi normali, iar bulbilii (din vrful tulpinii florale) formeaz un bulb unitary n primul an i abia n anul al 2-lea bulbul segmentat n bulbii. Bulbul de usturoi este format n mod obinuit dintr-un numr de 12-15 gruni (bulbili, cei), dar acest numr poate varia n anumite cazuri, de la 6 i pn la 50. Toi grunii sunt prini pe un disc comun i nvelii la exterior n tunici pergamentoase comune, dar fiecare grunte are un disc propriu, este format dintr-o singur cma crnoas avnd n interior un mugure prins pe disc, iar la exterior este nvelit ntr-o tunic pergamentoas. Fiecare grunte desprins de pe discul comun i plantat n cmp d natere la o nou plant de usturoi. Frunzele plantelor de usturoi sunt lineare i cresc ntr-un dou pri opuse ale tulpinii false. singur plan, adic numai pe

n condiiile de cultivare de la noi din ar, usturoiul este anual i nu formeaz tulpini florale, deci nu produce semine, ci se nmulete prin grunii componeni ai bulbului su. Se cunosc n cultur dou forme: de primvar, cea mai rspndit, care se planteaz primvara i de toamn, care se planteaz toamna, iar plantele au dimensiuni mai mari i pe toate organele lor vegetative nuane de culoare roietic violacee.

Proprieti
Usturoiul conine: uleiuri eterice, glucide, substane minerale i substane fitoncide. n cele de mai jos este prezentat compoziia medie (n procente) a usturoiului utilizat pe scar larg n arta culinar n aproape toat lumea: ap 64,70%, glucide 26,3%, proteine 6,8%, lipide 0,1%, celuloza 1,4%, cenu 1,3%. Condiiile de pstrare a usturoiului utilizat pe scar larg n arta culinar n aproape toat lumea sunt: temperatura 0oC, umiditate relativ 60-75% i durata posibil de pstrare 6-7 luni. Usturoiul conine n bulbi (Bulbus Allii recens) un ulei volatil, sulfocianuri, aminoacizi specifici. Este un remediu popular n tensiune arterial crescut, aciune confirmat experimental. Prezint i un vdit efect antibiotic motiv pentru care este utilizat, de asemenea n medicina casnic, n tratamentul faringitelor i n alte afeciuni. Aciunea antihelmintic este cea mai pronunat fa de oxiuri. Usturoiul face parte din familia Liliaceelor, este o plant bianual i uneori peren. Bulbii de usturoi sunt adunai pe un disc lemnificat i sunt acoperii cu cteva pelicule subiri, comune. Fiecare bulbil n parte este acoperit cu 1 sau 2 foie uscate, transparente. n mod normal o cpna de usturoi are 8-10 bulbili (cei), cei de la periferie fiind mai mari dect cei din interior. Usturoiul poate fi: de toamn, care d o cpn tare, ce se pstreaz bine pentru iarn i de primvar, care d bulbili mai suculeni, mai puin iui i care nu se conserva bine. Dup recoltare, usturoiul se usc n aparate speciale, la fum; usturoiul afumat se pstreaz mai bine dect cel uscat la soare sau n cuptoare obinuite. Compoziia chimic, medie, a usturoiului este aproximativ urmtoarea: ap 64,6 %, substane azotoase 6,7 %, substane extractive fr azot 26,3 %, substane grase 0,06 %, celuloz 0,8 % i cenu 14 %. Mirosul i gustul iute al usturoiului se datoreaz uleiului eteric pe care l conine, n cantitate de 0,005 - 0,009 %. Mai nainte se credea c uleiul eteric de usturoi conine n

special, sulfur de alil (C3H5-S-C3H5), ceea ce s-a dovedit inexact de ctre cercettorii sovietici, care au identificat urmtoarele substane: disulfura de propil i alil (C3H5-S-S-C3H7), disulfura de dialil (C 3H5-S-S-C3H5). Usturoiul cultivat nu conine vitamina C, spre deosebire de cel slbatic(Allium ursinum, L) care conine 10-20 mg/100g. Usturoiul uscat se mpletete n funii sau se leag n mnunchiuri i se pstreaz n depozite uscate, aerisite i ferite de nghe. Depozitarea frigorific nu se aplic la conservarea usturoiului. Usturoiul a nceput s fie uscat industrial numai n ultimii ani, sub form de fulgi, granule sau pulberi. Uscarea prealabil a usturoiului se realizeaz cu ajutorul aerului nenclzit i are ca scop uscarea separrii cpnilor n cei, n care scop cpnile sunt trecute prin trei vltori, a cror distane sunt astfel reglate nct s permit desfacerea cpnilor fr strivirea bulbililor. Foiele subiri rezultate se elimin printr-un curent de aer. Bulbilii sunt apoi clasai, dup greutate, prin flotaie n mai multe mrimi. O pomp de ap transport bulbii de usturoi ntr-un spltor cu icane, n care se ndeprteaz corpurile strine, grele. Tierea bulbilor de usturoi se execut cu cuite rotative, foarte ascuite, produsul fiind apoi ntins, pentru uscare, pe site din oel inoxidabil. Uscarea se face n dou tuneluri, n contracurent de aer cald. Din tuneluri usturoiul iese cu o umiditate medie de 8 %. Egalizarea umiditii i uscarea final sunt terminate n buncre, n care se insufl aer cald, de 38-49oC, de jos n sus obinndu-se o umiditate final de 6,5 %. Controlul fragmentelor de usturoi, rezultate prin uscare se face prin inspecia pe band pentru a nltura pe cele de culoare nchis; n unele fabrici moderne, aceast nlturare se face cu dispozitive care utilizeaz celule fotoelectrice. Din fragmentele de usturoi se obin, prin mcinare, pulberi i granule; usturoiul uscat fiind comercializat numai sub aceste dou forme. n Rusia usturoiul curat este tiat n fragmente de 4 5 mm i apoi uscat la temperatura de 60-65oC. Uscarea se face n aparate cu band, ncrcarea fiind de 3-4 kg / m3, iar produsul este rvit de cteva ori, n timpul uscrii.

Importan alimentar i economic

Se consum usturoi verde i uscat. Ceii de usturoi conin 20-26 % glucide, 6-7 % protide, 0,6 % lipide, 0,7 % celuloz, 1,44 % cenu, 4-19 mg vitamine C / 100g material proaspt.

Usturoiul se ntrbuineaz n industria conservelor. n industria farmaceutic are un loc important prin coninutul n fitoncide. n tratamentele neconvenionale, n medicina naturist, usturoiul ocup primul loc, naintea cepei (cepelor), nc din antichitate fiind folosit i n tratamentele vaselor sanguine, n prevenirea infarctului i n disfuncii metabolice provocate de bolile multor organe. Se consider rentabil o producie de 6-8 tone / ha. n prezent n lume se cultiv pe o suprafa de 889000 ha (Anuar FAO, 1999), cu o producie medie de 9875 kg / ha. Producii record se obin n: Egipt-25366 kg / ha, Liban-22300 kg/ha, Sudan-17143 kg/ha, Bangladesh-13421 kg/ha, S.U.A.-12000 kg/ha, Azerbaijan-11667 kg/ha. La fel ca la ceap, se cultiv spre a fi consumat ca usturoi uscat, sub form de bulbi sau ca usturoi verde, cnd se utilizeaz frunzele i tulpina fals. De asemenea, usturoiul mai este folosit n industria conservelor i n industria farmaceutic, datorit coninutului su nsemnat de fitoncide. Coninutul chimic al usturoiului prezint importan destul de mare din punct de vedere alimentar. innd seama de preul ridicat de valorificare a bulbilor de usturoi, culturile asigur beneficii nsemnate ncepnd chiar de la produciile minime de 4-5 t / ha. A fost luat n cultur pentru prima oar, n trei centre mari: n zona mediteranean, Asia Mic (Iran, Afganistan) i n China. S-a cultivat pe suprafee mari, de mult, cu 5000-6000 de ani naintea erei noastre. n prezent se cultiv peste tot. n rile din estul i nordul Europei se cultiv i se consum mai puin. La noi n ar este cultivat peste tot, mai ales n judeele Buzu, Dolj, Timi etc., dar pe suprafee mai restrnse, n comparaie cu ceapa.

Relaiile cu factorii de mediu

n general plantele de usturoi, fa de factorii de mediu, au aceleai pretenii ca i plantele de ceap, nregistrndu-se doar cteva particulariti. Usturoiul este o plant rezistent la frig. nrdcinat bine din toamn rezist iarna pn la minus 25oC. Bulbii de usturoi pot s nceap s vegeteze chiar la temperatura de 3 5oC. Cei pstrai la temperatura de 20-24oC i plantai ceva mai trziu primvara dau natere la plante care vegeteaz continuu pn la sfritul perioadei de vegetaie, fr s formeze bulbi. Indiferent de temperatura de pstrare a materialului sditor, plantarea prea trzie primvara, la sfritul lunii mai sau mai trziu, provoac apariia, aproape la majoritatea plantelor, a bulbilor unitari, formai dintr-un singur grunte (cel) ceva mai mare i nu din mai muli

bulbiori, aa cum este obinuit i normal. Formarea unor asemenea cpni, alctuite din cte un singur grunte, determin micorarea foarte mult a produciei. Plantele de usturoi au aceleai pretenii fa de ap ca i cele de ceap, dar sunt mult mai sensibile, suferind n msur mai mare, att n caz de deficit, dar mai ales cnd apa este n exces i bltete, deci trebuie neaparat evideniate asemenea situaii. Fa de sol, usturoiul este mai pretenios dect ceapa, n ceea ce privete, structura, umiditatea i fertilitatea. Este o plant de zi lung i pretenioas la lumin: nu formeaz bulbi n condiii de zi scurt, sau de umbrire pronunat a culturii.

Exigene ecologice
Usturoiul este mai rezistent la frig ca ceapa i se poate planta n camp, din toamn. Bulbii i ncep activitatea la 3-4oC i dac sunt bine nrdcinai pot rezista la gerurile iernii pn la 25oC. Pstrarea bulbilor n timpul iernii la temperaturi mai mari de 20oC, duce la prelungirea vegetaiei i la obinerea bulbilor nemultiplicai. Aceleai efecte le are i plantarea trzie (indiferent de condiiile de pstrare), de primvar, datorit lipsei temperaturii de vernalizare i zilelor lungi. Usturoiul are pretenii mari fa de lumin, att ca durat ct i ca intensitate. n condiiile de zi scut nu formeaz cei. Pe solurile nsorite se obin cele mai mari producii. Fa de umiditate are cerine mai mici ca ceapa sau prazul. Usturoiul se irig n cazuri foarte rare. Preteniile fa de sol sunt mai mari ca la ceap. Usturoiul prefer soluri uoare, bine structurate, bogate n substane organice. Usturoiul consum mai multe elemente nutritive din sol, n special azot i potasiu, n comparaie cu ceapa. Valorific bine efectul remanent al gunoiului de grajd aplicat la cultura premergtoare.

Pastrarea si conditionarea bulbilor de usturoi

Usturoiul este o leguma perena care, in conditiile de cultura se comporta ca o planta bienala. Recoltarea se face manual prin smulgere cand 1/3 - din frunze s-au ingalbenit si tulpinile false au inceput sa se aplece. Dupa recoltare bulbii se intind in strat subtire pe sol si se lasa la soare 3-5 zile pentru zvantare. La locul de productie usturoiul se conditioneaza prin scurtarea tulpinilor false la 3-5 cm deasupra bulbilor, se elimina pamantul aderent si se fasoneaza radacinile. Transportul se face in vrac si lazi din lemn de tip D si P. Usturoiul se pastreaza in depozite frigorifice cu atmosfera normala si in spatii obisnuite cu ventilatie naturala. Pastrarea usturoiului in depozite utilate se face in celule separate, in loturi omogene de cea mai buna calitate. Depozitarea se face in lazi de tip P paletizate, lazi-paleta si saci care se paletizeaza pe palete cu montanti. Conditiile optime de pastrare sunt: temperatura -2 -30 C; u.r. 75-85%. Pentru scoaterea de la pastrare, usturoiul trebuie sa fie supus la o preincalzire progresiva in camere speciale in care s-a facut presortarea. In spatiile cu ventilatie naturala, usturoiul se pastreaza in lazi de tip P. Acestea se stivuiesc dupa sistemul lax pana la inaltimea de 2,5 m. Pentru o buna circulatie a aerului, intre peretii spatiului de pastrare si marginile stivelor se lasa un spatiu liber de aproximativ 40 cm.

Usturoiul ca si condiment
Usturoiul proaspat este foarte bogat in calorii si este utlizat ca aliment si condiment. De asemenea usturoiul este folosit si ca medicament datorita calitatilor terapeutice pe care le are, calitati care aduc efecte benefice pentru organismul uman. Usturoiul are un rol deosebit in buna functionare a sisetmului cardiovascular dar este folosit si pentru tratarea mai multor boli si afectiuni. Bulbul usturoiului contine alicin, enzime, proteine, substante minerale (fosfor, sulf, iod, potasiu, siliciu, calciu), vitaminele A, B1, B2, E si C, oligoelemente (fier, zinc, mangan, iod), lipide, aminoacizi si uleiuri volatile. Utilizari culinare :Primele referiri la utilizarea usturoiului provin din Egiptul antic, unde era un ingredient valoros in hrana lucratorilor si sclavilor care ridicau marile piramide. Ei primeau zilnic o ratie de usturoi. Biblia mentioneaza si ea usturoiul printre ingredientele consumate si apreciate de evrei, in timpul sederii in Egipt. In Europa usturoiul a fost introdus de romani, care l-au preluat din Asia. Din India pana in Asia de est era utilizat deja pe scara mare. In Evul Mediu s-a raspandit rapid din Europa in Africa si in

cele doua Americi. Usturoiul este practic prezent in toate bucatariile lumii. Usturoiul crud pare a fi preferatul multora dintre acestea. In Austria salatele se prepara cu otet, ulei (mai ales de floarea-soarelui) si usturoi maruntit. Sub forma cruda apare si intr-o multitudine de sosuri mediteraneene. Exemple importante sunt aioli, un sos provensal preparat din maioneza si usturoi; skordalia din Grecia este o pasta preparata din cartofi fierti si usturoi. In Turcia, cacik, o supa racoritoare, este facuta din iaurt, castraveti tocati, usturoi si frunze de menta. Ceva similar, dar mai consistent (mai gros) este grecescul tzatziki. In Europa de est (mai ales in Romania) exista mujdeiul, preparat din apa calda, sare si usturoi zdrobit (exista variante care in loc de apa folosesc ulei de floarea-soarelui, maioneza, iaurt sau smantana, chiar si pasta de tomate). Usturoiul crud apare in China ca ingredient in multe dressing-uri de salate, iar in Vietnam este extraordinar de popular; aici se obtin arome minunate adaugand putin usturoi crud preparatelor care contin deja usturoi gatit. Usturoiul crud poate fi si murat in otet sau ulei de masline. Din moment ce o parte mare din aroma usturoiului este extrasa de lichid, usturoiul murat nu are un gust prea iute. Mult mai utilizat este insa usturoiul gatit. La incalzire iuteala sa caracteristica si mirosul puternic se pierd, iar aroma devine mai subtila si mai putin dominanta, armonizandu-se perfect cu ghimbirul, piperul, ardeii iuti si multe alte condimente. Bucatariile asiatice valorifica in mod diferit usturoiul. Multe retete culinare indiene adauga usturoiul in fazele de inceput ale gatitului, si este fript sau fiert mult timp impreuna cu ceapa si alte condimente; cand se serveste mancarea, gustul usturoiului nu se mai discerne distinct, el fiind amestecat cu celelalte condimente. In bucataria indoneziana, chineza si thailandeza, datorita procedeului stir-fry, scurt si intens, desi usturoiul se adauga de la inceput, aroma si gustul sau se pastreaza partial, datorita timpului de gatire mult mai redus. In bucataria indoneziana, amestecurile bazate pe usturoi tocat, ghimbir si ardei iute sunt foarte des utilizate la asezonarea carnii. In bucataria thailandeza, usturoiul se pune pe foc in ulei foarte fierbinte, pana ajunge la o textura crocanta si la o culoare maronie; cu el se decoreaza apoi diverse mancaruri. Usturoiul este esential si pentru pastele thailandeze de curry (mai ales cea verde). Usturoiul este extrem de popular in sudul SUA, micul oras Gilroy (in statul California, nu departe de San Francisco) declarandu-se capitala usturoiului. In fiecare an are loc la Gilroy Festivalul Usturoiului unde se evalueaza tot felul de retete pe baza de usturoi (exista pana si inghetata de usturoi). Consumul de usturoi este ridicat si in America Centrala unde este foarte apreciat de mexicani (vezi sosurile mole si salsa). In Europa de azi usturoiul este apreciat mai putin decat in anii trecuti, din cauza mirosului puternic care persista si la cateva ore dupa ce mancarea a fost consumata. Cel mai bun remediu pentru disparitia lui este sa se mestece patrunjel si sa se foloseasca extensiv pasta si peria de dinti. De aceea, in retetele din Europa de nord, de vest si centrala, usturoiul este gatit perioade indelungate, pentru a i se reduce aroma. In estul si sudul Europei, usturoiul este utilizat mai liber, fiind un ingredient valoros pentru

asezonarea carnii de porc, vita, pui si peste, sau pentru prepararea sosurilor. Condimentarea mancarurilor cu usturoi cera multa finite. Cantitatile mici de usturoi dau un gust admirabil si celor mai insipid mancaruri. Bucataria franceza, italiana, cea din tarile baltice, Romania, Serbia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, Rusia, toate utilizeaza din belsug usturoiul, fie la supe, sosuri, aperitive, fie in mancaruri de legume si preparate din carne. El este nelipsit din friptura de miel, de porc, din toate tipurile de pizza ori din majoritatea salatelor a preparatelor din paste fainoase si a celor din peste. Usturoiul este un condiment care aromeaza si da gust mancarii, oferind totodata o valoare nutritionala importanta. Sunt prezentate in continuare cateva utilizari practice pentru usturoi in bucatarie. Infuzie de ulei cu usturoi Infuzia de ulei cu usturoi reprezinta un ingredient parfumat, pe care este bine sa-l ai mereu la indemana in bucatarie. Curata 2-3 catei de usturoi si apasa peste acestia cu latul unui cutit, astfel incat usturoiul sa-si elibereze aroma. Pune-i intr-un recipient de sticla si toarna 500 de ml de ulei de masline extravirgin. Sosuri pe baza de usturoi Multe sosuri se prepara sau se pot prepara cu usturoi. Aceasta planta aromatica este perfecta pentru sosurile care se pregatesc la mancaruri precum fripturi, fructe de mare, legume, orez etc. Usturoiul poate fi adaugat crud sau gatit. Pentru a-i pastra proprietatile, este bine sa-l zdrobesti usor, cu latul unui cutit. Paine cu usturoi Una dintre cele mai "vinovate" placeri in bucatarie este painea aromata cu usturoi. Se foloseste unt sau ulei de masline, zeama de lamaie si putin patrunjel. Se face o compozitie din aceste ingrediente si se unge painea, apoi se freaca feliile cu usturoi si se dau la cuptor. Condimentarea mancarurilor cu usturoi cera multa finite. Cantitatile mici de usturoi dau un gust admirabil si celor mai insipid mancaruri. Bucataria franceza, italiana, cea din tarile baltice, Romania, Serbia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, Rusia, toate utilizeaza din belsug usturoiul, fie la supe, sosuri, aperitive, fie in mancaruri de legume si preparate din carne. El este nelipsit din friptura de miel, de porc, din toate tipurile de pizza ori din majoritatea salatelor a preparatelor din paste fainoase si a celor din peste.

BIBLIOGRAFIE

1. SEVASTITA

MUSTE,

Materii

prime

vegetale

in

industria

alimentara,

Ed.

AcademicPres, 2008, Cluj - Napoca; 2. RACZ G., LAZA A., COICIU E., Plante medicinale si aromatice, Ed. Ceres, 1989; 3. CEAUESCU I., Legumicultura generala si speciala, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1985; 4. www.wikipedia.ro 5. www.bucataras.ro 6. www.google.com 7. www.scribd.ro