Lester Burnham

American Beauty

Lester Burnham

American Beauty

American Beauty a aparut in anul 1999 si este un film psihologic care a castigat 5 premii Oscar( premiul pentru cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu original si cea mai buna imagine) si 3 Globuri de Aur(Globul de Aur pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu si cel mai bun regizor). Distributia aduce in scena nume mari din industria cinematografica, precum Kevin Spacey, Annette Bening. Filmul are la baza povestea unui barbat american care se confrunta cu o criza specifica varstei mijlocii. Acesta ajunge la concluzia ca a ajuns la varsta de 42 de ani fara sa fi realizat ceva semnificativ cu impact asupra celorlalti si asupra lui. Relatia lui cu familia cat si preceptia acestora despre el s-au schimbat in timp, capatand pana in momentul actual un caracter oscilant, intre izolare si evitare. Lipsa de comunicare din familie a adus la schimbarea relatiei dintre membrii : niciunul nu mai este preocupat de ocupatiile si realizarile celuilalt, nici macar pentru o banala discutie din timpul cinei. Ritualurile devin obisnuinte monontone ( cina si muzica din timpul cinei), iar totul se indreapta catre o distantare fireasca, fara ca vreun membru sa aiba vreun interes sa imbunatateasca ceva. Izbucnirea personajului principal se manifesta din dorinta lui de schimbare, in plan familial si mai ales individual : fiind considerat atat de familia lui cat si de colegii de servici un looser , acesta doreste sa se impuna, sa fie autoritar, sa traiasca liber fara a mai da cont nimanui. Unul din momentele importante care declanseaza schimbarea lui Lester este intalnirea cu prietena fiicei sale,Angela, pentru care nutreste sentimentele un tanar adolescent (sexuale). Lester Burnham este atat personajul principal cat si naratorul omniscient si omniprezent al povestii, care ne introduce in planul actiunii inca din primele scene. Acesta

da senzatia ca se dedubleaza, privind din afara si de sus toate actiunile intr-un mod obiectiv si detasat. Tonul evocarii si marturisirii este unul critic, cu numeroase note ironice dar si triste, pentru ca constientizeaza situatia actuala si se vede de multe ori neputincios. In ceea ce priveste relatiile cu celelalte personaje, el este personajul cheie in jurul careia se invarte toata actiunea, avand un impact major asupra celorlati, chiar daca nimeni nu recunoaste. In mod constient, Lester isi doreste imbunatatirea relatiei cu fiica sa, Jane si in mod inconstient cu sotia sa ( prin intermediul fanteziilor sexuale cu prietena fiicei sale in care, o asociere constanta o reprezinta aparitia petalelor de trandafiri rosii asemenea celor pe care ii creste sotia sa). Din perspectiva propria, cea mai importanta relatie o reprezinta cea cu fiica sa. Si asemenea majoritatii relatiilor, este prezentata prin ochii lui.Din perspectiva fiicei sale, el nu se incadreaza niciodata in tiparele tatalui normal : fie este la o extrema devenind patetic si prea moale, fie in punctul in care uita cu totul de responsabilitati si de implicatiile lui ca tata in familie. Relatia ocupa un loc fruntas in film, fiind printre primele lucruri care se evoca, dar in acelasi timp prima si ultima persoana la care gandeste in momentul mortii sale, regretand situatia actuala. Fiind o drama psihologica, miza filmului are la baza dorinta lui de schimbare care are un impact major asupra relatie cu fiica sa ; desi incearca sa se aproprie de ea nu face decat sa o indeparteze prin actiuniile sale(modul in care o priveste pe prietena sa, faptul ca demisioneaza, fuga lui de responsabilitate, intr-un cuvant trasformarea lui intr-un adolescent). Din cauza inconvenientelor aparute la nivelul relatiei dintre Lester si fiica sa, acesta cedeaza cu mai mare usurinta in fata tentatiilor si renunta sa imbunatateasca gradul de comunicare cu fiica sa in favoarea propriilor satisfactii sexuale. Eventuala atractie dintre Lester si Angela induce si mai multa tensiune in relatia cu fiica sa, care deja lupta pentru un loc in inima tatalui. Gelozia acesteia este evidenta, cu atat mai mult cu cat Angela isi manifesta dorinta juvenila de a-l cunoaste mai bine pe tatal prietenei ei cele mai bune. Toate aceste tensiuni isi spun cuvantul asupra relatiei dintre Jane si Angela ducand astfel la o relatie deja superficiala, tensionata si rece : Jane evita sa o invite pe Angela acasa la ea pentru a nu fi partasa unei noi scene penibile de schimb de priviri dintre tatal si prietena ei. In film, se prezinta in special destructurarea relatiei, in timp ce strucurarea acesteia este infatisata doar in cateva momente vagi, subtile( dialogul lui interior in care acesta afirma ea era fericita, noi eram fericiti , prezentarea pozelor din casa in care principalul

personaj il reprezinta Jane iar spre final, ultima scena in care priveste poza familiei sale si isi aminteste de vremurile fericite). Din punctul de vedere al relatiei si al calitatii ei, cum am mentionat si mai sus, aceasta este o relatie desfunctionala in care comunicarea lipseste sau este respinsa ( in special din partea lui Jane). Desi aceste aspecte sunt deficitare, relatia este importanta pentru ambii participanti, chiar daca asta nu se vede in mod evident. Pe parcursul evolutiei relatiei, aceasta nu inregistreaza o crestere a performantei semnificative, ci dimpotriva aceasta scade, ajungandu-se la interactiuni din ce in ce mai rare si tensionate. Relatia prezinta un grad scazut de intensitate si totodata, un grad scazut de intimitate, desi, feriti de pivirile celor din jur, ei simt nevoia unei schimbari de perspectiva. Ambii participanti isi doresc o imbunatatire a relatiei insa, nu au ajuns la nivelul de incredere si angajament reciproc necesar indeplinirii acesteia. In momentul initierii relatiei, fiecare personaj afiseaza o masca diferita, un eu diferit. In ceea ce il priveste pe Lester, putem analiza in principal eul sau ca obiect ( eul psihologic), care este dat de atibutele sale, personale si sociale si isi modifica valentele pe parcursul filmului pe masura ce actiunile personajului se modifica. Acesta se confirma in toate situatiile in care apare, deoarece se modifica in mod constant si se adapteaza situatiei. In tabara opusa, se afla eul-drept-celalalt adoptat de catre Jane. Acesta se manifesta prin dorinta ei de a se pune in locul Angelei, pentru a avea parte de afectiunea si atentia tatalui ei. Acest eu se infirma in momentul in care Jane dobandeste afectiunea lui Ricky cat si confirmarea propriei ei identitati. Modificarile ce survin in cadrul relatiei au la baza : a. specificul emotional : acestea sunt vizibile pe tot parcursul relatiei prin intermediul dialogolui sau confesiunilor, avand preponderent o latura negativa. In final, desi vag, survine o schimbare din partea tatalui si presupunem si ca din partea fiicei, deoarece nu este vizibila. b. specificul psihologic : Psihicul lui Lester se modifica intr-o maniera egoista de-a lungul filmului, deoarece actioneaza in mare parte doar in vederea satisfacerii propriilor capricii si nu spre o imbunatunatatire a relatiilor cu familia. In acelasi timp, si in personalitatea lui Jane survine o schimbare vizibila, deoarece acesta se maturizeaza prin prisma relatiei ei amoroase cu Ricky, fiind chiar dispusa sa renunte la sprijinul familiei.

c. specificul social : Lester renunta la statutul sau social prin demisionarea de la locul sau de munca si automat la responsabilitatile familiare. In acelasi timp, se adanceste in criza de personalitate prin angajarea sa la un loc de munca care nu se pliaza pe pregatirea lui si pe expectantele celolalti, afirmand ca doreste serviciul cu cele mai putine responsabilitati. Un moment de cumpana in relatia dintre Jane si tatal ei o reprezinta scena din finalul filmului in care in prim plan sunt adusi Lester si Angela discutand in bucatarie. La un moment dat Lester o intreaba pe Angela Ce face Jane ? este cu adevarat fericita ? iar raspunsul pe care tatal il primeste este pozitiv, acesta afland totodata ca Jane este indragostita. Din reactia sa non-verbala, aflam ca acesta se bucura realmente pentru fiica sa si ca realizeaza atunci cat de mult insemna ea pentru el. Schimbarea care survine in aceasta scena se realizeaza atat in plan emotional cat si psihologic, Lester incheiand calatoria sa emotionala in cautarea identitatii si descoperind ca nu avea nevoie de nimic din lucrurile materiale pe care si le propusese ca sa isi dea seama importanta familiei lui si in special a fiicei. Conflictul existent este caracterizat printr-un stil non-asertiv si non-agresiv in primele secvente pentru a se transforma pe parcurs intr-unul asertiv si direct agresiv( scena cinei in care el sparge farfuria de perete). Conflictul se finalizeaza, cel putin din perspectiva lui Lester intr-un mod asertiv. Realizarea conflictului urmareste strategia raspunsului celuilalt cat si afisarea independentei. Conflictul este constant atat din partea tatalui cat si din partea fiicei iar in ceea ce priveste raporturile de putere, acestea alterneaza. Sunt momente in care Jane detine controlul asupra situatiei hotarand cand si cum au loc discutiile dintre ei si momente cand Lester doreste ca Jane sa se supuna regulilor sale. De cele mai multe ori, Jane detine cea mai mare putere asupra relatiei fiind cea care ii influenteaza tatalui viitoarele lui actiuni. Formele influentarii se manifesta diferita in functie de situatie si de caracterul personajului. Lester isi influenteaza fiica prin actiunile sale fata de Angela, adancind conflictul deja existent dintre el si fiica sa, iar Jane il influenteaza pe Lester prin refuzul ei continuu de a comunica si prin mentinerea unei atitudini ostile care au menirea tensiunea dintre ei si de a intensifica distanta dintre ei. Lester Burnham incearca sa reduca conflictul prin abordarea unei atitudini indulgente care are menirea sa incurajeze confesiunile, insa fiica lui fie interpreteaza raspunsurile, fie

este nepoliticoasa, fie refuza orice fel de comunicare cu acesta. Rezolvarea conflictului ia forma recunoasterii situatiei tensionate si a faptului ca exista o cale de scapare din acesta. Scena finala infatiseaza rezolvarea conflictului numai din perspectiva lui Lester. In momentul in care acesta moare, isi aminteste cat de importanta este familia pentru el, cat de stupid a fost conflictul sau cu fiica sa si cat de cruciala este relatia sa cu ea. Efectele principale pe care le are acest conflict asupra personajelor este tensiunea care se mentine permanent in familie, racirea relatiilor dintre membrii familiei si crearea unei noi identitati pentru fiecare din ei. Alte efecte ale conflictului ar putea fi : modificarea comportamentelor si actiunilor personajelor, fiecare incearca sa evadeze si isi cauta propria fericire, in alt loc decat cel considerat a fi normal. Efectele relatiei dintre Jane si tatal ei asupra celorlalte personaje, in special a mamei, se manifesta printr-o crestere a gradului de stres, de tensiune asupa celorlalti iar asupra insasi exponentii relatii se caracterizeaza prin egoism, fuga de responsabilitate, inchiderea fata de ceilalti, conflictul, instrainarea. American Beauty este un film exceptional care depicteaza in mod fidel realitatea americana din perioada respectiva si nu numai, aducand in prim-plan personaje din cele mai diverse cu personalitati cat mai reprezentative pentru tipurile de varsta, educatie si crestere. In acelasi timp, reprezinta o alegorie pentru modalitatea de relationare si interactionare a exponentii culturii americane, dorind sa fie un model care nu trebuie urmat. Ceea ce doreste sa sugereze in esenta lui acest film, este ca, frumusetea nu se gaseste doar in armonie si aparenta unei vietii fericite, ci in micile lucruri care ne surprind.