Oamenii sunt rai atunci cand tu ai ceva ce si-ar dori si ei.

Sau esti intr-un fel in care ei nu vor fi niciodata. Nu se pot bucura pentru tine asa ca nu reusesc decat sa-si reverse frustrarea asupra ta. Nu pot spune ca mi-e usor sa ma fac ca nu vad, ca nu aud. Nu pot spune ca nu ma afecteaza intr-o oarecare masura, diferita, in functie de fiecare om in parte, ce vad sau ce aud. Nu pot spune ca m-am obisnuit cu rautatea care poate exista in oameni si nici nu cred ca o voi face. Nu pot spune ca sunt sau ca voi fi indiferenta, pentru ca din moment ce las toate astea sa ma afecteze nu am cum sa fiu asa. Nu pot spune ca sunt o persoana calma si trece cu rabdare peste toate mizeriile, dar dupa ce ma aprind, imi trece. Nu pot spune cu mana pe inima ca am iertat tot, undeva in minte, pastrez o arhiva. Pot spune insa ca atunci cand m-am simtit mai doborata de toate rautatile revarsate asupra mea, am reusit cumva sa-mi pastrez acea farama de speranta si m-am ridicat uimindu-i pe toti. Am fost indelung criticata, barfita si blamata. Culmea, de oameni care nu m-au cunoscut indeajuns de bine. Unele critici mi-au fost de folos, altele, doar m-au enervat si m-au ambitionat si mai tare. Nu trebuie sa demonstrez nimic, nimanui. Sunt rezultatul propriilor mele alegeri si nu cred ca este cineva suficient de nevinovat ca sa ma judece pentru ele. Imi place sa cred ca viata ne-o plateste la toti, pentru tot ce facem si ce zicem. Nu credeti? :) Iustina T.