Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi Facultatea de Geografie si Geologie -2012-

Intrebuintarile economice ale mineralelor si rocilor metamorfice

Ganea Marius Codrin Inginerie Geologica, Anul III

Cuprins Introducere Intrebuintarile mineralor metamorfice Intrebuintarile roci metamorfice Bibliografie

Introducere
Metamorfismul este procesul de adaptare fizica si chimica a rocilor, la conditiile existente in nivelele mai adanci ale litosferei superioare, sub zonele de alterare si sedimentare. Schimbarile conditiilor, din mediul inconjurator, fac ca mineralele, care participa la procesele metamorfice, sa devina instabile; atomii si ionii acestor minerale sufera o rearanjare in structuri noi, adaptandu-se, in ceea ce priveste stabilitatea si compozitia lor, la noile conditii. Circulatia materiei, a atomilor, a ionilor, a moleculelor sau chiar a particulelor intregi, care patrund in roci, de la o faza la alta sau schimbandu-si pozitia in cadrul acelerasi faze, incepe sa constituie, de fapt, adevaratul obiect al petrologiei. Noua tehnica experimentala, aplicata in petrologiesi mineralogie, permite investigarea reactiilor la o gama larga de temperaturi si presiuni, pana la valori ridicate. In procesele metamorfice, ca de altfel in toate fenomenele naturale, starea de echlibru si sensul reactiilor posibile depind de marimea energiei libere. O parageneza minerala dintr-o roca (asociatie de minerale) reprezinta o stare de echilibru cu un minimum de energie libera. Orice schimbare in conditiile externe de temperatura sau de presiune va duce la o modificare a energiei libere, producandu-se o rearanjare, constituientii rocii reactionand nunii cu altii pentru a forma minerale noi, care sa atinga un nou echlibru. Ideea ca metamorfismul este un process geologic produs prin impunerea unor conditii specifice de temperatura si presiune cu efecte mineralogice si structurale, net difertie de aspectu original al rocilor, nu a fost niciodata in mod serios contestata. Pentru comoditate, in scara trensformarilor care privesc metamorfismul, au fost adoptatea o serie de limite care, in mare parte, au loc in zona de suprafata (hidratarea, dezagregarea, cimentatia) prin actiune apelor meteorice precum si procesele de diageneza, care al loc pana la adancimi de circa 1 km, au fost de la bun inceput excluse. Caracterulartificial al acestei limite consta in faptul ca atat diageneza cat si stadiile incipienta ale metamorfismului aunt procese asemanatoare. In zona inferioara a scarii metamorfismului progresiv o alta limita arbitrara este de obicei trasata intre domeniul proceselor metamorfice, care presupune reactii si aranjari textural-structurale in masa rocilor in satre solida, si domeniul proceselor magmatice, in care esentiala este participarea fazelor de topituri silicate. O stare intermediara intre cele doua situatii este reprezentata de migmatite (roci in care sunt intim asociate o componenta metamorfica si una de compozitie granitica, care la inceput are consistenta lichida). Cu asemenea rezerve, metamorfismul poate fi definit ca o adaptare mineralogical si structural-texturala a rocilor, in functie de conditiile fizico-chimice care au fost impuse la regiuni ale scoartei terestre aflate sub nivelul zonelor de alterare si cimentatie si care difera de conditiile in care rocile in discutie s-au format initial. Prezenta apei din roci si temperaturile ridicate la care au loc metamorfismul determina ca una din fazele participante in metamorfism sa fie un fluid in stare supracritica si bogat in apa. Proportia participarii la un moment dat a acestui fluid pare sa fie mica, celalante faze in reactie implicate in metamorfism fiind in stare solida. Analizele chimice ale diferitelor roci metamorfice se incadreaza in limitele de compozitie ale rocilor magmatice sau sedimentare comune, facand desigur exceptie in ceea ce priveste continutul in apa si bioxid de carbon, care apartin fazei fluide si de aceea sunt relativ mobile, ele trebuind sa fie excluse sau adaugate in timpul metamorfismului. Autorii clasici ai petrologiei metamorfice au interpretat fiecare asociatie comuna de minerale ca un sistem care aproximeaza echilibrul intern, controlat de o gama limitata de valori ale temperaturii si presiunuii. Inca din 1890, Williams scria despre balanta delicata dintre asociatiile minerale metamorfice si conditiile fizice ale metamorfice.

Becke (1932), Goldschmidt (1911), Eskola (1915), Harker (1932) si numerosi alti cercetatori au gasit un numar mare de dovezi pratologice care sa sprijine afirmatia lui Williams. O serie de cercetatori care s-au ocupat de procesele metamorfice, incercand sa stabileasca o ordine si o logica in studiul lor, au efectuatmulte experiente de laborator, care sa reproduca conditiile din natura existente in timpul formarii sisturilor cristaline. Sistemele naturale sunt inca prea putin cunoscute, incat este foarte greu ca numai experientele de laborator sa dea o imagine clara asupra a ceea ce se petrece in scoarta Pamantului. Teoriile fizico-chimice si experientele efectuate n-au reusit sa duca la o intelegere, clara de exemplu, a originei rocilor cuarto-feldspatice in zonele gnaisice, la explicarea diferentierii metamorfice, a gruparii paragenetice a anumitor minerale metasomatice sau a modului de formare a mineralelor hidrotermale. Privirea proceselor metamorfice din punct de vedere termodinamic pare sa aduca mai multa lumina in descrierea acestor procese si sa dea o fundamentare teoretica a numeroaselor experiente ce se fac astazi. Legile termodinamicii ne precizeaza conditiile pentru echilibru in orice sistem fizic, precum si directiile si energiile motrice ale proceselor naturale sau spontane care apar in sistemele nestabile. Procesele care dau nastere rocilor metamorfice si metasomatice sunt determinate de instabilitati de diferite feluri, ale caror obiectiv este sa duca gruparile de minerale si complexe de roci respective inspre stari de echilibru termodinamic stabil. Este greu de admis ca echilibrul termodinamic va fi atins vreodata in cuprinsul unei mari patri din litosfera si ca termodinamica ar putea da informatii in legatura cu viteza diferitelor procese. Cu toate aceastea, cele doua principii ale termodinamicii si consecintele ce decurg din ele permit interpretare teoretica a fenomenelor metamorfice.

Intrebuintarile mineralor metamorfice

Andaluzitul este un mineral numit i piatra crizantem.

Din punct de vedere chimic este un silicat de aluminiu, care face parte din clasa inosilicailor cu anioni strini aezai tetraedric. Mineralul cristalizeaz n sistemul ortorombic, cu formula chimic Al2SiO5. Se prezint mai frecvent n natur sub form de cristale prismatice, care sunt de forme ptrate pe seciune, sau sub form de agregate masive. Culoarea mineralului variaz de la rou, roz, galben-brun, galben sau verde. Are o duritate 6,5 - 7,5 i o densitate de 3,1-3,2 (g/cm).

Utilizare
Andaluzitul este utilizat la producerea porelanului sau alte materiale rezitente la temperaturi nalte, mai este folosit i ca piatr preioas.

Cianit
Cianit, al crui nume deriv din cuvntul grecesc kuanos denumite uneori "kyanos", adica albastru, este un obicei albastru silicat de minerale , frecvent ntlnite n aluminiu metamorfice bogate pegmatites i/sau a rocilor sedimentare . Cianit n roci metamorfice , n general, indic faptul presiuni mai mari de 4 kilobars. Dei potenial stabile la presiune sczut i la temperatur sczut, activitatea de ap este de obicei destul de mare n astfel de condiii nct s se nlocuiete cu aluminosilicai hidric, cum ar fi moscovii , pirofilit , sau caolinit . Cianitul este, de asemenea, cunoscut sub numele de disthene, rhaeticite i disten.

Cianitul este un membru al seriei aluminosilicat, care include, de asemenea, polimorfe andaluzit i polimorfe silimanit. Cianitul este puternic anizotrop, n care duritatea sa variaz n funcie de direcia sa cristalografice. n cianit, acest anisotropism poate fi considerat o caracteristic de identificare. La temperaturi de peste 1100 C cianitul se descompune n mulit i siliciu vitros prin urmtoarea reacie: 3 (Al 2 O 3 SiO 2) 3Al 2 O 3 2SiO 2 + SiO 2.

Utilizare
Cianitul este utilizat n principal n produse de refractare i produse ceramice, inclu-siv portelan, instalaii sanitare si vesela. De asemenea, este folosit in electronica, izolatori electri-ci i abrazivi.

Cianitul a fost folosit ca o piatr preioas/semipreioase, dei aceast utilizare este limitat de anisotropismul sau i clivajul perfect. Soiuri de culoare include, descoperit recent cianit portocaliu din Tanzania. Culoarea portocalie se datoreaza includerii unor cantiti mici de mangan (Mn 3 +) n structura.

Cianitul este unul dintre mineralele indice care sunt utilizate pentru a estima temperatura, adncimea i presiunea la care este supus o stnc metamorfism.

Granat
Granatul este un mineral din grupa silicailor. Granatii cristalizeaz n sistemul cubic, duritatea cristalului depinde de compoziia chimic, variind ntre 6-7,5 pe scara Mohs. Culoarea este de asemenea variabil, frecvent brun rocat, verde glbui, negru, neavnd niciodat culoarea albastr.

Utilizare
Granatele sunt utilizate frecvent ca bijuterii, ca abraziv (datorit duritii), ca cristale n componena laserului, precum i pentru producerea undelor ultrascurte cu frecvene ridicate.

Intrebuintari roci metamorfice Marmura

Marmura este o roc metamorfic, compus n cea mai mare parte din calcit (forma cristalin a carbonatului de calciu, CaCO3) i obinut prin metamorfozacalcarului. Numele su provine din limba greac veche, = a strluci, a luci.

Cele mai obinuite culori pentru marmur sunt urmtoarele: alb, cenuie, gri, neagr i roie. n Europa, cea mai apreciat marmur este marmura de Carrara (Italia), faimoas pentru marmura sa de culoare alb, respectiv gri-albstruie, ambele de o calitate deosebit. Blocuri de marmur alb, precum cea de Carrara, au fost ntotdeauna apreciate n domeniul sculpturii. Aceast preferin are de a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune, omogenitate i o rezisten destul de mare la fisurare i spargere. De asemenea, indicele de refracie sczut de calcit permite luminii s ptrund mai adnc n piatr nainte de a fi risipit afar, aspect ce confera personalitate i d via sculpturilor umane. n Romnia, cea mai important surs de marmur este zcmntul de la Ruchia. Culorile diverse ale marmurei se datoreaz impuritilor coninute (rou - de la srurile de fier (Fe), maro - de la cele de Mn, cenuiu - de la grafit, etc.).

Utilizari
Marmura alba a fost apreciata pentru sculptura inca din vremurile clasice. Aceasta preferinta are de-a face cu relativa uniformitate in toate directiile, omogenitate si relativa rezistenta la spargere. De asemenea indicele scazut de refractie al calcitului permite luminii sa patrunda cativa milimetri in piatra inainte de a fi imprastiata, rezultand acea caracteristica de "ceruita" care da viata sculpturilor din marmura. Marmura este folosita pentru mobilier, statui, podele, contoare, ceasuri, plite, piloni, chiar i aparate de baie. De asemenea, este utilizat pentru a crea stilouri.

Cuarit
Cuaritul este o roc metamorfic alctuit aproape exclusiv din cuar, rezultat prin metamorfismul (recristalizarea n stare solid) unor gresii cuaroase. Cuaritul este, de obicei, alb, dar poate avea i alte culori n funcie de impuriti; este casant rezultnd fragmente coluroase. Pentru gresiile cuaroase cu ciment de cuar, depus din soluii apoase subterane, se utilizeaz denumirea de ortocuarite. Cuaritul se dezagreg cu greutate, masele importante dnd forme de relief proeminente. Cuaritele pure reprezint o surs de silice pentru industria metalurgic i pentru fabricarea crmizilor de silice. Cuaritul este, de asemenea, exploatat n cariere ca material de construcie.

Sist
Un metamorfice inegale-granular, mediu i grosier de bob, cristalin cu orientare proeminente minerale paralel. Merge de la alb argintii la toate nuantele de gri cu galben la nuantele de maro, n funcie de concentraia de minerale. Unele sisturi sunt folosite ca pietre de construcie si pietre semipretioase.

Gneiss
Un mediu metamorfice inegal granular a grosier cristalin granulat, cu orientare minerale mai mult sau mai putin paralel. Culorile sunt prea variabil s fie de valoare de diagnostic. Datorit asemnrii fizice i chimice dintre gneisses multe i roci magmatice plutonic unele sunt folosite ca pietre cldire i n alte scopuri structurale.

Bibliografie
http://www.geo.wvu.edu/~lang/Geol284/Min12Met1-outline.pdf http://en.wikipedia.org/wiki/Metamorphic_rock http://geology.com/minerals/kyanite.shtml http://en.wikipedia.org/wiki/Marble http://www.mineralszone.com/minerals/garnet.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Granat http://www.coaleducation.org/lessons/wim/20.htm