Despre privatizri i dragostea de ar Probabil c v ntrebai ce legatur poate s existe ntre un proces atat de concret precum privatizarea unei

companii de stat i abstractismul dragostei de ar. Rationamentul este unul extrem de simplu: daca toate persoanele cu putere decizionala implicate in aceste privatizri i-ar iubi ara, ar disprea subit i toate controversele aferente - cu toii am dormi linititi tiind c interesul rii este deservit nainte de toate. Avem destule exemple de privatizri controversate ncepnd cu anii 90 i continund pn n prezent. n ultima vreme, se observ o intensificare a procesului de privatizare a companiilor de stat. Subiectul este unul de actualitate peste tot: la televizor, in presa scris, in colective de angajai si ntreprinztori etc. E cel puin ciudat de unde a aprut dintr-o dat aceast grab de a vinde peste noapte tot ce e aa-zis neprofitabil, fr a aloca timpul necesar evalurii temeinice a situaiei, a stabilirii cauzelor actualei neperformane si a implementa un prim set de soluii. Din punctul meu de vedere, vanzarea la straini ar trebui sa fie o masura folosita doar in caz de forta majora, atunci cand compania respectiva nu raspunde la niciun alt tratament aplicat.

Cred c l-a suprat pe domnul Unguranu afirmaia mea c mandatul domniei sale de prim-ministru este un mandat de guvernator al unei colonii. Domnia sa are cteva luni la dispoziie. n aceste luni, ntr-o frenezie termenul de frenezie l-a folosit domnia sa i sunt sigur c ni-l poate explica ntr-o frenezie extraordinar vinde tot ce mai are statul romn. Nu mai are foarte mult Transelectrica, Romgaz, Transgaz. Pn la alegeri, trebuie vndute toate. Domnul Ungureanu nu se gndete la Romnia. Dac s-ar gndi la Romnia, nu ar vinde cuprul la o firma obscur. Preedintele P.S.D., Victor Pont