ETAPE DE PROIECTARE A ANCORAJELOR

Proiectarea ancorajelor se va face prin parcurgerea urmatoarelor etape: stabilirea condiiilor pe care trebuie sa le ndeplineasca elementul ancorat si stabilirea preliminara a iilor dimensiunilor principale ale acestuia pe baza condiiilor funcionale si constructive sau a unor lucrari similare; iilor evaluarea informaiilor geotehnice disponibile; efectuarea studiilor geotehnice suplimentare necesare; iilor evaluarea fezabilitaii utilizarii ancorajelor; ii efectuarea de studii de arhiva si pe teren pentru a stabili implicaiile ingineresti, economice si legale ale rhiva implicaiile utilizarii ancorajelor n cazul dat; obtinerea avizului Reprezentantului Tehnic al beneficiarului pentru utilizarea ancorajelor; inerea obtinerea aprobarilor necesare, daca a inerea ancorajele se extind pe proprietatile nvecinate; definirea criteriilor de stabilitate generala pe care sistemul de ancoraje trebuie sa le ndeplineasca; stabilirea starilor limita ultime si ale exploatarii normale la care trebuie verificate ancorajele stabilirea actiunilor corespunzatoare acestor stari limita iunilor limita; determinarea solicitarilor din ancoraje si precizarea geometriei elementului ancorat si a ancorajelor; determinarea solicitarilor n structura ancorata si optimizarea solutiei; ructura solu verificarea ancorajelor si detalierea caracteristicilor acestora; stabilirea nivelului de protectie anticorosiva pentru ancoraj pe baza duratei de viata estimate si a agresivitatii ie via mediului determinata prin analize ale probelor de pamnt si apa subterana; lize evaluarea necesitatii monitorizarii comportarii n exploatare a ancorajelor si prevederea masurilor necesare ii daca este cazul; elor ei precizarea cerintelor si criteriilor de ncercare pentru: comportarea interfetei bulb-teren; materialele si dispozitivele ce se vor utiliza; protec anticoroziva; protectia precizarea ncercarilor ce urmeaza a fi realizate; stabilirea: echipamentului de tensionare ce va fi utilizat; organizarii lucrarilor; masurilor de remediere; masurilor de securitatea muncii si protectia mediului; r protec realizarea si ncercarea ancorajelor de proba; analizarea rezultatelor si modificarea solutiei initiale, daca este solu cazul; 1

PROIECTAREA GEOTEHNICA I STRUCTURALA A ANCORAJELOR 1 Predimensionarea ancorajelor 1.1. Predimensionarea si stabilirea distributiei initiale a ancorajelor se vaface tinnd cont de: valoarea globala a solicitarii din ncarcarile de exploatare care va fi preluata de catre ancoraje; constrngerile privind pozitiile si traseele obligate ale ancorajelor; valorile orientative ale solicitarilor de exploatare care pot fi preluate, n mod curent de catre ancoraje; n functie de natura terenului n care se faceancorarea, sunt urmatoarele: 300kN pentru pamnturi coezive; 400kN pentru nisipuri fine; 800kN pentru pietrisuri. solutiile adoptate la lucrari similare; sisteme de ancorare folosite curent n tara. 1.2. n cazul lucrarilor de sustinere a excavatiilor n zone construite, primul rnd de ancoraje se va amplasa la un nivel care sa permita ca traseul acestora sa fie la minim 2 m de conductele de alimentare cu apa, canalizare etc. si la minim 4 m fata de suprafata terenului. 2 Calculul la starea limita ultima 2.1 Calculul ancorajului Valoarea de calcul, Ra;d, a rezistentei la smulgere, Ra, a unui ancoraj, trebuie sa ndeplineasca urmatoarea conditie limita: Pd Ra;d (1) unde: Pd valoarea de calcul a fortei de ancoraj. Valorile de calcul ale rezistentei la smulgere pot fi determinate pe baza rezultatelor ncercarilor ntreprinse asupra ancorajelor sau prin calcul. 2.2 Valoarea de calcul a ncarcarii ancorajului Valoarea de calcul a ncarcarii ancorajului, Pd, trebuie stabilita, pe baza calculului structurii ancorate, drept valoarea maxima dintre: forta corespunzatoare starii limita ultime exercitata de structura ancorata sau, daca este relevanta, forta corespunzatoare starii limita de exploatare exercitata de structura ancorata. n determinarea valorii de calcul a ncarcarii ancorajului, Pd, se va tine seama de prevederile normativului NP 114 si de cele indicate n SR EN 1997-1:2004 (sectiunile 2 si 8), corelat cu Anexa Nationala SR EN 1997-1:2004/NB:2007. 2.3 Valori de calcul ale rezistentelor la smulgere stabilite pe baza rezultatelor ncercarilor Valoarea de calcul a rezistentei la smulgere trebuie stabilita pe baza valorii caracteristice, folosind relatia: Ra;d = Ra;k / a (2) unde: Ra;k valoarea caracteristica a rezistentei la smulgere;
2

a coeficient par partial pentru rezistenta la smulgere (conform Tabelului A.12(RO) din a Anexa Nationala SR EN 1997-1:2004/NB:2007). La ancorajele pretensionate si la ionala 1997 1:2004/NB:2007). verificarile starilor limita pentru structuri (STR) si teren(GEO), trebuie utilizate seturile R1 sau R4 ai coeficien coeficientilor partiali de rezistenta: - a;t - pentru ancoraje provizorii; - a;p - pentru ancoraje permanente. Este indicat sa se coreleze valoarea caracteristica cu ncercarile de control prin aplicarea unui caracteristica coeficient de corelare a. Aceasta prevedere se refera la tipurile de ancoraje care nu sunt controlate . n mod individual prin ncercari de receptie. Daca se foloseste un coeficient de corelare a, valoarea recep acestuia trebuie sa fie bazata pe experienta si sa fie acceptata de beneficiar si de autoritatile a autorita competente (conform SR EN 1997 1997-1:2004/NB:2007, paragraful 8.5.2).

2.4 Valori de calcul ale rezistentelor la smulgere stabilite prin calcul Valoarea de calcul a rezisten la smulgere trebuie evaluata n conformitate cu principiile din rezistentei SR EN 1997-1:2004, paragrafele 2.4.7 si 2.4.8, dupa caz, corelat cu Anexa Na 1:2004, Nationala SR EN 19971:2004/NB:2007. Coeficientii partiali pot fi aplica fie proprietatilor terenului (X) fie rezistentelor (R) fie la iali aplicati ambele simultan, dupa cum se arata n cele ce urmeaza:
daca coeficien partiali sunt aplicati proprietatilor terenului (X) (3) coeficientii ilor sau: - daca coeficien partiali se aplica rezistentelor (R) (4) coeficientii elor sau: - daca coeficientii partiali se aplica simultan siproprietatilor terenului iali siproprieta si rezistentelor (5) Rd este valoarea de calcul a capacita ii portante a ancorajului la smulgere. capacitatii Coeficientii partiali de rezisten pentru lucrari de sustinere, R sunt dati n Tabelul A-12 (RO) iali rezistenta da din Anexa Nationala SR EN 1997-1:2004/NB:2007.

2.5 Valori de calcul ale rezistentelor structurale La proiectarea structurala a ancorajului trebuie satisfacuta inegalitatea: inegalitatea: (V-6) unde: Rt;d - valoarea de calcul a rezistentei la smulgere a structurii unui ancoraj. rezisten ei Rezistenta materialului ancorajelor trebuie calculata n conformitate cu standardele SR EN a 1992, SR EN 1993 si SR EN 1537, dupa cum sunt pertinente. Atunci cnd ancorajele sunt supuse ncercarilor de control, Rt;d trebuie sa tina seama de tractiunea de proba (a se vedea articolul 9.5 din standardul SR EN 1537:2004). iunea

A. Calculul rezisten ei la smulgere a ancorajelor A.1 Calculul rezistentei la smulgere a ancorajului n functiede armatura acestuia Rezistenta la smulgere a ancorajului n functie de armatura acestuia poate fi determinata cu a tura
relatia:
3

(A-1) n care: ftk - rezistenta caracteristic la ntindere a armaturii (conform SR EN 1992-1-1:2004.); a caracteristica turii 1992 At - aria transversala a arm armaturii ancorajului; a - coeficient partial de siguranta, care se va lua conform cu Tabelul A-1. ial siguran , A Tabelul A Coeficient partial de siguranta, a A-1. a

A.2 Calculul rezistentei la smulgere a ancorajului n functie de stabilitatea de ansamblu: element ancorat masiv de teren Rezistenta la smulgere a ancorajului n functie de teren poate fi determinata cu relatia: a func ie determinat (A-2) unde: a - coeficient partial de siguranta, egal cu: ial siguran = 2.04 pentru ancorajele de clasa A si B; clas = 1.78 pentru ancorajele de clasa C. clas Ns - forta de smulgere determinata prin calcul, pe baza valorilor caracteristice ale parametrilor a determinat terenului. Se determina pe baza rela relatiilor urmatoare n functie de natura terenului de fundare: ie - pentru roci grupa tare la extra extra-tare: (A-3) n care: fik - rezistenta caracteristic pe suprafata laterala a zonei injectate, egala cu: a caracteristica egal 2 = 1000 kN/m pentru roci din grupa tare, = 2000kN/ m2 pentru roci din grupa foarte tare, = 3000kN/ m2 pentru roci din grupa extra-tare. extra D - diametrul forajului; Zai - lungimea zonei de ancorare n stratul i. n care: Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare, stability cu relatia: (A-5) C - cantitatea totala de ciment (n tone), introdus n zona bulbului la injectare si reinjectare; introdusa Def nu se va lua n calcul cu valoare mai mare dect 3D pentru pamnturi necoezive si respectiv 2.5D pentru cele coezive, unde D este diametrul initial de forare. ial fik - rezistenta caracteristic pe suprafata laterala a zonei de ancorare, conform cu Tabelul A-2. a caracteristica A
4

pentru pamnturi cu coeficientul de permeabilitate k<10-1 cm/s: mnturi p A-4)

Tabelul A-2. Rezistenta caracteristic pe suprafata laterala a zonei de ancorare, f a caracteristica fi

pentru pietrisuri k10-1 cm/s (A-6)

n care: Def - diametrul efectiv al bulbului, tinnd cont de cantitatea de ciment introdusa prin injectare innd n zona acestuia si de porozitatea n a terenului, dar nu mai mare de 0.5 m; i fik = 200 kN/m2. pentru pamnturi coezive cu supralargiri n zona de ancorare: mnturi supral (A-7) n care: - coeficient care depinde de modul de realizare a supra rgirilor, fiind egal cu 1.1 pentru supra-largirilor, metoda exploziilor si 1.0 pentru alte metode; i As - aria suprafetei supral ei supralargirilor, determinata prin proiectia pe plane normale la axa ia ancorajului. Rk - rezistenta caracteristic pe suprafata supralargirilor, conform cu Tabelul A-3. a caracteristica A

NOTA: Sumarea se va face numai pentru zona de ancorare n care nu sunt supralargiri. n cazul supralargirilor prin explozie, diametrele vor descreste spre zona libera a ancorajului, iar numarul ie, descre num supralargilor va fi de maxim 5. Tabelul A-3. Rezisten caracteristica pe suprafata supralargirilor, Rk 3. Rezistenta rgirilor,

NOTE: (1) Relatiile pentru determinarea valorilor NS au un caracter informativ, putnd fi utilizate de catre iile elaboratorii sistemelor de ancorare n faza de predimensionare a acestora, precum si de catre proiectantii de structuri ancorate n faza de studiu preliminar, atunci cnd gama de sisteme de ii ancorare agrementate nu satisface cazul n spe speta.
5

(2) Conditia de verificare la starea limita de stabilitate a ansamblului (element ancorat masiv de teren angajat) este ca, sub efectul ncarcarilor limita din gruparile fundamentale si speciale, ansamblul sa nu si modifice sensibil pozitia sau forma, considernd ca nu are loc cedarea ancorajului prin ruperea armaturii sau prin smulgerea zonei de ancorare. (3) Pentru teren se vor considera valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice. Nu se vor introduce n calcul eventualele ncarcari temporare cu efect favorabil stabilitatii. Pentru simplificarea calculelor se admite ca verificarea sa se faca la ncarcarile din gruparile fundamentale, cu adoptarea unui coeficient de siguranta mai mare sau egal cu 1.5 pentru PdSLE (ncarcarea de calcul corespunzatoare SLE). De regula, din verificarile de stabilitate se deduc parametrii ancorajului (lungime, nclinare, etc.). Verificarea la stabilitate se va face si pentru etapele intermediare de executie. (4) Pentru ancorajele de clasa C nu mai este necesara verificarea sub efectul gruparilor speciale. La ancorajele de clasa A se sporeste nivelul de asigurare cu pna la 10%, independent de nivelul de asigurare prevazut pentru ansamblul structurii. La stabilirea solicitarilor se vor considera ipoteze ct mai apropiate de modul de lucru al terenului si al elementului ancorat n momentul cedarii. Pentru dimensionare sau verificare solicitarea Pd SLU (ncarcarea de calcul corespunzatoare SLU) nu se va lua mai mica dect 1.25 PdSLE chiar daca ipoteza limita considerata n calcul conduce la solicitari Pd SLU mai reduse.Daca PdSLU >1.5PdSLE se vor reanaliza ipotezele limita considerate, precum si pozitia si geometria ancorajelor, si, daca n aceste conditii inegalitatea ramne valabila, atunci se va adopta n calcul valoarea rezultata. 3. Calculul la starea limita de exploatare Pentru verificarea la starea limita de exploatare n structura de sustinere, ancorajul trebuie asimilat cu un resort. n cazul ancorajelor pretensionate (de exemplu ancoraje injectate), resortul trebuie considerat drept un resort elastic si precomprimat. Este indicat ca, atunci cnd se analizeaza aceasta situatie de calcul, sa se aleaga cea mai nefavorabila combinatie a rigiditatii minime sau maxime a ancorajului si forta de pretensionare minima sau maxima. Este indicat sa se aplice un coeficient de model asupra fortei corespunzatoare starii limita de exploatare pentru ca rezistenta ancorajului sa asigure o securitate suficienta. Conform Anexei Nationale SR EN 1997-1:2004/NB:2007, se poate adopta valoarea 1.0 pentru coeficientul de model de aplicat asupra fortei din ancoraj corespunzatoare starii limita de exploatare, cu conditia aplicarii prevederilor articolului 8.5.5(1) din SR EN 1997-1:2004, respectiv a paragrafului 2.2. Atunci cnd se considera un ancoraj nepretensionat drept un resort (nepretensionat) este indicat ca rigiditatea acestuia sa se aleaga astfel nct sa se obtina o compatibilitate ntre deplasarile calculate ale structurii de sustinere pe de o parte, si deplasarile si alungirea ancorajului, pe de alta parte. Este indicat sa se tina seama de efectele deformatiilor impuse de forta de pretensionare din ancoraje fundatiilor adiacente. 4. Conditii de verificare n functie de relaxarea ancorajului si deplasarea elementului ancorat 4.1 Conditia de verificare la starea limita de exploatare 4.1.1. Conditia generala de verificare la starea limita de exploatare este ca sub efectul ncarcarilor totale de exploatare n gruparile fundamentale, solicitarea pe directia ancorajului, Pd, sa nu depaseasca efortul de pretensionare din faza finala (dupa consumarea pierderilor). n cazul n care
6

ancorajele realizeaza si precomprimarea structurii ancorate (ca de exemplu n cazul barajelor hidrotehnice), stabilirea efortului de pretensionare se va face si n functie de conditiile de verificare la fisurare n diversele sectiuni ale structurii, alegndu-se valoarea cea mai mare. 4.1.2. n cazuri speciale proiectantul va analiza daca deplasarea elementului ancorat, ca urmare a deprecomprimarii terenului, reprezinta o situatie care trebuie verificata. 4.1.3. Conditiile de verificare n diversele sectiuni ale structurii vor corespunde SR EN 1992-1-1:2004 si prevederilor standardelor sau normativelor specifice. La ancorajele din clasele A si B prevederile de verificare la fisurare n sectiunile elementului ancorat se vor completa cu introducerea unui coeficient de imprecizie al fortei de precomprimare egal cu 0.95 sau 1.05 n faza initiala si 0.9 sau 1.1 n faza finala. Se va adopta valoarea minima sau maxima dupa cum este mai defavorabil. 4.1.4. Dimensionarea sau verificarea sectiunii de armatura se va face pe baza urmatoarei relatii de calcul: PdSLE At(pk- kl) (7) unde: PdSLE - solicitarea din ancoraj sub efectul ncarcarilor totale de exploatare n gruparile fundamentale; At - aria transversala a armaturii ancorajului; pk - efortul unitar de blocare (efortul unitar transmis armaturii de catre dispozitivul de tensionare a ancorajului); kl - suma pierderilor de tensiune n ancoraj; - coeficient al pierderii de tensiune (a se vedea Tabelul 1). Tabelul 1. Valorile coeficientului pierderilor de tensiune Valoarea coeficientului Natura ncarcarilor ce produc solicitari n pentru ancoraje de clasa ancoraj A B mpingerea pamntului (n principal) 1.1 1.0 Alte ncarcari 1.2 1.1 Calculul conform relatiei (7) comporta urmatoarele conditii suplimentare determinate de: a) Rezerva necesara pentru controlul ancorajelor la tensionare: pentru TBP: pk < pkadm = 0.70 ftk pentru ancorajele de clasa A; < pkadm = 0.73 ftk pentru ancorajele de clasa B; < pkadm = 0.76 ftk pentru ancorajele de clasa C; pentru bare: pk < pkadm = 0.85 ftk pentru ancorajele de clasa A si B; < pkadm = 0.90 ftk pentru ancorajele de clasa C; b) Masurile de asigurare contra coroziunii, dupa consumarea pierderilor de tensiune: pentru TBP: pk - kl 0.50 ftk pentru ancorajele de clasa A; 0.55 ftk pentru ancorajele de clasa B; 0.60 ftk pentru ancorajele de clasa C; pentru bare: pk - kl 0.70 ftk pentru ancorajele de clasa A si B; 0.75 ftk pentru ancorajele de clasa C.
7

C 0.8 1.0

unde: ftk - rezistenta caracteristica la ntindere a armaturii. a Pierderile de tensiune n armatura pretensionata rezulta, n general, din: frecarile ce se dezvolta pe lungimea zonei libere a armaturii ( ); (f); frecarile ce se dezvolta n blocaje (b); ( lunecarile si deforma deformatiile ce se produc n blocaje (); relaxarea efortului din armatura (r); ( deformatiile terenului. iile 4.1.5. Pierderile de tensiune prin frecare pe lungimea zonei libere a armaturii (f) au, de regula, valori reduse iar efectul se manifesta numai asupra lungimii de calcul la stabilitate, fapt pentru care se neglijeaza. Pierderile de tensiune prin frecare n blocaj (b) sunt indicate de catre producatorul rile ) blocajului. Pierderile datorate lunecarilor si deforma iilor n capetele de ancorare () si relaxarii deformatiilor ( armaturii (r) se stabilesc pe baza relatiilor din SR EN 1992-1-1:2004 cu precizarea ca valoarea r se tabilesc rela 04 va calcula pentru un efort n armatura pretensionata determinat cu rela ia (8) (neglijndu-se efectul relatia ( reducerii efortului din armatura datorata deforma deformatiei n timp aterenului, dt dt): (8) V.4.1.6. n cazul pamnturilor, ca urmare a deformatiilor terenului de sub talpa elementului ancorat, n deforma iilor ancorajele tensionate ntr-o etapa pot influenta efortul din ancorajele alaturate tensionate anterior, o influen fenomen similar celui care apare n cazul betonului precomprimat (SR EN 1992-1-1:2004). Deoarece mat 1992 aceasta influenta este greu de evaluat se vor evita solicitarile excentrice care sa conduca la rotiri si tasari importante n diversele etape de tensionare a ancorajelor prin modul de alcatuire a elementului ancorat, prin amplasarea ancorajelor n perimetrul acestuia si prin ordinea de tensionare. n De asemenea, se va pastra o distan suficienta ntre pozitia ancorajelor care se tensioneaza si distanta ia cele la care se face injectarea de protec protectie. n acest mod, eventuala influenta este atenuata prin faptul a ca se repartizeaza la ntreaga lungime a zonei libere a armaturii, dupa cum rezulta din relatia: rela

(9) n care: kl(i) - pierderea de tensiune n ancorajul i; i i+1,n - deplasarea n dreptul ancorajului i, datorata tensionarii ulterioare a ancorajelor alaturate care se considera ca pot avea un efect relevant asupra deplasarii din dreptul ancorajului i. 4.1.7. La ancorajele din clasele A si B, daca influenta ntinderii succesive a ancorajelor nu poate fi influen a evaluata si evitata, se va prevedea re re-tensionarea ancorajelor n intervalul de timp disponibil pna la injectarea de protectie a zonei libere. ie Pierderea de tensiune, datorata deformatiei n timp a terenului de fundare de sub talpa dt, iei elementului ancorat se calculeaza cu relatia: rela (10) unde: 1 - deplasarea care se consuma p pna la injectare;
8

2 - deplasarea dupa injectare; a - lungimea de armatura pe care se resimte efectul deplasarii egala cu: = 0.8Ltf, n cazul injectarii cu suspensie n interiorul tecii de protec , protectie; = Ltf n cazul injectarii cu materiale permanent plastice n interiorul tecii de protectie; plastice = Ltf + Ltb, n cazul ancorajelor de compresiune. , 4.1.8. Pentru alte cazuri speciale de protec pe zona libera a armaturii care pot conduce la valori mai protectie reduse dect cele de mai sus, lungimea de armatura pe care se resimte efectul deplasarii se va adopta pe baza indicatiilor furnizate de catre proiectantul sistemului de ancoraj sau a rezultatelor ncercarilor iilor special efectuate n acest scop. 4.1.9. n etapa de ntocmire a proiectului, valorile 1 si 2 se vor evalua pe baza prevederilor din NP 112-2012 sau altor prescriptii specifice. De asemenea, se vor putea utiliza date experimentale de la ii lucrari similare. Aceste evaluari se vor verifica pe ancorajele de proba sau pe prima serie de ancoraje din lucrare. Pentru ancorajele de clasa C sau pentru cele amplasate n terenuri stncoase se poate ncorajele renunta la determinarea dt. Pentru ancorajele de clasa A se recomanda sa se prevada compensarea . pierderilor dt prin re-tensionare n intervalul de timp pna la injectarea de protec a lungimii tensionare protectie libere a armaturii. Pierderile de tensiune datorate fenomenelor reologice ce se produc la nivelul zonei de ancorarea a ancorajelor amplasate n pamnt se vor stabili prin ncercarea ancorajelor de proba pentru ancoraje de clasa A si B. Pentru ancorajele de clasa C se poate renunta la determinarea acestor a pierderi. Etapele de calcul sunt urmatoarele: 1. se alege pentru pk valoarea maxima data rela relatiile de la punctul a) de la 4.1.4; e 2. se determina pierderile de tensiune kl conform recomandarilor de la punctul b) de la 4.1.4; 3. se verifica daca este respectata conditia referitoare la valoarea (tpk kl), reducndu-se condi ia valoarea pk daca depasirea este mai mare de 5%; 4. se recalculeaza kl. 4.2 Conditia de verificare la starea limita ultima de deplasare a elementului ancorat ia limit 4.2.1. Conditia de verificare la starea limita ultima de deplasare a elementului ancorat (datorata ia alungirii ancorajului) este ca, sub efectul valorilor limita ale ncarcarilor n gruparile fundamentale, ilor alungirea armaturii, pe zona de lungime a, sa fie mai mica sau cel mult egala cu cea care rezulta pe directia longitudinala a ancorajului considerat, tinnd seama de deplasarea admi innd admisibila a elementului ancorat. Pentru ancorajele de clasa A si B verificarea se va face la ncarcarile fundamentale si speciale, iar pentru cele de clasa C numai pentru ncarcari fundamentale. Pentru dimensionare si/sau verificare se va folosi urmatoarea relatie de calcul: ie (11) unde: PdSLU - solicitarea din ancoraj sub efectul ncarcarilor limita n gruparilefundamentale si gruparile speciale; At - aria transversala a armaturii pretensionate a ancorajului; ft()k - rezistenta caracteristica la ntindere a armaturii, corespunzatoare unei deformatii a specifice , definita prin:
9

(12) n care: adm - deplasarea limita admisa n dreptul ancorajului; Et - modulul de elasticitate al armaturii pretensionate; Lapp - lungimea libera echivalenta, respectiv portiunea din lungimea libera a armaturii pe care por iunea se resimte efectul alungirii, si care se ia egala cu: = Ltf, pentru ancoraje injectate cu materiale permanent plastice n zona libera, n , interiorul sau exteriorul tecii de protec protectie; = 3.0 m, pentru ancoraje n roci injectate cu suspensie pe baza de ciment n zona libera; = 0.5Ltf, (dar minim 4.0 m si maxim 7.0 m) pentru ancoraje amplasate n pamnturi, , injectate cu suspensie pe baza de ciment n zona libera. 4.2.2. Rezistenta caracteristica la ntindere a armaturii, ft()k se deduce din diagrama de calcul (p ) a ( determinata conform SR EN 1992-1-1:2004. 1992 n etapa de determinare a valorii At, pentru (pk kl) se vor considera valorile limita indicate la punctul b) de la 4.1.4, urmnd sa se faca o reverificare dupa determinarea pierderilor de tensiune kl. La ancorajele de clasa B se poate renun la aceasta reverificare. renunta 4.3 Verificarea sigurantei n exploatare a ancorajelor ei Verificarea sigurantei n exploatare a ancorajelor se realizeaza cu ajutorul unui factor de ei siguranta dat de relatia: (13) unde: - Rd - Capacitatea portanta a ancorajului; - P0 - Forta de ntindere la blocare. a n functie de durata de via a si de gradul de risc pentru ancoraj estimate la proiectare, se ie viata recomanda adoptarea urmatoarelor valori minime pentru FS (Tabelul 2): Tabelul Tabel 2. Valori ale factorului de siguranta FS

10