Sunteți pe pagina 1din 37

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU S.I.D.A.

IASI 2012 ARGUMENT


1

Din cauza afectiunilor , pacientul devine strain in fiinta sa, in sinele sau aflandu-se ceva potrivnic lui, nu se mai regaseste in lume ca om intreg, avand constiinta infirmitatii sale, de aceea asistentul medical are obligatia de a elimina orice sentiment de instrainare, de a reda increderea in fortele proprii, inainte de a initia un plan de ingrijire. In conditiile vietii moderne, ale actualei evolutii dermatografice, cu formarea de mari aglomerari urbane prin migrarea fortei de munca, ale modificarilor comportamentului moral, social, ale insuficientei educatiei sanitare, in special al celei cu privire la educatia sexual, s-a observant alarmanta progresie a unora dintre bolile venertice, adaugandu-se grupului de boala cu transmitere sexual una din cele mai grave afectiuni care a amenintat vreodata specia umana, respectiv Sindromul de Imunodeficienta Dobandita. Infectia HIV si evolutia ei pana la SIDA au dobandit o importanta mondiala prin aspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare al pacientilor diagnosticati cu HIV. Infectia HIV/SIDA este in mod real o pandemie, cu cazuri raportate pe fiecare continent. In SUA studiile arata ca raportarea subestimeaza serios incidenta reala, datorita mecanismelor incomplete de raportare disponibile si a lipsei facilitatilor de diagnostic si urmarire a cazurilor. In tara noastra, primele cazuri de SIDA au aparut in 1985. Dupa datele oficiale din octombrie 1995, numarul de imbolnaviri era de 3457, din care 2750 erau copii. Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursul vietii persoanelor pe care le afecteaza. O buna informare despre bolile cu transmitere sexual si mai ales despre SIDA, despre metodele de a-i apara pe copii si adolescenti si de a-i invata pe ei sa se apere impotriva acestora este sarcina cadrului medical, cadrului didactic si al parintilor. Abordand aceasta tema, atat profesorii cat si parintii, pot avea un rol important in educatia pentru sanatate a adolescentilor si a copiilor, ei reprezentand o autoriate pentru acestia , uneori chiar niste prieteni, iar informatiile pe care le ofera au o mare credibilitate.

CUPRINS
I.Argument..2 II. Partea teoretica.....4
A.Notiuni generale despre S.I.D.A...4 a. b. c. d. e. f. Etiologie ..4 Mod de transmitere.5 Simptomatologie ..6 Stadializare 7 Diagnostic 10 Tratament.11

B.Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor clinice si paraclinice13 C. Ingrijiri specific bolii.21 Interventii autonome..21 a. Comunicarea...21 b. Igiena bolnavilor spitalizatia.21 c. Alimentatia activa.23 Interventii specifice..25 a. Masurarea frecventei respiratorii.25 b. Masurarea frecventei cardiac..26 c. Masurarea TA..26 d. Masutarea temperaturii27 e.Sustinere psihologica, spiritual si consiliere 28

III. Partea practica...29


Studiu de caz..29 Prezentarea procesului de ingrijire31 Planul de ingrijire a pacientului cu SIDA.33

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu SIDA36


BIBLIOGRAFIE ..37
3

A.Notiuni generale despre S.I.D.A


Generalitati
Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este o afectiune contagioasa, specific umana, caracterizata printr- o evolutie stadiala, cu semne initiale de infectie acuta, clinic reversibile, urmate de o lunga perioada de latenta, cu o stare de sanatate aparenta si cu reexprimare clinica finala progresiva. HIV este virulul ce produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite . Totusi a fi infectat cu HIV nu inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul stadiu si cel mai sever stadiu al infectiei cu HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virus HIV multi ani, chiar 10 ani pana a avea SIDA. Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV sistemul imunitar devine mai putin capabil sa se lupte impotriva infectiilor.

a.Etiologie
Infecia HIV este determinat de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV (HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae , genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizeaz n dou tipuri: HIV-1 i HIV-2 care se deosebesc structural i antigenic. Istoric: Virusul imunodeficienei umane a fost izolat i descoperit n 1983 de Prof. Luc Montagnier si colaboratorii si din Institutul Pasteur din Franta, de la pacienii cu adenopatii axilare, inghinale, cervicale, iar n 1984 Prof. Robert Gallo si colaboratorii de la Laboratorul din Betsheda (SUA) au izolat acelasi virus din limfocitele sngelui periferic de la bolnavii cu SIDA n stadii diferite ale bolii. Ambele virusuri izolate erau identice i OMS n 1985 a aprobat denumirea unic de HIV . HIV-1 cu repartiie mondial i HIV-2 limitat n Africa de vest.

Viabilitatea virusului HIV: 1. sensibil n mediul exterior; 2. se distruge uor la aplicarea dezinfectanilor chimici cunoscui (hipoclorid de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.); 3. sensibil la iradierea ultraviolet solar i artificial, 4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27C activitatea viral se menine 7 zile; 5. la 30C se distruge peste 3 zile; la 55C peste 5 ore; 6. n mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menine pn la 15 zile; 7. n plasma i sperm congelat este viabil muli ani; 8. la 56C se inactiveaz n 30 minute, la 70-80C n 10 minute; 9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactiveaz n 1 minut; b. Mod de transmitere HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau secretii vaginale ale unei persoane infectate. Caile de transmitere sunt: - contact sexual - derivate de sange (parenterala) - transmitere verticala de la mama

1.Contactul sexual
Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr o discontinuitate a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual. Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana: - Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau steroizi - Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu HIV Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau cu cineva al carui status HIV este necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul
5

genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de achizitionare a infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.

2.Transmiterea pe cale parenterala


Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc: consumatorii de droguri pe cale intravenoasa, hemofilici si recipientii de sange contaminat. La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi personalul medical, din anumite sectoare. Introducerea screeningului obligatoriu si a anticorpilor anti- HIV la donatorii de sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si in 1990 pentru Romania) a redus considerabil riscul de infectare prin transfuzii de sange integral.

3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de


conceptie este evaluata la 12-30% dintre mame Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu: - Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi neutralizati, incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange. - Factori perinatali :varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia infectata poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii la san.

c. Simptomatologie
Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni), mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni), in cazul infectiei asimptomatice, durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea ce atesta contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe satdii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe inacarcatura virala (cantitatea de virus din sange). Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut, sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut ; adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza.

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi: - Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si articulare. - Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului, eruptii cutanate, scadere ponderala. Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3 saptamani.

d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA 1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos
cronic). Stadiul initial Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein- Barr ).Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3 saptamani. Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor TCD4+ si inversia raportului celulelor TCD4 helper/TCD8 superioare ca prezenta a seroconversiei. La unii pacienti asimptomatici se poate observa o limfocitopenie generalizata persistenta. Ganglionii au diametru de 1 cm., cu localizare preferentiala in zonele cervicale posterioare. Chiar daca acuza disconfost, infectia HIV progreseaza, i

2. Perioada de stare Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor . De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome: Stari confuzionale Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree) Dificultate de concentrare Tuse uscata Fatigabilitate Febra Lipsa poftei de manare Ulceratii la nivelul mucoase bucale Modificari ale unghiilor Transpiratii nocturne Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului Disfagie Tulburari de personalitate Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex Respiratie dificila Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor Scadere inexplicabila in greutate Afte.

In plus , infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel putin unul din urmatoarele simptome: - Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au legatura cu folosirea de antibiotice - Boala inflamatorie pelvina recurenta - Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin

ncarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza. 3. Stadiul final Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza: 1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%). 2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti care la gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de boala controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele TCD4+ scad sub 200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele timpurii de boala (herpesul). 3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule paroase survine devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV. 4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu : deficite de concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie psihomotorie. Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10 ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la cote normale. Investigatii Recoltarea sangelui pentru VSH Recoltarea sangelui pentru HLG Fibrinogen Uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, bilirubina, LDH, trombocite Testul Elisa Testul Western Blot Test pentru sifilis Radiografie toracica Teste pentru hepatita (anticorpi).

e. Diagnostic:
Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat, infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard. 1.Testele ELISA reprezint metoda de baz i cel mai frecvent utilizat pentru determinarea anticorpilor anti-HIV. Aceste teste folosesc antigene preparate prin liza virusului ntreg (teste de I generaie), sau peptide recombinate i/sau sintetice (teste de genaraia III). Este un test specific i foarte sensibil, d posibilitatea depistrii anticorpilor virus-specifici la 95% de persoane HIVinfectate. Sunt posibile rezultate fals-pozitive a acestei metode, preponderent la persoanele cu maladii autoimune (scleroza diseminat, lupusul eritematos), cu infecii provocate de virusul Epstein-Barr, la cei cu tuberculoz, malarie, nounscui pn la 18 luni (din cauza transferului transplacentar de anticorpi Ig G). I etap la investigai se aplic determinarea anticorpilor anti-HIV cu ajutorul test-sisteme RIF, destinat depistrii anticorpilor fa de ambele tipuri de virusuri: HIV-1 i HIV-2. Primele test-sisteme pentru diagnosticul de laborator al HIV-infeciei au fost elaborate pe baz de lizat de virus. Acestea se caracterizau prin sensibilitate sub 100%, specificitate joas, cu obinerea aproximativ 60% de reacii fals-pozitive. Aceasta se datora faptului, c n rezultatul formrii virionilor n cultura limfocitelor prin nmugurire, n componena membranei externe virale se ncorporeaz moleculele Complexului major de histocompatibilitate (HLA) dac n sngele pacientului sunt anticorpi fa de alloantigenii histocompatibilitii. Una din cele mai bune test-sisteme dup sensibilitate i specificitate este aceia, n componena creia intr combinaia dintre lizatul viral i peptidele sintetice/proteine recombinate generaia III.

10

2. Western Blot (imunoblot) reprezint practic metoda final de verificare n lanul examinrilor serologice, care permite aprecierea final n vederea statutului HIV pozitiv sau negativ. Anticorpii anti-p17 i anti-p24 sunt depistai aproximativ la 75% de HIVinfectai i aproximativ la jumtate de bolnavi cu SIDA. Exist corelaie destul de bine definit ntre rezultatele examinrii serurilor n imunoblot i ELISA - serurile dublu pozitive n ELISA (n diferite test-sisteme), se interpreteaz ulterior n imunoblot ca HIV-pozitive n 96-98% cazuri. 3.Teste rapide Contin suspensii microscopice de particule (latex, gelatina, hematii) cuplate cu antigenul viral. Anticorpii din serul testat aglutineaza aceste particole care formeaza un depozit care poate fi ,,citit cu ochiul liber sau la microscop dupa 5 minute. Aceste teste sunt utile in zonele endemice, daca este necesara rapiditatea in orientarea diagnosticului serologic mai ales daca sunt efectuate de persoane cu experienta.

f. Tratament
Primul grup de medicamente care au aparut in tratamentul infectiei HIV/SIDA au fost inhibitorii revers-transcriptazei, care actioneaza prin intreruperea precoce a replicarii virale. Din aceasta categorie de medicamente fac parte: Zidovudina, Zalcitabina, Stavudina, Lamivudina. Ele incetinesc progresia bolii si intarzie debutul infectiilor oportuniste. Este de retinut faptul ca ele nu pot preveni transmiterea virusului altor persoane. O alta clasa de medicamente sunt inhibitorii de revers- transaminaza nonnucleozidici : Delvaridina si Nevirapina care se folosesc in combinatie cu alti compusi antiretrovirali. Recent a devenit disponibila o noua clasa de medicamente eficiente in tratamentul infectiei HIV: inhibitorii de proteaza, care actioneaza prin inhibarea replicarii virale intr-un stadiu tardiv. Din aceasta clasa fac parte medicamente ca Ritonavir, Nelfinavir. Din cauza ca virusul HIV poate deveni rezistent la oricare din caregoriile de medicamente prezentate mai sus se folosesc combinatii din ambele calse de medicamente, care sunt necesare pentru a supresa in mod eficient multiplicarea virusului. Medicamentele antiretrovirale la ora actuala nu pot vindeca infectia HIV , si in plus toate au efecte secundare. Zidovudina (AZT) poate provoca scaderea
11

marcata a globulelor rosii sau albe, in special atunci cand este folosita in stadiile avansate ale bolii. Daca pierdera globulelor rosii este severa, tratamentul cu AZT trebuie oprit. Cele mai frecvente efecte secundare provocate de inhibitorii de proteaza sunt : greata, diareea si alte simptome gastrointestinale. In plus, inhibitorii de proteaza pot interactiona cu alte medicamente, producand astfel efecte secundare foarte serioase. Ingrijirea pacientilor cu infectie cu HIV/SIDA Ingrijirea paleativa este abordarea o abordare care imbunatateste calitatea vietii pacientilor si familiilor acestora, facand fata problemelor asociate cu boala amenintatoare de viata, prin prevenirea si inlaturarea suferintei, prin identificarea precoce, evaluare corecta, tratamentul durerii si al altor probleme psihice si fizice sociala si spirituale. La 30 iunie 2011 numarul de persoane cu HIV/SIDA care traiau la noi in tara era aproximativ 10.642. De la inceputul epidemiei si pana in 2011 (1985) in Romania au fost inregistrate 17.038 cazuri. De la inceputul epidemiei si pana in 2011 in Romania au fost inregistrate 5081 decese. La Iasi sunt declarate 260 persoane infectate cu HIV care se afla sub tratament de specialitate.

12

B.

Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor clinice si paraclinice

Asistentul medical este o persoana care a parcurs un program complet de formare profesionala aprobat de Colegiul Asistententilor Medicali; a trecut cu success examenul stabilit se asemeni de C.A.M.; este autorizat sa practice aceasta profesie, conform pregatirii si experientei sale; este autorizat sa execute anumite procedure si ii este interzisa efectuarea celor pentru care nu este autorizata. Asistentului medical ii revin 4 responsabilitati descrise de C.A.M.: promovarea sanatatii prevenirea imbolnavirilor restabilirea sanatatii inlaturarea suferintei.

Una din sarcinile importante ale asistentului este colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Pentru aceasta asistentul trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini: sa pregateasca fizic si psihic pacientul sa pregateasca materialele si instrumentarul necesar examinarii sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii sa pregateasca documentele ( fisa de consultatii, foaia de observatie) asigura linistea necesara desfasurarii examinarii.

Efectuarea pregatirii psihice a pacientului consta in instruirea acestuia privind comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii.

PREGATIREA PSIHICA A PACIENTULUI


O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa-l efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu- i pacientului procedura medicala cu claritate ii
13

vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de discomfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procerdura, la ce efecte adverse sa se astepte, in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind procedura, la ce efecte se va astepta, pacientului ii va fi mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine. Daca trebuie doar sa asistam medical in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa-l incurajam, si apoi sa- l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii. Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a pacientului si de a corecta recoltarea probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea recoltarii. CONSIMTAMANTUL PACIENTULUI Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii. A explica procedura , cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand responsabilitatea medicului. Asistentul va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le- a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat consimtamantul atunci cand este necesar. PREGATIREA FIZICA Se realizeaza in functie de investigatiile clinice si paraclinice:

PUNCTIA VENOASA - reprezinta creearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie. Scopul: explorator si terapeutic. Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice.
14

Terapeutic
o o o

administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei intravenoase recoltarea sangelui in vederea analizei sale executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui. Locul punctiei

venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), in locul unde se formeaza un "M" prin anastomozarea lor venele antebratului venele de pe fata dorsala a mainii venele subclaviculare venele femurale venele maleolare interne venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic) vene profunde mari (subclaviculara, jugulara interna, femurala), in situatiile cand venele superficiale sunt colabate sau nu sunt vizibile, cand avem nevoie de administra medicatie cardiotonica pe termen lung ( dopamine, dobutamina, noradrelalina). Materiale necesare Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama si aleza. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste alcool medicinal si tampoane. Se utilizeaza ace de unica folosinta. Pregatirea pacientului: Psihica: - Se informeaza si se explica necesitatea si se incurajeaza pacientului - se obtine acordul pacientului - se asigura confortul fizic si psihic. Fizice: - se atentioneaza bolnavul ca in dimineata recoltarii nu mananca. Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care executa punctia (in decubit dorsal). Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului.
15

Executie: Punctia venoasa se face de catre asistenta - se spala si se dezinfecteaza mainile - se imbraca manusile de protective - se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa punctia - se palpeaza din nou cu indexul mainii stangi locul punctiei - se dezinfecteaza locul ales - se recomdat ca pacientul sa stranga pumnul - cu mana stanga se exercita o compresiune si o tractiune in jos a tesuturilor din jurul locului punctiei, iar cu policele mainii stangi se fixeaza vena la 4-5 cm sub locul punctiei - cu mana dreapta cu acul atasat la siringa si fixat de aceasta cu indicele mainii drepte, se patrunde in mijlocul venei, cu bizoul acului in sus circa 1-2 cm, pe directia venei, sub un unghi de 30 grade. - Se impinge acul in lumenul venei inca 1-1,5 cm. - Se desface garoul - Se verifica pozitia acului in vena - prin aspirarea sangelui in siringa - Se cere bolnavului sa deschida pumnul - Se aplica un tampon cu alcool langa ac si se retrage acul brusc. - Se mentine tamponul 1-3 minute , fara a indoi bratul pentru a se realize hemostaza. Notare: - se noteaza procedura - Se eticheteaza eprubeta cu numele bolnavului, CNP-ul, sectia si data recoltarii. Accidente

Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute. Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei. Ameteli, paloare, lipotimie Consideratii speciale - Nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite dj pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul analizelor poate fi afectat.

16

- Se va evita recoltarea de sange din zonele edematiate, sunturi arterio- venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare - Daca pacientul are vene vizibile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului, prevenindu-se asfel formarea de hematoame. - Daca pacientul are tulburari de coagulare , sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimit la laborator Recoltarea cu vacutainer se face in functie de culoarea dopului de cauciuc Eprubete cu dop MOV Se recolteaz HLG, indici eritrocitari Contine autocoagulant (E.D.T.A.) Eprubete cu dop NEGRU Se recolteaz V.S.H. Contine coagulant (citrat de Na 3,8%) Eprubete cu dop ROSU Nu contine anticoagulant Se recolteaz analie de biochimie (ex: uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP,GGT,glicemie, rezerva alcalina, amilaza, lipaza, ionograma, CK,CK-MB, LDH, colesterol, trigliceride,) Eprubete cu dop BLEU Se recolteaz timpi de coagulare (INR, TQ, IP, APTT) Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%). 1.Recoltarea sangelui pentru HLG Recoltarea se face prin punctie venoasa, strict 2 ml de sange. Asistentul medical pregateste materialele necesare: Manusi sterile Siringa de 2 ml de unica folosinta Ace sterile de unica folosinta Vacutainer cu dop mov garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.

17

2. Recoltarea sangelui pentru VSH Asistentul medical pregateste materialele necesare: Manusi sterile Siringa de 2 ml de unica folosinta Ace sterile de unica folosinta Vacutainer cu dop negru garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza. 3. Recoltarea urinei Recoltarea urinei se realizeaza in urinar (pacient imobilizat in pat), in plosca. Reguli de recoltare: -recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat, spalat cu apa si soda si apoi clatit cu apa multa; - se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct in recipient; cantitatea minima necesara de urina este de 100 ml; - pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta Recoltarea urinei din 24 de ore. In cazul in care este necesara recoltarea urinei din 24 ore se va proceda astfel: se goleste vezica urinara, dimineata la ora 6. Incepand de la aceasta ora, se recolteaza toata urina pana a doua zi la ora 6. Pentru a nu se pierde din cantitatea de urina se recomanda sa se urineze separat, inainte de scaun. Se masoara apoi volumul urinei din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltata in mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100200 ml, iar restul se arunca. Se trimit la laborator 100 ml de urina omogenizata si etichetata cu urmatoarele date: - Nume si prenume bolnav - Volumul de urina din 24 ore - Varsta - Greutate
18

- Sex - Natura regimului - Volumul de lichide ingerat - Medicatie luata - Analiza ceruta si sectia Recoltarea urinei pentru examene bacteriologice: UROCULTURA Scop:- explorator- pentru depistarea bacilului Koch, colibacili, E coli . etc. Important : -sa se faca inainte de inceperea unui tratament cu antibiotice pentru ca acestea distrug flora microbiana, iar rezultatul poate fi negativ chiar daca infectia urinara exista. - se foloseste prima urina de dimineata, care trebuie recoltata numai dupa ce s-a facut o igiena a zonei genitale, cu apa si sapun. - Recipientul de recoltare, numit urocultor, trebuie sa fie procurat de la o farmacie sau de la laboratorul care efectueaza analiza. El trebuie sa fie steril si etans. - Primul jet de urina nu se recolteaza pentru ca este contaminat cu bacteriile care exista in mod obisnuit in segmentul inferior al uretrei. -In urocultor se colecteaza numai urina din jetul mijlociu. Pentru o urocultura nu este nevoie de o cantitate mai mare de 30 ml de urina. 4.Radiografia toracica Are ca principiu permeabilitatea selective a structurilor toracice pentru razele X actiunea fotochimica a radiatiei Rontgen asupra emulsiei fotosensibile din structura filmului. Reprezinta principala procedura de investigare o organelor intratoracice. Tehnica radiografiei permite obtinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport conservabil (filmul radiologic) Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica Pregatirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de desfasurare a examenului radiologic, precum si asupra limitelor de explorare. Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu diagnosticul prezumtiv sau observatii special privind examinarea pacientului.
19

Instiintarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea planifica in functie de gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al serviciului de radiologie. Transportul pacientului la serviciul de radiologie se realizeaza in functie de starea acestuia dupa normele transportului intraspitalicesc. Pacientul este intodeauna insotit de asistentul de la salon care alaturi de biletul de trimitere trebuie sa ia foaia de observatie a bolnavului. Pregatirea conditiilor de mediu sunt in sarcina asistentei de radiologie. Temperature optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20 grade C. Pacientul se dezbraca in regiunea examinata, iar bijuteriile de metal se indeparteaza. Asistentul ajuta la aducerea pacientului in pozitiile cerute pentru examinare. Pozitia pacientului Pentru realizarea radiografiei toracice in incidenta posteroanterioar : in ortostatism, in apnee dupa inspire profund sau apnee postexpir fortat pentru diagnosticul pneumotoraxului si pentru explorarea functionala in dinamica a pacientilor cu bronhopneumopatie cronica obstructiva; cu degajarea omoplatilor prin pozitionarea anterioara a umerilor si ridicarea barbiei. Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmul. Pozitionarea pacientului in decubit dorsal se face pentru cercetarea motilitatii unor colectii pleurale de mici dimensiuni. Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei imaginilor vizualizate in incidenta posteroanterioara.

20

C. Ingrijiri specific bolii


1. Interventii autonome
a. Comunicarea
Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic, dar este capabil sa primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali, care sunt transmisi din anturajul sau. Pentru a se realize din punct de vedere al nevoii de comunicare individual trebuuie sa aiba o imagine de sine pozitiva, o cunoastere a eului sau mental, adoptiv si social. Trebuie sa tinem cont de factorii fiziologici si socio-culturali care pot influenta comunicarea, asigurarea unui confost psihic si fizic al pacientului, castigarea increderii pacientului, sa fie ales bine momentul, mesajul sa fie scurt si clar. Asistentul medicala trebuie sa stea in fata pacientului cand vorbeste, s- l priveasca in ochi, pentru a demonstra dorinta de a-l asculta; isi mobilizeaza intreaga atentie asupra lui pentru a intelege mesajul transmis.

b Igiena
Obiective: - ndeprtarea de pe suprafaa pielii a stratului cornos descuamat i impregnat cu secreiile glandelor sebacee i sudoripare, amestecate cu praf, alimente, alte substane strine, care ader la piele - deschiderea orificiilor de excreie ale glandelor pielii - nviorarea circulaiei cutanate i a ntregului organism - producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaz mobilizarea anticorpilor - linitirea bolnavului, crearea unei stri plcute de confort Principii in efectuarea toaletei: - se apreciaz starea general a bolnavului , pentru a evita o toalet prea lung, prea obositoare - se verific temperatura ambiant, pentru a evita rcirea bolnavului
21

- se evit curenii de aer prin nchiderea geamurilor i a uilor - se izoleaz bolnavul (dac e posibil printr-un paravan) - se pregtesc n apropiere materialele necesare toaletei, - se descoper progresiv numai partea care se va spla - se stoarce corect buretele sau mnua de baie, pentru a nu se scurge apa n pat sau pe bolnav - se spunete i se cltete cu o mn ferm, fr brutalitate, pentru a favoriza circulaia sanguin - apa cald trebuie s fie din abunden, schimbat de cte ori este nevoie, fr a se lsa spunul n ap - se insist la pliuri, sub sni, la mini i n spaiile interdigitale, la coate i axile - se mobilizeaz articulaiile n toat amplitudinea lor i se maseaz zonele predispuse escarelor - ordinea n care se face toaleta pe regiuni: splat, cltit, uscat - se mut muamaua i aleza de protecie, n funcie de regiunea pe care o splm Toaleta pacientului face parte din ngrijirile de baz, adic din ngrijirile acordate de asistenta medical cu scopul de a asigura confortul i igiena bolnavului. Const n meninerea pielii n stare de curenie perfect i n prevenirea apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie esenial a vindecrii. Toaleta pacientului poate fi: - zilnic, pe regiuni, sptmnal sau baia generala

Observatii
- nainte de a ncepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului : puls, tensiune, respiraie, ce mobilizare i se permite n ziua respectiv, dac se poate spla singur, pe care parte a corpului; - toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor i observarea unor modificri - de exemplu, roea, iritaie luarea unor msuri terapeutice; - pacienii care se pot deplasa vor face baie la du sau la cad, sub supravegherea personalului dengrijire.

22

c. Alimentatia Alimentatia se face in trei feluri: - Alimentatia activa : pacientul mananca singur - Alimentatia pasiva : pacientrul trebuie ajutat - Alimentatia artificiala : introducerea in organism prin mijloace artificial (sonda nazo-gastrica, gastrostoma) Intervalul dintre mese trebuie stabilit incat perioada de repaus din cursul noptii sa nu fie mai mare de 10-11 ore. Mesele principale nu vor fi servite niciodata inaintea aplicarii tratamentului. Dupa pranz vor fi rezervate ore de odihna, intrucat in aceasta perioada procesul de digestive blocheaza energia organismului prin angajarea unei cantitati mari de sange la nivelul organelor abdominal. Alimentarea pasiv Cnd starea general a bolnavilor nu le permite s se alimenteze singuri,trebuie s fie ajutai. Vor fi hrnii bolnavii: - imobilizai - paralizai -epuizai , adinamici -n stare grav -cu uoare tulburri de deglutiie Pregtirea materialelor - tav - farfurii - pahar cu ap sau can cu cioc - ervet de pnz - can de sup - tacmuri Asistenta mbrac halatul de protecie aaz prul sub bonet se spal pe mini

23

Pacientul: se aaz n poziie semieznd cu ajutorul rezemtoarelor de pat sau n decubit dorsal cu capul uor ridicat i aplecat nainte pentru a uura deglutiia. - i se protejeaz lenjeria cu un prosop curat - se protejeaz cu un prosop n jurul gtului - se adapteaz msua la pat i i se aaz mncarea astfel nct s vad ce i se introduce n gur Servirea mesei - asistenta se aeaz n dreapta pacientului i i ridic uor capul cu perna - verific temperatura alimentelor (pacienii n stare grav nu simt temperatura, nici gustu lalimentelor), gustnd cu o alt lingur - i servete supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide - supravegheaz debitul lichidului pentru a evita ncrcarea peste puterile de deglutiie ale pacientului - este ters la gur, i se aranjeaz patul - se ndeprteaz eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, (pot contribui laformarea escarelor ) - schimb lenjeria dac s-a murdrit - acoper pacientul i aerisete salonul - strnge vesela i o transport la oficiu Observatii se ncurajeaz pacientul n timpul alimentaiei, asigurndu -l de contribuia alimentelor n procesul vindecrii se stimuleaz deglutiia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura se ofer pacientului cantiti nu prea mari deoarece , neputnd s le nghit, ar putea s le aspire. De evitat - servirea alimentelor prea fierbini sau prea reci - atingerea alimentelor care au fost n gura pacientului

24

2. Interventii specifice
a. Masurarea frecventei respiratorii
Scop : evaluarea functiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii. Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei - amplitudinea miscarilor respiratorii - frecventa respiratorie Materiale necesare : ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura. Interventiile asistentei - aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executata - se prefera perioada de somn a bolnavului -se plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si se numara inspiratiile timp de un minut. - consemnarea valorii obtinute print-un punct verde pe foaia de temperatura. Valorile normale a respiratiei sunt : - la nou-nascut 30-50 respiratii / minut - la 2 ani 25-35 respiratii / min - la adulti 16-18 respiratii / minut - la varstnici 15-25 respiratii / minut.

b.Masurarea frecventei cardiace


Scop : evaluarea functiei cardio-vasculare. Se apreciaza ritmul, frecventa, amplitudinea si celeritatea. Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe un plan osos : radiala, temporala, carotida, humerala, brahiala, femurala, poplitee . In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale. Materiale necesare : -ceas cu secundar, -creion sau pix rosu. - foaia de observatie.

25

La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, deoarece un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului; dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea pulsului. Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt : - la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut - la copil mic 100-120 pulsatii / minut - la adult 90-100 pulsatii / minut - la varstnic 80-90 pulsatii / minut

c. Masurarea tensiunii arteriale


Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii). Materialele necesare: - aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu manometru), - stetoscop biauricular, - tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului - creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura. Elemente de evaluat: - Tensiunea arterial sistoloca (maxima) - Tensiunea arterial diastolica (minima) Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric. Metoda auscultatorie : Interventia asistentului: -se explica pacientului tehnica - i se asigura un repaus fizic aproximativ 15 minute. - pregatirea psihgica Asistentul se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se
26

pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul parei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute. Valorile normale - la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg - la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg - la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg - la adult 115/140-75/90 mmHg - la varstnici >150/>90 mmHg Valori peste cele normale: hipertensiune Valori sub cele normale: hipotensiune

d. Temperatura
Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin. Materiale necesare: - Termometru electronic/cu mercur - Casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile - Recipient cu solutie dezinfectanta - Tava medicala - Lubrefiant - Alcool medicinal - Ceas - Pix albastru - Foaia de temperatura. Interventiile asistentei: - pregateste materialele langa pacient - Spalarea pe maini - Pregatirea psihica a pacientului - Se scoate termometru din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o compresa sterila.
27

a. Masurarea axilara - se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. -Se ridica bratul bolnavului, -se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. -Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. - Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. b. Masurarea temperaturii pe cale rectala -se lubrifiaza termometrul. -se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea. -se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. - se mentine trei minute. Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%). In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad . Valorile normale a temperaturii : - copil 36-37,8C - adult 36-37C - varstnic 35-36C e. Sustinere psihologica, spirituala si consiliere Durerea este suportata mai greu daca se asociaza depresia, senzatia de vina, frica de moarte. Discutand cu pacientulacesta poate fi ajutata sa invinga frica si nelinistea din suflet. Acupunctura Implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula fluxul energetic prin corp. Aceasta poate deasemenea reduce reactiile adverse ale medicamentelor folosite in tratamentul HIV

28

III Partea practica Studiu de caz


1. Anamneza
- Numele si Prenumele: M.S - Varsta: 44 ani - Sex: masculin - Starea civil: necasatori - Localitatea de domiciliu: Iasi - Diagnosticul la internare: SIDA. HVB, Hepatocarcinom 2. Obinuinele de via a. Consumator de: Alcool - nu; Cafea da; Tutun DA; Drog - nu b. Dieta/regim alimentar - alimentaie normal; fara grasimi c. Alergii cunoscute - nu 3. Antecedente patologice: Antecedente personale: hepatocarcinom - 2010, ciroza hepatica cu virus b -2008, HDS- manifestata prin hematemeza -2010, MTS- osoase Antecedente heredo-colaterale: NEAGA Motivele internrii: - varsaturi, febra, - greata; inapetenta - scadere ponderala, tegumente icterice, fatigabilitate, adenopatie cervical posterioara

29

4. Examen clinic general: Tegumente i mucoase: tegumente icterice Greutate: 52 Kg nlime: 1,68 m esut celular subcutanat slab reprezentat. Sistem ganglionar: palpabil in regiunea cervical posterioara, nedureros. Sistem osteoarticular: aparent integru Sistem muscular: hipoton, hipokinetic, hipotrofic Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice bilateral murmur vezicular fiziologic bilateral Aparat cardio-vascular: oc apexian spaiul V intercostal stg. TA = 160/90 mmHg, AV= 120/ minut. Aparat digestiv: abdomen marit de volum, mobil cu miscarile respiratorii, dureros la palparea superficiala, ficat la 5 centrimetri sub rebordul costa ( hepatomegalie), tranzit intestinal fiziologic Aparat renal: loje renale nedureroase, miciuni fiziologice, urini hipercrome 5. Investigatii: a) Examenul sangelui: Hb =9,7g%; Ht=36%; GA=13500/mmc; VSH=10mm/h; Glicemie=85mg/dl; Uree=36mg/dl; Creatinina=1mg/dl; TGO=89U/L; TGP=125U/L; Colesterol=120mg/dl; Trigliceride=120mg/dl; Bil. T=5,2mg/dl, BD=3,2

b) Examenul urinei: - sumar de urin: albumin absent, glucoz absent, sediment cu rare leucocite, rare celule epiteliale. c) Alte examene de specialitate: Examen radiologic: - normal pleuro-pulmonar, Ecografie abdominal: hepatomegalie

30

Procesul de ingrijire al pacientului cu SIDA


Nr. Nevoia Manifestari de fundamentala independent Crt 1. Nevoia de a respita si a avea o buna circulatie Manifesteari de dependenta Sursa de dificultate

TA=160/90mmHg - hipertensiune T=39,20C ,P=120b /min,R=24r min -tahicardie - polipnee - febra

-panica - boala

2.

Nevoia de a bea si a manca Nevoia de a elimina

Inapetenta si deshidratare Independent

Consum redus de alimente, lichide

3.

Miciune fiziologica Scaun zilnic

4.

Nevoia de a se misca si a avea o bun postur Nevoia de a se odihni

_____________

-amplitudine diminuata a miscarilor,se mobilizeaza greu; Insomnie

- Hipotonie , hipotrofie, hipokinezie musculara anxietate

5. 6.

insomnie

Nevoia de a Autonom in Independent se imbraca si satisfacerea nevoii a se dezbraca Nevoia de a fi curat si a -tegumente Nesesit ajutor

______________ Deshidratarea, icterul

7.

31

avea tegumente integre 8. Nevoia de a pastra temperature corpului in limite normale

uscate, icterice

sclero-tegumentar

- febra

T=39,20C

- posibila infectie - sau sindromul febril se asociaza cu neoplaziile

9.

Nevoia de a Autonom evita pericole Normala Autonom

______________ ______________ ______________ ______________ pe perioada spitalizarii este inactiv din punct de vedere profesional; - boala spitalizarea

10. Nevoia de a comunica 11. Nrvoia de a realiza

12. Nevoia de a se recrea

Tristete - se recreeaza citind carti si ascultind radio; Cunostinte insuficiente despre boala

______________ spitalizare

13. Nevoia de a invaa

Educatie precara

Lipsa de educatie sanitare

14. Nevoia de ai practica religia

Cooperant

______________ ______________

32

Planul de ingrijire la pacientul cu SIDA


Probleme de dependenta 1.Dificultate in alimentatie, inapetenta, varsaturi, greata Evaluare -obiectiv realizat, dispare varsatura, greata si inapetenta -Pacienta este mai linistita din punct de vedere emotoinal

1` Combaterea greturilor si varsaturilor. Prevenirea complicatiilot

Interventii autonome si delegate Asigura pacientei o pozitie antalgica -asez bolnavul in pozitie semisezand; - linistesc bolnavul din punct de vedere psihic -Aerisesc salonul -Pastrez temperature si umiditatea -Masor functiile vitale -Administrez metroclorpramid I.V. , IM -Pregatesc materialele necesare pentru a ajuta pacienta in timpul varsaturilor, sustinand-o n pozitie de decubit lateral, sustinandu-i capul, colectez lichidul de varsatura in tavita renala, patul fiind protejat cu musama si alez si apoi aduc la cunostint medicului. -Ofer pacientei un pahar cu solotie aromata pentru a-si clti gura - institui o perfuzie cu ser glucozat 5% si electroliti pentru hidratarea pacientului (la indicatia medicului), pe o durata de 6 ore, dupa care incerc hidratarea si alimentatia orala. -invat bolnavul cum sa faca exercitii pentru a diminua senzatia de greata (inspir si expir adanc);

33

2. circulatie inadecvata manifestata prin tahicardie -120batai/min HTA, TA= 160/90mmHg

- prevenirea complicatiilor - bolnavul sa aiba TA in limite normale si FC normala

-Aerisesc salonul -Pastrez temperature si umiditatea - administrez O2 umidificat cu intermitenta - se reduce aportul de lichide pana la 120 ml/kgc/zi -Masor functiile vitale: TA, puls, respiratie si le notez in foaia de observatie la fiecare 30 min, pana la normalizarea valorilor. - recoltez analizele prescrise de medic :- recoltez sange pentru examenele de laborator - insotesc pacientul la EKG, si efectuez electrocardiograma -administrez la indicatia medicului medicatia antihipertensiva (Nifedipin 10mg s.l., Furosemid 1 cp, Prestarium 10mg/zi,Tertensif SR 1,5mg/zi, ); - sfatuies bolnavul sa nu manance cu sare -mai explic bolnavului ca tratamentul pentru tensiune trebuie luat continuu si evaluat la intervalele stabilite de medic.

-Pacienta colaboreaza cu echipa de ngrijire

3. alterarea nevoii de a dormi din cauza insomnii

-pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

- am observant si notat in foaia de observatie calitatea somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi - am familializat pacientul cu mediul spitalicesc - I am favorizat legatura cu familia - am linistit pacientul explicandu-I ca este in siguranta si ca ingrijirile si tratamentul il vot ajuta sa-si recapete starea de
34

- obiectiv realizat

bine fizic si psihic, - asigur confortul bolnavului prin adoptarea unei pozitii commode relaxante - discut cu bolnavul, explicandu-i ca aceste fenomene vor disparea pe masura ce tratamentul va fi instituit. - administrez la indicatia medicului tratamentul prescris (Alprazolam 0,25 mg ora 21.00); 4. reducerea - pacientul sa nu febrei datorate prezinte complicatii procesului ale febrei inflamator manifestat prin : - febra 39,2 grade C - am administrat la indicatia medicului antibiotic conform antibiogramei - am administrat antitermine la indicatia medicului -se asigura conditii si confort termic in salon - schimbarea pacientului dupa fiecare val de transpiratii profuse - asigur hidratarea corecta Masor, pulsul, TA, si le notez in foaia de observatie.

- Reducerea febrei

35

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu SIDA

Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care ne pot aduce in contact cu sangele, sperma, secretii infectate, folosirea in comun a acelor, siringilor, picuratoare pentru ochi, contact sexual neprotejat. Facand numeroase cercetari pentru a vindeca pacientii infectati cu HIV recent s-a descoperit un vaccin impotriva acestei boli incurabile. Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei HIV/SIDA pe langa folosirea prezervativului este limitarea contactului sexual la un singur partener neinfectat. Intrucat multi dintre cei infectati cu acest virus nu prezinta simptome, nu exista nicio modalitate de a sti cu certitudine daca partenerul sexual este infectat sau nu. Specialistii recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie protejarea prin folosirea prezervativelor ori de cate ori se intretin raporturi sexual cu o persoana despre care nu se stie cu certitudine daca este sau nu infectat, sau are alte boli cu transmitere sexual. Este bine de stiut ca prezervativul este o bariera relative eficinta inpotriva virusului HIV. Din cauza unor pori care exista in mod natural in latexul de cea mai buna calitate, exista riscul transmiterii infectiei chiar in conditiile folosirii prezervativelor. Protectia personalului medico- sanitar se face prin masuri preventive identice cu cele folosite in hepatitele virale. Se va evita contactul cu sangele si secretiile oricarui pacient, in timpul recoltarii sangelui, injectiilor, a pansamentelor, a preluarii probelor de laborator. Purtatul manusilor de protective trebuie generalizat, iar evitarea intepaturilor accidentale cu ace trebuie prevenit . Circuitul instrumentarului folosit si dezinfectat sau distriugerea lui trebuiesc respectate.
36

La ivirea unui caz, acesta se izoleaza obligatoriu la spital pentru precizarea de diagnostic si tratament, se amenajeaza spatii special de izolare pentru copii si adulti.

BIBLIOGRAFIE 1. Anghelescu, Eufemia, Bocsan Epidemiologie Editura Mitron, Timisoara 1999. 2. Azoicai Doina Ancheta Epidemiologica In Practica Medicala, Editura Polirom 1998. 3. Banea Elisabeta Managementul Bolnavului Cu Infectia HIV. Bucuresti 2001. 4. Cernescu C. Virusologia Medicala Note De Curs, Editura Medicala, Bucuresti. 5. Ciufecu Elvira Sanziana Virusologie Medicala, Editura Medicala Nationala, 2000. 6. Cupsa A. Infectia Cu Virusul Imunodeficentei Umane, Editura Medicala, Bucuresti 2000. 7. Constantin Bocarnea Boli Infectioase si Epidemiologie, Manual Pentru Scolile Sanitare Posliceale, Editura Info Team 1995. 8. , Lucretia Titirca - Ingrijiri Speciale Acordate De Catre Asistentii Medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca 2001. 9. Petrea Sorin Prevenirea Transmiterii HIV In Practica Medicala, Editura All Bucuresti 1999. 10. Rebedea I. Boli Infectioase, Editura Medicala, Bucuresti 2000. 11. Voiculescu C. Actualitati In Infectia HIV/SIDA, Editura Medicala, Bucuresti 2000.
37